Adaptarea copilului la şcoală

Integrarea copilului în mediul şcolar presupune o bună acomodare a elevului la sarcinile pe care i le impune şcoala şi activitatea de învăţare. Ea se evidenţiază prin capacitatea elevului de integrare în activitate şi în viaţa şcolii, exprimată prin: reuşita şcolară, acomodarea la cerinţele şcolii (colectiv didactic, clasa de elevi, microgrupuri formate), orientarea şcolară adecvată resurselor interne şi externe (cerinţele familiei si ale mediului social).Un copil care e bine adaptat se simte integrat în grup, percepe pozitiv grupul şcolar (clasa), e perceput pozitiv de către grup, îi face plăcere să fie la şcoală, reuşeşte să facă faţă cerinţelor diferitelor discipline de învăţamânt. Inadaptarea şcolară a copilului poate cunoaşte diverse forme de manifestare: de la rezultate şcolare slabe la apatie, lipsa interesului pentru şcoală, tulburări de comportament până la refuzul frecventării orelor. Acest refuz poate fi manifestat în mod direct sau indirect prin invocarea unor dureri de cap, stomac sau de gât, dureri manifestate cu puţin timp înainte de plecarea la şcoală dureri care, de regulă, încetează imediat ce micuţului îi este permis să rămână acasă. Inadaptarea se datorează şi tensiunilor, eşecurilor, dramelor sentimentale, sentimentelor de abandon sau celor de ofense şi devalorizare în ochii altor copii de vârsta lor sau a unor persoane apreciate de ei de care depinde succesul lor.. Un rol semnificativ în adaptarea şcoalară îl are familia.. Atitudinea faţă de scoală, felul relaţionării cu ceilalţi, depind de experienţa de viaţă acumulată în familie. Atunci când părinţii reuşesc să menţină în familie o atmosferă caldă, securizantă şi îşi manifestă autoritatea într-un mod firesc, echilibrat, se creează premise favorabile unei bune adaptări şcolare (copilul are o stimă de sine înaltă, e încrezător în sine, responsabil).Excesele în exercitarea autorităţii, determină dificultăţi în adaptarea copilului, măreşte dependenţa acestuia de părinte, copilul nu se mai simte liber, este mai puţin prietenos şi spontan, va avea mari dificultăţi în procesul de maturizare. Dacă părintele este ostil şi autoritar, va creea copilului o supunere forţată, pasivagresivă. Copilul care trăieşte în tensiune, se simte respins, nefericit, inferior şi va dezvolta teama de adulţi, suspiciunea în legatură cu motivele şi comportamentele altora, va avea tendinţa să se autopedepsească şi să aibă dificultăţi de relaţionare.La cealaltă extremă, copiii ai căror părinţi exercită un control insuficient asupra lor, fiind astfel forţaţi să fie prematur autonomi, sunt dezordonaţi, mediocri, inadaptaţi la cerintele şcolare. Dacă părintele este şi ostil, încurajează la copil impulsivitatea şi conduitele dezordonate ceea ce l împiedică în procesul de adaptare.Orice suferinţă emoţională a copilului se reflecta în conduita şcolară, determinand apatie, dezinteres faţă de învăţătură, chiar respingere faţă de şcoală sau ostilitate. Modul de a fi al părinţilor, felul lor de a gândi, de a-şi exprima trăirile, va servi drept prim model pentru copil. Dacă părinţii sunt capabili să-si păstreze calmul şi încrederea în situaţii problematice, şi copilul va fi capabil de autocontrol. Părintele comunicativ, afectuos, deschis îl va stimula pe copil să se deschidă şi să comunice la rândul său. Toate acestea constituie bune premise

. Ea se predă în semestrul 3 şi are drept obiectiv general formarea la studenţi a sistemului de cunoştinţe. Temele nu trebuie să fie o cursă contra cronomentru. abilităţi şi atitudini privind natura psihologică a adaptării psihologice. ADAPTAREA PSIHOLOGICĂ Obiectivul general al cursului. Părintele trebuie să. legităţile şi mecanismele apariţiei şi dezvoltării ei. Copilul nu trebuie obligat să exerseze la nesfarsit pentru a reţine. 3) la nivel de atitudini şi valori: a) să-şi dezvolte capacităţi de a opera analitic. sintetic şi critic cu cunoştinţele legate de adaptarea şi inadaptarea personalităţii în procesul evoluţiei. c) să elaboreze programe de adaptare eficientă a personalităţii în contextul dinamicii de vârstă.pentru dezvoltarea unei personalităţi echilibrate. De asemenea părinţii îi pot asigura condiţii bune de învăţat învăţându. e bine să fie incurajat să-şi sune un coleg pentru că o discuţie între colegi poate fi o bună modalitate de a-l responsabiliza faţă de munca lui şi de a-l face să conştiintizeze valoarea noţiunii de solidaritate. c) să cunoască mecanismele. Dacă nu reuşeşte să înţeleagă un enunţ. Obiectivele operaţionale ale cursului. să-l recompenseze şi să se bucure împreună cu el de toate reuşitele sale. constelatia familială prin reţeaua ei de relaţii şi sistemul de valori. d) să înţeleagă şi să explice cauzele neadaptării şcolare şi profesionale. este foarte important ca părintele să manifeste interes şi preocupare faţă de activitatea şcolară a copilului lui oricât de încarcat ar fi programul zilnic al acestora. Disciplina Adaptarea psihologică face parte din seria de discipline opţionale ce au misiunea să completeze şi să dezvolte pregătirea specială a studenţilor psihologi.şi încurajre permanent copilul. influentează adaptarea şcolară a copilului. b) să-şi dezvolte potenţialităţi de adaptare psihologică la mediul mereu schimbător. 2) la nivel de aplicare (competenţe): a) să aplice în activitatea lor proprie de învăţare / cercetare cunoştinţele obţinute în cadrul acestei discipline. c) să-şi cultive atitudini pozitive faţă de adaptabilitate psihologică ca una din cele mai importante calităţi ale personalităţii. b) să conceapă modele conceptual-practice de optimizare a procesului de adaptare. ci un moment în care copilul fixeaza cunostintele dobandite.i totodată să –şi organizeze timpul şi activitatea. In concluzie. b) să identifice etapele de adaptare a personalităţii. capabile să se integreze corespunzător în mediul şcolar şi să facă faţă provocărilor impuse de acesta. Pe de altă parte. factorii şi legităţile procesului de adaptare. La sfârşit de curs studenţii vor fi în stare: 1) La nivel de cunoaştere şi înţelegere: a) să definească şi să distingă conceptele de adaptare psihologică şi integrare socială.

excesele in exercitarea autoritatii (un control excesiv sau insuficient). Copilul are nevoie de o ambianta calda. apoi continua in gradinita (perioada ce premerge celei scolare). securizanta si isi manifesta autoritatea intr-un mod echilibrat. Structura procesului de adaptare. Mecanismele psihologice ale adaptării. determina dificultati in adaptarea copilului. responsabil). El dobandeste o mai mare stabilitate si un echilibru al vietii afective. Copilul nu se mai simte liber. Invers. "Cumpatarea e masura tuturor lucrurilor". Pregatirea pentru o integrare scolara reusita. Cunoaşterea motivelor neadaptării şcolare şi profesionale. Adaptarea sa scolara rezulta din felul in care se ajusteaza caracteristicile si trasaturile sale de personalitate la exigentele scolare din ce in ce mai mari. Esenţa procesului de adaptare. Metode de adaptare eficientă. excesiv de autoritar. invatarea devenind tipul fundamental de activitate. depind de "experienta de viata" acumulata in familie. Adaptarea profesională. incepe inca din familie. copilul este solicitat intens intelectual. abilităţile de modificare a comportamentului în funcţie de schimbările condiţiilor de viaţă. Metodologia elaborării programelor de adaptare eficientă. Intrat in scoala. de reguli carora sa se conformeze. este mai putin prietenos si spontan.Precondiţiile realizării cu succes a scopului şi obiectivelor enunţate sunt:  cunoştinţele despre psihic şi conştiinţă. Teorii ale adaptării. Integrarea familială. Legităţile şi principiile adaptării. Ambianta din familie şi adaptarea scolara Scolarul mic are o personalitate in evolutie.   cunoştinţele despre influenţa mediului asupra comportamentului uman. Semnificaţia adaptării în viaţa şi activitatea omului Evaluarea curentă şi finală: Evaluarea curentă va fi efectuată prin 2 probe: 1) test de cunoştinţe. stabilite in acord cu parintii. o dozare optima a caldurii afective si autoritatii parintesti fiind premisele unei bune adaptari a copilului. . 2) lucrare practică (elaborarea unei programe de adaptare eficientă a personalităţii în contextul dinamicii de vârstă). e increzator in sine. Factorii ce determină adaptarea eficientă. Etape şi niveluri ale adaptării personalităţii în contextul dinamicii de vârstă. dar si de supunere. Integrarea politică. acest fapt va avea rezonante pozitive in adaptarea propriu-zisa (copilul are o stima de sine inalta. va avea mari dificultati de maturizare. felul relationarii cu ceilalti. Un parinte prea exigent. Daca parintii reusesc sa mentina in familie o atmosfera calda. ii mareste acestuia dependenta de el. Adaptarea şcolară. Conţinutul cursului: Noţiunea de adaptare. Atitudinea fata de scoala.

Tensiunile. Climatul afectiv joaca un rol considerabil pentru elevii emotivi. fiecare esec ii intareste convingerea ca ceva nu este in regula cu el. felul lor de a gandi. inferior si va dezvolta teama de adulti. Copilul sufera si fiecare critica. riscul este acela ca acestia din urma sa acorde credibilitate criticilor si sa le asimileze. incurajeaza la acesta din urma impulsivitatea si conduitele dezordonate (cazul familiilor delicventilor juvenili). Problematica inadaptarii scolare la preadolescenti . nefericit. va avea tendinta sa se autopedepseasca si sa aiba dificultati de relationare. iar personalitatea copilului se va cristaliza dizarmonic. influenteaza adaptarea scolara. chiar respingere fata de scoala sau ostilitate. de a-si exprima trairile. Aprobarea si valorizarea parintilor sunt pentru copil confirmari ale propriei valori si in functie de acestea. iar comportamentul lui este un raspuns al propriilor convingeri deformate: se comporta ca un "prost". dezinteres fata de invatatura. Copilul traieste in tensiune si se simte respins. Si chiar daca parintii nu divorteaza. De exemplu. convins fiind ca asa este. inseamna ca asa este". trebuinta de securitate a copilului nu este satisfacuta. constelatia familiala prin reteaua ei de relatii si sistemul de valori. certurile din familie sunt traumatizante pentru copil. Suferinta morala a copilului se reflecta in conduita scolara. si copilul va fi capabil de autocontrol. In concluzie. va servi drept prim model pentru copil. Relatiile din familie (dintre parinti si copii si dintre parinti) au consecinte in privinta formarii personalitatii copilului. ca au rezerve si retineri. Traind repetat si intens in aceste tensiuni. fapt ce ii afecteaza evolutia sa scolara. ambianta tensionata si nesigura are consecinte negative asupra performantelor scolare. fiind astfel fortati sa fie prematur autonomi. rezerve si inhibitii in comunicare. tulburarile afective asociindu-se cu dificultati de adaptare. Modul de a fi al parintilor. Daca parintii sunt capabili sa-si pastreze calmul si increderea in situatii problematice.La cealalta extrema. creeaza copilului o supunere fortata. deschis il va stimula pe copil sa se deschida si sa comunice la randul sau. Ce se intampla daca atmosfera din familie este ostila? Parintele ostil si autoritar. realitatea este ca nu i-au invatat sa comunice. inadaptati la cerintele scolare. Parintele comunicativ. Nu e de mirare ca astfel devine nesigur si se subapreciaza. ca este inferior celorlalti. Ambianta familiala este hotaratoare pentru modul in care copilul isi fundamenteaza conceptia generala despre lume si viata si pentru formarea personalitatii sale. Atatia parinti se plang ca proprii copii nu comunica cu ei. determinand apatie. ca atare fiti foarte atenti cum va purtati cu copilul/copii dumneavoastra pentru ca. De cele mai multe ori. de fapt. copilul poate gandi: "Daca tata zice ca sunt prost. le determinati evolutia in viata. Pentru parintii ce isi critica distructiv copiii in mod repetat si ii devalorizeaza. avand ei insisi destule dificultati. mediocri. pasiv-agresiva. afectuos. sunt dezordonati. suspiciunea in legatura cu motivele si comportamentele altora. Parintele ostil si cu control insuficient asupra copilului (genul de parinte ce spune frecvent "l-am scapat din mana"). copilul se va aprecia sau subaprecia. copiii ai caror parinti exercita un control insuficient asupra lor.

In aceasta etapa au loc modificari corporale considerabile. Inainte de aceasta. 1. cu deosebire in familiile in care ambii parinti lucreaza. Grupul de vârsta (peer group) influenteaza conduitele vizând sexualitatea. Ce este in acest context adaptarea scolara ? Pornind de la aceasta definitie.un inceput dificil Perioada preadolescentei reprezinta o vârsta de mari transformari. au motivat in buna parte alegerea acuta de a studia problematica inadaptarii scolare in cadrul microgrupului de elevi. sentimente de afiliere si acceptare. Cu alte cuvinte. educatie. Aceasta declaratie cât si realitatea concreta intâlnita in practica. Adaptarea este. astfel ca apare o disjunctie majora intre dezvoltarea biologica si cea sociala: daca organismul fizic este matur din punct de vedere functional pâna la inceputul adolescentei. putem sa aratam ca adaptarea scolara este data de calitatea si eficienta realizarii concordantei relatiei dintre personalitatea elevului si cerintele scolare. creierul si functiile sale se maturizeaza doar la sfârsitul acestei perioade (in adolescenta târzie).. trebuie abordata din punct de vedere teoretic problematica adaptarii si inadaptarii scolare. societate si sine. consumul de alcool si drog. aceasta are impact asupra dezvoltarii cognitive si a succesului scolar. . Daca la aceasta mai adaugam eroziunea sistemului familial si a retelelor de suport si accesul facil la mecanisme. O asemenea disparitate in dezvoltare creeaza nu de putine ori probleme. substante si activitati ce pun in pericol viata.". Preadolescentii au dificultati in a vedea in perspectiva. Insasi perceptia de sine este influentata de prezenta sau absenta relationarilor pozitive cu un astfel de grup. mari schimbari in sistemele biochimice. presupunând acomodarea optima la mediul dat si raspunsul favorabil la solicitarile si exigentele sale.sociale. Aspecte teoretice privind adaptarea si inadaptarea scolara 1. concretizate intr-un rezultat favorabil al procesului de invatamânt. Piaget vorbea despre adaptare in termeni de asimilare si acomodare in cadrul interactiunii om-mediu. acordul individului cu mediul (in primul rând cu mediul social social).1 Preadolescenta . Participarea la un grup de vârsta care sa ofere stabilitate. deci. actele antisociale. Tinerii cu care preadolescentul alege sa se asocieze si sa interactioneze exercita asupra sa influente ce-i modeleaza atitudinile si comportamentele fata de scoala. fumatul. Un elev adaptat din punct de vedere scolar face fata cerintelor educative conform disponibilitatilor sale bio.. un raspuns nevoii de a avea relatii predictibile. pe care sa se poata baza.psiho. Rolurile parentale in socializarea la aceasta vârsta sunt in descrestere. In general predomina confuzia in ceea ce priveste rolurile vietii de adult. fiziologice si in comportamentul social. acesta si-a insusit cu succes rolul si statusul de elev. incepe sa devina o prioritate la aceasta vârsta.1. Un tânar american declara: "Mai curând as fi acceptat moartea decât respingerea celor de-o vârsta cu mine. cu deosebire pe termen lung. in acord cu regulile pretinse de programa scolara. Sistemul biologic devanseaza prin maturizarea sa celelalte sisteme.2 Adaptare versus inadaptare scolara J. la care adaugam particularitatile specifice activitatii instructiv educative. avem un tablou complet al problemelor cu care preadolescentii se confrunta.

3 Indicatorii ai adaptarii scolare Coasan (1988) prezinta in urma studiilor desfasurate urmatorii indicatori specifici ai adaptarii scolare: a. insa inversul nu coreleaza in aceeasi masura (insucces scolarinadaptare). Aceasta se intâmpla deoarece pusse-urile de crestere si perioada in care acestea se produc au o profunda influenta asupra practicii educationale.Daca adaptarea scolara reprezinta un deziderat major. spre exemplu. o readaptare a elevului. a V-a. a VIII-a etc.perceperea pozitiva a grupului scolar (clasa). situatiile de inadaptare pot sa apara la orice vârsta de-a lungul perioadei petrecute de elev in scoala. deoarece acestia sunt valabili.asimilarea unor valori corespunzatoare vârstei. c. prin inversiune. vizat in cadrul oricarui sistem de invatamânt. intre reusita scolara si adaptare exista o corelatie puternica. deci perioadei scolare. reusita scolara. Piaget. Din analiza acestor indicatori se desprinde concluzia ca intotdeauna adaptarea scolara va corespunde unei situatii de randament scolar asociat cu conformarea la normele de conduita sociala. . ce se doreste limitat si pe cât posibil controlat. b. indicatori comportamentali: conduita corespunzatoare. tranzitia insasi este acuta in functie de perioadele de dezvoltare ontogenetica asa cum le descrie J. Astfel. 1. . Organizarea scolara este legata de schimbarile de dezvoltare. deoarece aceste treceri necesita prin insasi natura lor. cresterea puberala denota apropierea tranzitiei scoala generala-liceu. indicatori relationali-valorici. d. fiind insa mai frecvente la tranzitia de la o etapa de scolarizare la alta (clasa I. . considerata de majoritatea specialistilor drept cel mai important si mai relevant criteriu de evaluare al adaptarii scolare si anume calitatea rezultatelor scolare ale elevului.). Problemele de inadaptare scolara nu sunt insa apanajul primului an de scolarizare. in familie si la gradinita (grupa pregatitoare urmareste tocmai acest lucru). Pe de alta parte. insusirea continutului invatamântului de catre elev.perceperea pozitiva a elevului de catre grup. la noi cerinte educative. Desi intâlnite inca de la intrarea in scoala. precum: . Ca observatie. premergator. Fenomenele de adaptare si respectiv de inadaptare scolara pot fi recunoscute si identificate pe baza anumitor indicatori specifici. si pentru celalalt fenomen. adica a ansamblului de cunostinte pe care acesta trebuie sa le dobândeasca din principalele domenii ale cunoasterii. pregatirea copilului pentru o buna adaptare la cerintele scolii se face inca din primii ani de viata ai copilului. semnificativa. . Se poate vorbi despre cazuri de insucces scolar care nu sunt insa si cazuri de inadaptare. inadaptarea scolara este un fenomen de mare amploare. Vor fi prezentati in continuare doar indicatorii adaptarii scolare.integrarea in grup. cu o cauzalitate si o etiologie multipla. la un alt mod de organizare al procesului de invatamânt etc.

b. sunt determinante pentru evolutia ulterioara a conflictului. mai ales sub aspectul cantitatii apar semne de intrebare: cât de mult i se poate cere unui elev care petrece 6-7. ce tin de personalitatea copilului. interes cognitiv etc. prin: . b. factori sociali (de exemplu.pregatire profesionala. astfel incât sa satisfaca si cerintele de calitate ale activitatii scolare. factorii de natura pedagogica ce intervin cauzal in aparitia fenomenului de inadaptare sunt: . de motivatie: nivel de aspiratie.relatiile elev-cadru didactic. o cercetare sociologica desfasurata in anii 60 in SUA. stabilitate emotionala. c. Din acest punct de vedere este inadaptat acel elev care nu obtine performantele scontate in concordanta cu nivelul sau de inteligenta (adaptarea scolara definindu-se in functie de inteligenta elevului).relatiile elev-colectiv de elevi. de competenta sociala ulterioara a elevilor. Exemplu: Reactia profesorului. . factori familiali.atitudinea fata de profesiune. Factori interni (care tin de individ): a. deprinderi. chiar 8 ore la scoala.natura cerintelor scolare. Analiza comparativa a formelor de organizare clasica cu cele alternative denota diferente adaptative. de interactiune in grupul de vârsta). factorii familiali: dintre care se remarca drept cei mai importanti . Kulcsar. de acceptare si valorizare reciproca. . facând o clasificare a acestora ii imparte in felul urmator: A. .metode si mijloace didactice. aceasta reprezentând gradul de adaptare la activitati de tip scolar. mai ales adecvarea acestora la copil si la tipul de personalitate a acestuia. In ceea ce priveste acest factor. a . factori pedagogici (de natura scolara ). T.forma de organizare a invatamântului. aptitudini.1. cât si despre factori ce tin de personalitate. cercetarile din domeniu au dus la identificarea mai multor categorii de factori. factori intelectuali de forma inteligentei scolare. . deci.nivelul educational-cultural al familiei. perseverenta. b. atitudini. . incredere in sine. despre factori biologici si anume dezvoltarea normala a copilului. spre exemplu.cadrul didactic este unul din factorii cu influenta puternica asupra fenomenului. . Factori externi. a.atitudinea fata de elevi etc.4 Etiologia fenomenului de inadaptare scolara In ceea ce priveste factorii cauzali care pot conduce la aparitia fenomenului de inadaptare. Exemplu: O relatie pozitiva. . Putem vorbi. este mai curând corelata cu o buna adaptare scolara. cu un comportament adecvat in scoala. a. de rezistenta sa la solicitarile fizice si psihice. modul in care evalueaza situatia. care a avut in vedere 6500000 de elevi. factori nonintelectuali. B. care este prin insasi natura ei o conditie subiectiva. la abaterile de conduita ale elevului. priceperi.

nivelul de aspiratii al parintilor relativ la copiii lor exprima. diferentele de reusita. caracteriali. culturala a familiei. familiali. din contra. Nam (1970) arata ca numarul de studenti in tari precum Franta si Anglia este de 8:1 in favoarea celor proveniti din clasele favorizate ale societatii. Dincolo de dimensiunile si perspectivele teoretice se afla insa cazurile reale de inadaptare scolara. Pozitiv (+): duce la adaptare scolara b. negativ. Exista diversi factori afectivi. se refera. astfel incât acestea sa nu fie contradictorii. .esec scolar. morali.influenta grupului de vârsta. adevarate retele interconditionate.care pot perturba echilibrul . . . Aceasta devine necesara din dorinta de a uniformiza directiile de actiune asupra elevului.tulburari instrumentale. venitul.sistemul de relatii extrafamiliale si extrascolare intre limitele caruia se desfasoara experienta de viata a elevului.abandon scolar. Acelasi lucru reiese si din Raportul Plowden (1967) care sublinia din nou ca atitudinea parintilor fata de scoala si viitorul copiilor explica discrepantele intre reusitele elevilor.evidentiat ca mostenirea materiala. .colaborarea cu alti factori educativi si sociali. . sociali. c. favorizând o buna adaptare scolara. . conditiile de viata. Figura 1: Interactiunea factorilor cauzali in adaptarea scolara a. la: . Inadaptarea este determinata de mai mult decât un singur factor cauzal. care pot conlucra pozitiv. sau. .tulburari de comportament. Raportul lui Ch. nu numai variabilele "obiective" precum: originea sociala. factorii sociali. fiecare dintre aceste cazuri având o istorie proprie. -inteligenta scolara de limita sau sub limita. pregatirea scolara si calificarea profesionala a acestora. pedagogici . in primul rând.instabilitatea psihomotorie si emotionala. deci si gradul de adaptare sau inadaptare scolara. Negativ (-): duce la inadaptare In literatura de specialitate sunt prezentate si descrise urmatoarele forme de inadaptare scolara: . determinând instalarea si mentinerea fenomenului de inadaptare. Aceste categorii de factori interactioneaza in sisteme de relatii si corelatii. greu separabile.imaturitate scolara. in primul rând. efectele acestuia asupra elevului.

majoritatea mediilor sunt de cinci(5). Perioada: semestrul al II-lea.V. observatia. . an scolar 2000-2001 Esantion: doua (2) microgrupuri. respins de catre acestia. evaziv in raspunsuri. B. lipsa de respect fata de instantele de autoritate. tacut. ancheta sociala.V. pe teren. asa cum poate fi ea intâlnita intr-o scoala generala a municipiului Alba Iulia.: reusita scolara slaba. segregate pe sexe Numar total de subiecti: cinci (5). dezinteres fata de activitatea scolara. B. perceput negativ.: familie cu istoric violent (tatal) si cu antecedente psihiatrice (mama). tulburari de comportament. slaba pregatire scolara: nu a obtinut note de trecere la simularea examenului de capacitate. neglijare in copilarie datorita situatiei date. 2. notele variind intre 2 si 7. control scazut al tendintelor si pulsiunilor violente. FACTORI FAMILIALI: R.D. fara o abordare practica. studiul documentelor scolare. Analiza fenomenului nu este completa.D. B. In cadrul interviului se arata retras. Studii de caz Problematica investigata: inadaptarea scolara Metode si procedee de investigatie: interviul semistructurat si liber.D.. vârsta 13 ani. Un frate in vârsta de 21 ani. Profesorii il considera un caz irecuperabil. nivel de aspiratie scazut. dezinteres fata de scoala si activitatea scolara. Mai are un frate (cls. a realitatii scolare actuale. conditii materiale modeste. insolenta. Asteptari reduse in ceea ce priveste evolutia scolara. tendinte de bravare (manipulate de R. Slaba integrare in grupul de elevi al clasei. Conflicte cronicizate cu acestia (RD ii considera incorecti fata de el. deficit prosexic (de atentie). insa. a V-a) si o sora in vârsta de 20 ani. rezistenta scazuta la frustrare. mai ales la evaluare). doi (2) baieti si trei (3) fete Specificul grupurilor: asocierea in abaterile de conduita Grupul I Componenta: doi baieti: R.D.dinamic elev-scoala. agitatie. tulburari de comportament. corigenta la biologie pe semestrul I . asteptari reduse din partea familiei in ceea ce il priveste in plan scolar. Se doreste calificarea minimala pentru o meserie si intrarea in câmpul muncii.: lipsa supravegherii parentale (orfan de mama tatal absent intreaga durata a zilei datorita naturii locului de munca).: insolenta. conditii materiale modeste.V. vârsta 14 ani S-au identificat urmatorii factori: FACTORI ITIDIVIDUALI: R.).: instabilitate psihomotrica. FACTORI PEDAGOGICI: R.D. nervozitate.. climat familial tensionat.

pozitiva. frecventarea cluburilor de disco etc. FACTORI PEDAGOGICI: Reusita scolara. declarând: "Am putea mult mai mult. Nu considera necesar sa demonstreze ceea ce stiu sau pot in privinta activitatii scolare. FACTORI FAMILIALI: . iesirile. majoritatea mediilor sunt de cinci.M. Integrarea in clasa: relativ slaba. unele conflicte cu colegii.V. Sanctionati de catre aceasta prin acordarea a doua amenzi pentru "tulburarea ordinii in clasa".. Neintelegeri cronicizate cu profesorul diriginte. DM foarte slaba . Spre exemplu. fara efecte pe termen lung.chemarea parintilor la scoala.B. cu diferenta ca B. demonstreaza putine abilitati de rezolvare nonviolenta a situatiilor conflictuale. GUPUL II Componenta: trei fete : D. In urma discutiilor reiese clar faptul ca sunt perceputi ca o unitate..: reusita scolara slaba.. probleme cu unii dintre ei datorita insolentei.medii de 5 majoritar. interes pentru sexul opus (au "prieteni" in vârsta de 17 respectiv 20 de ani). Singurul motiv pentru care mai sunt in scoala este faptul ca invatamântul este obligatoriu pâna clasa a VIII-a". PC mediocra . .in general. in vârsta de 14 ani. pentru numar mare de absente nemotivate si indisciplina.implicarea politiei (!). in vârsta de 14 ani P.in general medii de 6. .. Nu a acumulat cunostintele necesare trecerii simularii examenului de capacitate. in decembrie 2000 si in februarie 2001. valorizeaza activitati extrascolare precum calatoriile. B. chemata in doua rânduri pentru "linistirea" lor. Similaritatile dintre cei doi sunt numeroase si coreleaza puternic. Declara cu usoara emfaza: "La nervi as putea ucide un om". . in toate formele permise de regulamentul scolar: . FACTORI INDIVIDUALI: Fetele manifesta: dezinteres pentru scoala.scaderea notei la purtare.C.D. declaratie cu care sunt de acord toate trei.. de coping cognitiv. in vârsta de 13 ani. FACTORI SOCIALI: Interactiunea in cadrul diadei Profesorul diriginte declara in ceea ce ii priveste: "Cei doi formeaza un cuplu nefericit.M.V. cu note intre 2 si 7 situatie similara cu a lui R. maturizare sexuala precoce. BM slaba . inclusiv nota 6. Masuri adoptate de scoala: Acestea surprind prin ineficienta si caracterul lor unilateral.avertismente verbale. apreciaza conduita profesorilor ca "in general corecta" fata de el in cadrul evaluarilor. Pregatirea pentru scoala este superficiala. Atitudinea fata de profesori . Cunoscute ca "batause".medii de 5-6. Observatie: Nu s-a luat nici o masura cu valoare adaptativa sau integrativa ( mai ales daca tinem cont de faptul ca sanctiunile au nefericitul efect de a intari comportamentele nedorite). dar nu vrem!". numarul de absente este aproximativ acelasi: peste 90 in ambele cazuri.discutarea cazurilor de catre consiliul profesoral. Sunt in primul rând sanctiuni. .

se remarca riscul parasirii precoce a sistemului de invatamânt. Conditii materiale excelente 2. Nu stie unde este tatal.absenta instantelor parentale. cu rol de interventie. Conditii materiale bune. acordarea unui timp insuficient pregatirii scolare. in urma unui raid in scoli. Societatea nu are banii necesari pentru a dezvolta programe care sa incerce sa provoace o schimbare pozitiva. Incercarile dirigintelui de a fractiona. .M. de intarire a grupului. FACTORII SOCIALI: Influentele reciproce din cadrul grupului explica similaritatile care exista intre ele. lipsa de intelegere a profesorilor fata de dificultatile si problemele specifice vârstei.C. este in tutela unei surori mai mari. . La noi nu sunt resurse. capabili sa o intretina.M. pentru a identifica elevii care fug de la ore. B. având chiar un rol catalizator.Posibile efecte ale inadaptarii scolare asupra evolutiei ulterioare a individului Dintre cele mai importante efecte negative pe care le poate avea inadaptarea scolara. Nereusita la acest prim examen le reduce mult lista de optiuni viitoare. exacerbarea masurilor punitive adoptate de scoala. Petrec majoritatea timpului impreuna si in compania prietenilor. . In sistemul de invatamânt american. atât din punct de vedere valoric cât si comportamental. când apar probleme si tensiuni. avea 3 ani.avertismente verbale. Mama este plecata de 2 ani 6 luni in Spania. Pentru a vorbi doar de situatia intâlnita in teren se poate observa usor ca acesti elevi se prezinta in fata examenului de capacitate foarte slab pregatiti. aceasta este considerata o forma de abandon scolar.1. si se cheltuiesc sume enorme pentru prevenirea si combaterea fenomenului. când fug de la ore.implicarea politiei. ii poate face astfel. nesupravegherea.chemarea sustinatorilor la scoala. Conditii materiale excelente. P. de a disocia grupurile s-au soldat cu esec. Locuieste cu bunica. OBSERVATII Masurile adoptate nu au avut ca efect imbunatatirea situatiei elevilor sau a conduitei in scoala. au o istorie de incaierari cu colegii.absenta instantelor parentale mama este plecata in Italia de 5 ani. in scoala si in afara scolii.C. D. Acesta nu a locuit niciodata cu mama ei. . si P.scaderea notei la purtare pentru absente. Reteaua de frati pe care ii are. pleaca intotdeauna impreuna). . Absenta figurilor parentale. inainte de a avea o calificare. stiluri pedagogice neadecvate caracteristicilor de vârsta. Masuri luate de scoala: . Niciunul dintre acestia nu este insurmontabil. Doar indiferenta si lipsa de cunostinte a instantelor cauzale. tatal a parasit familia in 1989 când B. ii permite sa oscileze de la unul la altul. Acesti tineri se comporta asa cum considera ei de cuviinta. dezinteresul. Nu stie unde se afla acesta. Nu are frati.M. In ceea ce priveste .parinti decedati.M. Locuieste cu o matusa si cu familia acesteia. . 3. pentru ca nimeni nu le-a oferit un model alternativ de comportare. Se asociaza in abaterile de la disciplina (de exemplu. D. 3. au fost dintre cei mai importanti factori cauzali-explicativi identificati in practica de teren.

forme de educatie alternative.interventia timpurie. J. aceasta deoarece problemele care stau la baza conduitelor dezadaptative ramâne nerezolvata.consiliere intensiva sustinuta pentru tinerii cu probleme. M. Dintre masurile adoptate de alte state pentru prevenirea si inlaturarea situatiilor de inadaptare scolara se remarca: . care la rândul lor constituie factori inhibitori ai dezvoltarii individului cu efecte negative asupra integrarii sale scolare. Mai mult. mai ales o munca bine platita in strainatate.educatie remediatorie. .la nivel individual: . raspunsul al intrebarea "Unde crezi ca vei fi peste 5 ani ?" este invariabil: in strainatate. . Esecul repetat si mai sever (spun Nuttin. .strategii de preventie a fenomenului la nivel national.integrarea in munca se observa ca nu au capacitate buna de a vedea in perspectiva. nu este de mirare ca acesta va cauta portite de scapare. Aceasta in conditiile in care societatea le ofera in continuare oportunitati de dezvoltare. Stiind insa ca unele conduite care apar in perioada adolescentei se rezolva de la sine in timp odata cu inaintarea in vârsta este posibil ca aceasta sa fie pozitiva. Le. Scoala prin cerintele si structura ei le apare a fi incompatibila cu ceea ce se intâmpla in câmpul muncii. 4. . precum Schon si Hamburg. . mai adauga la cele anterioare: . redresive. creatoare de frustrari.curriculum specific. Alti autori.formularea de programe scolare alternative. aceasta fiind mult mai atractiva decât continuarea studiilor. Stanbak spunea despre esecul scolar ca acesta marcheaza in primul rând din adaptarea scolii la elev. . . . Aceasta nu necesita nici un fel de studii.implicarea si intarirea retelelor de suport a copilului. Andrey. Masuri alternative pentru diminuarea fenomenului de inadaptare scolara: rezolvarea problemelor copiilor problema Acesta este raspunsul dat de expertii in domeniu in ceea ce priveste interventia in scoli pentru combaterea acestui fenomen. .individualizarea masurilor.reforma in afara scolii: . . care aduce lovituri puternice stimei de sine si autoperceptiei. Pe de alta parte sanctiunile corective aplicate de scoala nu vor avea nici un efect daca situatia generala a acestor copii nu se imbunatateste. Când scoala este perceputa de catre elev ca o experienta negativa.reforma in scoala: . . Instinctul de autoconservare ii determina o reactie normala de indepartare a stimulului perceput ca periculos.depistarea cauzelor insuccesului pentru combaterea inadaptarii scolare. Man) pare sa favorizeze agresivitatea conduitele dezorganizate.programe de interventie individualizate. Nu de putine ori pronosticul evolutiei lor ulterioare este incert. Nici un fel cunostinte scolare.crearea unei retele de servicii scolare.

îl etichetează. deci. organizează activităţi de consiliere. in final. calm. · Stabilesc cauzele insuccesului. Amintesc. interventie sistematica timpurie. dezvoltarea gîndirii. corecţie. · Nu ascultă explicaţiile copilului. Fenomenul nu tine de un singur factor cauzal.2: NEASCULTAREA.Schon (in 1988) enumera urmatoarele posibile masuri: politici sociale pe termen lung care sa imbunatateasca oportunitatile tineretului. fac reproşuri. numindu-l cu cuvinte urîte. Cazul nr. · Deseori aplică pedepse corporale. dacă starea copilului necesită lucrul acesta. consultanţă. iar rezultatele pot fi generalizate la nivelul intregului sistem. imaginaţiei.1: INSUCCESUL ŞCOLAR Comportamentul greşit al părinţilor: · Învinuiesc profesorii.Hamburg (in 1986) propunea abordari actionale la nivelul grupului de vârsta. · Fac reproşuri. urmărind starea memoriei. Comportamentul corect al părinţilor: · Asistă la lecţii. · Încep a striga. care se auto perpetueaza. In urma celor prezentate. · Discută cu profesorii.. · Acordă un ajutor real copiilor: întocmesc împreună cu aceştia un regim adecvat al zilei şi al activităţilor. Strategii de acţiune a psihologului : · Urmăreşte reuşita copiilor. mai cu seamă a celor în proces de adaptare într-o nouă situaţie: segmentul „şcoala primară”. prima clasă de liceu etc. ÎNCĂPĂŢÎNAREA Comportamentul greşit al părinţilor: · Nu analizează obiectiv situaţia. · Discută cu copiii şi profesorii. a gradului de inteligenţă. consiliere si modelare in grup. ameninţă. Este. · Fac generalizări şi îi amintesc copilului de toate greşelile comise etc. consultă un specialist. · Realizează testarea copiilor. · Discută cu copilul deschis. sincer. îl brutalizează. . concluziile se trag singure. Comportamentul corect al părinţilor: · Analizează împreună cu copilul starea acestuia. ceea ce spunea imparatul Japoniei cu referire la educatie: "Dati totul educatiei si veti avea totul!". · Îl acuză pe copil. şcoala. · Analizează calm şi minuţios situaţia. . Se poate vorbi de un cerc vicios. STUDIUL DE CAZ ÎN CADRUL EDUCAŢIEI DE FAMILIE Cazul nr. ţipă. · Etichetează copilul. îi aplică pedepse corporale. necesara o interventie multidimensionala care sa rupa acest "lant al slabiciunilor".

modificare. Cazul nr. empatie. · Fac referinţă la situaţii concrete. oferindu-i mai multă libertate în acţiuni. străduindu-se să-i servească acestuia drept model de comportare bună şi colaborare eficientă cu cei apropiaţi. · Organizează traininguri pentru părinţi. Cazul nr.3: EXPRIMAREA TENDINŢEI DE AUTONOMIE. Strategii de acţiune a psihologului : · Să facă împreună cu părinţii diverse şedinţe şi să le ofere consultanţă cu privire la educarea copilului. · Îi sugerează copilului ideea despre cum e să fii deschis. oferă modele comportamentale pozitive. abuzuri psihologice. INDEPENDENŢĂ Comportamentul greşit al părinţilor: · Educaţia pe care o realizează părinţii este axată pe constrîngeri. · Să observe şi să studieze sistematic comportamentul copiilor în cadrul şcolii şi al familiei. îl proiectează pozitiv.· Discută calm şi echilibrat. vizînd în cadrul acestora cultura conduitei. ci faptele lui. · Fac abuz de mustrări şi ameninţări. · Reproşuri cu privire la erorile comportamentale ale copilului. · Îl ignoră pe copil după aplicarea pedepsei. Toate condiţiile înaintate de către adulţi trebuie să fie acceptate şi înţelese de copil. nu recunosc greşeala. se înţeleg cu copilul asupra respectării regimului. Strategii de acţiune a psihologului: · Îi familiarizează pe părinţi cum trebuie să îşi educe copilul în asemenea situaţii. · Dau dovadă de tact. nu se agaţă de mărunţişuri. obiectivitate. pedepse corporale. · Oferă propuneri concrete de funcţionare. căile de soluţionare a conflictelor în familie.4: COPILUL A FOST PEDEPSIT PREA ASPRU Comportamentul greşit al părinţilor: · Nu îşi analizează acţiunile. receptiv. Comportamentul corect al părinţilor: . · Hipertutelarea copiilor. · Manifestă încredere în copil. manifestînd totodată şi multă încredere în el. alintarea excesivă a acestora. · Se comportă corect. anumitor cerinţe exprimate de ei etc. · Tonul frecvent moralizator în comunicarea cu copilul . nu judecă copilul. Comportamentul corect al părinţilor: · Supraveghează permanent copilul. · Să organizeze diverse traininguri pentru copii şi părinţi. · Îi explică copilului obligaţiunile lui şi ale celorlalţi membri de familie. · Îi explică copilului ce înseamnă un comportament bun şi ce nu corespunde normelor etice. presiuni morale. · Arată exact asupra comportamentului care necesită îmbunătăţire.

5: FUMATUL Comportamentul greşit al părinţilor: · Intră în panică. · Explică convingător copilului consecinţele fumatului. . Strategii de acţiune a psihologului: · În cadrul şcolii e necesară promovarea activă a modului sănătos de viaţă. · Încearcă să afle ce l-a făcut pe copil să înceapă a fuma. ţipă. Comportamentul corect al părinţilor: · Discuţia calmă şi sinceră cu copilul. dacă nu au avut un comportament corect. · Servesc drept exemplu pozitiv de respectare a modului sănătos de viaţă. explicînd consecinţele deprinderilor negative. · Organizarea activităţilor de consiliere şi corecţie. · Îi oferă copilului informaţie despre daunele fumatului şi discută pe marginea celor citite. să-l facă pe copil să devină un aliat al lor. · Organizează traininguri pentru părinţi cu tematică respectivă. iniţiindu-i pe aceştia în problema comportamentului de aprobare şi dezaprobare a acţiunilor copiilor. agresează copilul. · Discută cu copilul calm şi îi explică pentru ce a fost pedepsit. · Ambii părinţi iau decizii asupra respectării unora şi aceloraşi cerinţe faţă de copil şi îi aduc la cunoştinţă acestuia modalităţile de aprobare şi dezaprobare ce vor fi aplicate în cazul unei situaţii sau alta. Cazul nr. Strategii de acţiune a psihologului: · Organizează activităţi de consiliere pentru părinţi. să iasă la plimbare etc.· Discută cu copilul pe marginea celor întîmplate şi chiar îi cer scuze acestuia. · Încep să-i interzică să se întîlnească cu prietenii. · Analizează şi fac evaluarea propriilor lor acţiuni. · Organizarea unor activităţi interesante pentru timpul liber al copiilor. · Se străduie să nu comită în continuare abuzuri şi greşeli. recurg la pedepse corporale. · Îl ameninţă pe copil.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful