CEI ȘAPTE ANI DE ACASĂ!

„DIN SUFLET PENTRU MAMA!”

EDUCAȚIA ÎN FAMILIE

“Capacitatea de a comunica este cea mai importantă trăsătură a unui adult de

succes.”

Cel mai frumos cadou pe care un părinte îl oferă copilului său îl reprezintă lecţia comunicării.
Cuvintele transmit informaţii şi emoţii, motivează şi inspiră. Calea cea mai eficientă de a ne exprima
personalitatea este prin comunicare.
Când vorbim despre cei 7 ani de acasă ne gândim la educaţia pe care copilul o primeşte de la
părinţi, la formarea personalităţii şi comportamentului copilului până merge la şcoală. Când spunem că
un copil are cei 7 ani de acasă ne gândim la un copil bine crescut, care ştie să salute, să spună
mulţumesc, te rog, care se comportă cuviincios cu cei de vârsta lui şi cu adulţii.
Educaţia, bunele maniere, regulile morale sunt cheia către adaptarea copilului în societate.
Un copil manierat se va descurca mult mai bine în relaţiile cu cei din jur decât unul căruia îi lipsesc cei
7 ani de acasă. Părintele este dator să înveţe copilul valorile şi atitudinile cele mai potrivite care să-l
pregătească pentru viaţă şi societate.
Iubirea, responsabilitatea, consecvenţa, comunicarea, acceptarea, toleranţa şi gândirea
raţională sunt cele mai importante dintre lecţiile pe care părinţii sunt datori să le predea copiilor pentru
a-i ajuta să devină adulţi funcţionali, încrezători în propriile forte.
Iubirea maternă reprezintă întâia formă de afectivitate pe care un copil o percepe. Prin
intermediul mamei, copilul reușește să descopere lumea, aceasta oferindu-i siguranța din primele sale
zile de viață. Mama reprezintă prima autoritate cu care se confruntă copilul deoarece, în relațiile cu ea,
el cunoaște primele reguli, primele obligații, primele forme morale. Tot prin intermediul ei, care devine
tipar și model pentru el, descoperă lumea din imediata lui apropiere prin observarea și imitația fiecărui
gest, fiecărei acțiuni a mamei lui. Astfel că, atitudinea mamei față de lucruri, evenimente, oameni și
chiar față de el însuși determină și atitudinea copilului față de aceleași lucruri, evenimente, oameni și
chiar față de el.
Atitudinea mamei este cea care condiționează atitudinea copilului. De atitudinea ei depinde
încrederea sau neîncrederea sa, curajul sau teama, voiciunea sau moderația, optimismul sau pesimismul
său. Un alt aspect al rolului matern este acela de a îi învăța pe copii ce este și ce reprezintă statutul de
femeie. Astfel, mama înfățișează simbolul fundamental al feminității, fapt tot atât de important pentru
fată cât și pentru băiat. Pentru fată, mama, devine un model și un prototip; care o învață atât să își
iubească statutul de femeie; dar și cum să își iubească soțul și copiii devenind, astfel, imagine a
obiectivului adult către care tinde fetița. Pentru băiat, mama este imaginea inversă și fond de contrast
ajutându-l să ia cunoștință de sexul lui.
În primele luni de viață ale sugarului, rolul tatălui este indirect, mai mult ca suport
psihologic pentru mama, pe ai cărei umeri cad toate responsabilitățile. Implicarea reală a tatalui în
educarea copilului ar trebui să se facă simțită și să devină din ce în ce mai activă în jurul vârstei de 1
an. Aceasta este vârsta la care tatăl începe treptat să îl introducă pe copil în regulile jocului, ale familiei
si ale societatii. El este cel care impune limitele sau care îl învață să respecte anumite reguli fără să
devină sever sau autoritar.
Înaintând în vârstă, pe la 3-4 ani, implicarea tatălui în educarea copilului devine mai
complexă. El poate iniția copilul în practicarea unui sport, a unei activități fizice sustinându-l moral în
toate încercările lui fără să-l critice sau să facă comparație cu performanțele sau aptitudinile sale. De
asemenea, tatăl este important și în stabilirea identității sexuale a copilului. Pentru băieti are rol în
validarea propriei masculinități, pentru fete, iubirea si recunoasterea tatălui este un prim pas în
recunoașterea feminității lor. Relația cu tatăl este foarte importantă atât pentru copil cât si pentru
familie. Tatăl devine un model pentru copii și un suport pentru mama copiilor săi, ceea ce duce la o
armonie în familie si la o dezvoltare psihologică normală a copilului.
Familia reprezintă un mediu optimist, stimulativ, plin de energie şi entuziasm, creativ, în care
toată lumea să fie pusă în valoare şi în care toată lumea să evolueze.

Bibliografie
Surse internet:
 https://tikaboo.ro/
 https://expertizapsihologicajudiciara.ro/