Argumentați importanța demersurilor de cunoaștere a personalității elevilor, în activitatea didactică.

Mai întâi trebuie să îi cunoaștem pe elevi, iar apoi îi putem educa și vom obține rezultate eficiente în
procesul de învățare. Pentru a ne bucura de rezultatele obținute în urma procesului de învățare
trebuie să urmărim îndeaproape copiii și să ne asigurăm că oferim tuturor șanse egale. Nu trebuie să
trecem cu vederea peste primele probleme dificile deoarece doar așa putem evita repercursiunile
asupra dezvoltării copiilor, căutând cele mai bune soluții.

În perioada ciclului primar între profesori și elevi se formează o strânsă relatie deoarece elevii
împumută păreri și sisteme de valori de la dascăli astfel stimulându-se procesele cognitive.
Profesorul trebuie să se modeleze în funcție de elev, trebuie să renunțe la prejudecăți și să-și susțină
activitatea în funcție de personalitatea elevului. În procesul de învățare dascălii folosesc metodele de
predare-învățare care sunt benefice asupra copiilor. Totodată dascălii trebuie să creeze spațiul
potrivit în care elevul să se poată exterioriza și să își arate adevăratele competențe. Profesorii trebuie
să valorifice potențialul psihologic al fiecărui copil.
Cunoașterea psihologică a copilului este necesară pentru dascăli deoarece fiecare copil are modul lui
de a gândii și a rezolva problemele întâlnite, iar profesorul are datoria de a le acorda sprijin și laude
în evoluția lor. De aceea, cunoasterea psihologică a copilului este necesară și importantă. Pentru a
obține rezultate bune în munca educativă, profesorii trebuie să îi trateze diferit, în funcție de
personalitatea fiecăruia, pe elevi. Mai mult decât atât profesorii trebuie să descopere punctele forte,
temerile și fanteziile elevilor pentru a avea un proces educativ eficient astfel, ajutându-i să se
exprime fără teama de a spune sau face ceva greșit. Prin activitatea didactică se pot descoperii
trăirile pozitive ale elevilor, iar cele negative pot fi diminuate.

Datorită timpului petrecut în preajma elevilor, dasscălii pot observa atitudinile copiilor în anumite
situații, corectând comportamentul nepotrivit al acestora. Observarea și corectarea
comportamentului în timp util duce la o dezvoltare prielnică a personalității elevilor. Pentru a îl ajuta
pe elev să depășească dificultățile, profesorul trebuie să îi ofere iubire, înțelegere și să aibă un
comportament adecvat. Unele momente din copilărie au o importanță deosebită pentru dezvoltatea
armonioasă de mai târziu.
Activitatea didactică trebuie să aibă la bază cunoașterea psihologică a capacităților, intereselor și
aptitudinilor elevilor pentru a fi eficientă. Pentru atingerea obiectivelor acestui proces complex,
copilul trebuie observat zilnic deoarece doar astfel îi putem descoperii punctele forte, temerile și
fanteziile, eliberându-l de teama de a nu greși sau de a fi înțeles greșit.

Pentru stimularea proceselor cognitive, factorul esențial este reprezentat de relația educațională ce se
stabilește între dascăli și elevi. Prin intermediul activităților extrașcolare cadrele didactice pot
observa manifestările elevilor desfășurate într-un mediu străin.

Totodată la stimularea proceselor cognitive școala joacă un rol foarte important aceasta fiind definită
orin atribute ca accesibilitate, creativitate, flexibilitate și continuitate. Un cadru didactic trebuie să
cunoască metodele psihopedagogice pentru a surprinded structura de bază a însușirilor psihice ale
elevului, putând corecta tulburările de comportament atunci când este nevoie.
Tiparele standard și prejudecățile nu își au rolul în activitatea didactică, profesorii bazându-se pe
cunoașterea personalității elevului în fiecare etapă a dezvoltării lui, folosind cele mai potribite
metode de formare.

Un cadru didactic bine pregătit reușește să-i confere copilului siguranța și nevoia de a se exterioriza
ajutându-l șă găsească modalități de exprimare cu valoare individuală și socială. Totodată, acesta nu
trebuie să ignore caracteristicile generale de personalitate ale fiecăruia, asigurându-se astfel legătura
dintre elev și obiectivul procesului formativ. Activitățile instructiv-educative și cunoașterea cât mai
aprofundată a individualității elevului trebuie să se afle într-o strânsă legătură deoarece doar așa se
pot adopta cele mai potrivite modalități integrative, accesibile pentru fiecare elev. Școala pune la
dispoziție mijloacele eficiente de formare al elevilor prin structurarea conținutului lecțiilor și al
activităților fie școlare fie extrașcolare, prin metode și strategii de evaluare adecvate vârstei.

Din perspectivă psihopedagogică, a cunoaște un copil presupune identificarea notelor dominante ale
personalității sale, înțelegerea motivelor care îl determină să reacționeze într-un anumit mod la
situațiile cu care se confruntă, prevederea atitudinilor ulterioare și, nu în ultimul rând, anticiparea
modului în care se va manifesta și va valorifica inflențele educației.

Profesorul trebuie să adapteze volumul lecțiilor și gradul de dificultate al acestora pentru a le forma
elevilor deprinderi specifice vârstei.

În cunoaşterea psihologică se pune problema semnificaţiei cunoștințelor obţinute, dacă acestea sunt
sau nu relevante, pentru a permite depistarea caracteristicilor de bază şi diferenţierea lor. Putem
cunoaște copiii atât în timpul activităţilor cotidiene, utilizându-se observaţii implicite şi limbajul
comun, cât mai ales folosind mijloace ştiinţifice, mult mai obiective ( observaţie explicită,
convorbirea, ancheta, chestionarul etc). Se urmărește evoluția lui în timp cât şi nivelul de
reprezentare al caracteristicilor sale la un moment dat. În primul caz, organizarea investigaţiei se va
realiza folosindu-se metoda longitudinală (investigaţia retrospectivă ), în cel de-al doilea caz –
metoda transversală (cunoaşterea structurii psihologice ), ( Holban, I., 1978). Alternarea celor două
forme de abordare în cunoaştere oferă educatorului modalități de intervenţie eficientă și eliminarea
multor greșeli posibile în verificarea și evaluarea elevilor, îi dă posibilitatea să întrevadă cum se va
manifesta copilul mai târziu, să aibă unele păreri despre șansele de reușită ale acestuia.

Copilul nu este totuşi un robot ce acţionează doar atunci când este programat. El este o personalitate
în devenire, un material maleabil sub influenţa factorilor de mediu şi educaţionali care, ca orice
fiinţă umană, are nevoi şi trebuinţe și necesită ajutor pentru creştere şi dezvoltare. Cu cât îl
cunoaștem mai bine pe cel pe care îl educăm, cu atât rezultatele nu vor întârzia să apară, fiind, de
cele mai multe ori, cele pe care ni le dorim.