Outdoor - Scoala Fara Pereti Suport Curs

OUTDOOR-
ȘCOALA FĂRĂ
PEREȚI
Asociația Dominou
CONȚINUT:
MODULUL 1 METODE DE EXPLORARE ȘI CUNOAȘTERE A
ADOLESCENTULUI
MODULUL 2 MANAGEMENTUL COMUNICĂRII ȘI AL CONFLICTULUI ÎN

CLASA DE ELEVI
MODULUL 3 PREVENIREA ȘI COMBATEREA ABANDONULUI ȘCOLAR
PRIN ACTIVITĂȚI OUTDOOR

MODULUL 1 METODE DE EXPLORARE ȘI CUNOAȘTERE A ADOLESCENTULUI 3
CUPRINS:
T1.Necesitatea cunoaşterii personalităţii elevilor și principiile de
organizare a activităţii de cunoaştere
∙ Unicitatea persoanei: di ferenţe individuale – acceptarea şi
respectarea diferenţelor individuale.
∙ Imaginea de sine.
∙ Stima de sine.
∙ Arhitectura cognitivă a psihicului uman.
∙ Prezentarea proceselor psihice implicate în activitatea de învăţare.
T2.Metode si mijloace de cunoaştere a elevilor

Metode şi mijloace de investigaţie psihopedagogică a copilului.
Rolul fişei de cunoaştere psihopedagogică a copilului.
Portofoliu: Anamneza și Program de intervenţie personalizat;

MODULUL 1 METODE DE EXPLORARE ȘI CUNOAȘTERE A ADOLESCENTULUI
4
T1.NECESITATEA CUNOAŞTERII PERSONALITĂŢII ELEVILOR

ȘI PRINCIPIILE DE ORGANIZARE A ACTIVITĂŢII DE
CUNOAŞTERE
Pentru societatea de astazi, multe din problemele individului tind sa
devina din ce in ce mai mult probleme ale societatii. Efectele extinse
ale transformarilor care au loc in dinamica sociala determinind aceasta
schimbare de atitudine. In acelasi timp, problemele majore ale
societatii, in special problemele cu caracter prospectiv, se inscriu ca
probleme ale formarii personalitatii individului.
Respectarea individualitatii adolescentului, formarea si dezvoltarea
in concordanta cu liniile proprii de dezvoltare ale acestuia devin
deziderate cu tendinta de accentuare permanenta. Se are in vedere
faptul ca fiecare copil are un fond propriu ereditar si ca dezvoltarea lui
are loc in conditiile specifice de mediu, fata de care acesta depune efort
continu de adaptare.
Afirmatia conform careia trecutul conditioneaza viitorul iar vitorul
organizeaza prezentul, se contureaza ca valabila in liniile largi de
desfasurare a fenomenelor sociale, dar si in conditiile de dezvoltare
individuala a persoanei.
5
Preocuparile de identificare si cultivare a specificului individual al copilului

sunt justificate si de prezenta stiintei in actiunea de orientare scolara si profesionala
care contribuie la inlaturarea intimplarii, neinformarii sau a capriciilor in alegerea
profesiunii, inlesneste, in acelasi timp trecerea de la un criteriu constatativ,
dogmatic si statistic la unul formativ dinamic si interpretativ.
Imaginea de sine se refera la totalitatea perceptiilor privind abilitatile,
atitudinile si comportamentele personale. Imaginea de sine presupune
constientizarea a „cine sunt eu" si a „ceea ce pot sa fac eu" si influenteaza atat
perceptia lumii cat si a propriilor comportamente. O persoana cu o imagine de sine
scazuta sau negativa va tinde sa gandeasca, sa simta si sa se comporte negativ.
In stransa legatura cu imaginea de sine se afla stima de sine. Aceasta se refera
la modul in care ne evaluam pe noi insine, cat de „buni" ne consideram comparativ
cu propriile expectante sau cu altii. Stima de sine pozitiva e sentimentul de
autoapreciere si incredere in fortele proprii. Copiii cu stima de sine scazuta se simt
nevalorosi si au frecvente trairi emotionale negative. Sarcina adultilor e de a
identifica aceste caracteristici ale stimei de sine scazute si de a-i dezvolta copilului
abilitatea de a-si modifica atitudinile negative fata de sine pentru a se simti fiinte,
persoane valoroase.
6
Mesajul de valoare si unicitate transmis de adult e foarte

important in prevenirea neincrederii in sine. Un esec nu trebuie
perceput ca un simpton al non-valorii, ci ca o situatie ce trebuie
rezolvata.
Pentru ca elevii sa dezvolte stima de sine, profesorii trebuie:
* sa exprime expectante in concordanta cu varsta copilului, pentru a
evita aparitia unor situatii conflictuale si trairea unor emotii
negative;
* sa planifice din timp activitatile. Cand stiti ca apar situatii dificile
pentru elevi, faceti tot posibilul sa-i ajutati sa le depasasca. Daca
anticipati nevoile copiilor, probabilitatea ca ei sa fie mai cooperativi
va creste;
* sa formeze clar ceea ce asteapta de la elevi.
7
- sa se focalizeze asupra aspectelor pozitive ale elevilor. Folositi fiecare ocazie

pentru a-i lauda pe elevi si a le intari fiecare comportament pozitiv si eforturile.
Cand discutati cu un copil, fiti siguri ca ati adus in discutie atat aspectele
pozitive, cat si pe cele deficitare ale comportamentului. Daca elevul va simti ca
cel putin partial a facut bine, va fi mult mai motivat sa continue si sa corecteze
imperfectiunile. Exemplu; „Mi-a placut foarte mult povestirea ta despre vacanta
de vara, dar scrisul m-a facut sa citesc mai greu. Te rog sa o copiezi cat mai
caligrafic posibil, astfel incat sa poata citi si alti colegi povestea ta."
* sa ofere posibilitati si optiuni elevilor de cate ori e posibil. Aceasta da
sentimentul controlabilitatii, iar elevii se vor opune mai putin.
"Mai avem destul timp ca sa mai facem o problema la matematica. Va rog sa
alegeti voi care va fi aceea.“
*Sa ofere recompense. Scopul pe care-1 atinge elevul trebuie sa se poata realiza
depunand un efort rezonabil. Recompensa nu trebuie sa fie extravaganta.
8
MODALITATI DE IMBUNATATIRE A STIMEI DE SINE:
* Crearea in scoala si familie a cat mai multe oportunitati de succes, situatii

in care copilul sa-si identifice punctele tari;
* Crearea unor situatii in care copilul sa-si exprime in grup calitatile;
* Crearea de situatii in care copilul sau adolescentul sa aiba oportunitatea
de a oferi ajutor celorlalte persoane s.a.;
* Identificarea domeniilor de competenta ale elevului si crearea situatiilor
in care acestea sa fie utilizate cu succes;
* Dezvoltarea abilitatilor de comunicare, negociere si rezolvare de
probleme.
9
PRINCIPII DE ORGANIZARE A ACTIVITATII DE CUNOASTERE
O cunoastere corecta a copilului în vederea înțelegerii lui și a organizarii unei

actiuni de conducere, implica o prelucrare, in ansamblu, a datelor obtinute prin
investigatii profunde si formularea unor concluzii fundamentale pe aprecierea
obiectiva a tutror factorilor implicati in dezvoltarea copilului.
Elevul este considerat sub aspectul caracteristicilor sale de personalitate, ea fiind
rezultatul interactiunii dintre fondul sau ereditar, conditiile de mediu in care se
dezvolta si actiunile educative exercitate asupra sa. Cercetarile psihologice
evidentiaza necesitatea de a cerceta copilul in dependenta cu conditiile in interiorul
carora se desavirseste procesul de maturizare. Copilul si mediul sau alcatuiesc o
unitate dinamica in interiorul carora se desavirseste procesul de maturizare, pe 2 linii
de evolutie:
∙ a procesului de socializare-prin care mica fiinta asimileaza experienta
social-istorica;
∙ a procesului de individualizare-de structurare specifica a caracteristicilor de
personalitate.
10
Necesitatea de a intelege copilul in ansamblul personalitatii sale

impune in investigatie adoptarea unui punct de vedere functional ca o
consecinta a dependentei individului de mediul in care se dezvolta
precum si a metodei longitudinale, conform carei evolutia copilului este
urmarita in succesiunea anilor. Se adopta astfel un punct de vedere
dinamic, copilul fiind privit in interdependenta factorilor care alcatuiesc
personalitatea sau prin caracteristicile vietii sale de relatii sociale.
Paralel cu metoda longitudinala se poate folosi si metoda

investigatiei transversale, prin care se pot face sondaje asupra
aspectelor caracteristice ale anumitor categorii de copii sau cu privire la
anumite procese psihice.
Studiile transversale permit aprecierea gradului de dezvoltare prezent la
anumiti copii prin raportarea la dezvoltarea copiilor cu care se gaseste
in situatii identice.
METODE SI MIJLOACE DE CUNOASTERE A ELEVILOR
Caracterizarile formulate cu privire la copil in urma experientei

zilnice, dar intimplatoare trebuie considerate simple ipoteze care urmeaza a fi
supuse actiunii de verificare. Observatiile profesorului trebuie confruntate cu
parerile celorlalti profesori, cu familia, cu elevii clasei. Aceste
informatiiurmeaza a fi prelucrate, comparate, analizate, supuse unor deductii,
confruntari, indicatii.
Cu valoare deosebita in diagnosticul nivelului de dezvoltare a
aptitudinilor unui elev, al nivelului de relizare atins sub diverse aspecte, al
intereselor este metoda analizei lucrarilor pe care le realizeaza elevul in cadrul
activitatii scolare sau extrascolare. Produsul activitatii exprima prin functiile
implicate o sinteza intre fondul nativ si cel formativ, intre indemanare si
interes sau pasiune, intre posibilitati si vointa.
Conversatia reprezinta un mijloc de a cunoaste motivatia intima a actelor

savirsite de elevi, a preferintelor starilor emotionale, a nivelului sau de
informatie. Corecta desfasurare a conversatiei presupune o anumita legatura
intre elev si profesor: incredere, apreciere, intimitate, dupa cum necesita si un
anumit cadru in care sa se desfasoare.
Chestionarul ca metoda de investigatie solicita subiectul sa dezvaluie
modurile sale constante de conduita, interese, forme de reactiune, aspiratii,
aspecte structurale ale personalitatii.
Autobiografia este o metoda simpla la indemina oricarui cadru didactic,
care ofera posibilitatea de a cunoaste evenimentele mai importante din viata
elevilor.
Cu o valoare echivalenta pot fi folosite autocaracterizarile. Ele permit
distingerea atitudinii elevului fata de el insusi, traasaturile sale de
personalitate, modul de apreciere a capacitatilor sale, a felului propriu de
conduita in relatiile sociale.
Ancheta permite obtinerea de la colegi, parinti, profesori, date importante

despre elevi fie cu referire la modurile de conduita ale acestuia fie aprecieri asupra
anumitor caracterisitici de personalitate.
Testul sociometric de personalitate isi propune sa realizeze investigatii asupra
caracterisiticilor de personalitate ale elevilor prin intermediul tehnicilor
sociometrice care permit relevarea dominantelor psihice.
Utilizate cu discernamint, testele sunt considerate instrumente ale metodei
experimentale, necesare stabilirii unui diagnostic psihologic.
Dintre categoriile de teste existente mentionam:
teste de inteligenta, (verbal sau neverbal) ofera posibilitatea de a stabili nivelul
capacitatilor intelectuale ale elevilor.
Apreciind ca inteligenta constituie factorul principal care decide accesul
copilului in diferite forme de instruire (fara a subaprecia rolul caracterului,
instruirii, etc.) se impune acordarea unei atentii deosebite diagnosticului acestei
variante: testele analitice de diagnostic ale unor aptitudini sau posibilitati, testele
de alegere care νor diagnostica varietatea intereselor, testele de cunostinte care fara
posibilitatea de a aprecia nivelul de pregatire al unui elev prin raportarea la nivelul
de pregatire al tuturor elevilor care se gasesc pe acelasi plan de scolarizare.
PROCESELOR PSIHICE IMPLICATE ÎN ACTIVITATEA

DE ÎNVĂŢARE
Atenția
Nu poate exista un act de cunoaștere eficientă fară o focalizare a
conștiinței elevului asupra conținutului ce urmează a fi învățat. Acest
lucru înseamnă concentrarea atentiei asupra acelui continut.
Atentia consta in orientarea si concentrarea activitatii psihice cognitive
asupra unui obiect sau fenomen.
Exista trei forme ale atenției.
1. atenția involuntară – când orientarea în campul perceptiv se face de
la sine, fară un efort din partea noastră;
2. atenția voluntară – presupune încordarea voinței;
3. atenția post-voluntară – se manifestă când o activitate care a
necesitat efort devine placută și ne atrage în mod spontan.
PROCESELOR PSIHICE IMPLICATE ÎN ACTIVITATEA DE

ÎNVĂŢARE
Cultivarea atentiei in scoala este un obiectiv foarte important pentru

reusita activitatii de predare-invatare.
Intrebari:
1. Inventariati toti factorii care intervin in concentrarea atentiei
voastre, inainte de a va angaja intr-un proces de invatare.
2. Analizati calitatile atentiei de care dispuneti.
3. Descrieti cateva modalitati prin care ati incerca, daca ati fi
profesori, sa faceti un elev indisciplinat, atent la lectie.

ÎNVĂŢARE
Perceptia
Perceptia presupune cunoasterea obiectelor si fenomenelor in integritatea lor in
momentul cand ele actioneaza asupra organelor senzoriale.
Perceptia este constituita din reprezentari, care fac perceptia mult mai bogata. In
exemplul dat mai sus, bazandu-ma pe experienta mea anterioara (imagini anterioare), eu va
acest stejar mult mai mare decat altii pe care i-am vazut (perceput) anterior. Aceste imagini
anterioare sunt reprezentari pe care le am despre stejar.
Perceptia presupune si interventia gandirii. De exemplu, numai avand notiunea de
„stejar” pot recunoaste acest copac, printre altii.
In perceptie sunt implicate si o serie de atitudini. Astfel, intervine atitudinea
motorie (pozitia noastra fata de obiectul ce urmeaza a fi perceput); atitudinea afectiva,
motivatia, interesele (observam cu usurinta ceea ce ne intereseaza sau ne place); starea de
pregatire intelectuala (facem o selectie intre ceea ce urmeaza sa percepem).
La baza perceptiei sta experienta. O experienta redusa in cazul copiilor le face
perceptia mult mai saraca. Astfel, ei nu pot prea usor desprinde esentialul de neesential, ceea
ce este important sau nu sa faca. Pentru a dezvolta experienta, de fapt imbogatirea
perceptiei, trebuie prezentata copilului o oferta bogata in material intuitiv (excursii, planse
frumos colorate, punerea in actiune a mai multor simturi prin intermediul filmelor,
obiectelor reale). Atunci cand prezentam elevilor o planta, de exemplu, trebuie sa le-o
aratam, dar in acelasi timp sa-i lasam sa o pipaie, sa o miroase. De asemenea, este important
sa-i lasam sa faca singuri o schema a unei lectii, sa recunoasca diferite obiecte, fenomene,
desprinzand caracteristicile lor, sa observe in mod independent, sa efectueze experimente
etc.
PROCESELOR PSIHICE IMPLICATE ÎN ACTIVITATEA DE ÎNVĂŢARE
Reprezentarile
Reprezentarile sunt procese cognitive bazate pe imagini intuitive a obiectelor si fenomenelor.
Reprezentarile apar in absenta acestor obiecte si fenomene, ca o reactualizare a experientei noastre de viata, o
aducere in prezent a cea ce am perceput in trecut.
Reprezentarea, fata de perceptie este mai stearsa, mai saraca in continut, deoarece nu ne putem reprezenta
obiectele si fenomenele in totalitatea insusirilor lor. Astfel, reprezentarea are un caracter sintetic, selectiv, in timp ce
perceptia are un caracter analitic.
Reprezentarile sunt uneori fragmentare, prezinta instabilitate, dar nu prezinta o simpla reproducere a ceea ce am
vazut candva ci se bazeaza pe o prelucrare a materialului respectiv. Doua persoane care au perceput un obiect in acelasi
timp vor avea reprezentari diferite ale acestuia, datorita prelucrarii diferite.
Exista diferite categorii de reprezentari:
· dupa analizatorul dominant: reprezentari vizuale, auditive, gustative, olfactive, cutanate, kinestezice;
· dupa gradul lor de generalitate: reprezentari individuale (iti reprezinti un anumit obiect, fenomen), reprezentari
generale (iti reprezinti un grup de obiecte sau fenomene);
· dupa tipul de activitate in care sunt implicate: reprezentari artistice, geografice, literare, matematice etc.;
· dupa procesele psihice in cadrul carora se realizeaza: reprezentari perceptive (de readucere in actualitate a ceea ce
am perceput in trecut) si reprezentari memorative (readucerea in actualitate a ceea ce am memorat in trecut);
· dupa prezenta sau absenta intentiei: reprezentari involuntare (fredonarea unei melodii involuntar) si reprezentari
voluntare;
· dupa nivelul operatiilor implicate in geneza lor: reprezentari bazate pe imagini reproductive ( imi vine in minte
imaginea unui obiect sau fenomen perceput anterior) si reprezentari bazate pe imagini anticipative (experienta de viata
care ne permite sa anticipam producerea unui fenomen, a unei situatii).
In activitatea de predare invatare ne intereseaza mai ales reprezentarile individuale si generale, cele artistice, matematice
etc., cele perceptive si memorative, cele voluntare, dar si cele bazate pe imagini reproductive si imagini anticipative.

ÎNVĂŢARE
Gândirea
Gândirea este un proces psihic intelectual de reflectare mijlocita si general
abstracta a obiectelor si fenomenelor si a legaturilor logice, cauzale, dintre insusirile
acestora.
Gandirea nu este legata direct de obiecte sau fenomene, ci indirect, printr-un proces
de prelucrare mintala. Rezultatul gandirii este formarea notiunilor, conceptelor.
Gandirea consta intr-o succesiune de operatii care duc la dezvaluirea unor aspecte
importante ale realitatii si la rezolvarea unor probleme.
Operatiile constitutive actelor de gandire pot fi impartite in doua grupe.
1. Operatii generale:
· comparatia
· analiza
· sinteza
· abstractizarea
· generalizarea
2. Operatii specifice:
· euristica
· algoritmizarea

ÎNVĂŢARE
Intelegerea are loc pe baza unor raporturi, legaturi intre cunostinte. Obiectivul scolii
este de a-l invata pe elev cum sa invete. Astfel, A.Smirnov propune cateva etape ce trebuie
parcurse in intelegerea unui text:
Etapa I: prima lectura (familiarizarea cu textul);
Etapa II: a doua lectura (desprindem ideea principala din fiecare fragment);
Etapa III: a treia lectura (ideile principale sunt organizate si sistematizate formand un plan
mintal sau schema).
Parcurgand aceste etape textul este nu numai inteles, dar si memorat in buna parte.
Rezolvarea de probleme se realizeaza prin intermediul unor operatii. In fata unei
probleme ne intalnim cu doua categorii de date precise: ce ni se da (datele problemei) si ce
ni se cere (solutia problemei). Intre aceste doua elemente exista un „gol” pe care trebuie sa-l
umplem cu ajutorul cunostintelor si metodelor cunoscute. Acestea se numesc operatii de
rezolvare a unei probleme. Drumul de la cunostintele ce ne ajuta sa rezolvam problema si
metodele adecvate de rezolvare a acesteia poate fi parcurs prin intermediul unei constructii
psihice, ducand imediat la solutia cautata. Dar aceasta constructie psihica este variabila, de
la individ la individ (unii rezolva repede si corect problema, altii mai greu, mai incet, cu mai
mult efort intelectual).
Pentru a rezolva o problema avem nevoie de aplicarea unor cunostinte dobandite
anterior, ceea ce in termeni psihologici numim transfer de cunostinte. De asemenea, atunci
cand cunostintele noastre nu sunt suficiente pentru a rezolva o problema aven nevoie de
cunostinte noi, completarea informatiilor existente, cu altele noi, obtinute prin observatii sau
consultarea unor carti. Exista si situatii in care ne intalnim cu probleme mai dificile, care
impun o transformare substantiala a operatorilor cunoscuti sau chiar imaginarea unor
procedee cu totul noi. In acest caz intervine imaginatia.

ÎNVĂŢARE
Ce poate face profesorul pentru a-l ajuta pe elev sa ajunga cat mai rapid si mai
eficient la solutionarea unei probleme?
1. Insusirea temeinica de catre copil a ideilor ancora (cunostinte de baza dintr-un
domeniu, operatori frecventi in acel domeniu);
2. Oferirea de sugestii (scheme logico-grafice);
3. Gradarea dificultatilor propuse spre rezolvare;
4. Variatia tipurilor de probleme.
Exista diferente in alegerea metodelor de rezolvare a problemelor, a strategiilor de
rezolvare, si in alegerea celor mai adecvate operatii, distingandu-se, astfel, diferente in
gestionarea deprinderilor, chiar pentru fiecare tema sau problema. Individul trebuie sa fie
constient ca este necesar sa-si utilizeze, ordonat, abilitatile pe care le are, atunci cand isi
alege o tehnica de rezolvare. In plus, in cazul in care persoana este constienta de
capacitatile sale si de stilul sau de gandire, iese din incurcatura alegerii strategiei rezolvarii
problemei, mijlocind usurinta in alegerea celei mai adecvate metode de rezolvare, dar si
promovarea aptitudinilor, preferintelor sau tendintelor sale.
De altfel, exista o corespondenta intre profilul cognitiv personal si selectarea unei
proceduri de rezolvare a problemei, iar aceasta trasatura depinde si de specificul situatiei
cu care persoana se confrunta. Fiecare persoana are familia sa de metode de rezolvare a
problemelor, astfel incat atunci cand le aplica sunt reduse conflictele, efortul intelectual,
fara sa resimta gradul de dificultate al problemei.

ÎNVĂŢARE
Formarea si dezvoltarea gandirii elevilor se realizeaza doar printr-o

participare activa a cestora in procesul de predare-invatare. Astfel
elevul trebuie solicitat sa invete prin descoperire, prin efort propriu,
recurgand la diferite problematizari (situatii problematice din care
trebuie sa iasa singur, probleme dificile care trebuie rezolvate
individual etc). De asemenea, elevii trebuie obisnuiti sa descopere
singuri probleme pe care apoi sa le rezolve, sau chiar sa creeze
singuri probleme, dupa un anumit algoritm, dupa o anumita formula
data.
22

ÎNVĂŢARE
Imaginatia
Imaginatia este un proces psihic intelectual prin care se elaboreaza imagini noi, pe baza
transformarii si prelucrarii datelor cognitive fixate in memorie.
Imaginatia este un proces psihic specific uman, fiind strans legata de gandire si limbaj. Ea se
bazeaza pe experienta si pe crearea noului. In procesul invatarii intervin toate formele
imaginatiei:
· visul din timpul somnului – este rezultatul unor imbinari, combinari haotice a unor
stimuli din scoarta cerebrala, intr-o perioada de somn usor, agitat. Uneori visul il putem
lega de evenimentele trecute. De multe ori este insa inexplicabil. Alteori da nastere la
conflicte interioare acute. Un vis epuizant ne oboseste si poate avea influenta negativa
asupra invatarii scolare. Dar un vis placut ne poate bine-dispune, impulsiona pentru
activitatea din ziua respectiva;
· reveria – influenteaza negativ invatarea. Ea este demobilizatoare, ne-angajanta in
munca; nu presupune nici un fel de efort;
· visul de perspectiva – are un caracter pozitiv, deoarece permite aparitia aspiratiilor
de viitor, dand o motivatie puternica invatarii. Este esential, insa, ca acesta sa fie
realist, bazat pe capacitatile disponibile realizarii acestui vis;
· imaginatia reproductiva – presupune producerea unui produs. Nu orice produs este,
insa, rezultatul imaginatiei reproductive, ci doar acel produs ce prezinta originalitate,
noutate, productivitate;
23

ÎNVĂŢARE
Limbajul
Limbajul este un proces psihic intelectual care reprezinta activitatea de comunicare dintre
oameni, cu ajutorul limbii.
Exista o stransa legatura intre gandire si limbaj. Practic, cand gandim si vorbim.
Functiile limbajului:
· functia de comunicare: sprijina comunicarea verbala si cea scrisa, dintre oameni;
· functia de cunoastere: prin limbaj exista posibilitatea de imbogatire a cunostintelor;
· functia de reglare: limbajul ne permite sa ne autoreglam forma de exprimare si gandire, sa ne
auto-controlam atitudinea;
· functia expresiva: limbajul reda expresia trairii legate de evenimentele trecute (bucuria
succesului, tristetea insuccesului);
· functia persuasiva: prin limbaj se poate regla comportamentul cuiva, atitudinea sa,
desfasurarea unei activitati etc.
Formele limbajului:
1. limbajul intern: elevul gandeste asupra a ceea ce invata
2. limbajul extern: care poate fi verbal (oral sau scris), nonverbal (mimica, gesturi) sau
paraverbal (intensitatea vocii, accent, ritmul si fluenta vorbirii).
In ceea ce priveste activitatea didactica ne intereseaza comunicarea profesor-elev, ca mijloc de reglare
si eficientizare a activitatii.
T2.METODE SI MIJLOACE DE CUNOAŞTERE A ELEVILOR
Caracterizările formulate cu privire la copil in urma experientei

zilnice, dar întîmplătoare trebuie considerate simple ipoteze care
urmează a fi supuse actiunii de verificare. Observatiile profesorului
trebuie confruntate cu părerile celorlalti profesori, cu familia, cu elevii
clasei. Aceste informatiiurmeaza a fi prelucrate, comparate, analizate,
supuse unor deductii, confruntări, indicatii.
Cu valoare deosebită in diagnosticul nivelului de dezvoltare a
aptitudinilor unui elev, al nivelului de relizare atins sub diverse aspecte,
al intereselor este metoda analizei lucrărilor pe care le realizează elevul
in cadrul activitătii scolare sau extrascolare. Produsul activitătii
exprima prin functiile implicate o sinteza intre fondul nativ si cel
formativ, intre indemănare si interes sau pasiune, intre posibilităti si
vointă.

Conversatia reprezintă un mijloc de a cunoaste motivatia intima a actelor
săvîrsite de elevi, a preferintelor stărilor emotionale, a nivelului său de informatie.
Corecta desfăsurare a conversatiei presupune o anumită legătură intre elev si
profesor: incredere, apreciere, intimitate, după cum necesită si un anumit cadru in
care să se desfăsoare.
Chestionarul ca metodă de investigatie solicită subiectul să dezvăluie modurile
sale constante de conduită, interese, forme de reactiune, aspiratii, aspecte structurale
ale personalitătii.
Autobiografia este o metodă simplă la îndemîna oricărui cadru didactic, care
oferă posibilitatea de a cunoaste evenimentele mai importante din viata
elevilor.
Cu o valoare echivalentă pot fi folosite autocaracterizările. Ele permit
distingerea atitudinii elevului fată de el însusi, trăăsăturile sale de personalitate,
modul de apreciere a capacitătilor sale, a felului propriu de conduită în relatiile
sociale.
Ancheta permite obtinerea de la colegi, părinti, profesori, date importante
despre elevi fie cu referire la modurile de conduită ale acestuia fie aprecieri asupra
anumitor caracterisitici de personalitate.
Testul sociometric de personalitate îsi propune să realizeze investigatii asupra
caracterisiticilor de personalitate ale elevilor prin intermediul tehnicilor sociometrice
care permit relevarea dominantelor psihice.
Dintre categoriile de teste existente mentionăm:

∙ teste de inteligentă, (verbal sau neverbal) oferă posibilitatea de a
stabili nivelul capacitătilor intelectuale ale elevilor. Apreciind că
inteligenta constituie factorul principal care decide accesul copilului
in diferite forme de instruire ( fără a subaprecia rolul caracterului,
instruirii, etc.) se impune acordarea unei atentii deosebite
diagnosticului acestei variante.
∙ teste analitice de diagnostic al unor aptitudini sau posibilităti.
∙ teste de alegere care diagnostică varietatea intereselor.
∙ teste de cunostinte care fără posibilitatea de a aprecia nivelul de
pregătire al unui elev prin raportarea la nivelul de pregătire al
tuturor elevilor care se găsesc pe acelasi plan de
scolarizare.

Rolul fişei de cunoaştere psihopedagogică a adolescentului
Alcătuirea fisei se sprijină pe cîteva principii, dintre care mentionăm: considerarea unitară a personalitătii copilului,
cercetarea variabileleor de personalitate în interdependenta lor, distingerea caracterisiticilor dominante de personalitate, de mediu
si de educatie, abandonarea unui punct d vedere dinamic si functional in explicare aprocesului de formare a elevului.
Aceste principii, precum si metodele de studiere a trăsăturilor de personalitate ale elevilor au impus unele caracterisitici
fisei psiho-pedagogice:
–caracteristica de fisă de concluzii, deoarece contine rezultatele prelucării informatiei, realizează cunoasterea prin trierea si
ordonarea datelor, exprimă generalul si caracterisiticul din fapte;
–caracterul sintetic, priveste copilul multilateral: fiziologic, psihologic, pedagogic si social,
–evidentiază elementul caracteristic: scoate în relief ceea ce este diferentiat de ceea ce este comun, ceea ce este permanent de
ceea ce este accidental, explică persoana prin dominantele sale psihologice, pedagogice, sociologice.
–permite o prezentare dinamică, contine date din analiza procesului de adaptare, integrare, familie, scoală, societate, urmăreste
copilul in procesul de formare, sesizînd modul de cristalizare a anumitor trăsături, explică structura psihologică prin interelatia
dintre dominante si realizarea copilului, prin factorii care intervin ( de sănătate, de mediu, de scolaritate).
–are un caracter directional: permite o actiune programată înn formarea copilului, contine indicatii asupra directiilor de
interventie prin procesul instructiv, educativ cît si datele referitoare la orientarea scolară si profesională;
–are un caracter explicativ; este rezultatul actiunii de întelegere a copilului, contine motivatii pentru anumite situatii sau
conduite;
–are un caracter de continuitate: oglindeste permanent situatia copilului, urmăreste elevul in toate etapele de învătămînt, se
definitivează pe parcurs.-are un caracter de accesibilitate, poate fi completată si utilizată de orice cadru didactic;
–prezintă usurintă în parcurgere: contine numai informatii utile, evidentiază elementele caracterisitice, prezintă o anumită
sistematizare a datelor.
–constituie un document secret, comunicarea datelor se face cu grija de a nu crea elevilor conditii de stres.
MODULUL 2 MANAGEMENTUL COMUNICĂRII ȘI AL CONFLICTULUI ÎN CLASA DE ELEVI 28
CUPRINS:
T1. Comunicarea în clasa de elevi-limite si blocaje
1.1. Relații și interacțiuni educaționale în clasa de elevi
1.2 Limite și blocaje în comunicare în clasa de elevi și strategii de
optimizare a acesteia
T2. Managementul stărilor tensionale în clasa de elevi
2.1. Criza și conflictul în clasa de elevi
2.2. Strategii de prevenire, negociere și rezolvare a conflictelor în
clasa de elevi
Tema de portofoliu: Identificarea unei situaţii de criză educaţională şi
conceperea unui plan de intervenţie pentru soluţionarea acesteia (se va
folosi ca element de pornire, în situaţia în care aceasta există,
experienţa didactică a formabilului)
1. COMUNICAREA ÎN CLASA DE ELEVI-LIMITE ȘI BLOCAJE
RELAȚII ȘI INTERACȚIUNI EDUCAȚIONALE ÎN CLASA DE ELEVI
Începând cu jumătatea secolului trecut, dinamica grupurilor a devenit un domeniu de

interes pentru cercetători. De atunci, clasa de elevi a fost studiată ca grup primar, adică un
grup ai căror membri au aceleași valori, scopuri și standarde de comportament și în care
contactele interpersonale sunt foarte frecvente.
Clasa de elevi este un grup restrâns deoarece are toate caracteristicile acestuia (apud
De Visscher, 1996, p. 323):
a) o unitate de timp și de loc, un “aici” și “acum”;
b) o semnificație, o rațiune de a fi și de a rămâne împreună;
c) o soartă relativ comună;
d) posibilitatea perceperii și a reprezentării fiecărui membru de către ceilalți;
e) o “entitativitate” rezonabilă, grupalitate percepută;
f) posibilitatea de realizare a unui proces interactiv efectiv;
g) o durată suficientă pentru ca un eventual proces de instituționalizare să fie declanșat.
RELAȚII ȘI INTERACȚIUNI EDUCAȚIONALE ÎN CLASA DE

ELEVI
Rolul este asociat statutului. Se poate spune că ele constituie două feţe ale aceleiaşi realităţi, chiar
dacă între rol şi statut nu există o corespondenţă strictă, deoarece unui statut îi pot corespunde mai
multe roluri. Vorbind despre rolurile jucate de participanţi în cadrul echipei, sunt precizate următoarele
roluri (apud Iosifescu, 2000, pp.100-102; apud Cojocaru, 2004, p. 137):
1. Inventivul: este „omul cu ideile”, foarte inteligent şi imaginativ, care poate schimba gândirea
echipei, neconformist;
2. Coordonatorul: persoana care manifestă putere, control şi conduce spre realizarea obiectivelor
(are multe calităţi proprii altor roluri);
3. Modelatorul/Organizatorul: persoana care va prelua ideea „inventivului” şi o va modela până
când o va aduce la forma cea mai avantajoasă şi profitabilă;
4. Psihologul: persoana care studiază în permanență starea spirituală a echipei, este sensibilă la
sentimentele, nevoile şi grijile membrilor echipei, este lucrătorul extrovert care poate preveni
izbucnirile, conflictele în echipă;
5. Căutătorul de resurse: persoana care menţine relaţii folositoare şi caută să găsească mijloace
în exteriorul echipei, poate motiva şi convinge colegii;
6. Monitorul/Evaluatorul: persoana care are o gândire strategică, critică, analizează ideile,
evidenţiază măsura de transpunere în practică;
7. Lucrătorul/Muncitorul: persoana care munceşte cu dăruire de sine, conştientă şi integră,
coloana vertebrală a echipei;
8. Analizatorul final/Întregitorul-Finisorul: persoana care asigură finalizarea cu succes a
sarcinii.
1.2 LIMITE ȘI BLOCAJE ÎN COMUNICARE ÎN CLASA DE ELEVI ȘI

STRATEGII DE OPTIMIZARE A ACESTEIA
Problematica managementului comunicării și al conflictului în clasa de elevi, referindu-ne în special
la comunicarea în clasa de elevi-limite si blocaje și managementul stărilor tensionale în clasa de elevi,
implică o serie de aspecte de natură psihologică, de finețe a observației și autoobservației comportamentale
deoarece, adesea, cadrele didactice își centrează eforturile și atenția, controlul și concentrarea asupra
situațiilor didactice, asupra activității de predare ignorând, de multe ori nu din rea voință, diversitatea
situațiilor educaționale ca structuri complexe, atitudinal-relaționale. Involuntar, asemenea atitudini
educaționale creează un teren propice apariției și dezvoltării fenomenelor de criză și apariției conflictelor la
nivelul clasei de elevi.
Printre cele mai frecvent întâlnite blocaje în comunicare se numără (apud Cojocariu, 2004,
pp.154-115):
- compararea - face ascultarea să fie dificilă pentru că se întâmplă ca într-o discuție să fim preocupați de
faptul că trebuie să fim mai presus decât interlocutorul/interlocutorii noștri;
- ghicirea scopurilor ascunse - suntem uneori atenți mai mult la intonația și gestica celui care vorbește;
- pregătirea replicii;
- filtrarea - exprimă procesul de selectare conștientă sau aleatorie a mesajului;
- blamarea sau judecarea - folosirea etichetelor este păguboasă;
- neatenția sau „visarea” - se întâmplă ca unele lucruri pe care le ascultăm să ne trimită cu gândul la anumite
întâmplări personale;
- identificarea - se produce atunci când preluăm ceea ce ni se spune prin prisma propriei experiențe;
1.2 LIMITE ȘI BLOCAJE ÎN COMUNICARE ÎN CLASA DE ELEVI ȘI

STRATEGII DE OPTIMIZARE A ACESTEIA
- sfătuirea - suntem gata oricând să dăm ajutor sau să oferim sfaturi;

- contrazicerea - poate avea drept variantă dărâmarea (folosirea unor remarci caustice şi
aluzii neplăcute pentru a desființa punctul de vedere al celeilalte persoane);
- dorința de a avea dreptate - se întâmplă să recurgem la orice strategie pentru a demonstra
că avem dreptate;
- divagarea de la subiect - schimbăm subiectul când nu ne place tema sau când nu ne simţim
în largul nostru;
- concilierea exagerată - vrem cu orice preț ca oamenii să ne placă, deci suntem de acord cu
oricine şi cu orice.
Sunt însă şi alte aspecte din cadrul clasei de elevi ca organizație ce pot fi bariere în
comunicarea pe verticală sau orizontală.
Grupul, clasa de elevi cu care ne identificăm, ne influențează atitudinile şi
sentimentele. În plus, cuvintele au înțelesuri diferite pentru persoane diferite. De aceea, un
rol important îl are comunicarea nonverbală, care transmite anumite indicii pe care cuvintele
nu ni le oferă întotdeauna.
Pentru depășirea barierelor în comunicare profesorul poate recurge la strategii de soluționare
a problemelor (dacă existența lor reprezintă inconvenientul principal), de optimizare a
comunicării prin crearea unui cadru stimulativ, deschis din acest punct de vedere, de folosire
a unor canale diferite de comunicare.
T 2.MANAGEMENTUL STĂRILOR TENSIONALE

2.1. CRIZA ȘI CONFLICTUL ÎN CLASA DE ELEVI
2.1.1. SITUAŢIILE DE CRIZĂ EDUCAŢIONALĂ ÎNTÂLNITE ÎN
CLASA DE ELEVI
Criza este conflictul deschis, cearta, violenţa sau ruptura relaţiei dintre
părţile negociatoare. Managementul de criză este o expresie utilizată mai
frecvent în cercurile diplomatice. Criza este o manifestare a unei ruperi de
echilibru.
Sunt diferite feluri de crize, stabilite în funcţie de criteriile pe care le
aplicăm în clasificare: tipul de soluţii oferite la provocările mediului social, tipul
de mediu în care are loc criza, domeniul în care apare criza, urgenţa rezolvării
crizei, nivelul la care apare criza.
În lumea reală există crize, iar oamenii le pot provoca direct sau indirect,
deliberat sau accidental. De altfel, “există un fenomen care poate fi descries ca
topoganul crizei. Treptat, imperceptibil, dar inevitabil, are loc o acumulare de
evenimente. Ploaia se înteţeşte, în râul crescut se varsă afluenţi tot mai umflaţi şi
presiunea creşte. Treptat, forţa devine tot mai mare până ce, sub presiunea
copleşitoare, digul se rupe“ (Armstrong, 2004, p. 149).
Presentation title 34
APLICAŢIE:
Comentaţi următoarele idei şi gasiţi autorul căruia îi aparţin:
“Să nu pretindem ca lucrurile să se schimbe dacă tot timpul facem acelaşi
lucru. Criza este cea mai binecuvântată situație care poate să apară pentru ţări şi
persoane, pentru că ea atrage după sine progrese. Creativitatea se naşte din
necessitate, precum şi ziua se naşte din noapte. În perioada crizei se nasc invenţiile,
descoperirile şi marile strategii. Cine depăşeste criza, se depăşeste pe sine însuşi,
fără a rămâne depăşit.
Cine atribuie crizei eşecul, îşi ameninţă propriul talent şi respectă mai mult
problemele decât soluţiile. Adevărata criză este criza incompetenţei. Problema
persoanelor şi a ţărilor este lenea şi indiferența pentru a gasi soluţii şi iesiri din
astfel de situaţii. Fără criză, nu există duel, fara duel, viata este o rutină, o agonie
lentă. Fără criză, nu există valoare. În perioada crizei înfloreşte ce-i mai bun în
fiecare, pentru că fără criză, orice vânt este o mângâiere.
Dacă vorbim de criza, o promovăm, iar tăcerea este o exaltare a
conformismului. În loc de toate acestea, mai bine să muncim. Să terminăm odata
cu singura criză ameninţătoare: tragedia de a nu dori să luptăm pentru a o depăşi.”
2.1.2.STRATEGII DE PREVENIRE, NEGOCIERE ŞI

REZOLVARE
Rezolvarea eficientă a crizelor este influenţată de concepţia despre crize şi de

tehnicile puse în aplicare în vederea soluţionării lor. Sunt vizate atât problemele
legate de funcţionarea efectivă a organizaţiei, cât şi aspectele comunicaţionale.
❖ APLICAŢIE
Analizaţi tipurile de politici practice necesare obţinerii comportamentelor
dezirabile din punct de vedere social:
- politici voluntariste - fac apel la norma responsabilităţii sociale (ex.
“Green-Peace”);
- politici coercitive - de tip “comandă şi control” (ex. pierderea beneficiilor
financiare de către familie);
- politici de piaţă - sunt de natură economică şi fac apel la lăcomia
oamenilor.
•APLICAŢIE:
Identificați câteva situații conflictuale în care se justifică folosirea următoarelor expresii verbale la care
managerul școlar poate apela:
Tabelul 1: Tipuri de expresii verbale utilizate de manageri
Pentru exprimarea Pentru o “bună” Pentru o mai bună Pentru exprimarea Pentru exprimarea a
dorințelor exprimare a mâniei exprimare a intenției ceea ce nu intenționați
emoțiilor și sau ați intenționat să
sentimentelor faceți
“Eu doresc sau “Eu simt că …”, “Eu “M-am simțit foarte “Îmi doresc ca “Nu am intenția de a
vreau …” am avut senzația că mândră/ mândru de acest lucru să iasă crea dificultăți!”, “Nu
clarifică pentru tine …, atunci când …” tine atunci când …, bine!”, “Vreau să am vrut să te pun
și pentru alții ceea descrie, fără a ataca dar, totuși, aș aprecia știu ce crezi și tu în într-o situație proastă/
ce vrei în realitate; persoanele, mult dacă …” acest sens!” să te simți jenat ori
descrie clar ce comportamentul mixează precizează foarte jenată!”
contează lor specific sentimentele, clar ceea se clarifică mai bine
cu adevărat care te-a exprimându- urmărește, intenția, întărește,
şi jignit le ceea subliniază
ceea ce mai întâi pe se vrea,
nu are cele pozitive, ceea ce se
importanță iar apoi pe dorește
cele
negative
2.1.3.CONFLICTUL - DEFINIŢIE, TIPURI, CARACTERISTICI
Managementul de criză poate sau nu să aibă loc în interiorul unei strategii bine definite, dar,
indiferent ce s-ar întâmpla, tactica trebuie elaborată pe baza înţelegerii complete a situaţiei,
îndeosebi a acelor aspecte ale ei care privesc intenţiile altora.
Este necesară luarea permanentă a pulsului situaţiei, astfel încât să se poată
acţiona preventiv imediat ce ritmul se accelerează (la primele semne ale
începutului unui topogan al crizei). Altfel, se poate ajunge uşor la situaţii
tensionale mai accentuate, care să genereze o serie de conflicte.
Conflictul cuprinde o serie de stări afective ale indivizilor (neliniştea, ostilitatea,
agresiunea) precum şi toate tipurile de opoziţie şi interacţiuni antagoniste,
inclusiv competiţia. Acesta se naşte atunci când, simultan, apar mai multe
tendinţe în relaţiile cu diferite alternative şi când interiorizarea lor este relativ
egală. Altfel, este un proces care începe când o parte percepe că o altă parte a
afectat negativ sau este pe cale să afecteze negativ ceva care are o anumită
valoare pentru prima parte.
2.2 STRATEGII DE PREVENIRE, NEGOCIERE ȘI REZOLVARE

A CONFLICTELOR ÎN CLASA DE ELEVI
Rezolvarea conflictelor necesită formarea unor competenţe eficiente de

comunicare, de rezolvare a problemelor, de negociere, de mediere, D. Shapiro
(1998) identifică nouă principii pe care trebuie să le propună un program de
management a conflictelor:
METODA PILLOW constituie o modalitare de rezolvare a conflictelor,
analizându-le din 5 perspective diferite.
NEGOCIEREA (modul constructiv de rezolvare a conflictului) implică
următoarele competenţe (A.F.Acland):
- să poţi obţine ceea ce vrei tu fără a face rău celeilalte persoane;
- să poţi alege strategia optimă;
- să înregistrezi progrese cât mai uşor;
- să ajungi la o înţelegere realistă şi acceptată de ambele părţi.

Cei sase pasi care trebuie urmăriţi într-o negociere sunt:
1) pregătirea negocierii, cu trei subetape:
- stabilirea obiectivelor negocierii: un obiectiv de primă linie (cel mai bun rezultat dezirabil), un
obiectiv de ultimă linie (cel mai puţin bun, dar acceptabil ca rezultat) si un obiectiv ţintă (ceea ce se
asteaptă a se realize efectiv);
- evaluarea cazului celeilalte părţi;
- evaluarea punctelor tari si punctelor slabe- în care este utilă o analiză SWOT (puncte tari, puncte
slabe, ameninţări si oprtunităţi) care oferă o perspectivă mai extinsă asupra fenomenului
2) elaborarea unei startegii;
3) începerea negocierii care include începutul propriu-zis si stabilirea a aceea ce se va discuta;
4) clarificarea poziţiilor celor două părţi, cu trei componente:
- obţinerea informaţiilor (prin întrebări directe, deschise, închise, ipotetice, de trecere sau tampon,
colaterale);
- testarea argumentelor si poziţiilor;
- folosirea intervalelor de timp si amânărilor;
5) negocierea, cu alte trei etape:
- obţinerea concesiilor,
- depăsirea impasurilor;
- încercarea de a obţine un accord.
6) încheierea negocierii (unde ne axăm pe formularea unui accord si pe asigurarea aplicării lui).
40
MODULUL 2 MANAGEMENTUL COMUNICĂRII ȘI AL CONFLICTULUI ÎN CLASA DE ELEVI

Se consideră că există cinci strategii de negociere, fiecare individ adoptând una dintre ele,
automat, fiind învăţată încă din copilărie. Aceste strategii sunt rezultatul interacţiunii dintre
propriile interese şi relaţia cu persoana cu care se negociază. Atât interesele cât şi persoana
cealaltă pot fi mai mult sau mai puţin importante. Fiind comportamente învăţate, ele pot fi
remodelate în funcţie de datele concrete ale situaţiei. În acelaşi timp, fiecare strategie poate fi
utilă într-o anumită situaţie.
Concurenţa sau confruntarea este strategia pe care o adoptă cel pentru care obiectivul
personal implicat în situaţia de conflict este foarte important, iar relaţia cu persoana cealaltă
mai puţin.
Deşi această strategie poate lua forme agresive, poate fi utilă atunci când ,,adversarul” este
o persoană neîndurătoare sau când oricum, nu există nici o şansă de înţelegere, când e necesară
o acţiune rapidă, decisivă; pentru problemele importante care necesită implementarea unor
acţiuni nepopulare (reducere de costuri, disciplină etc);în chestiuni vitale pentru situaţia
organizaţiei, când ştiţi că aveţi dreptate; împotriva oamenilor care profită de un comportament
necompetitiv.
Colaborarea este strategia prin care se reuşeşte atât atingerea obiectivelor personale, cât şi
păstrarea unei bune relaţii cu celaltă persoană. Prin negociere se vor rezolva toate problemele,
cu contibuţia egală acelor două părţi implicate în conflict.
2.2 Strategii de prevenire, negociere și rezolvare a conflictelor

în clasa de elevi
Evitarea presupune renunţarea atât la relaţie cât şi la obiectivul, interesul

personal. Este utilă atunci când situaţia/ problema nu este foarte importantă,
când este evident că găsirea unei soluţii este imposibilă, sau când tensiunea
creată de conflict trebuie redusă cu orice preţ, când o problemă este trivială, sau
altele mai importante presează, când realizaţi că nu există nici o şansă de a vă
atinge obiectivul, când efortul depăşeşte beneficiul obţinut, pentru a lăsa
oponenţii să se răcorească şi să-şi revadă poziţia, când strângerea de informaţii
este mai importantă decât o decizie imediată;
Acceptarea, acomodarea este o strategie care implică renunţarea la
obiectivele, interesele personale pentru a conserva relaţia. Cedarea propriului
interes în favoarea celuilalt poate fi o strategie utilă atunci când se doreşte
impresionarea partenerului de negociere prin generozitate, sau când punctul de
vedere susţinut nu era cel corect, când armonia şi stabilitatea sunt foarte
importante, pentru a permite subordonaţilor să înveţe din propriile greşeli, când
vă daţi seama că greşiţi, acceptaţi o poziţie mai bună, vă arătaţi rezonabil;

Compromisul ar trebui să fie strategia adoptată în orice conflict. Acest mod

de acţiune presupune atât renunţarea la o parte din obiectivele personale, cât şi
atingerea relaţiei cu persoana aflată în conflict. Este considerată o strategie
centrală deoarece se ajunge la ea pornind fie de la confruntare, fie de la
colaborare.
Medierea presupune intervenţia unei terţe părţi, neutră în raport cu părţile
aflate în conflict, în rezolvarea conflictului prin facilitarea comunicării si
oferirea de sugestii. Astfel, medierea poate avea următoarele avantaje: cererea
de mediere sugerează că părţile sunt motivate să ajungă la o înţelegere; faptul că
mediatorul este motivate să medieze îi oferă acestuia legitimitatea de a acţiona
pentru stingerea conflictului si face mai importantă interveţia sa.
MEDIEREA:
În ceea ce priveste etapele propriu-zise ale medierii, acestea pot fi următoarele:
→ atenţie la aranjarea scaunelor: openţii stau sau nu faţă în faţă;
→ posibilitatea procurării unei table sau flip-chart pentru a întocmi harta conflictului
si aspectele importante ale problemei,
→ stabilirea orarului de lucru, al rolului mediatorului si a regulilor de bază;
→ observarea dacă părţile sunt dispuse la un dialog primar;
→ verificarea dacă toată lumea a înţeles regulile;
→ focalizarea pe viitor sau pe trecut;
→ asigurarea că părţile participă în mod egal;
→ rezumarea punctelor cheie;
→ oferirea de pauze;
→ ajutarea părţilor să genereze perspective noi;
→ clarificarea si validarea diferenţelor;
→ stabilirea acordurilor si păstrarea unui timp suficient pentru sesiunile de evaluare
si concluzionare.
Presentation title
44
❖ APLICAȚIE:
1. Colectivul de cursanţi se va împărţi în microgrupuri. Fiecare dintre acestea va
trebui să dezvolte trei situaţii conflictuale în clasa de elevi. După ce acest lucru se va
realiza, foile notate cu cele trei situaţii conflictuale vor circula de la un grup la altul,
fiecare citind situaţiile propuse de celelalte grupuri si căutând să găsească strategii
de reducere, de prevenire si de rezolvare a conflictelor propuse.
2. Cursanții trebuie să găsească un răspuns adaptat la următoarea situaţie
problemă:
Tatăl unui elev este profesor la scoala la care învaţă fiul lui. El s-a certat cu un alt
coleg (care este profesorul fiului său), iar a doua zi, elevul are teza la acea materie.
Elevului îi place foarte mult o formaţie de muzică si, auzind că va susţine un singur
concert de o singură noapte în orasul lui, ar dori să se ducă (cu atât mai mult cu cât
la concert mergea si o fată din clasa lui, de care se îndrăgostise). Dar a doua zi era
teza cu pricina, iar tatăl lui i-a spus că nu îl va face de râs faţă de colegul profesor
cu care se certase. De aceea l-a încuiat în camera lui. Elevul a plans toată noaptea,
iar a doua zi a luat nota trei la teză. Acum, cei doi sunt supăraţi uul pe altul- tatăl
pentru că fiul l-a făcut de râs în faţa colegului său, fiul, pentru că a pierdut
concertul formaţiei preferate, iar fata în cauză s-a dus cu alt coleg la concert.
Cursanţii trebuie să discute cum se putea rezolva acest conflict.
APLICAŢIE:
Identificaţi o situaţie de criză educaţională şi concepeţi un plan de intervenţie
pentru soluţionarea acesteia (folosiţi ca element de pornire, în situaţia în care
aceasta există, experienţa dumneavoastră didactică)
❖ APLICAŢIE:
Stările conflictuale nu favorizează performanţa şi confortul psihic. Ierarhizaţi
următoarele sfaturi rezolutive şi interpretaţi alegerile dumneavoastră:
- nu vă obosiţi peste măsură;
- convingeţi-vă că vă place munca dumneavoastră;
- organizaţi-vă munca; nu faceţi mai multe lucruri deodată;
- realizaţi sarcinile corect, pentru a nu reveni asupra lor;
- fiţi calm/ă;
- respectaţi programul stabilit;
- fiţi prietenos/prietenoasă;
- îndepărtaţi din minte iritarea, ranchiuna, frustrarea etc;
- încercaţi să aveţi simţul umorului.
APLICAȚII
❖ APLICAŢIE:
Propuneți itemi care să fie incluși în construcția unui chestionar de cunoaștere a clasei de elevi.
❖ APLICAŢIE:
Apelând la jocul de rol, alegeţi un rol pe care să îl jucaţi în cadrul clasei de elevi, în raport cu
caracteristicile specifice.
❖ APLICAŢIE:
Teoriile personologice postulează, în esenţă, următoarele idei:
- conducătorii (liderii) se nasc, nu devin;
- conducerea se bazează pe o serie de însuşiri sau trăsături de personalitate înnăscute, care îi diferenţiază
pe lideri de nonlideri, îndeosebi de subordonaţi;
- accentul cade pe persoana care desfăşoară activitatea de conducere, nu pe activitatea în sine;
- în practică, trebuie acordată o mai mare atenţie selecţiei liderilor (adică descoperirii persoanelor care
deţin deja însuşirile şi trăsăturile asociate cu succesul sau eficienţa activităţilor desfăşurate) şi nu formării
liderilor.
Pornind de la aceste idei, realizaţi un eseu despre relaţia dintre lideri şi ceilalţi participanţi la activitatea
clasei.
MODULUL 3 PREVENIREA ȘI COMBATEREA ABANDONULUI ȘCOLAR PRIN 47
ACTIVITĂȚI OUTDOOR
CUPRINS:
T1. Cauzele abandonului școlar
1.1.Cauze psihologice ale abandonului școlar
1.2.Cauze sociale ale abandonului școlar
1.3.Cauze psihopedagogice ale abandonului școlar
T2.Strategii pentru prevenirea abandonului școlar - activitățile outdoor
2.1.Educația outdoor
2.2.Proiectarea activităților outdoor cu accent pe prevenirea abandonului
școlar
Portofoliu: Realizarea unui proiect educativ pentru o activitate outdoor în

scopul prevenirii abandonului școlar și a părăsirii timpurii a școlii
MODULUL 3 PREVENIREA ȘI COMBATEREA ABANDONULUI ȘCOLAR PRIN ACTIVITĂȚI
48
OUTDOOR
T1. CAUZELE ABANDONULUI ȘCOLAR
„Abandonul școlar este o formă a eșecului școlar” . Alte definiții ale

abandonului școlar: ,,părăsirea sistemului de educație înainte de finalizarea
învățământului obligatoriu” sau „ieșirea din școală înainte de absolvirea unuia din
nivelurile acesteia” sau “ieșirea din școală în general, indiferent de nivel, fără
obținerea diplomei care să ateste finalizarea studiilor” sau „ieșirea din sistemul de
învățământ fără un act care să-l certifice pe piața muncii”.
Din punct de vedere economic, abandonul școlar reprezintă un indicator al
eficienței sistemului școlar; cu cât indicele este mai mic, cu atât sistemul școlar este
mai eficient.
Cercetările realizate referitor la abandonul școlar pot fi grupate în trei mari
categorii, corespunzătoare perspectivelor de abordare/interpretare:
1. abordarea psihosocială a urmărit să demonstreze că aceia care abandonează
școala diferă de cei care își finalizează studiile în ceea ce privește unul sau mai
multe atribute psihosociale sau trăsături de personalitate; numeroase studii de
această factură au investigat rolul motivației, inteligenței, imaginii de sine și
agresivității în decizia de a abandona școala.
2. perspectiva interacționistă interpretează abandonul ca pe o consecintă a
interacțiunii dintre caracteristicile individuale ale elevilor și cele ale mediului
educațional, în care se includ ceilalți actori sociali (profesori, colegi) și variabile
ale programelor educative.
3. teoria constrângerii externe afirma că abandonul școlar nu este atât un produs al
sărăciei, cât un produs al presiunii factorilor de mediu pe care individul nu îi
49
OUTDOOR
T1. CAUZELE ABANDONULUI ȘCOLAR
1.1.Cauze psihologice ale abandonului școlar - care țin de personalitatea și starea

de sănătate a elevului: motivatie școlară scăzută, lipsa de interes, încredere scăzută în
educația școlară, oboseală, anxietate, autoeficacitate scăzută, imagine de sine
deteriorată, sentimente de inferioritate, abilități sociale reduse, pasivitate; refuzul de a
adera la o alegere făcută de alții (reacție la presiunea exercitată de dorințele
adulților).
1.2.Cauze sociale ale abandonului școlar - care țin de familie, condițiile
socio-economice ale familie: sărăcia, stil parental indiferent, neglijent, familii
dizarmonice, părinți foarte ocupați sau plecați în străinătate;
1.3.Cauze psihopedagogice ale abandonului școlar - care țin de contextul
școlar specific (inclusiv relația profesor- elev): presiunea grupului, supraîncărcarea
școlară, comunicarea defectuasă elev-profesor (ironizarea, umilirea elevului)
evaluarea subiectivă, frica de evaluare, conflict cu colegii, practici educative
percepute de elevi ca fiind nedrepte, frustrante, incompatibilitate între aspirațiile,
trebuințele de învățare și oferta educațională a școlii; forma de apărare - împotriva
disciplinei excesiv de rigidă și severă, politici proabsenteiste ale școlii la elevii din
clasele terminale (în școlile de „elită”)
50
OUTDOOR
T2. STRATEGII PENTRU PREVENIREA ABANDONULUI

ȘCOLAR - ACTIVITĂȚILE OUTDOOR
2.1. Ce este educația outdoor?
Educaţia outdoor este un concept relativ nou în contextul educativ de la noi,

însă ea începe din ce în ce mai mult să capteze interesul actorilor educaţionali din
sistemul de învăţământ formal. Această ipostază a formării a luat un avânt
deosebit, dispunând și de o consistentă literatură în domeniu, ca și de o practică
pe măsură, în țări precum România, Suedia, Danemarca, Norvegia, Finlanda.
Termenul „outdoor” (provine din limba engleză) sună modern,
provocator, creativ şi totuşi parcă inaccesibil pentru cei care se ocupă de educația
copiilor din țara noastră.
Există numeroase accepţiuni pentru termenul de educaţie outdoor, însă pentru
a da o definiţie simplă şi pe înţelesul cititorilor, putem spune că această formă de
educaţie se bazează pe învăţarea în aer liber.
51
OUTDOOR
2.1. CE ESTE EDUCAȚIA OUTDOOR?

Acest termen de educaţie outdoor, poate include educaţia pentru mediu,
activităţi recreative, programe de dezvoltare personală şi socială, drumeţii, aventură,
etc.
Educaţia outdoor este o formă de educaţie ce se desfăşoară în aer liber, care, în
accepţiunea sistemelor de educaţie din alte ţări europene şi nu numai, are la bază
învăţarea prin contactul direct cu elementele naturii şi a mediului înconjurător
apropiat. Sub umbrela educaţiei outdoor se regăsesc mai multe domenii, cum ar fi:
educaţia pentru natură şi om, educaţia ecologică, educaţia ştiinţelor exacte
(matematică,fizică, chimie) etc., şi diferite activităţi, de tipul celor de dezvoltare
personală, formarea abilităţilor de viaţă, abilităţilor practice, de relaxare, plimbări,
drumeţii şi aventură etc.
Într-o societate în care tehnologia progresează cu o viteză ameţitoare şi datorită ei
de la cele mai fragede vârste copiii sunt asaltaţi de adevărate avalanşe de
informaţii, ştiinţele educaţiei se orientează din ce în ce mai acut către întoarcerea la
natură. După secole în care toate eforturile educatorilor s-au concentrat pe aducerea
copiilor între pereţii clasei pentru a li se face educaţie, am constatat cu uimire că nu este
cea mai fericită formă de educaţie şi, ca atare, a apărut nevoia acută de altceva, de
52
OUTDOOR

Natura, cea pe care conştient sau nu, o distrugem încet dar sigur, ne oferă
lecţii de supravieţuire de nepreţuit: a acoperit cu nisip măreţele piramide
egiptene, cu vegetaţie luxuriantă uimitoarele temple mayaşe, a populat cu copaci
falnici şi animale zonele distruse de catastrofa de la Cernobîl. Se pune atunci
întrebarea dacă nu cumva viitorul omenirii nu constă, de fapt, în supravieţuirea
speciei umane în condiţii din ce în ce mai dificile şi mai neprevăzute, iar răspunsul
la întrebare nu este altul decât cel de întoarcere la natură, ca cel mai bun şi eficient
educator.
Educaţia nonformală şi, implicit, educaţia outdoor nu este o activitate lipsită de
un efect
formativ, ci trebuie înţeleasă ca o realitate educaţională mai puţin formalizată.
Conceptul de educație nonformală este asociat conceptului de „învățare pe tot
parcursul vieții” (lifelong learning).
Evaluarea în cadrul educaţiei nonformale este realizată de cel care învaţă, iar
abordarea multi-disciplinară a procesului de învăţare, ajută copiii să înţeleagă şi să
aprecieze mediul şi legătura lor cu acesta. Pregăteşte copiii pentru un viitor durabil,
analizează problemele pe termen lung ale interdependenţei om – natură.
53
OUTDOOR
Dintre toate aceste forme, educația outdoor se pliază cel mai bine cu cea
nonformală, întrucât ca şi aceasta, educația outdoor se bazează foarte mult pe
participarea activă, maximizează procesul de învăţare, minimalizând constrângerea
specifică şcolii, oferă o utilitate practică imediată cunoştinţelor învăţate, se
desfăşoarăîn contexte diferite având un cadru de învăţare şi un conţinut lejer, foloseşte
metode care stimulează implicarea şi participarea, are o structură şi o planificare
flexibilă, procesul învăţării este orientat spre participant, se bazează pe experiența
participanților.
Activităţi de tip outdoor in școală: o provocare sau o necesitate pentru actualul
sistem de învățământ? După acest motto s-a ghidat Kurt Hahn în anul 1941 când a
pus bazele primei școli de Educație Experiențială Outdor-Outward Bound.
Procesul Educatiei Outdoor poate fi sintetizat in urmatoarea fraza: Participantul
este plasat intr-un mediu fizic si social unic, mai apoi primeste un set de provocari si
probleme, care intr-o prima faza duc la aparitia stresului, insa mai apoi, prin
perseverenta, abilitati si competente invatate, acestea sunt rezolvate, acest fapt
determinand autocunoasterea si dezvoltarea personalitatii.
MODULUL 3 PREVENIREA ȘI COMBATEREA ABANDONULUI ȘCOLAR PRIN
54
ACTIVITĂȚI OUTDOOR
Obiectivele generale ale educaţiei outdoor sunt:
Dezvoltarea abilităţilor de management: organizare,

coordonare, evaluare, atât a celor care o aplică, cât şi copiilor.
Dezvoltarea abilităţilor socio-personale: îmbunătăţirea spiritului

de echipă, îmbunătăţirea relaţiilor sociale, dezvoltarea
competenţelor de conducere, etc
55
OUTDOOR
ACTIVITĂȚILE DE TIP OUTDOOR – POSIBILITĂȚI ȘI

MODALITĂȚI DE ORGANIZARE CU PREȘCOLARII
„Exista mai mult in tine decat crezi!”, era motto-ul dupa care se ghida
Kurt Hahn, fondatorul primei scoli de Educatie Experientiala Outdoor
– Outward Bound – in 1941.
In opinia lui, societatea moderna suferea de cateva „boli”, acestea aparand
ca revers negativ al evolutiei tehnologiei: declinul conditiei fizice, al spiritului
de antreprenoriat, al imaginatiei, creativitatii si abilitatilor practice, al
autodisciplinarii si al compasiunii interumane. Modelul educational din scoala
lui Hahn putea fi sintetizat in urmatorul citat:
„Consider ca principala sarcina a educatiei este sa asigure
supravietuirea urmatoarelor calitati: o curiozitate inovatoare, o vointa
invincibila, tenacitate in atingerea telului, lepadare de sine si deasupra
tuturor: compasiune!”.
MODULUL 3 PREVENIREA ȘI
COMBATEREA ABANDONULUI ȘCOLAR 56
PRIN ACTIVITĂȚI OUTDOOR
2.2. PROIECTAREA ACTIVITĂȚILOR EXTRAȘCOLARE CU

ACCENT PE PREVENIREA ABANDONULUI ȘCOLAR
Educația extracurrriculară (realizată dincolo de procesul de învățământ)

își are rolul și locul bine stabilit în formarea personalității copiilor noștri.
Educați prin activitățile extracurriculare urmărește identificarea și cultivarea
corespondenței optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil de viață
civilizat, precum și stimularea comportamentului creativ în diferite domenii.
Începând de la cea mai fragedă vârstă, copiii acumulează o serie de cunoștințe
punându-i în contact direct cu obiectele și fenomenele din natură.
Trebuința de se juca, de a fi mereu în mișcare, este tocmai ceea ce ne permite să
împăcăm școala cu viața.
OUTDOOR 57
2.2. PROIECTAREA ACTIVITĂȚILOR EXTRAȘCOLARE CU

ACCENT PE PREVENIREA ABANDONULUI ȘCOLAR
Dacă avem grijă ca obiectivele instructiv - educative să primeze, dar să fie
prezentate în mod echilibrat și momentele recreative, de relaxare, atunci rezultatele
vor fi întotdeauna deosebite. În cadrul acestor activități elevii se deprind să
folosească surse informaționale diverse, să întocmească colecții, să sistematizeze
date, învață să învețe. Prin faptul că în asemenea activități se supun de bună voie
regulilor, asumându-și responsabilități, copiii se autodisciplinează. Cadrul didactic
are, prin acest tip de activități, posibilități deosebite să-și cunoască elevii, să-i
dirijeze, să le influențeze dezvoltarea, să realizeze mai ușor și mai frumos obiectivul
principal al școlii și al învățământului primar - pregătirea copilului pentru viață.
Scopul activităților extrașcolare este dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea
elevilor în activități cât mai variate și bogate în conținut, cultivarea interesului
pentru activități socio-culturale, facilitarea integrării în mediul școlar, oferirea de
suport pentru reușita școlară în ansamblul ei, fructificarea talentelor personale și
corelarea aptitudinilor cu atitudinile caracteriale. Activitățile extrașcolare se
desfășoară într-un cadru informal, ce permite elevilor cu dificultăți de afirmare în
mediul școlar să reducă nivelul anxietății și să-și maximizeze potențialul intelectual.
OUTDOOR 58
Proiect educativ pentru o activitate OUTDOOR în scopul prevenirii abandonului școlar și a părăsirii timpurii a școlii
după următorul model:
I. Date generale
Titlul activitatii/ proiectului Titlul oferit trebuie să fie sintetic și sugestiv pentru proiectul/activitatea educativ pentru o activitate OUTDOOR în scopul
propuse prevenirii abandonului școlar și a părăsirii timpurii a școlii
Disciplina Disciplina pentru care este propus conform planului-cadru în vigoare/consiliere/activitate extracurriculara
Clasa Clasa pentru care este recomandată activitatea

Autor Numele, prenumele autorului care propune activitatea
II. Prezentarea proiectui educativ pentru o activitate OUTDOOR în scopul prevenirii abandonului școlar și a părăsirii timpurii a școlii
Este indicată competența specifică pe care o vizează proiectul educativ pentru o activitate OUTDOOR în scopul prevenirii
Competența specifică vizată
abandonului școlar și a părăsirii timpurii a școlii
Durata proiectului/activitatii Este indicată, orientativ, durata
Sunt oferite detalii relevante despre proiect/activitate:

− Scopul urmărit
Scurtă prezentare a − Rezultate așteptate
proiectului/activitatii − 1-2 concepte cheie
− Alte note distinctive (dacă este cazul)
-desfășurarea activității
III. Comentarii
În această secțiune pot fi oferite recomandări, precizări, reflecții despre modalitățile de utilizare a activității în alte contexte
Alte aspecte utile de împărtășit cu
Pot fi făcute recomandări referitoare la:
privire la utilizarea resursei
− forme de organizare a clasei
educaționale deschise în
− utilizarea a activității în relație cu nevoi specifice de învățare
activitatea cu elevii
− posibilitatea de valorificare a activității la alte discipline
(10-12 rânduri)
Pot fi făcute precizări referitoare la apartenența resursei la un set de materiale care vizează o temă mai largă.
MODULUL 3 PREVENIREA ȘI
ei propuse se va
COMBATEREA ABANDONULUI ȘCOLAR Evaluarea resurs rii de 59
următoarelor crite
PRIN ACTIVITĂȚI OUTDOOR realiza conform
evaluare:
Criteriul Descriptori Punctaj

▪ Susținerea activității de formare, dezvoltare și evaluare a competențelor din programa
Concordanța cu programa școlară (prin accentul pus pe competențe, nu pe conținuturi)
15
școlară ▪ Valorificarea recomandărilor metodologice existente în programa școlară referitoare la
strategiile didactice care contribuie predominant la realizarea competențelor
▪ Prezentarea unei teme de actualitate și a unor aspecte semnificative din perspectiva
disciplinei de studiu/consiliere/activitate extracurriculară
▪ Facilitarea educației incluzive
▪ Valorificarea experienței de viață a elevilor
Relevanță ▪ Facilitarea învățării active și interactive care pot contribui la creșterea motivației, 25
interesului și implicării elevilor în propria învățare
▪ Activitatea/proiectul este relevant pentru educația outdoor.
▪ Activitatea/proiectul urmărește dezvoltarea de soft skills si atitudini pozitive in randul
elevilor și crește motivația acestora
▪ Adecvarea activității/proiectului la grupul țintă vizat (la nivelul de dezvoltare specific
Accesibilitate vârstei căreia i se adresează) 15
▪ Ușurința citirii, urmăririi și înțelegerii descrierii activității
▪ Corectitudinea științifică a conținutului
Corectitudine ▪ Corectitudinea tehnoredactării 10
▪ Claritatea și coerența prezentării
▪ Stimularea gândirii critice, a creativității elevilor
Valoarea pentru
▪ Facilitarea relaționării cu alte domenii ale cunoașterii, deschiderea spre inter- și
învățare/Deschideri pentru 15
transdisciplinaritate
învățare autentică
▪ Valorificarea unor elemente anterior utilizate/cunoscute într-o formă nouă, inedită
Calitatea proiectării și ▪ Susținerea unei învățări atractive cu rol de optimizare a învățării prin modul de
realizării activității/ proiectare propus) 20
proiectului ▪ Excluderea oricărei forme de discriminare
OUTDOOR
ȘCOALA FĂRĂ PEREȚI
REZUMAT
“Eficiența va veni din transformarea proactivă în ceea ce facem în fiecare
zi, atât în dezvoltarea personală, cât și în dezvoltarea profesională."
VĂ MULȚUMIM!
Teodora BADEA
theodorabadea@yahoo.com

Outdoor - Scoala Fara Pereti Suport Curs

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Outdoor - Scoala Fara Pereti Suport Curs

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

OUTDOOR-

MODULUL 2 MANAGEMENTUL COMUNICĂRII ȘI AL CONFLICTULUI ÎN

MODULUL 3 PREVENIREA ȘI COMBATEREA ABANDONULUI ȘCOLAR

PRIN ACTIVITĂȚI OUTDOOR

T2.Metode si mijloace de cunoaştere a elevilor

Portofoliu: Anamneza și Program de intervenţie personalizat;

T1.NECESITATEA CUNOAŞTERII PERSONALITĂŢII ELEVILOR

Preocuparile de identificare si cultivare a specificului individual al copilului

Mesajul de valoare si unicitate transmis de adult e foarte

- sa se focalizeze asupra aspectelor pozitive ale elevilor. Folositi fiecare ocazie

MODALITATI DE IMBUNATATIRE A STIMEI DE SINE:

* Crearea in scoala si familie a cat mai multe oportunitati de succes, situatii

PRINCIPII DE ORGANIZARE A ACTIVITATII DE CUNOASTERE

O cunoastere corecta a copilului în vederea înțelegerii lui și a organizarii unei

Necesitatea de a intelege copilul in ansamblul personalitatii sale

Paralel cu metoda longitudinala se poate folosi si metoda

METODE SI MIJLOACE DE CUNOASTERE A ELEVILOR

Caracterizarile formulate cu privire la copil in urma experientei

Conversatia reprezinta un mijloc de a cunoaste motivatia intima a actelor

Ancheta permite obtinerea de la colegi, parinti, profesori, date importante

PROCESELOR PSIHICE IMPLICATE ÎN ACTIVITATEA

PROCESELOR PSIHICE IMPLICATE ÎN ACTIVITATEA DE

Cultivarea atentiei in scoala este un obiectiv foarte important pentru

PROCESELOR PSIHICE IMPLICATE ÎN ACTIVITATEA DE

PROCESELOR PSIHICE IMPLICATE ÎN ACTIVITATEA DE ÎNVĂŢARE

PROCESELOR PSIHICE IMPLICATE ÎN ACTIVITATEA DE

PROCESELOR PSIHICE IMPLICATE ÎN ACTIVITATEA DE

PROCESELOR PSIHICE IMPLICATE ÎN ACTIVITATEA DE

PROCESELOR PSIHICE IMPLICATE ÎN ACTIVITATEA DE

Formarea si dezvoltarea gandirii elevilor se realizeaza doar printr-o

PROCESELOR PSIHICE IMPLICATE ÎN ACTIVITATEA DE

PROCESELOR PSIHICE IMPLICATE ÎN ACTIVITATEA DE

T2.METODE SI MIJLOACE DE CUNOAŞTERE A ELEVILOR

Caracterizările formulate cu privire la copil in urma experientei

T2.METODE SI MIJLOACE DE CUNOAŞTERE A ELEVILOR

T2.METODE SI MIJLOACE DE CUNOAŞTERE A ELEVILOR

Dintre categoriile de teste existente mentionăm:

T2.METODE SI MIJLOACE DE CUNOAŞTERE A ELEVILOR

1. COMUNICAREA ÎN CLASA DE ELEVI-LIMITE ȘI BLOCAJE

RELAȚII ȘI INTERACȚIUNI EDUCAȚIONALE ÎN CLASA DE ELEVI

Începând cu jumătatea secolului trecut, dinamica grupurilor a devenit un domeniu de

RELAȚII ȘI INTERACȚIUNI EDUCAȚIONALE ÎN CLASA DE

1.2 LIMITE ȘI BLOCAJE ÎN COMUNICARE ÎN CLASA DE ELEVI ȘI

1.2 LIMITE ȘI BLOCAJE ÎN COMUNICARE ÎN CLASA DE ELEVI ȘI

- sfătuirea - suntem gata oricând să dăm ajutor sau să oferim sfaturi;

T 2.MANAGEMENTUL STĂRILOR TENSIONALE

2.1.2.STRATEGII DE PREVENIRE, NEGOCIERE ŞI

Rezolvarea eficientă a crizelor este influenţată de concepţia despre crize şi de

2.1.3.CONFLICTUL - DEFINIŢIE, TIPURI, CARACTERISTICI

2.2 STRATEGII DE PREVENIRE, NEGOCIERE ȘI REZOLVARE

Rezolvarea conflictelor necesită formarea unor competenţe eficiente de

2.2 STRATEGII DE PREVENIRE, NEGOCIERE ȘI REZOLVARE

2.2 STRATEGII DE PREVENIRE, NEGOCIERE ȘI REZOLVARE

2.2 Strategii de prevenire, negociere și rezolvare a conflictelor

Evitarea presupune renunţarea atât la relaţie cât şi la obiectivul, interesul

2.2 STRATEGII DE PREVENIRE, NEGOCIERE ȘI REZOLVARE

Compromisul ar trebui să fie strategia adoptată în orice conflict. Acest mod

Portofoliu: Realizarea unui proiect educativ pentru o activitate outdoor în

T1. CAUZELE ABANDONULUI ȘCOLAR

„Abandonul școlar este o formă a eșecului școlar” . Alte definiții ale

T1. CAUZELE ABANDONULUI ȘCOLAR

1.1.Cauze psihologice ale abandonului școlar - care țin de personalitatea și starea

T2. STRATEGII PENTRU PREVENIREA ABANDONULUI