Start in educatie

SCOALA PARINTILOR
Cine suntem?
Fundația World Vision România este cea mai mare organizație non-guvernamentală din mediul
rural, sprijinind până în prezent copiii din sute de comunități vulnerabile. Activăm în România de
peste 30 de ani și credem că toți copiii, indiferent că trăiesc la sate sau în oraşe, au dreptul la
şanse egale de dezvoltare. De aceea desfăşurăm programe pe termen lung în comunități rurale,
cu accent pe educaţia şi protecţia copilului. www.worldvision.ro.

Fundația OMV Petrom este o organizaţie non-profit, distinctă și independentă de operațiunile

companiei OMV Petrom. Lansată în anul 2022, Fundația OMV Petrom construiește programe și
susține investiții pe termen lung în România pentru comunități dezavantajate, în trei domenii
cheie: educație, mediu și sănătate. www.fundatiaomvpetrom.ro.
Proiectul Start în educație – scurtă prezentare

Prin proiectul “Start în educație” ne dorim să încurajăm și să sprijinim părinții să devină primii
educatori ai copilului care dau startul experiențelor de învățare timpurie de acasă. Astfel, ne
propunem să ajungem la 60.000 copii de vârstă preșcolară cu vârste între 3-6 ani cu kit-ul
“Ghiozdănel cu viitor” și la 10.000 de părinți, din aproximativ 200 de comunități rurale la nivel
național, cu ateliere de educație parentală Produsele din kit-ul „Ghiozdănel cu viitor” răspund
nevoilor de dezvoltare ale copiilor preșcolari: materiale educative STEAM (Știință, Tehnologie,
Inginerie, Artă și Matematică), jocuri pentru dezvoltarea motricității și produse sanitare.
Importanța educației timpurii

Perioada cea mai propice cunoașterii și adaptării la viața de ființă umană este fără îndoială
perioadă de 3-6 ani.
În această perioadă a vieții sale copilul sesizează esențialul ce se află în lucrurile dar și în oamenii
din jurul său.
Tot în această perioadă, copilul își îndreaptă așteptările către cei ce reprezintă pentru el
siguranță, dragoste, sinceritate, adică părinții lui. De la ei așteaptă răspunsul la întrebări, de la ei
așteaptă susținere și înțelegere, iertare pentru greșeli și mai ales acceptare necondiționată.
Părinții sunt cu siguranță primii educatori ai copilului.
A-ți așeza copilul în centrul preocupărilor tale, a-i oferi timp de calitate, a fi alături de el la greu
este esențial.
Despre copilul între 3-6 ani: abilități,
deprinderi
Folosesc clişeele verbale ale adulţilor. Devin varianta adultului în miniatură.
Imaginația lor explodează. Este perioada de vârstă în care se adaptează la jocuri complexe și inițiază
jocuri complexe, își ”creează” tot felul de personaje și povești. De multe ori, prin jocuri își expun și
procesează durerile.
Cooperează mult mai bine cu alţi copii, își fac prieteni, acceptă să împartă jucăriile, învaţă să-şi aştepte
rândul la un joc, încă raportează totul la propria persoană și cred că tot ce îi înconjoară este pentru ei
sau are legătură cu ei.
Crizele de furie sunt tot mai rare. Nu dispar pentru totdeauna. Dar se diminuează considerabil și pot fi
mai ușor de gestionat datorită capacității copilului de a exprima ce simte și de a înțelege ce îl frustrează.
Devine conștient despre apartenența la sex (că e băiat sau fată), apartența la un grup (inițial familia,
apoi grădinița), se identifică cu părinții, are simțul proprietății asupra obiectelor.
În aceasta etapă a vieții învață în principal prin imitație.
De ce ne jucăm? Importanța jocului în dezvoltarea
personalității copilului
Jocul rămâne activitatea fundamentală la vârsta preşcolară. Jocul este cel care susţine
dezvoltarea psihică a copiilor, prin antrenarea motorie, senzorială, intelectuală şi afectivă. Copiii
descoperă că pe plan imaginar îşi pot satisface orice dorinţă sau
să se transpună în orice situaţie și asta îi poate ajuta foarte mult în gestionarea emoțiilor
dureroase.
De asemenea, jJocul oferă, o oportunitate ideală pentru părinți de a se implica pe deplin
împreună cu copiii lor. De altfel, jocul este atât de important încât a fost recunoscut ca drept
fundamental al copilului.
De ce este important jocul in dezvoltarea copilului tau?
1. Jocul este o modalitate de descoperi lucruri noi
2. Încurajează activitate fizică
3. Reduce stresul
4. Ajută la dezvoltarea imaginației și a creativității
5. Încurajează independența copiilor
6. Facilitează lucrul în echipă și colaborarea
Vă place să vă jucați?
Vă jucați împreună cu copilul dumneavoastră? Ce jocuri?
Când v-ați jucat ultima dată cu copilul dumneavoastră?
Care este jocul lui preferat? De ce credeți că îi place mai mult tocmai acest joc?
Ghiozdănel cu viitor – kit cu resurse educaționale
pentru preșcolari
Ce conține ghiozdanul?

Scrisoare pentru părinți

Ghiozdan grădiniță
Carte de povești cu pictograme
Creioane colorate 12 buc
Creion grafit cu radieră
Caiete de lucru pentru dezvoltarea aptitudinilor de învățare
Caiet cu foi veline
Numărătoare
Puzzle Harta României
Puzzle de lemn tip Tangram
Joc Aruncă și Prinde
Frisbee
Coardă pentru sărit
Acuarele 12 culori
Set 4 pensule
Bloc desen
Plastilină 10 culori
Stickere personalizate
Kit pentru igienă (periuță de dinți, pastă de dinți, săpun)
Gradinița copilului meu
De ce e important să ducem copiii la grădiniță? Ce învață copilul la
grădiniță?

Socializarea. Pe lângă familie, copilul trebuie să fie expus la socializarea cu alți copii. Copilul se va putea adapta
la colectiv, va învăța să coopereze cu ceilalți copii și să lucreze în echipa.
Cooperarea. Învățarea ideii de cooperare, împărțire și perseverență se deprinde tot în primii ani de viață.
Copilul va învăța respectul, o atitudine necesară atât în relațiile cu sine, cât și în relațiile cu ceilalți.
Entuziasmul pentru învățare. Înclinația față de lectură, simțul curiozității și nevoia de cunoaștere sunt lucruri
care se dezvoltă în grădiniță și chiar și înainte de aceasta. Acasă părinții pot parcurge și citi cărți împreună cu
copiii, până la 4-5 ani este indicat ca acestea să aibă cât mai multe imagini.
Concentrarea: modalitatea prin care poate ignora zgomotul de fond, pentru a se dedica activității din acel
moment.
Răbdarea: o abilitate ce poate fi dezvoltată la vârste fragede prin implicarea celor mici în experiențe sociale
unde pot practica răbdarea.
Pregătirea pentru școală – unul dintre rolurile esențiale ale grădiniței este de a face armonios trecerea de la
mediul familial la cel școlar, astfel încât copilul să nu sufere o traumă când ajunge în clasa I.
Cum te implici tu ca părinte în educația copilului?

Drepturi și obligații ale părintelui

Ca părinte, ai dreptul:
Dar, ca părinte, ai și obligația:
Educația parentală pozitivă
Educația parentală pozitivă
Este acea formă de educație care pune accent în primul rând pe nevoile copilului.
Este despre copil și nevoile lui, nu ale părintelui!
Modalitatea prin care copiii pot fi crescuți fără apel la violență și pedepse, în acord cu respectul pentru ei ca
ființe umane, cu nevoi de protecție, suport și iubire necondiționată.
Este modalitatea prin care părinții își mută atenția de la obiectivele pe termen scurt - vreau să mă asculte
acum, către obiectivele pe termen lung - copilul meu să devină un adult autonom, responsabil și echilibrat.
Educația pozitivă este cunoașterea copiilor și a ritmului lor de dezvoltare, pentru a avea așteptări realiste față
de ei.
Educația pozitivă este comunicarea clară a limitelor și regulilor față de copil, astfel încât acesta să înțeleagă
care sunt așteptările celor din jur față de comportamentul său în diferite contexte de viață.
Nevoile emoționale de bază ale
copilului
3-4 ani:
Siguranță și susținere
Părintele să fie atent și să asculte ce-i spune copilul, să nu judece sau să critice. Fără control
excesiv, fără a-l rușina pe copil.
Părintele se va concentra mai degrabă pe ceea ce copilul face corect, nu pe ceea ce face greșit
Program structurat. Planificarea prealabilă îi dă copilului un sentiment de siguranță, dacă știe ce
urmează (fiind mai cooperant).
4-7 ani:
Sprijin și încurajare
Părintele oferă îndrumare, dar nu o impune. Părintele oferă instrucțiuni clare și concrete atunci
când vrea să-l învețe ceva pe copilul său. El demonstrează cu calm.
Limite clare, dar nu rigide.
Eșecul este de fapt o oportunitate de a experimenta din nou și de a învăța.
Copilului îi este respectată nevoia de spațiu și timp în care poate să exploreze activități și nu este
comparat cu alți copii.
Cum prevenim comportamentele
nedorite?
Stabilirea de reguli
Obiceiuri si rutine
Timp petrecut împreună cu copilul/activități părinte -copil –
Cum crești un copil responsabil? Dându-i încredere
că poate contribui și el la bunul mers al familiei:
Intervalul de vârstă 2-3 ani
Responsabilități personale:
Să asiste la aranjarea patului
Să strângă diverse lucruri (jucării și cărți) fără supravegherea ta
Să așeze hainele în cuier
Să se spele pe dinți și să se pieptene

Responsabilități familiale:
Să își ducă hainele murdare în coșul de rufe
Să umple bolurile de apă și mâncare ale animalului de companie (supravegheat)
Să șteargă praful
Să ordoneze reviste și cărți
Intervalul de vârsta 4-5 ani
Responsabilități personale:
Să se îmbrace cu un ajutor cât mai mic din partea părintelui
Să își facă patul cu ajutor minim din partea părintelui
Să își aducă lucrurile/jucăriile din mașină în casă
Să își strângă jucăriile
Să se spele pe mâini
Responsabilități familiale:
Să strângă masa supravegheat
Să ajute un părinte să pregătească mâncarea
Să ude florile
Să ajute un părinte să aducă în casă cumpărăturile (ușoare ca greutate)
Să sorteze hainele pe culori pentru spălat
Să împerecheze șosetele după spălare
 În loc să spuneţi despre copil: Este recomandat să vă adresaţi
comportamentului:
Cum să sprijinim copilul
Eşti rău! să
(reacție la renunţe
o emoție la comportamente
puternică) nedorite ?etc.
Te văd nervos/furios/trist Ce s-a
întâmplat?
Eşti rău! Mă deranjează când arunci jucăriile pe jos.
Putem călca pe ele şi se pot strica. Jucăriile
au un loc al lor.
Eşti dezordonat! Hainele se pun la cuier, altfel le vei da pe jos
și te vei îmbrăca cu haine murdare.
Eşti obraznic! Spune-mi te rog ce anume te deranjează în
comportamentul colegului tău?
Niciodată nu faci ce trebuie! Mi-ar plăcea să închidem în curând desenele
și să ne uităm peste o cărticică/ sau să te
joci.
Ești rău! Te las aici! Văd că te încântă jocul acesta, dar acum e
momentul să plecăm acasă.
Violența în familie – abuz – neglijare – exploatare

Unul dintre drepturile fundamentale ale copiilor este acela de a fi protejat împotriva violenței și
a abuzurilor.
Abuzul, neglijarea, exploatarea şi traficul de copii, precum şi celelalte forme de violenţă asupra
copilului, pot fi comise atat de către părinţi cât și de persoane cunoscute de copil sau străine
acestuia, precum şi de alţi copii decât copilul victimă.
Un raport UNICEF din 2006 arata că, în România, peste 73% dintre familii își “potolesc” copiii
prin pedepse corporale.
Violența părinte – părinte, tipuri și consecințe

Ce înseamnă violența în familie? Cum o recunoaștem?

Orice acțiune fizică sau verbală săvârșită intenționat de către un membru al familiei împotriva altui membru al
familiei, care provoacă o suferință fizică, psihică, sexuală sau împiedicarea exercitării drepturilor și libertăților.

Cum recunoaștem violența?

Prin acțiuni și gesturi, induce frică partenerului și celor din jur (distruge obiecte, țipă și se apropie în același
timp amenințător de ceilalți membrii ai familiei).
Persoana violentă controlează permanent acțiunile partenerului. Exemple de întrebări repetate obsesiv: “Cu
cine te întâlnești”? “Cu cine vorbești”?
Manipularea partenerului în fața copiilor
Atunci când părintele violent, acuză pe nedrept și scoate în evidență slăbiciunile și greșelile celuilalt partener, în
fața copilului
Consecințele violenței părinților
asupra copiilor
Copiii se manifestă după felul în care sunt tratați. Orice tip de abuz și violență fizică, emoțională și psihică poate afecta
dezvoltarea copilului pe termen mediu și lung.

Caracteristici ale copilului abuzat

Copiii abuzați pot dezvolta:
tulburări de comportament (nepăsare față de tot ce se întâmplă în jur, nervozitate, agresivitate, minciună, fuga de
acasă, furtul);
tulburări de somn (insomnii, somnolenţă, somn agitat, coşmaruri);
tulburări de alimentaţie;
învinovățire nejustificată, ticuri (clipit, rosul unghiilor etc.), urinare necontrolată (mai ales în timpul nopții), neglijenţă în
îndeplinirea sarcinilor şi incapacitatea de a respecta un program impus.
Totodată, pot avea dificultăţi în relaţionare şi comunicare, se pot confrunta cu scăderea randamentului şcolar. Unii
copiii pot dezvolta stări depresive.
Violența părinte-copil, tipuri și consecințe
Tipurile de violență / abuz asupra copilului cel mai des întâlnite:

violența fizică
violența emoţională
violența psihologică
violența / abuzul sexual
violența prin depravare / neglijare:
forme de exploatare a copilului: exploatarea prin muncă, vânzarea /traficul de persoane,
cerșetoria, pornografia infantilă etc.
Cum pot să-mi protejez copilul de
abuz?
În primul rând având grijă de tine ca adult!
Concentrându-vă la dezvoltarea unei relații de siguranță și încredere cu copilul, astfel:
Instituțiile care protejează copiii

Telefonul copilului poate fi accesat la numărul unic: 119.

SPAS (Serviciile publice de asistență socială)
DGASPC (Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului)
ANSPDCP (Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal)
Pe scurt,
Învață și reține ce poate/nu poate să facă un copil între 3-6 ani.
Copilul tău învață, nu s-a născut învățat. Tu ești acolo să-l ajuți să învețe!
Recompensează ceea ce dorești, ignoră ceea ce nu dorești.
Stabilește un program și reguli. Fii atent la rutine și ține-te de ele
Fii cât mai clar în exprimare
Învață ce să faci când ești stresat. Ajută-l pe copil să învețe și el se liniștească.
Fii tu un model pozitiv pentru copilul tău, în toate rolurile pe care le ai – ca om, ca soț/soție, ca
angajat, ca vecin, ca părinte.
Întâi conectare și doar apoi disciplinare/îndrumare.