Brosura Activitati PROPUSE CjraE

Centrul Judeţean de Asistenţă Psihopedagogică Cluj
BROŞURĂ CU ACTIVITĂŢI
PROPUSE
Profesori consilieri:
Ramona Dragoş, Grădiniţa cu PP nr. 63, Cluj-Napoca
Dana Leva, Grădiniţa cu PP nr. 23, Cluj-Napoca
Andreea Georgiu, Grădiniţa cu PP, Dej
Carmen Pop, Grădiniţa cu PP nr. 4, Cluj-Napoca
Ana-Maria Băiescu, Grădiniţa nr.72, Cluj-Napoca
Alina Mocanu, Grădiniţa nr.1,Cluj-Napoca Anca
Henzulea, Grădiniţa nr.64, Cluj-Napoca
Ana-Maria Moldovan, CJAPP
1
Cine sunt eu?

Scop:
dezvoltarea capacităţilor de
autocunoaştere şi intercunoaştere; creşterea
stimei de sine; reducerea frecvenţei
comportamentelor agresive la copii.
Obiective:
O1 să deseneze imaginea proprie (desenând
alături un obiect care să reprezinte ceea ce îi
place să facă)
O2 să descrie caracteristici proprii,
„citind” desenul făcut
O3 să asocieze numele colegilor cu descrierea lor
Metode şi procedee: conversaţia, exemplificarea, explicaţia, colorarea,
desenarea, joc didactic;
Mijloace didactice: fişe de lucru, creioane colorate, tablă albă, marker
whiteboard
Desfăşurare:
1. Doamna educatoare va prezenta atât tabla albă şi marker-ele, cât şi
modul în care scriem şi ştergem tabla.
2
Doamna educatoare va executa pe tabla albă desenul propriei
persoane, explicând copiilor că totul trebuie să fie inspirat din realitate.
Lângă desenul propriei persoane ea ca desena un obiect care să reprezinte un
hobby al dânsei (ex: o minge pt volei, o carte pt citit, etc).
2. Toţii copii primesc câte o fişă ce conţine schema incompletă a unei
persoane şi sunt rugaţi să o completeze transformând omuleţul de pe pagină,
în fotografia lor. Li se aminteşte să nu uite de obiectul ce trebuie desenat
lângă.
3. Fiecare copil, va prezenta, pe rând, desenul făcut, realizând astfel
o descriere a propriei persoane. (copiii pot fi încurajaţi prin aplauze după
fiecare prezentare şi/sau cu abţibilduri care să îi reprezinte: mingi, cărţi,
flori, animale, etc)
4. La sfârşit se poate organiza un joc didactic ca şi „Ghici cine este”.
Educatoarea va face o descriere, copiii fiind rugaţi să identifice persoana
căreia i se potriveşte, şi/sau educatoare va spune un nume, copiii fiind rugaţi
să facă descrierea persoanei.
3
Cauză şi efect
Obiectiv : Să recunoască cauzele şi efectele unor comportamente.
Materiale : Un ac şi un balon umflat ; două păpuşi; cartonaşe cu situaţii cauză
şi efect ; un plic mare.
Procedura:
 Explicaţi copiilor că vor fi puşi în situaţii în care, datorită faptului că
cineva face ceva , cursul evenimentelor se schimbă. Acest lucru se
numeşte cauză ţi efect. Arătaţi copiilor acul şi balonul şi întrebaţi ce
cred că se va întâmpla dacă înţeapă balonul cu acul. Solicitaţi un
voluntar care să înţepe balonul, discutaţi efectul.
 Solicitaţi doi voluntari care să se joace cu păpuşile. Cereţi unuia
dintre ei să tragă unul dintre cartonaşele cu situaţii cauză şi efect şi
să urmeze instrucţiunile. Solicitaţi încă doi voluntari şi urmaţi aceeaşi
procedură. Repetaţi până când se termină cartonaşele.
Discuţii :
 În fiecare dintre situaţii, a reacţionat într-un fel cea de-a doua
păpusă după ce prima a făcut ceva? Exemplificaţi !
 Credeţi că a doua păpuşă ar fi făcut ceva dacă prima nu ar fi făcut
nimic? Explicaţi din nou procesul cauzalităţii, arătând că atunci când
cineva se comportă într-un fel , se întâmplă ceva ca rezultat al acelui
comportament.
 Vi s-a întâmplat vreodată ce li s-a întâmplat păpuşilor?
4
Pentru coordonator:
Deşi relaţia dintre cauză şie efect este un concept sofisticat , copiii pot să
să înţeleagă că un comportament are consecinţe care trebuie luate în
considerare.
Cartonaşele cu situaţiile „cauză şi efect”
Păpuşa I: Vrei să atragi atenţia educatoarei şi loveşti colegul de joacă.
Păpuşa II: Eşti educatoarea. Cum vei reacţiona?
Păpuşa I: Cum ai putea să-i atragi atenţia într-un mod plăcut?
Păpuşa I: Vezi pe stradă un căţel şi ca să te distrezi arunci cu pietre în el.
Păpuşa II: Eşti căţelul. Ce vei face?
Păpuşa I: Cum ai putea să te joci altfel cu căţelul?
Păpuşa I: Nu ai destule piese lego pentru a-ţi termina construcţia , aşa că o
dărâmi pe a colegului de joacă pentru a-i lua piesele.
Păpuşa II: Eşti colegul a cărui construcţie a fost stricată. Ce vei face?
Păpuşa I: În ce alt mod ai putea sa-ţi procuri piesele necesare construcţiei?
Păpuşa II:Te împingi la rând şi dărâmi mai mulţi colegi.
Păpuşa II: Eşti educatoarea . Ce vai face?
Păpuşa I: Cum ai putea să te aşezi la rând?
Păpuşa I: Eşti furios / furioasă fiindcă nu ai reuşit să iei primul maşina /
păpuşa pe care o doreai aşa că o smulgi de la colegul tău / colega ta.
Păpuşa II: Eşti colegul / colega . Ce vei face?
Păpuşa I: Cum ai putea să acţionezi altfel?
5
De ce să judecăm?
Obiectiv: Dezvoltarea toleranţei faţă de ceilalţi care nu se comportă aşa cum
am vrea noi.
Durata: 40 minute
Materiale: Fotografii ale unor oameni decupate din reviste, carton A2, lipici.
Procedura:
 Împărţiţi fotografiile decupate copiilor.
 Cereţi copiilor să analizeze fotografiile şi să le ridice atunci când se
potrivesc cu ceea ce spuneţi: cineva cu păr blond, cineva cu ochi
albaştri, cineva care pare fericit, cineva care este tânăr/bătrân,
cineva care lucrează, cineva care se joacă, etc.
 Desenaţi pe un carton mare câte un simbol pentru următoarele 4
categorii: înfăţişare, vârstă, sentimente, acţiuni. Discutaţi criteriile
după care oamenii se aseamănă sau diferă, ţinând cont de cele 4
categorii şi cereţi copiilor să lipească fotografiile decupate în dreptul
categoriei potrivite.
 Discutaţi modalităţile în care acţiunile unor oameni pot să difere de
ale altora – de exemplu, modul în care se îmbracă, ce mănâncă, ce
jocuri preferă, etc.
 Organizaţi un joc „La proces” în care coordonatorul (educatorul) joacă
rolul avocatului, iar copiii vor trebui să aducă argumente pro şi contra
6
motivele pentru care sunt sau nu de acord) vinovăţiei sau nevinovăţiei
persoanelor aflate în următoarele situaţii:
 O persoană este acuzată că a purtat şosete portocalii deschis
care sunt foarte urâte.
 O persoană este acuzată pentru că nu a fost prietenoasă,
fericită şi vorbăreaţă în fiecare dimineaţă.
 O persoană este acuzată pentru că nu îi place mâncarea
preferată a grupei: cartofi prăjiţi.
Discuţii:
 Este rău pentru cineva ca ceilalţi să se comporte altfel decât i-ar
plăcea lui/ei?
 Ce ne-ar putea ajuta mai mult să nu mai fim supăraţi, lucru care ar
putea veni din interiorul nostru, ceva diferit de legile pe care le-am
putea da? – Cereţi copiilor să dea propria definiţie a toleranţei.
 S-a râs vreodată pe seama ta sau ai fost vreodată criticat pentru că
ai făcut ceva ce nu a rănit pe nimeni, dar, pur şi simplu nu a plăcut?
Daţi exemple.
 Cum te-ai simţi dacă ar exista legi care să ne oblige să ne purtăm tot
timpul la fel ca ceilalţi?
Este nevoie să se facă o distincţie clară între acele activităţi care sunt
diferite de ce am vrea noi sau pur şi simplu nu ne plac şi acţiunile care fac rău
celorlalţi şi sunt nepotrivite şi inacceptabile.
7
Trebuie să fie aşa cum vreau eu!
Obiectiv: Explorarea efectelor negative ale cerinţelor absolutiste şi rigide.
Durata: 30 minute
Materiale: Povestirea „Sorin şi jocul de fotbal”.
Procedura: Explicaţi copiilor că urmează să le spuneţi o poveste despre un

băiat, Sorin, care a vrut să joace fotbal cu colegii lui.
Citiţi povestirea, apoi discutaţi.
SORIN ŞI JOCUL DE FOTBAL
Sorin stătea în mijlocul terenului de fotbal, aşteptându-i pe ceilalţi
copii să iasă la joacă. Primul a venit Andrei, spunând că vrea el să tragă
primul la poartă. Sorin însă, lovind în pământ cu piciorul, spuse că nu joacă
dacă nu trage el primul la poartă. Astfel că restul copiilor l-au lăsat pe el
să înceapă primul jocul.
Însă prima minge pe care Sorin a tras-o nimeri pe lângă poartă, la fel
şi următoarea. Sorin ţipă însă că arbitrul trişează şi că, dacă nu i se pun la
socoteală loviturile la poartă, nu mai joacă. De data aceasta, toţi copiii au
strigat „Bine, nu mai juca!”.
Aşa că Sorin renunţă şi, în timp ce se îndepărta de teren, le strigă :
„O să vă pară rău; n-o să mai joc niciodată cu trişori.” Însă nici unul dintre
copii nu i-a mai răspuns de această dată deoarece se distrau de minune şi
erau fericiţi că un jucător precum Sorin nu mai participa la meci.
8
Discuţii:
 Ce părere aveţi despre comportamentul lui Sorin ? – Discutaţi despre
faptul că o mare parte din comportamentul lui constă din cerinţe
absolutiste şi rigide, privind felul cum ar dori el să fie lucrurile. Ce
anume reprezintă o cerinţă rigidă ?
 Care a fost efectul cerinţelor lui Sorin ? L-au ajutat să fie mai
fericit ? Cum au reacţionat ceilalţi copii la aceste cerinţe ?
 V-aţi comportat vreodată ca şi Sorin ? Daţi exemple de situaţii în
care aţi avut cerinţe asemănătoare. Vă place să vă comportaţi în acest
fel ?
 Consideraţi că lucrurile ar trebui să se întâmple întotdeauna după cum
vor oamenii ? Dacă aveţi pretenţii şi cerinţe rigide, fixe, probabil
consideraţi că ar trebui să vi se îndeplinească toate dorinţele ; este
posibil acest lucru ?
 Următoarea dată când veţi constata că aveţi astfel de cerinţe
absolutiste, fixe, ce puteţi face în schimb ?
Cerinţele absolutiste şi rigide au consecinţe negative, iar copiii trebuie să
înţeleagă că există alternative pentru aceste cerinţe. Cu toate că este dificil
pentru cei mici, aceştia trebuie să-şi pună următoarele întrebări :
„Este posibil ca lucrurile să fie întotdeauna aşa cum vreau eu?”
„Este chiar groaznic dacă nu obţin întotdeauna ceea ce vreau?”
„Pot accepta lucrurile aşa cum sunt?”Schimbarea modului în care copiii
gândesc poate fi o bună tehnică de schimbare a comportamentului.

9
Prietenii şi jucăriile mele

Obiectiv: Identificarea unor modalităţi diferite de rezolvare a problemelor
cotidiene
Durata: 30 minute
Materiale: Povestirea „Prietenii şi jucăriile mele!”.
Procedura:
Se explică copiilor ca urmează să li se spună o povestire despre un băiat,
Mihai, căruia nu-i făcea deloc plăcere să-şi împartă jucăriile cu prietenii
săi. La finalul povestirii, se vor adresa copiilor o serie de întrebări.
PREITENII ŞI JUCĂRIILE MELE
Într-o zi de toamnă ploioasă,
Mihai se gândea ce să facă. Prietenii lui i-au refuzat invitaţia şi-acum se
plictisea. Pe raftul din faţa lui, jucăriile se odihneau posomorâte.
-N-am chef de voi, le repezi Mihai. Fără prietenii mei, n-aveţi farmec.
Mai bine mă înregistrez pe casetofon.
10
Ce idee bună! Mihai pregăti aparatul şi, cu spatele la jucării, începu să
comande o trupă de soldaţi. Îşi închipuia un câmp de luptă. El era
comandantul.
-Mihai, se auzi strigat. Vino în curte! A stat ploaia.
Bucuros că alungă singurătatea, Mihai ţâşni afară lăsând aparatul
deschis.
-Ooof! se auzi un geamăt plin de întristare în camera lui Mihai.
-Nu vă mai necăjiţi, spuse un ursuleţ. Jucăriilor, haideţi să-l părăsim
pe Mihai.
-Nu ne iubeşte, scânci un căţeluş de pluş!
-Dacă le-ar da măcar voie şi altor copii să se joace cu noi, adăugă
supărat un răţoi împopoţonat.
-Da, aşa este, recunoscu ursuleţul. Cum pune mâna pe noi un prieten
de-al lui, Mihai ţipă: „Nu te-atinge, e-al meu!” Din cauza aceasta nu suntem
folosite.
-Nu putem aduce bucurii copiilor, se auzi glasul unui brotăcel. Pe mine,
continuă el, m-a agăţat în piept, ca pe un diamant de preţ, Mirela, prietena lui
Mihai. Când a văzut băiatul că Mirela mă iubeşte, a tras-o de păr, m-a smuls şi
m-a aruncat pe raft.
-Dacă vrei să te joci, să-ţi aduci jucăriile tale, a spus Mihai şi Mirela a
plecat acasă plângând.
-Destul, hotărî ursuleţul. Daţi-vă jos de pe raft şi haideţi la drum!
Vom găsi noi copii iubitori de jucării...

11
Hotărâte, jucăriile s-au îndreptat spre uşă. Deodată s-a auzit: „Clic!”
-Ce-a fost asta? a întrebat căţeluşul.
În aceeaşi clipă, Mihai intră în cameră. Auzi şi el zgomotul aparatului.
-Am uitat să închid aparatul. Ia să văd...
Mihai derulă banda ca să verifice înregistrarea. Dar, spre
surprinderea lui, auzi ceea ce v-am spus până acum. Jucăriile s-au înregistrat
fără ca ele să-şi dea seama. Mihai ascultă cu sufletul la gură tot necazul
prietenilor lui, înregistrat pe bandă. Mirat, privi spre raft. Acesta însă, era
gol. Unde erau jucăriile lui?
-Unde aţi plecat? De ce nu mi-aţi spus până acum durerea voastră?
strigă Mihai.
Privi prin cameră şi zări bietele lui jucării înghesuite după uşă.
Tremurau de frică.
-Nu plecaţi, îmi pare rău, iertaţi-mă! Vă rog, spuse Mihai cu părere de
rău.
-Vă iubesc, dar n-am ştiut cum trebuie să mă comport. De-acum, am
să vă respect. Promit!
Jucăriile priveau neîncrezătoare spre Mihai.
-Adevărat? întrebă încet brotăcelul. Mirela poate să mă mângâie?
-Da, ne vom juca împreună cu toţi prietenii mei de-acum. Fiţi pe pace,
nu plecaţi!
Mihai luă jucăriile pe rând, le mângâie şi le aşeză pe raft.
-Ce frumoase sunteţi! Exclamă băiatul.

12
-Mihai - strigă ursuleţul - uite, a ieşit soarele! Ce bine, veniţi atunci să
ne jucăm în curte!
Din acea zi, camera lui Mihai era plină de copii. Jucăriile nu mai puteau
de fericire. Seara dormeau adânc, gândindu-se că a doua zi trebuiau să aducă
noi bucurii.
Discuţii:
 De ce se simţea Mihai plictisit?
 Care ar putea fi motivul pentru care prietenii săi au refuzat invitaţia
de-a veni să se joace împreună la el acasă?
 Jucăriile lui Mihai erau mulţumite de comportamentul acestuia? Cum
le-ar fi plăcut lor sa se comporte băiatul?
 Ce discuţie s-a înregistrat pe banda de casetofon în absenţa lui
Mihai?
 Ce anume le promite Mihai jucăriilor pentru a le determina să nu plece
de la el?
 După ce Mihai şi-a schimbat comportamentul, cum s-au purtat
prietenii săi cu el?
13
Copilul şi jucăria preferată

Scop: formarea şi dezvoltarea unei atitudini comportamentale adecvate în
momentul confruntării copilului cu sentimentul frustrării.
Sarcina didactică: - „copilul jucărie” exprimă cum ar vrea să se comporte cu el
„copilul cumpărător”;
- „copilul cumpărător” îşi descrie preferinţa şi atitudinea faţă de
jucăria preferată.
Materiale: imagini cu jucării care să aibă corespondent în copii (se aplică în
piept), un raft cu diferite jucării, „bani”.
Mod de desfăşurare:
Grupa de copii se împarte în două subgrupe. Educatoarea este
vânzătoare în magazinul de jucării. „Copiii jucării” stau faţă-n faţă cu „copiii
cumpărători”. Decorul reprezintă ambianţa unui magazin de jucării.
Copiii din cele două subgrupe poartă o scurtă conversaţie unii cu alţii,
exprimându-şi fiecare punctele de vedere proprii.
Educatoarea este vânzătoarea sau mediatorul grupelor. Ea coordonează
conversaţia, subliniind aspectele pozitive ale comportamentului şi îndrumând
copiii cu atitudini comportamentale problematice.
La sfârşitul jocului, educatoarea precizează care este rolul jucăriilor şi cum
trebuie să se comporte copiii.
14
JOC DE PROBĂ:
Copilul-cumpărător: Bună ziua!
Vânzătoarea (educatoarea): Bună ziua! Ce doreşti?
C: Doresc cea mai frumoasă jucărie din magazin.
V: Ce vei face cu ea?
C: Am s-o păstrez, să nu se strice.
V: O vei împrumuta şi altor copii?
C: Nu.
V: Ţie îţi împrumută alţi copii jucării?
C: Nu. Mă joc singur.
V: Alegeţi jucăria preferată. (Copilul se opreşte în dreptul unui copil-jucărie).
O aleg pe aceasta!
V (către copilul-jucărie): Cum ai dori să fie copilul care te cumpără?
J: Aş dori să mă iubească, să se joace cu mine, să nu mă strice, să mă cureţe,
să mă prezinte şi altor copii etc.
V (către copilul-cumpărător): Doreşti această jucărie?
C: Nu. Îmi aleg altă jucărie.
În funcţie de atitudinea copiilor, educatoarea coordonează jocul,
concluzionând la sfârşit.
15
Povestea ariciului Pogonici
Scop:
Înţelegerea consecinţelor
comportamentelor agresive;
reducerea frecvenţei
comportamentelor agresive la copii.
Obiective concrete:
O1 să identifice comportamentele agresive din cadrul poveştii
O2 să identifice consecinţele comportamentelor agresive
O3 să găsească comportamente alternative care ar avea consecinţe
benefice
Obiectivul poveştilor este blocarea mecanismelor de apărare ale copilului şi
intrarea în contact cu multitudinea de soluţii existente pt probleme. Copilul
mic are nevoie de poveşti pentru a învăţa simbolica şi într-o manieră
securizantă, să înveţe cum să-şi rezolve propriile probleme.
Metode şi procedee: conversaţia, explicaţia, lectura, desenarea, joc didactic;
Mijloace didactice: fişe de lucru, creioane colorate, tablă albă, marker
whiteboard
16
Desfăşurare:
1. Pentru captarea atenţiei se va prezenta copiilor un arici de pluş
care va fi introdus grupului de copii ca fiind ariciul Pogonici.
2. Se va spune povestea ariciului Pogonici, dacă se poate este de
preferat să existe şi planşe cu imagini care să însoţească povestea, deoarece
copii vor rămâne mai uşor concentraţi în sarcină. Este important şi felul în
care va fi spusă povestea. Povestea terapeutică se spune (se povesteşte) şi nu
se citeşte. Ea trebuie să facă legătura dintre gând şi gestică, trăire şi
exprimare.
POVESTEA ARICIULUI POGONICI
Într-o pădure trăia un arici care obişnuia să rupă flori şi să le
strivească. Într-o zi, o căprioară îl văzu rupând flori şi-l întrebă de ce face
acest lucru. Pogonici simţi cum îl cuprinde supărarea:
- Vezi-ţi de treaba ta, că mă superi, zise ariciul.
- Dar nu e bine să rupi florile degeaba, că nu ţi-au făcut nici un rău, îi
răspunse căprioara.
Ariciul plecă mai departe. La marginea lacului văzu un iapuraş care
dormea.
Ariciul începu să fluiere tare:
- Hei, nu vezi că dorm? strigă iepuraşul supărat.
- Puţin îmi pasă, zise ariciul şi plecă mai departe.

17
Zilele care urmară trecură la fel. Cu fiecare zi, ariciul se simţea tot
mai singur pentru că nimeni nu mai voia să se joace cu el.
Într-o seară, în timp ce se întorcea acasă, ariciul căzu într-o groapă.
Zadarnic strigă după ajutor, pentru că nimeni nu veni.
Discuţie:
3. Copiii sunt rugaţi să spună ce cred ei că a greşit ariciul şi unde au
dus aceste greşeli ale lui.
4. Copiii vor fi rugaţi să ofere pentru fiecare situaţie din poveste un
comportament alternativ, nonagresiv, în locul celui folosit de arici. Pentru
fiecare astfel de exemplu oferit se pot oferi recompense copiilor (ca şi
buline roşii, abţibilduri, jetoane, imagini cu ariciul Pogonici, etc).
5. Se va repovesti întâmpla, folosindu-se sugestiile copiilor,
schimbând finalul într-unul fericit, ca urmare a schimbării comportamentului
ariciului Pogonici.
18
Alege cum să te comporţi

Obiectiv: Să recunoască faptul că există mai multe modalităţi de a ne
comporta şi că ei au posibilitatea să aleagă comportamentul potrivit pentru o
situaţie.
Materiale: Paravane despărţitoare pentru roboţi.
Procedura: Întrebaţi copiii dacă ştiu ce este un robot. Discutaţi despre
incapacitatea roboţilor de a lua decizii în ceea ce priveşte comportamentul
lor şi faptul că ei fac ceea ce îi programează ceilalţi să facă. Solicitaţi 5
voluntari care să pretindă că sunt roboţi. La comanda voastră roboţii execută
următoarele instrucţiuni în timp ce ceilalţi vor observa dacă toţi roboţii se
comportă exact la fel.
1. Ridică-te în picioare!
2. Păşeşte încet !
3. Arată cum se comportă cineva care se supără!
4. Arată cum te comporţi când te loveşte un coleg!
5. Strâmbă-te ca un clovn !
Discutaţi ce au observat ceilalţi copii şi solicitaţi alţi 5 voluntari care să
demonstreze:
1. Cum se comportă un copil cuminte.
2. Cum pot să se poarte frumos cu un prieten.
3. Ce fac atunci când se enervează pe un coleg.
4. Cum pot face o criză de isterie.
19
5. Cum se poartă politicos la grădiniţă.
Discuţii :
1. Au avut aceşti roboţi de ales în ceea ce priveşte comportamentul
lor? De ce?
2. Credeţi că la grădiniţă putem alege cum să ne comportăm sau
trebuie să facem ceea ce ne spun alţii?
3. Toţi roboţii s-au comportat la fel atunci când li s-a cerut să facă
ceva? Care au fost diferenţele observate în comportamentul
roboţilor?
4. Îţi poţi aminti un moment în care cineva ţi-a spus cum să te comporţi
ţi tu nu ai făcut ce ţi s-a spus? Acest lucru înseamnă că ai
posibilitatea să alegi ce să faci?
5. Dacă poţi să alegi cum să te comporţi, care ar fi comportamentele
cele mai bune pentru tine şi ceilalţi?
Pentru coordonator:
Subliniaţi faptul că este foarte important ca un copil poate să aleagă
cum se comporte. Indiferent de situaţia în care se află ei este benefic
să se gândească înainte să acţioneze. Chiar dacă apar situaţii în care
sunt provocaţi la comportamente violente răspunsul lor nu trebuie să fie
unul agresiv. Încurajaţi-i să evalueze ce comportamente sunt benefice
pentru ei şi pentru ceilalţi, pentru a-i ajuta să facă alegerile
comportamentale cele mai potrivite.
20
Planul de recompense cu puncte

Obiectiv: Transformarea unui comportament indezirabil în unul dezirabil şi
creşterea frecvenţei celui din urmă.
Materiale: Poster cu „Planul meu de puncte” , abţibilduri.
Procedura :
 Selectaţi comportamentul pe care doriţi să îl modificaţi descriind
cât mai exact problema comportamentală şi situaţia în care ea se
manifestă.
 Selectaţi punctajul pe care îl primeşte copilul dacă se manifestă
corespunzător situaţiei . Pentru aceasta aveţi nevoie de
abţibilduri cu puncte sau imagini pe care copilul să le lipească pe
posterul pe care adună punctele.
 Descrieţi comportamentul /comportamentele pentru care copilul
primeşte unul sau mai multe puncte. Treceţi comportamentul
dorit şi punctele primite de acesta în „Regulile de joc pentru
planul de recompense cu puncte.”
 Acordaţi punctul imediat după ce copilul s-a comportat
corespunzător unei situaţii date.
 Stabiliţi o listă de recompense pentru punctele acumulate.
 Aşezaţi posterul într-un loc accesibil din punct de vedere vizual
copilului.
21
Planul meu de puncte : reguli de joc
Pot obţine abţibilduri / puncte dacă reuşesc să respect următoarele reguli:
Reguli / comportamente dorite Număr de puncte

1.
2.
3.
4.
Pot schimba abţibildurile / punctele
Număr de puncte : Pot fi schimbate în :
22
Curcubeul steluţelor magice

Uneori a motiva copilul prin laudă, a
rezolva problemele în locul său şi a
respecta regulile sau cerinţele nu este suficient. În
acest caz trebuie stabilit un program mai eficient,
pentru a creşte frecvenţa comportamentului corespunzător. Formatul unui
joc in care copilul participa cu drepturi si obligatii clar stabilite care dau
seriozitate jocului si il fac sa constientizeze ca adultul il priveste intr-un mod
serios, egal si onest, s-a dovedit a fi eficient in schimbarile comportamentale,
ducand totodata si la cresterea responsabilitatilor copilui pentru propriile
activitati.
In acest joc se stabilesc de la inceput care comportamente vor fi
punctate cu stelute colorate, si aici ne referim la comportamentele care
dorim sa le intarim, de exemplu : daca te imbraci singur primesti o steluta
verde, daca te speli pe dinti una portocalie, daca aduni jucariile dupa ce te-ai
jucat cu ele primesti o steluta rosie, daca iti aduni masa dupa ce ai mancat
primesti o steluta albastra,etc.
In gradinita se pot acorda stelute colorate pentru
copiii hiperactivi pentru : terminarea sarcinii, ascultarea in
liniste a povestii, adunarea jucariilor, stat la masa pana
termina toti copiii de mancat, nevorbit concomitent cu
educatoarea,etc.
23
Pentru comportamentele care dorim sa dispara folosim stelute albe.
Astfel se poate acorda o steluta alba cand copilul se urcă pe mese, fuge prin
sala, arunca cu mancare pe jos, intrerupe lectia, arunca cu jucarii, etc.
Stelutele dobindite se lipesc intr-un caiet : cele colorate ( de
preferat 7 ) se lipesc una langa alta pana alcatuiesc un curcubeu. Cele albe se
lipesc separat. Cand cele colorate ajung sa formeze curcubeul se acorda o
recompensa importanta pentru copil. Aceasta trebuie stabilita dinainte si
impreuna cu copilul. Poate fi atat materiala cit si o activitate preferata : de
exemplu mergem la circ, la patinoar, un joc de footbal cu tatal, etc. In
gradinita recompensa poate consta in : copilul are voie sa duca acasa pentru o
zi jucaria preferata, azi el alege jocul care se joaca, etc.
Daca s-au acumulat 7 stelute care nu au culoare se va pune in aplicare
o pedeapsa : de exemplu 3 zile fara desene , nu se merge in parc, nu ai voie
sa te dai cu bicicleta o saptamana, nu poti merge in vizita la prietenul tau, etc.
In gradinita se gasesc activitati preferate de copil care nu este lasat sa le
execute.
Metoda isi dovedeste eficienta si pentru ca acorda mai multe sanse
copilului. Astfel nu va fi pedepsit pentru fiecare comportament in parte ci
numai cand acestea vor insuma 7 comportamente indezirabile . De asemenea
duce la cresterea responsabilitatii copilui acesta constientizand ca , chiar
daca nu este pedepsit ci doar avertizat pentru comportamentul sau
neacceptat, numarul de stelute albe creste si pedeapsa va aparea.
24
Concursul petalelor vesele
Este de preferat modificarea si intarirea unor comportamente prin
stimulare pozitiva De aceea concursul petalelor vesele isi dovedeste
eficacitatea si in cazul copiilor hiperactivitate, care pot fi ajutati sa-si
corecteze anumite comportamente indezirabile si sa dobindeasca sau sa-si
intareasca comportamentele dorite si asteptate de cei din jur. Metoda este
aplicabila atat de educatoare cat si de parinti.
Concursul consta in decuparea din hartie colorata a unei flori, petalele
fiind decupate sepatat . Fiecare petala reprezinta un comportament dorit de
parinti/educatoare. Astfel exemple de petale ar fi: mancam pe scaun si fara
jucarii, ne imbracam in 10 minute, ne spalam pe dinti, nu ne suim pe scaune sau
mese, nu fugim din sala, nu stricam lucrarile colegilor de grupa, nu lovim copiii,
terminam activitatea desfasurata, etc. Important e ca petalele sa nu aiba un
numar foarte mare, sa nu depaseasca 8 comportamente. La sfarsit se lipsesc
petalele castigate pe o foaie de hartie si floarea ar trebui sa para intreaga.
25
Daca nu au fost castigate toate petalele restul reprezentand comportamente
neefectuate se lipesc in josul pagini, astfel florii lipsindu-i din petale si fiind
nefericita.Pentru o relevanta mai mare, petalele se pot numerota, astfel la
sfarsit cand in josul paginii vor fi lipite petalele cazute, copilul va sti clar ce
comportamente reprezinta petalele cazute, ce reguli nu a respectat si va
putea sa-si constientizeze greselile.
Nu uitati sa le comunicati si copiilor comportamentele pe care a-ti
stabilit ca le reprezinta petalele.
In cazul baietilor, pentru un impact mai mare se poate folosi o masina
care se decupeaza pe bucatele sau un trenulet, fiecare vagon reprezentand
un comportament si urmarind ca trenuletul sa fie complet ca sa se poata pune
in miscare.
26
Concursul pentru feţe zâmbitoare
Elaborarea:
Regula 1- Selectaţi un comportament
problematic care urmează a fi schimbat!
Descrieţi comportamentele problematice ale
copilului într-un mod cât mai concret, inclusiv situaţiile în care apare de
obicei. Gândiţi-vă că problemele comportamentale pot fi cu atât mai uşor
modificate cu cât sunt descrise mai concret şi cu cât se limitează la anumite
situaţii. Concursul pentru feţe zâmbitoare este recomandat
comportamentelor de scurtă durată, care luate unul câte unul nu constituie o
problemă prea mare, dar care apar foarte des, de exemplu ridicatul de la
masă.
Regula 2- Descrieţi acest comportament problematic şi situaţia în care apare,
într-un mod cât mai concret! Urmează să descrieţi comportamentul
problematic care duce la retragerea de puncte. La problema „îşi deranjează
frecvent sora când aceasta îşi face temele” puteţi să scrieţi: „1. dacă intră în
camera surorii sale, atunci când aceasta îşi face temele; 2. dacă în timpul
destinat efectuării temelor face gălăgie, chiar dacă i se cere contrariul.”
Este recomandat ca pentru început să alegeţi cel mult două probleme
comportamentale. Treceţi comportamentul în fişa cu regulile de joc pentru
Concursul pentru feţe zâmbitoare
27
Regula 3-Stabiliţi începutul şi finalul „perioadei de joc”! Apreciaţi cât de
frecvent apare comportamentul problematic în această situaţie, pentru
fiecare perioadă de joc vă stau la dispoziţie zece „feţe”. Începutul şi finalul
perioadei de joc vor fi astfel alese, încât copilul să aibă şansa reală să câştige
câteva puncte. Comportamentul problematic va trebui să apară în mod normal
în cadrul perioadei de joc de mai puţin de zece ori. Treceţi începutul şi finalul
„perioadei de joc” pe fişa de lucru cu regulile jocului Concursul pentru feţe
zâmbitoare .F15:
Regula 4- Explicaţi-i copilului regulile jocului Concursul pentru feţe
zâmbitoare! Explicaţi-i copilului că doriţi să încercaţi să rezolvaţi câteva din
problemele care duc întotdeauna la conflicte. Pentru aceasta veţi „organiza”
un concurs pentru feţe zâmbitoare care va avea ca şi concurenţi pe
dumneavoastră şi pe copil. Discutaţi apoi regulile concursului pentru feţe
zâmbitoare . De fiecare dată se concurează pentru zece feţe. Accentuaţi
faptul că acele feţe nu aparţin într-o primă fază nimănui. Puteţi să marcaţi o
faţă cu un creion colorat, atunci când copilul dumneavoastră manifestă
comportamentul problematic. Toate feţele care rămân libere la sfârşitul
perioadei de joc pot fi colorate de copil în culoarea lui.
Regula 5 - Realizaţi cu copilul o listă de recompense suplimentare! Treceţi
împreună în lista de recompense cât mai multe lucruri posibil, lucruri de care
copilul dumneavoastră s-ar
bucura. Notaţi pentru început toate variantele de recompense, chiar şi pe
cele cu care nu sunteţi de acord. Dorinţele extrem de costisitoare ca de

28
exemplu o bicicletă sau un calculator nu trebuie să apară pe această listă. Nu
vă limitaţi doar la domeniul material ci şi la unele privilegii şi activităţi, de
exemplu: jocul cu părinţii, citirea unei poveşti, un joc de fotbal cu tata, înotul,
mersul la cinematograf, a rămâne treaz mai mult timp decât de obicei, a
mânca hamburgeri. O altă posibilitate o constituie recompensele care îi pot fi
oferite copilului în etape, ca de exemplu piesele Lego sau puzzle. Copilul
dumneavoastră trebuie încurajat să-şi exprime cât mai multe dorinţe care să
aibă valori diferite, lista va conţine atât recompense mai mari cât şi
recompense mai mici.
Regula 6 - Stabiliţi numărul de feţe necesare recompenselor! Selectaţi
împreună acele recompense pe care sunteţi dispus să le oferiţi. Luaţi în
considerare atât recompense mai mici cât şi recompense mai mari, va trebui
să alegeţi cel puţin patru recompense mari. Discutaţi apoi cu copilul numărul
de feţe în schimbul cărora va primi fiecare din recompense. Notaţi
recompensele şi punctele necesare obţinerii lor pe fişa cu regulile concursului
pentru feţe zâmbitoare
Desfăşurarea:
Regula 1 - Aşezaţi regulile de joc şi feţele într-un loc cât mai vizibil! Este
recomandat un loc în camera copilului sau în bucătărie, mulţi copii doresc ca
aceste lucruri să nu fie vizibile persoanelor străine.
Stabiliţi împreună locaţia adecvată.
29
Regula 2 - Amintiţi-i copilului de concurs! Amintiţi-i copilului când începe
perioada de joc şi încurajaţi-l.
Regula 3 - Marcaţi imediat o faţă atunci când manifestă problemele descrise
în planul jocului! Atunci când copilul are un comportament inadecvat prevăzut
de regulile jocului spuneţi-i că una din feţe vă aparţine şi marcaţi-o imediat
cu o mimică tristă (cu colţurile gurii în jos). Este recomandată desenarea unei
feţe neutre şi nu a uneia triste (gura sub formă de linie). Nu realizaţi acest
lucru întrun mod dojenitor, ci într-un mod pe cât posibil neutru! Încurajaţi
copilul să se străduiască din nou, indicând feţele rămase nemarcate.
Regula 4 - Discutaţi rezultatul final al concursului pentru feţe zâmbitoare!
Copilul îşi poate desena toate feţele rămase nemarcate ca feţe zâmbitoare.
Număraţi împreună câte feţe aţi câştigat dumneavoastră şi câte copilul şi
anunţaţi câştigătorul. Dacă copilului îi este greu să piardă atunci puteţi să
renunţaţi la anunţarea câştigătorului şi puteţi discuta despre recompensa pe
care ar dori să o primească în schimbul feţelor obţinute. Desigur că punctele
pot fi adunate şi schimbate apoi într-o recompensă mai mare. Lăudaţi-vă
copilul pentru succesele sale şi încurajaţi-l pentru următorul concurs în cazul
în care lucrurile nu au mers prea bine. Este recomandat ca şi tatăl să fie
inclus în discuţii, dacă nu este posibil imediat, e bine şi mai târziu, copilul are
astfel ocazia să-i arate ce anume a funcţionat.
Regula 5 - Respectaţi regulile de joc! Puteţi să vă marcaţi o faţă doar atunci
când comportamentul problematic apare în perioada de joc stabilită. Dacă
copilul manifestă aceste comportamente în afara perioadei de joc nu puteţi

30
marca nici una. Dacă pe parcursul jocului apar alte probleme comportamentale
care nu au fost menţionate, nu puteţi să marcaţi feţe.
Regula 6 - Transformaţi feţele zâmbitoare în recompense! Copilul poate
decide ce recompense doreşte pentru feţele zâmbitoare câştigate. După ce
copilul şi-a primit recompensa, feţele zâmbitoare schimbate vor fi tăiate de
pe planul jocului. Gândiţi-vă că recompensele trebuie oferite în mod
obligatoriu atunci când copilul a reuşit să adune feţele necesare.
F15.1: Concursul pentru feţe zâmbitoare: Lista de dorinţe pentru recompense
La fiecare concurs sunt în joc 10 feţe zâmbitoare.
Mama sau educatoarea desenează o faţă tristă când:
1.________________________________________________________
_____________________
Toate feţele nemarcate care rămân la final le pot face să zâmbească, acestea
îmi aparţin mie!
CÂŞTIGĂ JOCUL CEL CARE ARE LA FINAL CELE MAI MULTE FEŢE
ZÂMBITOARE.
Eu am voie să schimb feţele zâmbitoare în diverse recompense alese împreună
cu copilul.
31
32

Brosura Activitati PROPUSE CjraE

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Brosura Activitati PROPUSE CjraE

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Centrul Judeţean de Asistenţă Psihopedagogică Cluj

Cine sunt eu?

autocunoaştere şi intercunoaştere; creşterea

stimei de sine; reducerea frecvenţei

comportamentelor agresive la copii.

O1 să deseneze imaginea proprie (desenând

alături un obiect care să reprezinte ceea ce îi

O2 să descrie caracteristici proprii,

„citind” desenul făcut

O3 să asocieze numele colegilor cu descrierea lor

Metode şi procedee: conversaţia, exemplificarea, explicaţia, colorarea,

desenarea, joc didactic;

Mijloace didactice: fişe de lucru, creioane colorate, tablă albă, marker

1. Doamna educatoare va prezenta atât tabla albă şi marker-ele, cât şi

modul în care scriem şi ştergem tabla.

persoane, explicând copiilor că totul trebuie să fie inspirat din realitate.

Lângă desenul propriei persoane ea ca desena un obiect care să reprezinte un

hobby al dânsei (ex: o minge pt volei, o carte pt citit, etc).

2. Toţii copii primesc câte o fişă ce conţine schema incompletă a unei

persoane şi sunt rugaţi să o completeze transformând omuleţul de pe pagină,

în fotografia lor. Li se aminteşte să nu uite de obiectul ce trebuie desenat

3. Fiecare copil, va prezenta, pe rând, desenul făcut, realizând astfel

o descriere a propriei persoane. (copiii pot fi încurajaţi prin aplauze după

fiecare prezentare şi/sau cu abţibilduri care să îi reprezinte: mingi, cărţi,

flori, animale, etc)

4. La sfârşit se poate organiza un joc didactic ca şi „Ghici cine este”.

Educatoarea va face o descriere, copiii fiind rugaţi să identifice persoana

căreia i se potriveşte, şi/sau educatoare va spune un nume, copiii fiind rugaţi

să facă descrierea persoanei.

Materiale : Un ac şi un balon umflat ; două păpuşi; cartonaşe cu situaţii cauză

şi efect ; un plic mare.

 Explicaţi copiilor că vor fi puşi în situaţii în care, datorită faptului că

cineva face ceva , cursul evenimentelor se schimbă. Acest lucru se

numeşte cauză ţi efect. Arătaţi copiilor acul şi balonul şi întrebaţi ce

cred că se va întâmpla dacă înţeapă balonul cu acul. Solicitaţi un

voluntar care să înţepe balonul, discutaţi efectul.

 Solicitaţi doi voluntari care să se joace cu păpuşile. Cereţi unuia

dintre ei să tragă unul dintre cartonaşele cu situaţii cauză şi efect şi

să urmeze instrucţiunile. Solicitaţi încă doi voluntari şi urmaţi aceeaşi

procedură. Repetaţi până când se termină cartonaşele.

 În fiecare dintre situaţii, a reacţionat într-un fel cea de-a doua

păpusă după ce prima a făcut ceva? Exemplificaţi !

 Credeţi că a doua păpuşă ar fi făcut ceva dacă prima nu ar fi făcut

nimic? Explicaţi din nou procesul cauzalităţii, arătând că atunci când

cineva se comportă într-un fel , se întâmplă ceva ca rezultat al acelui

 Vi s-a întâmplat vreodată ce li s-a întâmplat păpuşilor?

să înţeleagă că un comportament are consecinţe care trebuie luate în

Cartonaşele cu situaţiile „cauză şi efect”

Păpuşa I: Vrei să atragi atenţia educatoarei şi loveşti colegul de joacă.

Păpuşa II: Eşti educatoarea. Cum vei reacţiona?

Păpuşa I: Cum ai putea să-i atragi atenţia într-un mod plăcut?

Păpuşa I: Vezi pe stradă un căţel şi ca să te distrezi arunci cu pietre în el.

Păpuşa II: Eşti căţelul. Ce vei face?

Păpuşa I: Cum ai putea să te joci altfel cu căţelul?

Păpuşa I: Nu ai destule piese lego pentru a-ţi termina construcţia , aşa că o

dărâmi pe a colegului de joacă pentru a-i lua piesele.

Păpuşa I: În ce alt mod ai putea sa-ţi procuri piesele necesare construcţiei?

Păpuşa II:Te împingi la rând şi dărâmi mai mulţi colegi.

Păpuşa II: Eşti educatoarea . Ce vai face?

Păpuşa I: Cum ai putea să te aşezi la rând?

Păpuşa I: Eşti furios / furioasă fiindcă nu ai reuşit să iei primul maşina /

păpuşa pe care o doreai aşa că o smulgi de la colegul tău / colega ta.

Păpuşa II: Eşti colegul / colega . Ce vei face?

Păpuşa I: Cum ai putea să acţionezi altfel?