MINISTERUL EDUCAŢIEI CULTURII ŞI CERCETARII

DIRECŢIA EDUCAŢIEI CULTURII TINERET ŞI TURISM CĂUŞENI

INSTITUŢIA EDUCATIEI TIMPURIINR. 1 or.CĂINARI

Oră metodică
Tema: Formarea comportamentului
nediscriminatoriu
la copii în raport cu genul,
copii cu CES.

Raportat: Sava Victoria

20.10.2021
 Formarea comportamentului nediscriminatoriu
la copii în raport cu genul, copii cu CES.
Adesea, cînd explorăm universul fiinţei umane, ne confruntăm cu o mare diversitate.
Copiii care trec pragul grădiniţei ne pun în situaţia de a căuta mereu noi soluţii la
problemele abordate. De multe ori găsim soluţiile cele mai bune pentru copii, însă
uneori suntem puşi în dificultate de complexitatea problemelor. Una dintre aceste
probleme o reprezintă copiii cu cerinţe educative speciale, în particular - cei cu
dizabilităţi. Aceşti copii nu sunt speciali în sine. Ei au nevoie doar de o abordare
personalizată în ceea ce priveşte demersurile pe care le întreprindem în educaţia lor.
O caracteristică specială a acestor copii aflați “în pericol de excludere”o constituie
faptul că ei nu sunt în concordanţă cu nivelul obişnuit al aşteptărilor faţă de copii, ei
nu se adaptează cu uşurinţă. În spatele acestor probleme stă, desigur, şi faptul că nici
în cadrul familiei, nici în societate ei nu beneficiază de o stimulare corespunzătoare.
Educaţia incluzivă presupune ca copiii cu dizabilităţi şi cei fără probleme să înveţe
împreună în instituţiile de învăţământ având sprijinul corespunzător. Un început
timpuriu în grupuri de joacă sau grădiniţe obişnuite este cea mai bună pregătire pentru
o viaţă integrată. Fiecare copil este diferit şi special şi are propriile nevoi, fie că este
sau nu un copil cu dizabilităţi. Toţi copiii au dreptul la educaţie în funcţie de nevoile
lor. Şi copiii diferiţi au drepturi egale cu ceilalţi, iar o educaţie separată ar duce la
marginalizare şi discriminare, împiedicînd formarea, împlinirea de sine şi afirmarea
personalităţii. Beneficiile incluziunii sînt reciproce. Copiii încă descoperă lumea: a
afla despre ceva sau cineva nou este un fenomen de zi cu zi pentru copii. Copiii mici
copiază copiii mai mari şi adulţii importanţi. De aceea, mesajele pe care adulţii le
transmit despre persoane care au o dizabilitate, sunt foarte importante. în cazul în care
copiii se află într-o comunitate unde nu au ocazia să cunoască oameni care au
dizabilităţi sau care sunt deosebiţi, altfel decît majoritatea, să li se ofere imagini,
povestiri şi informaţii despre tipuri diferite de oameni, astfel încît copiii să primească
mesaje pozitive despre deosebiri din acest stadiu timpuriu de formare a opiniei. În
educaţia împotriva discriminării se admite că mulţi adulţi şi cei de aceeaşi vîrstă din
afara grădiniţei contribuie la formarea opiniilor copilului. Prin educaţie putem
dezvolta conştiinţa individului pentru ca de mic să fie pregătit să accepte drepturile şi
valoarea individului cu diferite nevoi, indiferent de ce natură sunt acestea. În acest
sens, conştiinţa copiilor, de la cea mai fragedă vîrstă trebuie formată şi dezvoltată
învăţându-i pe copii că acceptarea copiilor “diferiţi”alături de toţi ceilalţi trebuie
făcută nu de dragul lor în primul rînd şi nu din milă pentru ei, ci pentru dreptul
fiecărui individ de a participa la acţiuni comune pentru dezvoltarea lui ulterioară,
pentru a contribui şi el la dezvoltarea comunităţii în care trăieşte.
În perioada preşcolară copiii încep să-şi formeze opinii despre persoane care sunt
diferite faţă de ei. Ca adulţi şi educatori, trebuie să avem o atitudine pozitivă în
legătură cu aceste diferenţe astfel încît, în loc de a dezvolta sentimente negative faţă
de aceste persoane, copiii să crească conştienţi de faptul că persoanele diferite sunt
interesante, atractive şi este distractiv să interacţionezi, să te joci cu ele.
Conştiinţa copiilor, de la cea mai fragedă vîrstă trebuie formată şi dezvoltată,
învăţîndu-i că primirea celor „diferiţi” alături de ei înşişi trebuie făcută nu doar din
obligaţie sau din milă, ci pentru că fiecare individ are dreptul de a participa la acţiuni
comune care să conducă la dezvoltarea lui ulterioară şi la dezvoltarea comunităţii în
care trăieşte.
Propun câțiva paşi pe care îi pote face un adult pentru a crea un mediu pozitiv în
grupa de copii/ grădiniţă
SOLUŢII POSIBILE:
1.„Cunoaşte-te pe tine însuţi”.
Cînd dna. se încordează şi se îndreaptă să traverseze strada în exemplul de mai sus,
ea trimite un mesaj subtil copiilor ei, anume că oamenii cu dizabilităţi nu trebuie să
se afle în vecinătatea lor. Poate că ea nici nu este conştientă că face acest lucru.
Poate că mama ei i-a spus să nu se joace cu copilul cu dizabilităţi, de la ea din sat,
unde a crescut, şi a purtat de atunci, în mod inconştient, o atitudine temătoare şi
mesajul „să nu...“
2. Acceptaţi cîteva reguli de bază.
„Dacă cineva te numeşte cu un cuvânt care-ţi răneşte sentimentele, îi poţi spune că
greşeşte. Poţi cere ajutorul educatoarei, unui adult din preajmă dacă cineva îţi face
aşa ceva.“
Pregătirea grupei de copii, oferind informaţiile despre un copil cu CES într-o
manieră corectă şi pozitivă; identificarea cu acurateţe modul în care copiii percep
deficienţa; ascultarea cu atenţie întrebările copiilor, asigurîndu-ne că au înţeles bine
ceea ce vor ei să cunoască; asiguraţi-ne prin răspunsurile date copiilor, ocazia de a
simţi ei înşişi cum este să te afli într-o asemenea situaţie.

Recomandări pentru pregătirea grupei de copii la venirea unui coleg nou

– cu deficienţe:
• Reflecţia asupra unor întrebări: ce experienţă anterioară au copiii din grupă vizavi de
copilul cu deficienţe? Cum poate fi anticipată reacţia acestora?
• Discuţiile (prealabile) cu copiii mai mari, despre deficienţele evidente (de văz,
locomotorii, de auz) pot fi foarte utile.
• Particularităţile unui copil cu CES pot fi diferite, de la caz la caz, deci este necesară
abordarea personalizată.
• Uneori copilul cu CES poate prezenta caracteristici fizice ce pot înspăimînta ori pot
induce o atitudine negativă. În aceste situaţii este obligatorie pregătirea prealabilă a
copiilor pentru a le atrage atenţia asupra persoanei, asupra copilului care există şi într-
un corp diferit.
• Este mai potrivit, uneori, să se discute despre colegul nou, cu CES, în grupuri mici,
informale şi, pe cît posibil, atunci cînd copiii sunt relaxaţi.
Recomandări pentru sensibilizarea copiilor.
• Sensibilizarea copiilor o putem face şi prin diferite jocuri-simulări (limitarea
auzului, limitarea vederii, limitarea mişcării, utilizarea unor cîrje improvizate sau a
cărucioarelor (fotoliilor) rulante etc); crearea şi aplicarea unor jocuri care permit
simularea unor deficienţe (motorie, vizuală, auditivă spre exemplu, jocurile „De-a
baba oarba”, „Telefonul stricat”, „Dracul şchiop”) cu o reflecţie asupra
impedimentelor de ordin emoţional şi fizic trăite în cadrul jocului, ceea ce determină
copiii să înţeleagă mai bine situaţia celor care au dizabilităţi; prin povestiri, texte
literare cu subiecte adiacente temei, prin discuţii, vizitarea/vizita unor persoane cu
deficienţe. Cu copiii mai mari (6-7 ani) pot fi foarte utile şi discuţiile explicative
despre deficienţele evidente (vizuale, auditive, fizice), ce anume le poate produce şi
relevarea faptului că respectivul copil, care de regulă nu are nici o vină, este, în
celelalte privinţe, asemenea lor.
Pentru a diminua reacţia de respingere şi pentru a-i face pe copii să înţeleagă
diferenţele, e nevoie de activităţi care să îi pregătească pe copii să fie mai toleranţi şi
să se accepte. De aceea se recomandă a fi utilizate activităţi şi proiecte pentru
acceptarea diversităţii în cadrul grupului.