,,Familia monoparentala ramâne, dincolo de efecte, o opţiune, o

alternativã, o realitate socialã ce capatã consistenţã prin insãşi

poliferarea ei la acest sfârşit de veac.”
CIUPERCÃ
C.

1
CUPRINS:

INTRODUCERE....................................................................................................................4

PARTEA I-A.

Capitolul I. FAMILIA MONOPARENTALÃ - DELIMITÃRI CONCEPTUALE.........6

I.1. Definiţii ale familiei monoparentale...........................................................7

I.2. Statistici. Situaţia actualã a familiei monoparentale româneşti
comparativ cu situaţia familiilor europene.................................................9
I.3. Tipuri de familii monoparentale...............................................................11
I .3.1. Familia monoparentalã maternã.........................................................11
I .3.2. Familia monoparentalã paternã...........................................................14
I .3.3. Familia monoparentalã formatã din persoane adulte..........................15
I.3.4. Familia monoparntalã formatã din pãrinţi adolescenţi........................17

Capitolul II. SERVICII SOCIALE DE SUSŢINERE A FAMILIEI MONOPAREN -

TALE ÎN ROMÂNIA...........................................................................................................19

II.1. Alocaţia de susţinere pentru familia monoparentalã în România.

Ordononţa de Urgenţã nr.105 din 24 octombrie 2003..............................20
II.2. Servicii sociale la nivel comunitar........................................................22
II.2.1. Servicii socio-educaţionale............................................................24
II.2.2. Servicii socio-medicale..................................................................26
II.2.3. Servicii socio-financiare................................................................27

Capitolul III. PRINCIPALE PROBLEME SOCIALE ASOCIATE FAMILIILOR

MONOPARENTALE...........................................................................................................30

III.1. Sãrãcia în rândul familiilor monoparentale...................................31

III.1.1. Sãrãcia în mediul rural. .........................................................
33
III.1.2. Sãrãcia în mediul urban. ........................................................
34
III.2. Alte probleme sociale ale familiei monoparentale..........................34

2
PARTEA A II-A.

Capitolul IV. CONSTRUCŢIA OBIECTIVULUI CERCETÃRII...............................37

IV.1 Tema cercetării...................................................................................38

IV.2. Motivele care au determinat alegerea temei...................................39
IV.3. Scopul şi obiectivele studiului...........................................................40
IV.4. Interogaţiile şi ipotezele cerecetării.................................................41
IV.5...............................................................Operaţionalizarea conceptelor 42

Capitolul V. METODOLOGIA CERECETÃRII ŞI INTERPRETÃRII DATELOR. .45

V.1. Metoda, instrumentul şi procedeele de cercetare...............................46

V.1.1 Alegerea tehnicii de cercetare. .....................................................
46
V.1.2 Construcţia instrumentului. ..........................................................
47
V.1.3 Strategia de cercetare aleasă........................................................47
V.2. Prezentarea lotului de subiecti............................................................48
V.3. Analiza, prelucrarea şi interpretarea datelor.....................................49
V.3.1. Testarea ipotezelor......................................................................49
V.3.2. O abordare generalã asupra cercetãrii......................................61

Capitolul VI . STUDIUL DE CAZ ŞI INTERVENŢIA....................................................62

VI.1. Planificarea studiului de caz...............................................................63

VI.2. Culegerea şi analiza informaţiilor......................................................63
VI.3. Elaborarea studiului de caz................................................................64
VI.3.1. Prezentarea cazului şi a problemei. .........................................
64
VI.3.2. Identificarea resurselor şi a nevoilor. ......................................
66
VI.3.3. Istoricul.....................................................................................69
VI.3.4. Evaluarea capacitãţilor, resurselor şi nevoilor........................69
VI.4. Intervenţia şi metodele de lucru.........................................................70
VI.4.1. Metodele de lucru. ....................................................................
70
VI.4.2. Obiectivele intervenţiei.............................................................71
VI.4.3. Planul de intervenţie.................................................................72
VI.5. Evaluarea finalã...................................................................................77

3
 VI.5.1. Evaluarea intervenţiei. .............................................................
77
VI.5.2. Limite şi bariere........................................................................78
VI.5.3. Evaluarea finala dupa integrarea în familia extinsã................79

CONCLUZII..........................................................................................................................81

ANEXE..................................................................................................................................83

BIBLIOGARAFIE..............................................................................................................100

INTRODUCERE

În cazul familiei monoparentale nu de puţine ori responsabilitãţile mamei se

amplificã întrucât ea trebuie sã suplineascã rolul tãtãlui absent, anume cel de agent
securizant, iniţiator, model. Nereuşind sã (mai) rãspundã singurã nevoilor copilului,
tânãra mama apeleazã la diverse instituţii / forme de protecţie socialã.
Intervenţia specializatã în aceste cazuri şi exploatarea resurselor familiale poate conduce
la construirea unui mediu propice pentru copil alãturi de mama sa.
Fenomen rãspândit atât la nivel global cât şi la nivel naţional monoparentalitatea
este din ce în ce mai des întâlnitã. Astfel se remarcã o creştere a numãrului de familii
monoparentale, reprezentând 24% din familii la nivel mondial.
O creştere procentualã a fenomenului, reprezintã un pericol pentru dezvoltarea
normalã a familiei şi pentru societate. Studiile realizate în acest domeniu aratã cã
persoanele cu risc crescut de a forma o familie monoparentalã sunt persoanele de gen
feminin, tinerele cu nivel scãzut de şcolarizare şi care provin din familii dezorganizate,
ceea ce mi-am propus nou sã aduc în domeniul monoparentalitãţii, este cercetarea
problemelor sociale şi relaţiile cu familia lãrgitã a familiilor monoparentale unde femeia
este mamã prin vãduvie, necãsãtorie sau divorţ.
Lucrarea de faţã este structuratã în douã pãrţi: una teoreticã şi alta practicã. În
primele douã capitole am definit conceptul de familie, teoriile cu privire la
monoparentalitate, am analizat diversele tipuri de familie, precum şi serviciile oferite
conform legislţiei în vigoare. În cel de-al treilea capitol am vrut sã subliniez problemele
majore ale familiei monoparentale. Partea de cercetare cuprinde douã abordãri: una

4
cantitativã şi altã calitativã, cuprinzând de asemenea o microcercetare a fenomenului de
monoparentalitate la nivelul judeţului Cluj, familii monoparentale sub evidenţã
D.G.A.P.C. şi Centrului Maternal. Oferind o perspectivã practicã a fenomenului de
monoparentalitate, în cazul femeilor divorţate, vãduve şi, în special, în cazul tinerelor
mame, lucrarea de faţã sper sã fie un ghid atât pentru studenţi, cât şi pentru profesioniştii
în domeniul protecţiei sociale a copilului şi familiei.
În epoca modernã contemporanã familia nu mai este o instituţie fundamentalã
pentru supraveţuirea şi reproducerea societãţii, aceastã funcţie preluatã de alte instituţii şi
grupuri sociale ; rolul social al familiei, funcţiile ei sociale, importanţa ei pentru
funcţionarea societãţii se estompeazã continuu.
Cãsãtoria nu mai este debutul constituirii uniunii conjugale şi prin aceasta
debutul procreãrii. Tinerii încep sã se separe de pãrinţi din ce în ce mai devreme, locuind
fie singuri, fie cu preitenii, fie în cuplu, astfel, procentul coabitãrii juvenile devine din ce
în ce mai frecvent mai durabil, încetând sã fie o formã prealabilã a casãtoriei, ci tinzând
cãtre permanenţã. Uniunea partenerilor într-o altfel de coabitare este bazatã, în marea
majoritate a cazurilor pe afectivitate, dar pentru cã sentimentele sunt fluide, aceste uniuni
au tendinţã de a fi mai instabile decât o cãsãtorie oficialã. Reculul cãsãtoriei a început în
ţãrile scandinave, în a doua jumãtate a anilor `60, dupã care s-a extins în Elveţia, Austria,
Germania pentru a cuceri apoi restul Europei şi mai tarziu Sudul.
Este de remarcat nu numai creşterea ponderii coabitãrilor ci şi durata lor de
coabitare. Ele tind sã renunţe la aspectul juvenil, adicã sa fie prezente doar sub 30 de ani,
ca o formã de uniune premaritalã, ţinând sã reprezinte cu adevarãt o alternativã la
cãsãtorie. Datoritã gradului ridicat de instabilitate, aceastã formã alternativã la cãsãtorie
este generatoarea apariţiei familiei monoparentale şi asta cu atât mai mult cu cât
fenomenul naşterilor în afara cãsãtoriei se situeazã deja la 25% din totalul naşterilor
anuale, pentru majoritatea ţãrilor occidentale.
Familiei monoparentale îi sunt asociate o serie de probleme de ordin social şi
psihologic la care se adaugã şi cele legate de aspectele de ordin financiar. Atenţia
guvernului este orientatã asupra problemelor cu care se confruntã aceastã categorie de
persoane, formulând legi în acest sens, care au ca principal scop bunãstarea membrilor
familiilor monoparentale şi protecţia lor socialã.

5
 Capitolul I.
FAMILIA MONOPARENTALÃ –
DELIMITÃRI CONCEPTUALE.

6
 I. 1. Definiţii ale familiei monoparentale.

Sintagma “familie monoparentalã” defineşte un tip de familie formatã dintr-un

pãrinte şi copilul sau copii sãi, un grup de personae aflate în relaţie de rudenie, rezultatã
prin filiaţie directã sau adopţie 1
fiind considerate tot mai mult o alterntivã la familia
nuclearã clasicã, 2 atat la noi în ţarã cât şi în afara ei, în Marea Britanie existând azi peste
un million de familii cu un singur pãrinte, iar numãrul lor continuã sã creascã. 3
Trebuie subliniat caracterul alternativ al familiilor monoparentale care nu sunt
percepute ca facând parte dintr-un tip “deviant” sau “anormal” , monoparentalitatea
deveând “normalã” în condiţiile în care înregistreazã o creştere a frecvenţei şi devine o
conduitã comunã în societãţile actuale. 4
Creşterea ratei divortalitãţii, a fertilitãţii
ilegitime, schimbãrile valorice de mentalitate din ultimele decenii au fãcut ca acest tip de
famlie sã cunoascã o raspândire deosebitã.
Din punct de vedere sociologic, familia monoparentalã poate fi definitã ca un
grup social, constituit pe baza relaţiilor de rudenie între unul dintre pãrinţi (pãrinte
singur) şi copilul sau copii sãi, grup caracterizat prin stãri afective, aspiraţii şi valori
comune 5
cu alte cuvinte, familia monoparentalã este un grup primar, iar membrii sãi
întreţin relaţii directe, informale.

1
STEFAN, C., (2006) Familia monoparentala , Ed. Polirom, Iasi, p. 43;
2
VOINEA, M., (2005) articolul “Monoparentalitatea si statutul marital al femeii din Romania” in Socilogie
Romaneasca, vol.III, nr.3, p.5;
3
GIDDENS, A., (1997) Sociologie, trad. de Sandulescu, R. si Sandulescu, V., Ed. BIC ALL, Bucuresti,
p.168;
4
VOINEA, M., (2005) st. citat, p.5;
5
STEFAN, C., (2006) op. cit., p. 43;

7
 Tot din punct de vedere al sociologiei, într-o abordare mai puţin convenţionalã se
constatã cã familia monoparentalã poate fi şi familia comuflatã, unul dintre pãrinţi, deşi,
în prezent cadrul familiei interacţioneazã psihologic într-o masurã neglijabilã cu alţi
membri ai familiei. O altã variantã este aceea a familiei devenitã monoparentalã prin
absenţa fizicã a unuia dintre pãrinţi, care este plecat o lungã perioadã de timp din
localitate, fiind fie la muncã în strãinãtate, fie spitalizat, fie incarcerat. 6 Astfel de cazuri
devin tot mai frecvente putând atrage dupã sine o serie de consecinţe nedorite pentru
familie: şocul suferit de pãrinte ca urmare a dificultãţilor de a face faţã rigorilor de pe
piata muncii occidentale, eventualul eşec sau apariţia pronlemelor de sãnãtate, desfacerea
cãsãtoriei, perturbãri în socializarea copilului şi, chiar eşec şcolar.
Dintr-o perspectivã juridicã, familia monoparentalã apare ca un grup de personae
între care s-au stabilit drepturi şi obligaţii, reglementate prin norme legale. 7 În acest sens
familia monoparentalã tinde sã constituie o abatere, în sensul producerii efectelor
juridice.
O altã perspectivã prezintã familia ca o unitate socioafectivã, 8
dar şi un grup în
care au loc atãt tensiuni cât şi conflicte. Violenţa familialã se manifestã atât ca un abuz
fizic sau / şi psihic la care este supus un membru al familiei de cãtre un altul; cel mai
frecvent abuzul vine din partea pãrintelui faţã de copil ca urmare a frustrãrilor şi
tensiunilor acumulate, rãspunzând cu agresivitate într-un mediu ostil.
În comparaţie cu familiile tradiţionale, care îndeplinesc mai multe funcţii cu
impact pozitiv asupra societãţii : de reproducere, de socializare a copiilor, de îngrijire, de
protecţie, de asigurare a unui mediu securizant şi a unui climat afectiv, suportiv, de
ocolire deci a violenţei şi agresivitãţii, familia monoparentalã este doar un efect al
funcţiei reproductive, se regãseşte în socializarea copiilor, oferã îngrijire şi protecţie –
acesta este un mit al familiei monoparentale pãstrat şi astazi în culturile tradiţionale.
În societãţile contemporane occidentale, problematica familiei cu un singur
pãrinte devine o problemã demnã de a fi luatã în consideraţie. În unele ţãri, cum ar fi
Norvegia, ponderea familiilor monoparentale tinde spre 20%. De asemenea, în Marea
Britanie aproximativ una din cinci familii cu copii este monoparentalã. România prezintã

6
IONESCU, M., NEGREANU, E., (2006) Educatia in fanilie. Repere si practice actuale, Bucuresti, p.29;
7
CODUL FAMILIEI, art.97;
8
MIHAILESCU, I., (2003) Sociologie generalã, Ed. Polirom, Iasi, p. 240;

8
un tablou aparte, cu o ratã înaltã a cãsãtoriilor, în comparaţie cu alte ţãri, şi cu un procent
de divorţalitate scãzut. Un fenomen mai frecvent care conduce la formarea familiilor
monoparentale poate fi separarea şi numarul foarte mare de copii nãscuţi în afara
cãsãtoriei. Studiile indicã un raport al familiilor monoparentale în România de 12, 9 din
totalul gospodãriilor alcãtuite dintr-un singur nucleu familial. 9

I. 2. Statistici. Situaţia actualã a familiei monoparentale româneşti

comparativ cu situaţia familiilor europene.

Principalii indicatori demografici relevanţi în sfera familiei, comparând valorile

din România cu cele ale ţãrilor Uniunii Europene sau cu ţãrile ex-sovietice şi analizând
acolo umde este cazul şi date din anchete desfãşurate recent.
În ultimii ani se remarcã semnificativ o amânare a casãtoriei reflecatatã prin
vârsta medie la cãsãtorie, care a crescute la 23,7 ani pentru femei şi 26,9 ani pentru
bãrbaţi în 1990, la 25 ani la femei (23,6 în mediul rural şi 26 în mediul urban) şi 28 ani
pentru bãrbaţi (27,7 în mediul rural şi 29 în mediul urban) în 1999.
Regresul vârstei la cãsãtorie este sensibil din 1970, în timp ce creşte proporţia de
celibatari ca şi cel al fecundidãţii. În concluzie, proporţia copiilor nãscuţi în afara
cãsãtoriei creşte astfel, încât în Suedia 40% din copii sunt astãzi în acest caz.10
V. Gheţãu observã în acest sens ca asistãm la o conservare a unui model cultural
al cãsãtoriei definit prin preferinţa ridicatã pentru legalizarea relaţiei, proporţie scãzutã a
celibatului definitiv şi vârsta tânãrã la încheierea cãsãtoriei.11 În 1991, s-au înregistrat
37.031 divorţuri, populaţia la 1 iulie 23.185.084.
Rata divorţurilor este de 4,53 la mie (1,53 în mediul urban şi mult mai micã în
mediul rural-0,92). 12 În comunitatea europeanã este 1,59. Faptul cã cele douã valori sunt
apropiate nu înseamnã cã România are o ratã a divortalitãţii crescutã, ci ca rata
divorţialitãţii occidentale este în continua scãdere, fapt explicabil prin scãderea
nupţialitãţii.
9
VOINEA, M., (2005) st. cit., p.8;
10
SEGALEN, M., (1996) Sociologie de la familie, Editura Armand Colin, Paris, p.144 -145;
11
ŞERBAN, E. P., (2005) Asistenţa sociala a mamelor adolescente, Ed. Lumen, Iaşi, p.29;
12
www.statistici.ro

9
 În România în 2004 au rãmas 35.225 de copii minori sã locuiascã într-o familie cu
un pãrinte, drept consecinţã a divorţului.
Coabitãrile rãmân ancorate în aspectul juvenil ( pânã în 30-35 ) şi provizoriu.
Conform Barometrului de Opinie Publicã 13 din 2001 proporţia persoanelor care trãiesc în
uniune liberã / concubinaj / cãsãtoriţi fãrã acte este de 3,3%, reprezentând 5,2% din
totalul uniunilor şi fiind mult inferioarã valorilor din Europa Occidentalã sau S.U.A.,
totuşi, în România fenomenul este mai rãspândit în cadrul tinerilor şi mai ales în mediul
urban.
În condiţiile nupţialităţii din 1991 circa 13% din femeile necăsătorite din cohortă
vor rămîne necăsătorite, iar 87% vor contracta o primă căsătorie. La recensămintele
populaţiei această proporţie este de 3,5 - 4,0%.
Rata nupţialitãţii este semnificativ mai mare în România – 6,2 la mie faţã de
media din ţãrile occidentale – 5,4 la mie. Marajul a dispãrut aproape ca formã de primã
uniune astãzi în Suedia.
Din analiza informărilor lunare prezentate de direcţiile de muncă, solidaritate
socială şi familie teritoriale pe baza documentaţiei transmise de consiliile locale,
referitoare la acordarea drepturilor de alocaţie familială complementară şi alocaţia de
susţinere pentru familia monoparentală, situaţia în luna noiembrie 2005 este următoarea:
 Cereri inregistrate: in 15 decembrie 2005, erau înregistrate un număr
total de 1.149.591 cereri, reprezentând circa 14,37 % din numărul total
de 8 milioane familii.
 Drepturi aprobate: până la data de 15 decembrie 2005 prin dispoziţiile
primarilor, au fost aprobate un număr total de 1.117.611 de alocaţii,
reprezentând circa 97 % din numărul total de cereri înregistrate.
 Drepturi platite: in luna decembrie 2005 sumele alocate şi plătite au fost
de 499.114 mii RON pentru un număr total de 935.974 alocaţii, după
cum urmează:
 alocaţia familială complementară 336.719 mii lei RON pentru un număr
de 686.718 alocaţii;

13
http://www.mmt.ro/ro/portofoliu.html

10
  alocaţia de susţinere familia monoparentală 162.395 mii lei RON pentru
un număr de 245.995 alocaţii.14

I.3. Tipuri de familii monoparentale.

Familia monoparentalã desemneazã grupul copil (copii) - pãrinte (şi nu pãrinţi) şi

este privit ca o alternativã la (şi nu ca o deviaţie) de la familia clasicã. Deci
monoparentalitatea devine normalã pe masurã ce înregistreazã o creştere a frecvenţei şi
pe mãsurã ce devine o conduitã familiarã pentru membrii societãţilor actuale. Conceptul
"familie monoparentalã" are meritul de a defini familia prin relaţia parentalã care este
secundarã în definiţiile clasice ale familiei, şi este preferabil termenilor de "familie
dezorganizatã", "familie dezmembratã", "familie incompletã", "familie disimetricã"
utilizaţi în literaturã româneascã, aceşti termeni exprimând ideea de deformare a
"constelaţie familialã".
Termenul familie parentalã este poate mai adecvat, el afirmând normalitatea
sociologicã a unitãţii constituite dintr-un adult şi copiii sãi şi a existenţei relaţiei parentale
independent de relaţia conjugalã. Termenul familie conjugalã ar putea fi folosit pentru a
desemna cuplul cãsãtorit fãrã copii.
În concluzie, numim familia constituitã din doi adulţi şi copiii sãi ai cãror pãrinţi
sunt, familie conjugal-parentalã. Familia parentalã poate rezultã ca urmare a unor
experienţe diferite: naşterea unui copil în urma unei experienţe sexuale juvenile care nu
se concretizeazã într-o cãsãtorie; decizia unor femei (trecute de 30 de ani de regulã) de a
avea un copil în afara unei cãsãtorii legale; divorţul sau cupluri cu copii, necãsãtoriţi;
decesul unuia dintre parteneri. Deoarece în marea majoritate (90%) a cazurilor de divorţ,
mamele sunt cele cãrora li se încredinţeazã copilul, cele mai multe familii parentale sunt

14
MINISTERUL MUNCII SOLIDARITATII SOCIALE SI FAMILIEI
http://sas.mmssf.ro/temp/INF105_dec2005.doc

11
alcãtuite din femei cu unul sau mai mulţi copii în întreţinere (familii parentale materne).

I .3.1. Familia monoparentalã maternã.

Familiile cu un singur pãrinte devine din ce în ce mai obişnuite, fiind în creştere

familiile monoparentale alcãuite din copii şi un pãrinte, în general mama, necãstoritã,
divorţatã, separatã sau vãduvã. Lucrul acesta are loc şi datoritã faptului cã legatura dintre
mamã şi copii e singura legaturã “naturalã” dinte relaţiile familiale şi datoritã creşterii
instabilitãţii cuplurilor şi renunţarea la oficializarea relaţiei, atât în ceea ce priveşte civilul
cât şi religiosul.
În societatea româneascã, în mãsura în care aceasta este conservatoare privind
valorile familiale, instiţuia maternitãţii se articuleazã conform cu ordinea patriarhalã,
femeile, ca mame, fiind nevoite sã se subordoneze regulilor tatãlui. În societatea modernã
şi post modernã lucrurile au început sã cunoascã o întorsãturã a situaţiei, în ceea ce
priveşte independenţa femeii generate de mişcarea feministã care contribuie la libertatea
femeii în raport cu bãrbaţii pe toate planurile veţii. Astfel cã, în ultimul timp se
înregistreazã un numar tot mai mare de copii nãscuţi în afara cãsãtoriei, ponderea
acestora crescând de la 23% în 1998 la 28,5% în 2005. Cele mai multe naşteri în afara
cãsãtoriei în anul 2005 se întâlnesc în mediul rural 32,6% faţã de 25% în mediul urban.
De remarcat este şi faptul cã, aproximativ douã treimi din numarul copiilor nãscuţi în
afara cãsãtoriei provin de la tinerele mame în vârstã de panã la 25 ani. 15
Aceste statistici
vorbesc despre creşterea numãrului familiilor monoparentale materne. Situaţia lor nu este
deloc de neglijat, cu atât mai mult, cu cât, adesea, nasc copii la vârste mici (adolescenţã).
Din cauza obligaţiilor faţã de copil, în cele mai multe cazuri, nu reuşesc sã-şi termine
studiile şi sã dobândeascã o calificare pentru a se angaja. În aceastã situaţie, tinerele
mame adolescente rãmân dependente de ajutoarele materiale sociale. Studiile sociologice
indicã faptul cã familiile monoparentale sunt mai expuse riscului de sãrãcie decât
familiile cu doi pãrinţi 16
, iar sãrãcia afecteazã şansele de dezvoltare normalã a copilului,
conducând adesea la abandon şcolar, devalorizare a şcolii şi menirii ei sociale.

15
INSTITUTUL NATIONAL DE STATISTICI, (2006) Tendinte sociale, p.6;
16
VOINEA, M.,(2005) st. cit, p.8;

12
 Aflate, adesea, în situaţia de a nu putea lucra din cauza necesitãţii îngrijirii
copiilor pe care trebuie sã-i creascã, mamele singure au nevoie de sprijin financiar din
exterior. Ajutorul fostului partener e foarte util pentru creşterea în condiţii decente a
copiilor. Studiile pe aceastã temã au pus în evidenţã faptul cã suportul financiar din
partea tatãlui copilului reprezintã o micã parte din veniturile mamelor singure. În plus,
mai puţin de jumãtate dintre femeile divorţate, aproximativ o treime din cele separate şi
doar 13% din cele necãsãtorite primesc sprijin financiar pentru creşterea copiilor de
partea fostului partener. 17
Datele statistice din America aratã cã familiile conduse de o
femeie singurã înregistreazã o probabilitate de a se afla sub limita sãrãciei de trei ori mai
mare decât familiile conduse de un bãrbat singur şi de şase ori mai mare decât familiile
cu ambii pãrinţi. 18
Pe de altã parte, venitul este constituit doar din venitul mamei, suma primitã de la
fostul partener reprezintã cea mai micã parte. În aceste condiţii, salariile sunt inadecvate,
insuficiente pentru nevoile unei asemenea familii. În condiţiile lipsei de ajutor financiar
din partea partenerului sau ale insuficienţei acestuia, soluţiile mamelor pentru a-şi
întreţine familia sunt puţine. Dacã nu au un loc de muncã bine plãtit, cele mai multe
ajung dependente de suportul statului. Intersul femeilor cap de familie de a-şi gãsi un loc
de muncã este foarte mare proporţional cu nevoia lor de venituri suplimentare. Din
pãcate, multe dintre ele, nu au calificarea necesarã pentru a-şi gãsi o slujbã, nu pot lucra
din cauza vârstei mici a copiilor sau preferã sã nu se angajeze pentru a nu pierde ajutorul
social oferit de stat. Din acest unghi, foarte importante sunt politicile sociale ale fiecãrei
ţãri în parte care pot încuraja sau descuraja pãrinţii singuri sã-şi caute o slujbã. O soluţie
adoptatã de unele state occidentale este aceea de a încuraja angajarea cu program redus 19,
prin prevederea numãrului de ore de lucru permis celor care beneficiazã de ajutor social.
Un alt aspect al acestei probleme este cel legat de faptul cã prin angajare, o mamã
singurã va avea mult mai puţin timp la dispoziţie pentru creşterea şi educarea copiilor, în
acest caz, ea va dispune de mai mulţi bani pentru a satisface nevoile copiilor.20 Fãrã a

17
ZAMFIR, C., (coord.) PREDA, M., (2002) Grupuri sociale excluse / ignorate de politici sociale din
Romania, Bucuresti, p. 326;
18
Ibedem;
19
VOINEA, M., (2005), st. cit., p.8;
20
HARIS, S.Y, SPYRIDON, T., (2005), Motherhood and Time Allocation. National Centre for Social
Research, Institute of Social Policy, p.27;

13
avea o opţiune favorabilã uneia sau alteia dintre situaţii, e de constat, totuşi, cã în Europa
Occidentalã douã treimi dintre mamele singure lucreazã sau cautã de lucru, un procent
foarte mare, mai mare decât al mamelor din familiile cu ambii pãrinţi. 21
Participarea mamelor singure pe piaţa muncii ramâne relativ mare, femeile
preferând sã lucreze, în ciuda riscului pierderii ajutorului din partea statului, întrucât vor
sã îşi dobândeascã o identitate socialã şi un mijloc de integrare, în timp ce imaginea
mamei care stã acasã este adesea sinonimã cu izolarea.

I .3. 2. Familia monoparentalã paternã.

Majoritatea gospodãriilor monoparentale (86,4%) sunt conduse de femei, fapt

care sporeşte vulnerabilitatea acestor familii, veniturile femeilor fiind în medii mai mici
decât cele ale bãrbaţilor. Totuşi, problemele aferente familiei monoparentale materne se
rãsfrâng şi asupra celor care tatãl stã în capul familiei de unul singur.
Monoparentalitatea paternã prezintã urmatoarele caracteristici:
- în structura lor intrã mai mult bãieţii, ei preferând sã stea împreunã cu tatãl
custodial;
- taţii dispun de o mai mare libertate financiarã;
- taţii singuri au un rol adecvat în susţinerea nevoilor emoţionale;
- pãrinţii-singuri-taţi apeleazã şi la alte „surse” de ajutorare în creşterea
copilului / copiilor;
- modificãri în stilul de viaţã-evitã activitãţile sociale care imlicã prezenţa unor
cupluri cãsãtorite.22
Lipsa veniturilor celor doi, timpul relativ mare dedicat muncii pentru obţinerea
veniturilor financiare în defavoarea atenţiei asupra copilului au efecte negative atât
asupra pãrintelui cât şi asupra copiilor. Numãrul famillior monoparentale paterne este
simţitor mai mic decât cel al familiilor monoparentale materne, asta şi din cauza cã, de
obicei, copii sunt încredinţaţi mamei, în urma divorţului, iar creşterea copiilor revine şi

21
ZAMFIR, C. (coord), PREDA, M.,(2002) op.cit. , p.327;
22
MITROFAN, I., CIUPERCA, (1997) Psihologia relaţiilor dintre sexe, Ed. Alternative, Bucureşti, p. 47 -
49;

14
este de naturã maternã. Mama are menirea de a se ingriji de bunã creştere şi bunãstarea
copiilor, în timp ce bãrbaţilor le revine o altã sarcinã. Faptul cã bãrbaţii nu pot creşte
copiii la fel de bine ca femeile, întruneşte un acord mai slab în rândul tinerilor, depãsind
totuşi 50% , fãrã a se înregistra diferenţe seminficative în funcţie de sex: 52,7% dintre
bãrbaţi şi 54,5% dintre femei sunt de acord cu aceastã afirmaţie. 23
Apoi, încã de la începuturile familiei, rostul bãrbatului era acela de a asigura
partea financiarã, de a se ocupa cu reparaţiile casei şi ale autovehicolului 24 în cazul urban,
iar în cazul rural, bãrbaţii se îngrijeau de muncile câmpului, în timp ce femeia se ocupa
cu treburile casei şi creşterea copiilor, alternativ familiile monoparentale paterne
neexistând, doar în cazuri de vaduvie.
Statisticile aratã cã unul din patru tineri americani trãiesc cu un singur pãrinte, iar
89% trãiesc cu mamele lor şi doar 11% trãiesc împreunã cu tatãl. 25 Problemele cu care se
confruntã familiile conduse de mamã sunt similare celor în care capul familiei este tatãl,
mai ales dacã au în întreţinere copii mici. Bãrbaţii tind sã angajeze personae, în grija
cãrora sã-i încredinteze pe copii, urmând ca apoi, dupã intrarea în programul şcolar sã
rãmânã singuri. 26

I .3.3. Familia monoparentalã formatã din personae adulte.

În cazul persoanelor adulte ajungerea la familia monoparentalã poate fi cauzatã de

deces, divorţ sau liber consimţãmânt şi presupune existenţa unor minusuri, în
comparative cu starea iniţialã. În primul rând se impune singurãtatea care afecteazã mai
ales pe femei. Din totalul de 8.597.404 persoane necãsãtorite, femeile reprezintã 45,20%,
divorţate sunt 60,66% (din totalul de 1.899.380 de personae), iar vãduve sunt 80,75% din
totalul de 1.889.380 persoane. 27
Aceastã stare devine importantã social mai ales când
este asociatã sãrãciei, fiind recunoscute drept situaţii cu un risc social mare - femeile
singure în vârstã şi mamele singure. Ca atare, femeile sunt mai interesate de a iniţia şi de

23
POPESCU, R., (2003) “Familia tanara in societatea romaneasca” in revista Calitatea vietii, anul XIII,
nr.1, p.302;
24
Ibidem;
25
VANDER ZOUDEN, W. J., Sociology. The Core, McGraw-Hill, Inc., p.302;
26
Ibidem, p.303;
27
INS (2002) , Populatia dupa starea civila legata si de fapt, http://www.recensamant.ro ;

15
a pãstra o cãsãtorie, deşi au şanse mai mici pentru aceasta decât bãrbaţii: femeile se
cãsãtoresc mai devreme decât barbaţii şi într-o mai mare masurã, dar ca şi numar sunt
mai multe 28
şi speranţa de viaţa este mai mare. La aceasta se adaugã şi relaţia specialã
între mama şi copil, cãci o femeie care este pãrinte devine vulnerabilã în cazul unui
divorţ, probabilitatea este sã rãmânã cu copilul sau copii sãi, pentru care sã nu deţinã
resurse financiare, de susţinere, sociale, în general, suficiente.
Având roluri şi responsabilitãţi diferite, bãrbaţii şi femeile au şi nevoi diferite:
nevoi de gen29 care sunt împãrţite în nevoi practice şi nevoi strategice. Nevoile practice
de gen privesc acele lucruri de care femeile şi bãrbaţii, care stau în fruntea familiei au
nevoie pentru a-şi îndeplini mai uşor, mai bine sau mai repede rolurile sociale ce le sunt
atribuite în mod obişnuit. Din acest punct de vedere, persoanele pãrinţi singuri, femei sau
bãrbaţi, se confruntã cu probleme comune: lipsa de timp, sãrãcia relaţiilor interpersonale.
Nevoile strategice de gen se referã la raporturile inegale ce existã în societate între femei
şi bãrbaţi, iar satisfacerea acestor nevoi determina rolurile şi poziţiile diferite atribuite în
mod tradiţional bãrbaţilor şi femeilor.
Riscul de sãrãcie este mai mic pentru gospodariile al cãror cap este femeia, decât
cele conduse de un bãrbat, totuşi, în gospodariile conduse de bãrbaţi, consumul este cu
4% mai ridicat. Majoritatea femeilor care sunt capi de familie sunt vaduve în vârstã, care
se confruntã, nu numai cu riscul unui consum inadecvat, ci şi cu riscuri de sãnãtate.
Grupa gospodariilor alcãtuite dintr-o singurã femeie în vârstã este o grupa cu risc
semnificativ de saracie, acest grup reprezentand 80% din totalul gospodariilor al caror
cap de familie este femeia. 30
Persoanele adulte sau / şi în vârstã se confruntã cu un mare risc de neglijare
socialã, care începe încã din familie, apoi în comunitate, adesea pasivã, indiferenţa faţã
de deteriorarea continuã a calitãţii vieţii. Femeile singure în vârstã, în cele mai frecvente
situaţii, şi bãrbaţii în vârstã, în cazuri mai rare, constituie împreunã cu copiii lor adulţi un
tip aparte de familii monoparentale. Particularitãţile unei astfel de familii decurg din
necesitatea de îngrijire a pãrintelui singur. Acest tip de familie nu a aconstituit subiectul
atenţiei studiilor de protecţie socialã întrucât, în general, sunt analizate aspectele care ţin
28
PASTI, V., (2003) Ultima inegalitate. Relatiile de gen in Romania, Ed. Polirom, Iasi, p.118;
29
GRUNBERG, L., MIROIU, M., (1997) Gen şi societate, Ed. Alternative, Bucureşti, p.101;
30
TESLIUC C. M., POP, L., SEŞLIUC, E.,(2001) Saracia si sistemul de protectie sociala, Ed. Polirom,
Iasi, p.32;

16
de protecţia familiilor care au minori în întreţinere şi se confruntã cu dificultãţi specifice,
astfel problemele adultului pãrinte singur au fost constant neglijate. 31

I. 3. 4. Familia monoparntalã formatã din pãrinţi adolescenţi.

În cadrul populaţiei feminine, proporţia persoanelor cãsãtorite a scãzut de la

50,30% în 2004, schimbãrile din societatea româneascã în contextul trecerii la economia
de piaãã, cerinţele tot mai presante de calificare şi educaţie tot mai înalte de pe piaţa
muncii, lacunele din politica familialã de dupã 1989 sunt doar câţiva factori ce determinã
amânarea cãsãtoriei. Mai mult, numãrul cuplurilor a cãror conveţuire nu este legalizatã e
în continuã creştere. Din datele recensãmântului populaţiei pentru anul 2002 reiese cã
3,9% dintre bãrbaţi şi 3,7% dintre femei trãiau în uniune consensualã, cea mai mare
frecvanţã inregistrandu-se pentru categoria de vârstã 25-34 ani.
Acestor efecte şi cauze se adaugã independenţa crescândã în randul tinerilor
adolescenţi care se desprind de familie de la vârste tot mai fragede în vederea coabitãrii
cu un prieten / prieteni sau care preferã sã trãiascã singuri. În aceste condiţii apar o serie
de schimbãri care se pot observa prin diminuarea natalitãţii, care în 2003 a fost de 9,8
nãscuţi la 1000 de locuitori faţa de 13,6 nãscuţi la 1000 de locuitori în anul 1990 ; o altã
schimbare se aflã la indicatorul scãzut al fertilitãţii, de la 1,83 la 1,27 copii pe femeie, iar
începând cu anul 2000, fiecare al patrulea nou nãscut a avut ca mamã o femeie
necãsãtoritã. 32
În societatea contemporanã, mulţi oameni dau curs funcţiei de procreare, farã a o
condiţiona exclusiv de constituirea unei familii legalizate. Aşa cum rezultã din cele
expuse mai sus numãrul naşterilor în afara casãtoriei creşte constant. Acest fenomen se
constatã şi în S.U.A., unde numãrul de naşteri a crescut de la 5% în 1990 la 31% în 1993.
în ţãrile scandinave, mai mult de jumatate dintre copii sunt nãscuţi în afara cãsãtoriei. 33
Vârsta adolescenţei, care se întinde pe o perioadã relativ lungã, de la 13/14 ani
pânã la 18/20, unii psihologi extinzând vârsta adolescenţei pana la 25 de ani, adolescenţa
prelungitã, nu este una deloc uşoarã, ci în decursul ei apar o serie de schimbãri atât în
31
ŞTEFAN, C.,(2006) op.cit., p.101;
32
VOINEA, M., (2005) st. cit., p.11;
33
FUKUYAMA, F., (2002) Marea rupturã Natura umanã şi refacerea ordinii sociale,Ed. Humanitas,
Bucureşti, p.55;

1
ceea ce priveşte dezvoltarea biologicã, fizicã, cât şi schimbãri de naturã psihologicã,
sociologicã. Odatã cu înaintarea în vârstã, reţeaua socialã creşte, numãrul relaţiilor
personale se intensificã, la fel şi conştiinţa existenţei sexului opus faţã de care se
înregistreazã un interes din ce în ce mai sporit. Astfel, cã de la aceastã situaţie porneşte
viitoarea familie care este constituitã din pãrinţi adolescenţi.
Familiile în care pãrinţii sunt adolescenţi, deci necãsãtoriţi legal întâmpinã
greutãţi, atât în ceea ce priveşte perceperea ei de cãtre cei din jur, 34
situţia amplificându-
se în mediul rural cât şi probleme legate de şcolarizare. Adolescenţa însãrcinatã este
nevoitã sã renunţe temporar sau definitiv la activitatea şcolarã, lucru care îi afecteazã
viitoarea carierã, dezvoltarea profesioanala. Având un nivel de dezvoltare, care nu le
permite adolescenţilor sã trãiascã independent financiar, apar probleme şi situaţii
problematice în care situaţia precarã, economicã îi îndeamnã sã se apropie de familia
lãrgitã, care sã-i susţinã, fie la angajarea într-un serviciu remunerat. În cea de-a doua
situaţie, existenţa copilului impune o problemã în plus soluţiei rezolvãrii situaţiei
economice. În ceea ce priveşte obţinerea unui serviciu, şansele adolescenţilor sunt destul
de scãzute, la aceasta concurând: vârsta relativ micã, pregãtirea scolarã mai modestã, care
au implicit şanse mai scãzute pe piaţa muncii. 35
În aceastã tipologie, cele mai multe familii monoparentale se înscriu în categoria
acelor gospodãrii care primesc din partea bugetului public mai mult decât contribuie,
astfel, cã dependenţa 36 face parte din interpretarea de ansamblu a lumii contemporane.

34
MIHÃILESCU, ŞT.,(2001) Emanciparea femeii române, st. “Cãutarea paternitatii” a lui Nelly Cornea in
Romanca, anul I, nr.11, 12/1996, art. Despre atitudinea ostilã a celor din jur în ceea ce priveşte naşterea
copiilor în afara cãsãtoriei., Ed. Ecumenicã, Bucureşti, p.366;
35
TEŞLIUC, C.M.,(2001) op.cit., p.57;
36
FRASER, N., GORDON, L.,(2001) O analizã a dependenţei. Reconstrucţia teoriei politice., Ed. Polirom,
Iaşi, p.56;

1
 Capitolul II.
SERVICII SOCIALE DE SUŢINERE A
FAMILIEI MONOPARENTALE ÎN ROMÂNIA.

1
 II.1. Alocaţia de susţinere pentru familia monoparentalã în România.
Ordononţa de Urgenţã nr.105 din 24 octombrie 2003.

Începând cu anul 2004, familiile monoparentale benefeciazã de o masura

specificã de suport: alocaţia pentru familiile monoparentale, conform Ordonanţei de
Urgenţa nr. 105 din 24 octombrie 2003 privind alocaţia familialã complementarã şi
alocaţia de susţinere pentru familia monoparentalã, aprobatã prin Legea nr.41/2004 şi
implimentatã prin Hotararea de Guvern nr.1539 din 18 decembrie 2003 privind normele
metodologice de aplicare.
În ordonanţã este prevãzut faptul cã benefeciazã de alocaţie de susţinere familiile
formate din persoana singurã care este necãsatoritã, vãduvã, divorţata, al cãrui soţ / soţie
este declarat / declaratã dispãrut / dispãrutã prin hotãrâre judecãtoreascã sau este arestat /
arestataã preventiv, pe o perioadã mai mare de 30 de zile sau executã o pedeapsã privatã
de libertate şi nu participã la întreţinerea copiilor; şi copii în vârstã pânã la 18 ani, aflaţi
în intreţinere şi care locuiesc împreunã cu acesta. Sunt consideraţi ca fãcând parte din
familie şi copii adoptaţi, incredinţaţi sau aflaţi în plasamentul familial ori pentru care s-a
instituit tutela, potrivit legii. Asistentul maternal profesionist nu benefeciazã de aceastã
alocaţie.
Alocaţia familialã complementarã se acordã lunar unei familii, dacã aceasta
realizeaza venituri lunare pe membru de familie de pânã la 37
160 ron. Spre deosebire de
alocaţia pentru familia monoparentalã, coantumul alocaţiei este mai mic.
Începând cu luna ianuarie 2005, cuantumul alocaţiei de susţinere pentru familia
monoparentalã prevãzut la art.8 din Ordonanţa de Urgenţã nr.105/2003 a fost indexat prin
Hotãrarea 2395/2004.
Cuantumul este stabilit diferenţiat pe tranşe de venit si în funcţie de numãrul
copiilor din familie, astfel:
• familie cu 1 copil are dreptul la 48 lei ( RON) lunar;
• familie cu 2 copii are dreptul la 56 lei ( RON ) lunar;
• familie cu 3 copii are dreptul la 64 lei ( RON ) lunar;
• familie cu 4 sau mai mulţi copii are dreptul la 72 lei ( RON ) lunar. 38
37
ORDONANŢA DE URGENŢA NR.105 din 24 octombrie 2003, art.7.;
38
ORDONANŢA DE URGENŢA NR.105 din 24 octombrie 2003, art.8.;

2
 Acordarea alocaţiei este condiţionatã de participarea şcolarã : familiile care au în
întreţinere copii de vârstã şcolarã beneficiazã de alocaţie de susţinere, în condiţiile în care
copiii urmeazã o formã de învãţãmânt organizatã, potrivit legii. Obligaţia celor care
benefeciazã de alocaţia familialã complementarã sau de alocaţia de susţinere este aceea
de a prezenta primarului, din 3 în 3 luni dovada frecventãrii cursurilor. 39
La stabilirea veniturilor pe baza cãrora se acordã alocaţia familialã
complementarã şi alocaţia de susţinere se iau în considerare toate veniturile pe care
membrii familiei le realizeazã, inclusiv cele care provin din drepturi de asigurãri sociale
de stat, asigurãri pentru şomaj, obligaţii legale de întreţinere, indemnizaţii cu caracter
permanent, precum şi alte creanţe legale. Dacã familia are în proprietate, la stabilirea
venitului net lunar, se iau în considerare arenda, chiria, alte fructe civile, naturale sau
industriale produse de acestea. 40
În cazul în care intervin modificãri cu privire la componenţa familiei şi / sau a
veniturilor realizate de membrii acesteia, titularul alocaţiei familiale complementare sau
al alocaţiei de susţinere au obligaţia ca, în termen de 5 zile sã comunice în scris
primarului modificãrile intervenite. 41
Trebuie subliniat faptul cã declararea unui numãr mai mare de membri de familie
sau declararea unor venituri mai mici decât cele reale, în scopul obţinerii foloaselor
materiale necuvenite, constituie infracţiune şi se pedepseşte potrivit dispoziţiei Codului
Penal. 42
Prin mãsuri specifice de suport se poate ameliora situaţia familiilor monoparentale
cu probleme. Politica socialã în acest domeniu ar trebui focalizatã mai mult pe activitãţi
de prevenire, cum ar fi: educarea viitoarelor mame pentru a nu avea copii nedoriţi sau în
afara cãsãtoriei sau chiar susţinerea cuplului, astfel, în cât sã se evite divorţul, punându-se
mai mult accentul pe consilierea familialã, care sã ajute partenerii în depãşirea

ORDONANŢA DE URGENŢA NR.105 din 24 octombrie 2003, art.29.;

39

40
ORDONANŢA DE URGENŢA NR.105 din 24 octombrie 2003, art.16 (1) şi (2).;

ORDONANŢA DE URGENŢA NR.105 din 24 octombrie 2003, art.27(1).;

41

42
ORDONANŢA DE URGENŢA NR.105 din 24 octombrie 2003, art.35.;

2
problemelor farã a renunţa la cãsãtorie şi care sã-i facã sã înteleagã importanţa familiei
pentru ei şi a creşterii sãnãtoase a copiilor lor.43
Intervenţia statului în susţinerea familiilor monoparentale trebuie sã vizeze, în
principal, diversificarea serviciilor în comunitate, în special cele privind creşterea şi
educarea copiilor.

II.2. Servicii sociale la nivel comunitar.

Fmiliile monoparentale reprezintã un grup social cu risc ridicat de sãrãcie fiind

necesarã intervenţia cu mãsuri speciale de susţinere din partea statului. Programul de
guvernare prevede la capitolul asistentã socialã mãsuri în vederea creşterii rolului familiei
în societate, diminuarea numãrului de familii sãrace dezmembrate şi monoparentale. În
documentele prezentate în anul 2002 si 2003 de România în cadrul reuniunii
subcomitetului pentru dezvoltare regionalã si socialã, ocuparea forţei de muncã, s-a fãcut
referire la mãsurile preconizate de guvern cu privire la protecţia familiei monoparentale.
Potrivit datelor furnizate de Institutul Naţional de Statisticã în România sunt în jur de 500
de mii de familii monoparentale, ceea ce reprezintã aproximativ 7% din numãrul total de
familii. Pe lângã alocaţiile lunare, legea mai prevede si alocarea altor facilitãţi care sunt la
fel de importante. Accesul cu prioritate al familiilor monoparentale la mãsurile pentru
prevenirea şi combaterea marginãlizãrii sociale în condiţiile legii 116 privind
marginalizarea socialã, scutirea sau diminuarea contribuţiilor datorate pentru serviciile
acordate în creşe, grãdiniţe sau alte tipuri de servicii acordate în instituţii de zi sau
semirezidenţiale, acordarea cu prioritate a serviciilor cantinei de ajutor social, accesul cu
prioritate în centre de zi pentru copiii de vârstã scolarã şi asigurarea de servicii de
îngrijire de tip rezidential sau la domiciuliu. De asemenea, informare şi consiliere gratuitã
privind drepturile de protecţie şi asistenţã socialã, accesul la o locuinţã corespunzãtoare
sau în regim de urgentã, acordarea de cãtre primar de ajutoare în bani sau în naturã
acestor familii care sunt în situaţia de a fi evacuate din locuinţe sau în alte situaţii stabilite
prin hotãrârea Consiliului Local, asigurarea cu prioritate de cãtre Agenţiile Judeţene
pentru Ocuparea Forţei de Muncã a serviciilor de consiliere şi mediere a muncii, accesul
43
DE HENAU, J.; MEULDERS, D.; O’DORCHAI, S.; PERIVIER, H.; (2004) The relavite generosity of
the EU-15 Member States’ Child Policies Towards Dual-Earner Families, p.33;

2
la un loc de muncã adecvat. Şi, în fine, pentru pãrintele singur care lucreazã în baza unui
contract individual de muncã sau în baza unui raport de serviciu posibilitatea stabilirii, cu
acordul angajatului, a unui program individual de muncã, în condiţiile legii, care sã-i
permitã sã-şi creascã în condiţii cât mai bune copiii.
Familia monoparentalã are dreptul la alocaţia lunarã de susţinere dacã realizeazã
venituri nete lunare sub nivelurile calculate pe baza valorii coşului minim de consum
lunar stabilit în condiţiile legii. Aceastã alocatie se acordã pe bazã de cerere care se
adreseazã primarului din raza teritorialã de domiciliu a solicitantului, prezentându-se
documentele justificative.
Pentru a se stabili dreptul la aceastã alocaţie se va lua în calcul venitul net lunar al
familiei monoparentale, venit lunar care cuprinde veniturile realizate în luna anterioarã
înregistrãrii cererii, în cazul în care se supun impozitãrii lunare, veniturile medii lunare
realizate în anul precedent, venituri din drepturi de asigurãri sociale de stat şi din
obligaţiile legale de întreţinere. Un exemplu în acest sens este dacã respectivul copil are
pensie alimentarã din partea celuilalt pãrinte, aceste venituri se vor lua în calcul şi
raportate la valoarea coşului minim, care va fi stabilit prin hotãrâre de guvern, dacã
depãşesc aceastã valoare cererea nu va fi luatã în calcul. Stabilirea dreptului se face prin
dispoziţie scrisã a primarului care va fi comunicatã în termen de 5 zile de la data emiterii.
Titularul alocaţiei este obligat sã comunice orice schimbare cu privire la venituri şi la
numãrul familiei în termen de 15 zile de la data la care a intervenit modificarea. De
asemenea, primarul dispune efectuarea de anchete sociale la interval de 3 luni. Plata
alocaţiei înceteazã în luna în care nu mai sunt îndeplinite condiţiile prevãzute de lege.
Alocaţia nu se impoziteazã, nu se ia în calcul la stabilirea altor drepturi şi obligatii, se
supune executãrii silite, în conditiile dispozitiilor privind executarea silitã a creanţelor
bugetare, numai pentru recuperarea sumelor plãtite necuvenit cu acest titlu.

II.2.1. Servicii socio-educţionale.

2
 Serviciile de suport pentru familiile cu copii se referã în special, în România, la
serviciile oferite prin instituţiile de învãţãmânt: creşe, grsdiniţe, şcoli 44
la care se adaugã
practicile curente alternative, private, cum ar fi antrenarea bunicilor în activitãţile de
îngrijire, în rezolvarea problemelor administrative-gospodãreşti. 45
Aceste servicii educaţionale vin în întâmpinarea problemelor legate de partea
financiarã a familiei monoparentale. Creşele, grãdiniţele şi şcolile, prin grija manifestatã
faţã de copii permit pãrintelui exercitarea unei munci remunerate. Apoi demersul şcolar
este sustinut de Guvernul României prin alocaţiile pentu copii care frecventeazã şcoala,
acest fapt fiind o condiţie sine quo non pentru primirea alocaţiei.
Tipuri de servicii prevãzute de lege şi oferite de instituţii de stat sau / şi private:
 Servicii de zi prin H.G. nr. 1.438 în Monitorul Oficial nr. 872/24 sept.
2004, care au rolul de a asigura menţinerea, refacerea şi dezvoltarea
capacitãţilor copilului şi ale pãrinţilor sãi pentru depãşirea situaţiilor care
ar putea determina separarea copilului de familia sa. Din aceastã categorie
fac parte:
1. centre de zi;
2. centre de consiliere şi sprijin pentru pãrinţi;
3. centre de asistenţã şi sprijin al femeii gravide predispuse sã-şi
abandoneze copilul.46
 Servicii de tip rezidenţial - Centre Maternale care oferã protecţie psiho-
socialã copilului alãturi de mamã în vederea prevenţiei abandonului.
Serviciile furnizate de aceste instituţii se regãsesc în urmatoarele activitãţi
de bazã care converg spre atingerea obiectivelor:
1. gãzduirea (maxim 1 an);
2. acompanierea pluridisciplinarã.47

44
NEAMŢU, G., (coord.) NEAMŢU, C., (2001) Servicii oferite de asistenţa socialã din şcoalã. Trata de
asistenţa sociala, Ed. Polirom, Iaşi, p.836-853;
45
Se remarca sintagma “institutia bunicilor” in ZAMFIR, E., ZAMFIR, C.,(1999) Politici de suport pentru
femei, Ed. Alternative, Bucureşti, p.293;
46
H.G. nr. 1.438 in Monitorul Oficial nr. 872/24 sept. 2004, p. 12;
47
Od. Nr. 87/16 iulie 2004;

2
  Servicii de tip familial care au rolul de a asigura, la domiciliul unei
persoane fizice sau familii, creşterea şi îngrijirea copilului separat, temporar
sau definitiv, de pãrinţii sãi.
Pentru a veni în sprijinul indivizilor aflaţi în necesitate, al familiilor şi, mai ales,
al mamelor, în multe ţãri dezvoltate a fost extins sistemul serviciilor publice pentru
familie. 48
Acestea se referã la asistenţa familiilor cu copii şcolari. Aici se includ:
transport şcolar gratuit sau la preţuri scãzute, colonii de vacanţã ( îndeosebi pentru copii
provenind din familiile cu venituri modeste ), cantine şcolare şi şcoli cu orar prelungit,
îndeosebi pentru ţãrile din Europa Centralã şi de Vest.
Apoi, existã centre de informare pentru familii, în ceea ce priveşte informarea
asupra şcolilor, testarea copiilor, programe educaţionale pentru pãrinţi, ajutor în
constituirea grupurilor de pãrinţi.
În România, serviciile publice pentru familie trec printr-un proces de
reconfigurare, în raport cu cerinţele existente, mai ales, în mediul urban, în oraşele mari
existând o ofertã mai diversificatã de servicii, în comparaţie cu mediul rural, unde
funcţioneazã prioritar vechile servicii de stat. Alãturi de consacratele servicii privind
educaţia şi protecţia sãnãtãţii au aparut oferte private. În acest sens, se remarcã
grãdiniţele ce asigurã educarea copiilor şi instruirea lor în însuşirea limbilor strãine şi
dobândirea unor abilitãţi în utilizarea calculatorului. Accesibilitatea acestora este
determinatã de capacitatea familiilor de a suporta costurile ridicate, totuşi, ale serviciilor.
Pe langã multe şcoli s-au înfiinţat servicii de supraveghere a elevilor dupã orele
de curs, servicii care funcţioneazã în regim de semi-internat, asigurând, contra-cost o
masã caldã şi supraveghere la lecţii.
În cadrul celor mai multe şcoli s-au deschis cabinete de consiliere, în care
profesorii, psihopedagogii, consilierii oferã atât elevilor, cât şi pãrinţilor acestora
asistenţa privind problemele ce apar în procesul de formare-educare, precum şi orientare
şcolarã şi profesionalã.
În concordanţã cu noile mãsuri de protecţie socialã a familiei monoparentale, vor
fi avute în atenţie: susţinerea sau diminuarea contribuţiei datorate pentru serviciile oferite
de creşe, grãdiniţe şi alte tipuri de servicii acordate în instituţii de zi sau semirezidenţiale,
48
MIHÃILESCU, I., (1999) Familia în societãţile europene, Editura Universitãţii Bucureşti, Bucureşti,
p.164-166;

2
acordarea cu preoritate a seviciilor cantinei de ajutor social, accesul cu prioritate în
centrele de zi pentru copii de varstã şcolarã şi asigurarea serviciilor de îngrijire de tip
rezidenţial la domiciliu.

IV.2.2. Servicii socio-medicale.

Aceste servicii reprezintã un complex de activitãţi care se acordã în cadrul unui

sistem social şi medical integrat care au ca ca drept scop:49
- menţinerea autonomiei persoanei;
- prevenirea agravãrii şi dependenţei;
- prevenirea malnutriţiei, prin distribuirea gratuitã a laptelui
praf;
- reducerea mortalitãţii infantile;
- asigurarea serviciilor medicale pentru gravide în perioada
pre şi post natalã chiar dacã nu au calitatea de persoanã asiguratã;
- informarea pãrinţilor la situaţia de sãnãtate a copiilor,
avantajele alaptãrii etc.;
- programe de ocrotire, educare şi planning familial;
- educaţie sexualã pentru prevenirea bolilor cu transmisie
sexualã.
Printre drepturile copilului, în special, şi ale omului, în general, este prevazut şi
dreptul la asistenţã medicalã prin oferirea de servicii medicale specializate. Printre aceste
servicii se numarã funcţionarea unor cluburi ale copiilor, cum este în Bucureşti C.I.V.E.S.
( Clubul de Iniţiativã şi Voluntariat pentru Egalitatea Şanselor ) care işi desfãşoarã
activitatea în incinta Şcolii Superioare Comerciale „Nicolae Kreţulescu” sub patronajul
Centrului Parteneriat pentru Egalitate. 50
Copiii benefeciazã de servicii gratuite privind
protecţia sãnãtãţii, iar în acest sens sunt prevãzute inclusiv companii de vaccinare
împotriva bolilor contagioase, ca parte a programelor de prevenţie.

49
Legea nr. 272, în Monitorul Oficial nr. 557/23 iunie 2004, sectiunea III, p.7;
50
Proiectul a fost finanţat prin Programul PHARE al Uniunii Europene, Fondul pentru Dezvoltarea
Societãţii Civile şi C.P.E. din fonduri primate de la Fundaţia pentru o Societate Deschisã.;

2
 Alte servicii medicale, la nivelul comunitar ar fi: asigurãrile de sãnãtate,
proiectele cu caracter preventiv prin informare, în vederea protejãrii sãnãtãţii, etc.

II.2.3. Servicii socio-financiare.

Într-o abordare istoricã, ideea de a conferi, din partea statului un sprijin de

întreţinere pentru familie, poate fi legatã de ajutoarele de separaţii, care fuseserã instituite
ca o masurã de susţinere a familiilor soldaţilor înrolaţi pe front. Un moment important în
consolidarea ideiide a acorda alocaţii pentru familii a fost în 1932, când în Franţa s-a
adoptat Legea asistenţei familiale. Prin care angajatorii erau obligaţi sã se asocieze
caselor pentru fonduri compensatorii. Legea a fãcut ca politica salarialã industrialã sã se
transforme într-o politicã a familiei, iar în 1939 a fost sistematizatã şi inclusã în Code de
la famille. Valoarea alocaţiei depindea de salariul mediu, consta într-o primã unicã pentru
primul copil, un adaos salarial de 10% pentru cel de-al doilea şi unul de 20% pentru
fiecare copil. Pentru mamele care nu lucrau exista şi o „allocation de la mere au foyer”
iar prevederea era valabilã şi pentru familiile în care nu tatãl, ci mama era angajatã în
muncã51 adicã pentru familiile monoparentale. Privind evoluţia acestei forme de protecţie
a familiei, în anul 1960, alocaţia familialã reprezintã 35% din ansamblul asigurãrilor
sociale, iar în Marea Britanie numai 25%. 52
În România au fost organizate centre de asistenţã socialã a familiei, scopul
principal al cestora fiind eliminarea cauzelor care au adus fmilia sau individul în situaţia
de a solicita un ajutor. În 1943, printr-un decret de lege se înfiinţeazã Ministerul Muncii,
Sãnãtãţii şi Ocrotirii Sociale care avea în alcãtuirea sa o Direcţie a Ocrotirii Sociale cu
trei servicii: Serviciul Ocrotirii Familiei, Serviciul Ocrotirii Mamei şi Copilului şi
Serviciul Asistenţei Sociale. În 1941 funcţionau în capitalã 23 de Centre de Asistenţã a
Familiei. 53
În România de azi, în sprijinul familiilor cu copii sunt prevãzute o serie de
prestaţii sociale şi financiare conform unor acte normative specifice:
 Alocaţii familiale:
51
BOCK, G., (2002) Femeia în istoria Europei, din Evul Mediu pânã în zilele noastre, Ed. Polirom, Iaşi,
p.234;
52
PETERSON, S.,(1993) Global Gender Issues, Westview Press, Boulder, p.414;
53
MÃNOIU, F., EPUREANU, V.,(1996) Asistenţa socialã în România, Ed. ALL, Bucureşti, p.13;

2
 1. alocaţia de stat pentru copii conform Legii nr. 61/1993 privind alocaţia de
stat pentru copii, modificatã şi aprobatã prin OUG nr. 44/2006;
2. alocaţia de susţinere pentru familia monoparentala conform O.U. nr.
105/2003;
3. alocatia pentru copiii nou-nãscuţi conform Legii nr.416/2001. art 25.
 Ajutoarele sociale (materiale) – prestaţii în bani şi / sau naturã:
1. ajutorul social conform Legii nr. 416/2001;
2. ajutor pentru încãlzirea locuinţei în perioada sezonului rece (noiembrie-
martie) conform Legii nr. 416/2001 si O.G. nr. 55/24 iulie 2004;
3. ajutorul de urgenţã şi ajutorul financiar în situaţii speciale conform Legii
416/2001, art. 28 si H.C.L. nr. 120/2002.
 Alte servicii socio-financiare:
1. concediu şi indemnizaţie de maternitate conform Legii 19/2000;
2. concediu şi indemnizaţie pentru creşterea copilului – Legea nr. 7 din 9
ianuarie 2007.
 Servicii de asistenţã socialã specializatã:
1. acordarea mesei la Cantina de Ajutor Social – Legea nr. 208/1997;
2. adeverinţã pentru înscrierea fãrã plata contribuţiei la Fondul Asigurarilor
Sociale de Sãnãtate, la medicul de familie sau la Casa Judeţeanã de Asigurãri
de Sãnãtate.
Alocaţia de stat pentru copii 54 se acordã tuturor copiilor pana la 16 ani , respectiv
18, lunar, dacã frecventeazã una dintre formele de învãţãmânt. Pentru copii cu handicap,
alocaţia este majoratã cu 100%.
Alocaţia de solidaritate 55
se acordã în comlementarea altor alocaţii familiale,
familiilor defavorizate cu copii minori dacã venitul net pe persoana nu depãşeşte 50%
din salariul minim brut pe ţarã, copiilor minori, orfani sau abandonaţi. Aceste alocaţii
sunt acordate la cerere şi dupã întocmirea anchetei sociale.

54
Vezi ANEXA 6 : LEGEA nr.61/1997, privind stabilirea cuantumului lunar al alocaţiei de stat pentru
copii;
55
ORDANANŢA DE URGEŢÃ NR. 118/1999;

2
 Ajutorul social pentru asigurarea venitului minim garantat56 se acordã familiilor
sau persoanelor singure, fãrã venituri sau cu venituri lunare nete pânã la nivelul venitului
minim garantat. Persoanele din familie apte de muncã vor efectua lunar acţiuni sau lucrãri
de interes local, la solicitarea primarului, farã a se depãşi regimul normal de lucru şi cu
respectarea normelor de securitate şi igiena muncii. Aceastã lege, prevede şi acordarea de
ajutor social şi pentru soţiile soldaţilor în termen, care nu realizeazã venituri sau acestea
sunt mai mici deacât salariul de bazã minim pe ţarã.

56
LEGEA 416/2001;

2
 Capitolul III
PRINCIPALELE PROBLEME SOCIALE
ASOCIATE FAMILIILOR
MONOPARENTALE.

3
 III.1. Sãrãcia în rândul familiei monoparentale.

1998 1999 2000 2001 2002

Fără copii 1 1 1
13 4 1 4 14
Monoparentală 2 2
(cel puţin 1 copil) 19 2 4 23 21
2 adulţi 1 copil 1 1
8 0 2 9 10
2 adulţi 2 copii 1 1 1
10 1 4 3 14
2 adulţi 3 copii 3 3
26 0 6 36 35
Alte gospodării cu 2 2
copii 20 3 5 23 26

Tabelul nr.1. Dinamica sărăciei în funcţie de numărul de copii în familie -%-57

O categorie cu risc ridicat a saraciei o reprezintă şi familiile monoparentale.

Acestea reprezintă aproximativ 10% din familiile cu copii, în astfel de familii trăind spre
10% dintre copiii din România. Neexistând decât un singur aducător de venit, acest tip de
familie înfruntă riscuri crescute, cu atât mai mult cu cât în general este vorba de femei
singure cu copii (veniturile femeilor sunt în medie mai mici decât cele ale bărbaţilor).
Copiii care trăiesc în astfel de familii trebuie să depăşească nu numai situaţia dificilă
generată de lipsa unuia dintre părinţi, ci adesea şi starea de sărăcie cronică în care se află.
(vezi tabelul nr. 1) După metodologia CASPIS, o cincime dintre familiile monoparentale
sunt sărace. Rata nu foarte ridicată se datorează în special familiilor monoparentale cu 1

57
Sursa: CASPIS: http://www.caspis.ro/downloads/ExcluziuneCopil.doc

3
copil, întrucât cel de-al doilea copil şi următorii cresc dramatic riscul sărăciei: aproape
60% dintre cele cu 3 si mai multi copii sunt sărace.
Sãrãcia familiilor monoparentale are ca principale surse:
- naşterile neintenţionate ale tinerilor ii fac pe aceştea sã îşi
întrerupã studiile, şi deci, îşi gãsesc mai greu un servici. În S.U.A. dintre taţii
reperati (21% din cazuri) în cazul mamelor necãsãtorite doar 51% îşi plãtesc
pensia alimentara – aceasta fiind o altã cauzã.
- Deşi situaţia femeilor devenite singure prin divorţ sau
vãduvie este mai bunã sub aspect material, acestea se confruntã cu probleme
finaciare, deoarece în general bãrbaţii câştiga mai bine decât femeile.
- Sãrãcia mai este asociatã cu lipsa de şcolarizare sau cu
scolarizarea redusã, cu şomajul, cu capitalul relaţional, cu condiţia de imigrant, cu
statusul socioeconomic.( în SUA în rândul familiilor monoparentale de altã
rasã )58
Voi arãta succint şi nivelul de saracie în cateva ţari din UE în tabelul de mai jos, cum au
evoluat lucrurile de la începutul anilor ` 90 în rândul familiilor monoparentale materne:
observãm ca în unele ţãri sãrãcia depinde şi de politicile sociale de susţinere, în Suedia,
de exemplu nu putem vorbi de familiile monoparentale ca şi o categorie vulnerabilã, cu
toate cã numarul familiilor monoparentale este cel mai mare din UE, tocmai din cauza
politicilor de susţinere.
Early 1990s Mid-1990s
Ungaria 12.1 23.6
Finlanda 12.2 12.7
Republica Cehã 13.0 34.9
Suedia 14.7 14.1
Denemarca 16.2 —
Polonia 16.5 28.6
Belgia 16.9 22.4
Italia 28.1 49.0
Spania 33.0 —
Franţa 39.8 38.1
Norvegia 43.3 38.8
Germania 44.9 52.6
Marea Britanie 53.8 52.2

58
ILUT, P , op.cit,

3
 Tabelul nr.2. Rata sãrãciei în rândul mamelor singure (%) 59

III.1.1. Sãrãcia in mediul rural.

Modelul cultural ţãrãnesc, care a fost foarte persistent în România, se

caracterizeazã prin: cãsãtorie precoce, familii de mari dimensiuni, propensiune puternicã
spre maternitate, stabilitatea familiei şi inexistenţa divorţului. 60
Dinamica, structura,
funcţiile, relaţiile ce definesc acest model de familie s-au modificat sub impactul unor
factori precum: industrializarea, comerţul, urbanizarea, dezvoltarea sistemului de
învãţãmânt, igienã, migraţie, apariţia noilor concepţii despre viaţã, evoluţia rolului social
al statului în viaţa oamenilor.61
Industrializarea a produs schimbãri radicale în economia domesticã, femeile
pierzând posibilitatea de a obţine un câştig în propriile case. Prin urmare, în zonele rurale
venitul total al familiei s-a micşorat. 62 În condiţiile în care cele mai multe naşteri, în afara
cãsãtoriei, în anul 2005, se întâlnesc în mediul rural - 32,6%, de remarcat este faptul cã
aproximativ 2 / 3 din numãrul copiilor nãscuţi în afara cãsãtoriei provin de la tinerele
mame în varstã de pânã la 25 ani ( 61,5% ).
În mediul rural, partea financiarã este asiguratã, în cea mai mare parte, din munca
agricolã, o sursã de venit instabilã şi foarte redusã pentru familia monoparentalã, în
special, în aceea în care mama este necãsãtoritã. În mediul rural majoritatera familiilor
monoparentale sunt constituiete din mamã şi unu sau mai mulţi copii, familiile
monoparentale constituite din taţi şi copil / copii sunt mai rar întâlnite şi se pronunţã în
cazurile soţilor rãmaşi singuri prin vãduvie.
Nivelul de şcolaritate scãzut în mediul rural este o altã problemã care face indicii
statistici sã urce spre un nivel ridicat de sãrãcie, deoarece intensificã problema mamei
singure în gãsirea unui loc de muncã, în afara muncii agricole. În anul 2005 nãscuţii vii ai

59
SAINSBURY, D.; MORISSENS, A.; art. Poverty in Europe in the mid-1990s: the efectiveness of
means-tested benefits. Din JOURNAL OF EUROPEAN SOCIAL POLICY (2006) , p. 317;
60
GHEBREA, G.,(1993) Tinerele cupluri şi coabitarea intergeneraţională, Institutul de Cercetare a Calităţii
Vieţii, Bucureşti, p. 34;
61
TREBICI, V.,(1982) Situation demographique de la Romanie în Nataliteet politiques de population,
62
GOODY, J., (2003) Familia europeanã. O încercare de antropologie istoricã. Ed. Polirom, Iaşi,

3
Paris, p 134;

62
GOODY, J., (2003) Familia europeanã. O încercare de antropologie istoricã. Ed. Polirom, Iaşi,

3
cãror mame aveau studii superioare au deţinut o pondere de 11,7% din numarul total de
nãscuţi vii, faţã de 31,6% ai cãror mame aveau studii gimnaziale ãi 25,6% aveau mame
cu studii liceale.63
Toate acestea contribuie la starea de sãracie, prezentã şi în S.U.A. printre
populaţia ruralã datoratã schimbãrilor de ordin economic. 64

III.1.2. Sãrãcia în randul familiilor monoparentale din mediul urban.

Sãrãcia în mediul urban în rândul familiilor monoparentale are ca principale

cauze, pe de o parte procesul de industrializare al cãrui efect este scãderea importanţei
forţei de muncã umane şi creşterea în folosire a maşinãriilor care înlocuiesc persoanele,
încurajând şomajul. În zonele urbane, dintre familiile monoparentale, indiferent dacã
locuiesc singure sau în familii extinse, indiferent dacã copiii din întreţinere sunt de vârste
mai mici sau mai mari de 15 ani, se confruntã cu sãrãcia. Salariile tind sa fie inadecvate,
ineficiente pentru nevoile unei asemenea familii, aşa cã, unele femei şi bãrbaţi aleg calea
recasãtoriei pentru a înbunãtãţi situaţia financiaraã a familiei, alţii ajung dependenţi de
ajutorul statului.65

III.2. Alte probleme sociale.

Potrivit unei sinteze realizate de Bawin-Legros (1988),66 studiile asupra familiilor

monoparentale aratã ca probabilitatea de a se identifica naşteri ilegitime, abandonuri ale
copiilor, tulburãri de comportament, abandon / eşec şcolar sau chiar delincvenţã este mai
mare în aceastã categorie de populaţie. Familiile monoparentale sunt adesea victime ale
sãrãciei, iar copiii au tendinţa de a repeta experienţa pãrinţilor. Aceleaşi studii aratã ca
monoparentalitatea rezultatã din divorţ este corelatã cu o diminuare a activitãţii
educative: mama este suprasolicitatã atât din punct de vedere emoţional cât şi material şi
relaţional şi este mai puţin disponibilã pentru copil exact când acesta are mai mare nevoie

63
Institutul Naţional de Statisticã , (2006) p.6;
64
BASSIS, M.S., GELLES, R., LEVINE, A., Sociology. An Introdiction. Forth Edition. P.224;
65
MAITRE, B.; NOLAN, B.; T. WHELAN C.; art. Welfare regimes and household income packaging in
the European Union. Din JOURNAL OF EUROPEAN SOCIAL POLICY (2005), p. 168;
66
STANCIULESCU,E. (1997). Sociologia educatiei familiale, Editura Polirom, Iasi, p. 59;

34
de atentie şi eforturi sporite. În acest timp rolul patern este analizat în termenii "absenţei
paterne", "deprivãrii paterne", "deresponsabilizãrii paterne".67 În urma rupturii,
capacitatea de a exercita adecvat sarcina de pãrinte este puternic diminuatã, pãrinţii
comunicã mai puţin bine cu copiii, sunt mai puţin afectuoşi le controleazã mai puţin bine
comportamentul.
Copiii aflaţi sub incidenţa divorţului sunt marcaţi de numeroase probleme
psihologice şi relaţionale. Totuşi, aceşti copii reacţioneazã diferit în funcţie de vârstã, sex,
timpul trecut de la ruptura intervenitã între pãrinţi, calitatea relaţiei trecute şi prezente cu
fiecare dintre aceştia.
Cei mai puternic afectaţi în urma unui divort sunt copiii de varsta micã, ei
devenind mai neascultãtori, agresivi şi mai puţin afectuoşi. Copiii de şase-opt ani sunt
marcaţi de o mare tristeţe, de sentimente de frustrare, confuzie şi anxietate, mulţi dintre ei
cãutând contactul cu pãrintele absent. Pentru copiii de nouã-doisprezece ani lucrurile sunt
mai clare, ei fiind capabili sã-şi controleze stãrile psihologice, dar totuşi sunt mulţi cei
care sunt încercaţi de anxietate şi ruşine si deseori îşi revarsã furia pe pãrintele pe care îl
considerã vinovat. Nici in adolescenţã experienţa divorţului nu este suportatã farã
probleme, existând sentimente de tristeţe, furie, nelinişte în legaturã cu viitorul.
Reacţiile copiilor se manifestã cu cea mai mare intensitate în primul an dupa separarea
parintilor. Studiile aratã ca la cinci ani dupã divorţ pot fi distinse trei grupuri de copii:
a) cei carte sunt complet restabiliţi (34%);
b) cei care au o dezvoltare medie şi un comportament comparabil cu cel al
copiilor din familii bi-parentale, dar uneori încearcã sentimente de tristeţe (29%);
c) cei care manifestã insatisfacţie, solitudine, depresie, retard în dezvoltare.
La zece sau cincisprezece ani de la divort, un sleeper efect se face simţit: copiii de
ambele sexe au probleme relaţionale, trãiesc sentimente de anxietate şi vinovãţie, aşteaptã
atitudini de respingere din partea partenerului şi rup fecvent relaţiile cu persoanele de sex
opus; existã o mare probabilitate ca mariajul lor sã se încheie printr-un divorţ timpuriu. În
timp ce psihologii scot în evidenţã consecinţele divorţului asupra stãrii psihice a copiilor
şi pãrinţilor, sociologii vorbesc despre problemele materiale ale familiilor monoparentale,
copiii care trãiesc în familii de acest tip fiind consideraţi "populaţie cu risc". În

67
JAMES W. VANDER ZANDEN (2006) , op.cit., p.303;

35
contradicţie cu cele spuse mai sus, sunt rezultatele cercetãrilor recente, ele aprobând
dificultãţile prin care trece o mamã singurã ce are în grijã copiii, dar în primul rând iau în
considerare resursele de care aceasta dispune: venitul, locuinţa, timpul disponibil, statutul
socio-profesional, nivelul de instruire, stilul de viaţã, reţelele de sociabilitate, raporturile
cu fostul partener şi cu trecutul sãu familial, trãsãturile de personalitate. Unele studii aratã
cã legatura dintre eşecul şcolar al copiilor şi monoparentalitatea este dependentã de
situaţia economicã a familiei, care la rândul ei depinde de statutul socio-profesional al
mamei. Deci, corelaţia menţionatã (între eşecul şcolar al copiilor şi monoparentalitate)
este prezentã în cazul în care situaţia economicã a mamei este precarã şi instabilã.
Reuşita şcolarã mai slabã se asociazã unui nivel cultural scãzut al familiei,
respectiv unui nivel scãzut al studiilor mamei. Un alt factor important este reprezentat de
condiţiile în care se instaleazã mono(parentalitatea), cei mai afectati fiind copiii familiilor
divorţate, în care pãrintii se separa într-o atmosferã puternic conflictualã.
În concluzie, pentru a asigura copiilor şanse maxime de dezvoltare, trebuie luatã
în calcul în primul rând situaţia socialã a pãrintelui care primeşte custodia copilului.
În cele mai multe cazuri, rolul tatalui se limiteazã la plata unei pensii alimentare şi la
dreptul de a vizita periodic copilul. Dupã divorţ, numeroşi taţi par a se retrage parţial 68
sau total din viata copilului, în timp ce relaţia mamã-copil rezistã mai bine, chiar şi atunci
cand copilul este încredinţat tatãlui. 69

DE HENAU, J.; MEULDERS, D.; O`DORCHAI, S. (2004) To what extent do labour markets across
68

Europe accomodate to parenthood?, p. 21;

69
Ibidem;

36
 Capitolul IV.
CONSTRUCŢIA OBIECTIVULUI
CERCETÃRII.

37
 IV.1. Tema cercetãrii.

Familia monoparentalã – o actualitate a vieţii sociale contemporane” şi nu numai,

este o temã destul de complexã cu un istoric îndelungat. Acest tip de familie, care candva
era o disfuncţie a tipului tradiţional al familiei nucleare. Astãzi este acceptat ca un model
„normal” , dar cu mari desfuncţii la nivel micro şi macro social.
Fie cã a aexistat din cauza anumitor factori sociali :
 condiţiilor precare de viaţa,
 sãrãciei,
 analfabetismului,
 gradului scãzut de instruire şcolarã şi profesionalã,
 cunoştinţelor minime despre viaţa sexualã şi reproducere (fiind un tabu),
 ruşinea de a avea copii „din flori” sau ai creşte singurã,
 ruşinea de a fi divorţatã / separatã,
 interzicerea prin lege a divorţului sau a avortului,
 conceprea avortului drept un pãcat fãrã de iertare,
 cãsãtoriilor timpurii care duceau la separare / divorţ
familiile monoparentale nu au putut fi ignorate. Astãzi, fie cã aceste cauze enumerate mai
sus s-au menţinut unele dintre ele, fie ca au aparut şi altele cum ar fi:
 aprobarea concubinajului de cãtre societate
 acceptarea coabitãrii prin liber consimţãmânt în rândul tinerilor,
 independenţa şi emanciparea pe plan profesional a femeii în viaţa socialã,
 apariţia conflictelor de ordin financiar şi economic în cadrul familiei,
 dorinţei de a creşte un copil singurã,
 acceptarea divorţului ca un fenomen social „normal” şi „firesc” în anumite cazuri,
fac ca familia monoparentala sã rãmânã o actualitate, mai ales cã în ultimii ani se
susţine de psihologi, pedagogi şi psihopedagogi, tot mai mult ideea „pentru un copil este

38
mai indicatã o familie monoparentalã, decât una bântuitã de certuri şi probleme” (apud
Ciupercã, C. (1999); Şerban, E. P. (2005)).
Cele mai multe dintre familiile monoparentale cu un singur pãrinte rezultã, aşa
dar, fie dintr-o nevoie, fie dintr-o opţiune de viaţã, fie ca o srategie de a obţine un ajutor
considerabil de la stat. (fenomen mai puţin întâlnit în România, un astefel de exemplu ar
fi Suedia).
Socilogii, antopologii, asistenţii sociali şi politicienii trebuie sã punã accent pe
acest tip de familie atâta timp cât, copilul este cel pe care se pune accentul, în vederea
prevenirii anumitor probleme sociale majore: sãrãcia, infracţiunea, bolile cu transmitere
sexualã etc. Trebuie sã nu uitãm cã copiii de azi sunt adulţii de mâine, care pot moşteni şi
promova valorile şi non-valorile noastre, în funcţie de mesajul pe care îl percepe de la
societate şi familie.

IV.2. Motivele care au determinat alegeerea temei.

Motive personale:
Familia monoparentalã ramane o optiune, o alternativã, pentru unele persoane,
pentru mine este o realitate socialã peste care nu am putut trece cu vederea. Familia
monoparentalã are, din punctul meu de vedere, configuraţia cu cele mai multe funţtii
minimalizate, ceea ce imi ridicã un serios semn de întrebare asupra funcţionalitãţii şi
viabilitãţii ei.
Motive profesionale:
Ce mi s-a pãrut interesant şi motivant în a-mi alege aceastã temã este faptul cã
familia monoparentalã are puţine politici de ajutorare şi susţinere, fiind încadratã în
familii dezorganizate sau familii cu situaţii financiare scazute, familii numeroase etc,
neexistând o pliticã clarã şi bine întemeiatã pentru acest tip de familie; în afarã de
alocaţia complementarã pentru familia monoparentalã şi a Centrelor Maternale, alte
servicii sociale nu cuprind politicile sociale din România.
Nu sunt suficiente lucrari de cercetare asupra vietii sociale ale familiei
monoparentale, cu toate cã este o temã de actualitate şi generatoare de alte probleme

39
sociale, mai ales în rândul minorilor delicvenţi sau în rândul copiilor cu probleme de
integrare, de relaţionare, consum de alcool şi droguri, comportament violent.
În Romãnia, încã, nu sunt suficiente cabinetele de consiliere exclusiv pãrinţilor
singuri; atâta timp, cât monoparentalitatea este foarte rãspânditã (fiecare a cincea familie
este monoparentalã, aproximativ 24%. ) trebuie create condiţii speciale pentru o asistare,
consiliere, ajutorare şi susţinere a acestor familii, în special a copiilor care provin din
aceste familii.
Motive academice:
Aceastã cercetare mã ajutã sã înţeleg apariţia monoparentalitãţii, sã-mi
aprofundez cunoştinţele în domeniul politicilor de susţinere a familiilor monoparentale.
Politici care vin cu scopul descurajãrii fenomenului şi totodatã cu scopul integrãrii,
susţinerii acestora si asigurãrii minimului necesar existenţei. Este un domeniu ce meritã
atenţia guvernanţilor, organizaţiilor guvernamentale şi ne-guvernamentale, specialiştilor
care se ocupã de cercetarea, consilierea, asistarea şi integrarea familiei, societãţii, în
general.

IV.3. Scopul şi obiectivele studiului.

Lucrarea de faţã are douã scopuri, unul pentru studiul calitativ si intervenţie şi
altul pentru cercetarea cantitativã.
Priml scop: reelevarea problemelor sociale ale familiei monoparentale, atât a celei
constituite prin divorţ şi vãduvie, cât şi a celei prin naşterea unui copil în afara cãsãtoriei.
Cel de-al doilea scop: integrarea unui cuplu mamã – copil în familia largitã.
- Pentru primul scop:
Obiectivul general: identificarea problemelor sociale cu care se confruntã familia
monoparentalã şi care tip de familie are problemele cele mai evidente.
Obiective specifice:
1. observarea relaţiilor de relaţionare cu familia largitã maternã şi paternã.
2. evidenţierea relaţiilor conflictuale dintre mamã şi copil.
3. identificarea surselor de venit şi resurselor necesare.
- Pentru scopul al doilea:

40
 Obiectivul general: identificarea nevoilor generale ale familiei în vederea
integrãrii în familia maternã extinsã a tinerei familii.
Obiective specifice:
1. menţinerea legãturilor cu familia extinsã;
2. identificarea resurselor şi nevoilor familiei;
3. învaãţarea unor noi deprinderi şi adaptarea la noul mod de viaţã a tinerei
mame.

IV.4. Ipotezele şi interogaţiile cercetãrii:

Interogaţiile:
Rolul întrebãrilor în cadrul unei cercetari este acela de a defini natura şi scopul
cercetãrii. Existã o relaţie bine stabilitã între obiectivele unei cercetãri şi interogaţiile ei,
ultimele decurgând din primele. Interogaţiile acestei cercetari ar fi urmatoarele:
 Care sunt problemele cu care se confruntã familia monoparentalã?

 Care sunt relaţiile cu familia largitã?

 Care sunt relaţiile cu copii?

 Care sunt factorii care determinã relaţia conflictualã între mamã şi copil?

Ipotezele:
Mircea Comşa (2004) dã o definiţie a conceptului de ipotezã: „ Ipoteza nu este o
întrebare ci un raspuns provizoriu la o interogaţie de pornire. O ipotezã poate fi o idee, o
asumpţie sau o bãnuialã despre un fenomen, o afirmaţie despre relaţia dintre douã sau
mai multe variabile. O ipotezã este o propoziţie care anticipezã o stare de fapt între
variabile, o prezumţie care trebuie verificatã în practicã.”70
Ipotezele pe care urmaresc sã le testez empiric în cadrul acestei cercetãri sunt
urmatoarele:
1. existã diferenţe de venit între familiile monoparentale în care mama
singurã este necãsãtoritã, divorţatã şi vaduvã.(verificatã prin analiza anchetei sociale)
2. familia monoparentalã în care mama-pãrinte singurã este necãsãtoritã
se confruntã cu probleme de ordin financiar mai mari decât familia monoparentalã în
70
COMŞA, M., (2004) Designul cercetarii sociale. Suport de curs., p.22;

41
care mama este divorţatã sau vãduvã.( verificatã prin analiza anchetei sociale si
aplicarea interviului structurat)
3. tensiunile conflictuale cu familia largitã depind de tipul de constituire a
familiei monoparentale: prin divorţ, vãduvie, necãsãtorie.
4. problemele în creşterea şi educarea copilului / copiilori depind de tipul
de constituire a familiei monoparentale şi de veniturile acesteea. (verificatã prin
aplicarea interviului)

IV.5. Operaţionalizarea conceptelor.

Lucrarea de faţã utilizeazã urmatoarele concepte:

Monoparental - Cu un singur părinte - format dintr-un singur părinte şi copiii
minori. Monoparentalitatea paote să apară prin: creşterea copiilor în afara căsătoriei
(fetele mamei); în urma divorţului sau abandonului familial de către un părinte; prin
decesul unui părinte. Cercetările privind aceste familii oferă rezultate contradictorii în
multe aspecte. Ca aspecte comune, se susţine că familiile monoparentale se confruntă cu
dificultăţi economice şi socializare mai mari decît familiile complete; copiii au o rată mai
ridicată a morbidităţii, rezultate şcolare mai modeste, mai puţine realizări economice de
lungă durată, prezintă o rată mai ridicată a comportamentelor deviante, iar familiile pe
care le întemeiază au o stabilitate mai mică decît în cazul copiilor crescuţi cu ambii
părinţi.71 În cercetările mai recente aceste concluzii sînt nuanţate, considerîndu-se că
situaţia copiilor cu un singur părinte depinde foarte mult de atitudinea acestuia faţă de
copil şi faţă de viaţă şi de modul de funcţioanre a reţelelor de suport (rudenie, instituţii de
sprijin familial).
Consecinţele negative sînt diferenţiate în raport cu sexul copiilor: băieţii prezintă
o rată mai mare a comportamentelor deviante comparativ cu fetele, în schimb căsătoriile
acestora au o stabilitate mai redusă decît a băieţilor. Toate cercetările sînt convergente în
a susţine că dificultăţile sînt determinate de situaţia economică a părintelui: cu cît este
mai accentuată starea de sărăcie, cu atît sînt mai numeroase şi mai intense consecinţele
negative. 72
ZAMFIR,C.; VLÃSCEANU, L (coord.) ;(1993) Dicţionar de sociologie, Ed. Babel, p.168;
71

DicţionarSocilogie, http://www.dictsociologie.netfirms.com/M/Te rmeni/monoparental.htm ,

72

42
 Nuptialitate - Fenomen demografic ce exprimă, în esenţă, intensitatea căsătoriilor
dintr-o populaţie sau în diferite subdiviziuni ale ei. Indicele cel mai simplu care
îndeplineşte această funcţie este rata brută de nuptialitate, obţinut prin raportarea
numărului de căsătorii încheiate într-un an la populaţia medie din anul respectiv. În
populaţiile în care instituţia căsătoriei monogame este generalizată, rata de nuptialitate,
variază aproximativ între 6-13‰, valori mai mici sau mai mari decît aceste limite apărînd
în circumstamţe istorice excepţionale. Indicele este însă prea puţin expresiv pentru
măsurarea intensităţii nuptialitatii, aşa încît în demografie au fost elaborate instrumente
de analiză mult mai rafinate. Un interes deosebit se acordă studiului primelor căsătorii
(nuptialitatea celibatarilor), care, fiind evenimente nerepetabile, pot fi descrise cu ajutorul
tabelei de nuptialitate. Este un fenomen foarte complex, fiind influenţată de o multitudine
de aspecte ale vieţii sociale, din care cauză studierea ei presupune colaborarea
demografilor cu specialişti din alte discipline, în speţă cu cei ce lucrează în domeniul
sociologiei familiei.73
Divort - Modalitate prescrisă social şi legal de disoluţie a căsătoriei.74
Casatorie - Modalitate acceptată la nivel social prin care două sau mai multe
persoane constituie o familie. Casatoria poate comporta un aspect juridic (sancţionare
formală de către o instituţie legitimă a uniunii maritale) şi un aspect religios (sancţionare
formală, prin sacralizare, de către o instituţia religioasă legitimă a uniunii maritale).
Casatoria civilă (sancţionarea juridică) este de dată relativ recentă. Mult timp, unirea
maritală era sancţionată doar religios, în prezent, casatoria religioasă este facultativă şi nu
poate fi făcută decît după sancţionarea juridică. În ambele tipuri de sancţionare, esenţială
este recunoaşterea socială a uniunii maritale. În mod tradiţional, aceasta se realizează
printr-o ceremonie publică, organizată la nivel comunitar (nunta). casatoria împreună cu
filiaţia reprezintă mecanismele sociale de transmitere a moştenirii, a bunurilor materiale
şi imateriale (de tip religios, spiritual, cultural). Căsătoria are ca funcţie principală să lege
între ele două neamuri între care, în mod obişnuit, nu există legături de consangvinitate.
În majoritatea societăţilor, legătura este realizată prin femeie.75

73
VLÃSCEANU,L.,;ZAMFIR,C.(coord.)
http://www.dictsociologie.netfirms.com/N/Termeni/nuptialitate.htm
74
VLÃSCEANU,L.,;ZAMFIR,C.(coord.),
http://www.dictsociologie.netfirms.com/D/Termeni/divort.htm
75
VLÃSCEANU,L.,;ZAMFIR,C.(coord.)

43
 Coabitare consensuala - Uniune heterosexuală fără căsătorie legală. Diviziunea
rolurilor în cadrul cuplurilor consensuale nu este atît de clar definită ca în cazul familiei
bazată pe căsătorie, deşi din punct de vedere funcţional diferenţele dintre aceste două
forme de relaţionare nu sînt esenţiale. Indivizii care practică coabitarea consensuala nu
sînt mai puţin tradiţionali şi nici mai neconformişti decît cei care se căsătoresc, în schimb
acordă o atenţie mai mare experienţei şi satisfacţiei sexuale şi observă într-o mai mică
măsură prescripţiile religioase. Contrar unor opinii curente, cei care practică coabitarea
sînt ataşaţi normelor parteneriatului pereche şi respectă căsătoria. In multe cazuri,
coabitarea consensuala este doar o fază premergătoare căsătoriei. În mod tradiţional,
acest stil de viaţă (concubinajul) era mai puţin tolerat social, fiind considerat un
comportament deviant.
În prezent, s-a extins în toate societăţile europene sau de cultură europeană şi a
crescut permisivitatea socială, inclusiv recunoaşterea legală în unele ţări a acestei
alternative de viaţă. Dacă în trecut ea era un substitut al căsătoriei, frecvent în mediile
defavorizate din punct de vedere economic şi social, în prezent ea tinde să devină pentru
anumite categorii sociale o alternativă preferabilă şi practicată de un număr tot mai mare
de persoane cu un status economic şi social mediu sau superior (în majoritatea
societăţilor, a crescut rapid ponderea studenţilor şi tinerilor intelectuali care practică
coabitarea consensuala). Ca tendinţă generală, în anii 1980, s-a constatat creşterea duratei
medii a coabitarii consensuale înainte de căsătorie şi creşterea ponderii cuplurilor
consensuale de lungă durată sau definitive.76

http://www.dictsociologie.netfirms.com/C/CTermeni/Casatorie.htm
76
VLÃSCEANU,L.,;ZAMFIR,C.(coord.),
http://www.dictsociologie.netfirms.com/C/CTermeni/CoabitareConsensuala.htm

44
 Capitolul V.
METODOLOGIA CERCETÃRII ŞI
INTERPRETÃRII DATELOR.

V.1. Metoda, instrumentul şi procedeele de cercetare.

V.1.1. Alegerea tehnicii de cercetare.

45
 Fenomenul social urmãrit în aceastã lucrare – monoparentalitatea şi problemele
sociale cu care se confruntã – a fost cercetat prin intermediul metodei anchetei
sociologice.
Metoda de anchetã sociologicã este o metodã de culegere a datelor şi
informaţiilor. Tehnica anchetei pe care am folosit-o a fost cea în scris, prin completarea
interviului structurat si a anchetei sociale.
Am ales ancheta socialã ( vezi modelul la ANEXA 1 ) si interviul structurat (vezi
modelul la ANEXA 2 ) deoarece necesitã mai puţin timp şi permite evaluarea unui numar
mare de familie; deasemenea, posibilii factori care ar putea influenţa rãspunsurile sunt
reduşi.
Interviul structurat a avut drept scop clarificarea unor întrebãri pa baza carora mi-
am întocmit variabilele de cercetare, clarificãri ce ţin de relaţiile cu copiii şi cu familia
extinsã paternã sau maternã.
Alte metode folosite pe langã ancheta socialã, atât în cercetarea calitativã cât şi
cea cantitativã a fost metoda observaţiei, care a constat în percepţia şi înregistrarea atentã
şi planificatã a fenomenelor, evenimentelor indivizilor în momentul manifestãrilor din
timpul intervievãrii dupã analizarea anchetei sociale, 77cãt şi pe tot parcursul elaborãrii
studiului de caz.
Analiza documentelor este o altã metodã de cercetare folositã de mine, în
cercetarea problemelor şi tipurilor de probleme ale familiei monoparentale, din listele cu
familiile monoparentale ce stau la evidenţa Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi
Protecţia copilului Cluj, permitandu-mi intrarea în legaturã directã cu familiile
monoparentale ce au format lotul de subiecti a cercetãrii mele.
Astfel, prin intermediul acestor metode am reuşit sã obţin date statistice relevante
care au venit sã susţinã sau sã contrazicã alte studii asupra familiei monoparentale.

V.1.2. Construcţia instrumentului.

77
DURKHEIM, E (2001) Regulile metodei sociologice, Polirom, Iaşi, p.89;

46
 Construcţia variabilelor s-a facut dupã ancheta socialã aplicatã familiilor
monoparentale şi a interviului structurat aplicat acestor familii. Variabilele au fost
construite în funcţie de ipotezele de cercetare şi de scopul lucrãrii de licenţã, s-au ales
variabile, majoritatea calitative, cu scale ordinale şi nominale.
Utilizat în principal pentru a răspunde la întrebări de cercetare de tipul “Cum?” şi
“ De ce?”, interviul permite accesul direct şi interactiv la dimensiuni ale subiectivităţii
umane dificil de cunoscut prin intermediul altor metode. Permite investigarea aspectelor
motivaţionale într-o manieră inaccesibilă chestionarelor şi reprezintă o metodă flexibilă
ce permite adaptarea întrebărilor la caracteristicile specifice ale respondenţilor. Deficitul
în ceea ce priveşte reprezentativitatea datelor obţinute este compensat de relevanţa
informaţiei. 78
Datele, pe care le-am obţinut nu sunt 100% relevante deoarece problemele cu care
se confruntã familia monoparentalã este o temã delicatã şi subiectivã, în special, în ceea
ce priveşte relaţiile cu copii sau / şi cu familia extinsã.

V.1.3. Strategia de cercetare, colectare a datlor.

Strategia folositã în realizarea cercetãrii este cea deductivã, deoarece am pornit de

la teorie şi am continuat cu testarea ipotezelor prin verificarea datelor obţinute.
Colectarea datelor a fost posibilã sub îndrumarea şi permisiunea de a mã documenta din
listele cu familiile monoparentale, ce stau la evidenţã, a Direcţiei Generale de Asistenţă
Socială şi Protecţia copilului Cluj.

V.2. Prezentarea lotului de subiecţi.

78
METRO MEDIA TRANSILVANIA - http://www.mmt.ro/services.htm#a ;

47
 Tipul lotului este unul aleator (adicã, fiecare individ din populaţie are o diferitã de
zero de a fi ales în eşantion.)79
Procedeul de esantionare folosit este eşantionarea simplã aleatoare. Eşantionarea
simplã aleatoare s-a înfãptuit prin procedura “loteriei sau a tragerii la sorţi”.
Indivizii componenţi ai lotului au fost aleşi uniform şi cu o probabilitate identicã
pentru fiecare.
Lotul de subiecţi ales este format din familii monaparentale cu mame singure cu
vârste cuprinse între 16 şi 55 de ani şi 1, 2 , 3 sau 4 copii minori aflaţi în întreţinere în
urma divorţului, vãduviei sau necãsãtoriei. A fost ales un lot dependent cu 75 de subiecţi:
25 familii monoparentale în urma divorţului, 25 familii monoparentale în urma vãduviei
şi 25 familii monoparentale în urma necãsãtoriei, ceea ce reprezintã câte 33,3% din
fiecare tip de familie din întregul lot de 75 de familii.(vezi tabelul 3)

Tabelul nr.3. Lotul de subiecţi .

Cel mai deficil în evaluarea anchetelor sociale şi aplicarea interviului structurat a

fost mamelor vãduve, deoarece sunt mai puţine la numar şi sunt majoritatea în mediul
rural sau / şi care au copii minori în întreţinere.
Lotul a fost selectat dintr-un numar de 113 familii monoparentale cu mame
necãsãtorite, 143 cu mame divorţate şi 67 cu mame vaduve, familii ce stau sub evidenţa
Direcţiei Generale de Asistenţã Socialã si Protecţia Copilului.
Am ales sã fac cercetarea pe familii în care genul indivizilor (mamelor) este
feminin, deoarece bãrbaţi care sã fie divorţaţi şi sã aiba copii în întreţinere sunt foarte

79
ROTARIU, T; ILUŢ, P; (2001) Ancheta sociologică şi sondajul de opinie. Teorie şi practică, Polirom,
Iaşi, p.27;

48
puţini, cu atât mai mult, bãrbaţi care sã aibã copii în afara cãsãtoriei sau din coabitari
consensuale, astfel, nu am putut compara sau vorbi de aceleaşi probleme cu care se
confruntã familia monoparentalã.

V.3. Analiza, prelucrarea şi interpretarea datelor.

V.3.1. Testarea ipotezelor:

Ipoteza nr.1. existã diferenţe de venit între familiile monoparentale în care

mama singurã este necasatoritã, divorţatã şi vãduvã.

Pentru a testa dacă din punct de vedere statistic există o legătură între venitul şi
tipul familiei monoparentale, vom aplica testul de asociere între cele două variabile.
Conform testului de asociere dintre venitul familiei şi tipul familiei 52% din
familiile in care mama este divortata, dicã din cele 25, au un venit de pânã în 500 lei
(echivalentul aproximativ a unui salariu minim net pe economie) mai exact: 16% din cele
52% au între 201-350 lei şi 36% au între 351-500 lei; soţiile vãduve care sunt capul
familiei în numãr tot de 25, au un venit pe familie de: 44% au pânã în 500 lei; cele
necãsãtorite (25) au un venit mai mic de 500 lei în proporţie de 76%. (tabelul nr.4).

49
 Tabelul nr.4. Tipul de asociere intre venitul familiilor monoparentale in
functie de tipul de constituire a familiei.

Mai reprezentativ este arãtat în graficul nr.1 de mai jos în care este foarte evident
cã familia monoparentalã în care mama este necasatoritã are cel mai mic venit, ipoteza se
confirmã. Conform studiilor de cerecetare fãcute pe familia monoparentala si a teoriilor
care le-au sustinut si anume pe cercetarea cauzelor problemelor financiare ale acestor
familii; studiile aratã cã aceste cauze sunt varsta şi lipsa de experienţã a mamei
necasatorite, gradului de şcolarizare şi cel profesional foarte scãzut,( unele mame nu
reusesc sa isi termine studiile sau le abandoneaza sau nu mai sunt motivate sa le reea).
Confirmarea ipotezei mele coincide cu studiile ce s-au mai fãcut, cum cã mama tânãra are
un venit insuficient.

50
 50

44
40
40
3636
30 32

20
24 tipul familiei monop
20
16 divort
10 1212
vaduvie
Perce

8 8
0 4 4 4 necastorie

venitul familiei monoparentale

Graficul nr.1. Repartizarea venitului în funcţie de tipul de constituire a

familiei monoparentale.

Pentru a-mi întãri confirmaţiile aduse am fãcut şi o analizã asupra gradului de

şcolarizare al mamelor necãsãtorite, conform testului de asociere între variabilele mame
singure necãsãtorite şi gradul de şcolarizare, prin urmare, am obţinut urmatoarele valori:
40 % din cele 75 de mame, pe care s-a aplicat cercetarea, au absolvit şcoala generalã,
dintre care,din acestea 40% : 24% au studii superioare, 4% au studii superiaoare
incomplete, 12% au studii liceale sau şcoli profesionale şi 28 % liceale incomplete.
Foarte expresivã este valoarea de 20% din cele 25 de mame, care nu au absolvit şcoala
generala, adicã 5 mame tinere.

51
 superiaore incomplet

4,0%
medii

12,0%
superioare
24,0%

medii incomplete
20,0%

liceale incomlete liceale

28,0% 12,0%

Graficul nr.2. Gradul de şcolarizare al mamelor necãsãtorite

Dacã facem o asociere între vârsta mamei şi nivelul de şcolarizare al tuturor

mamelor observãm: cã dupã vârsta de 25 de ani mamele care nu au reuşit sã îşi termine
faculatea sau orice altã formã de învãţãmânt nu au mai absolvit-o in majoritate.

52
 400

300
100
studiile mamei

superiaore incomplet

200 e
33
superioare
29
33
liceale incomlete
29
100 33 40
33 liceale
33
60 67 29
Perce

medii incomplete
33
33
0 medii
16-18 19-24 25-35 36-45

varsta mamei

Graficul nr. 3. Gradul de şcolarizare a mamelor din familiile monoparentale

pe grupe de vârstã.

Venitul familiei în mare mãsura depinde de serviciul care îl are mama, din cauza
vârstei şi altor cauze menţionate mai sus pot susţine cã mamele singure necãsãtorite sunt
cele care se evidenţiaza cel mai mult î privinţã unui venit familial insuficient.
Cum am mai menţionat datele nu sunt 100% relevante pentru a se putea valida o
asemenea afirmaţie sau / şi ipotezã, deoarece lotul de subiecţi este mic.
Totuşi, conform datelor obţinute pe lotul meu de subiecţi, ipoteza : existã
diferenţe de venit între familiile monoparentale în care mama singurã este
necãsãtoritã, divorţatã şi vãduvã se confirma.

53
 Ipoteza nr.2: familia monoparentalã în care mama-pãrinte singur este
necãsãtorita se confruntã cu probleme de ordin financiar mai mari decât familia
monoparentalã in care mama este divorţatã sau vãduvã.

Conform testului de asociere între variabilele problemele financiare şi tipul de

famile, mamele singure necãsãtorite se confruntã cu probleme financiare în proporţie
de:72% din totalul mamelor necasatorite (25 care reprezintã 100%) faţã de vãduve care
60 la suta, dintr-un numar tot de 25 de persaone, se confruntã cu asemenea probleme, si
faţã de cele divorţate 84% din totalul mamelor divorţate.
Din acestea îmi reiese ca familia monoparentalã divorţatã este cea care se
confruntã cu probleme financiare. Din punct de vedere satatistic diferenţele nu sunt mari,
pentru a putea susţine, însã, de ce familia monoparentalã cu mame necãsatorite nu este
cea care are cele mai multe probleme financiare cu toate cã, este familia cu cel mai mic
venit, este necesar de o cercetare mai amãnunţitã pe un lot de subiecţi mai reprezentativi.

Graficul nr.4. Problemele financiare repartizate în funcţie de tipul

monoparentalitãţii.

54
 Ca şi un argument la valorile obţinute, precum cã, familiile monoparenatale în
care mama este divorţatã se confruntã cu cele mai multe probleme financiare, este acela
cã dupã divorţ multe mame se confruntã cu probleme de gospodãrire a cheltuielilor
casnice şi multe familii nu mai primesc nici un ajutor din partea fostului soţ.

Tabelul nr. 5. Asociere între problemele financiare ale familiilor monoparentale şi

tipul de monoparentalitate.

Prin urmare, ipoteza: familia monoparentalã în care mama-pãrinte singur este

necãsãtoritã se confruntã cu probleme de ordin financiar mai mari decat familia
monoparentalã în care mama este divorţatã sau vãduvã nu se confirmã.

55
 Ipoteza nr.3: tensiunile conflictuale cu familia largita depind de tipul de
constituire a familiei monoparentale: prin divort, vaduvie, necasatorie.
Pentru a verifica aceastã ipotezã am pornit sã verific per total, relaţia care o are
familia monoparentalã cu familia extinsã, mai întâi cu familia maternã extinsã şi apoi cu
familia paternã extinsã, astfel, am putut observa cã 58,7% au din familiile monoparentale
studiate se afla în relaţie apropiatã şi foarte apropiatã, şi 41,3% se afla în celelalte situaţii:
relatie distantã, conflictualã sau nici o relaţie.
Pentru a înţelege mai bine semnificaţiile variabilei relaţia cu familia lãrgitã, voi
explica valorile: relaţia apropiatã şi faorte apropiatã=relaţie de suport; relaţie distantã =
nu se întâlnesc, bunicii nu îşi recunosc nepotul sau / şi alt motiv; conflictualã = tensiune,
ceartã, neînţelegere; nici o relatie = decedaţi sau nu stiu nimic de existenţa familiei
monoparentale (nepot).
Cu toate cã familia largitã maternã este familia cea mai apropiatã de familia
monoparental, din punct de vedere biologic, aproape jumatate din familiile studiate sunt
în relaţii conflictuale, distante sau nici o relaţie.

Graficul nr. 5. Relaţia cu familia maternã.

56
 Dacã ne gândim cã mamele fete sunt foarte apropiate de familia maternã, pentru
cã aceasta este suportul lor principal, de obicei, şi mamele fete sunt în proporţie de 33, 3
% din lotul de subiecţi, ne dãm seama cã relaţiile cu familia maternã a tuturor mamelor
nu este foarte apropiate. Cu toate acestea nu putem sa confirmãm acest lucru, pânã când
nu voi face o asociere între tipul de familie şi relaţia familialã cu fiecare tip de familie în
parte: materna si paterna. Cu socrii sunt estimate nişte valori interesante: 33, 3% , adica
25 de familii sunt în relaţii bune, în schimb, şi conflictele sunt destul de sesizabile: 20%
se aflã in conflict cu socrii, iar 22, 7% din total sunt intr-o relatie distantã, la fel şi
numarul celor care nu au nici o relaţie este mare – 24.

Graficul nr.6. Relaţia familiei monoparentale cu familia paternã.

Cele mai bune relaţii cu familia maternã o au fetele mame cu 80% din numarul
total de 25 de mame tinere , dupã care urmeazã, mamele care au soţ decedat cu 64%, şi
pe ultimul loc sunt mamele divorţate cu 32%.

57
 120

100
40

80
40

60 16
40
16 tipul familiei monop
40
24
32 8 necastorie
20 24
12
vaduvie
Perce

16 16
12
0 divort
apropiata distanta conflictuala
foarte apropiata nici o relatie

relatia cu familia largita materna

.
Graficul nr.7. Relaţia familiilor monoparentale cu familia maternã în
funcţie de tipul monoparentalitãţii

Cu familia paternã observãm foarte apropiate şi apropiate de socri sunt mamele

vaduve cu 64% , iar la polul opus cele mai îndepãrtate sunt fetele mame cu 96%, din care
40% nu au nici o relaţie, 32% au o relaţie distantã şi 24% - conflictualã. Pentru cele
divorţate se ţine aproximativ un echilibru, doar cã sunt mamele care sunt în cele mai
conflictuale relaţii, tocmai 32% cu pãrinţii paterni.
Aceastã ipotezã are multe confirmari în diferite studii, dezbateri, teorii privind
familia monoparentala în relaţie cu familia extinsã. Tema ce a interesat atât pe asistenţii
sociali, cât şi pe sociologi, psihologi, pedagogi, deoarece relaţia cu familia lãrgitã este
foarte importantã în evoluţia şi viaţa copilului.

58
 Aşa dar, ipoteza se confirmã, adica: tensiunile conflictuale cu familia lãrgitã
depind de tipul de constituire a familiei monoparentale: prin divorţ, vãduvie,
necãsãtorie.

80

40
32
60
44 24

40
4
20 16 36
20
tipul familiei monop
20
20 necastorie
16 16
Perce

12 vaduvie

0
divort
apropiata
distanta conflictuala
foarte apropiata nici o relatie

relatia cu familia largita paterna

Graficul nr.8. Relaţia familiilor monoparentale cu familia paternã în funcţie

de tipul monoparentalitãţii

Ipoteza nr.4: problemele în creşterea şi educarea copilului / copiilor sunt

influenţate de tipul de constituire a familiei monoparentale şi de veniturile acesteea.

Ultima ipotezã care am vrut sa o testez este ce-a legatã de creşterea şi educarea
copiilor, dat fiind faptul ca principalele ajutoare de susţinere a familiei monoparentale
reglementate de lege sunt în concordanţa cu numãrul copiilor.
Aceasta ipoteza precum si ipoteza legata de relatiile cu familia lãrgita au fost
formulte pe baza interviului.

59
 Ca şi la celelalte ipoteze am folosit testul de asociere pentru a scoate în evidenţã
care tip de familie este cel care ar simţi cea mai mare nevoie de sustinere în aceastã
privinţã.
Putem observa dupa graful nr.9, ca 64% din familiile constituite din mamã
singurã necãsãtoritã sunt cele mai vulnerabile şi predispuse la întâmpinarea acestei
greutãţi, în schimb, cum era şi de aşteptat, mamele vãduve sunt cele care au cele mai
puţine probleme comparativ cu celelalte în lotul de subieti menţionat, acestea cuprind
68% din toate mamele vãduve.
Mamele divorţate sunt cu valori foarte apropiate: 48% - da şi 52% nu au
probleme. În cazul de faţã lotul nu este reprezentativ şi nu am putea susţine cã jumate au
probleme şi jumate nu au probleme în educarea propriilor copii.
Conform celor menţionate mai sus, se confirmã ipoteza: problemele în creşterea
şi educarea copilului / copiilori sunt influentate de tipul de constituire a familiei
monoparentale si de veniturile acesteea.

200

36
64

68

100

32
tipul familiei monop

52 necastorie
48

vaduvie
Perce

0 divort
da nu

probleme in crestrea si educarea copilului/copiilor

60
 Graficul nr.9. Reprezentarea problemelor în creşterea şi educarea copiilor
pentru fiecare tip de familie monoparentalã.

V.3.2. O abordare generalã asupra cercetãrii:

Toate ipotezele s-au verificat în funcţie de tipul familiei monoparentale, şi anume,

statutul marital al mamei, deoarece am vrut sã arãt diferenţele între aceste tipuri de
familie, cu toate cã ajutorul pe care îl primesc din partea statului este acelaşi, necesitãţile
familiei diferã, nu doar de la un tip la altul, ci şi de la familie la familie ca unitate
individualã. Probabil, şi mai mare ar fi fost sesizarea dacã cercetarea de faţã ar fi inclus şi
familii monoparentale paterne.
Pentru a nu se încuraja fenomenul unui tip anume de monoparentalitate (cu
excepţia celor prin vaduvie, ma refer la mamele tinere necãsãtorite sau la cele divorţate)
în România, deaorece existã atâtea probleme sociale la nivelul familiei, trebuie adoptatã
şi sprijinitã cât mai mult consilirea şi acordarea de asistentã socialã pentru remedierea
problemelor principale.

61
 Capitolul VI.
STUDIUL DE CAZ ŞI INTERVENŢIA.

62
 VI.1. Planificarea studiului.

Planificarea studiului a fost realizatã prin proiectarea unei intervenţii planificate şi

participative, pornind de la o analizã a nevoilor, evaluarea serviciilor existente,
identificarea şi gãsirea problemei sociale, gãsirea unor soluţii pentru a conduce
schimbarea într-un sens dorit.
Proiectarea intervenţiei face o lagaturã între situaţia prezentã nedoritã – familia
monoparentalã fara surse de sustinere finanaciare ãi sprijin moral – şi o situaţie viitoare
dezirabila – integrarea sociala a familiei monoparentale în familia maternã extinsã.

VI.2. Culegerea şi analiza informaţiilor.

Metoda studiului de caz a fost utilizatã pentru a obţine informaţii necesare

prelucrãrii ulterioare a datelor. A fost selectatã o familie monoparentalã formatã din
mama adolescentã şi copil cu scopul integrãrii în familia lãrgitã. Elemente – cheie ale
metodei studiului de caz sunt reprezentate de folosirea unor multiple surse de date
(ancheta socialã, foaia matricolã a tinerei mame, referinţele dirigintelui, fişele medicale
ale mamei şi copilului, fisele de întrevedere in periada prenatala între asistentul social si
mamã etc) şi tehnici de culegere a datelor ( interviul comprehensiv şi interviul structurat
şi semi-structurat ). De la inceput, au fost stabilite tipurile de informaţii necesare pentru
analiza mediului familial în vederea integrãrii mamei şi copilului. Datele obtinute sunt
preponderent calitative şi exprimã interventia şi activitãtile bazate pe metoda centrãii pe
sarcinã.
Interviul comprehensiv a fost utilizat pentru a obtine informatii necesare
intelegerii problemei cu care se confrunta tanara familie. Acest interviu a fost unul de
tipul intrevederii, de tip explorativ 80 si organizat dupa cateva axe tematice:
- probleme financiare ale familiei monoparentale;
- problemele de relationare cu bunicii materni;
- depistarea cauzelor aparitiei familiei monoparentale;

80
COJOCARU, ŞT. (2005) Metode apreciative în asistenţa socialã. Ancheta, supervizarea si managementul
de caz. Ed. Polirom, Iaşi, p. 95;

63
 Interviul structurat (exemplu prezentat in ANEXA 3) a urmarit sa aprofundeze
informatiile culese in etapa-pilot (cea a interviului comprehensiv ) si sa organizeze
informatiile in functie de axele tematice descoperite in etapa precedenta. In cadrul
interviului au fost folosite intrebari deschise, pentru a le oferi subiectilor libertatea de a
comenta, interpreta, explica.

VI.3. Elaborarea studiului de caz.

VI.3.1. Prezentarea cazului si a problemei.

A. Descrierea identitãţii asistatului.

A.A. în vârstã de 17 ani, elevã in clasa a X-a , necãsãtorita, are un copil de 3 luni.
B. Prezentarea problemei aşa cum a fost vãzutã de client.
A.A. în vârstã de 17 ani , are un bãieţel de 3 luni, care a rezultat în afara casãtoriei
dintro relaţie de scurtã duratã (6 luni) cu un baiat de aceeaşi vârstã cu ea , farã a se
implica foarte mult sentimental în acea relaţie. Dupã cum marturiseşte A.A., tatãl
copilului nu a fost niciodatã interesat de copil şi de ea dupã naşterea acestuia, totuşi ea a
ales sa pãstreze copilul din considerente religioase şi din frica de avort. În prezent se aflã
la Centrul Maternal sub îndrumarea asistentului social din maternitate, deoarece nu avea
unde sã meargã dupã externare şi din cauza mama sale care, cu toate cã a venit sã isi vadã
nepotul, a fost categoric opusã sã o ia acasã pe A.A. Cu tatãl sãu, adicã bunicul matern se
aflã în tensini contradictorii-el niciodatã nu a inţeles-o şi nu a lãsat-o sã se distreze sau sã
aiba prieteni, la ora 20.00 trebuia mereu sã fie acasã. Dupa ce a plecat în strainatate sã
munceascã se certa foarte mult la telefon cu mama sa, bunica maternã, despre problemele
financiare si datoriile pe care le aveau si in ultimul timp tot mai mult despre indulgenţa
buncii materne in educarea fetelor sale. Dupã ce a aflat de nasterea nepotului, prin
telefon bunicul nu mai raspunde la telefon şi nici nu a mai sunat acasã. La scoalã nu a
mai mers din octombrie 2006 deoarece sarcina ei a început sã se facã vizibilã, îi era
ruşine de colegi la fel şi de profesori, şi mai ales frica pentru cã era sã fie înjositã şi
umilitã de profesori şi de colegi. Se simte vinovatã si fãra ajutor, mereu susuţine cã nu o
ajutã nimeni. Nu a vrut niciodatã, sã afle colegii ei, cine e tatãl copilului pentru a nu îi

64
creea probleme mãcar lui la şcoalã. Acum regretele ei se leagã de scoalã, de ruperea
relaţiilor cu colegii, şi de neacceptarea în familie. De aici au început sã aparã problemele
ei:
- întreruperea cursurilor şcolare
- conflictul cu pãrinţii ei
- neacceptarea în familie de cãtre mama sa, din motivul certurilor cu soţul sãu.
C. Prezentarea problemei aşa cum a fost vãzuta de asistentul social:
A.A. este o adolescentã in clasa a X-a, in vârstã de 17 ani, provenind dintro
familie legal constituitã, a nãscut de 3 luni un bãieţel în urma unei relaţii întamplatoare
care s-a terminat înaintea naşterii copilului. Odatã cu apariţia copilului au apãrut o serie
de dificultãţi la mai multe nivele:
- la nivel şcolar, deoarece odatã cu vizibilitatea sarcinii A.A. a întrerut şcoala, din
cauza cã îi era ruşine de colegi si profesori;
- la nivelul statutului social, copilul a fost nãscut în afara casãtoriei şi mama
acestuia simte anumite prejudicãţi din partea colegilor şi vecinilor;
- la nivelul familial : tatãl fetei fiind plecat în strãinatate se aflã şi în conflict cu
mama, lui A.A. îi este fricã sã nu se certe pãrinţii ei şi, mai rãu, când va veni tatãl sãu
acasã, crede cã nu o va accepta niciodatã, iar acum nu le va mai trimite bani. Cu mama sa
este în conflict, şi ea din cauza serviciului nu are timp sã stea cu nepoţelul.
Pãrinţii tatãlui copilului (C.O.) au fost anunţaţi telefonic de asistentul social şi
mama copilului, dar aceştea nu doresc sã ia legatura cu tânãra mamã din motivul cã fiul
lor este prea tânãr sã îşi ia anumite responsabilitãţi şi ei nu vor ca din o greşealã sã îi
strice viaţa.
D. Specificarea problemei sau a problemei asupra cãrora s-a lucrat în
procesul de asistentã.
Pânã la identificarea cazului de mine la Centrul de Maternitate s-a lucrat asupra
problemei la nivelul familial şi anume: inştiinţarea bunicului cu existenţa nepoţelului
precum şi botezul copilului, dar şi înştiinaţarea bunicilor paterni.
S-a fãcut consiliere cu bunica maternal şi cu tânãra mamã în vederea acceptãrii şi
însuşirii rolului de mamã şi a obligaţiilor ce îi revin.

65
 VI.3.2. Identificarea resurselor si nevoilor:

Resurse:
- sora mamei A.M. (14 ani) chiar dacã existã mici conflicte între ele ,
matuşa copilului a venit în fiecare sãptamâna la sora ei în vizitã.
- prietena cea mai bunã, T.A. care a sprijinit-o pe toatã perioada sarcinii şi
este naşa copilului.
- Familia vecinã, T, pãrinţii prietenei T.A. care o sprijinã mereu.
- Bunica maternã – chiar dacã se ceartã deseori din cauza copilului o
viziteazã la centrul maternal.
Nevoi:
- nevoia unui sprijin familial, încadrarea în familie
- continuarea studiilor

PUNCTE TARI PUNCTE SLABE

DIN PUNCT DE VEDERE BIOLOGIC
evoluţia în greutate a copilului
alimentaţia naturalã a copilului
ataşamentul crescut al mamei faţa de
copil
insuşirea deprinderilor materne
DIN PUNCT DE VEDERE SOCIAL
acceptarea situaţiei de cãtre bunica
materna
sprijinul din partea prietenei sale,naşa
copilului
dorinţa de a continua studiile
Familia nu se confruntã cu lipsuri
materiale
acceptarea riscurilor şi eforturilor
DIN PUNCT DE VEDERE BIOLOGIC
programul dezordonat de viatã
nerspectarea igienei copilului
Neîncrederea în forţele proprii
DIN PUNCT DE VEDERE SOCIAL
relaţia conflictualã şi de inacceptare a
copilului
lipsa de informare a bunicului
Abandonul şcolar farã a-şi anunţa
dirigintele
absenţa tatãlui
sprijinirea insuficientã a mamei

Tabelul nr. 6.Analiza câmpului de forţe ( punctele tari / punctele slabe )

Figura nr. 1. ECOHARTA:

66
LEGENDA:

Figura nr.2. GENOGRAMA.

67
 LEGENDA:

VI.3.3. Istoricul familiei monparentale:

68
 A. Circumstanţele în care s-a recurs la asistenta socialã:
A.A. a ajuns la Centrul de Maternitate prin îndrumarea medicului primar, cu care
legase o relaţie puternicã, în special din partea meicului care a fost impresionat de situaţia
tinerei mame adolescente. Relaţia tensionatã din familie şi fria de refuz au fost cauza
principalã care au adus-o pe A.A. la centru.
B. Eforturile anterioare ale cazului, încercãrile sale anterioare de a cere
ajutor şi efectele acestora:
Sarcina a fost tãinuitã de mama pânã în luna a IV-a , nimeni nu a ştiut cã este
însãrcinatã, nici macãr tatãl copilului. Mama lui A.A. a fost cea care a aflat de sarcinã si a
dus-o la medic. Pânã în momentul internãrii în maternitate A.A. s-a aflat în conflict
continuu cu mama sa, aceasta acuzând-o şi reproşându-i deseori despre incapacitatea de a
creşte un copil. Un motiv de tensiune major era frica reacţiei tatãlui ei la aflarea despre
sarcinã. Dupã naşterea copilului mama nu a mai dorit sã îşi primeascã fiica şi nepotul
acasã din aceleaşi cauze, astfel nici A.A nu mai doreşte sã se întoarcã acasã. În periaoada
internãrii în maternitate a fost vizitatã de asistentul social al D.G.A.S.P.C., Monitorizarea
Femeii Gravide a referit cazul Centrului Maternal “Luminiţa” iar tânãra mamã şi copilul
au fost internaţi în urma unei dispoziţii de plasament.

VI.3.4. Evaluarea capacitatilor, resurselor, nevoilor tinerei mame:

A. Subsistemul individual:
- stare de sãnatate bunã atât mama cât şi copilul, este alimentat
corespunzator;
- capacitãţile de deprindere a tinerei mame sunt la un nivel înalt, se
confruntã cu probleme ce ţin de rezolvarea de probleme şi de luarea deciziilor.
- Este motivatã sã îsi creascã copilul pe parcurs ce se ataşeazã tot mai mult
de copil. Din punct de vedere emoţional suferã din cauza problemelor ce le-a creat in
familie.
- A.A. se aflã încã în perioada de crestere şi dezvoltare cognitive, fiind şi
fara experienţã .

69
 - Nevoile mamei sunt cele de ajutorare, de susţinere şi de creştere a copilui
sau precum şi continuarea studiilor.
B. subsistemul familial şi interpersonal:
- A.A. este cel mai marecopil în familia sa , având rolul de a avea grijã de
sora mai micã şi de a face treburile casnice, mai ales dupã plecarea tatãlui la muncã în
strãinatate, cu mama a fost în relaţie bunã, pentru cã era mai tot timpul zilei la servici, iar
seara ieşea cu noul sau prieten sau cu prietenele din cartier, practic ne având timp sã
vorbeasca cu mama sa.
- Cu sora mai micã se întelege destul de bine, existând conflicte între ele din
motive de gospodarire a treburilor casnice.
- Tatãl pentru A.A. este o persoanã foarte severã care nu o lasã sã iasã în
discoteci sau cluburi cu prietenii.
- Cu taote acestea este foarte ataşatã de familia ei.
C. Subsistemul organizaţional:
- A.A. este o elevã cu situaţie la învaţaturã de nivel mediu, în ultima
perioadã absenta foarte mult şi nu işi facea temele, nu mai dorea sã mai înveţe.
- Cu comunitatea religioasa “Martorii lui Iehova”, din care face parte mama
sa dupa plecarea tatãlui în strãinatate, nu vrea sã aibã nici o legaturã pentru cã mama ei
este foarte credincioasã şi severã, “de modã veche” dupa cum zice A.A..
D. subsistemul mediului ecologic:
- mediul cartierului a influenţat foarte mult viaţa sa de adolescentã, şi în
prezent simte lipsa prietenelor.
-
VI.4. Interventia si metodele de lucru folosite:

VI.4.1. Metoda de lucru:

Metoda de rezolvare a problemei folositã în acest caz este metoda centrãrii pe
sarcinã bazatã pe întocmirea de sarcini conform obiectivelor propuse atât pe termen scurt
cât şi pe termen lung în vederea rezolvãrii problemei gãsite de asistent social şi client.
VI.4.2. obiectivele interventiei:
1. reintegrarea mamei si a copilului in familia largita materna

70
 2. creşterea responabilitãţii mamei si insusirea rolului de mama
3. întocmirea actelor oficiale pentru a putea beneficia de anumite servicii sociale
4. continuarea studiilor şcolare de catre mamã

PREZENTREA
PROBLEMEI OBIECTIVE SARCINI pentru cine
pe termen
scurt
1. medierea conflictului familial prin vizite fãcute de cãtre
bunica.
2. încercarea de a nu se mai certa, fãrã a mai striga una la 1. psiholog şi
cealaltã. asistentul
reintegrare 3. şedinţe de consiliere odatã la douã sãptamâni pentru social.
a mamei si bunica. 2. tânara mamã
a copilului 4. şedintã odatã pe sãptamânã cu psihologul. şi bunica.
in familia 5. întocmirea unei liste cu cinci lucruri pozitive apãrute în 3. bunica
largita viaţa mamei dupa apariţia copilului. 4.tânãra mamã
materna 5.tânãra mamã
1. formarea unui orar zilnic al copilului prin însemnãri în
creşterea agendã.
Inexistenţa responabili 2. sã facã curat în camerã sa în fiecare zi.
unei familii tãţii mamei 3. sã participe la cursurile de consiliere adresate tinerelor
pentru tânãra si mame în perioada postnatalã.
mamã şi insusirea 4. sã se informeze privitor la creşterea, educarea şi 1. 2. 3. 4.
creşterea rolului de ingrijirea copilului pentru fiecare luna de creştere a tânãra mamã.
copilului. mama copilului din carţi de specialitate adresate mamelor.
întocmirea
actelor
oficiale 1. obtinerea certificatului de naştere.
pentru a 2. depunerea dosarului la Starea Civilã pentru acordarea
putea indemnizaţiei de naştere . 1. 2. 3. 4.
beneficia 3. depunerea dosarului la Primarie pentru alocaţia de stat tânãra mamã
de anumite a copilului. sub îndrumarea
servicii 4. depunerea dosarului pentru acordarea alocaţiei asistentului
sociale complementare de susţinere a familiei monoparentale. social
pe termen
lung
continuare 1. întocmirea cererei de transfer de la liceul teoretic la un 1. 2. 4. 5. tânãra
a studiilor liceu profesional. mamã şi
şcolare de 2. alegerea liceului profesional care sã accepte transferul. asistentul

71
 3. alegerea profilului interesat.
4. reînscrierea la liceul profesional.
5. întalnire cu noul diriginte în vederea prezentãrii
problemei cu care se confruntã tânãra mamã. social.
6. întocmirea unei întelegeri între bunica maternã cu 3. tânãra mamã.
scopul ajutorãrii tinerei mame în creşterea şi educarea 6.bunica
catre copilului când va merge la ore, iar mama sã promitã cã îşi maternã şi
mamã va da silinţã sã înveţe bine şi sã absolveze liceul. tânãra mamã.

Tabelul nr.7. Structura planului de intervenţie.

VI.4.3. Planului de intervenţie:

Sarcini pentru obiectivul nr.1: reintegrarea mamei si a copilului in familia

largita materna.

1. medierea conflictului familial prin vizite fãcute de cãtre bunica – de

cel putin doua ori pe saptamana bunica a promis asistentului social ca va
veni sa-si vada fiica si nepotul.
2. încercarea de a nu se mai certa, fãrã a mai striga una la cealaltã
– ori de cate ori vorbesc, atat bunica, cat si mama se cearta si isi vorbesc cu
voce ridicata, ceea ce face sa nu poata ajunge la un compromis. In urma
discutiilor si intalnirilor cu asistentul social cele doua si-au promis ca nu vor
mai striga. Asistentul social a incercat sa gaseasca motivul si de unde apare
dorinta acestora de a ridica vocea.
Bunica a sustinut ca ridica vocea la fiica ei din cauzele:
- ca nu o asculta;
- tot din cauza aceasta a juns sa aiba uncopil „ din flori”;
- ca este rea si incapatinata;
- ca niciodata nu a ascultat si nici acum chiar daca stie ca agresit;
- ca si ea ridica tonul la ea.
Motivele descoperite de asistentul social asupra carora s-a discutat cu
bunica au fost:

72
- frica bunicii ca sa nu faca inca o greseala fiica ei;
- doreste sa devina autoritara, crezand ca asa va fi ascultata , luandu-si drept
model sotul care era unica persoana pe care o ascultau fiicele de frica;
- ca este jignita atunci cand A.A. tipa la ea;
- ca se simte vinovata de escul fiicei si prin cerata se descarca emoional.
Asistentul social a incercat sa o faca pe bunica sa isi inteleaga fiica si ca nu
trebuie sa ridice vocea la ea, sa incerce sa gaseasca solutii noi imreuna, ca
prin cerata acest lucru nu va fi posibil, ca cearta nu va rezolva nimic ci doar
le va ingreuna situatia. Bunica a reusit sa inteleaga anumite lucruri in urma
discutiei avute cu asistentul social, precum ca:
- fiica ei nu mai este o fetita;
- fiica ei are nevoie de mai multa dragoste si intelegere ca niciodata pana
acum;
- fiica vrea sa ii arate ca ea nu mai este copil;
- fiica ei ii arata ca are un rol social important;
- fiica ei nu trebuie sa invete aceeasi greseala de relationare cu copilul ei ,
avandul model pe bunicul.
Tanara mama a sustinut ca se cearta cu bunica materna a copilului
deoarece:
- bunica are idei invechite;
- tipa la ea;
- s-a saturat sa i se reproseze ca are copil „din flori”;
- bunica este sub influenta bunicului si de frica lui tipa la ea.
Motivele certurilor gasite de asistentul social:
- A.A. adopta stilul tatalui sau, care facea la fel: tipa ca sa fie ascultat;
- pentru ca se crede neinteleasa;
- ca o acuza ca este usuratica si copilul pentru bunica nu a rezultat in urma
unei relatii intamplatoare ci din cauza ca fiica ei traieste in desfrau.
Tanara mama in urma sedintei care a avut-o cu asistentul social a inteles ca:
- mama sa, adica bunica materna a copilului, este unicul suport solid pe care
il poate avea;

73
- bunica se simte confuza si speriata;
- trebuie sa ii arate mai multa intelegere si respect;
- sa vorbeasca calm si sa explice ce nu ii convine si ce i-ar place sa faca;
- sa asculte de sfaturile mamei.
3. şedinţe de consiliere odatã la douã sãptamâni pentru bunica –
pentru ca bunica sa poata discuta tote problemele cu care se confrunta in
ralatia cu fiica sa, in cresterea copilului. Si de fiecare data sa se gandeasca
ce a evoluat spre bine si ce aregresat de la ultima sedinta.
4. sedinta de consiliere odata pe saptamana cu psihologul – tanara
mama are probleme de relationare si socializare nu doar cu mama sa-bunica
materna a copilului, ci si cu fostii colegi, prietene, chiar si sora ei. Asistentul
social a descoperit cateva probleme cu care s-a confruntat tanara mama in
copilarie si acum cand a ajuns in situatia de fata ii este si mai greu sa treaca
peste ele: nu a fost niciodata ascultata; nu a putut niciodata sa zica ce ii
place si ce nu, nu a avut nici un lucru care sa fi fost cumparat pe placul ei,
nu a vorbit cu mama ei niciodata depre prieteni, viata sexuala, contraceptie,
menstruatie etc. Tatal ei este persoana pe care o vede in tabara opusa ei si
surorii sale, mama este un „arbitru subiectiv”. Asistentul social a crezut de
cuveinta ca A.A. sa meraga la psiholog pentru a-si lamuri conflictele
interioare pe care le are si nu le poate controla, rabufnind deseori, in
conversatii avute cu mama sa.
5. întocmirea unei liste cu cinci lucruri pozitive apãrute în viaţa
mamei dupa apariţia copilului – acest exercitiu-sarcina s-a facut cu scopul
ridicarii moraluilui tinerei mame si de a isi da seama ce schimbari
semnificative au avt loc in viata ei. Lista a fost facuta in una din sedintele la
centru. Lista mamei a fost:
1. copilul
2. sentimentul de a fi mama
3. experienta
4. puterea de a putea lua decizii
5. apropierea de sora, devenind prietene.

74
Sarcini pentru obiectivul nr. 2 : creşterea responabilitãţii mamei si insusirea rolului de
mama.

1. formarea unui orar zilnic al copilului prin insemnari in agenda – tanara

mama are ca sarcina sa isi noteze in jurnal programul zilnic al copilului
inclusiv: ora de somn , ora de alaptare, de joaca, de plimbare etc. Sarcina
are ca scop invatarea mamei sa isi coordoneze atat timpul sau pentru ca
este mereu in criza de timp, cat si sa-si insuseaca rolul de mama si
obligatiile care le are fata de copil.
2. sa faca curat in camera sa zilnic – tanara mama inceraca sa stea cat mai
mult la discutii cu alte mame din centru si nu are timp sa faca curat, sa
ordoneze lucrurile copilului si ale ei. De aceea a fost necesara includerea
acestei sarcini ca o necesitate si nu ca o obligatie.
3. sa participe la cursurile de consiliere adresate tinerelor mame in
perioada postnatala – aceste cursuri sunt organizate in cadrul centrului si
au ca scop sa invete tinerele mame sa depaseasca anumite probleme ce
apar in cresterea copilui , sa aiba un mod de viata sanatos ata ele cat si
copilul (alaptarea, igiena etc.)
4. sa se informeze privitor la cresterea si educarea copilului pentru fiecare
luna de dezvoltare in primii ani de viata – sarcina mamei este sa se
informeze si sa citeasca anumite carti de specialitate de ingrijire a
copilului ca sa stie ce necesotati noi are copilul sau cu fiecare luna de
crestere, ce asimileaza coplilul, cat creste, ce trebuie sa manance, cat si
cum.

Sarcini pentru obiectivul nr.3: întocmirea actelor oficiale pentru a putea beneficia de
anumite servicii soviale.
1. obtinerea certificatului de naştere - Pentru inregistrarea copilului la
Oficiul de Stare Civila a fost necesara obtinerea certificatului medical
constatator al nasterii copilului. Depunerea actelor se facut la primaria din

75
Cluj-Napoca, unde a avut loc nasterea. pentru ca mama este necasatorita
si singura, pentru obtinerea certificatului de nastere al copilului au fost
necesare urmatoarele acte: actul de identitate al mamei copilului si
certificatul medical constatator al nasterii copilului.
2. depunerea dosarului la Starea Civilã pentru acordarea indemnizaţiei
de naştere - aufost necesare urmatoarele acte pe care A.A. a trebuit sa le
depuna:
- CERERE TIP (în douã exemplare) conţinând declaraţia pe propria
rãspundere datã de mamã, privind rangul copilului nou nãscut;
- ACTUL DE IDENTITATE al mamei (original şi copie);
- CERTIFICATUL DE NAŞTERE AL COPILULUI (original şi douã
copii); dosar cu şinã.
3. depunerea dosarului la Primarie pentru alocaţia de stat a copilului-
au fost necesare urmatoarele acte:
- CERERE TIP pentru acordarea alocaţiei de stat;
- ACTUL DE IDENTITATE al mamei (copie şi original);
- CERTIFICATUL DE NAŞTERE AL COPILULUI ( copie şi original);
- REFERAT DE ANCHETÃ SOCIALÃ, deoarece mama este minorã;
- dosar cu şinã.
4. depunerea dosarului pentru acordarea alocaţiei complementare
de susţinere a familiei monoparentale a necesitat depunerea urmatoarelor
acte:
- ANCHETÃ SOCIALÃ efectuatã în termen de 30 de zile de la data
depunerii cererii;
- ADEVERINŢÃ DE VENIT (din 6 în 6 luni) (original);
- ACTE DE IDENTITATE pãrinţi (original şi copie);
- ACTE DOVEDITOARE PRIVIND COMPONENŢA FAMILIEI
(original şi copie);
- CERTIFICAT DE NAŞTERE A COPILULUI(original şi copie);
- LIVRET DE FAMILIE (original şi copie);

76
Tanara mama a fost sub indrumarea asistentului social si impreuna cu bunica materna in
unele cazuri deoarece este minora.

Sarcini pentru obiectivul nr. 3. continuarea studiilor şcolare de catre mamã.

1. întocmirea cererei de transfer de la liceul teoretic la un liceu

profesional – tanara mama imreuna cu bunica sub indrumarea asistentului
social au mers la liceul teoretic unde a invatat mama sa faca demersurile
de transfer, deoarece in urma absentelor acumultate decizia consiliului
profesaral a decis ca A.A. este exmatriculata cu drept de transfer si
repetarea anului de studiu – clasa a X-a – intr-o forma de invatamant
licelal sau profesional.
2. alegerea liceului profesional care sã accepte transferul – in urma
demersurilor facute de catre bunica si asistentul social s-a gasit o scoala
profesionala, care sa accepte transferul in urma cazului prezentat de
asistentul social. Mama doreste sa frecventeze scoala in forma de
invatamant la zi, sub sustinerea bunicii care a promis ca va sta cu copilul
cat aceasta va merge la scoala, mai ales ca in septembrie copilul va fi de 9
luni si se va descurca spera bunica, in cazul in care nu va reusi A.A. va fi
transferata la forma de invatamant seral. A.A. s-a simtit foarte fericita si a
promis bunicii ca se va tine de scoala, ca este motivata de copil, ca va
invata sa poata mai tarziu lucra.
3. alegerea profilului interesat – profilul ce o intereseaza mult pe tanara
mama este „ocrotirea mediului” de aceea mama o fost transferata la un
liceu agricol din Cluj-Napoca in clasa a X-a profil „ecologie”. A.A. parea
foarte multumita de alegerea facuta si chiar ii place alegerea care a facut-o
pentru ca nu i-a placut niciodata limba franceza si limba engleza-profilul
care l-a avut la fosta scoala.
4. reînscrierea la liceul profesional - reinscrierea la liceul agricol a avut
loc cu succes, fara prea mari eforturi, doar cu asteptari de aprobare de la
inspectoratul judetean.

77
 5. întalnire cu noul diriginte în vederea prezentãrii problemei cu care se
confruntã tânãra mamã – bunica materna a fost prima care a vorbit cu
noul diriginte pentru a i se prezenta problema lui A.A., dupa intalnirea cu
bunica asistentul social a luta legatura cu dirigintele pentru a i se specifica
problemele care ar putea aparea pe parcurs cum ar fi: eventualele absente
din cauza lipsei de timp sau chiar din alte cauze, scaderea performantelor
scolare sau alte probleme de relationare cu colegii sau in comportament,
acesta a fost rugat sa ia legatura direct cu bunica materna precum si cu
asistentul social al scolii sau cu consilierul.
6. întocmirea unei întelegeri între bunica maternã cu scopul ajutorãrii
tinerei mame în creşterea şi educarea copilului când va merge la ore, iar
mama sã promitã cã îşi va da silinţã sã înveţe bine şi sã absolveze liceul
– aceasta promisiune a avut loc in penultima sedinta cu bunica si tanara
mama, in care s-au evaluat si asteptarile din partea institutiei dupa ce
tanara mama va pleca acasa. In penultima sedinta bunica si tanara mama
au fost foarte apropiate, nu s-au certat si au reusit sa se imbratiseze la
sfarsitul sedintei lucru pe care, au recunoscut amandoua, nu l-au mai facut
de cand A.A. era in clasa a VI-a.

VI.5. Evaluarea finala.

VI.5 .1. Evaluarea intervenţiei.

a). evaluarea procesului de ajutor:
A fost facutã printrun interviu avut cu bunica maternã în care s-a discutat despre:
- bunica şi-a manifestat nemulţumirea faţa de situaţia în care se aflã : are doua
fiice care nu o ascultã, soţul o invinuieşte de orice greşealã ar face fetele mai les pentru
cea mai mare care ia facut şi un copil, de când a aflat bunicul de existenţa nepotului şi s-
au certat la telefon nu a mai telefonat acasã.
- bunica maternã a oferit mai multe informaţii despre situaţia materialã a familiei
sale. Starea locuinţei familiei A este bunã, însã insuficient îngrijitã şi igienizatã, iar în

78
prezent va fi neîncãpãtoare pentru ei. Soţul a plecat la munca în strãinatate pentru a putea
sã îşi dea datoriile.
- dupã interviul avut cu bunica maternã am vorbit şi cu A.A, ambele şi-au luat
angajamentul în faţa mea şi a asistentului social cã A.A. va avea mai multã grijã de copil,
în special de igiena acestuia, precum şi cã îşi va continua studiile, ambele au promis una
celeilalte cã vor încerca sã nu se mai certe.
- în urma unei vizite la casa familiei A.se va lua decizia externãrii mamei şi
copilului.
b). evaluarea relaţiei asistent social – tânãra mamã:
În cadrul înrevederii cu mama am folosit întrebari de genul: “ sunteţi
mulţumitã de sprijinul acordat din partea asistentului social?” ; “acordaţi o notã de la 1 la
10 relaţiei avute cu asistentul social (unde 1 înseamnã o relaţie foarte slabã şi 10 – o
relaţie foarte bunã/stransã.”; “menţionaţi 2 aspecte negative şi 2 pozitive ce le-aţi
observat în relaţia dvs. cu asistenul social”. Prin raspunsurile obţinute ne dãm seama unde
au fost facute greşeli şi unde au fost punctele cheie în intervenţia de faţã.
c). evaluarea serviciilor oferite de institutie:
S-au fãcut o serie de interviuri de evaluare a serviciilor oferie. S-au folosit
întrebãri ce ţin de calitatea serviciilor precum şi de cât de suficiente sunt acestea (“ cine
v-a ajutat sã depãşiţi situaţia în care v-aţi aflat?”; “cât de mulţumit sânteţi de calitatea
serviciilor oferite de instituţia noastrã?” ş.a.).

VI.5.2. Limite şi bariere în intervenţie:

O barierã majorã în cazul de faţã a fost imposibilitatea întrevederii cu bunicul

matern pentru a se amelioara certurile şi neinţelegerile din familie, la fel, nu s-a putut afla
problema certurilor din punctul lui de vedere.
Asistentul social împreunã cu restul echipei au fost cei care au hotarât momentul
potrivit pentru externare si finalizarea intervenţiei. Cazul va fi închis definitiv dupã 3
luni, in cazul in care familia monoparentala a fost reintegrata si certurile majore au fost
excluse, timp în care se va urmãri evoluţia mamei şi a copilului în noul mediu familial.
Dacã în urma reevaluãrii situaţiei cuplului mamã – copil se dovedeşte cã reintegrarea

79
familialã este soluţia potrivitã atât pe termen scurt cât şi pe termen lung, atunci cazul este
considerat rezolvat, deci inchis.

VI.5.3. Evaluarea finala dupa integrarea in familia extinsa.

Reevaluarea familiei A. a fost facuta prima data dupa 10 zile de la externare

printr-o vizita. Vizita a decurs 45 de minute in care s-au evaluat urmatoarele aspecte:
- ingrijirea locuintei;
- ingrijirea copilului;
- atmosfera familiala;
- atitudinea bunicii fata de fiicele sale, in special fata de A.A. si copil;
- atitudinea tinerei mame fata de familia sa: bunica si sora;
- modul cum interactioneaza si cum decurg lucrurile.
S-a vorbit si cu prietena lui A.A. – vecina si nasa copilului – care in momentul de
fata era in vizita la famila A.. Dupa parerea nasei, lucrurile au luat o cale buna: este foarte
multumita ca nu isi mai vede prietena agitata si mereu plangand, chiar nu a plans
niciodata de cand a venita acasa, ca se straduie foarte mult sa isi ingrijeasca copilul asa
cum trebuie si ca il iubeste deja toata familia.
S-a mai observat:
- locuinta unde locuieste A.A., apartamentul cu 2 camere, a fost putin renovat,
acum A.A. locuieste cu copilul intr-o camera si sora si cu bunica in alta camera.
- locuinta era ingrijita si foarte ordonata , o diferenta foarte mare de la prima
vizita, atat camera tinerei familii cat si restul apartamentului (bucataria si camera bunicii).
- copilul are aproximativ toate cele necesare in ceea ce priveste intretinerea si alimentatia
(mama il alapteaza si nu se plange de lipsa laptelui – lucru vizibil – baietelul are greutatea
normala – 4500 g).
Vizita a avut loc seara in jurul orei 17.00 acasa erau doar fiicele, copilul si nasa
copilului, bunica nu era inca venita de la servici , dar a reusit sa ajunga aproape de
sfarsitul intrevederii. Cu ea s-a reusit sa se abordeze problemele principale: relatia
familiala si adaptarea copilului si a mamei.

80
 Bunica a aratat foarte mare interes fata de copil, a zis ca incepe sa se acomodeze
cu ideea si ca isi iubeste mult nepotul.
Mama copilului era foarte multumita si ea si foarte linistita si calma, nicioadata nu
a fost asa de calma la centru – lucru foarte important ce arata ca lucrurile s-au schimbat.
Daca lucrurilor vor evolua tot asa asistentul social va putea inchide cazul peste 3
luni (la mijlocul lunii septebrie).
Am fost destul de multumita de sa pot sa vad si eu mama si copilul acasa,
deoarece, cand am cunoscut cazul, lucrurile erau destul de complicate si externarea se
preconiza abia la mijlocul verii, astfel am reusit sa asist la toate intalnirile din cadrul
interventiei si chiar o parte din evaluare.

CONCLUSIONS:

The rise in lone parenthood has been one of the most striking demographic and
social trends of the last 25 to 30 years. The growing social acceptance of a separation of

81
sex, marriage and parenthood has created a situation in which lone parenthood is
increasingly coming to be seen as another stage in the family life cycle, rather than as an
aberration from 'normal' family patterns. Not just in the UK, but throughout the western
industrialised countries, much more diverse patterns of family structure are developing
with more complex ties of family love, support, exchange, duty and obligation.
Lone parenthood is the most visible face of these new family patterns. And, in the
eyes of some, it is also the most problematic. The 'problem' of lone parenthood has been
defined in various ways: as a social problem. Lone parenthood is seen by some as an
inherently second-rate and imperfect family type, reflecting the selfish choices of adults
against the interests of children; as a fiscal problem. Lone parenthood generates increased
levels of public expenditure, most visibly in respect of social security expenditure; as a
problem of poverty. Lone-parent families have a very high risk of poverty and they stay
poor for longer than other families.
These competing definitions of the problem of lone parenthood have made it very
difficult to take policy forward. However, a better understanding of the lives and
circumstances of lone parents can clarify the implications of particular policy options.
The number of lone parents grew from just over a half a million at the beginning
of the 1970s to nearly 1 million by the beginning of the 1980s, largely driven by a rise in
divorce. There was a moderate rise during the 1980s, followed by a marked rise during
the 1990s to the latest provisional estimate of 1.7 million in 1995. The number of
children in these families has risen to about 3 million. Part of the reason is demographic -
the generation of 'baby-boomers' born in the early 1960s has now entered the modal ages
of lone parents. This contribution to the numbers of lone parents is temporary and, in the
absence of other influences, the number of lone parents may decline in the next decade.
A mixed picture emerges when examining the quality of life of lone parents and
their children. On the one hand, negative aspects include:
 Much poverty, debt and material hardship. Lone parents spend almost as
much on their children as do married parents and try and protect their children from
poverty by spending less on themselves. Parents on Income Support are the most
personally deprived and the most stressed by their financial circumstances.

82
  Not having a partner with whom to talk and share decision-making,
leading to a heavy burden of responsibility.
 Restricted social networks, which means lone parents sometimes feel
uncomfortable at being unable to return favours and support.
On the other hand there are many positive aspects to life as a lone parent:
 Family life, and in particular the children, are a source of great love and
pride and most lone parents put family life at the top of the list of things that are
important to them.
 Independence and autonomy as lone parents are particularly valued by
many who frequently describe their former relationships as unequal partnerships,
characterised by a lack of sharing - of time, money, household tasks, childcare, and so on.
Lone parents also see positive aspects to their situation, particularly in terms of
independence and autonomy and pride in and love for their children.

ANEXE:

ANEXA 1.

|
ANTET | NR. / data

83
DIRECTIA GENERALA DE ASISTENTA
SOCIALA SI PROTECTIA COPILULUI
CLUJ NAPOCA.

ANCHETA SOCIALA

DATE DESPRE COPIL

Numele si prenumele :
Data si locul nasterii:
Starea de sanatate:

DATE DESPRE MAMA

Numele si prenumele :
Data si locul nasterii:
Domiciliul legal:
Domiciliul efectiv:
Starea civila:
Studii:
Ocupatia:
Surse de venit:
Starea de sanatate:
C.I. Seria nr. .

DATE DESPRE TATA

Numele si prenumele :
Data si locul nasterii:
Domiciliul legal:
Domiciliul efectiv:
Starea civila:
Studii:
Ocupatia:
Surse de venit:
Starea de sanatate:
C.I. Seria nr. .

84
DATE DESPRE FAMILIA LARGITA:

BUNICA MATERNA/PATERNA

Numele si prenumele:
Varsta/ starea civila:
Domociliul:
Ocupatie:
Starea de sanatate:
Atitudinea fata de copil:

BUNICUL MATERN/PATERN

Numele si prenumele:
Varsta/ starea civila:
Domociliul:
Ocupatie:
Starea de sanatate:
Atitudinea fata de copil:

RELATIA CU FAMILIA LARGITA

SCURT ISTORIC AL FAMILIEI MONOPARENTALE

85
SITUATIA MATERIALA A FAMILIEI

A. Locinta tip:

Tipul de proprietate:

B. Venituri:
C. Resurse:

PROPUNERI

DATA: INTOCMIT

ANEXA 2

86
INTERVIU DE CLARIFICARE A PROBLEMELOR SOCIALE CU CARE SE
CONFRUNTA FAMILIA MONOPARENTALA:

COPII MINORI IN INTRETINERE

COPII CU HANDICAP SAU CU NEVOI SPECIALE ( specificati nr. copiilor si

problema/ boala/ handicapul copilului):

1. Sunteti parinte singur prin…………………………………………………………..

2. Copiii / copilul dvs. Locuieste cu dvs sau cu bunicii sau alta situatie.
Precizati…………………………………………….………………………………

3. care este ocupatia dvs. actuala …………………………………………..................

4. ce ajutor social mai primiti pe langa alocatia complementara……………………...

5. Ati participat vreodata la proiecte de sustinere a familiei

monoparentale?..........................................................................................................

6. ce nevoi aveti in cresterea si educarea copilui dvs?...................................................

7. enumerati in ordine descrescatoare problemele descoperite de dvs. din momentul

de fata din viata dvs. in functie de gravitatea lor:
I. ………………………………………………………………
………………………………………………..
II. ………………………………………………………………
…………………………………………..
III. ………………………………………………………………
…………………………….

8. cum va descurcati in educarea si ingrijirea copilului/ copiilor

dvs.?...........................................................................................................................

9. in ce domeniu si cand vi se ofera suport din partea familiei si a rudelor?

………………………………………………………………………………………

10. in ce relatie sunteti cu bunicii paterni ai copilului

dvs?............................................................................................................................

11. in ce relatie sunteti cu bunicii materni ai copilului

dvs?............................................................................................................................

12. in relatia cu copilul dvs ce rol aveti?........................................................................

87
 13. aveti dificultati in relationarea cu copilul dvs? daca da, care credeti ca este de cele
mai multe ori problema..............................................................................................

………………………………………………………………………………………….

14. dati o nota de la 1 la 10 calitatea serviciilor sociale oferite familiilor

monoparentale in Romania(unde 1 insemna forte scazuta si 10 foarte buna) ……..

ANEXA 3.

Interviu structurat: aplicat mamei A.A.

88
1. de ce ai ales sa pastrezi sarcina?

2. cine te-a sustinut sa pastrezi sarcina?

3. sub indrumarea cui ai ajuns la centru maternal?

4. ce sustinere din partea institutie noastre ti s- a parut cea mai bine venita?

5. esti multumita ca ai ales sa vii aici?

6. ce schimbari spre bine ai observat ca au aparut in viata ta dupa nasterea

copilului?

7. ce schimbari au agravat situatia ta dupa nastere?

8. cat de bine crezi ca te vei descurca in cresterea si educarea fiului tau?

9. cine crezi ca te poateajuta cel mai mult din familie?

10. cu ce anume te poate ajuta?

11. cum crezi ca va evolua relatia ta cu mama dupa ce pleci acasa?

12. ce anume te face sa crezi asta?

13. ce bariere financiare simti ca vei avea in cresterea si educarea fiului tau?

14. ce nemultumiri ai fata de situatia in care te afli? Cum ai dori sa fie?

15. ce nemultumiri ai/ ai avut fata de institutie?/ asistent social?

16. ce asteptari ai pe viitor de la familia ta ?

17. ce asteptari ai pe viitor de la institutie?

18. da o nota de la 1 la 10 calitatii serviciilor primite din partea instututiei?

ANEXA4.

Interviu structurat de evaluare finala aplicat bunicii materne A.C.

89
 1. de ce credeti ca a ales fiica dvs. sa pastreze sarcina?

2. daca stiati de sarcina ce o sfatuiati sa faca?

3. care este motivul principal ca fiica dvs. a ajuns la centru maternal?

4. cum credit sprijinul acordat de institutia noastra i-a fost de ajutor?

5. cat de multumita sunteti de faptul ca fiica dvs a fost internata aici?

6. ce schimbari spre bine ati observat la fiica dvs?

7. ce schimbari au agravat situatia fiicei dvs. nasterea nepotului?

8. cat de bine credeti ca se va descurca fiica dvs. in cresterea si educarea

nepotului?

9. cat de mult doriti sa va ajutati fiica si nepotul?

10. cu ce anume sunteti dispusa sa va ajutati fiica?

11. cum credeti ca va evolua relatia cu fiica dvs. dupa externare?

12. ce piedici credeti ca veti intampina in relationarea cu fiica dvs?

13. ce bariere financiare ati avea in cresterea nepotului si sustinerea fiicii dvs?

14. ce nemultumiri aveti fata de fiica dvs?

15. ce nemultumiri aveti fata de institutie?/ asistent social?

16. ce asteptari aveti pe viitor de la fiica dvs?

17. ce asteptari aveti pe viitor de la institutie?

ANEXA 5:
Ordonanta de Urgenta nr. 105 din 24.octombrie.2003 privind alocatia familiala
complementara si alocatia de sustinere pentru familia monoparentala

90
 In temeiul art. 114 alin. (4) din Constitutie, Guvernul Romaniei adopta prezenta
ordonanta de urgenta.
CAP.1 Alocatia familiala complementara
ART. 1
Beneficiaza de alocatia familiala complementara, in conditiile prezentei
ordonante de urgenta, familiile formate din sot, sotie si copiii in varsta de pana la 18 ani
aflati in intretinerea acestora, care locuiesc impreuna.
ART. 2
Alocatia familiala complementara se acorda lunar familiei prevazute la art. 1,
daca aceasta realizeaza venituri nete lunare pe membru de familie de pana la 1,5 milioane
lei.
ART. 3
Cuantumul alocatiei familiei complementare este de:
3. 300.000 lei pentru familia cu un copil;
4. 350.000 lei pentru familia cu 2 copii;
5. 400.000 lei pentru familia cu 3 copii;
6. 450.000 lei pentru familia cu 4 sau mai multi copii.
ART. 4
Pentru familiile prevazute la art. 1, care sunt beneficiare de ajutor social in baza
Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificarile si completarile
ulterioare, cuantumul alocatiei familiale complementare prevazut la art. 3 se majoreaza
cu 25% .
CAP. 2.Alocatia de sustinere pentru familia monoparentala
ART. 5.
Beneficiaza de alocatie de sustinere familiile formate din persoana singura si
copiii in varsta de pana la 18 ani aflati in intretinere si care locuiesc impreuna cu aceasta,
denumite familii monoparentale.
ART. 6
In sensul prezentei ordonante de urgenta, prin persoana singura se intelege
persoana care se afla in una dintre urmatoarele situatii:
a) este necasatorita;

91
 b) este vaduva;
c) este divortata;
d) al carei sot/sotie este declarat/declarata disparut/disparuta prin hotarare
judecatoreasca;
e) al carei sot/sotie este arestat/arestata preventiv pe o perioada mai mare de 30
de zile sau executa o pedeapsa privativa de libertate si nu participa la intretinerea
copiilor;
f) nu a implinit varsta de 18 ani si se afla in una dintre situatiile prevazute la lit.
a) - e);
g) a fost numita tutore sau i s-au incredintat ori dat in plasament unul sau mai
multi copii si se afla in una dintre situatiile prevazute la lit. a) - c), cu exceptia
asistentului maternal profesionist.
ART. 7
Alocatia de sustinere se acorda lunar familiilor monoparentale daca realizeaza
venituri nete lunare pe membru de familie de pana la 1,5 milioane lei.
ART. 8
Cuantumul alocatiei de sustinere este de:
a)450.000 lei pentru familia cu un copil;
b) 525.000 lei pentru familia cu 2 copii;
c)600.000 lei pentru familia cu 3 copii;
d)675.000 lei pentru familia cu 4 sau mai multi copii.
CAP. 3 Dispozitii comune
ART. 9
Beneficiaza de alocatiile prevazute la art. 1 si 5 familiile ai caror membri sunt
cetateni romani care locuiesc in Romania, precum si cetateni ai altor state ori apatrizi care
au domiciliul sau, dupa caz, resedinta in Romania, in conditiile legislatiei romane.
ART. 10
Sunt considerati ca facand parte din familia definita la art. 1 si 5 si copiii
adoptati, incredintati sau aflati in plasament familial ori pentru care s-a instituit tutela,
potrivit legii.
ART. 11

92
 Familiile care au in intretinere copii de varsta scolara, definite la art. 1 si 5,
beneficiaza de alocatie familiala complementara sau de alocatie de sustinere, in conditiile
in care copiii urmeaza o forma de invatamant organizata potrivit legii.
ART. 12
Limita de venituri prevazuta la art. 2 si 7, cuantumurile alocatiei familiale
complementare prevazute la art. 3, precum si cuantumurile alocatiei de sustinere
prevazute la art. 8 se corecteaza anual in functie de evolutia preturilor de consum si se
aproba prin hotarare a Guvernului.
CAP. 4
Stabilirea si plata drepturilor
ART. 13
Alocatiile prevazute de prezenta ordonanta de urgenta se acorda pe baza de
cerere insotita de actele doveditoare privind componenta familiei si veniturile acesteia.
ART. 14
(1) Cererile pentru stabilirea si acordarea alocatiilor se intocmesc de
reprezentantul familiei si se inregistreaza la primaria localitatii sau, dupa caz, a sectorului
municipiului Bucuresti in a carui raza teritoriala locuieste familia.
(2) Pentru cetatenii straini sau apatrizi cererea prevazuta la alin. (1) se
inregistreaza la primaria localitatii sau, dupa caz, a sectorului municipiului Bucuresti in a
carui raza teritoriala isi are domiciliul sau resedinta familia.
(3) In cazul familiilor fara locuinta, cererea prevazuta la alin. (1) se inregistreaza
la primaria localitatii sau, dupa caz, a sectorului municipiului Bucuresti in a carui raza
teritoriala acestea traiesc.
ART. 15
(1) Componenta familiei, filiatia copiilor si situatia lor juridica fata de
reprezentantii legali se dovedesc cu livretul de familie.
(2) Pentru situatiile care nu sunt evidentiate in livretul de familie, reprezentantul
familiei prezinta, in mod obligatoriu, actele doveditoare necesare.
ART. 16
(1) La stabilirea veniturilor pe baza carora se acorda alocatia familiala
complementara si alocatia de sustinere se iau in considerare toate veniturile pe care

93
membrii familiei la realizeaza, inclusiv cele care provin din drepturi de asigurari sociale
de stat, asigurari pentru somaj, obligatii legale de intretinere, indemnizatii cu caracter
permanent, precum si alte creante legale.
(2) Daca familia are in proprietate terenuri, cladiri, spatii locative sau alte bunuri,
mobile ori imobile, la stabilirea venitului net lunar se iau in considerare arenda, chiriile,
alte fructe civile, naturale sau industriale, produse de acestea.
ART. 17
Formularul de cerere pentru solicitarea alocatiei si lista actelor doveditoare
privind veniturile realizate se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prezentei
ordonante de urgenta.
ART. 18
Dreptul la alocatiile prevazute de prezenta ordonanta de urgenta pentru
familiile beneficiare de ajutor social se stabileste numai pe baza cererii intocmite de
reprezentantul familiei, documentele justificative pentru acordarea alocatiei fiind cele pe
baza carora s-a acordat dreptul la ajutorul social.
ART. 19
(1) In vederea verificarii indeplinirii de catre solicitant a conditiilor de acordare
a alocatiei familiale complementare sau a alocatiei de sustinere, primarul dispune, in mod
obligatoriu, efectuarea anchetei sociale in termen de 15 zile de la data inregistrarii cererii.
(2) Ancheta sociala se efectueaza de catre personalul serviciului public de asistenta
sociala din subordinea consiliului local sau, dupa caz, din compartimentul de specialitate
din aparatul de lucru al consiliului local.
(3) Ancheta sociala se intocmeste potrivit modelului aprobat prin normele
metodologice de aplicare a prezentei ordonante de urgenta si constituie proba legala
pentru instantele judecatoresti, in legatura cu deschiderea dreptului sau respingerea
cererii.
(4) Raspunderea asupra continutului anchetei sociale revine primarului si persoanelor
care au efectuat ancheta sociala.
(5) In cazul in care solicitantul refuza sa furnizeze informatiile necesare pentru
intocmirea anchetei sociale, se considera ca familia acestuia nu indeplineste conditiile de
acordare a alocatiei familiale complementare sau a alocatiei de sustinere.

94
 ART. 20
(1) Stabilirea dreptului la alocatia familiala complementara sau la alocatia de
sustinere si a cuantumului acestora se face prin dispozitie scrisa a primarului.
(2) In termen de 5 zile de la efectuarea anchetei sociale, primarul are obligatia sa
comunice solicitantilor dispozitia de acordare a dreptului sau respingerea cererii privind
alocatia familiala complementara ori alocatia de sustinere.
ART. 21
Dreptul la alocatia familiala complementara si la alocatia de sustinere se acorda
incepand cu luna urmatoare inregistrarii cererii.
ART. 22
Titularul alocatiei familiale complementare sau al alocatiei de sustinere este
reprezentantul familiei, iar beneficiarul este familia.
ART. 23.
Plata drepturilor pentru alocatia familiala complementara sau alocatia de sustinere
se asigura de catre directiile pentru dialog, familie si solidaritate sociala judetene,
respectiv a municipiului Bucuresti, denumite in continuare directii teritoriale, prin decizie
a directorului executiv.
ART. 24
Emiterea deciziei directorului executiv al directiei teritoriale are la baza dispozitia
primarului privind acordarea dreptului, insotita de cererea prevazuta la art. 14, certificata
de primar.
ART. 25
Pentru familiile care indeplinesc conditiile de acordare a alocatiei familiale
complementare sau a alocatiei de sustinere, primarul are obligatia de a transmite directiei
teritoriale pana la data de 5 a lunii urmatoare, pentru luna anterioara, pe baza de
borderou, documentele prevazute la art. 24.
ART. 26
(1) Data platii alocatiei familiale complementare si a alocatiei de sustinere,
precum si modalitatea de plata se stabilesc de Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si
Familiei.

95
 (2) Plata alocatiei familiale complementare si a alocatiei de sustinere se realizeaza,
dupa caz, pe baza de mandat postal sau in cont curent personal.
ART. 27
(1) In cazul in care intervin modificari cu privire la componenta familiei si/sau a
veniturilor realizate de membrii acesteia, titularul alocatiei familiale complementare sau
al alocatiei de sustinere are obligatia ca, in termen de maximum 5 zile, sa comunice in
scris primarului modificarile intervenite.
(2) In situatia in care modificarile intervenite nu conduc la pierderea dreptului la
alocatia familiala complementara sau la alocatia de sustinere, titularul solicita
modificarea cuantumului dreptului printr-o noua cerere insotita de actele doveditoare
privind modificarile intervenite.
(3) Primarul are obligatia sa verifice prin ancheta sociala modificarile intervenite
si sa emita dispozitie scrisa referitoare la noul cuantum.
(4) Primarul transmite directiei teritoriale documentele prevazute la art. 24.
(5)Modificarea cuantumului se face incepand cu luna urmatoare celei in care au
intervenit modificarile.
ART. 28
(1) In vederea urmaririi respectarii conditiilor de acordare a dreptului la alocatia
familiala complementara sau la alocatia de sustinere, primarii dispun efectuarea de
anchete sociale la interval de 6 luni.
(2) In situatia in care se constata modificari ce conduc la diminuarea cuantumului
alocatiei familiale complementare sau al alocatiei de sustinere, primarul emite dispozitie
scrisa privind noul cuantum, pe care o comunica directiei teritoriale, insotita de ancheta
sociala.
(3) Cuantumul prevazut la alin. (2) se acorda incepand cu luna urmatoare celei in
care s-a efectuat ancheta sociala.
ART. 29
Familiile care beneficiaza de alocatie familiala complementara sau de alocatie
de sustinere au obligatia ca, pentru copiii de varsta scolara, sa prezinte primarului, din 3
in 3 luni, dovada frecventarii cursurilor.
ART. 30

96
 (1) Plata alocatiei familiale complementare si a alocatiei de sustinere se suspenda
in luna urmatoare celei in care se constata una dintre urmatoarele situatii:
a) nerespectarea prevederilor art. 29;
b) pe perioada incredintarii copilului unei institutii de asistenta sociala sau
unui asistent maternal profesionist.
(2) Prezentarea de catre titular, in termen de 3 luni de la data suspendarii platii
alocatiei familiale complementare sau alocatiei de sustinere, a dovezilor privind
indeplinirea pe perioada suspendarii a conditiilor prevazute de art. 29 atrage reluarea
platii, inclusiv a sumelor cuvenite pe perioada suspendarii.
ART. 31
Dreptul la alocatia familiala complementara sau la alocatia de sustinere inceteaza
in luna urmatoare celei in care se constata una dintre situatiile:
a) beneficiarul nu mai indeplineste conditiile prevazute de prezenta ordonanta de
urgenta;
b)plata a fost suspendata si, in termen de 3 luni de la data suspendarii, nu au fost
prezentate dovezi ca sunt intrunite cerintele prevazute de art. 29.
ART. 32
(1) Suspendarea platii alocatiei familiale complementare sau a alocatiei de
sustinere se face prin decizie a directorului executiv al directiei teritoriale, iar incetarea
dreptului se stabileste prin dispozitie scrisa a primarului.
(2) Decizia directorului executiv al directiei teritoriale, precum si dispozitia
primarului se comunica titularului in termen de 5 zile de la emitere.
ART. 33
(1) Sumele incasate necuvenit cu titlu de alocatie familiala complementara sau
de alocatie de sustinere se recupereaza de la titularul dreptului alocatiei in termenul de
prescriptie stabilit de lege pentru creantele bugetare.
(2) Recuperarea sumelor platite necuvenit cu titlu de alocatie familiala
complementara sau de alocatie de sustinere se face de catre directia teritoriala prin
decizie a directorului executiv, care se comunica debitorului in termen de 15 zile.
(3) Decizia de recuperare constituie titlu executoriu de la data comunicarii.

97
 (4) Sumele incasate necuvenit ca urmare a savarsirii unei infractiuni se recupereaza
integral de la autorii acesteia, in conditiile legii.
CAP. 5 Dispozitii tranzitorii si finale
ART. 34
(1) Nerespectarea prevederilor art. 19 alin. (1), art. 20 alin. (2), art. 25, art. 27
alin. (3) si (4), art. 28 alin. (1) si (2), art. 32 alin. (2) si ale art. 33 alin. (2) constituie
contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 2.000.000 lei la 5.000.000 lei.
(2) Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac de catre organele cu
atributii de control ale Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei.
(3) Cuantumul amenzilor contraventionale prevazute la alin. (1) se modifica prin
hotarare a Guvernului.
(4) Contraventiilor prevazute la alin. (1) le sunt aplicabile dispozitiile
Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu
modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile ulterioare.
ART. 35
Declararea unui numar mai mare de membri de familie sau declararea unor
venituri mai mici decat cele reale, in scopul de a obtine foloase materiale necuvenite,
constituie infractiune si se pedepseste potrivit dispozitiilor Codului penal.
ART. 36
Alocatia familiala complementara si alocatia de sustinere sunt forme de sprijin
cu destinatie speciala acordate din bugetul de stat si nu se iau in considerare la stabilirea
altor drepturi si obligatii si se supun executarii silite in conditiile dispozitiilor privind
executarea silita a creantelor bugetare, numai pentru recuperarea sumelor platite
necuvenit cu acest titlu.
ART. 37
(1) Fondurile pentru plata alocatiei familiale complementare si a alocatiei de
sustinere, precum si pentru cheltuielile cu transmiterea drepturilor se asigura de la
bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei.
(2) Cheltuielile administrative pentru verificarea indeplinirii conditiilor si stabilirea
drepturilor la alocatia familiala complementara sau la alocatia de sustinere se suporta din
bugetul local al unitatilor administrativ-teritoriale.

98
 ART. 38
Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei monitorizeaza aplicarea
prevederilor prezentei ordonante de urgenta.
ART. 39
(1) Dispozitia scrisa a primarului privind stabilirea sau respingerea dreptului la
alocatia familiala complementara sau la alocatia de sustinere si decizia directorului
executiv de recuperare a sumelor incasate necuvenit se pot ataca potrivit prevederilor
Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, cu modificarile ulterioare.
(2) Cererile, actiunile si caile de atac privind dreptul la alocatia familiala
complementara si la alocatia de sustinere sunt scutite de taxa de timbru.
ART. 40
(1) Cererile pentru solicitarea drepturilor prevazute de Legea nr. 119/1997 privind
alocatia suplimentara pentru familiile cu copii se pot inregistra la primarie pana cel mai
tarziu la data de 30 noiembrie 2003.
(2) Cererile prevazute la alin. (1) se transmit directiilor teritoriale pana cel mai
tarziu la data de 31 decembrie 2003.
(3) Drepturile stabilite in baza Legii nr. 119/1997 cu titlu de alocatie suplimentara
pentru familiile cu copii se platesc din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii,
Solidaritatii Sociale si Familiei, pana cel mai tarziu la data de 31 martie 2004.
ART. 41
In termen de 30 de zile de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, a prezentei ordonante de urgenta, Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si
Familiei, Ministerul Administratiei si Internelor si Ministerul Finantelor Publice vor
elabora norme metodologice de aplicare a acesteia, care se aproba prin hotarare a
Guvernului.
ART. 42
(1) Prezenta ordonanta de urgenta se aplica incepand cu data de 1 ianuarie 2004.
(2) Pe aceeasi data se abroga Legea nr. 119/1997 privind alocatia suplimentara pentru
familiile cu copii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 149 din 11
iulie 1997, cu exceptia art. 6, Hotararea Guvernului nr. 443/1997 privind normele pentru
stabilirea si plata alocatiei suplimentare, precum si masurile de aplicare a dispozitiilor

99
Legii nr. 119/1997 privind alocatia suplimentara pentru familiile cu copii, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 195 din 15 august 1997, precum si orice alte
dispozitii contrare.
PRIM-MINISTRU
ADRIAN NASTASE
Contrasemneaza:
Ministrul muncii,
solidaritatii sociale si familiei,
Elena Dumitru
p. Ministrul administratiei si internelor,
Alexandru Farcas,
secretar de stat
p. Ministrul delegat
pentru administratia publica,
Ilie Stefan,
secretar de stat
p. Ministrul finantelor publice,
Gheorghe Gherghina,
secretar de stat

EMITENT: GUVERNUL ROMANIEI

PUBLICATA IN: MONITORUL OFICIAL NR. 747 din 26 octombrie 2003

BIBLIOGRAFIE:

1. BASSIS, M.S., GELLES, R., LEVINE,(2004) A., Sociology. An Introdiction.

Forth Edition, The Core, McGraw-Hill, Inc.

10
2. BOCK, G., (2002) Femeia în istoria Europei, din Evul Mediu pânã în zilele
noastre, Ed. Polirom, Iaşi.
3. COMŞA, M., (2004) Designul cercetarii sociale. Suport de curs, Cluj-Napoca.
4. DE HENAU, J.; MEULDERS, D.; O’DORCHAI, S.; PERIVIER, H.; (2004)
The relavite generosity of the EU-15 Member States’ Child Policies Towards
Dual-Earner Families,
5. DE HENAU, J.; MEULDERS, D.; O`DORCHAI, S. (2004) To what extent do
labour markets across Europe accomodate to parenthood?
6. DURKHEIM, E (2001) Regulile metodei sociologice, Polirom, Iaşi
7. FUKUYAMA, F., (2002) Marea rupturã Natura umanã şi refacerea ordinii
sociale,Ed. Humanitas, Bucureşti.
8. FRASER, N., GORDON, L.,(2001) O analizã a dependenţei. Reconstrucţia
teoriei politice., Ed. Polirom, Iaşi
9. GHEBREA, G.,(1993) Tinerele cupluri şi coabitarea intergeneraţională,
Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii, Bucureşti.
10. GHEBREA, G., (2000)Regim social-politic şi viaţă privată (Familia şi politica
familială în România), Editura Universităţii din Bucureşti
11. GHEŢÃU, V, (2000)Demografia anilor ’90 şi populaţia tânără, în Mihăilescu,
Ioan (coord.), Un deceniu de traziţie. Situaţia copilului şi a familiei în
România, UNICEF, Bucureşti
12. GIDDENS, A., (1997) Sociologie, trad. de Sandulescu, R. si Sandulescu, V.,
Ed. BIC ALL, Bucuresti.
13. GIDDENS, A., (1990) The Consequences of the Modernity, Polity Press,
Cambridge.
14. GOODY, J., (2003) Familia europeanã. O încercare de antropologie istoricã.
Ed. Polirom, Iaşi.
15. GRUNBERG, L., MIROIU, M., (1997) Gen şi societate, Ed. Alternative,
Bucureşti
16. HARIS, S.Y, SPYRIDON, T., (2005), Motherhood and Time Allocation.
National Centre for Social Research, Institute of Social Policy.

10
17. HASKEY, J.C. (1993) Formation and dissolution of unions in the different
countries of Europe, în "European population" (editori: A. Blum, J.L. Rallu),
Editions John Libbey Eurotext, Montrouge,
18. IONESCU, M., NEGREANU, E., (2006) Educatia in fanilie. Repere si practice
actuale, Bucuresti.
19. INSTITUTUL NATIONAL DE STATISTICI, (2006) Tendinte sociale,
Bucuresti.
20. MAITRE, B.; NOLAN, B.; T. WHELAN C.; art. Welfare regimes and
household income packaging in the European Union. JOURNAL OF
EUROPEAN SOCIAL POLICY (2005).
21. MÃNOIU, F., EPUREANU, V.,(1996) Asistenţa socialã în România, Ed. ALL,
Bucureşti
22. MÃRGINEAN, I – “Proiectarea cercetarii sociologice”, Ed. Polirom, Iaşi,
2000
23. MIHAILESCU, I., (2003) Sociologie generalã, Ed. Polirom, Iasi.
24. MIHÃILESCU, I., (1999) Familia în societãţile europene, Editura
Universitãţii Bucureşti, Bucureşti
25. MITROFAN, I., CIUPERCA, (1997) Psihologia relaţiilor dintre sexe, Ed.
Alternative, Bucureşti
26. NEAMŢU, G., (coord.) NEAMŢU, C., (2001) Servicii oferite de asistenţa
socialã din şcoalã. Tratat de asistenţa sociala, Ed. Polirom, Iaşi.
27. PARKINSON, L., (1993) Separarea, divorţul şi familia, Editura Alternative,
Bucureşti
28. PASTI, V., (2003) Ultima inegalitate. Relatiile de gen in Romania, Ed.
Polirom, Iasi
29. PETERSON, S.,(1993) Global Gender Issues, Westview Press, Boulder.
30. POPESCU, R., (2003) “Familia tanara in societatea romaneasca” in revista
Calitatea vietii, anul XIII, nr.1.
31. RANDALL, C., (1988) Sociology of Marriage and the Family. Gender, Love
and Property. 2nd Edition.Nelson –Hall, Chigago,.

10
 32. ROTARIU, T; ILUŢ, P; (2001) Ancheta sociologică şi sondajul de opinie.
Teorie şi practică, Polirom, Iaşi.
33. SAINSBURY, D.; MORISSENS, A.;(2006) art. Poverty in Europe in the mid-
1990s: the efectiveness of means-tested benefits. JOURNAL OF EUROPEAN
SOCIAL POLICY .
34. SEGALEN, M., (1996) Sociologie de la familie, Editura Armand Colin, Paris.
35. ŞERBAN, E. P., (2005) Asistenţa sociala a mamelor adolescente, Ed. Lumen,
Iaşi.
36. STANCIULESCU,E. (1997). Sociologia educatiei familiale, Editura Polirom,
Iasi
37. ŞTEFAN, C., (2006) Familia monoparentala , Ed. Polirom, Iasi
38. TESSIER, R. şi colectiv: (1993)Vivre a deux aujourd'hui, Le jour, Montreal,
Canada
39. TESLIUC C. M., POP, L., SEŞLIUC, E.,(2001) Saracia si sistemul de
protectie sociala, Ed. Polirom, Iasi,
40. TREBICI, V.,(1982) Situation demographique de la Romanie în Nataliteet
politiques de population, Paris.
41. VANDER ZANDEN, W. J., (2004) Sociology. The Core, McGraw-Hill, Inc.
42. VOINEA, M., (2005) articolul “Monoparentalitatea si statutul marital al
femeii din Romania” in Socilogie Romaneasca, vol.III, nr.3
43. ZAMFIR, C., (coord.) PREDA, M., (2002) Grupuri sociale excluse / ignorate
de politici sociale din Romania, Bucuresti
44. ZAMFIR,C.; VLÃSCEANU, L (coord.) ;(1993) Dicţionar de sociologie, Ed.
Babel.

 Legislaţie:

Legea nr. 61 din 22.septembrie.1993

10
Ordonanţa de Urgenţã nr. 105 din 24.octombrie.2003
Ordonanţa de Urgenţã a Guvernului nr. 5/2003
Ordonanţa de Urgenţã a Guvernului nr.91/2005

 Site-uri:

http://www.caspis.ro
http://www.mmt.ro
http://sas.mmssf.ro
http://www.recensamant.ro
http://www.dictsociologie.netfirms.com
http:// www.statistici.ro

10