Elaborator:Pascari Inga

Răspuns la întrebările solicitate

1. Conceptul de proces de învatamant semnifica schimbare,
transformare in timp si spatiu a experientelor de cunoastere, afective,
emotionale si actionale psihomotorii ale elevilor, a capacitatii lor fizice si
intelectuale. Este vorba de transformari profunde, atat cantitative, cat si
calitative, care vizeaza formarea integrala a personalitatii. Rezulta ca
procesul de invatamant are semnificatia unui vast exercitiu de modelare
spirituala si fizica a personalitatii. Aceasta actiune se desfasoara intr-o
ambianta specifica, in scoala, care constituie un amplu laborator de
metamorfoze umane, la nivel individual si de grup.
Spre deosebire de didactica traditionala care separa procesul de
invatamant de actul evaluarii acestuia, didactica moderna integreaza
evaluarea in procesul de invatamant, alaturi de predare-invatare. Evaluarea
permite luarea deciziilor privind buna organizare si desfasurare a activitatii
didactice, faciliteaza perfectionarea continua a muncii didactice,
introducerea ajustarilor cerute pe intregul proces al desfasurarii predarii si
invatarii.
Invatarea ca proces este inteleasa ca o succesiune de operatii care
determina schimbari (pe plan cognitiv, afectiv sau actional) in felul de a
gandi, a simti si a actiona al individului si, cu timpul, in profilul
personalitatii sale. Aceasta intrucat invatarea reprezinta, in ultima instanta,
un instrument al dezvoltarii fiintei umane, devine un factor determinant al
dezvoltarii elevului.

2. Este o întreagă „chimie şi alchimie” în care cunoaşterea elevilor este

necesară pentru:

 Proiectarea şi derularea eficientă a activităţilor de predare–învăţare–

evaluare;
 Crearea unui mediu pozitiv de învăţare în care  elevii „să savureze”
experienţele învăţării;
 Adaptarea şi modelarea strategiilor şi tehnicilor de învăţare,
conţinuturilor, metodelor de evaluare în funcţie de vârstă/ disciplină/
aptitudini şi abilităţi/ interese/ calităţi personale;
 Realizarea conexiunilor transdisciplinare, integrate;
 Asigurarea consilierii şi „coaching-ului” pentru rezolvarea situaţiilor
problematice şi de criză şi dezvoltarea responsabilităţii individuale;
 Dezvoltarea potenţialului fiecărui individ şi îmbunătăţirea evaluării;
 Tratarea diferenţiată şi individualizată a elevilor;
  Asigurarea managementului clasei şi dezvoltarea echipei;
 Împuternicirea elevilor pentru reuşita şcolară şi în viaţă;
 Diversificarea ocaziilor pentru dezvoltarea talentelor şi obţinerea
performanţelor;
 Câştigarea şi trăirea satisfacţiei profesionale (cadru didactic).

Cunoaşterea fiecărei eleve/ fiecărui elev este una din cele mai importante
provocări pentru un cadru didactic. Într-o abordare complexă şi atractivă,
fiecare elev(ă) va fi tratat în mod special, ca o individualitate unică şi nu ca
parte a unui grup. Responsabilitatea cunoaşterii elevilor, pentru a le descoperi şi
a le dezvolta potenţialul, pentru a-i ajuta pe ei să se cunoască, pentru dezvoltarea
încrederii în sine este „startul” oricarui profesor pentru reuşita activităţii
educaţionale. Dezvoltarea materialelor de învăţare adecvate nevoilor individuale şi
potenţialului constituie baza formării abilităţilor utile în timpul şcolii, dar mai ales
după aceea.

Azi, elevii au nevoie de profesori care să-i ajute să se cunoască, să se descopere

pe ei înşişi, dar care să-i ajute să descopere cunoaşterea şi „să înnoate” în oceanul
informaţional, prin dezvoltarea competenţelor cheie.

Cunoaşterea este putere. Cunoaşterea elevilor, deşi nu este o temă nouă, însă
mereu actuală, reprezintă „puterea” pentru dezvoltarea unui management eficient
al clasei şi asigurarea de şanse egale/ echitabile, optimizarea procesului de
predare–învăţare în raport cu nevoile identificate, adaptarea la cerinţele şcolii,
dezvoltarea fiecărui copil prin valorizarea particularităţilor psihoindividuale.

3. Design Educational este un spațiu sigur pentru schimbul și împărtășirea

cunoștințelor, experiențelor, cercetării, ideilor și perspectivelor – pentru a
îmbunătăți condițiile pentru învățarea designului la școală, universitate și la
locul de muncă.
În procesul de formare, cadrul didactic este figura centrală pentru elevi.
Această poziţie nu se primeşte de undeva, ci se câştigă. Influenţa educativă
exercitată de manager asupra clasei de elevi este determinată de modul în
care acesta îşi îndeplineşte rolurile manageriale, acestea fiind următoarele.
Planificarea. Profesorul planifică întreaga activitate de formare şi educare a
elevilor.
Organizarea. Întreaga activitate a clasei de elevi este orga- nizată de
professor.
Comunicarea cu elevii este esenţială. Ea trebuie înţeleasă ca proces ce se
desfăşoară de la profesor la elev.
 Conducerea. În calitate de manager al clasei, profesorul con- duce
activitatea de formare şi educare a elevilor.
Îndrumarea. Profesorul este principalul îndrumător al ele- vilor în procesul
învăţării.
Motivarea. Unul din rolurile principale ale profesorului ca manager al clasei
este motivarea elevilor pentru învăţare.
Consilierea elevilor se manifestă pe diferite planuri în afara celui care
vizează învăţarea.
Controlul este necesar în orice activitate şi indiferent de vâr- sta şi
experienţa celor controlaţi.
Evaluarea se realizează după parcurgerea unor etape mai mici sau mai mari
şi cu folosirea unor instrumente specifice.
4. Avantajele unui mediu şcolar pozitiv constau în bunăstarea şi fericirea,
întărirea sentimentului de apartenenţă şi o mai bună ca- litate a vieţii celor
implicaţi în procesul educaţional. Indirect, poate avea ca rezultat
performanţe academice mai bune. De asemenea, poate modifica unele
aspecte negative ale vieţii şcolare prin redu- cerea intimidării şi hărţuirii,
absenteismul şcolar. Are potenţialul de a diminua stereotipiile, teama,
anxietatea, depresia şi pierderea motivaţiei. Sentimentele de bunăstare în
timpul copilăriei şi ado- lescenţei pun temelii solide pentru o bună sănătate
emoţională la maturitate.
Mediul educaţional şcolar poate potenţa bunăstarea socială,
emoţională şi capacitatea de învăţare când:
• este cald, prietenos şi recompensează învăţarea;
• promovează în special cooperarea şi mai puţin competiţia;
• oferă susţinere şi facilitează comunicarea deschisă;
• încurajează activităţile creative;
• promovează interacţiunea non-violentă în clasă şi între personalul şcolii şi
elevi prevenind în felul acesta pedeapsa fizică, agresivitatea, hărţuirea şi
violenţa.
Din perspectiva mediului de învăţare climatul relaţional poate fi abordat
din următoarele perspective:
 Tipurile de climat: democratic participativ, autocratic binevoitor,
democratic constructiv, democratic participativ, deschis, închis.
 Formele de relaţii: colegialitatea, familiaritatea, neangajarea, sus- ţinerea,
autoritatea, restrictivitatea.
 Tipuri de relaţii: competiţia şi cooperarea.