Adaptarea copilului la şcoală

Integrarea copilului în mediul şcolar presupune o bună acomodare a elevului la sarcinile pe care i le impune şcoala şi activitatea de învăţare. Ea se evidenţiază prin capacitatea elevului de integrare în activitate şi în viaţa şcolii, exprimată prin: reuşita şcolară, acomodarea la cerinţele şcolii (colectiv didactic, clasa de elevi, microgrupuri formate), orientarea şcolară adecvată resurselor interne şi externe (cerinţele familiei si ale mediului social).Un copil care e bine adaptat se simte integrat în grup, percepe pozitiv grupul şcolar (clasa), e perceput pozitiv de către grup, îi face plăcere să fie la şcoală, reuşeşte să facă faţă cerinţelor diferitelor discipline de învăţamânt. Inadaptarea şcolară a copilului poate cunoaşte diverse forme de manifestare: de la rezultate şcolare slabe la apatie, lipsa interesului pentru şcoală, tulburări de comportament până la refuzul frecventării orelor. Acest refuz poate fi manifestat în mod direct sau indirect prin invocarea unor dureri de cap, stomac sau de gât, dureri manifestate cu puţin timp înainte de plecarea la şcoală dureri care, de regulă, încetează imediat ce micuţului îi este permis să rămână acasă. Inadaptarea se datorează şi tensiunilor, eşecurilor, dramelor sentimentale, sentimentelor de abandon sau celor de ofense şi devalorizare în ochii altor copii de vârsta lor sau a unor persoane apreciate de ei de care depinde succesul lor.. Un rol semnificativ în adaptarea şcoalară îl are familia.. Atitudinea faţă de scoală, felul relaţionării cu ceilalţi, depind de experienţa de viaţă acumulată în familie. Atunci când părinţii reuşesc să menţină în familie o atmosferă caldă, securizantă şi îşi manifestă autoritatea într-un mod firesc, echilibrat, se creează premise favorabile unei bune adaptări şcolare (copilul are o stimă de sine înaltă, e încrezător în sine, responsabil).Excesele în exercitarea autorităţii, determină dificultăţi în adaptarea copilului, măreşte dependenţa acestuia de părinte, copilul nu se mai simte liber, este mai puţin prietenos şi spontan, va avea mari dificultăţi în procesul de maturizare. Dacă părintele este ostil şi autoritar, va creea copilului o supunere forţată, pasivagresivă. Copilul care trăieşte în tensiune, se simte respins, nefericit, inferior şi va dezvolta teama de adulţi, suspiciunea în legatură cu motivele şi comportamentele altora, va avea tendinţa să se autopedepsească şi să aibă dificultăţi de relaţionare.La cealaltă extremă, copiii ai căror părinţi exercită un control insuficient asupra lor, fiind astfel forţaţi să fie prematur autonomi, sunt dezordonaţi, mediocri, inadaptaţi la cerintele şcolare. Dacă părintele este şi ostil, încurajează la copil impulsivitatea şi conduitele dezordonate ceea ce l împiedică în procesul de adaptare.Orice suferinţă emoţională a copilului se reflecta în conduita şcolară, determinand apatie, dezinteres faţă de învăţătură, chiar respingere faţă de şcoală sau ostilitate. Modul de a fi al părinţilor, felul lor de a gândi, de a-şi exprima trăirile, va servi drept prim model pentru copil. Dacă părinţii sunt capabili să-si păstreze calmul şi încrederea în situaţii problematice, şi copilul va fi capabil de autocontrol. Părintele comunicativ, afectuos, deschis îl va stimula pe copil să se deschidă şi să comunice la rândul său. Toate acestea constituie bune premise

factorii şi legităţile procesului de adaptare. legităţile şi mecanismele apariţiei şi dezvoltării ei. Temele nu trebuie să fie o cursă contra cronomentru.pentru dezvoltarea unei personalităţi echilibrate. Copilul nu trebuie obligat să exerseze la nesfarsit pentru a reţine. d) să înţeleagă şi să explice cauzele neadaptării şcolare şi profesionale.şi încurajre permanent copilul. ADAPTAREA PSIHOLOGICĂ Obiectivul general al cursului. Obiectivele operaţionale ale cursului. Pe de altă parte. Ea se predă în semestrul 3 şi are drept obiectiv general formarea la studenţi a sistemului de cunoştinţe. 3) la nivel de atitudini şi valori: a) să-şi dezvolte capacităţi de a opera analitic.i totodată să –şi organizeze timpul şi activitatea. e bine să fie incurajat să-şi sune un coleg pentru că o discuţie între colegi poate fi o bună modalitate de a-l responsabiliza faţă de munca lui şi de a-l face să conştiintizeze valoarea noţiunii de solidaritate. In concluzie. La sfârşit de curs studenţii vor fi în stare: 1) La nivel de cunoaştere şi înţelegere: a) să definească şi să distingă conceptele de adaptare psihologică şi integrare socială. 2) la nivel de aplicare (competenţe): a) să aplice în activitatea lor proprie de învăţare / cercetare cunoştinţele obţinute în cadrul acestei discipline. c) să cunoască mecanismele. influentează adaptarea şcolară a copilului. b) să conceapă modele conceptual-practice de optimizare a procesului de adaptare. sintetic şi critic cu cunoştinţele legate de adaptarea şi inadaptarea personalităţii în procesul evoluţiei. De asemenea părinţii îi pot asigura condiţii bune de învăţat învăţându. constelatia familială prin reţeaua ei de relaţii şi sistemul de valori. c) să-şi cultive atitudini pozitive faţă de adaptabilitate psihologică ca una din cele mai importante calităţi ale personalităţii. ci un moment în care copilul fixeaza cunostintele dobandite. capabile să se integreze corespunzător în mediul şcolar şi să facă faţă provocărilor impuse de acesta. Părintele trebuie să. . Dacă nu reuşeşte să înţeleagă un enunţ. Disciplina Adaptarea psihologică face parte din seria de discipline opţionale ce au misiunea să completeze şi să dezvolte pregătirea specială a studenţilor psihologi. este foarte important ca părintele să manifeste interes şi preocupare faţă de activitatea şcolară a copilului lui oricât de încarcat ar fi programul zilnic al acestora. abilităţi şi atitudini privind natura psihologică a adaptării psihologice. b) să-şi dezvolte potenţialităţi de adaptare psihologică la mediul mereu schimbător. b) să identifice etapele de adaptare a personalităţii. c) să elaboreze programe de adaptare eficientă a personalităţii în contextul dinamicii de vârstă. să-l recompenseze şi să se bucure împreună cu el de toate reuşitele sale.

"Cumpatarea e masura tuturor lucrurilor". Esenţa procesului de adaptare. de reguli carora sa se conformeze. Metode de adaptare eficientă. securizanta si isi manifesta autoritatea intr-un mod echilibrat. 2) lucrare practică (elaborarea unei programe de adaptare eficientă a personalităţii în contextul dinamicii de vârstă). Mecanismele psihologice ale adaptării. este mai putin prietenos si spontan.   cunoştinţele despre influenţa mediului asupra comportamentului uman. Un parinte prea exigent. responsabil). apoi continua in gradinita (perioada ce premerge celei scolare). Daca parintii reusesc sa mentina in familie o atmosfera calda. Invers. e increzator in sine. Adaptarea şcolară. Integrarea familială. Legităţile şi principiile adaptării. Intrat in scoala. Factorii ce determină adaptarea eficientă. excesele in exercitarea autoritatii (un control excesiv sau insuficient). Conţinutul cursului: Noţiunea de adaptare. Pregatirea pentru o integrare scolara reusita. acest fapt va avea rezonante pozitive in adaptarea propriu-zisa (copilul are o stima de sine inalta. invatarea devenind tipul fundamental de activitate. o dozare optima a caldurii afective si autoritatii parintesti fiind premisele unei bune adaptari a copilului. Adaptarea profesională. Atitudinea fata de scoala. Structura procesului de adaptare.Precondiţiile realizării cu succes a scopului şi obiectivelor enunţate sunt:  cunoştinţele despre psihic şi conştiinţă. abilităţile de modificare a comportamentului în funcţie de schimbările condiţiilor de viaţă. Integrarea politică. felul relationarii cu ceilalti. depind de "experienta de viata" acumulata in familie. Copilul are nevoie de o ambianta calda. determina dificultati in adaptarea copilului. Etape şi niveluri ale adaptării personalităţii în contextul dinamicii de vârstă. Adaptarea sa scolara rezulta din felul in care se ajusteaza caracteristicile si trasaturile sale de personalitate la exigentele scolare din ce in ce mai mari. Copilul nu se mai simte liber. Semnificaţia adaptării în viaţa şi activitatea omului Evaluarea curentă şi finală: Evaluarea curentă va fi efectuată prin 2 probe: 1) test de cunoştinţe. Ambianta din familie şi adaptarea scolara Scolarul mic are o personalitate in evolutie. Metodologia elaborării programelor de adaptare eficientă. Cunoaşterea motivelor neadaptării şcolare şi profesionale. . excesiv de autoritar. incepe inca din familie. copilul este solicitat intens intelectual. ii mareste acestuia dependenta de el. stabilite in acord cu parintii. El dobandeste o mai mare stabilitate si un echilibru al vietii afective. dar si de supunere. va avea mari dificultati de maturizare. Teorii ale adaptării.

Si chiar daca parintii nu divorteaza. Suferinta morala a copilului se reflecta in conduita scolara. inferior si va dezvolta teama de adulti. iar comportamentul lui este un raspuns al propriilor convingeri deformate: se comporta ca un "prost". Parintele ostil si cu control insuficient asupra copilului (genul de parinte ce spune frecvent "l-am scapat din mana"). nefericit. influenteaza adaptarea scolara. Modul de a fi al parintilor. dezinteres fata de invatatura. De cele mai multe ori. chiar respingere fata de scoala sau ostilitate. si copilul va fi capabil de autocontrol. rezerve si inhibitii in comunicare. le determinati evolutia in viata. Aprobarea si valorizarea parintilor sunt pentru copil confirmari ale propriei valori si in functie de acestea. Atatia parinti se plang ca proprii copii nu comunica cu ei. mediocri. Nu e de mirare ca astfel devine nesigur si se subapreciaza. Ambianta familiala este hotaratoare pentru modul in care copilul isi fundamenteaza conceptia generala despre lume si viata si pentru formarea personalitatii sale. felul lor de a gandi. Climatul afectiv joaca un rol considerabil pentru elevii emotivi. copilul poate gandi: "Daca tata zice ca sunt prost. inadaptati la cerintele scolare. Copilul traieste in tensiune si se simte respins. copiii ai caror parinti exercita un control insuficient asupra lor. Tensiunile. ca au rezerve si retineri. fapt ce ii afecteaza evolutia sa scolara. va avea tendinta sa se autopedepseasca si sa aiba dificultati de relationare. realitatea este ca nu i-au invatat sa comunice. Relatiile din familie (dintre parinti si copii si dintre parinti) au consecinte in privinta formarii personalitatii copilului. deschis il va stimula pe copil sa se deschida si sa comunice la randul sau. de a-si exprima trairile. sunt dezordonati. In concluzie. tulburarile afective asociindu-se cu dificultati de adaptare. riscul este acela ca acestia din urma sa acorde credibilitate criticilor si sa le asimileze. creeaza copilului o supunere fortata. trebuinta de securitate a copilului nu este satisfacuta. constelatia familiala prin reteaua ei de relatii si sistemul de valori. avand ei insisi destule dificultati. de fapt. ca atare fiti foarte atenti cum va purtati cu copilul/copii dumneavoastra pentru ca. Traind repetat si intens in aceste tensiuni. iar personalitatea copilului se va cristaliza dizarmonic. copilul se va aprecia sau subaprecia. convins fiind ca asa este. Ce se intampla daca atmosfera din familie este ostila? Parintele ostil si autoritar. incurajeaza la acesta din urma impulsivitatea si conduitele dezordonate (cazul familiilor delicventilor juvenili). De exemplu. ca este inferior celorlalti. suspiciunea in legatura cu motivele si comportamentele altora. Daca parintii sunt capabili sa-si pastreze calmul si increderea in situatii problematice. inseamna ca asa este". Parintele comunicativ. fiecare esec ii intareste convingerea ca ceva nu este in regula cu el. pasiv-agresiva. Problematica inadaptarii scolare la preadolescenti .La cealalta extrema. determinand apatie. va servi drept prim model pentru copil. Pentru parintii ce isi critica distructiv copiii in mod repetat si ii devalorizeaza. certurile din familie sunt traumatizante pentru copil. ambianta tensionata si nesigura are consecinte negative asupra performantelor scolare. fiind astfel fortati sa fie prematur autonomi. afectuos. Copilul sufera si fiecare critica.

cu deosebire pe termen lung. cu deosebire in familiile in care ambii parinti lucreaza. societate si sine. concretizate intr-un rezultat favorabil al procesului de invatamânt. Inainte de aceasta. fiziologice si in comportamentul social. au motivat in buna parte alegerea acuta de a studia problematica inadaptarii scolare in cadrul microgrupului de elevi. Aspecte teoretice privind adaptarea si inadaptarea scolara 1. 1. putem sa aratam ca adaptarea scolara este data de calitatea si eficienta realizarii concordantei relatiei dintre personalitatea elevului si cerintele scolare. trebuie abordata din punct de vedere teoretic problematica adaptarii si inadaptarii scolare. Sistemul biologic devanseaza prin maturizarea sa celelalte sisteme. actele antisociale. aceasta are impact asupra dezvoltarii cognitive si a succesului scolar. presupunând acomodarea optima la mediul dat si raspunsul favorabil la solicitarile si exigentele sale. educatie. Rolurile parentale in socializarea la aceasta vârsta sunt in descrestere. fumatul. Daca la aceasta mai adaugam eroziunea sistemului familial si a retelelor de suport si accesul facil la mecanisme. la care adaugam particularitatile specifice activitatii instructiv educative. Adaptarea este. Preadolescentii au dificultati in a vedea in perspectiva. Un tânar american declara: "Mai curând as fi acceptat moartea decât respingerea celor de-o vârsta cu mine. Cu alte cuvinte. Grupul de vârsta (peer group) influenteaza conduitele vizând sexualitatea. in acord cu regulile pretinse de programa scolara. Un elev adaptat din punct de vedere scolar face fata cerintelor educative conform disponibilitatilor sale bio. Tinerii cu care preadolescentul alege sa se asocieze si sa interactioneze exercita asupra sa influente ce-i modeleaza atitudinile si comportamentele fata de scoala. acesta si-a insusit cu succes rolul si statusul de elev. deci. pe care sa se poata baza.2 Adaptare versus inadaptare scolara J. In general predomina confuzia in ceea ce priveste rolurile vietii de adult. . substante si activitati ce pun in pericol viata..psiho. O asemenea disparitate in dezvoltare creeaza nu de putine ori probleme. Ce este in acest context adaptarea scolara ? Pornind de la aceasta definitie.sociale. Participarea la un grup de vârsta care sa ofere stabilitate. avem un tablou complet al problemelor cu care preadolescentii se confrunta. un raspuns nevoii de a avea relatii predictibile.". sentimente de afiliere si acceptare.1 Preadolescenta .un inceput dificil Perioada preadolescentei reprezinta o vârsta de mari transformari. Piaget vorbea despre adaptare in termeni de asimilare si acomodare in cadrul interactiunii om-mediu. creierul si functiile sale se maturizeaza doar la sfârsitul acestei perioade (in adolescenta târzie).. consumul de alcool si drog. mari schimbari in sistemele biochimice. Insasi perceptia de sine este influentata de prezenta sau absenta relationarilor pozitive cu un astfel de grup. astfel ca apare o disjunctie majora intre dezvoltarea biologica si cea sociala: daca organismul fizic este matur din punct de vedere functional pâna la inceputul adolescentei. incepe sa devina o prioritate la aceasta vârsta. acordul individului cu mediul (in primul rând cu mediul social social).1. Aceasta declaratie cât si realitatea concreta intâlnita in practica. In aceasta etapa au loc modificari corporale considerabile.

Ca observatie. . pregatirea copilului pentru o buna adaptare la cerintele scolii se face inca din primii ani de viata ai copilului. in familie si la gradinita (grupa pregatitoare urmareste tocmai acest lucru). prin inversiune. tranzitia insasi este acuta in functie de perioadele de dezvoltare ontogenetica asa cum le descrie J. Problemele de inadaptare scolara nu sunt insa apanajul primului an de scolarizare.perceperea pozitiva a elevului de catre grup.perceperea pozitiva a grupului scolar (clasa). indicatori relationali-valorici. intre reusita scolara si adaptare exista o corelatie puternica. inadaptarea scolara este un fenomen de mare amploare. si pentru celalalt fenomen. b.integrarea in grup. o readaptare a elevului. precum: . insusirea continutului invatamântului de catre elev. la un alt mod de organizare al procesului de invatamânt etc.). Aceasta se intâmpla deoarece pusse-urile de crestere si perioada in care acestea se produc au o profunda influenta asupra practicii educationale. la noi cerinte educative. deoarece aceste treceri necesita prin insasi natura lor.3 Indicatorii ai adaptarii scolare Coasan (1988) prezinta in urma studiilor desfasurate urmatorii indicatori specifici ai adaptarii scolare: a. vizat in cadrul oricarui sistem de invatamânt. considerata de majoritatea specialistilor drept cel mai important si mai relevant criteriu de evaluare al adaptarii scolare si anume calitatea rezultatelor scolare ale elevului. cresterea puberala denota apropierea tranzitiei scoala generala-liceu. 1. spre exemplu. fiind insa mai frecvente la tranzitia de la o etapa de scolarizare la alta (clasa I. . a VIII-a etc.asimilarea unor valori corespunzatoare vârstei. Fenomenele de adaptare si respectiv de inadaptare scolara pot fi recunoscute si identificate pe baza anumitor indicatori specifici. reusita scolara. Piaget. situatiile de inadaptare pot sa apara la orice vârsta de-a lungul perioadei petrecute de elev in scoala. c. Din analiza acestor indicatori se desprinde concluzia ca intotdeauna adaptarea scolara va corespunde unei situatii de randament scolar asociat cu conformarea la normele de conduita sociala. adica a ansamblului de cunostinte pe care acesta trebuie sa le dobândeasca din principalele domenii ale cunoasterii. . ce se doreste limitat si pe cât posibil controlat. deoarece acestia sunt valabili. cu o cauzalitate si o etiologie multipla. Organizarea scolara este legata de schimbarile de dezvoltare. insa inversul nu coreleaza in aceeasi masura (insucces scolarinadaptare). semnificativa. Se poate vorbi despre cazuri de insucces scolar care nu sunt insa si cazuri de inadaptare.Daca adaptarea scolara reprezinta un deziderat major. d. premergator. a V-a. deci perioadei scolare. Vor fi prezentati in continuare doar indicatorii adaptarii scolare. Astfel. Desi intâlnite inca de la intrarea in scoala. Pe de alta parte. . indicatori comportamentali: conduita corespunzatoare.

factori familiali. incredere in sine. factori intelectuali de forma inteligentei scolare. prin: . . Analiza comparativa a formelor de organizare clasica cu cele alternative denota diferente adaptative. despre factori biologici si anume dezvoltarea normala a copilului. chiar 8 ore la scoala. . a. factori pedagogici (de natura scolara ).pregatire profesionala. b.relatiile elev-colectiv de elevi. Exemplu: O relatie pozitiva. . aptitudini. de rezistenta sa la solicitarile fizice si psihice. Factori externi. aceasta reprezentând gradul de adaptare la activitati de tip scolar. In ceea ce priveste acest factor. modul in care evalueaza situatia. deprinderi. interes cognitiv etc. a . b. la abaterile de conduita ale elevului. Factori interni (care tin de individ): a. factorii de natura pedagogica ce intervin cauzal in aparitia fenomenului de inadaptare sunt: . care a avut in vedere 6500000 de elevi. atitudini.1. a. deci. .cadrul didactic este unul din factorii cu influenta puternica asupra fenomenului.atitudinea fata de elevi etc.atitudinea fata de profesiune. sunt determinante pentru evolutia ulterioara a conflictului. perseverenta. ce tin de personalitatea copilului. Exemplu: Reactia profesorului.forma de organizare a invatamântului. Kulcsar. factori sociali (de exemplu. cercetarile din domeniu au dus la identificarea mai multor categorii de factori.relatiile elev-cadru didactic. c. mai ales adecvarea acestora la copil si la tipul de personalitate a acestuia. T. factorii familiali: dintre care se remarca drept cei mai importanti .4 Etiologia fenomenului de inadaptare scolara In ceea ce priveste factorii cauzali care pot conduce la aparitia fenomenului de inadaptare. o cercetare sociologica desfasurata in anii 60 in SUA. priceperi. cât si despre factori ce tin de personalitate. B. b. Din acest punct de vedere este inadaptat acel elev care nu obtine performantele scontate in concordanta cu nivelul sau de inteligenta (adaptarea scolara definindu-se in functie de inteligenta elevului).metode si mijloace didactice. mai ales sub aspectul cantitatii apar semne de intrebare: cât de mult i se poate cere unui elev care petrece 6-7. de motivatie: nivel de aspiratie. Putem vorbi.nivelul educational-cultural al familiei. . de acceptare si valorizare reciproca. cu un comportament adecvat in scoala. este mai curând corelata cu o buna adaptare scolara. astfel incât sa satisfaca si cerintele de calitate ale activitatii scolare. de interactiune in grupul de vârsta). care este prin insasi natura ei o conditie subiectiva. spre exemplu. factori nonintelectuali.natura cerintelor scolare. . facând o clasificare a acestora ii imparte in felul urmator: A. de competenta sociala ulterioara a elevilor. stabilitate emotionala. .

Nam (1970) arata ca numarul de studenti in tari precum Franta si Anglia este de 8:1 in favoarea celor proveniti din clasele favorizate ale societatii. Acelasi lucru reiese si din Raportul Plowden (1967) care sublinia din nou ca atitudinea parintilor fata de scoala si viitorul copiilor explica discrepantele intre reusitele elevilor. Aceste categorii de factori interactioneaza in sisteme de relatii si corelatii. in primul rând. . . caracteriali. Dincolo de dimensiunile si perspectivele teoretice se afla insa cazurile reale de inadaptare scolara.influenta grupului de vârsta. pregatirea scolara si calificarea profesionala a acestora.tulburari instrumentale. -inteligenta scolara de limita sau sub limita. venitul. negativ. determinând instalarea si mentinerea fenomenului de inadaptare. conditiile de viata.abandon scolar. nu numai variabilele "obiective" precum: originea sociala. . nivelul de aspiratii al parintilor relativ la copiii lor exprima. Aceasta devine necesara din dorinta de a uniformiza directiile de actiune asupra elevului. Negativ (-): duce la inadaptare In literatura de specialitate sunt prezentate si descrise urmatoarele forme de inadaptare scolara: . Pozitiv (+): duce la adaptare scolara b. Inadaptarea este determinata de mai mult decât un singur factor cauzal. Exista diversi factori afectivi. c.esec scolar. sau. la: . pedagogici .tulburari de comportament. sociali. efectele acestuia asupra elevului. Figura 1: Interactiunea factorilor cauzali in adaptarea scolara a.imaturitate scolara. . . fiecare dintre aceste cazuri având o istorie proprie.care pot perturba echilibrul . familiali.colaborarea cu alti factori educativi si sociali. deci si gradul de adaptare sau inadaptare scolara. adevarate retele interconditionate. factorii sociali. . greu separabile. astfel incât acestea sa nu fie contradictorii. . morali. Raportul lui Ch. favorizând o buna adaptare scolara. care pot conlucra pozitiv. din contra.evidentiat ca mostenirea materiala. se refera.instabilitatea psihomotorie si emotionala. in primul rând. culturala a familiei.sistemul de relatii extrafamiliale si extrascolare intre limitele caruia se desfasoara experienta de viata a elevului. diferentele de reusita.

Perioada: semestrul al II-lea. FACTORI PEDAGOGICI: R.D. insa. Slaba integrare in grupul de elevi al clasei. climat familial tensionat. Asteptari reduse in ceea ce priveste evolutia scolara. conditii materiale modeste. B. evaziv in raspunsuri. control scazut al tendintelor si pulsiunilor violente. a realitatii scolare actuale. majoritatea mediilor sunt de cinci(5). dezinteres fata de scoala si activitatea scolara.D.: lipsa supravegherii parentale (orfan de mama tatal absent intreaga durata a zilei datorita naturii locului de munca). 2.V.V. In cadrul interviului se arata retras. nivel de aspiratie scazut. tulburari de comportament.: instabilitate psihomotrica. studiul documentelor scolare. agitatie. Un frate in vârsta de 21 ani. insolenta. fara o abordare practica.). Conflicte cronicizate cu acestia (RD ii considera incorecti fata de el. conditii materiale modeste.D. corigenta la biologie pe semestrul I . doi (2) baieti si trei (3) fete Specificul grupurilor: asocierea in abaterile de conduita Grupul I Componenta: doi baieti: R.D. observatia. Analiza fenomenului nu este completa.V. B.: insolenta. mai ales la evaluare).D. FACTORI FAMILIALI: R. segregate pe sexe Numar total de subiecti: cinci (5). asa cum poate fi ea intâlnita intr-o scoala generala a municipiului Alba Iulia. ancheta sociala. respins de catre acestia. Se doreste calificarea minimala pentru o meserie si intrarea in câmpul muncii. lipsa de respect fata de instantele de autoritate. an scolar 2000-2001 Esantion: doua (2) microgrupuri. Profesorii il considera un caz irecuperabil.. a V-a) si o sora in vârsta de 20 ani. rezistenta scazuta la frustrare. vârsta 14 ani S-au identificat urmatorii factori: FACTORI ITIDIVIDUALI: R. dezinteres fata de activitatea scolara. Mai are un frate (cls. neglijare in copilarie datorita situatiei date. Studii de caz Problematica investigata: inadaptarea scolara Metode si procedee de investigatie: interviul semistructurat si liber. pe teren. . notele variind intre 2 si 7. tacut. asteptari reduse din partea familiei in ceea ce il priveste in plan scolar. B. slaba pregatire scolara: nu a obtinut note de trecere la simularea examenului de capacitate. tendinte de bravare (manipulate de R. vârsta 13 ani. nervozitate. perceput negativ.: reusita scolara slaba.: familie cu istoric violent (tatal) si cu antecedente psihiatrice (mama).dinamic elev-scoala. deficit prosexic (de atentie). tulburari de comportament..

B. BM slaba .medii de 5 majoritar. Masuri adoptate de scoala: Acestea surprind prin ineficienta si caracterul lor unilateral. B. fara efecte pe termen lung. Integrarea in clasa: relativ slaba.in general medii de 6. Cunoscute ca "batause". Neintelegeri cronicizate cu profesorul diriginte. interes pentru sexul opus (au "prieteni" in vârsta de 17 respectiv 20 de ani). Nu considera necesar sa demonstreze ceea ce stiu sau pot in privinta activitatii scolare. . valorizeaza activitati extrascolare precum calatoriile.scaderea notei la purtare. majoritatea mediilor sunt de cinci.M. FACTORI PEDAGOGICI: Reusita scolara. demonstreaza putine abilitati de rezolvare nonviolenta a situatiilor conflictuale. numarul de absente este aproximativ acelasi: peste 90 in ambele cazuri. Similaritatile dintre cei doi sunt numeroase si coreleaza puternic. in decembrie 2000 si in februarie 2001. de coping cognitiv. unele conflicte cu colegii. in vârsta de 14 ani P. pozitiva.M..medii de 5-6.in general. In urma discutiilor reiese clar faptul ca sunt perceputi ca o unitate. Pregatirea pentru scoala este superficiala.discutarea cazurilor de catre consiliul profesoral. Observatie: Nu s-a luat nici o masura cu valoare adaptativa sau integrativa ( mai ales daca tinem cont de faptul ca sanctiunile au nefericitul efect de a intari comportamentele nedorite). in vârsta de 13 ani.: reusita scolara slaba.V.implicarea politiei (!). DM foarte slaba .. Spre exemplu. cu note intre 2 si 7 situatie similara cu a lui R. GUPUL II Componenta: trei fete : D.V. in toate formele permise de regulamentul scolar: . apreciaza conduita profesorilor ca "in general corecta" fata de el in cadrul evaluarilor. Sunt in primul rând sanctiuni. frecventarea cluburilor de disco etc. declarând: "Am putea mult mai mult. .C. Sanctionati de catre aceasta prin acordarea a doua amenzi pentru "tulburarea ordinii in clasa".. in vârsta de 14 ani. probleme cu unii dintre ei datorita insolentei.chemarea parintilor la scoala. Singurul motiv pentru care mai sunt in scoala este faptul ca invatamântul este obligatoriu pâna clasa a VIII-a". FACTORI INDIVIDUALI: Fetele manifesta: dezinteres pentru scoala. Nu a acumulat cunostintele necesare trecerii simularii examenului de capacitate.avertismente verbale.. Declara cu usoara emfaza: "La nervi as putea ucide un om". FACTORI FAMILIALI: . .D. pentru numar mare de absente nemotivate si indisciplina. chemata in doua rânduri pentru "linistirea" lor. iesirile. cu diferenta ca B. declaratie cu care sunt de acord toate trei. Atitudinea fata de profesori . maturizare sexuala precoce. PC mediocra . inclusiv nota 6. .. dar nu vrem!". FACTORI SOCIALI: Interactiunea in cadrul diadei Profesorul diriginte declara in ceea ce ii priveste: "Cei doi formeaza un cuplu nefericit.

Nu are frati. Reteaua de frati pe care ii are. Petrec majoritatea timpului impreuna si in compania prietenilor. Pentru a vorbi doar de situatia intâlnita in teren se poate observa usor ca acesti elevi se prezinta in fata examenului de capacitate foarte slab pregatiti.absenta instantelor parentale mama este plecata in Italia de 5 ani. Conditii materiale bune. de intarire a grupului. au fost dintre cei mai importanti factori cauzali-explicativi identificati in practica de teren. pentru ca nimeni nu le-a oferit un model alternativ de comportare. au o istorie de incaierari cu colegii. aceasta este considerata o forma de abandon scolar. ii poate face astfel. Acesti tineri se comporta asa cum considera ei de cuviinta. ii permite sa oscileze de la unul la altul. Doar indiferenta si lipsa de cunostinte a instantelor cauzale. este in tutela unei surori mai mari. capabili sa o intretina. Conditii materiale excelente 2. Conditii materiale excelente. dezinteresul.C. nesupravegherea. FACTORII SOCIALI: Influentele reciproce din cadrul grupului explica similaritatile care exista intre ele. Nu stie unde se afla acesta. In sistemul de invatamânt american. In ceea ce priveste . Mama este plecata de 2 ani 6 luni in Spania. inainte de a avea o calificare.1. . La noi nu sunt resurse. P. . D. 3. atât din punct de vedere valoric cât si comportamental. Acesta nu a locuit niciodata cu mama ei. si P.parinti decedati. . si se cheltuiesc sume enorme pentru prevenirea si combaterea fenomenului.absenta instantelor parentale. cu rol de interventie.implicarea politiei. când fug de la ore. Locuieste cu o matusa si cu familia acesteia.avertismente verbale. tatal a parasit familia in 1989 când B.M. Locuieste cu bunica. in scoala si in afara scolii. Absenta figurilor parentale. se remarca riscul parasirii precoce a sistemului de invatamânt. acordarea unui timp insuficient pregatirii scolare. .M. Nereusita la acest prim examen le reduce mult lista de optiuni viitoare. stiluri pedagogice neadecvate caracteristicilor de vârsta. pentru a identifica elevii care fug de la ore.Posibile efecte ale inadaptarii scolare asupra evolutiei ulterioare a individului Dintre cele mai importante efecte negative pe care le poate avea inadaptarea scolara. Masuri luate de scoala: . pleaca intotdeauna impreuna). B. Societatea nu are banii necesari pentru a dezvolta programe care sa incerce sa provoace o schimbare pozitiva.M. Nu stie unde este tatal. având chiar un rol catalizator.C.scaderea notei la purtare pentru absente. de a disocia grupurile s-au soldat cu esec. Incercarile dirigintelui de a fractiona. 3.M. D. Niciunul dintre acestia nu este insurmontabil.chemarea sustinatorilor la scoala. lipsa de intelegere a profesorilor fata de dificultatile si problemele specifice vârstei. OBSERVATII Masurile adoptate nu au avut ca efect imbunatatirea situatiei elevilor sau a conduitei in scoala. in urma unui raid in scoli. Se asociaza in abaterile de la disciplina (de exemplu. . când apar probleme si tensiuni. . avea 3 ani. exacerbarea masurilor punitive adoptate de scoala.

.consiliere intensiva sustinuta pentru tinerii cu probleme. .formularea de programe scolare alternative. . Andrey. Nici un fel cunostinte scolare. creatoare de frustrari. care la rândul lor constituie factori inhibitori ai dezvoltarii individului cu efecte negative asupra integrarii sale scolare. Alti autori. . . Man) pare sa favorizeze agresivitatea conduitele dezorganizate. care aduce lovituri puternice stimei de sine si autoperceptiei. Instinctul de autoconservare ii determina o reactie normala de indepartare a stimulului perceput ca periculos. Scoala prin cerintele si structura ei le apare a fi incompatibila cu ceea ce se intâmpla in câmpul muncii.reforma in afara scolii: . raspunsul al intrebarea "Unde crezi ca vei fi peste 5 ani ?" este invariabil: in strainatate.integrarea in munca se observa ca nu au capacitate buna de a vedea in perspectiva. aceasta deoarece problemele care stau la baza conduitelor dezadaptative ramâne nerezolvata. nu este de mirare ca acesta va cauta portite de scapare.forme de educatie alternative. .strategii de preventie a fenomenului la nivel national. Masuri alternative pentru diminuarea fenomenului de inadaptare scolara: rezolvarea problemelor copiilor problema Acesta este raspunsul dat de expertii in domeniu in ceea ce priveste interventia in scoli pentru combaterea acestui fenomen.curriculum specific.individualizarea masurilor. Pe de alta parte sanctiunile corective aplicate de scoala nu vor avea nici un efect daca situatia generala a acestor copii nu se imbunatateste. Le. mai adauga la cele anterioare: . . redresive.crearea unei retele de servicii scolare.implicarea si intarirea retelelor de suport a copilului. Aceasta nu necesita nici un fel de studii.depistarea cauzelor insuccesului pentru combaterea inadaptarii scolare. Aceasta in conditiile in care societatea le ofera in continuare oportunitati de dezvoltare.educatie remediatorie. mai ales o munca bine platita in strainatate. Mai mult. Dintre masurile adoptate de alte state pentru prevenirea si inlaturarea situatiilor de inadaptare scolara se remarca: . Stanbak spunea despre esecul scolar ca acesta marcheaza in primul rând din adaptarea scolii la elev.programe de interventie individualizate. aceasta fiind mult mai atractiva decât continuarea studiilor. Stiind insa ca unele conduite care apar in perioada adolescentei se rezolva de la sine in timp odata cu inaintarea in vârsta este posibil ca aceasta sa fie pozitiva.reforma in scoala: . Esecul repetat si mai sever (spun Nuttin. M. . .interventia timpurie. 4. Nu de putine ori pronosticul evolutiei lor ulterioare este incert. precum Schon si Hamburg. Când scoala este perceputa de catre elev ca o experienta negativa. J. . .la nivel individual: .

consultă un specialist. prima clasă de liceu etc. deci. · Nu ascultă explicaţiile copilului. consiliere si modelare in grup.. dacă starea copilului necesită lucrul acesta. care se auto perpetueaza. îi aplică pedepse corporale. ceea ce spunea imparatul Japoniei cu referire la educatie: "Dati totul educatiei si veti avea totul!". Comportamentul corect al părinţilor: · Analizează împreună cu copilul starea acestuia. a gradului de inteligenţă. in final. · Analizează calm şi minuţios situaţia. Amintesc. necesara o interventie multidimensionala care sa rupa acest "lant al slabiciunilor". interventie sistematica timpurie. · Îl acuză pe copil. îl etichetează. · Fac generalizări şi îi amintesc copilului de toate greşelile comise etc. organizează activităţi de consiliere. · Discută cu profesorii. · Realizează testarea copiilor. In urma celor prezentate. · Etichetează copilul.Hamburg (in 1986) propunea abordari actionale la nivelul grupului de vârsta. numindu-l cu cuvinte urîte. consultanţă.1: INSUCCESUL ŞCOLAR Comportamentul greşit al părinţilor: · Învinuiesc profesorii. calm. concluziile se trag singure. dezvoltarea gîndirii. Este. corecţie. Cazul nr. · Fac reproşuri. sincer. · Deseori aplică pedepse corporale. fac reproşuri. Se poate vorbi de un cerc vicios. · Discută cu copiii şi profesorii. · Încep a striga. · Acordă un ajutor real copiilor: întocmesc împreună cu aceştia un regim adecvat al zilei şi al activităţilor. · Stabilesc cauzele insuccesului. Strategii de acţiune a psihologului : · Urmăreşte reuşita copiilor. ţipă. ÎNCĂPĂŢÎNAREA Comportamentul greşit al părinţilor: · Nu analizează obiectiv situaţia.Schon (in 1988) enumera urmatoarele posibile masuri: politici sociale pe termen lung care sa imbunatateasca oportunitatile tineretului. îl brutalizează. .2: NEASCULTAREA. ameninţă. şcoala. imaginaţiei. Comportamentul corect al părinţilor: · Asistă la lecţii. · Discută cu copilul deschis. iar rezultatele pot fi generalizate la nivelul intregului sistem. Fenomenul nu tine de un singur factor cauzal. STUDIUL DE CAZ ÎN CADRUL EDUCAŢIEI DE FAMILIE Cazul nr. urmărind starea memoriei. . mai cu seamă a celor în proces de adaptare într-o nouă situaţie: segmentul „şcoala primară”.

· Să organizeze diverse traininguri pentru copii şi părinţi. Cazul nr. · Se comportă corect. · Îi sugerează copilului ideea despre cum e să fii deschis. · Oferă propuneri concrete de funcţionare. · Îi explică copilului obligaţiunile lui şi ale celorlalţi membri de familie. căile de soluţionare a conflictelor în familie. manifestînd totodată şi multă încredere în el. îl proiectează pozitiv. Cazul nr. obiectivitate. · Arată exact asupra comportamentului care necesită îmbunătăţire. Comportamentul corect al părinţilor: · Supraveghează permanent copilul. Strategii de acţiune a psihologului: · Îi familiarizează pe părinţi cum trebuie să îşi educe copilul în asemenea situaţii. oferă modele comportamentale pozitive. Strategii de acţiune a psihologului : · Să facă împreună cu părinţii diverse şedinţe şi să le ofere consultanţă cu privire la educarea copilului. · Fac referinţă la situaţii concrete. · Îl ignoră pe copil după aplicarea pedepsei. receptiv. · Să observe şi să studieze sistematic comportamentul copiilor în cadrul şcolii şi al familiei.4: COPILUL A FOST PEDEPSIT PREA ASPRU Comportamentul greşit al părinţilor: · Nu îşi analizează acţiunile. se înţeleg cu copilul asupra respectării regimului. străduindu-se să-i servească acestuia drept model de comportare bună şi colaborare eficientă cu cei apropiaţi. nu se agaţă de mărunţişuri. empatie. alintarea excesivă a acestora.3: EXPRIMAREA TENDINŢEI DE AUTONOMIE.· Discută calm şi echilibrat. · Organizează traininguri pentru părinţi. Toate condiţiile înaintate de către adulţi trebuie să fie acceptate şi înţelese de copil. · Dau dovadă de tact. nu judecă copilul. Comportamentul corect al părinţilor: . abuzuri psihologice. · Fac abuz de mustrări şi ameninţări. presiuni morale. · Reproşuri cu privire la erorile comportamentale ale copilului. · Manifestă încredere în copil. anumitor cerinţe exprimate de ei etc. vizînd în cadrul acestora cultura conduitei. pedepse corporale. · Hipertutelarea copiilor. modificare. nu recunosc greşeala. INDEPENDENŢĂ Comportamentul greşit al părinţilor: · Educaţia pe care o realizează părinţii este axată pe constrîngeri. oferindu-i mai multă libertate în acţiuni. · Îi explică copilului ce înseamnă un comportament bun şi ce nu corespunde normelor etice. · Tonul frecvent moralizator în comunicarea cu copilul . ci faptele lui.

· Încep să-i interzică să se întîlnească cu prietenii.· Discută cu copilul pe marginea celor întîmplate şi chiar îi cer scuze acestuia. să-l facă pe copil să devină un aliat al lor. · Organizarea unor activităţi interesante pentru timpul liber al copiilor. · Servesc drept exemplu pozitiv de respectare a modului sănătos de viaţă. · Îi oferă copilului informaţie despre daunele fumatului şi discută pe marginea celor citite. agresează copilul. să iasă la plimbare etc. . · Analizează şi fac evaluarea propriilor lor acţiuni.5: FUMATUL Comportamentul greşit al părinţilor: · Intră în panică. · Încearcă să afle ce l-a făcut pe copil să înceapă a fuma. · Discută cu copilul calm şi îi explică pentru ce a fost pedepsit. iniţiindu-i pe aceştia în problema comportamentului de aprobare şi dezaprobare a acţiunilor copiilor. · Organizează traininguri pentru părinţi cu tematică respectivă. · Explică convingător copilului consecinţele fumatului. ţipă. · Ambii părinţi iau decizii asupra respectării unora şi aceloraşi cerinţe faţă de copil şi îi aduc la cunoştinţă acestuia modalităţile de aprobare şi dezaprobare ce vor fi aplicate în cazul unei situaţii sau alta. Strategii de acţiune a psihologului: · Organizează activităţi de consiliere pentru părinţi. · Se străduie să nu comită în continuare abuzuri şi greşeli. recurg la pedepse corporale. dacă nu au avut un comportament corect. Comportamentul corect al părinţilor: · Discuţia calmă şi sinceră cu copilul. Strategii de acţiune a psihologului: · În cadrul şcolii e necesară promovarea activă a modului sănătos de viaţă. explicînd consecinţele deprinderilor negative. Cazul nr. · Organizarea activităţilor de consiliere şi corecţie. · Îl ameninţă pe copil.