Etica pedagogică

Factorii ce condiţionează
tactul pedagogic

Interacţiunea învăţător-elev este

determinată de:
 personalitatea învăţătorului;
 personalitatea elevului;
 situaţiile pedagogice create de
relaţiile învăţător-elev.
 factori direcţi;
 factori indirecţi.

Aceşti factori afectează şi celelalte

însuşiri personale ale învăţătorului
sau elevilor şi influenţează
comportamentul lor.
 Proprietăţile factorilor sunt:
Ce stimulează tactul Ce provoacă lipsa de
pedagogic tact pedagogic
1. Specificul relaţiilor dintre învăţător-elev
Învăţătorul manifestă Învăţătorul nu se
interes şi grijă faţă interesează şi nu se
de elev îngrijeşte de soarta
elevilor
 2. Calităţile personale ale învăţătorului

Autocontrolul, Nestăpînirea de sine,

autocritica, măiestria neposedarea
pedagogică tehnicilor pedagogice
Profesionalismul -
Inteligenţa -
învăţătorului
Gradul de cunoaştere -
individuală a elevilor
Erudiţia învăţătorului
-
 Motivele care conduc la formarea tactului
pedagogic sau la manifestarea lipsei de tact
sunt:
 temperamentul impulsiv;
 stăpînirea de sine;
 voinţa;
 condiţiile proaste de viaţă;
 atmosfera încordată la lucru;
 nivelul redus de inteligenţă;
 nivelul scăzut de cultură;
 lipsa toleranţei etc.
Modul în care se comportă
învăţătorulcondiţionează caracterul sau
specificul relaţiilor învăţător şi elev.

Un învăţător trebuie să stăpînească tactul

pedagogic întotdeauna!

În practica şcolară sunt diverse situaţii

pedagogice cînd tactul pedagogic
reprezintă principala condiţie a succesului
învăţătorului.
 Învăţătorul trebuie să dea dovadă de
tact pedagogic în următoarele situaţii
cînd elevii:
 sunt agresivi, impulsivi,nedisciplinaţi;
 sunt timizi, lipsiţi de curaj;
 sunt prea sensibili;
 sunt prea ambiţioşi;
 au complexe de inferioritate;
 trec prin anumite emoţii sufleteşti;
 îşi recunosc greşeala;
 nu respectă normele şcolare;
 comit un furt;
 au un comportament nepoliticos;
 nu-şi pregătesc sistematic temele;
 obţin rezultate excepţionale la
învăţătură.
 tact – tactică
În condiţii deosebit de dificile tactul
pedagogic presupune o modalitate de
adaptare – o tactică.

Deci, profesorul poate fi sever, în cazul

cînd elevii merită (solicită) o astfel de
comportare. Asemenea tactică se numeşte
tact integral.
 A. B. Dobrovici consideră că învăţătorul
poate schimba tactica în dependenţă de
sitaţia concretă din clasă şi deosebeşte
trei poziţii:
 poziţia de superioritate – învăţătorul
demonstrează independenţă, hotărîre,
responsabilitate personală;
 poziţia de inferioritate – învăţătorul este
nesigur, dependent, supus;
 poziţia de egalitate – învăţătorul
demonstrează un comportament corect şi
reţinut.
 Cultivarea tactului pedagogic
Tactul pedagogic este consecinţa
perfecţionării personale, spirituale şi
morale a învăţătorului.
Pentru a poseda tact pedagogic învăţătorul
trebuie să-şi formeze următoarele
deprinderi:
 să manifeste dragoste pentru copii;
 să poată motiva comportarea copiilor;
 să se orienteze în orice situaţie;
 să aleagă cele mai eficiente mijloace de
influenţă;
 să ştie a comunica cu elevii în toate situaţiile;
 să poată analiza comportamentul pedagogic,
ţinînd seama de :
a) particularităţile individuale ale elevilor;
a) caracterul consecvent al comportării
profesorului;
b)alţi factori care condiţionează tactul sau lipsa
de tact, faţă de elevi (relaţiile interumane din
societate, relaţia administraţie-învăţător,
calităţile personale, starea familiară a
învăţătorului, obiectul de studiu predat).