Rolul dirigintelui în formarea colectivului de elevi

Personalitatea dirigintelui influenţează, în mod semnificativ, succesul desfăşurării

procesului de învăţământ; la fel de mult personalitatea sa influenţează formarea
intelectuală şi morală a elevilor cu care lucrează. Influenţa personală și rolul
dirigintelui nu pot fi înlocuite nici de manuale, nici de instrucţiuni, nici de pedepse
şi recompense, nici de noile tehnici moderne audio-vizuale. Dintre cele mai
importante calităţi şi trăsături ce caracterizează personalitatea dirigintelui pot fi
luate în considerare următoarele:
Elevii au nevoie de reguli şi vor reguli. Ei vor să ştie ce se aşteaptă de la ei şi de ce.
Profesorii care încearcă să evite fixarea unor reguli şi a unei structuri vor descoperi
adesea că rezultatul este haosul.
Kenneth Moore
 Dragostea şi respectul faţă de copii şi tineri, faţă de om în general. Dirigintele
trebuie să iubească profund şi sincer copiii, să se apropie cu simplitate de ei, să
poarte de grijă fiecărui elev, să dovedească o mare răbdare cu aceştia. Dragostea
faţă de copii este una din trăsăturile esenţiale ale unui bun pedagog; dimpotrivă,
acela care este închis în sine, pedant şi distant în raporturile sale cu copiii, nu poate
desfăşura o muncă instructiv-educativă cu bune rezultate. Adevărata dragoste este
o dragoste exigentă, care oferă mult, dar şi pretinde mult de la copii.
 Este, apoi, necesar ca dirigintele să fie pătruns de un înalt spirit de dreptate, să ştie
să aprecieze obiectiv şi nepărtinitor sârguinţa la învăţătură, purtarea disciplinată a
elevului.
 Un bun diriginte este acela care îşi iubeşte profund munca sa de instruire şi
educare, care vede în acesta rostul principal al exigenţei sale.
 Sentimentul de dragoste faţă de poporul căruia îi aparţine, sentimentul prieteniei cu
alte popoare, sentimentul demnităţii personale.
 La acestea se adaugă calităţi de voinţă şi trăsături de caracter, care se exprimă în
energia, fermitatea şi perseverenţa cu care se străduieşte să-şi îndeplinească
sarcinile. Asemenea calităţi pot deveni trăsături de caracter statornice.
Trăsăturile dirigintelui
Dintre trăsăturile pozitive de caracter ce dau distincţie personalităţii dirigintelui fac
parte: spiritul de iniţiativă, stăpânirea de sine, spiritul de disciplină, cinstea şi
modestia, dăruirea în muncă, exigenţa faţă de sine, o temeinică pregătire
profesională psiho-pedagogică şi didactico-metodică.
Un bun diriginte trebuiesă dovedească un larg orizont cultural, să aibă cunoştinţe
bogate de literatură, artă, diverse domenii ale ştiinţei, să cunoască evenimentele
social-politce, să stăpânească bine teoria instruirii şi educaţiei.

1
 Tipologia dirigintelui
Există diferite tipologii ale personalităţii dirigintelui. Una dintre acestea identifică
următoarele tipuri:
 Dirigintele responsabil – Este cel cu o riguroasă planificare a temelor, variate şi
interesante, întotdeauna bine pregătite. Desfăşurarea orelor sale are o curbă
ascendentă, cu efect de cele mai multe ori benefic asupra evoluţiei acestora.
Atmosfera în astfel de clase este caldă, iar prezenţa și rolul dirigintelui întotdeauna
dorită.
 Dirigintele formalist – Este corect în planificare, dar expediază dezbaterea
planificată în câteva minute, ori nici n-o mai face deloc, alocând timpul respectiv
pentru adâncirea cunoştinţelor de la materia sa. Interesat în cea mai mare măsură
de pregătirea ştiinţifică a elevilor, cu care îi place să se mândrească, formează de
obicei colective unde la mare cinste stă doar competiţia. Urmarea este că se
produce o stratificare a clasei, dominată de „cei buni”, unii din aceştia devenind
adevărate vedete, iar „incompetenţii” rămân stigmatizaţi.
 Dirigintele evazionist – Îşi întocmeşte planificări cu teme potrivite sau mai puţin
potrivite pentru clasă, fără să mai ţină seama de ele apoi şi nu face efort în vederea
cunoaşterii elevilor.
 Dirigintele neputincios – Dezinteresat şi lipsindu-i puterea de analiză şi sinteză, îi
e greu să facă până şi o planificare. Lecţiile au un aspect cu „de toate pentru toţi”.
Manifestarea dezordonată dirigintelui aduce cu sine o reacţie pe potrivă a
şcolarilor.
 Dirigintele absent – E tipul de om egocentrist, pentru care ceilalţi există în raport
cu interesele lui. Gândurile sale rar se intersectează cu cele ale elevilor, iar orele,
indiferent care, reprezintă un fel de corvoadă. Profită de orice ocazie favorabilă de
a se eschiva de la obligaţiile sale, fiind ca diriginte aproape inexistent.
Cum ajung un diriginte bun?
Adevăraţii diriginţi sunt cei care devin prieteni, în mod egal, ai tuturor
şcolarilor, care ştiu să instaureze un climat de încredere şi respect, cei care
sunt în stare să-şi lase toate necazurile la uşa clasei.
Dirigintele are un rol incontestabil, el este coordonatorul activităților instructiv-
educative menite să completeze, să sintetizeze influențele educative asupra
elevilor. Dirigintele desfășoară activități de suport educațional, consiliere și
orientare profesională pentru elevii clasei pe care o coordonează. Abordarea acestei
teme are o largă complexitate și poate îmbrăca o multitudine de interpretări,
dezbateri, completări.
Tipuri de activități
Vom încerca să punctăm cele trei tipuri de activități pe care le desfășoară
dirigintele, activități ce pot fi planificate în timpul orelor de dirigenție, a întâlnirilor
non-formale cu elevii și cu părinții:
1.Activități de suport educațional, consiliere și orientare profesională

2
 Au teme stabilite pe baza programelor școlare pentru aria curriculară Consiliere și
orientare, la care se adaugă activități care cuprind și teme privind educația rutieră,
educația și pregătirea antiinfracțională a elevilor, protecția civilă, activități de
prevenire a traficului de droguri, activități de prevenire a traficului de persoane,
precum și alte activități desfășurate în urma încheierii protocoalelor între
Ministerului educației cu alte ministere, instituții și organizații.
Dirigintele are responsabilități diferite față de ceilalți profesori ai clasei, este cel
care organizaează și coordonează activitatea instructiv-educativă, cât și întreaga
viață a colectivului clasei. În cadrul activităților, dirigintele încearcă să le cultive
elevilor:
 crearea unei imagini de sine pozitive;
 sporirea responsabilității personale față de sine, față de societate;
 cresterea capacității de luare a deciziilor (independența alegerilor personale);
 păstrarea echilibrului în situații de succes și eșec;
 creșterea rezistenței la frustrare, marginalizare, critică;
 autoevaluarea realistă a propriului potențial;
 cunoașterea clară a calităților personale și a punctelor slabe;
 asumarea de obiective realiste, realizabile;
 capacitatea de analiză a propriilor erori, greșeli, eșecuri;
 asumarea riscurilor, stăpânirea situațiilor de incertitudine, anticiparea
consecințelor;
 adoptarea unei atitudini active față de cariera personală;
 elaborarea de soluții alternative.
Raportul dintre diriginte și clasă
Funcția de diriginte îi sporește profesorului responsabilitatea, îi amplifică rolul
hotărâtor pe care îl are în colectivul clasei pe care o îndrumă. Acestuia îi revine
sarcina de a urmări climatul de muncă al clasei, interesul elevilor pentru învățătură,
stilul de muncă, progresul fiecăruia în parte la fiecare obiect de învățământ,
identificarea și rezolvarea unor posibile probleme.
Între diriginte și elevii clasei pot lua naștere relații speciale, situații în care
diringintele devine foarte apropiat de elevii săi și ajunge să cunoască mai multe
informații despre copii decât familiile acestora.
Astfel, rolul dirigintelui nu se reduce doar la educația la catedră sau în clasă, ci
presupune o activitate mai complexă, are și o pozitie specială, deoarece lucrează cu
individualități psihice umane, aflate în prim proces de formare, de unde rezultă
necesitatea unei responsabilități în ceea ce privește comportamentul și intervențiile
sale educative.
2. Activități educative extrașcolare
Sunt organizate cu și pentru elevii clasei, stabilite după consultarea elevilor, sunt
organizate sub forma unui program de activități educative pe clasă. Activitățile se

3
 derulează cel puțin o dată pe lună și au rolul de a remedia o problemă a clasei
respective sau de a dezvolta activități care să-i pună în valoare pe elevi.
Activitatea extrașcolară vine să lămurească și să adâncească unele preocupări ale
clasei și ale școlii, consolidând cunoștințele, priceperile și deprinderile elevilor.
Activitățile pot fi organizate sub formă de proiecte educative: întâlniri și discuții cu
personalități culturale și științifice; dezbaterea unor fapte de viață; participarea la
acțiuni și evenimente importante care să consolideze deprinderi de muncă și
opțiuni școlare și profesionale; dezbateri; cafenele publice; vizite cu scop educativ;
voluntariat.
În urma aplicării unor chestionare referitoare la desfășurarea orelor de dirigenție,
se poate observa construirea imaginii unui diriginte ce poate fi descris ca o
persoană calmă, empatică, înțelegătoare. Există însă și cazuri când
responsabilitățile unui diriginte se reduc la motivarea unor absențe, rezolvarea unor
probleme sau efectuarea unei alte ore cu alt specific.
3. Planificarea activităților dirigintelui va conține și o oră pe săptămână în care
dirigintele va fi la dispoziția părinților
Acest timp este dedicat pentru desfăsurarea activităților de suport educațional și
consiliere pentru părinți. Activitățile cu părinții pot cuprinde consiliere nonformală
și lectorate.
În perioada actuală, elevii ajung să petreacă mai mult la școală decât acasă, de
aceea profesorul, în primul rând dirigintele, devine responsabil pentru calitatea
procesului educațional.
Recomandări
 Pentru a fi un diriginte eficient, aveţi în vedere următoarele recomandări:
 Încercaţi să deţineţi controlul clasei! Aceasta nu înseamnă să vă comportaţi ca un
dictator. De cele mai multe ori, dacă încercaţi să realizaţi o activitate fără a avea
control, atunci calitatea orei de diriginţie/ consiliere va avea de suferit.
 Respectaţi elevii, pentru a fi respectat! Aceasta nu înseamnă că veţi accepta
comentariile neplăcute ale elevilor.
 Determinaţi elevii să conştientizeze consecinţele propriilor fapte.
 Stabiliţi limitele relaţiei dvs. cu elevii, pe care încercaţi să nu le depăşiţi! Pentru a
fi un diriginte cu autoritate în clasă, dar nu autoritar, comunicaţi deschis, la
începutul relaţiei cu elevii cerinţele dvs..
 Respectaţi şi aplicaţi fără discriminare regulile pe care le-aţi stabilit de comun
acord cu elevii! Un diriginte nu poate fi mereu imparţial, însă este necesar să vă
ghidaţi activitatea după un set de reguli, fapt care asigură disciplină, control şi
siguranţă.
 Nu adresaţi jigniri şi nu puneţi etichete elevilor! O educaţie pozitivă susţine un
climat pozitiv în clasă, aşa că nu ameninţaţi elevii. Dacă acţionaţi la furie,
judecata dvs. poate fi greşită. Învăţaţi să fiţi calmi, atunci când aveţi de rezolvat
4
 situaţii dificile. Nu luaţi ca un atac personal remarcile elevilor. La această vârstă
elevii pot să-şi urască sau să-şi iubească diriginţii.
 Fiţi proactivi! E important să acţionaţi pentru dezvoltarea personală a elevilor cu
care lucraţi, nu să reacţionaţi la situaţiile din clasă. Propuneţi situaţii de învăţare,
în care aceştea să se exprime liber şi deschis. Daţi elevilor şansa să aleagă din
mai multe variante, astfel încât aceştia să exerseze puterea de a decide, de a alege
ceea ce-şi doresc.
Concluzie
La ora de diriginţie/consiliere, profesorul-diriginte va urmări ca elevii să înveţe
lecţiile esenţiale ale vieţii. Astfel, alfabetizarea emoţională şi socială a tinerilor
trebuie urmărită cu consecvenţă în asfel de ore. Aceasta presupune ca, în afara
programelor specifice, dirigintele să le ofere elevilor oportuniţăţi de a depăşi
momentele de criză personală. De aceea, în orele de diriginţie/consiliere  este
necesar ca activităţile să provoace experienţele personale ale elevilor şi reflecţia
asupra acestora.

Dirigintele si rolul lui - eseu

Dirigintele si rolul lui

Practica educativa indelungata a demonstrat necesitatea de a incredinta unui

diriginte o intreaga activitate de coordonare a tuturor influentelor educative ce se
exercita asupra unei clase. Dirigintele este un nembru al colectivului pedagogic,
desemnat in aceasta fun ctie dupa anumite criterii : o vasta experienta educativa, o
evidenta autoritate morala si profesionala, activitate de predare la clasa respectiva
etc. El este numit de catre director si raspunde in fata con ducerii de intreaga
activitate educativa a clasei ce i s-a incredintat.

Functia de diriginte a devenit necesara, incepand cu clasa a V-a, datorita faptului

ca:

- de la aceasta clasa inceteaza activitatea invatatorului, ca singurul conducator al

vietii clasei,iar munca educativa este luata de profesori.
- planul de invatamant nu contine activitati sau obiecte de invata mat care sa
permita elevilor sa puna si sa-si rezolve si anumite probleme educative (sau de alt
gen) personale.

5
-varietatea influentelor si complexitatea problemelor educative pre tind un
coordonator si indrumator, un specialist care sa imbratiseze si sa conduca intreaga
opera de formare a personalitatii elevilor.

- se impune realizarea unor cerinte si actiuni unitare care sa duca, in decursul

scolaritatii la atingerea obiectivelor urmarite.

Dirigintele reprezinta un model de conduita pentru elevi, demn de a fi urmat in

activitatea si viata lor ulterioara. Fara a prelua sau a se suprapune sarcinilor
celorlalti profesori, dirigintele are totusi functii specifice si complementare fata de
toti ceilalti. El este pentru clasa sa ceea ce este directorul pentru scoala :
organizatorul, indrumatorul si coordonatorul intregii activitati instructiv -;
educative si a vietii colecti vului de care raspunde.
Raspunderile sale fiind atat de mari el trebuie sa aiba un profil mo ral deosebit si sa
dispuna de alese calitati psihice si pedagogice. Ca principal educator al clasei el
orienteaza intreaga activitate a acesteia in asa fel, incat sarcinile scolii sa fie
realizate cu succes. In calitatea pe care o are el trebuie sa fie permanent preocupat
de sistematizarea adancirea si sporirea eficientei influentelor exercitate de toti
factorii educativi (profesori, familie, mass -; media ) asupra elevilor.

Obiectivele muncii dirigintelui

a)educarea elevilor, ca problema centrala a activitatii sale. Orga nizarea si

indrumarea vietii colectivului reprezinta nu numai o sarcina, ci si o conditie
esentiala a succesului muncii educative. De felul in care dirigintele stie sa sudeze
colectivul, sa-l antreneze in realizarea unor perspective atragatoare, sa stabileasca
relatii de apropiere si de sprijin reciproc intre el si clasa, sa-l integreze in colectivul
scolar, sa-l mobilizeze si sa-i insufle entuziasmul unei munci creatoare depinde
reusita sa.

Indrumarea si educarea colectivului presupune nu numai cunoaste rea temeinica a

particularitatilor de viata ale acestuia, a legilor psihologiei de grup,ci si a modului
in care se constituie si functioneaza micro grupele, a influientei lor asupra
grupului,a legilor dupa care liderii sunt alesi si urmati etc. Cunoasterea
microstructurii grupurilor, patrunde rea in intimitatea relatiilor existente intre
membrii ei, dialogul permane nt cu clasa sunt conditii ale succesului in activitatea
cu toate categoriile de elevi.

b) cunoasterea psihologiei clasei, a particularitatior de varsta ale elevilor, studierea

profilului spiritual al fiecarui elev in parte, a aptitudinilor si trasaturilor sale morale
etc. constituie o sarcina si o conditie, in acelasi timp, a organizarii rationale a
intregii activitati instructiv - educative a clasei. Dirigintele este veriga intermediara
6
intre elev si profe sori, pe de o parte, intre acesta si familie, pe de alta parte. El este
cel care concentand si sistematizand datele despre fiecare elev le ofera celor
interesati, utilizandu-le in acelasi timp in scopul influentarii poziti ve a dezvoltarii
fiecarui elev. Fara a se transforma in biograful elevilor el se ingrijeste ca treptat
imaginea despre fiecare elev, despre per spectivele sale de dezvoltare, despre tinuta
sa morala sa devina cat mai completa si mai reala.

c)asigurarea succesului la invatatura al tuturor elevilor, mobilizarea lor pentru

ridicarea continua a performantelor, urmarirea progresului pe care il face fiecare
elev si sprijinirea reusitei sale, la toate obiecte le si activitatile.In conditiile in care
lupta impotriva abandonului scolar are un caracter social si national, la toate
nivelele invatamantului, diri gintele trebuie sa contribuie la prevenirea unor asfel
de situatii.

d) organizarea si sprijinirea activitatii extrascolare si a timpului liber al elevilor,

trebuie sa-l preocupe pe diriginte deoarece aceste activita ti vin sa completeze si sa
consolideze pregatirea primita in scoala.Cat priveste organizarea timpului liber,
dirigintele va urmari nu numai initierea elevilor in folosirea rationala a acestuia
pentru invatatura ci si organizarea unor activitati (excursii, tabere etc.) dorite de
elevi care au rol de refacere, dar si de stabilire a unei relatii de apropiere intre el si
clasa.

e) coordonarea si indrumarea muncii tuturor factorilor care actionea za asupra

clasei sale (profesori, familie etc.) este o alta obligatie a diri gintelui. Orientand
ansamblul influentelor exercitate asupra clasei spre realizarea acelorasi obiective,
dandu-le o directie unica si asigu randu-le un caracter unitar,convergent si activ,
dirigintele este factorul polarizator al acestora. Cunoscand specificul activitatii
fiecarui factor, avand imaginea clara a ceea ce trebuie sa se realizeze, si dispunand
de experienta necesara pentru a-i mobiliza intr-o actiune eficienta el va spori
sansele de succes ale activitatii didactico -; educative.

f) impreuna cu ceilalti profesori ai clasei sale el va organiza si indru ma actiunea de

orientare scolara si profesionala a elevilor. Pregatirea elevilor pentru a-si putea
alege in mod constient si independent tipul de studii sau profesiunea viitoare
reprezinta o actiune complexa si de lunga durata, la realizarea careia se cer
antrenati mai multi factori.
Actiunea de orientare scolara si profesionala reprezinta un indiciu al trainiciei
sistemului de invatamant si o forma de finalizare a pregatirii tineretului pentru
viata.

Activitatea dirigintelui este foarte complexa si de mare responsabili tate,

pretinzand un inalt grad de organizare si planificare, el trebuind sa cuprinda in raza
7
sa de actiune toate laturile dezvoltarii personalita tii elevilor ( fizica, intelectuala,
morala etc.). El trebuie sa utilizeze un ansamblu de metode si procedee didactico -;
educative , generale si speciale, prin care sa le formeze elevilor priceperi si
deprinderi de munca independenta, dandu-le incredere in fortele proprii, ajutandu-i
in toate problemele care le au.
Aceste lucruri se pot realiza prin: convorbirile cu elevii si cu profesorii care predau
la clasa respectiva, analiza rezultatelor la invatatura si a celor din activitatiile
extrascolare, chestionare, asistentele la lectii, contactul permanent cu familiile
elevilor, excursii si vizite, organizarea unor intalniri cu reprezentanti ai diferitelor
profesiuni, organizarea unor schimburi de experienta intre elevii clasei pe diferite
teme (studiul individual, folosirea timpului liber etc.), organizarea unor dezbateri,
concursuri etc.
Din toate posibilitatile dirigintele trebuie sa aleaga pe acelea care corespund mai
bine obiectivelor urmarite, particularitatilor de viata ale clasei, natura activitatii
desfasurate etc., in asa fel incat ele sa dea muncii sale o nota activa si creatoare.De
asemenea, el va tine seama si de faptul ca actiuni asemanatoare cu clasa pot
organiza si alti pro fesori de specialitate si de aceea va urmari sa evite paralelismul,
supraincarcarea si sa dea o nota de varietate actiunilor respective.

Un rol deosebit in ansamblul activitatii dirigintelui il ocupa ora de dirigintie, care

prin functiile si caracterul ei organizat si sistematic, ii permite dirigintelui un
contact mai consistent si o urmarire periodica a progreselor obtinute de colectivul
clasei. Prin continutul orelor de dirigintie, prin metodica acestora si prin legatura
lor cu restul activitati lor desfasurate de diriginte, acesta poate tine un permanent
contact cu clasa.
Ora de dirigintie poate avea un continut variat, care sa acopere in linii generale
aproape toate sarcinile educatiei (morale, intelectuale, estetice, orientare
profesionala etc.).Temele adecvate nivelului de dezvoltare al elevilor si
particularitatile de viata ale clasei, stabilite uneori cu consultarea clasei, pot prilejui
dezbaterea unor teme fundamentale ale societatii.
Metodica desfasurarii acestor ore poate fi de asemenea foarte va riata, incepand cu
expuneri si explicatii stiintifice si sfarsind cu demon stratii practice sau cu
utilizarea unor mijloace audio-;vizuale moderne. Metodele didactice, in special
cele ale educatiei morale (convorbirea etica, exemplificarea) sunt folosite
deopotriva. Caracterul activ al acestor ore este obtinut prin utilizarea dialogului, al
dezbaterilor, al intalnirilor, referatelor, al analizelor de cazuri, al analizei muncii
etc., care dau orelor de dirigintie o nota antrenanta, diferita de cea a lectiilor
obisnuite.

Fara a avea o structura rigida ora de dirigintie se desfasoara in linii generale dupa
urmatorul plan : pregatirea psihologica a clasei si anuntarea subiectului orei,
analiza cu ajutorul elevilor a exemplelor, a materialului faptic, a situatiei concrete
etc.,generalizarea, raportarea si aplicarea concluziilor la situatia clasei sau a
elevilor si recomandari sfaturi, sugestii pentru traducerea in practica a
invatamintelor extrase. Ora de dirigentie este un punct de convergenta a intregii
8
acti vitati comune a dirigintelui cu clasa si ea poate fi continuata, largita si
consolidata prin activitatile din afara clasei, organizate si conduse de diriginte sau
de catre un alt factor educativ.

De exemplu, o excursie poate avea obiective complexe : instructiv educative, de

orientare scolara si profesionala etc. Rolul dirigintelui este deosebit de important
chiar daca nu el este initiatorul si organiza torul acesteia, ajutand la stabilirea
obiectivelor complexe ce pot fi urmarite, contribuind la pregatirea ei, integrand-o
in planul sau de munca, ajutand la valorificarea rezultatelor ei. Participand la
excursie dirigintele va urmari imbogatirea si si precizarea cunostintelor(informa
tiilor) sale despre elevi, cunoasterea microgrupurilor si a liderilor, gra dul de
disciplina, informatiile elevilor in diferite domenii, interesele lor, orientarea scolara
si profesionala, efectele produse asupra elevilor de diverse evenimente sau
intamplari petrecute, colaborarea cu ceilalti profesori, modul in care pot fi elevii
atrasi in organizarea unor astfel de manifestari etc.Prin urmare, o astfel de actiune
ii permite sa faca si sa cunoasca mai mult despre elevii sai decat multe lectii sau
activitati.

In cazul convorbirilor cu clasa folosind informatiile cu pricepere si dand acestora

un caracter sistematic, de apropiere si incredere reciproca, dirigintele poate
exercita prin intermediul lor o influenta pozitiva, continua asupra activitatii clasei.
El poate cunoaste opinia clasei, o poate influenta, poate solicita ajutorul clasei,
sugestii, initiati ve etc., poate mobiliza colectivul si poate crea o atmosfera de lucru
si entuziasm, de calm si optimism, un climat propice formarii trasaturilor morale
ale fiecarui elev. Un dialog permanent cu clasa reprezinta un puternic instrument
formativ , daca dirigintele stie sa sa-i exploateze toate resursele de care dispune
aceasta metoda.In calitate de prieten si indrumator al elevilor, dirigintele devine un
modelator perseverent si priceput al personalitatii fiecarui elev numai daca stie sa
dea fiecarei actiuni si fiecarei metode nota sa specifica, personala si creatoare,
sporind in felul acesta succesele si bucuriile elevilor sai.
O atentie speciala trebuie sa acorde dirigintele calitatii actiunilor pe care le
intreprinde, pregatirii si evaluarii acestora. Combaterea formalismului, a rigiditatii,
a sablonului si a rutinei sunt cerinte esentiale si permanente ale activitatii
dirigintelui.Factorului afectiv i se va rezerva un loc deosebit in cadrul relatiilor
profesor si elev, deoarece adeseori acesta e cel care conditioneaza succesul
actiunilor intreprinse cu clasa.
Eficienta muncii dirigintelui depinde intre altele si de respectarea unor cerinte
pedagogice generale cum sunt :

a) alegerea, pregatirea si organizarea unor actiuni variate si intere sante la nivelul

clasei respective;

9
b) stabilirea unor obiective clare,cuprinzatoare si realizabile,precum si adecvarea
actiunilor intreprinse in mod planificat;

c) imbinarea actiunilor colective cu cele individuale si folosirea unor metode si

procedee variate, active si eficiente;

d) mobilizarea tuturor factorilor educativi care lucreaza cu clasa si asigurarea unei

conlucrari sistematice si rodnice a acestora pe tot parcursul anilor, realizandu-se o
actiune unitara si coordonata;

e) evaluarea sistematica a rezultatelor obtinute si transformarea acestora in puncte

de sprijin ale actiunilor viitoare;

f) asigurarea unui dialog permanent cu clasa si crearea unui climat favorabil

oricarei actiuni educative;

Sistemul muncii dirigintelui cuprinde principalele coordonate ale activitatii

instructiv -; educative utilizabile la clasa respectiva. El face parte din sistemul
actiunilor educative intreprinse in scoala in vederea pregatirii tinerei generatii
pentru munca si o viata activa, adaptand si concretizand obiectivele generale la
nivelul si particulari tatile fiecarei clase de care raspunde dirigintele. Dificultatea,
dar si meritul dirigintelui consta in a sti sa organizeze activitatea tuturor factorilor
intr-o actiune convergenta si sistematica, potrivit unui plan elaborat cu multa grija,
pentru a realiza tot ceea ce si-a propus.

Dand un sens creator activitatii sale dirigintele se va folosi de orice prilej aparut in
viata scolii prin care ar putea accentua si consolida influentele pozitive exercitate
asupra clasei pe care o conduce. El va recurge la o serie de instrumente verificate si
eficiente de natura sa sporeasca valoarea formativa a actiunilor intreprinse:
discutii,dezbateri, chestionare, compuneri etc., si in special se va folosi de unele
documente de natura sa-i usureze si sistematizeze munca : caietul dirigintelui, fise
psiho -; pedagogice de cunoastere si caracterizare a elevilor, planificari ale
actiunilor educative etc. Fara a face din acestea un scop in sine el va avea grija ca
ele sa-i ajute sa-si concre tizeze rezultatele actiunilor si sa poata oferi colegilor, si
in special profesorilor care predau la clasa sa, un ajutor efectiv in perfectiona rea
muncii educative cu elevii. Rezulta asadar ca numai pe baza unui plan de
perspectiva urmarit si realizat metodic dirigintele va putea deveni principalul
educator si modeltor al personalitatii elevilor ce i-au fost incredintati.

10
Dirigintele si rolul lui - eseu

Dirigintele si rolul lui

Practica educativa indelungata a demonstrat necesitatea de a incredinta unui

diriginte o intreaga activitate de coordonare a tuturor influentelor educative ce se
exercita asupra unei clase. Dirigintele este un nembru al colectivului pedagogic,
desemnat in aceasta fun ctie dupa anumite criterii : o vasta experienta educativa, o
evidenta autoritate morala si profesionala, activitate de predare la clasa respectiva
etc. El este numit de catre director si raspunde in fata con ducerii de intreaga
activitate educativa a clasei ce i s-a incredintat.

Functia de diriginte a devenit necesara, incepand cu clasa a V-a, datorita faptului

ca:

- de la aceasta clasa inceteaza activitatea invatatorului, ca singurul conducator al

vietii clasei,iar munca educativa este luata de profesori.
- planul de invatamant nu contine activitati sau obiecte de invata mat care sa
permita elevilor sa puna si sa-si rezolve si anumite probleme educative (sau de alt
gen) personale.

-varietatea influentelor si complexitatea problemelor educative pre tind un

coordonator si indrumator, un specialist care sa imbratiseze si sa conduca intreaga
opera de formare a personalitatii elevilor.

- se impune realizarea unor cerinte si actiuni unitare care sa duca, in decursul

scolaritatii la atingerea obiectivelor urmarite.

Dirigintele reprezinta un model de conduita pentru elevi, demn de a fi urmat in

activitatea si viata lor ulterioara. Fara a prelua sau a se suprapune sarcinilor
celorlalti profesori, dirigintele are totusi functii specifice si complementare fata de
toti ceilalti. El este pentru clasa sa ceea ce este directorul pentru scoala :
organizatorul, indrumatorul si coordonatorul intregii activitati instructiv -;
educative si a vietii colecti vului de care raspunde.
Raspunderile sale fiind atat de mari el trebuie sa aiba un profil mo ral deosebit si sa
dispuna de alese calitati psihice si pedagogice. Ca principal educator al clasei el
orienteaza intreaga activitate a acesteia in asa fel, incat sarcinile scolii sa fie
realizate cu succes. In calitatea pe care o are el trebuie sa fie permanent preocupat
de sistematizarea adancirea si sporirea eficientei influentelor exercitate de toti
factorii educativi (profesori, familie, mass -; media ) asupra elevilor.
11
Obiectivele muncii dirigintelui

a)educarea elevilor, ca problema centrala a activitatii sale. Orga nizarea si

indrumarea vietii colectivului reprezinta nu numai o sarcina, ci si o conditie
esentiala a succesului muncii educative. De felul in care dirigintele stie sa sudeze
colectivul, sa-l antreneze in realizarea unor perspective atragatoare, sa stabileasca
relatii de apropiere si de sprijin reciproc intre el si clasa, sa-l integreze in colectivul
scolar, sa-l mobilizeze si sa-i insufle entuziasmul unei munci creatoare depinde
reusita sa.

Indrumarea si educarea colectivului presupune nu numai cunoaste rea temeinica a

particularitatilor de viata ale acestuia, a legilor psihologiei de grup,ci si a modului
in care se constituie si functioneaza micro grupele, a influientei lor asupra
grupului,a legilor dupa care liderii sunt alesi si urmati etc. Cunoasterea
microstructurii grupurilor, patrunde rea in intimitatea relatiilor existente intre
membrii ei, dialogul permane nt cu clasa sunt conditii ale succesului in activitatea
cu toate categoriile de elevi.

b) cunoasterea psihologiei clasei, a particularitatior de varsta ale elevilor, studierea

profilului spiritual al fiecarui elev in parte, a aptitudinilor si trasaturilor sale morale
etc. constituie o sarcina si o conditie, in acelasi timp, a organizarii rationale a
intregii activitati instructiv - educative a clasei. Dirigintele este veriga intermediara
intre elev si profe sori, pe de o parte, intre acesta si familie, pe de alta parte. El este
cel care concentand si sistematizand datele despre fiecare elev le ofera celor
interesati, utilizandu-le in acelasi timp in scopul influentarii poziti ve a dezvoltarii
fiecarui elev. Fara a se transforma in biograful elevilor el se ingrijeste ca treptat
imaginea despre fiecare elev, despre per spectivele sale de dezvoltare, despre tinuta
sa morala sa devina cat mai completa si mai reala.

c)asigurarea succesului la invatatura al tuturor elevilor, mobilizarea lor pentru

ridicarea continua a performantelor, urmarirea progresului pe care il face fiecare
elev si sprijinirea reusitei sale, la toate obiecte le si activitatile.In conditiile in care
lupta impotriva abandonului scolar are un caracter social si national, la toate
nivelele invatamantului, diri gintele trebuie sa contribuie la prevenirea unor asfel
de situatii.

d) organizarea si sprijinirea activitatii extrascolare si a timpului liber al elevilor,

trebuie sa-l preocupe pe diriginte deoarece aceste activita ti vin sa completeze si sa
consolideze pregatirea primita in scoala.Cat priveste organizarea timpului liber,
dirigintele va urmari nu numai initierea elevilor in folosirea rationala a acestuia
pentru invatatura ci si organizarea unor activitati (excursii, tabere etc.) dorite de
elevi care au rol de refacere, dar si de stabilire a unei relatii de apropiere intre el si
clasa.

12
e) coordonarea si indrumarea muncii tuturor factorilor care actionea za asupra
clasei sale (profesori, familie etc.) este o alta obligatie a diri gintelui. Orientand
ansamblul influentelor exercitate asupra clasei spre realizarea acelorasi obiective,
dandu-le o directie unica si asigu randu-le un caracter unitar,convergent si activ,
dirigintele este factorul polarizator al acestora. Cunoscand specificul activitatii
fiecarui factor, avand imaginea clara a ceea ce trebuie sa se realizeze, si dispunand
de experienta necesara pentru a-i mobiliza intr-o actiune eficienta el va spori
sansele de succes ale activitatii didactico -; educative.

f) impreuna cu ceilalti profesori ai clasei sale el va organiza si indru ma actiunea de

orientare scolara si profesionala a elevilor. Pregatirea elevilor pentru a-si putea
alege in mod constient si independent tipul de studii sau profesiunea viitoare
reprezinta o actiune complexa si de lunga durata, la realizarea careia se cer
antrenati mai multi factori.
Actiunea de orientare scolara si profesionala reprezinta un indiciu al trainiciei
sistemului de invatamant si o forma de finalizare a pregatirii tineretului pentru
viata.

Activitatea dirigintelui este foarte complexa si de mare responsabili tate,

pretinzand un inalt grad de organizare si planificare, el trebuind sa cuprinda in raza
sa de actiune toate laturile dezvoltarii personalita tii elevilor ( fizica, intelectuala,
morala etc.). El trebuie sa utilizeze un ansamblu de metode si procedee didactico -;
educative , generale si speciale, prin care sa le formeze elevilor priceperi si
deprinderi de munca independenta, dandu-le incredere in fortele proprii, ajutandu-i
in toate problemele care le au.
Aceste lucruri se pot realiza prin: convorbirile cu elevii si cu profesorii care predau
la clasa respectiva, analiza rezultatelor la invatatura si a celor din activitatiile
extrascolare, chestionare, asistentele la lectii, contactul permanent cu familiile
elevilor, excursii si vizite, organizarea unor intalniri cu reprezentanti ai diferitelor
profesiuni, organizarea unor schimburi de experienta intre elevii clasei pe diferite
teme (studiul individual, folosirea timpului liber etc.), organizarea unor dezbateri,
concursuri etc.
Din toate posibilitatile dirigintele trebuie sa aleaga pe acelea care corespund mai
bine obiectivelor urmarite, particularitatilor de viata ale clasei, natura activitatii
desfasurate etc., in asa fel incat ele sa dea muncii sale o nota activa si creatoare.De
asemenea, el va tine seama si de faptul ca actiuni asemanatoare cu clasa pot
organiza si alti pro fesori de specialitate si de aceea va urmari sa evite paralelismul,
supraincarcarea si sa dea o nota de varietate actiunilor respective.

Un rol deosebit in ansamblul activitatii dirigintelui il ocupa ora de dirigintie, care

prin functiile si caracterul ei organizat si sistematic, ii permite dirigintelui un
contact mai consistent si o urmarire periodica a progreselor obtinute de colectivul
13
clasei. Prin continutul orelor de dirigintie, prin metodica acestora si prin legatura
lor cu restul activitati lor desfasurate de diriginte, acesta poate tine un permanent
contact cu clasa.
Ora de dirigintie poate avea un continut variat, care sa acopere in linii generale
aproape toate sarcinile educatiei (morale, intelectuale, estetice, orientare
profesionala etc.).Temele adecvate nivelului de dezvoltare al elevilor si
particularitatile de viata ale clasei, stabilite uneori cu consultarea clasei, pot prilejui
dezbaterea unor teme fundamentale ale societatii.
Metodica desfasurarii acestor ore poate fi de asemenea foarte va riata, incepand cu
expuneri si explicatii stiintifice si sfarsind cu demon stratii practice sau cu
utilizarea unor mijloace audio-;vizuale moderne. Metodele didactice, in special
cele ale educatiei morale (convorbirea etica, exemplificarea) sunt folosite
deopotriva. Caracterul activ al acestor ore este obtinut prin utilizarea dialogului, al
dezbaterilor, al intalnirilor, referatelor, al analizelor de cazuri, al analizei muncii
etc., care dau orelor de dirigintie o nota antrenanta, diferita de cea a lectiilor
obisnuite.

Fara a avea o structura rigida ora de dirigintie se desfasoara in linii generale dupa
urmatorul plan : pregatirea psihologica a clasei si anuntarea subiectului orei,
analiza cu ajutorul elevilor a exemplelor, a materialului faptic, a situatiei concrete
etc.,generalizarea, raportarea si aplicarea concluziilor la situatia clasei sau a
elevilor si recomandari sfaturi, sugestii pentru traducerea in practica a
invatamintelor extrase. Ora de dirigentie este un punct de convergenta a intregii
acti vitati comune a dirigintelui cu clasa si ea poate fi continuata, largita si
consolidata prin activitatile din afara clasei, organizate si conduse de diriginte sau
de catre un alt factor educativ.

De exemplu, o excursie poate avea obiective complexe : instructiv educative, de

orientare scolara si profesionala etc. Rolul dirigintelui este deosebit de important
chiar daca nu el este initiatorul si organiza torul acesteia, ajutand la stabilirea
obiectivelor complexe ce pot fi urmarite, contribuind la pregatirea ei, integrand-o
in planul sau de munca, ajutand la valorificarea rezultatelor ei. Participand la
excursie dirigintele va urmari imbogatirea si si precizarea cunostintelor(informa
tiilor) sale despre elevi, cunoasterea microgrupurilor si a liderilor, gra dul de
disciplina, informatiile elevilor in diferite domenii, interesele lor, orientarea scolara
si profesionala, efectele produse asupra elevilor de diverse evenimente sau
intamplari petrecute, colaborarea cu ceilalti profesori, modul in care pot fi elevii
atrasi in organizarea unor astfel de manifestari etc.Prin urmare, o astfel de actiune
ii permite sa faca si sa cunoasca mai mult despre elevii sai decat multe lectii sau
activitati.

14
In cazul convorbirilor cu clasa folosind informatiile cu pricepere si dand acestora
un caracter sistematic, de apropiere si incredere reciproca, dirigintele poate
exercita prin intermediul lor o influenta pozitiva, continua asupra activitatii clasei.
El poate cunoaste opinia clasei, o poate influenta, poate solicita ajutorul clasei,
sugestii, initiati ve etc., poate mobiliza colectivul si poate crea o atmosfera de lucru
si entuziasm, de calm si optimism, un climat propice formarii trasaturilor morale
ale fiecarui elev. Un dialog permanent cu clasa reprezinta un puternic instrument
formativ , daca dirigintele stie sa sa-i exploateze toate resursele de care dispune
aceasta metoda.In calitate de prieten si indrumator al elevilor, dirigintele devine un
modelator perseverent si priceput al personalitatii fiecarui elev numai daca stie sa
dea fiecarei actiuni si fiecarei metode nota sa specifica, personala si creatoare,
sporind in felul acesta succesele si bucuriile elevilor sai.
O atentie speciala trebuie sa acorde dirigintele calitatii actiunilor pe care le
intreprinde, pregatirii si evaluarii acestora. Combaterea formalismului, a rigiditatii,
a sablonului si a rutinei sunt cerinte esentiale si permanente ale activitatii
dirigintelui.Factorului afectiv i se va rezerva un loc deosebit in cadrul relatiilor
profesor si elev, deoarece adeseori acesta e cel care conditioneaza succesul
actiunilor intreprinse cu clasa.
Eficienta muncii dirigintelui depinde intre altele si de respectarea unor cerinte
pedagogice generale cum sunt :

a) alegerea, pregatirea si organizarea unor actiuni variate si intere sante la nivelul

clasei respective;

b) stabilirea unor obiective clare,cuprinzatoare si realizabile,precum si adecvarea

actiunilor intreprinse in mod planificat;

c) imbinarea actiunilor colective cu cele individuale si folosirea unor metode si

procedee variate, active si eficiente;

d) mobilizarea tuturor factorilor educativi care lucreaza cu clasa si asigurarea unei

conlucrari sistematice si rodnice a acestora pe tot parcursul anilor, realizandu-se o
actiune unitara si coordonata;

e) evaluarea sistematica a rezultatelor obtinute si transformarea acestora in puncte

de sprijin ale actiunilor viitoare;

f) asigurarea unui dialog permanent cu clasa si crearea unui climat favorabil

oricarei actiuni educative;

Sistemul muncii dirigintelui cuprinde principalele coordonate ale activitatii

instructiv -; educative utilizabile la clasa respectiva. El face parte din sistemul
actiunilor educative intreprinse in scoala in vederea pregatirii tinerei generatii
pentru munca si o viata activa, adaptand si concretizand obiectivele generale la
nivelul si particulari tatile fiecarei clase de care raspunde dirigintele. Dificultatea,
15
dar si meritul dirigintelui consta in a sti sa organizeze activitatea tuturor factorilor
intr-o actiune convergenta si sistematica, potrivit unui plan elaborat cu multa grija,
pentru a realiza tot ceea ce si-a propus.

Dand un sens creator activitatii sale dirigintele se va folosi de orice prilej aparut in
viata scolii prin care ar putea accentua si consolida influentele pozitive exercitate
asupra clasei pe care o conduce. El va recurge la o serie de instrumente verificate si
eficiente de natura sa sporeasca valoarea formativa a actiunilor intreprinse:
discutii,dezbateri, chestionare, compuneri etc., si in special se va folosi de unele
documente de natura sa-i usureze si sistematizeze munca : caietul dirigintelui, fise
psiho -; pedagogice de cunoastere si caracterizare a elevilor, planificari ale
actiunilor educative etc. Fara a face din acestea un scop in sine el va avea grija ca
ele sa-i ajute sa-si concre tizeze rezultatele actiunilor si sa poata oferi colegilor, si
in special profesorilor care predau la clasa sa, un ajutor efectiv in perfectiona rea
muncii educative cu elevii. Rezulta asadar ca numai pe baza unui plan de
perspectiva urmarit si realizat metodic dirigintele va putea deveni principalul
educator si modeltor al personalitatii elevilor ce i-au fost incredintati.

__________________________________________________________________
_______
Munca educativă cu un colectiv de elevi este greu de conceput fără prezenţa unui
îndrumător capabil să organizeze, conducă şi să coordoneze ansamblul influenţelor
ce se exercită asupra membrilor grupului.
    Activitatea de predare a fiecărui profesor presupune integrarea contribuţiei sale,
armonizarea ei cu a celorlalţi colegi şi mai ales orientarea şi adecvarea ei la
modelul de personalitate pe care vrem sa-l realizăm. Un asemenea rol îi revine
dirigintelui.
    Funcţia de diriginte îi sporeşte profesorului responsabilitatea, îi amplifică rolul
şi îl aşează într-un anumit raport cu toţi ceilalţi factori educativi. Această funcţie îl
apropie de elevi şi îi lărgeşte simţitor sfera de influenţă, adăugând la predarea
specialităţii şi rolul de coordonator al întregii activităţi a clasei sale. Dirigintelui îi
revine sarcina de a urmări climatul de muncă al clasei, interesul şi emulaţia elevilor
pentru învăţătură, aria lor de informare, stilul de muncă, eficienţa activităţilor
colective şi mai ales progresul fiecărui elev la fiecare obiect de învăţământ şi de la
o etapă la alta.
    Contribuţia dirigintelui este hotărâtoare prin modul în care ştie să organizeze şi
să stimuleze dorinţa şi ambiţia elevilor de a-şi îndeplini cu simţ de răspundere toate
obligaţiile şcolare. A le insufla conştiinţa datoriei şi autocontrolul înseamnă a-i
ajuta să-şi înţeleagă corect statutul de şcolar şi să dobândească un comportament
adecvat. Învăţându-i cum să-nveţe, cum să-şi organizeze munca, cum să-şi formeze
16
priceperi, deprinderi şi atitudini corespunzătoare în activitatea de instruire,
dirigintele îi ajută de fapt să se integreze cu succes în colectivul şcolar şi să-şi
găsească drumul propriu al auto-realizării şi al auto-formării.
    Legătura pe care dirigintele o menţine cu ceilalţi profesori şi cu ceilalţi factori
educativi, prin comparaţia clasei sale cu celelalte clase şi mai ales prin raportarea
rezultatelor la obiectivele stabilite pe şcoală, acesta devine îndrumătorul real al
adevăratei formări şi dezvoltări al elevilor îmbinând calitatea de profesor cu cea de
educator.
    Îi ajută pe elevi să înţeleagă corect faptul că instruirea reprezintă principala cale
de dezvoltare multilaterală, îi ajută să se maturizeze şi să-şi conştientizeze
principalele îndatoriri şcolare.
    Dirigintele este preocupat să-şi pună clasa în legătură cu mediul social, cu viaţa
şi cu problemele ei. Frumuseţea relaţiilor cu ceilalţi, utilizarea timpului liber,
bucuria de a trai, nevoia de a cunoaşte, grija pentru păstrarea mediului natural,
lupta pentru pace, prietenia şi solidaritatea cu tineretul înaintat şi alte aspecte ale
pregătirii elevilor pentru viaţa socială, se înscriu de asemenea printre obiectivele
principale ale muncii educative a dirigintelui la orice clasă. Conştiinţa politico-
morală a elevilor va forma nucleul în jurul căruia trebuie să se structureze
principalele preocupări ale fiecărui tânăr, a-l ajuta să vadă însemnând a-l orienta.
    Orice diriginte urmăreşte realizarea unor obiective concrete cum sunt:

 studierea şi cunoaşterea personalităţii elevilor; 

 organizarea şi educarea colectivului de elevi; 
 asigurarea succesului la învăţătură al tuturor elevilor şi întărirea
disciplinei; 
 formarea şi dezvoltarea profilului moral al fiecăruia; 
 orientarea şcolară şi profesională a tuturor elevilor clasei; 
 organizarea timpului liber al elevilor; 
 coordonarea eforturilor educative ale tuturor profesorilor clasei şi
asigurarea unităţii de cerinţe şi de acţiune. 
    Dirigintele, în calitatea de coordonator al influenţelor exercitate asupra clasei
sale, aduce la cunoştinţa celor interesaţi, atât planul de măsuri stabilite, cât şi
rezultatele obţinute pe diferite linii de acţiune:

 cunoaşterea elevilor; 
 rezultatele la învăţătură; 
                                                               
 aptitudini deosebite; 
 măsurile educative întreprinse. 
17
    Activitatea extraşcolară a dirigintelui vine să lămurească şi să adâncească unele
preocupări ale şcolii, consolidând cunoştinţele, priceperile şi deprinderile şi
stimulând interesele, înclinaţiile şi aptitudinile elevilor.
Activitatea practică va cuprinde un sistem de acţiuni educative, organizate în
funcţie de nivelul de dezvoltare al elevilor clasei, de preocupările şi problemele
care-i frământă la un moment dat, de faptele de viaţă care-i mobilizează şi
interesează. Astfel de acţiuni sunt:

 organizarea unor întâlniri şi discuţii cu personalităţi culturale şi ştiinţifice; 

 vizite în instituţii culturale, muzee, expoziţii de artă, spre a le oferi elevilor
posibilitatea de a cunoaşte concret sensul unei munci desfăşurată cu pasiune; 
 dezbaterea unor fapte de viaţă, cunoscute de elevi pentru a le influenţa
opiniile; 
 participarea la acţiuni şi evenimente importante care să consolideze
deprinderi de muncă şi opţiuni şcolare şi profesionale.

ABSENTEISMUL ȘCOLAR-ÎNCOTRO?

PROF. MITRACHE OFELIA LIANA

1. DEFINIRE, CARACTERIZARE, FORME, SEMNIFICAŢII

- problemă socială; conduită evazionistă, cronică, care reflectă atitudinea
structurată a lipsei de interes, motivaţie, încredre în educaţia şcolară
- fuga de la ore este o problemă predominant emoţională (conduită de tip
evazionist; evadare fizică şi psihologică din situaţia percepută ca traumatizantă)
- formă de manifestare a devianţei şcolare (semnal tardiv al existenţei unor
probleme)
- reducere a ataşamentului şi a integrării, identificare scăzută cu obiectivele şi
aspiraţiile grupului (de elevi)
- forme:
 absenteism selectiv (fuga de la şcoală este frecventă la o singură disciplină sau
doar la câteva discipline)
18
 absenteism generalizat (fuga de la şcoală este frecventă şi generalizată,
prefigurează abandonul şcolar)
 căutarea singurătăţii (reacţie la tensiunea puternică intra- sau interpersonală)
 dorinţa de a fi cu partenerul (la adolescenţi)
 dorinţa de apartenenţă la grup (,,ritualuri de iniţiere’’)
 atitudine defensivă faţă de autoritatea unui sistem
- semnificaţiile psihosociale ale fugii de la şcoală: funcţia de separare /
individualizare (mai ales la adolescenţi)

2. CAUZE
1. care ţin de personalitatea şi starea de sănătate a elevului: motivaţie şcolară
scăzută, lipsă de interes, încredere scăzută în educaţia şcolară, oboseală,
anxietate, autoeficacitate scăzută, imagine de sine deteriorată, sentimente de
inferioritate, abilităţi sociale reduse, pasivitate; refuzul de a adera la o alegere
făcută de alţii (reacţie la presiunea exercitată de dorinţele adulţilor)
2. care ţin de familie, condiţiile socio-economice ale familie: sărăcia, stil parental
indiferent, neglijent, familii dizarmonice, părinţi foarte ocupaţi sau plecaţi în
străinătate
3. care ţin de contextul şcolar specific (inclusiv relaţia profesor-elev): presiunea
grupului, supraîncărcarea şcolară, comunicarea defectuasă elev-profesor
(ironizarea, umilirea elevului) evaluarea subiectivă, frica de evaluare, conflict
cu colegii, practici educative percepute de elevi ca fiind nedrepte, frustrante,
incompatibilitate între aspiraţiile, trebuinţele de învăţare şi oferta educaţională a
şcolii; formă de apărare –împotriva disciplinei excesiv de rigidă şi severă,
politici proabsenteiste ale şcolii la elevii din clasele terminale (în şcolile
de ,elită’’)
- foarte importantă este şi variabila vârstă:
 la elevii mici - fuga de la şcoală poate fi o manifestare a ,,fobiei şcolare’’;
cauze: dependenţă crescută de părinţi, părinţi care valorizează excesiv educaţia
şcolară; stiluri parentale supraprotectoare, autoritare sau indiferente; strategie
defensivă faţă de colegii violenţi, eşecul şcolar, situaţii umilitoare
 la elevii mari - fuga de la ore este rezultatul unei opţiuni (proces de deliberare,
luare a deciziei); cauzele pot fi: frica de evaluare, de eşec, fobia / anxietatea
socială (frecventă în perioada adolescenţei, manifestată prin anxietate faţă de
situaţia de a fi observat de colegi, teama de a vorbi în public, teama de a
interacţiona cu persoane de sex opus, teama de critică, stimă de sine scăzută);
teama de pedeapsă, teama de pierdere a statutului în grup
 riscurile fugii de la şcoală: depresia, consum de toxice legale şi ilegale, acte
delictuale, abandon şcolar.

DIRIGINTELE SI DIRIGENTIA
19
Dirigintele este profesorul abilitat cu conducerea unei clase, unde si preda un
obiect de invatamant. El este desemnat in aceasta functie de conducerea scolii si
raspunde de buna desfasurare a procesului instructiv – educativ din clasa
respectiva. Dirigintele este educatorul direct al clasei de elevi, consilier personal al
elevilor si parintilor, mediator intre elevi si echipa de profesori care predau la
clasa, intre elevi si directorul scolii.

In scoala romaneasca contemporana, functia de diriginte se focalizeaza pe trei mari

categorii de atributii: coordonarea colectivului de elevi, cooperarea cu echipa de
profesori care predau la clasa si colaborarea cu familia.

a). Coordonarea colectivului de elevi se concretizeaza pe urmatoarele sarcini:

organizarea elevilor in cadrul grupului – clasa: preluarea evidentei efectivului de

elevi al clasei la inceputul anului scolar, atribuirea de sarcini fiecarui elev,
descoperirea interesului specific ale elevilor si valorificarea lor in tematica propusa
de diriginte, valorificarea dialogului deschis si sincer cu elevii in cadrul diverselor
programe educative, realizarea unui parteneriat cu familiile elevilor si cu
comunitatea locala;

indrumarea colectivului si a activitatii acestuia: implicarea constanta a dirigintelui

in evenimente obisnuite sau inedite ale clasei, indrumarea fiecarui elev,
cunoasterea riguroasa a elevilor prin aplicarea metodelor si tehnicilor de
cunoastere si autocunoastere.

b). Cooperarea dirigintelui cu echipa de profesori care predau la clasa, vizeaza:

armonizarea cerintelor educationale ale cadrelor didactice, cunoasterea
psihopedagogica a elevilor si parintilor, evaluarea progresului scolar si a
comportamentului fiecarui elev, medierea situatiilor conflictuale ivite intre elevi si
profesorii clasei, sprijinirea acestora in organizarea activitatilor extracurriculare.

c). Colaborarea dirigintelui cu familiile elevilor se poate realiza sub multiple

forme: reuniuni de informare a parintilor cu privire la documentele privind reforma
curriculara, consultarea parintilor in stabilirea curriculum-ului la decizia scolii, in
alcatuirea schemelor orare ale clasei si a programei scolare a elevilor, organizarea
de lectii deschise, ateliere de lucru practice cu parintii, corespondenta cu parintii,
vizite la domiciliu, lectorate cu parintii, reuniuni comune cu elevii si parintii, etc.

20
In relatiile cu familia se recomanda ca dirigintele sa dea dovada de principialitate,
demnitate personala, respect si tact pedagogic. Intalnirile periodice cu parintii
elevilor reprezinta un principal mijloc de comunicare cu acestia.

Relatiile dintre profesori – diriginte si familiile elevilor nu este lipsita de bariere

sau dificultati. Acestea sunt generate de mentalitati, atitudini, comportamente
neadecvate, de interesul limitat al unora dintre parinti fata de evolutia si educatia
copilului, de proliferarea familiilor dezorganizate sau incadrate in segmente sociale
defavorizate.

Managementul conflictelor

Este bine sa amintim ca nu exista tehnici infailibile de management si control al

clasei. Managementul si controlul clasei vizeaza nu numai problemele minore care
pot aparea intr-o clasa ci si problemele serioase de comportament si disciplina.
Pentru rezolvarea acestora am putea aminti:

Interventia directa. Potrivit acesteia, profesorul poate cere imperativ incetarea

comportamentului perturbator. O astfel de interventie trebuie sa fie scurta, directa
si la obiect si ar putea cuprinde: numele elevului, identificarea comportamentului
indezirabil, sugerarea comportamentului alternativ. Este bine ca la inceputul anului
scolar, in primele ore sau in prima ora de dirigentie sa stabilim un set de reguli cu
elevii, ca ei sa stie exact ce anume dorim noi de la ei, atunci ei stiu exact ce se
asteapta din partea lor.

Admonestarea elevilor care creeaza probleme de disciplina – aceasta modalitate a

fost cercetata cu precadere de catre: K. Kaufman, R. Drabman si altii, iar studiul
lor a vizat efectul admonestarii cu voce tare in fata clasei sau al admonestarii intre
patru ochi a elevilor cu comportament indezirabil. Din cinci clase cu probleme
serioase si frecvente de disciplina au fost selectati cate doi elevi. In prima faza a
experimentului aproape toate admonestarile au fost facute cu voce tare in fata
clasei iar in faza a doua, profesorii au utilizat doar admonestarea intre patru ochi.
Utilizandu-se admonestarea intre patru ochi, s-a putut observa ca problemele de
disciplina s-au redus semnificativ. Intradevar, este bine sa se incerce discutarea
problemei intre patru ochi cu elevul deoarece in acest fel nu mai are in spate clasa,
prietenii, pe care sa incerce sa-i impresioneze, sa incerce sa starneasca rasul.
Putem, astfel sa ne dam seama mai usor de motivele care l-au dus la deranjarea
orei si el va fi mult mai dispus sa se schimbe. Am putut observa ca se pot rezolva
problemele care apar, conflictele, daca petrecem timp cu elevii, iar ca diriginti
putem sa facem acest lucru mult mai usor, astfel vom ajunge sa-i cunoastem, sa le
intelegem comportamentul si-i vom face mai vulnerabili la admonestare.

21
Tehnica interviului – aceasta tehnica este o strategie utila in cazul unor forme mai
serioase de comportament indezirabil si poate fi folosit atunci cand sunt implicati
unul sau mai multi elevi. Interviul investigativ ar trebui sa vizeze numai elevul/
elevii implicati in incident si acolo unde este posibil, sa se desfasoare dupa ce s-au
mai linistit putin lucrurile. Se incearca astfel reducerea la minimum a efectelor si a
posibilitatilor de extindere a incidentului. Daca sunt implicati mai multi elevi, ar
trebui sa i se permita fiecaruia sa-si prezinte propria versiune asupra a ceea ce s-a
intamplat, profesorul trebuind sa intervina doar pentru clarificarea faptelor si
pentru a discerne intre fapte si opinii; ar trebui apoi solutionate discrepantele dintre
diferitele versiuni, pentru a obtine una finala, acceptabila si acceptata de catre toti
elevii implicati.

Un management eficient al situatiilor scolare presupune prezenta regulilor, asa

dupa cum am amintit mai sus. Kenneth Moore scria: „Elevii au nevoie si vor
reguli. Ei vor sa stie ce se asteapta de la ei si de ce. Profesorii care incearca sa evite
fixarea unor reguli si a unor structuri vor descoperi adesea ca rezultatul este haosul,
mai ales cand se ocupa de copii mici.

Regulile care guverneaza situatia normala dintr-o clasa trebuie sa satisfaca

urmatoarele criterii: relevanta, proprietatea de a fi semnificative,
pozitivitatea. Pentru a fi relevante, regulile trebuie sa evite extremele: sa nu fie atat
de generale incat sa nu se potriveasca nici unei situatii reale dar nici atat de
specifice incat fiecare lectie noua sa reclame alte reguli.

Eseu: PROIECT DIDACTIC

GRUPA: mijlocie Elemente de
activitate casnica, covrigei mari si
mici
Proiect: Importanta jocului didactic in
integrarea copiilor cu ces

Instituirea unui sistem de reguli necesita timp, deoarece multe dintre ele devin
evidente pentru elevi in urma producerii unor incidente. In astfel de situatii,
profesorul trebuie sa dovedeasca autoritatea de a impune si de a intari regula
respectiva. Nu trebuie fixate reguli care nu pot fi impuse sau care nu pot fi
respectate, deoarece aceasta are implicatii negative atat in ceea ce priveste
autoritatea profesorului, cat si, mult mai grav, in ceea ce priveste ideea de ordine si
coerenta.

Negocierea regulilor presupune in mod explicit si negocierea unor pedepse pentru

incalcarea lor; nu este recomandabil ca eventualele pedepse pentru nerespectarea
unor reguli sa fie hotarate dupa producerea incidentului. In acelasi timp, Kenneth
Moore subliniaza ca este mult mai eficienta o ierarhizare a pedepselor, in functie
de gravitate si de circumstante.
22
Combinarea autoritatii si a puterii profesorului asigura posibilitatea controlului
unei clase si mentinerea disciplinei. Incalcarea flagranta a sistemului de reguli
impune recurgerea la pedepse. Limitarea unor privilegii este privita de catre elevi
ca o pedeapsa suficient de aspra pentru a-i determina sa adopte un comportament
dezirabil; in acest sens se poate aminti: renuntarea pentru un timp determinat la
anumite procedee didactice pe care elevii le-au indragit (experiente de laborator,
utilizarea aparaturii audio-video, renuntarea la excursia proiectata sau amanarea ei
etc.), interzicerea pauzelor recreationale, a timpului de joaca, interzicerea
posibilitatii de a sta la locul preferat in sala de clasa.

Anumite tipuri de pedepse nu sunt recomandabile din cauza posibilelor efecte

negative:

activitatea scolara n-ar trebui folosita drept pedeapsa pentru a nu crea asocierea
afectiva (cu efecte negative) intre scoala si pedeapsa. Daca unui elev i s-a interzis
sa mearga in pauza, acest tip de pedeapsa n-ar trebui asociat si cu obligativitatea
realizarii unor teme scolare suplimentare;

n-ar trebui aplicate pedepse colective pentru vini individuale, deoarece facand in
acest fel, profesorul va trezi resentimente din partea elevilor nevinovati;

mijloacele psihologice de pedeapsa ( de genul: critica severa a persoanei,

ridiculizarea elevului, sarcasmul etc.) nu sunt recomandabile;

nu sunt recomandabile nici acele sanctiuni care fac apel la procedee dureroase:
bataia, zgaltaitul, etc;

nu este recomandabila trimiterea unui elev aflat in culpa la director decat in cazuri
deosebite, deoarece acest lucru slabeste considerabil autoritatea profesorului;

trebuie evitata izgonirea elevului din sala de clasa; daca este necesara izolarea, ar fi
bine ca aceasta sa fie pusa in practica in sala de clasa.

Louis Cohen si Lawrence Manion au realizat o trecere in revista a pedepselor

uzuale intarite de traditia scolara care sunt recomandabile in situatii conflictuale:

a tine un elev pentru o discutie de cateva minute, dupa ce restul clasei a plecat,
astfel incat sa piarda un autobuz (nu este cazul elevilor navetisti) sau sa fie asteptat
de prieteni;

a tine un elev la scoala dupa program, pentru a indeplini o sarcina anume, dar care
sa nu aiba legatura cu lectiile;

23
a tine un elev la scoala dupa program, pentru a termina tema sau o anumita sarcina
de lucru pe care in mod deliberat nu a terminat-o in timpul orei de clasa;

retragerea unor privilegii de genul: accesul in sala computerelor dupa program,

accesul in spatiul de joaca al scolii, accesul la programele extraclasa;

izolarea de restul clasei, insotita de obligatia de a indeplini o sarcina;

daca au fost stricate bunuri apartinand scolii, i se poate cere elevului ( daca
actiunea este adecvata din punct de vedere educativ) sa repare ceea ce a stricat sau
sa indeplineasca alte sarcini de genul: a face ordine in sala de clasa, a strange
hartiile din curtea scolii sau de pe terenul de sport, etc;

ca raspuns la utilizarea unui limbaj inacceptabil, i se poate cere elevului sa scrie

cuvantul cuvintele incriminatoriu/i de un anumit numar de ori.

In legatura cu pedepsele ca instrument de control al clasei, trebuie amintit ca este

foarte important si momentul administrarii lor. In genere, se admite ca trebuie sa se
recurga la pedepse doar in cazul unor comportamente perturbatoare repetate, si nu
in cazul unor incidente izolate, singulare, minore. Pedeapsa trebuie sa survina
atunci cand, in ciuda unor interventii repetate din partea profesorului, copilul
persista in greseala. Pedeapsa nu trebuie administrata unui elev care, in ciuda
incalcarii unor reguli, pare ca face eforturi sa se schimbe in bine; un prim pas in
recuperarea lui il constituie tocmai nerecurgerea la pedeapsa, daca situatia creata
nu este exploziva.

Aplicarea pedepsei trebuie insotita de o discutie lamuritoare cu elevul, in cadrul

careia trebuie sa se refere la natura greselii, sa ofere temeiul in virtutea caruia
comportamentul lui a fost gresit, sa explice influenta comportamnetului sau gresit
asupra celorlalti. O astfel de discutie va oferi elevului criterii in functie de care va
putea sa-si faca propriile evaluari.

Intr-o colectivitate umana trebuie sa acceptam conflictele ca fiind absolut normale,

iar rezolvarea lor trebuie sa fie un proces de grup, deoarece orice grup uman
cuprinde membri cu personalitati diferite, cu motivatii diferite si cu un potential de
munca si creatie care variaza in limite foarte largi.

Scoala pregateste viitorul adult astfel incat sa poata preintampina conflictele cu

care se confrunta si sa le evite atunci cand e cazul, sau cel putin a le rezolva in cel
mai bun mod, astfel incat atat el, cat si cei implicati sa nu fie stopati in acest proces
de schimbare si de evolutie si, deci, de dezvoltare personala.

Conflictul este o parte fireasca a vietii de zi cu zi, o realitate a vietii cotidiene,

inerenta relatiilor umane; conflictul poate fi tratat pe cai pozitive sau negative;
abordat printr-o gandire pozitiva, conflictul poate avea rezultate creative, poate fi o
forta pozitiva pentru cresterea personala si schimbarea sociala; abordat printr-o
24
gandire negativa, conflictul poate avea rezultate distructive atat din punct de
vedere emotional, spiritual, cat si fizic; conflictul poate deveni o sursa de
maturizare si invatare, ajuta la descoperirea propriilor valori si credinte, la
sanatatea mentala si individuala; capacitatile de management al conflictului pot fi
invatate; prin practica putem imbunatati comunicarea, negocierea, medierea
conflictelor; modul in care definim o problema determina daca si cum o vom
rezolva intr-un conflict sentimentele sunt importante, cateodata nu ajungem la
motivele conflictului si nu-l putem rezolva pana cand nu luam in considerare
sentimentele neconstientizate.

Activitatea de consiliere si management a conflictelor presupune modele noi de

activitate din partea profesorilor, cerinte noi de abordare a divergentelor din partea
tuturor celor implicati in interrelationare si, nu in ultimul rand, modele noi de
comportament din partea elevilor. Sansa noastra ca si consilieri si profesori este de
a-i invata pe elevii de azi sa formeze echipa performanta de maine.

Am putut observa cat de important este rolul dirigintelui in rezolvarea conflictelor

care apar in timpul orelor sau a altor tipuri de conflicte care apar in interiorul
clasei. De asemenea, dirigintele are un rol important si in a-i invata pe elevi sa
treaca peste conflictele care apar zilnic si sa le rezolve astfel incat sa ajunga sa fie
adulti responsabili.

BIBLIOGRAFIE:

1. Cretu, D., Nicu, A., Pedagogie si elemente de psihologie pentru formarea

continua a cadrelor didactice, Editura Universitatii „Lucian Blaga Sibiu,
2004.
2. Kennetth Moore, Classroom Teaching Skills, New Zork, Mc. Graw – Hill,
Inc, 1992.
3. Radu, I.T., Ezechil L., Didactica. Teoria instruirii, Editura Paralela 45,
Pitesti, 2006.
4. Stan, E., Profesorul intre autoritate si putere, Editura Teora, Bucuresti,
5. Vladescu, I., Comunicarea, factor fundamental in managementul
educational, Editura Vasiliana ’98, Iasi

25