RELAŢIA GRĂDINIŢĂ- ŞCOALĂ- FAMILIE- SOCIETATE

Profesor preşcolar: Ungureanu Andreea

Relaţia pedagogică este o variabilă de relaţie umană cu înţelesul de interacţiune pentru

atingerea scopurilor educaţiei, ca interacţiune ea funcţionează într-o situaţie pedagogică, aceasta
fiindu-i suport, în care se întâlnesc şi se confruntă mai multe „forţe” rezultate din
comportamentul profesorilor şi al elevilor, precum şi din condiţiile generale şi specifice ale
acţiunii educative.
Grădinița se conduce după reguli scrise unanim acceptate de societate şi avizate de
specialişti în educaţie: programe, curriculum, manuale şcolare, auxiliare didactice, materiale
didactice, etc. Prin instituţionalizarea copilului nu se neglijează rolul părinţilor, de aceea în
condiţiile actuale, rolul familiei în activitatea grădiniţei este major. Părinţii sunt cei care vor sta
alături de educatoare la formarea şi dezvoltarea copiilor lor, rolul lor nu va fi înlocuit de
educatoare, ci aceasta va completa ştiinţific ceea ce părintele nu poate sau nu are abilitatea
respectivă de a putea asigura copiilor ceea ce au nevoie.
Părintele pentru copil constituie primul lui contact cu lumea înconjurătoare, reprezentând
modelul de viaţă şi conduită. El influenţându-i dezvoltarea psihică în mod decisiv în primii ani
de viaţă ai copilului. S-a crezut multă vreme că instituţiile de învăţământ poartă întreaga
responsabilitate a educării copilului, familia fiind doar beneficiarul acestei acţiuni. Familia nu
poate fi parte separată în acest context, rolul părinţilor nu încetează odată cu intrarea copilului în
instituţia de învăţământ, se schimbă doar modalitatea de abordare a copilului, în raport cu noul
său statul şi în deplină concordanţă cu ceea ce se întâmplă în mediul educaţional. Relaţiile dintre
părinţi se răsfrâng asupra copilului şi involuntar el este cel care are de câştigat sau de pierdut în
formarea sa.
În rezolvarea multiplelor probleme de dezvoltare şi învăţare, instituţia şcolară dezvoltă o
serie de structuri de sprijin în favoarea copilului şi a familiei. În acelaşi timp este nevoie de
activităţi de susţinere în afara grupei şi de activităţi de sprijin atât a copilului aflat în situaţii
dificile sau de risc, cât şi a familiei şi a cadrelor didactice.
Structurile de sprijin ale instituţiei şcolare merg pe linia cabinetelor de asistenţă
psihopedagogică, de consiliere, de rezolvarea unor probleme specifice (cabinete de logopedie şi
orientare profesională) şi a centrelor de resurse pentru familie sau cadre didactice. Se dezvoltă
astfel la acest nivel, programe specifice de sprijin individualizat şi de grup pentru copii, părinţi şi
cadre didactice.
Societatea reprezintă o potenţialitate virtuală pentru dezvoltarea personalităţii individului.
Mediul social oferă posibilităţi nelimitate în vederea valorificării predispoziţiilor native ale
individului; putem spune că unei diversităţi genetice îi corespunde o infinitate de posibilităţi
oferite de mediu.
Comportamentul este o activitate observabilă a unui organism, o interacţiune cu mediul
său; termenul se referă la activitate în general sau la o anumită activitate, deci un caz particular.
Comportamentul copiilor se defineşte prin ceea ce copilul face sau spune şi poate fi observat în
mod obiectiv.
Parteneriatul grădiniţă –şcoală- familie - societate se referă la construirea unor relaţii
pozitive între familie, grădiniţă, şcoală, şi societate, la o unificare a sistemului de valori care
poate avea un efect benefic asupra copiilor atunci când aceştia văd educatoarea sfătuindu-se cu
părinţii şi membrii comunităţii. Activitatea cu părinţii ca parteneri, pentru a asigura dezvoltarea
copiilor în programul educativ din grădiniţă, poate deveni un start bun pentru a crea părinţilor
respectul de sine, încredere în competenţele lor, făcându-i mai buni. Copiii caută modele în
părinţii lor şi în membrii societăţii (actori, sportivi, etc), iar aceştia, la rândul lor vor să crească
mici genii.
Părintele în vede pe copilul său ca şi un bulgăre de aur: frumos, deştept, bun, pentru că l-a
urmărit cum a crescut, cunoaşte detalii la perioadele copilăriei mici şi ştie prin câte momente
dificile a trecut împreună cu acesta.