Radosavlevici Bojița Olghița

Rolulîntăririlor pozitive în educarea eleviilor pornind de la teoria

condiționării operante

S-a constatat că dezaprobarea comportamentelor negative, respectiv corecţia

fizică sunt forme ce se centrează pe comportamentul nedorit şi nu îl învaţă pe copil
cum să se comporteadecvat. Alte forme de disciplinare neadecvată sunt comenzile
de genul "stai jos şi nu vorbi!",„să nu te mai aud!” sau afirmaţiile explozive "ai intrat
într -un necaz mai mare decât crezi!", „staisă vezi ce păţeşti!”.
Nu sunt de folos nici criticile " numai atât poţi?" sau ameninţările "dacă nu te
potoleştivei fii pedepsit" sau aprecierile depreciative "vei învăţa vreodată faci ceva
bine?". Uneori se întâmplă ca aceste metode să aibă rezultate dar mult mai adesea ele
generează frustrare, o stimăde sine scăzută şi chiar o dorinţă de răzbunare.
La polul opus este disciplinarea pozitivă care trebuie să îl înveţe pe copil auto-
controlul şi încrederea în sine prin concentrarea asupra lucrurilor pe care părinţii
şi profesorii doresc să letransmită. "Ea este baza pentru orientarea copiilor asupra
modului în care pot fi în armonie cu eiînşişi, cum să îşi înţeleagă propriul
comportament, cum să aibă iniţiativă, să fie responsabili pentru propriile alegeri.
Părinţii pot să îşi amintească de primii ani de viaţă ai copilului, cum l-au
învăţat să ridice mânuţele, să bată din palme, să meargă fără a lovi sau a ameninţa.
Încurajarea eo modalitate eficientă de recompensare a copilului, care îl stimulează să
înveţe, iar încurajareaunui comportament adecvat ajută la construirea stimei de sine",
spune Andreea Biji, psiholog încadrul Salvaţi Copiii. Atunci când ignorăm
un comportament neadecvat, cum sunt crizele temperamentale, plânsul pentru a obţine
ceva ce i-a fost refuzat, îl ajutăm pe copil ce eautocontrolul, deoarece nu obţine
atenţia celor din jur prin comportamentul pe care îl are.De cele mai multe ori, prin
pregătire, măiestrie pedagogică şi entuziasm, profesorulrealizează o interacţiune
pozitivă cu elevii, acesta favorizând procesul didactic. Dragostea pentrucopii, tactul
pedagogic, autocontrolul, empatia, competenţa, spiritul de echitate, alegerea
deactivităţi atractive la lecţie şi talentul de a trezi interesul elevilor pentru proiecte de
cercetare (eventual şi prin exemplul personal), uşurinţa de a se adapta la neprevăzut şi
nerenunţarea în faţagreutăţilor, exigenţa şi constanţa în cerinţele formulate, ca şi
priceperea de a se realiza o corectă evaluare a performanţelor elevilor sunt tot atâtea
calităţi care asigură eficienţa muncii la catedră, producându-i educatorului satisfacţie,
trăire stimulatoare pentru noi şi noi eforturi în scopul perfecţionării
stilului de muncă. Dincolo de conţinuturile concrete care se transmit, în demersul
didactic va fi important foarte mult tipul de interacţiune care se va statornici între
clasa de elevişi profesor, precum şi atitudinea acestuia în a se relaţiona ca grup şi la
fiecare elev în parte.Relaţia profesor – elev reprezintă modalitatea principală de
mediere didactică, reprezintă oconstrucţie reciprocă, dinamică, ce se repliază
permanent în funcţie de circumstanţe şi scopurieducative. Ea este rezultatul unei
“opere” comune ce se definitivează în timp, prin implicareaambelor părţi. De cele mai
multe ori ce ştim nu este suficient şi nu ştim cum să reacţionăm pentru a
elimina sau pentru a reduce o serie de comportamente indezirabile ale elevului.
 Radosavlevici Bojița Olghița

Importanța factorului cognitiv în învățarea socială observațională

“Capacitatea de a învăța, atât a omului cât și a animalului este una dintre cele
mai remarcabile acte naturale, alături de reproducere si ereditate” (Woodwoth,
Marquis,1965)
Învăţarea socială reprezintă o însușire a cunoştinţelor şi a deprinderilor prin
observarea directă sau indirectă a comportamentelor unor modele şi a consecinţelor pe
care le au aceste comportamente asupra modelelor.
Teoria învăţării sociale explică procesele prin care: se achiziţionează un
comportament sau o secvenţă de comportament, se iniţiază comportamentele şi se
menţin pattern-urile de comportament. Deoarece învățarea socială se manifestă prin
capacitatea de a reproduce un comportament observat, se cuvine să o asimilăm
imitației amânate, această învațare sociala se diferențiază de celelalte forme de
învățare prin faptul că un comportament poate fi învâțat să fie efectuat și, cu atât mai
mult, fară ca subiectul să fie supus nici unui fel de întărire.
Cel mai cunoscut psiholog care a abordat această teorie este Albert Bandura
care a aplicat teoria învăţării sociale în studierea agresivității. Potrivit acestuia, viața
socială ar fi imposibilă dacă oamenii ar învăța numai prin încercări și greșeli.
Observarea constituie un mijloc rapid și eficient pentru achiziționarea cunoștințelor și
deprinderilor care vor îndruma acțiunea.
Ceea ce nu înseamna că, odată acțiunea efectuată, individul nu utilizează
consecințele acesteia în scopuri corrective, dar, în fața unei situații care cere o
conduita nouă, individul recurge la experiența sa socială.
Învăţarea socială are drept obiect asimilarea unor modele comportamentale, a
noi modele comportamentale, a noi forme şi scheme de interacţiune interpersonală şi
prin aceasta a noi trăsături de personalitate. În sens larg, toată învăţarea umană este
socială pentru că se petrece în contexte culturale şi este dirijată de modele
educaţionale. Există o învăţare socială în sens restrâns specializată în a face
experienţa legăturii cu realitatea, cu valorile şi normele interpsihologice.
În ceea ce priveşte aplicabilitatea acestui model de învăţare pentru actul
educaţional, ea merge de la dobândirea unor comportamente verbale la însuşirea unor
deprinderi motorii şi până la achiziţionarea unor comportamente sociale, a unor
atitudini, prin identificarea cu adultul apreciat.
 Radosavlevici Bojița Olghița

Recompensele și pedepsele, modalități de educare a elevului pornind

de la teoria condiționării clasice

Descrieti rolul si conditiile in care pot fi utilizate recompensa si pedeapsa

inmediul scolar.
Recompensa reprezintă un stimul, care utilizat și aplicat eficient poate
modificacomportamentul elevilor, aceasta reprezintă o tehnică prin care
comportamentul poate fi îmbunătățit. Recompensele generează trăiri emoţionale
pozitive: bucuria, satisfacţia, plăcerea, încrederea, iar profesorul trebuie să
orientezeaceste trăiri în vederea obţinerii unor comportamente dezirabile.Recompensa
prin lauda, oferirea unor stimulente, susține eforturile de învăţareulterioare ale
elevului prin creşterea încrederii în sine, prin încurajarea de a persevera şi prin
sporirea puterii de atracţie a sarcinii didactice.
Pedeapsa are rol de a gestiona comportamentul neadecvat si dezirabil al
elevilor.Se recomanda folosirea pedepsei doar atunci când comportamentul
indezirabileste persistent şi nu lasă loc alternativei. Chiar dacă, în anumite situaţii, am
fostnevoiţi să recurgem la pedeapsă, este mult mai eficient să modelăm
comportamentul elevilor prin intermediul întăririlor pozitive, cum ar fi:
notele,diplomele, premiile, laudele în public; chiar şi prietenia profesorului
poateconstitui o recompensă, însă anumite precauţii se impun pentru a nu apăreaefecte
nedorite.
Astfel, recompensele trebuie să fie adaptate particularităţilorelevilor, trebuie
folosite frecvent, dar numai în situaţii adecvate şi nu laîntâmplare. În anumite
momente, când dorim încurajarea unui elev, este bine săse premieze efortul, şi nu
rezultatul obţinut. în felul acesta, nu vor fi premiaţimereu doar elevii foarte buni, ci
premiul va putea fi obţinut de toţi elevii care sestrăduiesc în activitatea de învăţare.
Conditiile in care pot fi utilizate pedepsele in mediul scolar sunt:
• pedeapsa trebuie utilizată numai pentru înăbuşirea
comportamentului perturbator şi trebuie să înceteze în momentul în care
comportamentul sancţionatnu mai apare; nu oamenii trebuie pedepsiţi, ci anumite
comportamente aleacestora;
• individul trebuie să ştie pentru care dintre comportamente este sancţionat;
deaceea, pedeapsa trebuie să fie cât mai apropiată temporal de
producereacomportamentului indezirabil;
• pedeapsa trebuie însoţită de o discuţie asupra naturii greşelii, a
circumstanţelor în care s-a produs şi asupra regulilor care au fost încălcate; va fi, de
asemenea, precizat şi care era comportamentul corect, pentru a oferi elevului criterii
înfuncţie de care va putea să-şi autoevalueze comportamentul;
• pedeapsa nu trebuie combinată cu răsplata; de exemplu, nu trebuie sărutat
şiîmbrăţişat copilul care abia a fost pedepsit, deoarece acest amestec creeazăconfuzie
şi învăţarea devine ineficientă;
• activitatea şcolară nu trebuie folosită drept pedeapsă, pentru a nu crea
asocierinegative între şcoală şi pedeapsă; de exemplu, faptul de a da drept
pedeapsărealizarea unor teme şcolare suplimentare;
• nu trebuie aplicate pedepse colective pentru greşeli individuale, pentru
că profesorul va trezi astfel resentimente din partea elevilor nevinovaţi;
• nu este recomandabilă excluderea elevului de la ore;
 Radosavlevici Bojița Olghița

• este important ca elevul să poată conştientiza mai întâi ameninţarea

recurgeriila pedeapsă, deoarece ar avea astfel ocazia să renunţe la
comportamentulinadecvat;
• sunt total contraindicate pedepsele corporale.