Adaptarea copilului la şcoală

Integrarea copilului în mediul şcolar presupune o bună acomodare a elevului la sarcinile pe care i le impune şcoala şi activitatea de învăţare. Ea se evidenţiază prin capacitatea elevului de integrare în activitate şi în viaţa şcolii, exprimată prin: reuşita şcolară, acomodarea la cerinţele şcolii (colectiv didactic, clasa de elevi, microgrupuri formate), orientarea şcolară adecvată resurselor interne şi externe (cerinţele familiei si ale mediului social).Un copil care e bine adaptat se simte integrat în grup, percepe pozitiv grupul şcolar (clasa), e perceput pozitiv de către grup, îi face plăcere să fie la şcoală, reuşeşte să facă faţă cerinţelor diferitelor discipline de învăţamânt. Inadaptarea şcolară a copilului poate cunoaşte diverse forme de manifestare: de la rezultate şcolare slabe la apatie, lipsa interesului pentru şcoală, tulburări de comportament până la refuzul frecventării orelor. Acest refuz poate fi manifestat în mod direct sau indirect prin invocarea unor dureri de cap, stomac sau de gât, dureri manifestate cu puţin timp înainte de plecarea la şcoală dureri care, de regulă, încetează imediat ce micuţului îi este permis să rămână acasă. Inadaptarea se datorează şi tensiunilor, eşecurilor, dramelor sentimentale, sentimentelor de abandon sau celor de ofense şi devalorizare în ochii altor copii de vârsta lor sau a unor persoane apreciate de ei de care depinde succesul lor.. Un rol semnificativ în adaptarea şcoalară îl are familia.. Atitudinea faţă de scoală, felul relaţionării cu ceilalţi, depind de experienţa de viaţă acumulată în familie. Atunci când părinţii reuşesc să menţină în familie o atmosferă caldă, securizantă şi îşi manifestă autoritatea într-un mod firesc, echilibrat, se creează premise favorabile unei bune adaptări şcolare (copilul are o stimă de sine înaltă, e încrezător în sine, responsabil).Excesele în exercitarea autorităţii, determină dificultăţi în adaptarea copilului, măreşte dependenţa acestuia de părinte, copilul nu se mai simte liber, este mai puţin prietenos şi spontan, va avea mari dificultăţi în procesul de maturizare. Dacă părintele este ostil şi autoritar, va creea copilului o supunere forţată, pasivagresivă. Copilul care trăieşte în tensiune, se simte respins, nefericit, inferior şi va dezvolta teama de adulţi, suspiciunea în legatură cu motivele şi comportamentele altora, va avea tendinţa să se autopedepsească şi să aibă dificultăţi de relaţionare.La cealaltă extremă, copiii ai căror părinţi exercită un control insuficient asupra lor, fiind astfel forţaţi să fie prematur autonomi, sunt dezordonaţi, mediocri, inadaptaţi la cerintele şcolare. Dacă părintele este şi ostil, încurajează la copil impulsivitatea şi conduitele dezordonate ceea ce l împiedică în procesul de adaptare.Orice suferinţă emoţională a copilului se reflecta în conduita şcolară, determinand apatie, dezinteres faţă de învăţătură, chiar respingere faţă de şcoală sau ostilitate. Modul de a fi al părinţilor, felul lor de a gândi, de a-şi exprima trăirile, va servi drept prim model pentru copil. Dacă părinţii sunt capabili să-si păstreze calmul şi încrederea în situaţii problematice, şi copilul va fi capabil de autocontrol. Părintele comunicativ, afectuos, deschis îl va stimula pe copil să se deschidă şi să comunice la rândul său. Toate acestea constituie bune premise

De asemenea părinţii îi pot asigura condiţii bune de învăţat învăţându. . b) să identifice etapele de adaptare a personalităţii. să-l recompenseze şi să se bucure împreună cu el de toate reuşitele sale. c) să cunoască mecanismele. Ea se predă în semestrul 3 şi are drept obiectiv general formarea la studenţi a sistemului de cunoştinţe. influentează adaptarea şcolară a copilului. factorii şi legităţile procesului de adaptare. capabile să se integreze corespunzător în mediul şcolar şi să facă faţă provocărilor impuse de acesta. 3) la nivel de atitudini şi valori: a) să-şi dezvolte capacităţi de a opera analitic. e bine să fie incurajat să-şi sune un coleg pentru că o discuţie între colegi poate fi o bună modalitate de a-l responsabiliza faţă de munca lui şi de a-l face să conştiintizeze valoarea noţiunii de solidaritate. legităţile şi mecanismele apariţiei şi dezvoltării ei. abilităţi şi atitudini privind natura psihologică a adaptării psihologice. Pe de altă parte. In concluzie. La sfârşit de curs studenţii vor fi în stare: 1) La nivel de cunoaştere şi înţelegere: a) să definească şi să distingă conceptele de adaptare psihologică şi integrare socială. sintetic şi critic cu cunoştinţele legate de adaptarea şi inadaptarea personalităţii în procesul evoluţiei. Disciplina Adaptarea psihologică face parte din seria de discipline opţionale ce au misiunea să completeze şi să dezvolte pregătirea specială a studenţilor psihologi. c) să-şi cultive atitudini pozitive faţă de adaptabilitate psihologică ca una din cele mai importante calităţi ale personalităţii. Părintele trebuie să. Obiectivele operaţionale ale cursului. este foarte important ca părintele să manifeste interes şi preocupare faţă de activitatea şcolară a copilului lui oricât de încarcat ar fi programul zilnic al acestora. Copilul nu trebuie obligat să exerseze la nesfarsit pentru a reţine. b) să conceapă modele conceptual-practice de optimizare a procesului de adaptare.i totodată să –şi organizeze timpul şi activitatea. ADAPTAREA PSIHOLOGICĂ Obiectivul general al cursului. c) să elaboreze programe de adaptare eficientă a personalităţii în contextul dinamicii de vârstă. Dacă nu reuşeşte să înţeleagă un enunţ. constelatia familială prin reţeaua ei de relaţii şi sistemul de valori. b) să-şi dezvolte potenţialităţi de adaptare psihologică la mediul mereu schimbător. ci un moment în care copilul fixeaza cunostintele dobandite. 2) la nivel de aplicare (competenţe): a) să aplice în activitatea lor proprie de învăţare / cercetare cunoştinţele obţinute în cadrul acestei discipline.pentru dezvoltarea unei personalităţi echilibrate. d) să înţeleagă şi să explice cauzele neadaptării şcolare şi profesionale. Temele nu trebuie să fie o cursă contra cronomentru.şi încurajre permanent copilul.

Semnificaţia adaptării în viaţa şi activitatea omului Evaluarea curentă şi finală: Evaluarea curentă va fi efectuată prin 2 probe: 1) test de cunoştinţe. excesele in exercitarea autoritatii (un control excesiv sau insuficient). Legităţile şi principiile adaptării. este mai putin prietenos si spontan. Factorii ce determină adaptarea eficientă. Intrat in scoala. invatarea devenind tipul fundamental de activitate. determina dificultati in adaptarea copilului. o dozare optima a caldurii afective si autoritatii parintesti fiind premisele unei bune adaptari a copilului. Un parinte prea exigent. abilităţile de modificare a comportamentului în funcţie de schimbările condiţiilor de viaţă. Integrarea politică. Copilul are nevoie de o ambianta calda. excesiv de autoritar. copilul este solicitat intens intelectual. Adaptarea sa scolara rezulta din felul in care se ajusteaza caracteristicile si trasaturile sale de personalitate la exigentele scolare din ce in ce mai mari. Teorii ale adaptării. de reguli carora sa se conformeze. ii mareste acestuia dependenta de el. felul relationarii cu ceilalti. dar si de supunere. incepe inca din familie. Ambianta din familie şi adaptarea scolara Scolarul mic are o personalitate in evolutie. apoi continua in gradinita (perioada ce premerge celei scolare).   cunoştinţele despre influenţa mediului asupra comportamentului uman. e increzator in sine. depind de "experienta de viata" acumulata in familie. Structura procesului de adaptare. Daca parintii reusesc sa mentina in familie o atmosfera calda. responsabil). Pregatirea pentru o integrare scolara reusita. va avea mari dificultati de maturizare. El dobandeste o mai mare stabilitate si un echilibru al vietii afective. securizanta si isi manifesta autoritatea intr-un mod echilibrat. Atitudinea fata de scoala. . Copilul nu se mai simte liber. stabilite in acord cu parintii. Mecanismele psihologice ale adaptării. Adaptarea profesională. Metode de adaptare eficientă. Invers. "Cumpatarea e masura tuturor lucrurilor". Cunoaşterea motivelor neadaptării şcolare şi profesionale. acest fapt va avea rezonante pozitive in adaptarea propriu-zisa (copilul are o stima de sine inalta. Integrarea familială. Conţinutul cursului: Noţiunea de adaptare. Metodologia elaborării programelor de adaptare eficientă. 2) lucrare practică (elaborarea unei programe de adaptare eficientă a personalităţii în contextul dinamicii de vârstă). Adaptarea şcolară.Precondiţiile realizării cu succes a scopului şi obiectivelor enunţate sunt:  cunoştinţele despre psihic şi conştiinţă. Esenţa procesului de adaptare. Etape şi niveluri ale adaptării personalităţii în contextul dinamicii de vârstă.

Suferinta morala a copilului se reflecta in conduita scolara. De cele mai multe ori. va avea tendinta sa se autopedepseasca si sa aiba dificultati de relationare. de a-si exprima trairile. iar comportamentul lui este un raspuns al propriilor convingeri deformate: se comporta ca un "prost". Atatia parinti se plang ca proprii copii nu comunica cu ei. Problematica inadaptarii scolare la preadolescenti . afectuos. inferior si va dezvolta teama de adulti. inseamna ca asa este". Daca parintii sunt capabili sa-si pastreze calmul si increderea in situatii problematice. suspiciunea in legatura cu motivele si comportamentele altora. chiar respingere fata de scoala sau ostilitate. felul lor de a gandi. Modul de a fi al parintilor. Relatiile din familie (dintre parinti si copii si dintre parinti) au consecinte in privinta formarii personalitatii copilului. Parintele ostil si cu control insuficient asupra copilului (genul de parinte ce spune frecvent "l-am scapat din mana"). Ce se intampla daca atmosfera din familie este ostila? Parintele ostil si autoritar. nefericit. ca atare fiti foarte atenti cum va purtati cu copilul/copii dumneavoastra pentru ca. sunt dezordonati. ambianta tensionata si nesigura are consecinte negative asupra performantelor scolare. Pentru parintii ce isi critica distructiv copiii in mod repetat si ii devalorizeaza. ca au rezerve si retineri. In concluzie. tulburarile afective asociindu-se cu dificultati de adaptare. de fapt. De exemplu. fiecare esec ii intareste convingerea ca ceva nu este in regula cu el. Parintele comunicativ. riscul este acela ca acestia din urma sa acorde credibilitate criticilor si sa le asimileze. fiind astfel fortati sa fie prematur autonomi. Copilul sufera si fiecare critica. deschis il va stimula pe copil sa se deschida si sa comunice la randul sau. convins fiind ca asa este. Ambianta familiala este hotaratoare pentru modul in care copilul isi fundamenteaza conceptia generala despre lume si viata si pentru formarea personalitatii sale. copilul poate gandi: "Daca tata zice ca sunt prost. ca este inferior celorlalti. Nu e de mirare ca astfel devine nesigur si se subapreciaza. iar personalitatea copilului se va cristaliza dizarmonic. copiii ai caror parinti exercita un control insuficient asupra lor. pasiv-agresiva. si copilul va fi capabil de autocontrol. inadaptati la cerintele scolare. constelatia familiala prin reteaua ei de relatii si sistemul de valori. avand ei insisi destule dificultati. Copilul traieste in tensiune si se simte respins. dezinteres fata de invatatura. determinand apatie. certurile din familie sunt traumatizante pentru copil. influenteaza adaptarea scolara. Tensiunile. realitatea este ca nu i-au invatat sa comunice. rezerve si inhibitii in comunicare. Aprobarea si valorizarea parintilor sunt pentru copil confirmari ale propriei valori si in functie de acestea. Climatul afectiv joaca un rol considerabil pentru elevii emotivi. mediocri. fapt ce ii afecteaza evolutia sa scolara. copilul se va aprecia sau subaprecia. trebuinta de securitate a copilului nu este satisfacuta. Si chiar daca parintii nu divorteaza. le determinati evolutia in viata. creeaza copilului o supunere fortata. incurajeaza la acesta din urma impulsivitatea si conduitele dezordonate (cazul familiilor delicventilor juvenili).La cealalta extrema. Traind repetat si intens in aceste tensiuni. va servi drept prim model pentru copil.

incepe sa devina o prioritate la aceasta vârsta.psiho.2 Adaptare versus inadaptare scolara J. deci. Tinerii cu care preadolescentul alege sa se asocieze si sa interactioneze exercita asupra sa influente ce-i modeleaza atitudinile si comportamentele fata de scoala. consumul de alcool si drog. Daca la aceasta mai adaugam eroziunea sistemului familial si a retelelor de suport si accesul facil la mecanisme.sociale. societate si sine.1 Preadolescenta . Inainte de aceasta. Aspecte teoretice privind adaptarea si inadaptarea scolara 1. fiziologice si in comportamentul social. concretizate intr-un rezultat favorabil al procesului de invatamânt. 1. In aceasta etapa au loc modificari corporale considerabile. la care adaugam particularitatile specifice activitatii instructiv educative. avem un tablou complet al problemelor cu care preadolescentii se confrunta. sentimente de afiliere si acceptare.un inceput dificil Perioada preadolescentei reprezinta o vârsta de mari transformari. trebuie abordata din punct de vedere teoretic problematica adaptarii si inadaptarii scolare.". fumatul. Rolurile parentale in socializarea la aceasta vârsta sunt in descrestere. aceasta are impact asupra dezvoltarii cognitive si a succesului scolar. In general predomina confuzia in ceea ce priveste rolurile vietii de adult. educatie. actele antisociale. Preadolescentii au dificultati in a vedea in perspectiva. Participarea la un grup de vârsta care sa ofere stabilitate. un raspuns nevoii de a avea relatii predictibile. Grupul de vârsta (peer group) influenteaza conduitele vizând sexualitatea. acesta si-a insusit cu succes rolul si statusul de elev.. putem sa aratam ca adaptarea scolara este data de calitatea si eficienta realizarii concordantei relatiei dintre personalitatea elevului si cerintele scolare.. cu deosebire in familiile in care ambii parinti lucreaza. Piaget vorbea despre adaptare in termeni de asimilare si acomodare in cadrul interactiunii om-mediu. Un elev adaptat din punct de vedere scolar face fata cerintelor educative conform disponibilitatilor sale bio. presupunând acomodarea optima la mediul dat si raspunsul favorabil la solicitarile si exigentele sale. cu deosebire pe termen lung. Sistemul biologic devanseaza prin maturizarea sa celelalte sisteme. creierul si functiile sale se maturizeaza doar la sfârsitul acestei perioade (in adolescenta târzie). au motivat in buna parte alegerea acuta de a studia problematica inadaptarii scolare in cadrul microgrupului de elevi. Aceasta declaratie cât si realitatea concreta intâlnita in practica. Insasi perceptia de sine este influentata de prezenta sau absenta relationarilor pozitive cu un astfel de grup. O asemenea disparitate in dezvoltare creeaza nu de putine ori probleme. Ce este in acest context adaptarea scolara ? Pornind de la aceasta definitie. . substante si activitati ce pun in pericol viata. Adaptarea este. mari schimbari in sistemele biochimice. astfel ca apare o disjunctie majora intre dezvoltarea biologica si cea sociala: daca organismul fizic este matur din punct de vedere functional pâna la inceputul adolescentei. Un tânar american declara: "Mai curând as fi acceptat moartea decât respingerea celor de-o vârsta cu mine. in acord cu regulile pretinse de programa scolara. acordul individului cu mediul (in primul rând cu mediul social social). Cu alte cuvinte. pe care sa se poata baza.1.

la noi cerinte educative. Aceasta se intâmpla deoarece pusse-urile de crestere si perioada in care acestea se produc au o profunda influenta asupra practicii educationale. la un alt mod de organizare al procesului de invatamânt etc. semnificativa. Astfel. indicatori relationali-valorici. c.asimilarea unor valori corespunzatoare vârstei. in familie si la gradinita (grupa pregatitoare urmareste tocmai acest lucru). situatiile de inadaptare pot sa apara la orice vârsta de-a lungul perioadei petrecute de elev in scoala. pregatirea copilului pentru o buna adaptare la cerintele scolii se face inca din primii ani de viata ai copilului. reusita scolara. cu o cauzalitate si o etiologie multipla. Se poate vorbi despre cazuri de insucces scolar care nu sunt insa si cazuri de inadaptare. Vor fi prezentati in continuare doar indicatorii adaptarii scolare. Problemele de inadaptare scolara nu sunt insa apanajul primului an de scolarizare. deci perioadei scolare. cresterea puberala denota apropierea tranzitiei scoala generala-liceu. vizat in cadrul oricarui sistem de invatamânt. . Organizarea scolara este legata de schimbarile de dezvoltare. o readaptare a elevului. Fenomenele de adaptare si respectiv de inadaptare scolara pot fi recunoscute si identificate pe baza anumitor indicatori specifici. deoarece aceste treceri necesita prin insasi natura lor. deoarece acestia sunt valabili. indicatori comportamentali: conduita corespunzatoare. inadaptarea scolara este un fenomen de mare amploare.perceperea pozitiva a elevului de catre grup. Desi intâlnite inca de la intrarea in scoala. precum: . premergator. Ca observatie. considerata de majoritatea specialistilor drept cel mai important si mai relevant criteriu de evaluare al adaptarii scolare si anume calitatea rezultatelor scolare ale elevului. Din analiza acestor indicatori se desprinde concluzia ca intotdeauna adaptarea scolara va corespunde unei situatii de randament scolar asociat cu conformarea la normele de conduita sociala. 1. Pe de alta parte. . . d. a VIII-a etc.perceperea pozitiva a grupului scolar (clasa).). insusirea continutului invatamântului de catre elev. fiind insa mai frecvente la tranzitia de la o etapa de scolarizare la alta (clasa I. ce se doreste limitat si pe cât posibil controlat.Daca adaptarea scolara reprezinta un deziderat major. a V-a. spre exemplu. intre reusita scolara si adaptare exista o corelatie puternica. prin inversiune. b. tranzitia insasi este acuta in functie de perioadele de dezvoltare ontogenetica asa cum le descrie J. . Piaget.integrarea in grup. insa inversul nu coreleaza in aceeasi masura (insucces scolarinadaptare). si pentru celalalt fenomen.3 Indicatorii ai adaptarii scolare Coasan (1988) prezinta in urma studiilor desfasurate urmatorii indicatori specifici ai adaptarii scolare: a. adica a ansamblului de cunostinte pe care acesta trebuie sa le dobândeasca din principalele domenii ale cunoasterii.

mai ales sub aspectul cantitatii apar semne de intrebare: cât de mult i se poate cere unui elev care petrece 6-7. despre factori biologici si anume dezvoltarea normala a copilului.4 Etiologia fenomenului de inadaptare scolara In ceea ce priveste factorii cauzali care pot conduce la aparitia fenomenului de inadaptare. Kulcsar. cercetarile din domeniu au dus la identificarea mai multor categorii de factori. de rezistenta sa la solicitarile fizice si psihice. o cercetare sociologica desfasurata in anii 60 in SUA. . T. atitudini. de competenta sociala ulterioara a elevilor. de interactiune in grupul de vârsta). cu un comportament adecvat in scoala. factori sociali (de exemplu. perseverenta. Exemplu: O relatie pozitiva. c. aceasta reprezentând gradul de adaptare la activitati de tip scolar. . interes cognitiv etc. Putem vorbi. sunt determinante pentru evolutia ulterioara a conflictului. modul in care evalueaza situatia.forma de organizare a invatamântului. aptitudini. a. Factori interni (care tin de individ): a. a . de motivatie: nivel de aspiratie. Analiza comparativa a formelor de organizare clasica cu cele alternative denota diferente adaptative. Exemplu: Reactia profesorului. a. . spre exemplu. In ceea ce priveste acest factor. cât si despre factori ce tin de personalitate. factori familiali. priceperi. stabilitate emotionala.natura cerintelor scolare. factori intelectuali de forma inteligentei scolare.metode si mijloace didactice.atitudinea fata de profesiune. b. la abaterile de conduita ale elevului. astfel incât sa satisfaca si cerintele de calitate ale activitatii scolare. B. chiar 8 ore la scoala. incredere in sine. mai ales adecvarea acestora la copil si la tipul de personalitate a acestuia. facând o clasificare a acestora ii imparte in felul urmator: A.relatiile elev-cadru didactic. de acceptare si valorizare reciproca.pregatire profesionala. factori nonintelectuali. b.cadrul didactic este unul din factorii cu influenta puternica asupra fenomenului. b. deprinderi. factorii de natura pedagogica ce intervin cauzal in aparitia fenomenului de inadaptare sunt: . este mai curând corelata cu o buna adaptare scolara. prin: . deci. . ce tin de personalitatea copilului.nivelul educational-cultural al familiei.relatiile elev-colectiv de elevi. factori pedagogici (de natura scolara ).1. . factorii familiali: dintre care se remarca drept cei mai importanti . . care a avut in vedere 6500000 de elevi.atitudinea fata de elevi etc. Din acest punct de vedere este inadaptat acel elev care nu obtine performantele scontate in concordanta cu nivelul sau de inteligenta (adaptarea scolara definindu-se in functie de inteligenta elevului). care este prin insasi natura ei o conditie subiectiva. . Factori externi.

greu separabile. Figura 1: Interactiunea factorilor cauzali in adaptarea scolara a. -inteligenta scolara de limita sau sub limita. Raportul lui Ch. la: .sistemul de relatii extrafamiliale si extrascolare intre limitele caruia se desfasoara experienta de viata a elevului. pregatirea scolara si calificarea profesionala a acestora. pedagogici . Exista diversi factori afectivi. astfel incât acestea sa nu fie contradictorii. in primul rând. . . sociali.influenta grupului de vârsta. se refera. . nivelul de aspiratii al parintilor relativ la copiii lor exprima. Pozitiv (+): duce la adaptare scolara b. Aceste categorii de factori interactioneaza in sisteme de relatii si corelatii. sau. venitul. . Aceasta devine necesara din dorinta de a uniformiza directiile de actiune asupra elevului. Negativ (-): duce la inadaptare In literatura de specialitate sunt prezentate si descrise urmatoarele forme de inadaptare scolara: .imaturitate scolara. determinând instalarea si mentinerea fenomenului de inadaptare. Nam (1970) arata ca numarul de studenti in tari precum Franta si Anglia este de 8:1 in favoarea celor proveniti din clasele favorizate ale societatii.esec scolar. c. fiecare dintre aceste cazuri având o istorie proprie. favorizând o buna adaptare scolara. in primul rând. nu numai variabilele "obiective" precum: originea sociala. care pot conlucra pozitiv. Dincolo de dimensiunile si perspectivele teoretice se afla insa cazurile reale de inadaptare scolara. diferentele de reusita.tulburari instrumentale. Acelasi lucru reiese si din Raportul Plowden (1967) care sublinia din nou ca atitudinea parintilor fata de scoala si viitorul copiilor explica discrepantele intre reusitele elevilor.evidentiat ca mostenirea materiala. efectele acestuia asupra elevului.tulburari de comportament. din contra.care pot perturba echilibrul . caracteriali. conditiile de viata. morali. deci si gradul de adaptare sau inadaptare scolara. familiali. factorii sociali.abandon scolar. . . negativ.instabilitatea psihomotorie si emotionala. culturala a familiei. . Inadaptarea este determinata de mai mult decât un singur factor cauzal.colaborarea cu alti factori educativi si sociali. adevarate retele interconditionate.

observatia.: familie cu istoric violent (tatal) si cu antecedente psihiatrice (mama). . asa cum poate fi ea intâlnita intr-o scoala generala a municipiului Alba Iulia. notele variind intre 2 si 7. vârsta 14 ani S-au identificat urmatorii factori: FACTORI ITIDIVIDUALI: R. FACTORI PEDAGOGICI: R. ancheta sociala.).D. rezistenta scazuta la frustrare. insa. Slaba integrare in grupul de elevi al clasei. conditii materiale modeste. 2. pe teren. perceput negativ. FACTORI FAMILIALI: R. dezinteres fata de scoala si activitatea scolara.: lipsa supravegherii parentale (orfan de mama tatal absent intreaga durata a zilei datorita naturii locului de munca). a realitatii scolare actuale. B. fara o abordare practica. Se doreste calificarea minimala pentru o meserie si intrarea in câmpul muncii. dezinteres fata de activitatea scolara. segregate pe sexe Numar total de subiecti: cinci (5). neglijare in copilarie datorita situatiei date. evaziv in raspunsuri.V.D. respins de catre acestia. Conflicte cronicizate cu acestia (RD ii considera incorecti fata de el. Mai are un frate (cls.: insolenta.. conditii materiale modeste..V.: reusita scolara slaba. nervozitate. Perioada: semestrul al II-lea. Un frate in vârsta de 21 ani. nivel de aspiratie scazut.D. tendinte de bravare (manipulate de R. studiul documentelor scolare. In cadrul interviului se arata retras. Asteptari reduse in ceea ce priveste evolutia scolara. Profesorii il considera un caz irecuperabil.: instabilitate psihomotrica. tulburari de comportament. deficit prosexic (de atentie). climat familial tensionat. tulburari de comportament. asteptari reduse din partea familiei in ceea ce il priveste in plan scolar. an scolar 2000-2001 Esantion: doua (2) microgrupuri.D. corigenta la biologie pe semestrul I . vârsta 13 ani. control scazut al tendintelor si pulsiunilor violente. B. mai ales la evaluare).dinamic elev-scoala. majoritatea mediilor sunt de cinci(5). slaba pregatire scolara: nu a obtinut note de trecere la simularea examenului de capacitate. tacut. lipsa de respect fata de instantele de autoritate. insolenta. agitatie. Analiza fenomenului nu este completa.D.V. B. doi (2) baieti si trei (3) fete Specificul grupurilor: asocierea in abaterile de conduita Grupul I Componenta: doi baieti: R. Studii de caz Problematica investigata: inadaptarea scolara Metode si procedee de investigatie: interviul semistructurat si liber. a V-a) si o sora in vârsta de 20 ani.

FACTORI SOCIALI: Interactiunea in cadrul diadei Profesorul diriginte declara in ceea ce ii priveste: "Cei doi formeaza un cuplu nefericit.M. in vârsta de 14 ani P. Sunt in primul rând sanctiuni. . GUPUL II Componenta: trei fete : D.. numarul de absente este aproximativ acelasi: peste 90 in ambele cazuri. chemata in doua rânduri pentru "linistirea" lor.avertismente verbale. FACTORI INDIVIDUALI: Fetele manifesta: dezinteres pentru scoala. In urma discutiilor reiese clar faptul ca sunt perceputi ca o unitate. iesirile. Neintelegeri cronicizate cu profesorul diriginte. fara efecte pe termen lung. de coping cognitiv.in general... Nu a acumulat cunostintele necesare trecerii simularii examenului de capacitate. maturizare sexuala precoce.scaderea notei la purtare. .medii de 5 majoritar. Singurul motiv pentru care mai sunt in scoala este faptul ca invatamântul este obligatoriu pâna clasa a VIII-a". . in vârsta de 13 ani.implicarea politiei (!). .B. Spre exemplu.medii de 5-6.D. FACTORI PEDAGOGICI: Reusita scolara. BM slaba .V. in decembrie 2000 si in februarie 2001.C. Atitudinea fata de profesori . declaratie cu care sunt de acord toate trei. pozitiva. frecventarea cluburilor de disco etc. DM foarte slaba . in toate formele permise de regulamentul scolar: . in vârsta de 14 ani. Nu considera necesar sa demonstreze ceea ce stiu sau pot in privinta activitatii scolare. valorizeaza activitati extrascolare precum calatoriile. Observatie: Nu s-a luat nici o masura cu valoare adaptativa sau integrativa ( mai ales daca tinem cont de faptul ca sanctiunile au nefericitul efect de a intari comportamentele nedorite). declarând: "Am putea mult mai mult. Declara cu usoara emfaza: "La nervi as putea ucide un om". unele conflicte cu colegii. interes pentru sexul opus (au "prieteni" in vârsta de 17 respectiv 20 de ani). demonstreaza putine abilitati de rezolvare nonviolenta a situatiilor conflictuale. apreciaza conduita profesorilor ca "in general corecta" fata de el in cadrul evaluarilor. Masuri adoptate de scoala: Acestea surprind prin ineficienta si caracterul lor unilateral. FACTORI FAMILIALI: . inclusiv nota 6.V. pentru numar mare de absente nemotivate si indisciplina. majoritatea mediilor sunt de cinci. PC mediocra . Integrarea in clasa: relativ slaba.. Similaritatile dintre cei doi sunt numeroase si coreleaza puternic. cu note intre 2 si 7 situatie similara cu a lui R. Pregatirea pentru scoala este superficiala.: reusita scolara slaba. Cunoscute ca "batause".discutarea cazurilor de catre consiliul profesoral. cu diferenta ca B. dar nu vrem!".in general medii de 6. probleme cu unii dintre ei datorita insolentei..chemarea parintilor la scoala. Sanctionati de catre aceasta prin acordarea a doua amenzi pentru "tulburarea ordinii in clasa".M. B.

au fost dintre cei mai importanti factori cauzali-explicativi identificati in practica de teren. atât din punct de vedere valoric cât si comportamental. Acesta nu a locuit niciodata cu mama ei.1. avea 3 ani.absenta instantelor parentale. Se asociaza in abaterile de la disciplina (de exemplu. . . Acesti tineri se comporta asa cum considera ei de cuviinta. Conditii materiale excelente 2.chemarea sustinatorilor la scoala. Conditii materiale bune. acordarea unui timp insuficient pregatirii scolare. Mama este plecata de 2 ani 6 luni in Spania. In sistemul de invatamânt american. când apar probleme si tensiuni. Nu stie unde este tatal. dezinteresul. lipsa de intelegere a profesorilor fata de dificultatile si problemele specifice vârstei. in scoala si in afara scolii. ii permite sa oscileze de la unul la altul.avertismente verbale. aceasta este considerata o forma de abandon scolar. stiluri pedagogice neadecvate caracteristicilor de vârsta. capabili sa o intretina. de intarire a grupului. pleaca intotdeauna impreuna). .M.M.C.M. D. In ceea ce priveste . B. OBSERVATII Masurile adoptate nu au avut ca efect imbunatatirea situatiei elevilor sau a conduitei in scoala. când fug de la ore. Niciunul dintre acestia nu este insurmontabil. La noi nu sunt resurse.C. P.scaderea notei la purtare pentru absente. D. este in tutela unei surori mai mari. exacerbarea masurilor punitive adoptate de scoala. Absenta figurilor parentale. . si P. Incercarile dirigintelui de a fractiona. inainte de a avea o calificare. Conditii materiale excelente. având chiar un rol catalizator.M. de a disocia grupurile s-au soldat cu esec. Nu stie unde se afla acesta. Nu are frati.parinti decedati. . Pentru a vorbi doar de situatia intâlnita in teren se poate observa usor ca acesti elevi se prezinta in fata examenului de capacitate foarte slab pregatiti. 3.absenta instantelor parentale mama este plecata in Italia de 5 ani. FACTORII SOCIALI: Influentele reciproce din cadrul grupului explica similaritatile care exista intre ele. au o istorie de incaierari cu colegii. Locuieste cu o matusa si cu familia acesteia. Petrec majoritatea timpului impreuna si in compania prietenilor.implicarea politiei. pentru a identifica elevii care fug de la ore. Doar indiferenta si lipsa de cunostinte a instantelor cauzale. Reteaua de frati pe care ii are. si se cheltuiesc sume enorme pentru prevenirea si combaterea fenomenului. 3. se remarca riscul parasirii precoce a sistemului de invatamânt. ii poate face astfel. tatal a parasit familia in 1989 când B. Societatea nu are banii necesari pentru a dezvolta programe care sa incerce sa provoace o schimbare pozitiva. Nereusita la acest prim examen le reduce mult lista de optiuni viitoare. . in urma unui raid in scoli. Masuri luate de scoala: . cu rol de interventie.Posibile efecte ale inadaptarii scolare asupra evolutiei ulterioare a individului Dintre cele mai importante efecte negative pe care le poate avea inadaptarea scolara. nesupravegherea. pentru ca nimeni nu le-a oferit un model alternativ de comportare. Locuieste cu bunica.

Stanbak spunea despre esecul scolar ca acesta marcheaza in primul rând din adaptarea scolii la elev. aceasta deoarece problemele care stau la baza conduitelor dezadaptative ramâne nerezolvata.curriculum specific. Alti autori. . care aduce lovituri puternice stimei de sine si autoperceptiei. Le. . . Aceasta nu necesita nici un fel de studii. . nu este de mirare ca acesta va cauta portite de scapare. mai ales o munca bine platita in strainatate. redresive.forme de educatie alternative. Mai mult.reforma in afara scolii: . Stiind insa ca unele conduite care apar in perioada adolescentei se rezolva de la sine in timp odata cu inaintarea in vârsta este posibil ca aceasta sa fie pozitiva.consiliere intensiva sustinuta pentru tinerii cu probleme. precum Schon si Hamburg. Nici un fel cunostinte scolare. . Esecul repetat si mai sever (spun Nuttin. Când scoala este perceputa de catre elev ca o experienta negativa. Aceasta in conditiile in care societatea le ofera in continuare oportunitati de dezvoltare.individualizarea masurilor. . Dintre masurile adoptate de alte state pentru prevenirea si inlaturarea situatiilor de inadaptare scolara se remarca: .crearea unei retele de servicii scolare. .programe de interventie individualizate. Instinctul de autoconservare ii determina o reactie normala de indepartare a stimulului perceput ca periculos.integrarea in munca se observa ca nu au capacitate buna de a vedea in perspectiva. J. . Nu de putine ori pronosticul evolutiei lor ulterioare este incert. Pe de alta parte sanctiunile corective aplicate de scoala nu vor avea nici un efect daca situatia generala a acestor copii nu se imbunatateste.formularea de programe scolare alternative. Andrey.implicarea si intarirea retelelor de suport a copilului. M. mai adauga la cele anterioare: . Masuri alternative pentru diminuarea fenomenului de inadaptare scolara: rezolvarea problemelor copiilor problema Acesta este raspunsul dat de expertii in domeniu in ceea ce priveste interventia in scoli pentru combaterea acestui fenomen.strategii de preventie a fenomenului la nivel national. care la rândul lor constituie factori inhibitori ai dezvoltarii individului cu efecte negative asupra integrarii sale scolare. aceasta fiind mult mai atractiva decât continuarea studiilor. Man) pare sa favorizeze agresivitatea conduitele dezorganizate. .reforma in scoala: .educatie remediatorie.depistarea cauzelor insuccesului pentru combaterea inadaptarii scolare. Scoala prin cerintele si structura ei le apare a fi incompatibila cu ceea ce se intâmpla in câmpul muncii.interventia timpurie. . raspunsul al intrebarea "Unde crezi ca vei fi peste 5 ani ?" este invariabil: in strainatate. . 4. creatoare de frustrari.la nivel individual: .

· Acordă un ajutor real copiilor: întocmesc împreună cu aceştia un regim adecvat al zilei şi al activităţilor. dezvoltarea gîndirii.Hamburg (in 1986) propunea abordari actionale la nivelul grupului de vârsta. ÎNCĂPĂŢÎNAREA Comportamentul greşit al părinţilor: · Nu analizează obiectiv situaţia. consultă un specialist. STUDIUL DE CAZ ÎN CADRUL EDUCAŢIEI DE FAMILIE Cazul nr. Strategii de acţiune a psihologului : · Urmăreşte reuşita copiilor. îi aplică pedepse corporale. interventie sistematica timpurie. · Etichetează copilul. · Discută cu profesorii. Cazul nr. organizează activităţi de consiliere. Este. In urma celor prezentate. consultanţă. numindu-l cu cuvinte urîte. · Îl acuză pe copil. îl brutalizează. · Discută cu copiii şi profesorii. corecţie. . dacă starea copilului necesită lucrul acesta. · Discută cu copilul deschis. sincer. care se auto perpetueaza. prima clasă de liceu etc. calm. ţipă. · Realizează testarea copiilor. Fenomenul nu tine de un singur factor cauzal. fac reproşuri. Comportamentul corect al părinţilor: · Asistă la lecţii.2: NEASCULTAREA. Comportamentul corect al părinţilor: · Analizează împreună cu copilul starea acestuia. ceea ce spunea imparatul Japoniei cu referire la educatie: "Dati totul educatiei si veti avea totul!". · Fac generalizări şi îi amintesc copilului de toate greşelile comise etc. consiliere si modelare in grup. · Stabilesc cauzele insuccesului. in final. . · Deseori aplică pedepse corporale. şcoala. deci. · Nu ascultă explicaţiile copilului. mai cu seamă a celor în proces de adaptare într-o nouă situaţie: segmentul „şcoala primară”. iar rezultatele pot fi generalizate la nivelul intregului sistem. îl etichetează. concluziile se trag singure. urmărind starea memoriei. a gradului de inteligenţă. Se poate vorbi de un cerc vicios. Amintesc. · Analizează calm şi minuţios situaţia..Schon (in 1988) enumera urmatoarele posibile masuri: politici sociale pe termen lung care sa imbunatateasca oportunitatile tineretului. imaginaţiei.1: INSUCCESUL ŞCOLAR Comportamentul greşit al părinţilor: · Învinuiesc profesorii. · Încep a striga. ameninţă. necesara o interventie multidimensionala care sa rupa acest "lant al slabiciunilor". · Fac reproşuri.

· Fac abuz de mustrări şi ameninţări. · Să observe şi să studieze sistematic comportamentul copiilor în cadrul şcolii şi al familiei. Comportamentul corect al părinţilor: · Supraveghează permanent copilul. Toate condiţiile înaintate de către adulţi trebuie să fie acceptate şi înţelese de copil. abuzuri psihologice. · Reproşuri cu privire la erorile comportamentale ale copilului.· Discută calm şi echilibrat. INDEPENDENŢĂ Comportamentul greşit al părinţilor: · Educaţia pe care o realizează părinţii este axată pe constrîngeri. · Să organizeze diverse traininguri pentru copii şi părinţi. · Arată exact asupra comportamentului care necesită îmbunătăţire. străduindu-se să-i servească acestuia drept model de comportare bună şi colaborare eficientă cu cei apropiaţi. · Hipertutelarea copiilor. vizînd în cadrul acestora cultura conduitei. Cazul nr. alintarea excesivă a acestora. · Îi explică copilului ce înseamnă un comportament bun şi ce nu corespunde normelor etice. pedepse corporale. · Îl ignoră pe copil după aplicarea pedepsei. Cazul nr. Comportamentul corect al părinţilor: . nu se agaţă de mărunţişuri. nu recunosc greşeala. căile de soluţionare a conflictelor în familie. · Fac referinţă la situaţii concrete.3: EXPRIMAREA TENDINŢEI DE AUTONOMIE.4: COPILUL A FOST PEDEPSIT PREA ASPRU Comportamentul greşit al părinţilor: · Nu îşi analizează acţiunile. se înţeleg cu copilul asupra respectării regimului. · Dau dovadă de tact. receptiv. · Îi explică copilului obligaţiunile lui şi ale celorlalţi membri de familie. empatie. Strategii de acţiune a psihologului: · Îi familiarizează pe părinţi cum trebuie să îşi educe copilul în asemenea situaţii. nu judecă copilul. modificare. Strategii de acţiune a psihologului : · Să facă împreună cu părinţii diverse şedinţe şi să le ofere consultanţă cu privire la educarea copilului. · Organizează traininguri pentru părinţi. · Tonul frecvent moralizator în comunicarea cu copilul . anumitor cerinţe exprimate de ei etc. obiectivitate. · Îi sugerează copilului ideea despre cum e să fii deschis. presiuni morale. · Oferă propuneri concrete de funcţionare. · Manifestă încredere în copil. oferindu-i mai multă libertate în acţiuni. îl proiectează pozitiv. oferă modele comportamentale pozitive. manifestînd totodată şi multă încredere în el. ci faptele lui. · Se comportă corect.

dacă nu au avut un comportament corect. · Servesc drept exemplu pozitiv de respectare a modului sănătos de viaţă. Cazul nr. · Explică convingător copilului consecinţele fumatului. ţipă. · Încearcă să afle ce l-a făcut pe copil să înceapă a fuma. · Îi oferă copilului informaţie despre daunele fumatului şi discută pe marginea celor citite. · Îl ameninţă pe copil. · Discută cu copilul calm şi îi explică pentru ce a fost pedepsit.5: FUMATUL Comportamentul greşit al părinţilor: · Intră în panică. recurg la pedepse corporale. Strategii de acţiune a psihologului: · Organizează activităţi de consiliere pentru părinţi. · Organizarea unor activităţi interesante pentru timpul liber al copiilor. · Se străduie să nu comită în continuare abuzuri şi greşeli. explicînd consecinţele deprinderilor negative. · Organizarea activităţilor de consiliere şi corecţie. . Strategii de acţiune a psihologului: · În cadrul şcolii e necesară promovarea activă a modului sănătos de viaţă. · Organizează traininguri pentru părinţi cu tematică respectivă. agresează copilul.· Discută cu copilul pe marginea celor întîmplate şi chiar îi cer scuze acestuia. să iasă la plimbare etc. · Încep să-i interzică să se întîlnească cu prietenii. să-l facă pe copil să devină un aliat al lor. iniţiindu-i pe aceştia în problema comportamentului de aprobare şi dezaprobare a acţiunilor copiilor. Comportamentul corect al părinţilor: · Discuţia calmă şi sinceră cu copilul. · Ambii părinţi iau decizii asupra respectării unora şi aceloraşi cerinţe faţă de copil şi îi aduc la cunoştinţă acestuia modalităţile de aprobare şi dezaprobare ce vor fi aplicate în cazul unei situaţii sau alta. · Analizează şi fac evaluarea propriilor lor acţiuni.