însuşiri personale ale învăţătorului sau elevilor şi influenţează comportamentul lor. Proprietăţile factorilor sunt: Ce stimulează tactul Ce provoacă lipsa de pedagogic tact pedagogic 1. Specificul relaţiilor dintre învăţător-elev Învăţătorul manifestă Învăţătorul nu se interes şi grijă faţă interesează şi nu se de elev îngrijeşte de soarta elevilor 2. Calităţile personale ale învăţătorului
Autocontrolul, Nestăpînirea de sine,
autocritica, măiestria neposedarea pedagogică tehnicilor pedagogice Profesionalismul - Inteligenţa - învăţătorului Gradul de cunoaştere - individuală a elevilor Erudiţia învăţătorului - Motivele care conduc la formarea tactului pedagogic sau la manifestarea lipsei de tact sunt: temperamentul impulsiv; stăpînirea de sine; voinţa; condiţiile proaste de viaţă; atmosfera încordată la lucru; nivelul redus de inteligenţă; nivelul scăzut de cultură; lipsa toleranţei etc. Modul în care se comportă învăţătorulcondiţionează caracterul sau specificul relaţiilor învăţător şi elev.
Un învăţător trebuie să stăpînească tactul
pedagogic întotdeauna!
În practica şcolară sunt diverse situaţii
pedagogice cînd tactul pedagogic reprezintă principala condiţie a succesului învăţătorului. Învăţătorul trebuie să dea dovadă de tact pedagogic în următoarele situaţii cînd elevii: sunt agresivi, impulsivi,nedisciplinaţi; sunt timizi, lipsiţi de curaj; sunt prea sensibili; sunt prea ambiţioşi; au complexe de inferioritate; trec prin anumite emoţii sufleteşti; îşi recunosc greşeala; nu respectă normele şcolare; comit un furt; au un comportament nepoliticos; nu-şi pregătesc sistematic temele; obţin rezultate excepţionale la învăţătură. tact – tactică În condiţii deosebit de dificile tactul pedagogic presupune o modalitate de adaptare – o tactică.
Deci, profesorul poate fi sever, în cazul
cînd elevii merită (solicită) o astfel de comportare. Asemenea tactică se numeşte tact integral. A. B. Dobrovici consideră că învăţătorul poate schimba tactica în dependenţă de sitaţia concretă din clasă şi deosebeşte trei poziţii: poziţia de superioritate – învăţătorul demonstrează independenţă, hotărîre, responsabilitate personală; poziţia de inferioritate – învăţătorul este nesigur, dependent, supus; poziţia de egalitate – învăţătorul demonstrează un comportament corect şi reţinut. Cultivarea tactului pedagogic Tactul pedagogic este consecinţa perfecţionării personale, spirituale şi morale a învăţătorului. Pentru a poseda tact pedagogic învăţătorul trebuie să-şi formeze următoarele deprinderi: să manifeste dragoste pentru copii; să poată motiva comportarea copiilor; să se orienteze în orice situaţie; să aleagă cele mai eficiente mijloace de influenţă; să ştie a comunica cu elevii în toate situaţiile; să poată analiza comportamentul pedagogic, ţinînd seama de : a) particularităţile individuale ale elevilor; a) caracterul consecvent al comportării profesorului; b)alţi factori care condiţionează tactul sau lipsa de tact, faţă de elevi (relaţiile interumane din societate, relaţia administraţie-învăţător, calităţile personale, starea familiară a învăţătorului, obiectul de studiu predat).