Interdisciplinaritatea

şi consilierea
educaţională
 Învăţământul tradiţional vs învăţământul
modern
Educaţia ca obiect de studiu al pedagogiei
Etimologic, termenul „educaţie” provine din
limba latină, prin traducerea lui „e” care
înseamnă „din” şi a lui „duco-ere” în sensul
de „a scoate”. Înţelesul originar al expresiei
„e duco” capătă un sens derivat „a scoate” pe
copil din starea de natură, a creşte, a cultiva, a
îndruma.
Ca definiţie, în sensul larg, educaţia ar fi acea
activitate umană constituită dintr-un ansamblu
de influenţe şi acţiuni exercitate conştient,
organizat şi sistematic de societate , pentru a
pregati omul pentru viaţă în general, pentru
cea socială în special.
Pedagogia – ştiinţa educaţiei
Termenul de pedagogie provine din
cuvintele greceşti pais, paidos – copil şi
agoge – a conduce, a îndruma. Deci
paidagogos este cel care îndrumă copiii,
profesorul care se ocupă de educaţia
acestora.
În lucrările de specialitate se întâlnesc
cateva definiţii de referinţă ale pedagogiei.
Astfel, ea este definită ca „ştiinţa care
studiază esenţa, scopul, conţinutul,
metodele şi formele de organizare a acţiunii
educaţionale”.
 „Orice metodă pedagogică
rezultă din întâlnirea mai
multor factori şi, din acest
punct de vedere, educaţia va
rămâne mereu o artă: arta de a
adapta la o situaţie precisă,
indicaţiile generale date de
cărţile de metodologie.”
Gaston Mialaret
„Educaţia este cea mai puternică armă pe care voi
o puteţi folosi pentru a schimba lumea”

Nelson Mandela
 Diferenţele de abordare dintre învăţământul
tradiţional şi cel modern din punct de vedere
a atitudinii cadrelor didactice
Tradiţional Modern
- Şcoala pregateşte elevii pentru - Şcoala face parte din viaţă
viaţă - Cunoştiinţele sunt descoperite de
- Cadrul didactic pune copil
cunoştiinţele la dispoziţia elevilor - Şcolarizarea este interesantă şi
- Şcolarizarea este o sarcină de neconstrângătoare
suportat - Educaţia este privită ca proces
- Educaţia este provită ca rezultat - Procesul de învăţare este văzut ca
- Procesul de învăţare este o o spirală care se tot extinde având
progresie liniară prin acumularea conţinut, profunzime şi
de informaţii şi deprinderi amplitudine
- Elevii sunt consumatori pasivi de - Elevii sunt implicaţi în
informaţii şi autoritate. soluţionarea problemelor şi
participă la elaborarea proiectelor.
 Metode
didactice
1. Tradiţionale: expunerea didactică, conversaţia didactică, demonstraţia, lucrul manual, exerciţiul
2. Moderne: algoritmizarea, modelarea, problematizarea, instruirea
programată, studiul de caz, metode de simulare (jocurile, învăţarea pe
simulator), învăţarea prin descoperire.
Principala metodă de educare a gândirii în învăţământul tradiţional o
constituie expunerea profesorului, completată cu studiul individual al elevului. Această metodă
a fost criticată, susţinându-se că ea nu favorizează legătura cu practica. Lipsa de legătură cu
realitatea vine de la atitudinea elevilor: ei asistă pasiv la expunere, pe care ştiu că trebuie să o repete.
Ulterior, s-au preconizat diverse moduri de organizare a învăţământului, denumite şcoli active, în
care accentul cade pe studiul individual efectuat de elevi. Modul nou, activ, de organizare a
învăţământului se dovedeşte superior, dar solicită mult timp. Metodele activ-participative pun accent pe
învăţarea prin cooperare, aflându-se în antiteză cu metodele tradiţionale de învăţare. Educaţia pentru
participare îi ajută pe elevi să-şi exprime opţiunile în domeniul educaţiei, culturii, timpului liber, pot
deveni coparticipanţi la propria formare. Elevii nu sunt doar un receptor de informaţii, ci şi un
participant activ la educaţie.
 Din punct de vedere al strategiilor de învăţare
TRADIŢION
AL
Cadrul didactic este singura sursă
de informaţii, fiind considerat ca
fiind pe deplin instruit şi este
responsabil de comportamentul
clasei. Evaluarea se concentrează
asupra tipurilor de răspuns corect
sau greşit sau pe întrebări închise.
Elevii lucrează în primul rând
singuri.
MODERN
Cadrele didactice creează situaţii de
învăţare bazate pe experienţa
directă, interacţiuni sociale şi
cercetare, se comportă într-o
manieră interactivă fiind mediatori
în procesul de învăţare. Educatorii
şi elevii stabilesc împreună reguli
de comportare, care pun accentul pe
asumarea responsabilităţilor. Elevii
lucrează în perechi şi în grupuri
mici.
 Din punct de vedere al conţinuturilor predate
TRADIŢION
AL
Conţinutul programei este prezentat
global, este eleborat de experţi, pe
criterii externe şi încurajează
conformarea la aşteptările grupului.
Luarea deciziilor este ierarhică şi
centralizată. Diferenţele de cultură
şi individuale sunt ignorate,
deoarece se presupune că elevii se
adaptează la cultura dominantă.
Activităţile conţinute sunt bazate pe
manuale şi culegeri de exerciţii.
MODERN
Conţinuturile se elaborează
progresiv, pe măsură ce copiii fac
conexiuni, reflectă cerinţele elevilor
şi sunt adaptate la posibilităţilor lor.
Acestea recunosc realitatea unei
lumi multiculturale, diferite, pentru
a-i putea pregati mult mai bine pe
elevi pentru viitor. Luarea deciziilor
este partajată între participanţi.
Activităţile se bazează pe sursele
primare de date şi manipularea
materialelor.
 „Educaţia nu
înseamnă
pregătire pentru
viaţă; educaţia
este viaţa însăşi”
John Dewey
 Din punct de vedere al evaluării
Tradiţional
EVALUAREA:
- Este făcută în momente fixate printr-o
programare anuală şi semetrială
- Este concepută într-un format
prestabilit
- Este controlată total de cadrele
didactice
- Ia în considerare informaţia
memorată, caracteristică unui loc şi
unui moment
- Este concepută ca fiind separată de
predare
- Este bazată pe competitivitate
Inteligenţa este măsurată în capacităţi
lingvistice şi logico-matematice.
Modern
EVALUAREA:
- Este continuă şi forativă
- Foloseşte formule de tip deschis
- Se bazează pe o varietate de situaţii
- Este văzută ca un mijloc de perfecţionare
individuală
- Se face pe o perioadă lungă de timp, prin
colaborare
- Se îmbină cu predarea
Inteligenţa este recunoscută ca incluzând şi
talentele artistice şi este evaluată prin
soluţionarea problemelor din viaţa reală.
Se caută punctul de vedere al elevului cu
scopul de a înţelege percepţiile sale curente
care sunt folosite în acumularea de cunoştinţe
arată
astăzi
şcoala, va
arăta
mâine
ţara.”
Spiru
NEVOIA DE
CONSILIERE
EDUCAŢIONALĂ
Problema consilierii şcolare este una considerată de
importanţă majoră în ţările dezvoltate, preocupate de
dezvoltarea tinerei generaţii. În ziua de astăzi, când
rolul şcolii este contestat – consilierea educaţională
pare a fi răspunsul pentru multe dileme. Unii experţi
consideră că soluţia crizei şcolii ar sta într-o
abordare proactivă a posibilelor probleme cu care
actualii elevi, viitorii absolvenţi, se pot confrunta
peste câţiva ani. Astfel, elevul va fi beneficiarul unor
programe echilibrate, de prevenire şi de intervenţie a
consilierilor şcolari.
Creşterea numărului de eşecuri şi chiar abandonuri şcolare, de comportamente delincvente
sau nesănătoase, de tulburări emoţionale în rândul elevilor demonstrează faptul că şcoala
trebuie să ia nişte măsuri în această direcţie. Pentru a răspunde acestor nevoi reale, a fost
introdusă o disciplină opţională, Consiliere şi orientare, pentru toate cele trei nivele de
şcolarizare: primar, gimnazial şi liceal. Noua disciplină vine în întâmpinarea nevoilor
fundamentale ale oricărui elev, fie el copil sau adolescent: autocunoaşterea şi respectul de
sine, de a comunica şi a se relaţiona armonios cu ceilalţi, de a poseda tehnici de învăţare
eficientă şi creativă, de luare de decizii, de rezolvare de probleme, de a rezista presiunilor
negative ale grupului. Formarea unui stil de viaţă sănătos, integrarea sexualităţii în
maturizarea emoţională, controlul stresului, dobândirea de repere în orientarea şcolară şi
profesională sunt condiţii esenţiale pentru dezvoltarea armonioasă a elevului.
 Consilierea educaţională în viziunea noastră reprezintă
procesul de orientare – învăţare – care se adresează
subiecţilor educaţionali (elevi, studenţi, adulţi care învaţă),
ca şi partenerilor educaţionali ai acestora (părinţi, profesori,
angajatori) cu scopul abilitării acestora cu cele mai eficiente
metode, tehnici şi procedee de gestionare şi rezolvare a
problemelor lor educaţionale.
Problema educaţională este o situaţie educaţională dificilă
pentru subiectul care se adresează consilierului
(educaţional) având caracteristici cognitive (neclaritate,
ceaţă psihologică, ambiguitate), afective (tensiune,
nemulţumire, nelinişte), volitive (indecizie, îndoială)
conducând spre blocajul comportamental (subiectul nu
poate rezolva singur problema). Ca urmare el se adresează
unui specialist – consilierul educaţional care să-l ajute să
rezolve această situaţie dificilă.
 CONSILIERUL ȘCOLAR:

Consilierul şcolar este un specialist în educaţie care planifică şi desfăşoară activităţi de consiliere
educaţională individuală sau de grup care au drept obiectiv adaptarea elevului la probleme
specifice mediului şcolar, analizează problemele specifice mediului şcolar: adaptare şcolară,
motivaţie şcolară, deprinderi de studiu, absenteism, eşec şi abandon şcolar etc.; observă şi
evaluează performanţa şcolară, comportamentul şi dezvoltarea elevului, utilizând metode şi
instrumente specifice consilierului şcolar; - identifică problemele de natură familială (abuz,
neglijenţă, hărţuire) care pot afecta dezvoltarea şi performanţa şcolară a elevului; - planifică şi
organizează activităţi de consiliere educaţională individuală şi / sau de grup adresate elevilor; -
oferă intervenţii cu caracter suportiv în situaţii de criză elevilor care se confruntă cu dificultăţi
specifice mediului şcolar: dificultăţi de învăţare, dificultăţi de adaptare şcolară, absenteism etc.; .
Evaluează comportamentul şi dezvoltarea copilului / adolescentului prin metode specifice
consilierului şcolar, aplică metode şi tehnici de consiliere educaţională.
 CONSILIEREA EDUCAȚIONALĂ

Consilierea reprezintă o activitate Disciplina Consiliere şi orientare

prin care se urmăreşte sugerarea
modului de a proceda sau a modului
de comportare ce trebuie adoptat de
o persoană consiliată într-o situaţie
dată sau, în general, în viaţă şi
activitatea sa cotidiană.
oferă cadrul formal în care
profesorul poate să lucreze nu doar
cu dimensiunea raţional –
intelectuală a elevului, dar şi cu cea
afectivă, motivaţională, atitudinală şi
socială.

este un proces de dezvoltare: prin
activitatea de consiliere se initiaza
un program care are ca finalitate
dezvoltarea personala, profesionala
si sociala a persoanei;
implica responsabilitatea
consilierului atat fata de cel
consiliat cat si fata
de scoala, oferind solutii
care sa conduca la
optimizarea relatiei elev-
scoala.
CONSILIEREA EDUCAȚIONALĂ
are un rol proactiv :
ofera solutii,
01 03 construieste proiecte de
dezvoltare personala sau
socio-profesionala;
 Relaţia dintre consilier şi
02 04
persoana consiliată este una
de alianţă, de participare şi
colaborare reciprocă.
 Prin consiliere educaţională profesorul îi poate ajuta pe elevi:

• să se cunoască şi să se înţeleagă pe sine,

• să-i cunoască şi să-i înţeleagă pe ceilalţi;
• să se accepte pe sine şi să-i accepte pe ceilalţi aşa cum sunt,
• să dezvolte un nivel ridicat de acceptare necondiţionată;
• să fie creativi, spontani şi autentici în relaţiile cu ceilalţi
• să pună accent pe ceea ce simt, pe modul în care se raportează la ceea ce li se
întâmplă,
• să-şi dezvolte capacitatea de a face faţă problemelor, de a formula strategii
rezolutive.
„Secretul şi farmecul vieţii
noastre nu stau în lipsa unui
conflict, ci în hotărârea şi
priceperea noastră de a-l
rezolva”.
Anton S. Makarenko,
scriitor şi educator de
origine rusă.
 OBIECTIVELE CONSILIERII

Scopul fundamental al consilierii educaţionale este funcţionarea psihosocială

optimă a persoanei/grupului. Acest scop ultim poate fi atins prin urmărirea realizării
obiectivelor procesului de consiliere; acestea sunt în număr de trei, şi anume:

01 02 03
PROMOVAREA PREVENTIE
SANATATII SI DEZVOLTAR
STARII DE BINE (comportamente de risc,
E
conflicte
(funcționare optimă PERSONALA
interpersonale,dificultati de
somatic,fizic,mental,e invatare)
motional)
Consilierea
este artă
deoarece acționează asupra unui domeniu sensibil
(problematica educaționala-in cazul consilierii
educationale) aplică metode,tehnici,și procedee de
modelare a personalității subiectului în mod
diferențiat și creativ,adaptează realitatea
ideilor,trăirilor,voinței și comportamentului
subiectului (educațional) la realitatea mediului
(educațional)
Consilierea educațională intră în relație cu religia la nivelul
credinței- credința religioasă și cea psihologică având o
structură similară cognitivă,afectivă,volitivă cu rol în
mobilizarea și orientarea subiectului.
Dar dacă în credința religioasă mecanismele de transformare
sunt exterioare persoanei sau grupului fiind de natură
divină, în credința psihologică mecanismele de modelare și
transformare a personalității sunt interne, ele fiind
descoperite și orientate spre adaptare și eficiență de către
consilier în relație cu subiectul consilierii.
 TIPURI DE CONSILIERE

VOCAȚION PROFESIO
ȘCOLARĂ ASUMAREA
ALĂ
SCOPUL NALĂ
CONCEPTULUI DE
ASIGURAREA IDENTIFICĂRII,STIMU
INTEGRĂRII ÎN VIAȚA
LĂRII ȘI CARIERA, INTEGRARE
SOCIAL-ECONOMICĂ ȘI SOCIO-
PEDAGOGICĂ STRUCTURĂRII
CAPACITĂȚILOR PROFESIONALA
Consilierea şcolara – care se realizează pentru elevii cu probleme şcolare ca de exemplu
absenteism, eşec şcolar, tulburări comportamentale şi de conduita, şi se desfăşoară în
scoală prin colaborarea profesorului diriginte cu cadrele didactice şi cu profesorul
psihopedagog;
Consilierea vocaţională – care are in centrul atenţiei sale problemele educaţionale
legate de înclinaţii, interese, aspiraţii, pasiuni. Se desfăşoară in gimnaziu, liceu, facultate,
locul de munca.
Consilierea profesionala care se centrează pe alegerea optimă a profesiunii, pe
valorificarea maximală a capacităţii persoanei prin calificare si profesionalizare, se
realizează in liceu facultate, locul de munca.
Consilierea psihopedagogică care vizează problematica fenomenelor psihologice
(anxietate, fobie, obsesie legata de situaţiile educaţionale) – se realizează in scoală, in
familie, in cabinetul psihologic, in centre medicale.
Consilierea de cariera este centrata pe alegerea si realizarea traseului optim de cariera al
subiectului educaţional. Aceasta se desfăşoară in liceu, facultate, loc de munca, cabinete
specializate, cu ajutorul consilierilor de cariera.
 „Şcoala are rostul să te
ridice undeva de unde să-
ţi fie ruşine să mai
cobori” Paul Louis
Lampert
Specialiştii vorbesc despre două tipuri de eşec
şcolar:

;
un eşec şcolar de tip cognitiv, care se referă la nerealizare de
către elevii în cauză a obiectivelor pedagogice, fiind tipul de
eşec ce provoacă corigenţe, repetenţie, rezultate slabe la
examene

un eşec şcolar de tip necogniliv, care se referă la

inadaptarea elevului la exigenţele ambianţei şcolare. Acest
tip de eşec vizează inadaptarea la rigorile vieţii de elev, la
reguli şi norme de funcţionare corespunzătoare fiecărei
şcoli
Eşecul şcolar are un pronunţat caracter individual, depinzând nu
numai de factori obiectivi exteriori, ci si de modul particular în
care elevul se percepe şi îşi evaluează rezultatele. Același
rezultat obţinut de doi elevi poate fi considerat de către unii din
aceștia ca un succes, iar de celalalt ca un eşec.

Cele mai eficiente măsuri în asigurarea unei învăţări de calitate şi

succes şcolar pentru toţi elevii sunt cele care previn
comportamentul perturbator al elevilor în clasă
 pune la dispoziţia consilierii regulile
TEHNOLO de acţiune, de transformare a unei
anumite realităţi . În procesul

GIA consilierii este esenţială nu atât

problema cu determinarea ei ca în
ştiinţă ci modalitatea cea mai
eficientă de rezolvare a ei.
 TEHNOLOGIA PROCESULUI
DE CONSILIERE
Deşi consilierea educaţională este de natură predominant
pedagogică, tehnologia consilierii nu se identifică cu cea
didactică. Tehnologia procesului de consiliere este alcătuită din
tehnici, metode, procedee, modalităţi de lucru psihologice (de
exemplu conversaţia), pedagogice (de exemplu problematizarea),
sociologice (de exemplu cooperarea), psihoterapeutice (de
exemplu jocul de rol, psihodrama) de natură cognitiv-
comportamentală, centrate pe probleme şi soluţii, de durată relativ
scurtă. Specificul acestei tehnologii constă în caracterul ei creativ
şi activ-participativ. Astfel fie că se adresează lucrului cu un
subiect educaţional, fie cu un grup, sau cu toată clasa, cele mai
eficiente metode, tehnici şi procedee de consiliere educaţională 1
ar pute fi clasificate astfel:
 METODE
1. 1.observaţia;
2. 2. conversaţia euristică;
3. 3. problematizarea;
4. 4. brainstorming-ul;
5. 5. cooperarea;
6. 6. psiho-drama;
7. 7. dezbaterea în grupuri şi perechi;
8. 8. studiul de caz;
9. 9. exerciţii de învăţare; 10. elaborarea 6. 6. realizarea de colage şi postere.
de proiecte;
10. 11. elaborarea de portofolii.
TEHNICI PROCEDEE
1. reflexia;
1. 1.activităţi ludice;
2. 2. argumentarea;
2. 2. completarea de fişe de lucru şi
3. 3. desenul;
scări de autoevaluare;
4. 4. lista de probleme;
3. 3. vizionarea de filme şi
5. 5. lista cu soluţii;
comentarea lor;
6. 6. ascultarea activă;
4. 4. completarea unor teste şi
7. 7. empatia;
imagini;
8. 8. acceptarea necondiţionată;
5. 5. jocuri experimentale;
9.congruenţa,
9. 10.parafrazarea,
11.Sumarizarea,
10. 12.feed-back-ul.
 CONCL
UZII
1. Statutul epistemologic al consilierii (educaţionale) se situează la graniţa
dintre ştiinţă, tehnologie, artă, religie, intervenţia psiho-educaţională
realizată prin consiliere bazându-se pe un tip de cunoaştere eficientă.
2. 2. Consilierea educaţională – ca tip de intervenţie are mai multe forme:
consiliere şcolară, consiliere vocaţională, consiliere profesională, consiliere
psiho-pedagogică şi consiliere de carieră.
3. 3. Principiile consilierii educaţionale constituie un nucleu tare al tuturor
tipurilor de intervenţie psihologică, psihoterapie, intervenţie de criză,
consiliere.
4. 4. Procesul consilierii educaţional se diferenţiază prin: obiective, conţinut,
etape, strategii individuale în funcţie de problema educaţională, de client, de
consilier, fiind centrat pe rezolvarea de probleme.
5. Interesele reprezintă în viziunea proprie centrul proecsului de
consiliere având rolul de „buclă cibernetică” în interacţiunea dintre
„input” (aptitudini, capacităţi) şi „outptu” (atitudini, aaspiraţii,
caracter).
6. Problematica educaţională este determinată de fenomenele de
conflict, complex, frustraţie, stress în interacţiunea lor în educaţie.
7. Cele mai importante mecanisme de acţiune ale consilierului
educaţional dezvoltate în evoluţia istorică a consilierii sunt:
- prestigiul social (şeful de trib, şamanul, înţeleptul)
-judecata asupra lucrurilor (Marc Aureliu)
- echilibrul între raţiune, voinţă, apetit (Platon)
- persuasiunea prudentă (Toma D’Aquino)
- relaţia între ştiinţă şi metodă (Fr. Bacon, Descartes)
- gândirea empirică (J. Locke)
experienţa subiectului (J. Dewey)
- educaţia permisivă (C.Rogers)
- coordonarea inconştientului de către conştient (psihoterapiile
dinamice; Freud, Jung, Adler, Horney)
- modele comportamentale pozitive (Bandura)
- gândurile pozitive, asertive (psihoterapiile cognitive)
- gândurile pozitive şi comportamentele adaptative (psihoterapiile
cognitiv comportamentale)
 THANKS!
BOBEȘ ALEXANDRA
CĂLDĂRARU (BOGDAN)
ELENA-ALINA
CIUCHITA LUCIAN
ALECSANDRU