Intervenții cognitiv comportamentale în școală.Tema 1.

Vârsta preşcolară constituie o perioadă destul de lungă în care se produc însemnate schimbări în viaţa
afectivă a copilului. Emoţiile şi sentimentele preşcolarului însoţesc toate manifestările lui, fie că este
vorba de jocuri, de cântece, de activităţi educative, fie de îndeplinirea sarcinilor primite de la adulţi.
Ele ocupă un loc important în viaţa copilului şi exercită o puternică influenţă asupra conduitei lui.
Cercetările din domeniul psihologiei dezvoltării au dovedit faptul că nu este suficient să dezvoltăm
abilităţile intelectuale ale copiilor. Studii care au urmărit copii începând cu primii ani de viaţă şi până
la vârsta adultă au indicat faptul că abilităţile copiilor de a-şi conştientiza trăirile emoţionale, de a le
gestiona în mod adecvat sau de a-şi face prieteni, sunt cel puţin la fel de importante ca şi abilităţile
intelectuale (inclusiv pentru reuşita la şcoală). 
Cum își dezvoltă copii abilitățile emoționale?
Adulţii (părinţii, educatorii) sunt cei care contribuie la dezvoltarea abilităţilor emoţionale ale
copiilor prin trei modalităţi:

1.Reacţiile adulţilor la emoţiile exprimate de copii

Modul în care adulţii reacţonează la exprimarea emoţională a copiilor determină exprimarea

sau inhibarea emoţiilor viitoare ale acestora.

2.Exprimarea propriilor emoţii de către adulţi

Expresivitatea emoţională a adulţilor devine un model pentru copii, în ceea ce priveşte

exprimarea emoţională.

3.Discuţiile despre emoţii

Experimentarea unor situaţii emoţionale diferite şi discuţiile cu părinţii, ajută copiii în

înţelegerea situaţiilor emoţionale şi în reacţionarea adecvată în astfel de situaţii. Modul în care adulţii
discută problemele legate de emoţii poate transmite sprijinul şi acceptarea lor şi poate contribui la
conştientizarea de către copil a diferitelor stări emoţionale pe care le experimentează.

*Exemplu 1: copiii crescuţi de părinţi ce promovează discuţii despre experienţele relaţionate

cu emoţii este mai probabil că îşi vor comunica propriile emoţii şi vor manifesta o mai bună înţelegere
a emoţiilor celorlalţi.

*Exemplu 2: copiii crescuţi de părinţi care sunt adepţii ideii că emoţiile, în special cele
negative, nu trebuie discutate deschis, pot induce copiilor ideea că emoţiile nu trebuie exprimate, ceea
ce afectează capacitatea de reglare emoţională a acestora.

*Exemplu 3 : dacă adultul exprimă în mod frecvent emoţii negative, copilul va exprima şi el
aceste emoţii, datorită expunerii repetate la acestea.
 De unde începem atunci când dorim să îmbunătăţim abilităţile emoţionale ale copiilor?
Dacă dorim să îmbunătăţim abilităţile emoţionale ale copiilor este important ca mai întâi să vedem
care sunt punctele lor tari şi ce comportamente pot fi dezvoltate. În acest sens, putem căuta răspunsuri
pentru următoarele întrebări: Cum se comporta copilul? Se separă de părinţi fără dificultate? Se
agaţă în mod excesiv de adulţi? Îşi apară drepturile? Manifestă entuziasm atunci când face lucruri
plăcute pentru el?

Îi lasă pe ceilalţi să îl liniştească atunci când trece prin momente stresante? Mănâncă,
doarme, merge la toaletă fără probleme atunci când e departe de casă? Se adaptează uşor la
modificările bruşte din mediu?

Îşi exprimă furia mai degrabă în cuvinte decât în acţiuni? Acceptă redirecţionarea adultului
atunci când copilul manifestă comportamente agresive? Nu se retrage excesiv din colectivitate?
Manifestă interes pentru activităţile de la grădiniţă? Zâmbeşte şi pare fericit majoritatea timpului?

De unde începem atunci când dorim să îmbunătăţim abilităţile sociale ale copiilor? Dacă dorim
să îmbunătăţim abilităţile sociale ale copiilor este important ca mai întâi să vedem care sunt punctele
lor tari şi ce comportamente pot fi dezvoltate.

I. DEZVOLTAREA ABILITĂŢILOR EMOŢIONALE

Dezvoltarea emoţională optimă reprezintă una dintre componentele esenţiale ale adaptării. Ea
este necesară pentru menţinerea stării de sănătate mintală şi aşa cum vom arăta, influenţează
dezvoltarea şi menţinerea relaţiilor sociale.Exprimarea adecvată a emoţiilor este foarte importantă în
cadrul interacţiunilor sociale, deoarece contribuie la menţinerea lor. Exprimarea neadecvată de către
copii a emoţiilor negative (ex. furie, frică, tristeţe), prin agresivitate fizică sau verbală, determină
apariţia unui comportament de izolare a acestora. Dacă acei copii care manifestă frecvent emoţii
pozitive au mai mulţi prieteni şi sunt mai îndrăgiţi de ceilalţi, copiii care se comportă agresiv au
dificultăţi în a recunoaşte şi a înţelege emoţiile exprimate de ceilalţi într-o situaţie specifică.
DE CE DEZVOLTĂM COMPETENŢA EMOŢIONALĂ? Permite copiilor să achiziţioneze
prerechizitele necesare conştientizării trăirilor emoţionale proprii .Ajută copiii să dobândească
strategii adecvate de reglare emoţională şi ulterior de relaţionare optimă cu ceilalţi.
În consecinţă, competenţele emoţionale se dezvoltă în mare măsură prin practicile de
socializare utilizate de către părinţi şi educatoare ( discuţii despre emoţii, atitudinea faţă de conflicte,
exprimarea / inhibarea manifestărilor emoţionale etc.) Mai mult, competenţele emoţionale
influenţează dezvoltarea competenţelor sociale, deoarece în lipsa acestora nu s-ar putea vorbi de
iniţierea şi menţinerea relaţiilor cu ceilalţi. De exemplu, empatia reprezintă substratul dezvoltării
abilităţilor de cooperare, de oferire de ajutor sau de împărţire a jucăriilor, comportamente necesare
pentru integrarea în grup.
II.DEZVOLTAREA ABILITĂŢILOR SOCIALE
 Abilităţile sociale sunt cele care ne permit să ne integrăm în grupul de la grădiniţă, şcoală,
serviciu sau grupul de prieteni. Dezvoltarea socială presupune achiziţionarea comportamentelor care
ne fac să fim eficienţi în interacţiunile cu ceilalţi astfel încât să atingem scopul personal stabilit. Orice
comportament social este rezultatul unui proces de învăţare a ceea ce este valorizat de către societate.
De exemplu, faptul că salutăm sau ne prezentăm persoanelor necunoscute sunt considerate modalităţi
politicoase de a iniţia o interacţiune. Deoarece astfel de comportamente sunt percepute ca fiind
adecvate, manifestarea lor va fi încurajată şi ca atare repetată în contexte similare.

EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI PRIN CARE S-A URMĂRIT DEZVOLTAREA ABILITĂŢILOR

SOCIO - EMOŢIONALE A COPIILOR DE VÂRSTĂ PREŞCOLARĂ

“ CUM MĂ SIMT ASTĂZI...” COMPETENŢĂ GENERALĂ: competenţe emoţionale

COMPETENŢĂ SPECIFICĂ: conştientizarea emoţiilor, exprimarea emoţiilor, etichetarea corectă a

emoţiilor

OBIECTIVE - să identifice şi să conştientizeze emoţiile trăite

- să asocieze o etichetă verbală expresiei emoţionale din desen

DURATA: 10 - 15 minute

MATERIALE : coli de hârtie, creioane colorate.

PROCEDURA DE LUCRU: Daţi-le copiilor câte o foaie de hârtie şi creioane colorate.

Rugaţi copiii să deseneze cum se simt ( permiteţi copiilor să folosească orice culoare doresc). La final
discutaţi desenele împreună cu copiii. Încurajaţi-i să identifice şi să denumească emoţiile desenate.

OBSERVAŢII: Prin această activitate copiii învaţă:

- să identifice corect emoţiile proprii şi etichetele verbale corespunzătoare

- Învaţă despre emoţii prin intermediul desenului, o activitate specifică vârstei

Nu criticaţi desenele copiilor, important este să identifice corect emoţia trăită!

Acceptaţi şi emoţiile negative ale copiilor !

“ ROATA EMOŢIILOR” COMPETENŢĂ GENERALĂ: competenţe emoţionale

COMPETENŢĂ SPECIFICĂ: conştientizarea emoţiilor, exprimarea emoţiilor, etichetarea corectă a

emoţiilor
OBIECTIVE - să identifice emoţiile de bucurie, furie, tristeţe, teamă

- să exprime corect emoţia observată

- să eticheteze corect emoţiile prezentate

DURATA: 10 - 15 minute

MATERIALE: „Roata emoţiilor”- un cadran confecţionat din carton care are un braţ indicator;
împărţiţi acest cadran în 6 părţi egale; prin rotire, braţul indicator se poate opri aleator în dreptul
simbolului unei emoţii (exemplu: bucuros, supărat, furios, mirat, plictisit, plângăcios) şi se va analiza
situaţia dată.

PROCEDURA DE LUCRU: Prezentaţi copiilor „Roata emoţiilor”, explicându-le că o vor utiliza într-
un joc pentru a înţelege mai bine emoţiile lor şi ale celorlalţi. În acest joc, câte un copil va învârti
săgeata roţii şi când acesta se opreşte la o emoţie, va încerca să identifice şi să reproducă emoţia, să
dea exemple de situaţii în care s-a simţit în acest fel. Precizaţi că, în cazul în care roata se opreşte tot
la aceeaşi emoţie, se va roti din nou, pentru a se putea discuta toate emoţiile.

OBSERVAŢII: Prin această activitate copiii învaţă:

- să identifice corect emoţiile proprii şi etichetele verbale corespunzătoare

- copiii achiziţionează cuvinte care denumesc emoţii

Nu uitaţi să lăudaţi copiii pentru recunoaşterea şi etichetare corectă a emoţiilor!

SĂ NE JUCĂM “ DE- A ASCULTATUL” COMPETENŢĂ GENERALĂ: competenţe sociale

COMPETENŢĂ SPECIFICĂ: iniţierea interacţiunilor cu ceilalţi copii

OBIECTIVE - să asculte ceea ce spun ceilalţi copii

- să înveţe să-i asculte pe ceilalţi fără să-i întrerupă

- să - şi aştepte rândul într-o conversaţie

DURATA: 15 - 20 minute

PROCEDURA DE LUCRU: Aşezaţi copiii în cerc. Rugaţi 2 copii să vină în faţă. Mai întâi încurajaţi
copiii mai sociabili să povestească. Astfel cei mai timizi vor putea urma exemplul colegilor. Fiecare
copil va trebui să povestească pe scurt despre o activitate, o jucărie sau orice altă preferinţă (“ Care
este animalul tău preferat? ”, “ Cu ce îţi place să te joci?” ) .Încurajaţi fiecare copil să povestească
despre preferinţele sale. Apoi cereţi copilului care l-a ascultat să descrie ceea ce a spus celălalt.
Schimbaţi rolurile: cel care a vorbit va asculta, iar cel care a ascultat va fi cel care va vorbi. Asiguraţi-
vă de faptul că toţi copiii au participat la această activitate.

OBSERVAŢII: Prin această activitate copiii învaţă:

- exersează comportamentele care facilitează stabilirea şi menţinerea relaţiilor de prietenie

- învaţă să dobândească capacitatea de a iniţia interacţiuni vârstei

- copiii se cunosc mai bine şi învaţă faptul că o relaţie presupune reciprocitate

Folosiţi acest gen de activităţi ca modalitate de a face tranziţia de la o activitate la alta!

Reamintiţi copiilor să păstreze liniştea pe parcursul acestei activităţi!

STRATEGII DE DEZVOLTARE A COMPETENŢELOR SOCIO - EMOŢIONALE ÎN RELAŢIA

EDUCATOR – COPIL

Obţineţi informaţii despre activităţile preferate şi preocupările copilului . Ascultaţi ceea ce spun copiii
şi încurajaţii să vorbească despre ei înşişi .Transmiteţi mesaje verbale şi non – verbale consistente .
Participaţi la jocurile copiilor .Oferiţi copiilor libertatea de a alege jocurile şi descrieţi acţiunile lor
.Organizaţi diferite sectoare de joc şi puneţi copiilor la dispoziţie cât mai multe jucării . Implicaţi
părinţii în educaţia copiilor

- stabiliţi şedinţe sau întâlniri individuale

- utilizaţi carneţele sau telefonul pentru a informa părinţii

- organizaţi activităţi în care să fie implicaţi şi părinţii

Stabiliţi o relaţie de parteneriat cu părinţii

- discutaţi deschis probleme de comportament împreună cu părinţii

- criticaţi comportamentul copilului si nu copilul

- Încercaţi să obţineţi părerea părintelui în legătură cu problema

- orientaţi-vă pe identificarea unor soluţii

- monitorizaţi împreună cu părintele progresele copilului.

BIBLIOGRAFIE

Ştefan A. Catrinel & Kallay Eva - “Dezvoltarea competenţelor emoţionale şi sociale la preşcolari”,
editura ASCR, Cluj Napoca, 2007
Vernon, A. - “Dezvoltarea inteligenţei emoţionale prin educaţie raţional - emotivă şi
comportamentală”, editura ASCR, Cluj Napoca, 2006

Waters, V. - ” Poveşti raţionale pentru copii”, Editura ASCR, Cluj Napoca, 2003