Tema :Relația părinți-copiii

A realizat:Cojocari Zinaida gr.23 A

 „Copiii au nevoie de modele, nu de critici” – Joseph Joubert

Așa DA Așa NU
Familia

 formă de asociere umană cu implicaţii fundamentale pentru

indivizi şi pentru societate.
 formă de comunicare bazată pe relaţii afective, respect și ajutor
reciproc a carei funcţii sociale asigură continuitatea speciei
umane si evoluţia societăţii.
 grupul cel mai important dintre toate grupurile sociale ,deoarece
ea influenţează şi modelează persoana umană.
Funcțiile familiei

 funcţia de reproducere şi de regulator sexual;

 funcţia de socializare;
 funcţia afectivă;
 funcţia de status;
 funcţia protectivă;
 funcţia economică
Necesitățile
copilului
Relația părinte-copil

Relația părinte-copil se construiește în timp, iar interacțiunea socială

este cea mai importantă modalitate de a o dezvolta. Prin
interacțiunile sociale, copiii învață de la părinții lor cum să
comunice eficient, cum să împartă cu ceilalți, cum să se comporte în
public și multe alte elemente de bază care îi ajută să devină niște
mici adulți. 
Părinții sunt primele modele în viață pe care le primesc copiii lor.
Tocmai de aceea relația pe care o construiesc are un impact atât de
puternic asupra comportamentului copiilor și asupra imaginii lor pe
care o arată în public.
De ce are nevoie un copil pentru a
crește armonios?
 Atașament securizant (a-i explica deciziile pe care le iei și
care îl privesc, precum și motivele pentru care îi atragi atenția.)
 Autonomie competentă (încurajarea lui atunci când reușește,
susținerea și ghidarea lui spre perseverență când nu reușește,
precum și pentru a-i arăta că, orice ar face, rămâne copilul tău.)
 Libertatea de a exprima emoții întemeiate
 Limite realiste și sinceritate.
Fiecare copil are nevoie de atenție din partea părinților săi în timpul
procesului de creștere și de maturizare, iar lipsa acesteia îi poate
influența considerabil comportamentul.
• Când copilul și părinții săi au o relație foarte bună, bazată pe
încredere, sinceritate, respect, sprijin și dragoste necondiționată.
Întrucât copilul învață de la părinții săi cum să relaționeze cu cei
din jur și cum să se comporte în societate, în acest caz, putem
spune că interacțiunea dintre copil și părinți este una pozitivă, iar
copilul înțelege cum trebuie să-și modifice comportamentul dacă
i se atrage atenția, într-un mod calm. În viitor, relația părinte-
copil evoluează lin, iar copilul se va simți în largul său alături de
părinți.
• În situația în care relația părinte-copil este oarecum
bună, însă copilul simte că nu primește suficientă atenție
din partea părinților săi, acesta poate să recurgă la
gesturi extreme. În acest caz, refuzul de a mai învăța la
școală este cel mai frecvent, iar, în adolescență, copilul
poate da dovadă de un comportament negativ față de
părinții lui . Acest comportament negativ pornește
tocmai de la ignorarea de către părinții săi a
comportamentelor sale pozitive (de exemplu, nu se
bucură pentru reușitele lui, oricât de mici ar fi acestea.)
Concluzie:

Relația pe care părinții o au cu copilul este esențială pentru

dezvoltarea armonioasă a sa în adultul responsabil și stăpân pe sine
care ar trebui să devină. Părinții sunt primele modele pe care copilul
le urmează în viață, de aceea menținerea unei relații pozitive între
aceștia este mai mult decât importantă.