,,MODALITĂȚI DE DIMINUARE A DEPRESIEI LA ADOLESCENŢI”

Roșca Mariana
Ciclul II-Masterat,
Grupa C1ME1

Actualitatea și importanța temei de cercetare

Depresia rămâne a fi una dintre cele mai importante probleme ale sănătății mintale la
adolescenți prin prevalența sa atât în adolescență, cât şi ulterior la vârsta adultă, prin efectele
negative asupra funcționalității generale şi asocierea acesteia cu alte tulburări, cum ar fi
tulburările anxioase, abuzul de substanțe, comportamentul antisocial, alcoolismul, suicidul. Un
număr mare de cercetări semnate de Culbertson F., Buss M.D., Kaplan S.L., Hong G.K.,
Weissman M.M., Klerman G.L., majoritatea efectuate în SUA şi țările europene, relevă rata 2:1
în frecvența depresiei, femeile reprezentând sexul mai depresiv [11].
Adolescența este perioada de vârstă la care se manifestă mai pregnant vulnerabilitatea
individului pentru stări depresive, vulnerabilitate condiționată de schimbările fiziologice,
morfologice, psihologice survenite şi de necesitatea adolescentului de a se adapta acestor
schimbări, de vicisitudinile procesului de definire şi acceptare a identității sale fizice, psihologice
şi spirituale. Actualitatea problemei derivă şi din evidențele clinice privind depresia la
adolescenți.
O problemă care se înscrie în contextul depresiei la adolescenţi este comorbiditatea
acesteia cu alte tulburări. Conform constatărilor lui Kovacs M., Birmaher B., 40% -70% dintre
adolescenții depresivi mai dezvoltă o tulburare adițională, comorbidă, iar 20% - 50% dintre
adolescenții depresivi prezintă încă două sau mai multe diagnosticuri comorbide. Cele mai
frecvente diagnosticuri comorbide includ tulburări anxioase, tulburări de comportament, abuzul
de substanțe, simptomele psihosomatice [9].
De menționat că tulburarea depresivă majoră la adolescenți este adesea subdiagnosticată,
doar 50% dintre adolescenți sunt diagnosticați înainte de a ajunge la vârsta adultă. Este o
afecțiune comună, cronică, recurentă și debilitantă, care conduce la afectarea funcționării din
punct de vedere educațional, profesional și social [18].
Conform unor autori, cum ar fi Compas B.E., Hinden B., Gerhard C.A., chiar dacă
episoadele depresive scad în intensitate, acestea, de obicei, recidivează şi interferează cu
competenţa funcţională a adolescentului. O evidenţă incontestabilă disponibilă sugerează că
indivizii care au trăit experienţa unor episoade depresive signifiante in adolescență puțin probabil
să prezinte o schimbare favorabilă completă, fiind expuşi riscului de a mai trăi experienţa unei
1
recidive la maturitate. Mai mult decât atât, depresia în adolescență este asociată cu
disfuncționalitatea, respectul de sine redus şi problemele interpersonale. Richard F. consideră că
prezența depresiei in studențime împiedică achiziționarea deprinderilor de viață, acest
impediment in dezvoltarea individului având consecințe de lungă durată. Investigațiile autorilor
menționați sugerează că tulburările depresive la adolescenți sunt deseori de lungă durată şi au
potențialul de a deveni cronice. O preocupare particulară a specialiștilor rămâne a fi şi riscul
suicidului la această vârstă, suicidul fiind cauza principală a deceselor în adolescență. Ideația
suicidară este destul de frecventă in cazul adolescenţilor depresivi. Autori precum Canetto S. S.
Field T., Friedrich W. N., menționează că aproximativ 20% dintre adolescenți raportează ideație
suicidală, iar 10% prezintă tentative suicidare.

Descrierea situației în domeniul cercetării și identificarea problemei de cercetare.

Timp de un secol un șir de presupuneri şi discuții teoretice au contribuit la retardarea
identificării clinice a tulburărilor depresive la adolescenți. Pe parcursul mai multor ani s-a
considerat că acestea nu ar exista la copil şi că ele sunt rare la adolescenți, fiind preferată altă
terminologie: „criza de originalitate juvenilă” sau „criza adolescentului”. Cercetările începute în
anii 70 ai sec. XX schimbă radical atitudinea mediului științific față de acest subiect
demonstrând că problemele psihologice în adolescență evoluează frecvent în serioase tulburări
psihologice la maturitate. Autori precum Brooks-Gunn J., Petersen A.C. în urma investigațiilor
efectuate au scos în evidență importanța evaluării, diagnosticării, oportunitatea măsurilor
preventive şi a tratamentului psihologic la această vârstă [1].
Petersen A.C, Bruce E. Compas, Brooks-Gunn în studiul “Depresia în adolescenți susțin că
20% - 35% dintre băieți și 25%-40% dintre fete prezintă simptomatică depresivă. Autorii
menționați relatează despre puseul adolescentei mijlocii (midadolescence peak), concluzionând
că adolescența prezintă o rată mai mare a dispoziției depresive decât vârsta adultă sau copilăria și
că dispoziția depresivă se manifestă la 1/3 din adolescenți. Altă problemă o constituie recidivele
stărilor depresive la adolescenți. [12].
Cele mai frecvente comorbidități includ deficitul de atenție/ tulburarea de hiperactivitate
(ADHD), tulburări de anxietate, tulburări disruptive de comportament, tulburări privind
consumul de substanțe, enurezis/encoprezis, tulburarea de anxietate de separare [21].
Richard F. semnalează că aproximativ 20% dintre adolescenți depășesc un episod depresiv
signifiant până la vârsta de 18 ani şi 65 % prezintă simptome depresive ușoare [26].
Analiza surselor bibliografice a demonstrat că depresia adolescentină este un fenomen
psihologic complex, care presupune plurifactorialitate, atât sub aspect etiologic, cât și sub aspect
psihocorecţional. Modalitățile cele mai eficiente de diminuare a depresiei la adolescenți țin de
2
dezvoltarea competențelor de relaționare cu sine și cu cei din jur. Competențele sociale sunt
asociate cu capacitate de a interacționa cu alții într-un context social clar definit, după o
modalitate acceptată ori valorizată socialmente, care în același timp ar fi benefică pentru individ
în plan relațional [5].
Depresia adolescentului presupune factori etiologici și precipitatori multipli, depășirea
acestei realități clinice necesitând nu doar activități focusate pe adolescent, ci și schimbări mult
mai complexe cum ar fi dezvoltarea unui sistem de asistență psihologică în republică,
dezvoltarea interesului şi atitudinii pozitive a populației față de asistența psihologică, măsuri ce
ar duce în final la creșterea nivelului de cultură psihologică a populației [19].
Analizând mai multe opinii ale cercetătorilor cu privire la fenomenul cercetat în literatura
științifică cu cerințele și experiența acumulată profesională, m-au condus la următoarele
contradicții:
●între schimbările tot mai mari ale societății și insuficiența pregătirii adolescenților pentru
toate provocările vieții.
Contradicțiile date au generat probleme cercetării: Care sunt modalitățile de diminuare a
depresiei la adolescenți?
Obiectul cercetării: organizarea activităților de consiliere în activitatea cu adolescenții.
Scopul cercetării constă în determinarea particularităților depresiei la adolescenții din
Republica Moldova și a modalităților de diminuare a acestora.
Obiectivele cercetării:
1. Analiza teoretică a depresiei în psihologie.
2. Analiza simptomelor și cauzelor apariției depresiei.
3. Valorificarea modalităților de diminuare a depresiei la adolescenți.
4. Analiza rezultatelor și formularea concluziilor.
Metodologia cercetării științifice:
●Include documentarea științifică, analiza diferitor surse;
●Metode experimentale (experimentul psihologic, testarea, chestionarea, analiza,
observația):
●Metodele statistice (analiza cantitativă și calitativă a datelor, prelucrarea datelor
experimentale, interpretarea rezultatelor).
Valoarea teoretică a cercetării constă în:
●Au fost valorificate modalitățile de diminuare a depresiei la adolescenți.
●Au fost actualizate modalităților de diminuare a depresiei la adolescenți.

3
 ●Valoarea aplicativă a cercetării constă în:
●Au fost create posibilități de diminuare a depresiei la adolescenți prin diverse modalități
psihologice.
●Au fost implementate diverse modalități de diminuare a depresiei la adolescenți.

CONCLUZII
1. S-au stabilit particularitățile depresiei la adolescenții din Republica Moldova.
2. S-a demonstrate științific că depresia la adolescenți are anumite particularități cu
impact major asupra dezvoltării personalității.
3. S-au aplicat modalități de diminuare a depresiei la adolescenți.
4. A fost determinat faptul, că depresia la adolescenți are un conținut specific: prezintă o
etiologie complexă, care include procesele de maturație cognitivă, spirituală şi psihologică a
subiectului, schimbările biologice care intervin şi multitudinea noilor contexte sociale (relațiile
cu semenii, noile roluri sociale), cărora adolescentul trebuie să le facă față.
5. S-a validat experimental modelul de diminuare a depresiei la adolescenți.

BIBLIOGRAFIE
1. Băban, A. Stres şi personalitate. Cluj-Napoca: Editura Preasa Universitară
Clujeană,1998, p.49-56.
2. Birch A. Psihologia dezvoltării. Bucureşti: Editura Tehnică, 2000, p. 212-231.
3. Bogdan C. Adolescenţa. // Dezvoltarea umană. Aspecte psiho-sociale, coordonator
Bonchiş E. Oradea: Editura Imprimeriei de Vest, 2000, p. 149-208.
4. Brinster Ph. Terapia cognitivă. Bucureşti: Editura Teora, 1997, p. 29-39.
5. Cernat V. Psihologia stereotipurilor. Iaşi: Editura Polirom, 2005, p. 158-162.
6. Ciofu C. Interacţiunea părinţi-copii. Bucureşti: Editura Medicală Amaltea, 1998, p.
191-192.
7. Clegg B. Dezvoltarea personală. Iasi: Editura Polirom, 2003, p. 194-200.
8. Cottraux J. Terapiile cognitive. Iasi: Editura Polirom, 2003, p. 45-71.
9. Cungi Ch. Cum să ne afirmăm. Iasi: Editura Polirom, 2003. 179 p.
10. Dafinoiu I. Elemente de psihoterapie integrativă. Iaşi: Editura Polirom, 2000, p. 89-
113.
11. David D. Psihologie clinică şi psihoterapie. Iaşi: Editura Polirom, 2006, p. 85-119.
12. Dincă M. Adolescenţii într-o societate în schimbare. Bucureşti: Editura Paideia, 2004,
p.121
4
 13. Freud A. Eul şi mecanismele de apărare. Bucureşti: Ed. Fundaţiei Generaţia. 2002.
176 p.
14. Guimon J., Weber-Rouget B. Terapii scurte de grup. Comportamente şi ilustrări
tehnice. Iaşi: Editura Polirom, 2006. 367 p.
15. Holdevici I. Psihoterapia cognitiv-comportamentală. Managementul stresului pentru
un stil de viaţă optim. Bucureşti: Editura Ştiinţelor Medicale, 2005, p. 322-368.
16. Holdevici I. Gîndirea pozitivă. Ghid practic de psihoterapie raţional-emotivă şi
cognitiv-comportamentală. Bucureşti: Editura Ştiinţă şi Tehnică, 1999, p. 219-246.
17. Holdevici I. Psihoterapii scurte. Să ne rezolvăm problemele de viaţă rapid şi eficient.
Bucureşti: Editura Ceres, 2005, p. 29-56.
18. Iluţ P. Şinele şi cunoaşterea lui. Iaşi: Editura Polirom, 2001, p. 99-107.
19. Ionescu Ş. Paisprezece abordări în psihopatologie. Iaşi: Editura Polirom, 1998, p. 60-
74.
20. Lemperiere Th. Aspects evolutifs de la depression. Paris: Acanthe Masson, 1996,
p.160
21. Lemperiere Th. La depression avant 20 ans. Paris: Ed. Masson, 1998, p. 20-22.
22. Lewinsohn P.M. Psychosocial treatments for adolescent depression. // Clinical
Psychology Review, vol. 19, n. 3, 1999, p. 329-342.
23. Luban-Plozza B., Poldinger W., Kroger F. Boli psihosomatice în practica medicală.
Bucureşti: Editura Medicală, 2002, p. 11-31.
24. Manea M., Manea T. Psihologie medicală. Bucureşti: Editura Tehnică, 2004, p, 101-
107.
25. Manualul de diagnostic şi statistică a tulburărilor mentale. Ediţia a IV-a, Bucureşti,
2000, p. 285-353.
26. Marcelli D., Berthaut E. Depresie şi tentative de suicid la adolescenţă. Iaşi: Editura
Polirom, 2007. 333 p.
27. Miclea M. Stres şi apărare psihică. Cluj-Napoca: Editura Preasa Universitară Clujeană,
1997, p. 125-134.
28. Moscovici S. Psihologia socială a relaţiilor cu celălalt. Iaşi: Editura Polirom, 1998, p.
230-244.
29. Popescu Brumă S. Psihologia sănătăţii. Piteşti: Editura Paralela 45, 2005, p. 194-195.
30. Şchiopu U., Verza E. Psihologia vîrstelor. Ciclurile vieţii. Bucureşti: Editura Didactică
şi Pedagogică, 1997, p. 204-261.