,,Cerințe educaționale speciale –în gradiniță”

Fiecare copil are dreptul fundamental la educație și fiecărui copil trebuie să i

se ofere șansa de a ajunge  și de a se putea menține la un nivel acceptabil de
învățare.
„Educaţia copiilor cu cerinţe educaţionale speciale este o sarcină care trebuie
împărţită între părinţii acestora şi profesionişti. O atitudine pozitivă din partea
părinţilor favorizează integrarea şcolară şi socială. Părinţii au nevoie de sprijin
pentru a-şi putea asuma rolul de părinţi ai unor copii cu cerinţe speciale.”.„…
şcolile si implicit gradinitele “trebuie să includă în procesul de învăţământ toţi
copiii, indiferent de condiţiile fizice, intelectuale, sociale, emoţionale, lingvistice
sau de altă natură ale acestora”.

Din categoria copiilor cu C.E.S (cerinţe educative speciale) fac parte atât
copiii cu deficienţe propriu zise, cât şi copiii fără deficienţe, dar care prezintă
manifestări stabile de inadaptare la exigenţele şcolii. Din această categorie fac
parte:
- copiii cu deficienţe senzoriale şi fizice (tulburări vizuale, tulburări de auz,
dizabilităţi mintale, paralizia cerebrală);
- copiii cu deficienţe mintale, comportamentale (tulburări de conduită,
hiperactivitate cu deficit de atenţie-ADHD, tulburări de opoziţie şi rezistenţă);
- copiii cu tulburări afective, emoţionale (anxietatea, depresia, mutism
selectiv, atacul de panică, tulburări de stres posttraumatic, tulburări de alimentaţie:
anorexia nervoasă, bulimia nervoasă, supra-alimentarea);
- copiii cu handicap asociat;
- copiii cu dificultăţi de cunoaştere şi învăţare (dificultăţi de învăţare,
sindromul Down, dislexia, discalculia, dispraxia);
- copiii cu deficienţe de comunicare şi interacţiune (tulburări din spectrul
autistic, sindromul Asperger, întârzieri în dezvoltarea limbajului).
Copiii cu C.E.S. pot prin joc să-şi exprime propriile capacităţi. Astfel copilul
capătă prin joc informaţii despre lumea în care trăieşte, intră în contact cu oamenii
şi cu obiectele din mediul înconjurător şi învaţă să se orienteze în spaţiu şi timp.
Datorită faptului că se desfăşoară mai ales în grup, jocul asigură socializarea.
Jocurile sociale sunt necesare pentru persoanele cu handicap, întrucât le oferă
şansa de a juca cu alţi copii, orice joc având nevoie de minim două persoane pentru
a se desfăşura. Jocurile trebuie însă să fie adaptate în funcţie de deficienţa
copilului.Copiii cu tulburări de comportament trebuie să fie permanent sub
observaţie, iar la cei cu ADHD jocurile trebuie să fie cât mai variate.
 Ce este integrarea? 

 A educa copiii cu CES in gradinite obisnuite, alaturi de copii tipici;

 A face adaptări curriculare periodice
 A crea planuri individualizate de intervenție în funcție de stadiul de dezvoltare al
fiecărui copil părin implicarea unei echipe multidisciplinare formată din educator,
psiholog, logoped, consilier școlar
 A permite accesul copiilor cu CES la programul si resursele gradinitei;
 A tine cont de problemele parintilor;
 A asigura programe de sprijin personalizate fiecarui copil cu CES;
 A acorda ajutor cadrelor didactice in procesul de aplicare si implementare a
programelor de integrare.

Care este varsta optima pentru integrarea unui copil cu cerinte educative speciale
in gradinita?

Decizia asupra integrării unui copil cu cerinţe educative speciale în învăţămîntul de

masă se ia, pentru fiecare caz în parte, în urma unei expertize complexe asupra
copilului,  a consultării factorilor direct implicaţi în acest proces şi a evaluării
situaţiilor de risc.

Ce metode aplicam pentru a integra copiii cu cerinte educative speciale, armonios,

in gradinita?
Sensibilizarea, luarea deciziei, tranzitia, trainingul si evaluarea, sunt etape vitale in
integrarea copiilor cu CES.

Din punctul meu de vedre mai exista doua etape/comportamente/sentimente cheie,

si anume, increderea si dragostea. Fara sa acordam incredere si iubire copiilor cu
CES, nu vom reusi sa ii ajutam
Abordarea pozitiva a comportamentului copiilorși exprimarea increderii in
posibilitatile fiecarui copil de a reusi sunt de asemenei factori decisive în reușita
integrării copiilor cu CES.

Lectiile bazate pe invatarea prin cooperare permit evaluarea frecventa a

performantei fiecarui copil care trebuie sa ofere raspuns in nume personal sau in
numele grupului, copiii se ajuta unii pe ceilalți, incurajandu-se si impartasindu-si
ideile, explica celorlalti, discuta ceea ce stiu, invata unii de la altii, realizeaza ca au
nevoie unii de altii pentru a duce la bun sfarsit o sarcina a grupului.

Integrarea copiilor cu CES se poate realiza atât prin activitati educaționale cât ci si
prin activitati extracurriculare. Activitati extracurriculare de tipul vizitelor la
muzee, excursiilor si adrumetiilor, evenimente culturale și sportive permit
dezvoltarea relatiilor interpesonale si o mai buna relationare a copiilor cu
societatea.
Educatia integrata va permite copiilor cu CES sa traiasca alaturi de celalti
copii, sa desfasoare activitati comune, dobandind abilitati in vederea
adaptarii, integrarii si devenirii lor ca si ceilalti.
Aceste activitati sporesc interesul copiilor de cunoastere a frumusetilor naturale si
de patrimoniu, formarea si dezvoltarea unor sentimente de pretuire a mediului
natural in vederea adoptarii unui comportament ecologic adecvat.

In activitatea educativa a copiilor cu cerinte educative speciale se poate folosi cu

maxima eficienta invatarea prin cooperare .

Rolul familiei in integrarea copiiilor cu cerinte educative special în gradinita.

În condiţiile educatiei incluzive, părinţii trebuie sa participe direct la viaţa
gradinitei şi pot influenţa anumite decizii care privesc procesul educaţional.
Absenţa sau indiferenţa părinţilor în ceea ce priveşte problemele educaţionale ale
copilului vine în opoziţie cu ideea de integrare sau incluziune.

Parintii trebuie  să fie modele de acţiune şi comportament în acceptarea şi

susţinerea integrării persoanelor cu cerinţe speciale din comunităţiile lor.

Prin comunicarea bilaterală, părinţii creează un parteneriat strâns în sprijinul

copiilor, se formează comunitatea şi cultura şcolii, cadru în care aceştia se simt ca
și “membri ai unei familii”.

Strategii şi intervenţii utile din partea cadrului didactic:

 -Crearea unui climat afectiv-pozitiv;
 -Stimularea încrederii în sine şi a motivaţiei pentru învăţare;
 -Încurajarea sprijinului şi cooperării din partea colegilor, formarea unei
atitudini pozitive a colegilor;
 -Încurajarea independenţei, creşterea autonomiei personale;
 -Încurajarea eforturilor;
 -Sprijin, încurajare şi apreciere pozitivă în realizarea sarcinilor şcolare, fără a
crea dependenţă;
 -Folosirea frecventă a sistemului de recompense, laude, încurajări, întărirea
pozitivă, astfel încât să fie încurajat şi evidenţiat cel mai mic progres;
-Crearea unui climat afectiv, confortabil;
-Centrarea învăţării pe activitatea practică;
-Sarcini împărţite în etape mai mici, realizabile;
-Folosirea învăţării afective;
-Adaptarea metodelor şi mijloacelor de învăţare, evaluare,etc.