PARTENERIAT GRĂDINIŢĂ - FAMILIE

An școlar 2022-2023

„ÎMPREUNĂ, PENTRU FORMAREA PERSONALITĂŢII COPILULUI TĂU!”

„Eu sunt copilul. Tu ţii în mână destinul meu. Tu determini, în cea mai mare măsură, dacă voi
reuşi sau voi eşua în viaţă! Dă-mi, te rog, acele lucruri care să mă îndrepte spre fericire. Educă-
mă, te rog, ca să pot fi o binecuvântare pentru lume. ”
Child`s Appeal

1
ARGUMENT

Preşcolaritatea este perioada formării iniţiale a personalităţii, perioada apariţiei primelor

relaţii şi atitudini ce constituie un nivel superior de organizare a vieţii psihice a copilului. În locul
dependenţei copilului de impresiile externe, în locul instabilităţii şi fluctuaţiei emoţionale, în
preşcolaritate vom întâlni detaşarea, desprinderea copilului de câmpul perceptiv, o mai mare
organizare şi stabilizare a comportamentelor, fapt posibil datorită modificărilor esenţiale care se
produc în structura activităţii psihice.
De un real folos în formarea personalităţii este jocul, mai ales cel bazat pe roluri, în care
copilul, asimilându-şi rolul îşi asimilează implicit şi relaţiile interioare de comportament incluse
în rolul respectiv. La fel de importante pentru formarea personalităţii preşcolarului sunt şi
stilurile comportamentale parentale.
Mediul familial ocupă un loc central în multitudinea factorilor determinanţi ai evoluţiei
individului. Copilul nu este un adult în miniatură, ci el este un ”candidat la maturizare”(H.
Pierot), deosebit de receptiv la influenţele pozitive sau negative care se exercită asupra lui.
Copilul trebuie socializat şi modelat, iar fundamentarea personalităţii sale se realizează, în mare
măsură, în interiorul familiei acestuia, care concentrează primul său univers afectiv şi social.
Trăsăturile şi coordonatele personalităţii se cristalizează în raport cu modelul şi natura
situaţională trăită în mod direct, nemijlocit, de către copil în mediul său familial, iar atitudinile
părinţilor au consecinţe durabile asupra personalităţii, în formare, a copilului. La vârstele mici,
adaptarea copilului se realizează prin imitaţie, acesta raportându-se permanent la persoana
adulţilor. Primul model oferit copilului este familia sa, iar calitatea şi tipul relaţiilor copil-
părinţi vor marca profund evoluţia viitoare a copilului (G. Mauco).
După familie, grădiniţa constituie prima experienţă de viaţă a copilului în societate.
Această instituţie îl aşază într-un cadru nou prin dimensiunile şi conţinutul său. Aici copilul ia
cunoştinţă cu activităţi şi obiecte care-i stimulează gustul pentru investigaţie şi acţiune, îl
provoacă să se exprime şi îi propune, incipient, angajarea în relaţiile sociale de grup. Adaptându-
şi metodele la formele particulare ale vieţii mentale ale copilului, grădiniţa încearcă să răspundă
specificului activităţii fiecărei vârste şi să identifice mijloacele şi activităţile necesare pentru o
dezvoltare complexă a forţelor infantile în vederea maturizării lor.
Copilul preşcolar începe să-şi definească treptat începutul personalităţii sale. În cadrul
grupei el trăieşte prima experienţă a vieţii în colectivitate, a vieţii sociale, alta decât familia. De
la intrarea în grădiniţă copilul realizează o adaptare la un anumit ritm al vieţii cotidiene. Este
vorba de încadrarea şi respectarea unui anumit program.

2
 Educaţia făcută de primii educatori – părinţii - ca şi cea a grădiniţei, se răsfrâng asupra
tuturor laturilor personalităţii copilului, în funcţie de particularităţile de vârstă şi individuale ale
acestuia. Pe măsură ce copilul se dezvoltă, cresc şi trebuinţele şi dorinţele lui. În acelaşi timp şi
grădiniţa, ca primă instituţie care se conduce după principii şi metode ştiinţifice, contribuie la
formarea şi dezvoltarea copilului. Investită cu această nobilă şi plină de răspundere sarcină,
educatoarea grupei trebuie să cunoască specificul fiecărui stadiu de dezvoltare a copilului,
disponibilităţile intelectuale, precum şi particularităţile lui temperamentale şi caracteriale.
Educatoarea se preocupă de socializarea preşcolarului prin integrarea în mediul
grădiniţei, dar îi oferă prilejul să cunoască mediul înconjurător organizând vizite în împrejurimile
grădiniţei, în instituţii şi la locurile de muncă ale părinţilor. În acest timp, aceasta poate observa
cum se comportă copiii nu numai la grădiniţă ci şi în afara grădiniţei. Având în vedere
particularităţile lor de vârstă şi ţinând seama de temperamentul lor, educatoarea va putea acţiona
diferenţiat astfel încât eficienţa demersului său educativ să fie optimă. Treptat şi cu răbdare,
cultivându-le încrederea în propriile posibilităţi, folosind jocul şi jucăria, educatoarea participă la
dezvoltarea personalităţii copiilor.
Pentru a răspunde standardelor impuse de comunitate în ceea ce priveşte
valorile şi responsabilităţile familiei, vis-a-vis de personalitatea copilului, asistăm la dezvoltarea
unor iniţiative de organizare a unor cursuri sau programe pentru părinţi, majoritatea susţinându-
se în cadrul grădiniţei de către educatoare. Aceste cursuri sau programe încearcă să răspundă
experienţelor părinţilor sau viitorilor părinţi în ce priveşte abilităţile necesare creşterii şi educării
copilului.
Cu intenţia ca fiecare copil să beneficieze de educaţie şi instrucţie conform posibilităţilor
şi particularităţilor sale, părinţii trebuie antrenaţi în acest demers. Astfel, se pot comunica
părinţilor concluziile observaţiilor făcute, atrăgându-le atenţia asupra părţilor bune ale
personalităţii copiilor, dar şi asupra aspectelor ce trebuie înfrânate, stopate, ori călăuzite spre altă
direcţie.
Familia îl pregăteşte pe copil pentru integrarea în grădiniţă, orientându-l spre lumea
cunoaşterii, a activităţilor curente, iniţiindu-l în deprinderi fundamentale. Fără o susţinere
afectivă, fără un ansamblu de activităţi, de achiziţii şi experienţe, întâlnirea copilului cu grădiniţa
va fi cu atât mai violentă, iar procesul de instrucţie şi educaţie ar deveni inoperant.
Se ştie că familia reprezintă una din cele mai vechi forme de comunitate umana, ce
asigura menţinerea continuităţii biologice, culturale a societăţii, satisfacerea nevoilor personale,
asigurând sentimentul siguranţei , menţinerii si dezvoltării personalităţii.
Familia nu este numai primul adăpost al copilului, ci este şi prima bază de lansare a lui în
lume. Pentru a-şi îndeplini acest rol familia trebuie să se deschidă lumii, oferind copilului

3
posibilitatea de a pătrunde în ea. Familia este primul iniţiator sociocultural al copilului. Aici se
pun bazele incipiente ale dezvoltării intelectuale, morale, estetice, fizice şi sociale ale copilului.
Modul de exercitare a rolului părinţilor, reglarea raporturilor dintre membrii familiei, grija faţă
de bunurile comune, organizarea vieţii de la micile treburi gospodăreşti la activităţile recreative
şi creative, atenţia care se acordă fiecărui membru al familiei sunt percepute şi trăite de copil în
mod diferit, la fiecare vârstă. După numărul şi ierarhia membrilor familiei care-i alcătuiesc o
anume constelaţie, fiecare familie se impune ca o matrice a devenirii personalităţii fiecărui
membru al său. În interrelaţiile dintre părinţi şi copii, singura atitudine părintească validă este cea
de acceptare, de respect faţă de personalitatea în formare a copilului, faţă de sentimentele şi
nevoile sale. Atitudinea părinţilor trebuie modelată în raport de vârsta şi temperamentul copiilor,
de la dragoste, protecţie, acceptare şi îndrumare către cooperare, angajare reciprocă la viaţa
familială cu recunoaşterea unei minime independenţe.
Familia trebuie convinsă că o bună educaţie în familie, şi nu numai, depinde de stilul de
viaţă al acestei, iar măsurarea efectelor influenţelor educative în funcţie de timpul acordat de
părinţi copilului este o practică greşită. Întotdeauna ambianţa, climatul de familie, prin
elementele sale concrete, influenţează în raport cu natura sa, personalitatea copilului.
Pedagogul John Locke, convins de puterea exemplului în familie, de ambianţa şi climatul
acesteia şi de înclinaţia către imitaţie a copilului, se adresa părinţilor: „Nu trebuie să faceţi în faţa
copilului nimic din ceea ce nu vreţi să imite. Dacă vă scapă o vorbă sau săvârşiţi vreo faptă pe
care
i- aţi prezentat-o drept o greşeală când a comis-o, el cu siguranţă se va apăra invocând exemplul
dat de dumneavoastră şi se va pune în asemenea măsură la adăpostul acestui exemplu, încât cu
greu vă veţi putea atinge de el pentru a-i îndrepta cum trebuie greşeala.”
Activitatea cu părinţii, ca parteneri, pentru a asigura dezvoltarea copilului in programul
educativ din grădiniţă, poate deveni un start bun pentru a crea părinţilor respect de sine,
încredere în competenţele lor, făcându-i mai buni.
Grădiniţa este prima treapta a sistemului de învăţământ, de aceea susţin ideea de a
implica părinţii în programul educativ încă de la început, căci doar aşa îşi vor forma deprinderi
de parteneriat cu grădiniţa si, implicit, cu educatoarea.
Parteneriatul grădiniţă-familie se referă la construirea unor relaţii pozitive între familie şi
grădiniţa, la o unificare a sistemului de valori care poate avea un efect benefic asupra copiilor,
atunci când aceştia văd educatoarea sfătuindu-se cu părinţii.
Toţi părinţii au nevoie de informaţii de bază referitoare la copiii lor. Ei trebuie informaţi
despre scopul de bază al programului educativ la care participă copiii lor şi trebuie implicaţi în
luarea deciziilor. Părinţii trebuie să fie la curent cu progresele copilului lor, dar şi cu percepţia pe

4
care o are grădiniţa despre calităţile şi problemele copilului. Educatoarea va sugera acestora
modul în care îşi pot ajuta copiii acasă, căci sunt părinţi care oferă copiilor sprijin suplimentar în
învăţare.
Parteneriatul, asigurarea coerenţei influenţelor educative şi ale tuturor factorilor care
acţionează asupra copiilor este un deziderat major şi trebuie să se realizeze. Problemele pe care
le implică acest domeniu sunt multiple. Copiii care vin in grădiniţă pot avea dificultăţi de
adaptare, atât în sensul socializării, cât şi din punct de vedere intelectual, estetic, fizic. Cauzele
acestora se pot identifica de către educatoare, împreună cu părinţii. Atât părinţii copiilor cu
dificultăţi, cât şi ai celor cu dezvoltare firească, este bine să fie consultaţi pentru a stabili
programe educative, în care să se implice şi familia. Parteneriatul dintre grădiniţă şi familie
cunoaşte numeroase forme în care activitatea propusă conduce la creşterea şi educarea copilului
prin armonizarea celor doi factori educativi: şedinţe cu părinţii – în care sunt prezentate
principalele aspecte ale activităţii grădiniţei; mese rotunde; propaganda vizuală – afişarea
diverselor materiale pe teme de educaţie, în special materiale ce arată activitatea copiilor;
vizitarea grădiniţei de către părinţi; participarea la activităţi, plimbări, excursii, alături de copiii
lor, serbări.
Grădiniţa nu poate face minuni, iar educaţia dată în această instituţie nu va avea rezultate
bune, dacă nu se va sprijini şi nu va colabora cu familiile copiilor.
În concluzie, putem spune că reuşita privind devenirea umană a copilului depinde de o
colaborare prodigioasă dintre doi factori educaţionali de bază: grădiniţa şi familia. De aceea, în
cadrul acestui parteneriat coresponsabil dorim să descoperim cheia unităţii de acţiune ce
deschide porţile succesului educaţional.

SCOP

 Eficientizarea relaţiei grădiniţă - familie , printr-o colaborare coresponsabilă între aceste

două părţi, în vederea implicării, cât mai active, a familiei în procesul de formare a personalităţii
preşcolarului.

OBIECTIVE

 Cunoaşterea individuală a copiilor, urmărind manifestarea lor în familie şi grădiniţă;

 Folosirea unor metode eficiente pentru dezvoltarea psiho-afectivă;
 Iniţierea unor acţiuni comune, prin contactul direct al grupului de părinţi cu persoane
abilitate
să desfăşoare un proces educaţional;

5
  Găsirea unor soluţii comune în educaţie;
 Studierea unor cărţi, documente, reviste de specialitate în vederea realizării unor
dezbateri
pe teme date;
 Valorificarea unor experienţe personale;
 Exprimarea opiniei participanţilor cu privire la acţiunile întreprinse în cadrul acestui
parteneriat
 Încurajarea părinţilor în a face propuneri menite să aducă înbunătăţiri actului educaţional
din
grădiniţă/familie.

PĂRŢI IMPLICATE: părinţi, bunici, copii, educatoare, consilier educaţional, anturajul social
al copilului.

ÎNDATORIRILE PĂRŢILOR

 Educatoare şi profesor consilier:

- să participe la fiecare întâlnire pentru a direcţiona dezbaterile şi a stimula prezenţa părinţilor;
- să consilieze problemele care se ivesc în educarea copiilor, studiind cărţi şi alte materiale de
specialitate de ultimă oră;
- să îndemne la lectură/studiu, familiile copiilor, recomandându-le cele mai accesibile materiale
de specialitate.
 Familia

- participă benevol, dar are obligaţia de a contribui la asigurarea bunului mers al parteneriatului
şi al materialului utilizat;
- părinţii sunt invitaţi să împrumute sau să cumpere cărţi de specialitate;

ÎNDATORIRI COMUNE

- pregătirea şi asigurarea materialului de lucru (fişe, chestionare, cărţi etc.);

- implicarea directă în cadrul activităţilor desfăşurate şi găsirea unor soluţii în scopul rezolvării
situaţiilor de natură educaţională.

DURATA: un an şcolar: 2022-2023

6
GRUP ŢINTĂ: familiile copiilor

LOCUL DE DESFĂŞURARE: Grădiniţa cu Program Prelungit Nr. 1 Poarta Albă

RESURSE
 UMANE:
- coordonator: Director prof. Mangri Florentina
- iniţiatori: ed.
- familiie copiilor.

 MATERIALE: cărţi, reviste, pliante, calculator, CD-uri, cameră video, ecusoane, aparat
foto

 FINANCIARE: bugetul minim alocat derulării parteneriatului, care provine din

sponsorizările realizate de părinţii copiilor

MODALITĂŢI DE REALIZARE

 Şedinte cu părinţii;
 Lectorate pe diverse teme;
 Activităţi, la grupă, desfăşurate împreună cu părinţii;
 Vernisaje cu lucrări ale copiilor;
 Expoziţii cu vânzare, având drept exponate lucrări realizate de către copii, împreună
cu părinţii lor, în cadrul unor activităţi organizate la grădiniţă;
 Sărbătorirea zilei de naştere a copiilor/onomasticii acestora;
 Vizite, excursii, drumeţii;
 Serbări tematice.

7
 CALENDARUL ACTIVITĂŢILOR PE PERIOADA DERULĂRII
PARTENERIATULUI

Nr.
Data Tema
crt.
1. septembrie Prezentarea curriculum-ului preşcolar. Generalităţi despre filozofia programului
2. octombrie Socializarea copiilor - un act creator
3. octombrie Învăţarea orientată după necesităţile preşcolarilor - condiţie fundamentală a
demersului didactic în alternativa educaţională. Individualizarea
4. noiembrie Familia în sala de clasă
5. noiembrie Importanţa jocului şi a limbajului
6. decembrie Ce trebuie să înveţe copilul tău ?
7. ianuarie Promovarea aptitudinilor şi talentului
8. februarie Stimularea potenţialului creator al copiilor
9. martie Dragostea fata de mama
10. martie Cum să-i ajutăm pe copii să facă faţă frustrării?
11. aprilie Violenţa în şcoală
12. mai Întărirea pozitivă. Stingerea. Întărirea negativă (pedeapsa)
13. mai Din legile copilului. Comunicarea eficientă
14. iunie Eşti pregătit să devii părinte de şcolar? Cum poate fi înţeleasă competiţia şcolară?

MONITORIZAREA ŞI EVALUAREA PROIECTULUI

Întâlnirile cu părinţii se desfăşoară lunar, cu o durată de aproximativ două ore, timp în

care se transmit informaţii cu specific educaţional, se dau exemple de bune practici, se
împărtăşesc experienţe proprii. La finele fiecărei întâlniri prezint tema viitoare pentru a oferi
părinţilor posibilitatea de a medita şi de a aduna informaţii din sfera cotidiană , din experienţele
personale, de a-şi aşterne pe hârtie nelămuririle şi „de ce-urile” şi a încerca să facem lumină,
împreună, în această zonă atât de neclară pentru unele familii.
Activităţile cu părinţii îmbracă, de fiecare dată, o haină interactivă. În afară de discuţiile
libere, pe tema propusă de ei, aceştia primesc, spre rezolvare, chestionare, anumite fişe de
evaluare pentru copii, precum şi fişe de autoevaluare pentru părinţi. De asemenea, „Biblioteca
pentru copii şi părinţi” stă, permanent, la dispoziţia copiilor şi a familiilor acestora. Această
bibliotecă, aşa cum reiese şi din denumirea pe care i-am dat-o, cuprinde cărţi/documente de
specialitate de ultimă oră – inclusiv Legea nr. 1/2010, pe care, parţial am dezbătut-o împreună cu

8
părinţii interesaţi. Părinţii copiilor împrumută materiale din această bibliotecă şi, dacă este cazul,
solicită sprijin în înţelegerea anumitor lucruri.
De fiecare dată, întâlnirile cu familiile copiilor, în cadrul acesta organizat al
parteneriatului se încheie cu evaluări specifice.

DISEMINAREA REZULTATELOR

Pentru a imortaliza întâlnirile, am realizat înregistrări video şi foto. De asemenea, avem,

în derulare, realizarea unui album. Beneficiarii proiectului au propus iniţierea unui ,,Jurnal al
părinţilor” în care, cine doreşte, să consemneze unele dintre problemele lor, modalităţi prin care
au reuşit să depăşească anumite situaţii dificile pe care le-au întâmpinat în educaţia copiilor
lor, lucrurile care i-au impresionat, în mod deosebit, în cadrul proiectului, anumite amintiri legate
de activitatea desfăşurată împreună cu proprii lor copii, precum şi cu ceilalţi copii şi familiile
acestora.
În fiecare an şcolar împărtăşesc experienţa pozitivă rezultată în urma activităţii cu părinţii
de la grupa mea, în cadrul parteneriatului cu familiile copiilor, întregii grădiniţe, mese rotunde,
sesiuni de referate şi comunicări etc.

FINALIZAREA PARTENERIATULUI

De fiecare dată, la sfârşitul unui an şcolar, părţile implicate în parteneriatul cu familiile

copiilor se întâlnesc pentru a evalua activitatea derulată de-a lungul întregii perioade, reliefându-
se aspectele pozitive, realizările de care s-au bucurat beneficiarii proiectului – părinţii/copiii - şi,
nu în ultimul rând, concluziile şi propunerile pe care le fac părinţii copiilor pentru perfectarea
acestei forme de activitate: parteneriatul coresponsabil cu partenerul educaţional care se numeşte
familia.
Convingerea mea este că, împreună cu familia copilului, urmărind scopuri/obiective
comune, grădiniţa reuşeşte să contureze personalitatea omului în devenire, în cele mai optimiste
culori.

9
 BIBLIOGRAFIE:

1. Jitariu, Alina Codruţa, „Dezvoltarea copilului de la întrebări şi nelinişti, la sprijin”.Editura Diana,

Piteşti, 2010
2. Dolean, Ioan „Meseria de părinte”, Editura Aramis, Bucureşti, 2002
3. Dolean, Dacian Dorin, „Personalitate plus – Ghid pentru părinţi”Editura „Business
Tech International Press, Bucureşti, 2007
4. Linvigstone, Tessa, „Copilul vremurilor noastre – Învăţarea timpurie” Editura Didactica Publishing
House, Bucureşti, 2009
5. Minulescu, Mihaela, „Relaţia psihologică cu copilul tău” Editura Psyche, Bucureşti, 2006

6. Preda, Viorica, „Grădiniţa altfel”, Editura V & I INTEGRAL, Bucureşti, 2003

7. Tătaru, Lolica-Lenuţa,„Educaţia timpurie” – ghid metodic pentru aplicarea Glava,

Adina curriculumului preşcolar, Editura „Paralela 45” Piteşti, 2009

1
1