CATEGORII DE GANDURI AUTOMATE

1. Citirea gândirii: crede că știe ce gândesc alții fără a avea suficiente dovezi !. „Crezi că
sunt un ratat!”
Chear crezi că nu știu nimic și nu mă pricep cum să fac aceast lucru!
2. Previziunea viitorului: prezice negativ viitorul, imaginându-și că lucrurile se vor
înrăutăți sau vede pericolul la orizont. „Nu voi reuși examenul” sau „nu voi primi acel
loc de muncă”.
Nu sunt o mamă bună și copii mei nu mă vor iubi așa cum îmi doresc.
3. Catastrofizare: consideră că situaţia care s-a întâmplat sau ceea ce trebuie să se
întâmple, va fi atât de îngrozitoare și de insuportabil încât nu va putea să o tolereze. „Ar
fi groaznic dacă a-şi eșua ”.
Din cauza ta coplul meu poate să-și peardă viața, asta nu-ti voi ierta niciodată.
4. Etichetare: atribuie trăsături globale negative lui însuși și celorlalți. „Sunt neplăcută o
persoană putredă. "
Da, sunt egoistă, răutăcioasă, invidioasă, îmi displace asta.
5. Minimizează pozitivul: El/ea susține că lucrurile pozitive care se întâmplă, lui/ei sau
altor oameni, sunt nesemnificative “Aceasta este ceea ce trebuie să facă soțiile, deci este
evident că soţia mea este amabilă cu mine şi îmi face mîncare şi restul…” sau “Aceste
rezultate au fost ușoare pentru a le atinge/realiza, prin urmare, ele nu contează mult. "
E simplu de realizat dar nu mă interesează.
6. Filtrul mental: se concentrează aproape exclusiv pe lucrurile negative, remarcându-se
rareori cele pozitive. „Există o mulțime de oameni cărora nu le plac”
Colegii mei de serviciu sunt așa fățarnici.
7. Generalizarea exagerată: postulează un model negativ global pe baza unui simplu
episod. „Întotdeauna mi se întâmplă așa, greșesc."
De o sută de ori calc pe aceiași greblă.
8. Gândire dicotomică (doi poli diferiţi ori-ori): consideră evenimentele sau oamenii în
termeni de totul sau nimic. „Nimeni nu mă vrea”sau „A fost o pierdere totală de timp ”.
Atâta munca în zadar.
9. Ar trebui/trebuie: interpretează evenimentele pe baza modului în care crede că ar trebui
să meargă lucrurile, în loc să se concentreze asupra a ceea ce sunt. "Ar fi trebuit să o fac.
Din moment ce nu am avut succes, sunt un eșec total."
Trebuia să concretizez care-i situația și să mai încer, dar e prea târziu, așa se-ntâmplă
când ești fricoasă.
10. Personalizare: îi atribuie o cantitate disproporționată de vinovăție în cazul în care când
și lucrurile merg prost, fără a lua în considerare modul în care şi alţii ar fi putut contribui
sau anumite circumstanţe sau evenimente ce ar fi putut influenţat starea lucrurilor.
„Căsnicia mea s-a distrus pentru că eu am fost un soţ rau/prost”
Relația mea cu soacra iar o ia razna, fiindcă nu sunt suficient de răbdătoare și tăcută.
11. Acuzaţie: Identifică sursa emoțiilor sale negative la alți oameni, refuzând să-şi asume
responsabilitatea de a se schimba: „Este vina lui dacă sunt bolnav sau cauza tuturor
problemelor mele sunt părinții mei”.
E vina colegei că părinții din clasă mă disprețuesc.
12. Comparații absurde: interpretează evenimentele în termeni de standarde nerealiste; de
exemplu, el/ea se concentrează în principal pe oameni care au performanțe mai bune
decât ale lui, fiind întotdeauna un „ratat” prin comparație. „Are mai mult succes decât
mine” sau „Alți oameni au făcut testul mai bine decât mine”.
Copiii ei sunt mai educați și mai deștepți ca ai mei.
13. Orientare spre regret: se concentrează pe ceea ce ar fi putut face mai bine în trecut, mai
degrabă decât să se gândească la ce ar putea face mai bine acum: „Aș fi putut avea o
slujbă mai bună dacă aș fi încercat” sau „nu ar fi trebuit să spun ceea ce am spus”.
Dacă mă mutam aparte și-mi constuiam o casă avea să fiu cu mult mai fericită și
liniștită.
14. „Ce se întâmplă dacă sau şi dacă ...?”: Continuă să-și pună o serie de întrebări de genul
„și dacă„ s-a întâmplat ceva, fără a fi niciodată mulțumit de răspunsuri. „Și dacă am
anxietate?” Sau „Ce se întâmplă dacă nu pot respira ? "
Dacă se întâmplă ceva cu mine, cum se vor descurca copii mei?
15. Raționament emoțional: emoțiile sale ghidează interpretarea realității. "Mă simt
deprimat, deci căsnicia mea nu funcționează."
Am obosit, ceva se întâmplă dar nu înțeleg, toți din jur se comportă ciudat.
16. Imposibilitatea negării: refuză orice argument care i-ar putea contrazice gândurile
negative. De exemplu, atunci când crede că „nu sunt o persoană de dorit”, el refuză
orice probă care arată cum îl plac alți oameni, pentru că le consideră irelevante; Prin
urmare, gândul său nu poate fi negat. "Nu este acest lucru. Există probleme mai
profunde, există și alți factori în joc".
Problemele altora sunt mai grave ca ale mele, dar eu fac dintr-un țânțar un armăsar.
17. Focalizat pe judecări: judecă despre sine, ori pe alţii sau evenimente în termeni
evaluativi (bine-rău, superior-inferior), decât să le descrie, să le accepte sau să le
înțeleagă. El/ea se compară continuu pe sine și pe alții pe baza unor standarde arbitrare,
ajungând la concluzia că acestea sunt inferioare și se concentrează pe aceste concluzii.
„Nu am depus tot efortul la facultate” sau „Dacă aș juca tenis, nu m-aşi fi simţit bine”
sau „Uite ce succes are. Eu nu sunt o persoană de succes”.
Dacă ea a reușit la sigur pot și eu.