Părinții se simt împliniți odată cu sosirea copiilor în viața lor, dar au și griji totodat ă.

Sunt
responsabili de relația ce trebuie creată între cele două părți, de viitorul copilului lor.
Dar, în cele din urmă, totul se reduce la tipul de relație pe care un p ărinte o împarte cu
copilul. Cu cât relația este mai bună, cu atât poate fi mai bună educația.
Află despre importanța acestuia și câteva sfaturi despre întărirea legăturii dintre copil și
părinte.
Relația părinte – copil – de ce este importantă și
cum o construiești
Relația părinte-copil este una care îngrijește dezvoltarea fizică, emoțională și social ă a
copilului.
Relația pune bazele personalității, alegerilor și comportamentului copilului.
Studiile sugerează că o relație părinte-copil sănătoasă duce la rezultate pozitive pentru copii
și familie.
De ce este importantă o relație părinte-copil?
Părinții iubitori creează copii iubitori. Relația voastră cu copiii și modul în care sunte ți ata șa ți
indică modul în care copilul va fi în viitor.
De asemenea, afectează forța sănătății lor sociale, fizice, mentale și emoționale.
Iată câteva rezultate pozitive
– Copiii care cresc cu un atașament sigur și sănătos față de părinți, au șanse mai mari de a
dezvolta relații fericite și mulțumite cu alții în viața lor.
– Un copil care are o relație sigură cu părintele învață să reglementeze emo țiile sub stres și în
situații dificile.
– Promovează dezvoltarea mentală, lingvistică și emoțională a copilului.
– Ajută copilul să manifeste comportamente sociale optimiste și încrez ătoare.
– Implicarea sănătoasă a părinților și intervenția în viața cotidiană a copilului constituie baza
pentru o mai bună aptitudine socială și academică.
– Un atașament sigur duce la o dezvoltare socială, emoțională, cognitivă și motivațional ă
sănătoasă.
De asemenea, copiii dobândesc abilități puternice de rezolvare a problemelor atunci când au
o relație pozitivă cu părinții lor.
Legătura dintre părinți și copii trebuie nu numai să fie puternic ă, ci și flexibil ă, deoarece nu v ă
puteți comporta cu un copil de zece ani în același mod în care vă comportați cu un copil de
trei ani.
Relația părinte-copil în diferite etape
Părintele are un loc de muncă cu normă întreagă, cu avantaje și provoc ări care cresc pe
măsură ce copilul crește.
Creșterea calității și securitatea copiilor
În primele șase luni, bebelușii plâng mai mult, mănâncă, dorm, ăși fac nevoile fiziologice. Ca
răspuns, părinții îi îngrijesc fără oprire.
Când bebelușul este înfometat, el devine răsfățat. Când părintele îl hrăne ște, nevoile
copilului sunt satisfăcute și este fericit.
De asemenea, părintele se simte fericit că poate satisface nevoile copilului.
Când părinții îndeplinesc funcția primară de a-i îngriji, iubi și de a se îngriji de copil, creeaz ă o
relație bine definită și unică între părinți și copii.
La prima lor zi de naștere, sugarii sunt susceptibili să dezvolte un ata șament sigur cu p ărin ții
sau cu îngrijitorul primar.
Copilăria – intrarea în societate
Când copilul mai crește, accentul se pune pe modelarea comportamentului copilului prin
predare, îndrumare și îngrijire.
Părinții facilitează procesul de socializare subtil în primii doi ani și preg ătesc copilul s ă se
integreze într-un grup social sau în societate în ansamblu.
Preșcolar – dezvoltarea unui stil parental
Există diferite stiluri de părinți, cu un stil devenind proeminent, pe m ăsur ă ce copilul atinge
vârsta preșcolară.
Cu toate acestea, nu puteți folosi în mod constant un anumit stil în toate situațiile, trebuie s ă
utilizați o combinație de strategii pentru a crește copiii.
Iar relația părinte-copil poate fi descrisă cel mai bine de stilul actual de p ărin ți adoptat de
părinți.
Cercetările arată că copiii care au:
– părinții autoritativi sunt încrezători, fericiți și concentrați.
– părinții autoritari sunt nefericiți, mai puțin încrezători și înfrico șați.
– părinții permisivi -au competențe sociale, sunt iresponsabili și au o reglementare
emoțională slabă.
– părinții neglijenți au mai multe probleme comportamentale și psihologice decât al ți tineri.
Vârsta școlară – o lume dincolo de casă
Atunci când copilul începe școala primară, există o schimbare în concentrarea sa de la p ărin ți
la colegi, dar acest lucru nu schimbă dinamica relației de acasă.
Având în vedere abilitățile cognitive și sociale crescânde ale copilului, acesta dep ășe ște
setările de la domiciliu.
Acesta este momentul în care comunicarea devine în ambele sensuri.
Copilul este în măsură să-i spună părintelui ce dorește și să-și exprime pl ăcerile și
nemulțumirile.
Stilul parental va decide dacă comunicarea va fi în ambele sensuri sau într-o direc ție unic ă.
Stilurile parentale rămân aceleași cu cele ale copilului, iar
stilul folosit în vârstă preșcolară continuă să afecteze chiar și
în perioada copilariei.

Studiile de cercetare indică faptul că în cazul când

sunt:
– Părinți autoritativi, copiii cresc pentru a avea competențe sociale și au înalt ă stim ă de sine.
– Părinții autoritari, copiii au stima de sine scăzută, abilitățile sociale sc ăzute și sunt foarte
agresivi.
– Părinți permisivi, copiii devin impulsivi, agresivi și iresponsabili.
Adolescența – oferă copilului spațiu personal
Este o fază turbulentă și vulnerabilă, care aduce schimbări fizice și psihologice la copil.
Părinții ar trebui să recunoască și să înțeleagă nevoile adolescenților, s ă îi sprijine și s ă le dea
libertatea de care au nevoie fără a controla prea mult.
Părinții cu dragoste și acceptare prin adoptarea unei abordări pozitive chiar și în momente
dificile pot fi o modalitate eficientă de a ghida adolescenții.
Adultul – de la egal la egal
Este momentul în care stabilitatea începe să se instaleze. Copilul părinte și cel în vârst ă sunt
acum capabili să se relaționeze unul cu celălalt.
Copiii adulți trebuie să mențină un echilibru al relațiilor din viața lor.
Cu toate acestea, majoritatea adulților mențin o relație sănătoasă cu părinții lor.
Cerințele și prioritățile unei familii sunt diferite de cele ale unei alte familii.
De exemplu, obligația pe care o împărțiți cu copilul nu poate fi aceeași cu cea pe care
prietenul vostru o are împreună cu copilul său.
Aceasta înseamnă că tipul tău de obligații părinte-copil este diferit de cel al prietenului.
Tipuri de relații părinte-copil
Tipurile de relații pot depinde de stilul vostru de părinți și poate fi categorisit pe larg în:
1. Relație sigură
Copiii se simt în siguranță cu părinții lor și cred că vor avea grij ă de ei.
O relație sigură se formează atunci când părinții răspund în mod constant nevoilor copiilor
lor.
Copiii care se bucură de o relație securizată cu părinții lor sunt mai susceptibili s ă fie
independenți și să aibă încredere în viața lor mai târziu.
Ei interacționează bine din punct de vedere social și sunt mai în m ăsur ă s ă î și reglementeze
emoțiile.
2. Relația evitantă
Copiii se simt nesiguri, deoarece părinții nu răspund nevoilor lor. Ei sunt obliga ți s ă devin ă
independenți și să aibă grijă de ei înșiși ca și copii.
Un atașament nesigur de părinte-copil conduce la probleme de dezvoltare și ajustare,
precum și la probleme de comportament cum ar fi mușcăturile, împingerea și lovirea.
Copiii care se confruntă cu această relație au mai multe șanse de a avea abilit ăți sociale slabe
și tind să fie neascultători și impulsivi.
Cu toate acestea, aceasta nu înseamnă că sunt destinate să nu reușească în viață.
Schimbarea se poate întâmpla în mod sigur pe măsură ce copilul crește.
3. Relația ambivalentă
Nevoile copilului sunt întâlnite uneori. Părinții răspund, dar nu în mod consecvent.
De exemplu, părintele ar putea să nu răspundă imediat unui copil care este înfometat sau
plânge deoarece este ocupat cu munca.
Dar ei ar putea răspunde după ceva timp. Acești copii vor tinde să se agațe și au tendin ța de a
fi prea emotivi.
4. Relația neorganizată
În această relație, părinții neglijează nevoile copiilor, iar copiii înva ță s ă nu a ștepte nimic de la
părinți.
În astfel de cazuri, este posibil ca unul sau ambii părinți să sufere de afec țiuni psihologice.
Acești copii se angajează în activități fără sens și se comportă neobi șnuit.
Unii dintre ei au tendința de a vorbi rapid și de a face dificil pentru cealalt ă persoan ă s ă
înțeleagă discursul sau comportamentul lor.
Pentru a dezvolta o legătură mai bună, trebuie să urmați anumite principii de baz ă ale
părinților.
Relația părinte – copil – de ce este importantă și
cum o construiești
Dacă doriți să aveți un copil sănătos și disciplinat sau să aveți o relație sănătoasă părinte-copil,
identificați-vă obiectivele și înțelegeți ce trebuie să face ți pentru a le atinge.
Interacționați
Tratați fiecare interacțiune ca o oportunitate de a vă conecta cu copilul.
Fiți un părinte cald și receptiv, care încurajează interacțiunea.
Structurați-vă interacțiunea prin faptul că aveți reguli, limite și consecințe și asigura ți-le c ă
copiii le înțeleg.
Regulile de bază sunt o necesitate
Regulile de bază le spun copiilor cum să procedeze și cum s ă nu se comporte.
Dar având prea multe reguli iar nu este o idee bună.
Indiferent de regulile pe care le aveți, puneți-le în aplicare cu fermitate pentru a modela
personalitatea copilului și creșterea acestuia.
Recunoașteți și empatizați cu copilul
Dacă este o situație fericită sau dificilă, recunoașteți sentimentele copilului, în țelege ți-le și
reasigurați-le că pot depinde de tine pentru a rezolva toate problemele lor.
Rezolvați conflictele
Când copilul are o problemă, încercați să căutați o soluție în loc să vă pedepsi ți copilul.
Pedepsele vă dezorientează copilul, iar ei pierd încrederea în voi.
Atunci când lucrați cu ei pentru a găsi o soluție, ei învață.
Activități care ajută în relația părinte-copil
Formarea unei conexiuni cu copilul este nucleul unei relații
sănătoase.
Iar atunci când conexiunea este în vigoare, copiii tind s ă respecte regulile în mod voluntar.
O modalitate de a vă consolida legătura cu copiii este să învățați interacțiunile pozitive în
rutina zilnică.
Iată cum puteți face acest lucru:
Îmbrățișați-vă copiii în fiecare zi
Copiii se simt în siguranță atunci când au atingerea fizică a părinților lor.
Experiența atingerii interpersonale timpurii este legată de stima de sine, de satisfac ția vie ții și
de competența socială în ultimii ani ai copilului.
De asemenea, afectează pozitiv dezvoltarea fizică și psihică a copilului.
Îmbrățișați-vă copiii când se trezesc dimineața și înainte de a dormi și de câte ori pute ți în
timpul zilei.
Copiilor mai mari s-ar putea să nu le placă atingerea fizică sau să se simtă jenați când îi
îmbrățișați în fața colegilor lor.
Nu-i forța. Fiți subtili și fă-i să înțeleagă că îmbrățișarea pentru a arăta afecțiunea și dragostea
nu este un lucru rău.
Joacă-te cu ei
Fii copil când joci cu copiii tăi. Acest lucru le permite s ă coopereze.
Râdeți împreună
Parentingul nu trebuie întotdeauna să fie un lucru serios.
Împărtășirea câtorva momente mai ușoare ajută la construirea unor amintiri minunate,
menținându-vă în același timp anxietatea.
Interacțiune unu-la-unu
Ieșiți din programul zilnic pentru a interacționa cu ei despre nevoile lor și cum inten ționeaz ă
să le îndeplinească.
Făți timp în fiecare zi pentru a-ți exprima dragostea pentru ei, pentru a te juca cu ei și pentru
a face ceva împreună.
Trăiți momentul
Nu grăbiți programul zilnic ca și cum ar fi un lucru „de făcut”. Fi ți prezent, bucura ți-v ă și tr ăi ți
fiecare moment al zilei împreună.
Bucurați-vă împreună de orice lucru mărunt care vă face plăcere.
Mai puține gadgeturi
Când interacționați cu copiii, asigurați-vă că telefonul mobil este oprit sau în modul silen țios,
televizorul este oprit și alte gadgeturi departe de voi.
Acest mic gest arată că îi prețuiți mai mult decât alții și că puteți ajuta la înt ărirea leg ăturii.
Timpul de culcare
Timpul de somn ar trebui să fie relaxat și nu forțat. Ar trebui să fie un timp sigur în care copiii
se vor putea deschide în legătură cu temerile și îngrijorările lor.
Ascultați-i și recunoașteți sentimentele pentru a vă asigura că sunteți acolo pentru ca ei s ă-și
rezolve problemele.
Când introduceți aceste activități în rutina zilnică, cu siguranță ve ți pune bazele unei rela ții
sănătoase.
Odată ce ați pus o bază solidă, puteți lucra la întărirea legăturii.
Cum consolidezi relația părinte-copil?
Începeți de la început
Mamele formează o legătură cu copilul chiar din uter, în timp ce legătura tată-copil începe în
momentul în care copilul se naște.
Studiile sugerează că tații care au fost implicați cu copilul în primele zile au avut o leg ătur ă
puternică cu ei mai târziu în viață.
Investiți timp și efort
Cu cât mai mult timp și mai mult efort ați pus în relație, cu atât va deveni mai puternic ă
legătura.
Părinții sunt programați în mod natural să-și iubească descendenții, îns ă timpul și efortul
calitativ sunt esențiale pentru a arăta dragostea.
Adolescenții au nevoie de intimitate, în timp ce copiii mai mici au nevoie de interven ție
parentală și interacțiune.
Prioritizați relația cu copilul
Copiii sunt prioritatea voastră așa că petreceți cât mai mult timp cu ei în loc s ă-i strecura ți în
programul vostru.
Fiți disponibil
Fiți receptivi la nevoile fizice și emoționale ale copilului dumneavoastr ă.
Este important să fii atent, să iubești și să vezi lucrurile din perspectiva copilului.
Empatizați
Ajutați copiii să-și exprime emoțiile. Fiți empatici și plini de compasiune și l ăsa ți-i s ă- și arate
emoțiile.
Este posibil să nu fie ușor atunci când sunteți părintele pentru prima dată, dar o mic ă practic ă
vă ajută.
Văzând lucrurile din perspectiva copilului vă va ajuta să înțelege ți motivele
comportamentului lor.

Comunicarea
Comunicarea cu copilul trebuie să fie corectă, fermă și prietenoasă.
Fii clară cu privire la așteptările tale, la ce se pot aștepta de la tine și la reguli și consecin țe
fundamentale.
În calitate de părinte, trebuie să rezolvați lucrurile în mod matur și calm.
Implicați-vă în viața lor
Părinții care sunt implicați în viața copilului lor au relații puternice p ărinte-copil.
Aflați ce se întâmplă cu ei, trebuie să le cunoașteți profesorii și prietenii.
Rămâneți în contact regulat cu profesorii.
Ascultați activ
Când copilul vostru vorbește, opriți ce faceți și îi ascultați. Dați-le atenția totală, pune ți
întrebări sau reiterați ceea ce au spus.
Amintiți-vă să păstrați contactul vizual în timp ce vorbiți cu ei.
Faceți-vă timp pentru familie luați masa împreună și discutați despre ziua voastr ă la cin ă.
Faceți o practică obișnuită pentru a merge la filme, evenimente sau excursii de familie.
Aveți încredere în copil
Încrederea este temelia oricărei relații. Copilul ar trebui s ă se poat ă baza pe tine și s ă se simt ă
în siguranță.
Câștigați încrederea lor, respectând promisiunile, oferindu-le confiden țialitate p ăstrându-v ă
încrederea.
Încurajați-vă copilul
Copiii au nevoie de încurajare și motivație constantă pentru a-și construi încrederea și stima
de sine.
Dacă îi critici sau corectezi mereu, vor simți că ac țiunile sau opiniile lor nu sunt evaluate.
Respectați-vă copilul
Tratați-vă copiii ca indivizi și recunoașteți părerile lor.
Sunteți, într-o oarecare măsură, responsabilă în formarea convingerilor și a opiniilor lor.
Respectați punctele de vedere astfel încât să vă respecte.
Dragostea și grija pe care le oferiți copilului construiesc o relație s ănătoas ă și pozitiv ă.