Educația incluzivă:

Este o abordare şi un proces continuu de

dezvoltare a politicilor şi practicilor
educaţionale, orientate spre asigurarea
oportunităţilor şi şanselor egale pentru
persoanele excluse/marginalizate de a
beneficia de drepturile fundamentale la
dezvoltare şi educaţie.
ESTE O PROVOCARE SPRE
SCHIMBAREA ATITUDINILOR ŞI
MENTALITĂŢII.
 Clasificarea CES
UNESCO(1995):
- tulburări emoţionale (afective) şi de comportament;
- tulburări de limbaj;
- dificultăţi de învăţare;
- întârziere/dizabilitate mintală/intelectuală/ dificultăţi
severe de învăţare;
- dizabilități fizice/neuromotorii;
- dizabilități de văz;
- deficienţe de auz
- copii care cresc în medii defavorizate;
- copii ce aparţin unor grupări etnice
minoritare;
Alte situații
- copii ai străzii;
- copii bolnavi de SIDA;
- copii cu comportament deviant

2
Identificarea copiilor cu CES
Din perspectivă
Din perspectivă educațională:
socială: •Instituția preșcolară
•Familia •Învățătoarea
•Asistentul social •Psihologul școlar
•Rudele •Dirigintele
•Cadrele didactice

Din perspectivă medicală:

•Medicul de familie
•Medicul pediatru
•Medicul specialist (pe domenii)

! Principiul identificării și intervenției timpurii

3
 Cine participă la educația incluzivă?

4
 Obiectivele specifice ale incluziunii:
Dezvoltarea capacită ții organizaționale a serviciilor de
educație timpurie de:
- a construi o relație pozitivă cu familiile copiilor cu și fă ră
dizabilită ți în vederea creșterii nivelului de participare a
tuturor copiilor la educația timpurie.
- reducerea și prevenirea abandonului.
- susținerea copiilor cu dizabilită ți în obținerea unor
rezultate educaționale situate la același nivel ca și în cazul
celorlalți copii.
- a asigura un mediu educațional incluziv,care să favorizeze
o dezvoltare echilibrată a tuturor copiilor, să promoveze
respectul pentru diversitate, combaterea prejudică ților și
discrimină rii.
 Dezvoltarea capacită ții cadrelor didactice din serviciile de
educație timpurie de:

- a ră spunde adecvat nevoilor educaționale ale copiilor cu

dizabilită ți;

- a promova o abordare incluzivă în practicile educaționale și

mediu de învă țare oferit în cadrul serviciilor de educație
timpurie.

- a asigura că toți copiii cu CES să aibă șanse egale la educație.

Nu înlă tură m dizabilitatea, dar am schimbat
mediul în folosul copilului astfel , încît
efectul dizabilită ții să fie limitat.
 Principiile generale ale Educației
Incluzive:
 Tratarea copiilor cu dizabilită ți cu Egalitate, Respect și
Demnitate ca membri valorizați ai societă ții .
 Includerea tuturor copiilor cu dizabilită ți în programe de dezvoltare de
amploare Națională .
 Asigurarea și includerea tuturor Serviciilor necesare readaptă rii în cadrul
programelor naționale de dezvoltare.
 Asigurarea dreptului la Participare prin excluderea Segregă rii și
Instituționaliză rii.
 Valorizarea în mod egal al tuturor copiilor în legislație, deciziile relative la
politicile publice și în viața de zi cu zi.
 Asigurarea Accesibilită ții și deschiderii în comunitate, crearea de servicii
comunitare etc.
 Politici

8
 Avantaje ale incluziunii copiilor cu CES în
grădiniță.
 dezvoltarea cognitivă , motorie, de limbaj, socială și
emoțională este consolidată prin intermediul interacțiunilor
semnificative cu cei de aceeași vîrstă .
 se cunosc, iar bunele relații, starea de bine dintre ei reprezintă
o condiție facilitatoare pentru învă țare și dezvoltare.
 leagă prietenii prin aceste contacte, învață prin intermediul
modelelor servite de ei.
 află despre interesele și preferințele pentru anumite activită ți
(ex. Unii desenează , pictează , alții încep să cînte la un
instrument,alții creează colaje, practică sport etc.)
Conform Hotărîrii de Guvern nr. 351 din 29.05.2012 cu
privire la redirecționarea resurselor financiare în cadrul
reformării instituțiilor rezidențiale s-a stabilit
pachet minim de servicii prestate beneficiarilor:

1. SAP
2.Serviciu de suport la nivelul instituției de
învățămînt preșcolar.
 CDS
 CREI
 Alimentație gratuită, manuale, conform legislației
în vigoare.
Ce este Centrul de Resurse?

Centrul de resurse pentru educația incluzivă este

subdiviziunea instituției de învăţămînt care acordă
asistență copiilor cu cerințe educaționale speciale.
CREI - se organizează în cadrul instituțiilor de
învățămînt preșcolar, primar și secundar general
cu practici incluzive.
Obiectivele CR
În cadrul CR se asigură activități de :
 Educație specială a copiilor /elevilor cu CES.
 Abilitare/reabilitare a dezvoltării copiilor cu CES(dificultăți de
dezvoltare, de învățare, de adaptare, tulburări de limbaj, de
comportament, dizabilități fizice și neuromotorii, dizabilități
senzoriale etc.)
 Terapii individuale-logopedice, kinetoterapie, ergoterapie.
 Testare și consiliere psihologică; activități extracurriculare de
socializare și recreere (matinee,concursuri etc).
 Informare, consiliere, sprijin, educare pentru persoanele care
au în îngrijire copii cu CES.
 Suport metodologic cadrelor didactice care realizează
activități cu copiii cu CES.
Personal
 Fiecare copil are dreptul la
educaţie, indiferent de condiţia
lui socială, fizică sau
intelectuală.
Astfel, ei trebuie să primească
sprijinul necesar, în cadrul
sistemului educaţional, pentru a
primi o educaţie efectivă.
 Ce este dizabilitatea?
Dizabilitatea – deficienţe, limitări de activitate şi restricţii
de participare, care denotă aspecte negative ale
interacţiunii dintre individ şi factorii contextuali în care se
regăseşte.
Persoanele cu dizabilităţi – persoane cu dificienţe fizice,
mintale, deficienţe care în interacţiune cu diverse
bariere, obstacole, pot îngrădi participarea ei deplină şi
eficientă la viaţa societăţii în condiţii de egalitate cu
celelalte persoane.
Dizabilitățile pot fi vizibile sau invizibile, permanente ori
temporare, progresive ori regresive.
FUNCŢIILE ŞI PROCESELE PSIHICE
ÎN DEFICIENŢA MINTALĂ
La deficienţii mintali toate funcţiile şi procesele psihice
sunt afectate.
 dificultăţi în analiză (analiza este mult mai uşurată,
cîmpul perceptiv al acestuia este destul de îngust);
 dificultăţi în perceperea imaginilor, acestea fiind
descrise nesistematic, lipsă de precizie, fără logică, cu
pronunţate perturbări;
 dificultăţi în gîndire – gîndirea este lentă, lanţul de
judecăţi şi raţionamente rudimentare, noţiunile fiind şi ele
rudimentare;
FUNCŢIILE ŞI PROCESELE PSIHICE
ÎN DEFICIENŢA MINTALĂ
 imaginaţia – săracă, neproductivă sau chiar absenţa ei.
La toate formele de deficienţă mintală apar frecvent
tulburări ale imaginaţiei, sub forma minciunii uneori.
 memoria – este diminuată, mecanică, redusă ca volum
şi mai săracă privind fidelitatea reproducerii, timpul de
stocare fiind şi el mai scăzut;
 atenţia – se caracterizează printr-o bună mobilizare,
distributivitate şi mobilitate, dar o slabă putere de
concentrare, fiind atraşi de stimuli nesemnificativi din
mediu;
FUNCŢIILE ŞI PROCESELE PSIHICE
ÎN DEFICIENŢA MINTALĂ
 limbajul – este concret, imobil cu inerţie specifică nivelului
gîndirii. Se poate vorbi despre apariţia întîrziată a vorbirii şi
despre dificultăţile pe care le întîmpină copilul în folosirea
propoziţiilor;
 afectivitatea - emotivitate crescută, sentimente de
inferioritate, anxietate, caracter exploziv şi haotic al
reacţiilor în plan afectiv, controlul limitat al acestora;
 în plan motivaţional – predomină interesele şi scopurile
apropiate, trebuinţe momentane, capacitatea redusă de
concentrare a atenţiei şi neputinţa de a prevedea
momentele mai importante ale activităţii îl fac pe deficientul
mintal să aibă dese insuccese. Acest fapt dă naştere
negativismului, descurajării, lipsei aspiraţiilor şi a efortului
voluţional;
 FUNCŢIILE ŞI PROCESELE PSIHICE
ÎN DEFICIENŢA MINTALĂ
 în sfera psihomotricităţii – tipul de reacţie scăzut, viteza
diminuată a mişcărilor, imprecizia lor, imitarea dificitară a
mişcărilor;
 conduita – este frecvent de tip deviant, cele mai frecvente
sunt vagabondajul şi furtul. Pe fondul sugestibilităţii ridicate
şi al lipsei de discernămînt se pot apuca de fumat, pot
începe relaţii sexuale timpurii sau pot consuma droguri,
imitînd comportamentul unor “copii mai mari”.
 personalitatea – este imatură, manifestări comportamentale
instabile: frică nejustificată, antipatie sau simpatie
nemotivată, nervozitate, iritabilitate, pasivitate, crize de furie,
instabilitate afectivă, etc.
 DEFICIENȚA FIZICĂ
este definită ca abatere de la normalitate, a
formei și funcțiilor fizice ale organismului
care tulbură:

 creșterea normală si dezvoltarea armonioasa a corpului.

 modifică aspectul exterior.
 reduc aptitudinile și puterea de adaptare la efortul fizic și
diminuează capacitatea de muncă productivă a
individului.
 CLASIFICAREA DEFICIENŢELOR
FIZICE
Din punct de vedere al gravităţii există:
 deficienţe fizice uşoare – mici abateri de la
normalitatea corporală ce se pot corecta uşor şi total
(ex.: deficienţa corporală, gîtul înclinat lateral sau
înainte, umerii aduşi înainte sau asimetrici, torace în
flexiune, picioare abduse sau aduse, etc.);
 deficienţe medii – defecte morfologice şi funcţionale
staţionale, cu o evoluţie lentă, care se corectează parţial
sau rămîn nemodificate (ex.: cifozele, lordoze, deformaţii
ale abdomenului, toracelui, etc.);
 deficienţe accentuate – modificări patologice evoluate,
care sunt determinate de viaţa intrauterină sau ca
urmare a unor paralizii, traumatisme, infecţii ale oaselor,
muşchilor, articulaţiilor sau vaselor de sînge.
 PARTICULARITĂŢILE DEZVOLTĂRII
FIZICE A COPILULUI CU DF
Probleme motorii fine/grosiere;
Mişcă greu unele părţi ale
corpului;
Nu-şi poate menţine corpul în
poziţie verticală;
Dezechilibru;
Oboseşte repede;
Manifestă unele reflecţii
atipice;
Tonus muscular redus – pe
stînga sau pe dreapta, doar la
picioare;
Hipersalivaţie;
Tremur prelungit;
Deglutiţie dificilă;
Vorbire neclară;
Scris dificil, indiscifrabil;
Îşi menţine cu dificultate capul;
Tonus muscular scăzut;
Accese de epilepsie (pierderea
bruscă a cunoştinţei şi a
sensibilităţii);
Fracturarea facială a oaselor,
consecinţă a deficienţelor de
vitamine şi săruri minerale în
organism, care pot surveni
după o lipsă îndelungată de
mişcare a corpului.
Recomandări cadrelor didactice:
- pregătirea grupei de copii la - identificați faptul că orice copil
venirea unui coleg nou cu poate învăță.
deficiențe.
- sensibilizarea copiilor prin
- este mai potrivit să se discute
despre colegul nou atunci cînd
diferite jocuri simulări (limitarea
copiii sînt relaxați. auzului,vederii,limitarea
- particularitățile unui copil cu CES mișcării etc.
pot fi diferite, de la caz la caz, deci - evitați compătimirea evidentă,
este necesară o abordare mila sau alte conduite.
personalizată. - încurajarea și stimularea
- includeți în activități discuții despre permanentă a copiilor cu CES.
eroi și modele care merită
admirația, inclusiv persoane cu
dizabilități.
 Exemplu unei activități individuale cu copilul cu CES
(sindrom Down sau autism) realizat în pași:
Etape ale demersului adultului: Intervenții: Construirea unui castel
educator/părinte  Indicare și bătaie cu degetul,
o Orientează atenția copilului catre numire:”Începe de la margine”
obiect  “Hai să găsim doar piesele pentru zidul
o Structurează sarcina în secvențe castelului”
o Discumpune sarcina în  “Uite, aceasta este o piesă pentru turn! “
componente mai mici  “Ține piesa deasupra locului în care
trebuie așezată”
o Accentuează aspectele dificile  “Poți să potrivești piesa pătrată așa cum
o Amintește pasul imediat următor ai pus-o mai înainte?”
o Acționează ca o sursă de amintiri  “Te descurci foarte bine aproape ai
terminat!”
o Controlează frustrarea  “Ce copil priceput, ai găsit piesa singur!”
o Evaluează succesul /eșecul  “Mai ai de făcut doar turnul castelului,
o Menține orientarea spre scop apoi ai terminat”
 Bravo!!!
 Metodologia adaptării
curriculare.
Adaptarea curriculară - vizează adaptarea procesului
educațional(modalitățile de selectare și organizare a
conținuturilor,metodelor de predare – învățare, meto-
delor și tehnicilor de evaluare, standartelor de performa-
nță, mediului psihologic de învățare) la posibilitățile
aptitudinale, la nivelul și la stilul copilului.
În termeni de politică educațională, strategia
diferențierii curriculare se exprimă prin trecerea de la o
grădiniță pentru toți la o grădiniță pentru fiecare.
 Obiectivele CA
 să permită copiilor să interacționeze și să comunice cu o largă diversitate de
persoane.
 să permită copiilor să-și exprime preferințele, să-și comunice nevoile, să ia
decizii în baza alegerii acelor opțiuni, după care se conduc sau pe care le
respectă ceilalți oameni.
 să pregătească copilul pentru școală și viața de adult, asigurînd cel mai mare
grad de autonomie posibil și să-i sprijine în a stabili relații de respect reciproc
și dependență unii față de ceilalți.
 să ducă la creșterea gradului de conștientizare și înțelegere de către copii a
mediului în care trăiesc și a lumii înconjurătoare.
 să încurajeze copiii să exploreze, să fie curioși și să caute provocări.
 Să le ofere o gamă largă de experiențe de învățare în fiecare dintre etapele
preșcolare,potrivit vîrstei.
Etapele adaptării curriculumului:
 Documentarea: -
studierea Curriculum-ului preșcolar
- cunoașterea copilului:convorbire cu părintele,educatorul,copilul.
- observări sistematice sau ocazionale asupra comportamentului .
- Interpretarea rezultatelor obținute de copil.
 Evaluarea inițială:
- aptitudini,cunoștințe acumulate de către copil în procesul educațional.
 Adaptarea propriu zisă:
- activități de cunoaștere : se utilizează cele corespunzătoare potenți- alului
copilului sau cele reate de CD.
 Modalități de adaptare
curriculară:
• Amplificarea (deficiențe vizuale, auditive sau fizice), prin întroducerea
unor activități suplimentare.
• Selectarea unor conținuturi din curriculum general, care poate fi
înțeles și însușit de copiii cu CES, renunțarea la alte conținuturi cu un grad
ridicat de complexitate.
• Accesibilizarea (simplificarea tuturor componentelor din curricul) și
completarea/diversificarea componentelor CG prin întroducerea
copiilor cu CES într-o varietate de activități
individuale,compensatorii,terapeutice,destinate recuperării acestora și
participarea lor în mod eficient la activități.
• Metode și procedee didactice care să ajute copilul cu CES să
înțeleagă și să interiorizeze conținuturile curriculare.
 Etapele adaptării curriculare:
 Monitorizarea copilului cu CES.
- se stabilesc concret măsurile și acțiunile de îmbunătățire.
- se fac propuniri de intervenții educațional-terapeutice(timp acordat
suplimentar).
- se organizează activitatea cognitivă, socială, motorie a copiilor.
- se stabilesc teme pentru părinți, se sugerează metode și procedee de lucru cu
copilul pentru a consolida cele învățate la grădiniță.
 Evaluarea finală
- continuarea strategiei
- modificarea strategiei
- ieșirea din programul de educație integrată.
 În loc de concluzii

Fiecare copil pe care-l instruim

este un OM pe care-l cîștigăm !
Victor Hugo


 Mulțumim pentru atenție!

31