Manifestări condiționate de atitudini parentale perturbate.

Relația dintre părinți și copii se deferă de la familie la famile.Tradițiile și regulile din diferite
familii diferă între ele. De exemplu, conexiunea dintre tine și copiii tăi poate fi foarte diferită
de cea pe care o vezi în familia prietenilor tăi. Aceasta înseamnă că există diferite tipuri de
relații între părinți și copii. Și unele din acestea au consecinșe perturbătoare în dezvoltarea
copiilor.

Un tip de realție dintre părinți și copii neproductiv este însăți - evitarea relației.Copiii se simt
nesiguri, deoarece părinții nu răspund nevoilor lor. Sunt obligați să arate independența și să
aibă grijă de ei înșiși.Evitarea relațiilor duce la probleme de dezvoltare și adaptare la copil.
Poate prezenta un comportament inadecvat: mușcă, împinge, luptă etc. Copiii care au relații
de evitare cu părinții au adesea abilități de socializare slab dezvoltate (acest lucru se poate
manifesta, de exemplu, în agresiune sau izolare). Sunt predispuși la neascultare și
comportament impulsiv. Totuși, acest lucru nu înseamnă că astfel de copii sunt sortiți eșecului
în viață. Pe măsură ce copilul crește și se dezvoltă, copilul se poate schimba.

Relație neorganizată este la fel un tip de relație nocivă.Deoarece părinții ignoră nevoile
copiilor lor, iar copiii, la rândul lor, învață să nu-și formeze așteptările de la părinți. În astfel
de cazuri, este probabil ca unul sau ambii părinți să sufere de tulburări mentale. Acești copii
se angajează în activități fără sens și se comportă ciudat. Unii dintre ei vorbesc atât de repede
încât poate fi dificil de înțeles.

Stilurile parentale neproductive la fel sunt cause ale manifestărilor conflictuale ale copiilor
săi. . Stilul parental autoritar corespunde unui stil de educaţie în cadrul familiei extrem de
sever, de rigid şi de restrictiv, la care se adaugă şi pedepsele corporale. Copiii din așa familii
prezintă carenţă emoţională şi diferite tulburări emoţionale. Stilul parental permisiv are unele
dezavantaje ca: copiii crescuţi astfel, de multe ori nu se integrează în grupurile de la grădiniţă
şi şcoală, dezvoltând frică de respingere, invidie, gelozie sau chiar ură; Stilul parental
neimplicat prezintă o multitudine de dezavantaje. Copilul va trăi cu un puternic sentiment de
abandon, anxietate şi confuzie în legătură cu propria identitate, va fi mai rigid, mai insensibil
la nevoile şi sentimentele celorlalţi, dar uneori mai pragmatic, dacă va învăţa să se bazeze pe
propria experienţă de viaţă, dar neacceptând sfaturi şi tratându-i cu suspiciune pe cei care îi
oferă afecţiune, considerând iubirea ca pe o slăbiciune. Stilul parental supraprotectiv duce la
faptul că copilul poate manifesta stări de anxietate, fobii, tulburări ale regimului alimentar,
probleme de somn şi manifestări psihosomatice. Nu putem nega faptul ca fiecare stil are
consecințe neplăcute, dar și faptul că nu în toate cazurile dezavantajele acetora se afirmă.

Când vine vorba de creșterea copiilor, nu există rețete care să se potrivească tuturor, fără
excepție. Cu toate acestea, există o serie de principii ale educației pozitive la care părinții ar
trebui să respecte:

1. Stabilește-ți obiective educaționale. Indiferent dacă vrei să crești un copil sănătos și

disciplinat sau vrei să stabilești o relație bună cu el - determină-ți obiectivele și gândește-te ce
trebuie făcut pentru a le atinge.

2. Aduceți dragoste și căldură relației dvs. cu copilul. Luați în considerare fiecare caz de
interacțiune cu copilul ca o oportunitate de a stabili un contact emoțional cu el. Fii atent și
sensibil la copil, încurajează interacțiunea cu el. Stabiliți reguli, limite și consecințe pentru
copil pentru încălcarea acestora. Asigurați-vă că copilul înțelege regulile.

3. Regulile de bază sunt obligatorii. Regulile de bază ar trebui să le explice copiilor cum să se
comporte și cum să se comporte. Dar nu stabili prea multe reguli. Indiferent ce reguli stabiliți
în familia dvs., introduceți-le treptat pentru a forma personalitatea copilului dvs. și a contribui
la dezvoltarea lui.

4. Recunoaște sentimentele copilului tău și empatizează cu el. Și când copilul este fericit și
când se confruntă cu dificultăți, recunoaște-i sentimentele și anunță-l că se poate baza pe tine
dacă are probleme.

5. În timpul conflictelor, utilizați metoda de rezolvare a problemelor. Când un copil are o

problemă, nu vă grăbiți să-l pedepsiți, ci încercați să găsiți o soluție împreună. Pedeapsa
demoralizează copilul, iar el pierde încrederea în tine. Dar când cauți o soluție la o problemă
cu copilul tău, el învață de la tine