Eseu: Identificati principalele probleme ale parintilor care au copii in scoala:

Interactiunile pozitive parinti-copii – conditii esentiale in realizarea unei

bune adaptari scolare.

Printre cele mai importante funcţii ale familiei este şi cea de a educa şi
forma tinerii în vederea integrării lor optime în viaţa şi activitatea socială. În
cadrul familiei părinţii îşi exercită direct rolul de educatori asupra propriilor
lor copii. Părinţii sunt obligaţi să asigure creşterea, dezvoltarea şi educarea
copiilor lor minori şi au o influenţă hotărâtoare pentru formarea la aceştia a
unei concepţii sănătoase despre viaţă, a modului de comportare şi relaţionare
în raport cu diferite forme şi valori sociale.
J. Piaget, reprezentant al psihologiei genetice, vorbea despre adaptare
în termeni de “asimilare şi acomodare” în cadrul interacţiunii om-mediu.
Adaptarea este deci, acordul individului cu mediul, presupunând
acomodarea optimă şi răspunsul favorabil la solicitările şi exigenţele sale.
Aceasta constă în “ansamblul reacţiilor prin care un individ îşi ajustează
structura sau comportamentul pentru a putea răspunde armonios condiţiilor
de mediu şi noilor experienţe” (M. N. Turliuc, 2007, p. 11). Raportată la
mediul şcolar, adaptarea este dată de calitatea şi eficienţa realizării
concordanţei relaţiei dintre personalitatea elevului şi cerinţele şcolare,
concretizate într-un rezultat favorabil al procesului de invăţământ. Un elev
adaptat din punct de vedere şcolar face faţă cerinţelor educative conform
disponibilităţilor sale bio-psiho-sociale, în acord cu regulile pretinse de
mediul şcolar. Cu alte cuvinte, acesta şi-a însuşit cu succes rolul si statusul
de elev. Pregătirea copilului pentru o bună adaptare la cerinţele şcolii se face
încă din primii ani de viaţă ai copilului, în familie şi la grădiniţă (grupa
pregătitoare urmăreşte tocmai acest lucru), premergător deci perioadei
şcolare. Un rol esențial pentru buna adaptare scolară revine părinților, mai cu
seamă a relațiilor pe care acestia le au cu proprii lor copii. Tipul de
disciplină parentală – permisiv, autoritar, indiferent – depinde de atitudinea
părinţilor faţă de copii. Psihanaliştii arată că această atitudine este
determinată de o multitudine de sentimente inconştiente: prin copii, părinţii
pot retrăi anumite conflicte nerezolvate ale propriei lor copilării sau vor să se
realizeze, deoarece au sentimentul că şi-au ratat viaţa. Când educă
(disciplinează), părinţii reacţionează într-o manieră emoţională, simţindu-se
ofensaţi dacă copilul nu ascultă de regulile impuse şi acţionează în funcţie de
propriile sale pulsiuni şi dorinţe. Ei pot acţiona compulsiv atunci când educă
impunând copilului frustrări inutile. Studiile de psihanaliză afirmă că
principala dificultate a părinţilor în acţiunea de disciplinare a copilului
provine din faptul că ei uită că acţiunile copilului se supun altor legi decât

1
cele ale adulţilor fiind guvernate mai ales de către principiul plăcerii. În
general adulţii reacţionează în faţa manifestărilor pulsionale ale copilului în
două moduri:
 le reprimă cu o mare severitate, considerându-le maladive sau semn
de răutate; rezultatul acestor măsuri va fi o dezvoltare într-o manieră
patologică, caracterizată de paralizia vieţii afective în domeniul social
şi sexual, dificultăţi de afirmare de sine;
 tolerează sau nu supraveghează acest gen de manifestări, caz în care
ele se vor dezvolta; în absenţa frustrărilor necesare, pretenţiile vor
deveni insuportabile
Reacţiile extreme, autoritarismul, permisivitatea necritică şi indiferenţa ca
stiluri de disciplină parentală sunt indicatori importanţi ai predicţiei eşecului
adaptarii scolare a copilului. Acesta va putea deveni responsabil şi integrat
social eficient numai dacă părinţii echilibrează cele două tendinţe.
Adaptarea şcolară nu poate fi concepută fără analiza indicatorilor
relaţionali-valorici precum: integrarea in grup; perceperea pozitivă a
grupului şcolar (clasa); perceperea pozitivă a elevului de către grup;
asimilarea unor valori corespunzătoare vârstei. Se consideră că pentru
evoluția grupului chiar și certurile dintre membrii săi au importanță și
exprimă evoluția sociabilității celor care îl compun. Copilul cu o bună
evoluție psihică, care relaționează bine cu părinții, cu toată lumea în general,
se integrează la timp și usor grupului școlar.
Părinții au un rol semnificativ în adaptarea școlară a copilului, în
sensul că oricât de încarcat ar fi programul zilnic al părinților, ei nu trebuie
să omită niciodată să manifeste interes pentru prestația școlară și să susțină
și să valorizeze eforturile copilului. Aprobarea și valorizarea părinților sunt
pentru copil confirmări ale propriei valori și în funcție de acestea, copilul se
va aprecia sau subaprecia. În concluzie, constelația familială prin rețeaua ei
de relații și sistemul de valori, influențează adaptarea școlară, ca atare fiți
foarte atenți cum vă purtați cu copilul/copii dumneavoastră pentru că, de
fapt, le determinați evoluția în viață.