,,Pedepsim sau Convingem ?

Educaţia nu se mai face cu bătaia, e un lucru pe care părinţii din prezent îl

constată singuri, chiar dacă nu toţi reuşesc să se impună altfel. Cum stabilim
regulile şi cum le putem impune copiilor să le respecte, iată în continuare sfaturi
avizate de la specialişti.
Specialiştii consultaţi de Agenţia Naţională Antidrog au reunit într-o broşură
dedicată părinţilor sfaturi utile în educarea copiilor de toate vârstele. Conform
acestora, este important şi cum stabilim regulile de comportament, dar la fel de
important pentru reuşita demersului nostru este şi cum le comunicăm, cum îi
recompensăm atunci când le respectă şi cum îi pedepsim atunci când refuză să o
facă.
Începem cu o singură regulă
De la „fără reguli“, la un set care să reglementeze o mulţime de aspecte care ţin
de comportamentul copilului poate fi o cale destul de lungă. Specialiştii ne
recomandă să începem cu o singură regulă. De-abia după ce copilul a înţeles-o şi
constatăm că o respectă putem trece la următoarea. Indiferent că vorbim de una
sau mai multe reguli, fiecare trebuie explicate raţional. Avem şanse mult mai
mari să-l facem pe cel căruia îi este adresată să o respecte dacă îl convingem de
necesitatea acesteia şi nu îi oferim răspunsuri de tipul „că aşa spun eu, pentru că
sunt părinte“, sau „pentru că aşa e bine“.
Trebuie să luăm în calcul dacă la stabilirea regulii putem negocia cu copilul, dacă
acesta are argumente solide. După ce am căzut de acord, comunicăm clar
copilului regula, după care menţionăm, la fel de clar, ce se întâmplă în cazul în
care nu o respectă.
Regulile nu se schimbă
Consecvenţa este cheia în educarea copiilor de orice vârstă, ne comunică
specialiştii. Este important ca ei să ştie că regulile nu se schimbă şi la fel de
important este să le aplice amândoi părinţii, să nu existe pentru copii marjă de
negociere. Regulile se pot schimba, dacă am constatat că acestea nu sunt
adecvate, dar după o perioadă bună de timp. „Un semestru cel puţin sau un an
şcolar reprezintă o perioadă rezonabilă de valabilitate“, spun specialiştii ale căror
sfaturi au fost reunite în broşura „Eu şi copilul meu“ editată în cadrul unui proiect
naţional de prevenire a comportamentelor nedorite.
La fel de important este să aplicăm pedeapsa stabilită. „Dacă nu îi pedepsim de
fiecare dată, deşi îi ameninţăm că data viitoare pedeapsa va fi mai severă, copiii
vor fi şi mai tentaţi să încalce regulile“, spun specialiştii.
Ce îi „învaţă“ pe copii pedepsele fizice
Pedepsiţi în trecut atât la şcoală, cât şi acasă, prin aplicarea de corecţii fizice,
astăzi astfel de modalităţi de a „aduce pe calea cea bună“ un copil nu mai sunt
nici recomandate, dar nici tolerate. Nu este însă un moft, constatându-se că în fapt
pedepsele fizice, deşi ni se poate părea pe moment că dau rezultate, au efecte
nedorite şi în viaţa de adult a copilului de astăzi. „Îl învaţă pe copil să folosească
el însuşi forţa şi violenţa fizică atunci când vrea să-şi rezolve conflictele cu
ceilalţi“, spun experţii, care atrag de asemenea atenţia că graniţa între o pedeapsă
fizică şi rele tratamente este extrem de uşor de trecut, părinţii riscând ca într-un
moment de furie să-i producă leziuni grave copilului, nemaivorbind de
resentimente şi tulburări emoţionale grave.
O altă abordare ne încearcă pe toți cei care se ocupă de educația copiilor. Abia
născuți, ei guvernează părinții, educatorii, semenii, bunicii. Îşi impun propriul
regim, propriile condiții de viață. În tumultul metodelor cunoscute în educație,
bineînțeles se apelează mai des la metodele autoritare, de constrângere, de
impunere şi chiar la pedepse.Părintele, educatorul de azi încearcă amintirile
propriei copilării, în care locul copilului era clar delimitat, separat de adulți și fără
comentarii în plus. Profilul unui copil din perioada copilăriei de altă dată era: de
a-şi şti locul, de a nu intra în discuția cu adulții, de a sta la ungher, de a fi
pedepsit cu cureaua sau chiar cu genunchii pe grăunțe.
Nu ştiu ce era în capul părinților de atunci. Pedeapsa morală, îmbinată cu cea
corporală, nu a favorizat alt- ceva decât formarea unor grave com- plexe ce au şi
azi ecouri în educația copiilor contemporani.
CONŞTIINŢA, EMPATIA,RĂBDAREA, PERSUASIUNEA ȘI INTELIGENŢA
EMOȚIONALĂ
O cale dificilă în educația copi- ilor de azi este conştiinţa, empatia, răbdarea,
persuasiunea şi inteligența emoțională pe care educatorii sau părinţii noştri nu le
prea cunosc.
Så le luăm pe rând:
Conștiința educatorului/părintelui se rezumă la următoarele descrieri: orice
comportament al copilului are o explicație, demnă de a fi cunoscută de cel ce
educă; felul în care educ eu ar putea fi consultat de un specialist in domeniul
educației timpurii sau preşcolare; unele comportamente nu pot fi disciplinate după
dorinţa noastră sau după intuiția pe care o avem, pentru că ar putea fi un caz
special, descendent dintr-o formă necunoscută nouă; paradigmele parentale vechi
nu mai sunt actuale şi nu au efect asupra generației actuale de copii.
Empatia este o artă pe care puțini o stăpânesc, alţii o ignoră şi unii o refuză
conştient. Aceasta însă are directă legătură cu soluționarea diverselor conflicte sau
comportamente „nediscipli- nate" pe care le constatăm. Cunoaşterea nevoilor
copiilor, pătrunderea în starea lor interioară, conştientizarea efectelor pe care le
poate avea o decizie educativă ar face comportamentul educatorului mult mai
conştient.
Răbdarea este cheia de a obţine rezultate enorme în educația copiilor. Or, dacă
suntem lipsiţi de această calitate, nu suntem demni de a educa. Și aici adăugăm o
însuşire răbdării, conştientă. Limitele răbdării conştiente descriu capacitatea
noastră de a analiza lucrurile şi a decide în conformitate cu arta de a convinge.
Or, persuasiunea este acțiunea de a convinge într-un mod sau altul pe cineva să
facă sau să aleagă un lucru. Anume persuasiunea este cea care educă fără pedepse,
recompense. Dacă ştii algoritmul persuasiv sau deţii câteva tehnici de persuasiune,
ai în mână cheile reuşitei în a educa un copil. Persuasiunea este descrisă într-o
manieră excelentă de către dr. prof. univ. Pânișoară I.O şi anume: Experimentele
au demonstrat că, dacă explicăm (pe înțelesul copiilor/ elevilor) comportamentele
pe care le solicităm de la ei, aceştia sunt mai deschişi în a accepta cele spuse de
adult.
Controlul emoțiilor! Dacă educatorii/părinții nu-şi controlează emoțiile, nici copiii
nu vor reuşi să o facă. Adulții sunt modele pentru cei mici. Picii se comportă fix
cum văd că se com- portă ceilalți din jurul lor. E normal să ne enervăm și să fim
supărați, dar putem folosi tehnica airbag, care constă în diminuarea stării
tensionate pe care o avem în legătură cu un fapt de- ranjant. Autorul tehnicii, I.O
Pânișoară, ne sugerează că am putea deschide perna de salvare în momentul in
care, de ex., copilul a realizat ceva rău: fie a stricat ceva sau a lovit un coleg sau
orice altceva supărător. Este important să acționăm cu răbdare, aşteptând vreun
minut-două sau chiar 5. În acest răgaz, încercăm să ne concentrăm pe numărul
nostru de telefon citit in- vers. Este o situație în care ne liniştim noi, dar cel mai
important are efect asupra educatului, care iese din starea de furie și se diminuează
posibila stare irascibilă.
Aşadar, prin acest editorial ne dorim să deschidem calea persuasivității și să
devenim tot mai conştienţi de educația copiilor care ne este încredințată.