UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTANȚA

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE

EDUCAȚIEI
PROGRAMUL DE STUDII – PEDAGOGIA
ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific,
LECT. UNIV. DR. MIRUNA MOROIANU

Absolventă,
ANCA GEORGIANA

IULIE, 2022
 UNIVERSITATEA „OVIDIUS” DIN CONSTANȚA
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE
EDUCAȚIEI
PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI
PREȘCOLAR

PARTICULARITĂȚILE
COMPLEXELOR DE
DEZVOLTARE FIZICĂ
ARMONIOASĂ ÎN MODELAREA
SOMATICĂ ȘI EDUCAREA
MOTRICĂ A PREȘCOLARILOR

Coordonator științific:
Lect. univ. dr. MIRUNA MOROIANU

Absolventă,
ANCA GEORGIANA

IULIE, 2022
 Cuprins

Introducere ..................................................................................................................................10

Capitolul I: Educaţia-psihomotrică – structură și conținut

1.1. Specificul activităților psihomotrice....................................................................................12

1.2. Influența educației fizice asupra trăsăturilor de personalitate ale copiilor...........................15

Capitolul II : Dezvoltarea fizică armonioasă a copiilor – obiectiv prioritar al educației fizice la

nivelul învățământului preșcolar

2.1. Particularităţile de creștere și dezvoltare ale preșcolarilor...................................................17

2.1.1 Particularităţile dezvoltãrii somatice................................................................................. 20
2.1.2. Particularităţile dezvoltãrii psihice................................................................................... 22
2.1.3 Particularitãţile dezvoltãrii motrice................................................................................... 24
2.2. Despre dezvoltarea fizică armonioasă a copiilor..................................................................30
2.3. Grupe de exerciții și jocuri de mișcare pentru dezvoltarea fizică armonioasă ......... ..........33
2.4. Complexe de dezvoltare fizică armonioasă simple și cu obiecte........................................ 41

Capitolul III : Organizarea și desfășurarea cercetării

III.1. Subiecții, perioada și locul derulării experimentului.................................................. ......45

III.2. Ipoteza și obiectele cercetării........................................................................................ ....49
III.3. Metodele ce cercetare........................................................................................................ 50
III.4. Realizarea testărilor somatice și motrice........................................................................... 55
III.5. Diversificarea și aplicarea mijoacelor de acționare pentru dezvoltarea fizică armonioasă a
subiecților grupei de experiment ................................................................ ...............................59
III.6. Analiza și interpretarea rezultatelor somatice și motrice.................................................. 66
III.7. Aprecieri comparative................................................................................................ .......84
Concluzii.....................................................................................................................................91
Bibliografie.................................................................................................................................93

Anexe...........................................................................................................................................95
 INDEX DE TABELE

Tabel 3.1 – Tabel cu subiecții grupei de experiment..................................................................46

Tabel 3.2 – Tabel cu subiecții grupei de control.........................................................................47

Tabel 3.3 – Rezultatele testării somatice inițiale a grupei de experiment...................................56

Tabel 3.4 – Rezultatele testării somatice inițiale a grupei de control..........................................57

Tabel 3.5 – Tabel punctaj acordat parcurs aplicativ....................................................................64

Tabel 3.6 – Testări somatice, rezultate inițiale – grupa de experiment.......................................66

Tabel 3.7 – Dezvoltare somatică – grupa de experiment.............................................................67

Tabel 3.8 – Testări somatice, rezultate inițiale – grupa de control..............................................68

Tabel 3.9 – Dezvoltare somatică – grupa de control....................................................................69

Tabel 3.10 – Rezultate inițiale, parcurs aplicativ – grupa de experiment....................................70

Tabel 3.11 – Rezultate inițiale, parcurs aplicativ – grupa de control...........................................71

Tabel 3.12 – Rezultate inițiale, proba motrică – viteza, grupa de experiment.............................72

Tabel 3.13 – Rezultate inițiale, proba motrică – viteza, grupa de control....................................73

Tabel 3.14 – Dezvoltare motrică grupa de experiment.................................................................74

Tabel 3.15 – Dezvoltare motrică grupa de control........................................................................74

Tabel 3.16 – Testări somatice, rezultate finale – grupa de experiment.........................................75

Tabel 3.17 – Dezvoltare somatică grupa de experiment...............................................................76

Tabel 3.18 – Testări somatice, rezultate finale – grupa de control................................................77

Tabel 3.19 – Dezvoltare somatică grupa de control......................................................................78

Tabel 3.20 – Rezultate finale, proba motrică – parcurs aplicativ grupa de control.......................79

Tabel 3.21 – Rezultate finale, probă motrică – parcurs aplicativ grupa de control.......................80

Tabel 3.22 – Rezultate finale, proba motrică – viteza grupa de experiment.................................81

Tabel 3.23 – Rezultate finale, proba motrică – viteza grupa de control........................................82

Tabel 3.24 – Dezvoltare motrică grupa de experiment................................................................83

Tabel 3.25 – Dezvoltare motrică grupa de control.......................................................................83

Tabel 3.26 – Tabel comparativ dezvoltare somatică – grupa de experiment...............................84

Tabel 3.27 – Tabel comparativ dezvoltare somatică – grupa de control......................................86

Tabel 3.28 – Tabel comparativ dezvoltare motrică – grupa de experiment.................................88

Tabel 3.29 – Tabel comparativ dezvoltare motrică – grupa de control .......................................89

 INDEX DE FIGURI

Figura 3.1 – Alcătuirea grupei de experiment după gen..............................................................46

Figura 3.2 – Alcătuirea grupei de experiment după vârstă..........................................................46

Figura 3.3 – Alcătuirea grupei de control după gen.....................................................................48

Figura 3.4 – Alcătuirea grupei de control după vârstă.................................................................48

 INDEX DE GRAFICE

Graficul 3.1 – Graficul mediei parametrilor somatici..............................................................58

Graficul 3.2 – Grafic comparativ talie – grupa de experiment.................................................84

Graficul 3.3 – Grafic comparativ greutate – grupa de experiment...........................................85

Graficul 3.4 – Grafic comparativ perimetru toracic – grupa de experiment............................85

Graficul 3.5 – Grafic comparativ talie – grupa de control.......................................................86

Graficul 3.6 – Grafic comparativ greutate – grupa de control.................................................87

Graficul 3.7 – Grafic comparativ perimetru toracic – grupa de control...................................87

Graficul 3.8 – Grafic comparativ parcurs aplicativ – grupa de experiment.............................88

Graficul 3.9 – Grafic comparativ probă motrică – viteza grupa de experiment.......................89

Graficul 3.10 – Grafic comparativ parcurs aplicativ – grupa de control..................................90

Graficul 3.11 – Grafic comparativ probă motrică – viteza grupa de control............................90

 INDEX DE ANEXE

Anexa 1 – Eșalonarea unităților de învățare..................................................................................95

Anexa 2 – Plan calendaristic..........................................................................................................96

Abstract:

This paper highlights the importance of using movement games for somatic shaping and
motor education of preschoolers.

The content of the paper includes structured movement games for basic somatic
modelling and motor education and game-specific games, especially speed and skill.

At the same time the paper presents a training model, mostly based on movement games
and application pathways.

At the same time, it includes in-depth documentation of the specifics of the harmonious
physical development complexes in somatic modelling and motor education of pre-schoolers,
which reinforce what will be stated throughout the paper.

In the development of the paper, it was assumed that a thorough knowledge of the
particularities of harmonious physical development complexes in the somatic modelling and
motor education of preschoolers would optimize the somatic modelling of preschoolers and their
general motor skills.

It has acted by diversifying the means for the harmonious development of the body which
consisted in the consolidation of basic and applied motor skills as shown in the phasing of the
learning units carried out. In addition to these means, a series of simple and object-based
harmonious physical development complexes were used.

Through this work, we aimed to confirm the hypothesis concerning the optimization of
preschoolers' somatic modelling and their general motor skills. In the course of the research I
was able to determine the level of children's physical education subject training, to determine the
extent to which movement play contributed to psychomotor development by recording data,
processing and comparing the results obtained.

Following the general motor results obtained in the initial assessment at group level, at
the final assessment, the group shows a significant advance for execution time but also for the
application course.

As a result, the pre-school children of the experimental group, whose motor development
was based on the use of harmonious physical development complexes during the 23 activities,
complete the application route and the relay with far fewer errors and in a shorter time,
especially in terms of speed of movement.
 On the somatic evaluation side, the level of the group with regard to the morphological
variables studied (height, weight, chest circumference) the experimental group progresses, with
differences of normal proportions given that they are in full growth.
 Introducere

Lucrarea de față își propune să urmărească particularitățile complexelor de dezvoltare

fizică armonioasă în modelarea somatică și educarea motrică a peșcolarilor. Informațiile includ
tot ce ține de dezvoltarea copilului pe plan fizic, psihic și emoțional. Educația fizică are un rol
important în evoluția copilului, efectele pe care le poate avea nu sunt doar de ordin fizic, ci și
mental. Exercițiile fizice efectuate regulat supun, obligatoriu, corpul la mișcare.
Activitatea fizică în preșcolaritate își propune acest lucru, astfel ea aducând diverse
beneficii, precum arderea caloriilor, întărirea sistemului imunitar, a mușchilor și a oaselor,
producerea de endorfine, care reglează starea de spirit, plăcerea și durerea. O stare de spirit
ridicată poate contribui la o atitudine de siguranță, la o încredere de sine mai mare, atitudine ce
continuă pe măsură ce copiii abordează noile sarcini ca provocări, nu ca obstacole. Simpla joacă
a copiilor are un efect pozitiv asupra sănătății lor în general.
Această materie, practicându-se în echipă, dezvoltă cooperarea între elevi. Prin a învăța
împreună cum să atingă un scop comun, chiar și alături de coechipieri pe care nu-i simpatizează
în mod special, îi amplifică copilului spiritul de prietenie și empatie. A face parte dintr-o echipă
înseamnă a cunoaște coechipieri din diverse zone ale orașului, într-un spațiu în care înveți mai
ușor cum să te înțelegi cu oameni cu peronalități și culturi diferite.
De altfel, se dobândește respectul. A face parte dintr-o echipă înseamnă ca toți merită să
fie respectați atât în teren, cât și în afara lui, indiferent de capacitățile de care dau dovadă.
Lucrarea este structurată în trei mari capitole, fiind expuse de la general la ceea ce ne
interesează mai exact.
Primul dintre ele prezintă educația psihomotrică. Este structurat în două subcapitole care
fac referire la specificul activităților psihomotrice și influența educației fizice asupra trăsăturilor
de personalitate ale copiilor.
Al doilea capitol cuprinde informații cu privire la tot ceea ce ține de dezvoltarea fizică
armonioasă a copiilor. Este reprezentat în șapte subcapitole, primul fiind împărțit la rândul lui în
alte patru subcapitole, care includ particularitățile somatice, psihice și motrice deoarece educația
fizică nu înseamnă numai mișcare a corpului, are efecte și pe plan psihic și motric, având un rol
important în ceea le privește.
Acest capitol este cel mai complex din toate, reprezentând pe scurt teoriile dezvoltării
fizice. În al doilea subcapitol, sunt redate conținuturile dezvoltării fizice armonioase ale copiilor.
Continuă cu grupe de exerciții și jocuri de mișcare, elemente de bază ale sportului, finalizându-se
cu câteva complexe de exerciții simple și cu obiecte.
10
 Ultimul capitol prezintă partea de organizare și desfășurare a cercetării, în care am studiat
dezvoltarea fizică a preșcolarilor în perioada 14.10 – 14.04, observând și capacitățile motrice de
care dau dovadă, în special viteza cu care realizează mișcările. Copiii s-au descurcat și au
perceput ceea ce le-am transmis foarte bine, dând dovadă de entuziasm și interes.

11
 CAPITOLUL. I EDUCAȚIA PSIHOMOTRICĂ – STRUCTURĂ
ȘI CONȚINUT

1.1 SPECIFICUL ACTIVITĂȚILOR PSIHOMOTRICE

Activitățile sportive nu pot fi separate de procesele mentale și de viața mentală.

Aptitudinile psihomotorii sunt tocmai această structură, iar funcțiile lor exprimă relații complexe
interdeterminate. Rezolvarea problemelor cu abilitățile psihomotorii necesită o înțelegere umană
a mișcării fizice și a unității spirituale. Mișcarea și mintea se constrâng reciproc, iar discuțiile
despre mișcarea în afara determinanților mentali reduc comportamentele motorii la automatizare,
făcând imposibilă descifrarea semnificației acestor comportamente, care, de fapt, provin din
specificul lor uman. În același timp, dispariția abilităților motrice din determinanții structurii
mentale împiedică explicarea unor fenomene și mecanisme psihologice fundamentale, precum
structura de lucru a minții (subliniate de J. Piaget, pentru care primul stadiu în dezvoltarea
inteligenței ceste cel senzorio-motor).

R. Lafon (1963) definește psihomotricitatea ca rezultatul integrării funcțiilor motrice și

psihice, sub efectul maturizării sistemului nervos, ce vizează raportul subiectului cu propriul
corp. Funcția psihomotrică operează la nivelul structurilor motrice ce compun activitatea, prin:
schemă corporală, lateralitate, ideomotricitate, etc. Funcția psihică și cea motrică reprezintă
elemente fundamentale ale adaptării. Ambele, rudimentare la naștere, evoluează în timpul
copilăriei și se dezvoltă la început în directă și strânsă legătură apoi parcurgând integrări din ce
în ce mai ierarhizate și diferențiate în sectoare perfecționate.

Componentele funcției psihomotorii V. Horghidan (1998) a identificat următoarele

elemente ale abilităților psihomotorii: schema corporală, lateralitatea, abilitățile minte-motorii,
inteligența motrică. Conceptul de lateralitate - Lafon vede lateralitatea ca fiind inegalitatea
funcțională a părții drepte sau stângi (jumătate) a unei persoane. U. Șchiopu (1997) definește
lateralitatea ca fiind avantajul funcțional al unei părți a corpului față de alta, în special al mâinii,
rezultat din folosirea ei preferențială. Așa cum de obicei predomină mâna dreaptă, un ochi, o
ureche guvernează, în anumite moduri, fenomenul de dominanță a mecanismului în emisfera
cerebrală corespunzătoare.

12
 Majoritatea oamenilor, indiferent de cultură și etnie, preferă să-și folosească mâna
dreaptă pentru activități cu o singură mână și sunt mai abili decât stânga. Se pare că pop manuală
este cel mai evident semn al asimetriei funcționale. Datele prezentate în literatura de specialitate
sugerează că 90% dintre oameni au creierul drept mai mult decât creierul stâng, iar emisfera
stângă este specializată în funcțiile limbajului cu același ordin de mărime. Dintre stângaci,
aproximativ 70% au reprezentări lingvistice în emisfera stângă, 15% au reprezentări lingvistice
în emisfera dreaptă și 15% au reprezentări lingvistice bilaterale. Concept de schemă corporală -
un concept folosit pentru a desemna o schemă corporală (un termen care reflectă o realitate
destul de complexă), în literatură sunt folosite o serie de sinonime, de exemplu: imaginea
corpului, reprezentarea propriului corp, schemă posturală (Head), imaginea de sine însuși
(Lhermitte) etc și au fost emise o serie de definiții.

Shilder definește o schemă corporală ca o sinteză psihologică între conștiința corporală

și experiența subiectivă a corpului. A Porot (1960) consideră o schemă corporală ca fiind o
imagine integrală sau parțială a propriului corp al fiecărei persoane, percepută într-o stare sau
relație statică sau dinamică între părți ale corpului, mai ales în raport cu spațiul și mediul.
Periferice. U. Șchiopu ( 1997) îl definește ca fiind reprezentarea fiecărei persoane pe propriul
corp și acționează ca un marker spațial în cele mai simple mișcări și imagine de sine. Este un
element permanent, vizual, postural, spațial, subconștient și un semn al spațiului. H Wallon
(1975) îl consideră a fi un element esenţial în formarea personalităţii copiilor. În concepţia
autorului, schema corporală este o reprezentare mai mult sau mai puţin globală, mai mult sau mai
puţin ştiinţifică şi diferenţiată a propriei posesiuni a copilului. Astfel, se poate considera că
schema corporală este reprezentarea pe care fiecare o are despre corpul său, prin care se
diferențiază de alții, păstrând sentimentul permanent de a fi el însuși.

„Le Boulch include în schema corporală: percepția și controlul corpului propriu

(interiorizarea senzațiilor despre anumite părți ale corpului și despre corp în ansamblul său);
echilibrul postural; lateralitatea bine afirmată; independența diferitelor segmente în raport cu
trunchiul și a unora față de celelalte și stăpânirea impulsurilor și inhibitiilor asociate în cele
precedente și stăpânirea respirației.

Conceptul de ideomotricitate - Problematica ideomotricității se referă la importanța pe care

reprezentările ideomotorii o au în realizarea actelor motrice și, în același timp, la rolul aveut de
motricitate în formarea imaginilor mentale. Reprezentările ideomotorii sunt un anumit tip de
reprezentări ale mișcărilor pentru care există experiență motrică anterioară, rezultate de și prin
experiența de mișcare a propriului corp și a segmentelor sale.

13
Principalele caracteristici ale reperezentărilor ideomotorii sunt:

- se îmbunătățesc și se precizează pe baza mișcărilor, sursa lor fiind reprezentată de

mișcările corpului și ale segmentelor lui;
- în momentul activării lor sunt însoțite de acte ideomotorii (acestea reprezinte micro-acte
declanșate spontan, în momentul activării reprezentării date).

Conceptul de inteligență motrică – inteligența motrică exprimă rezultatul interdependenței între

motricitate și raționament.Acest tip de inteligență operează de regulă la nivel senzori-motor și
implică adaptarea la datele complete ale unei situații, pe baza sesizării raporturilor spațio-
temporale și a posibilității de a le reorganiza într-o maieră eficientă.

Înțelegând actele motrice ca răspunsuri rațional adaptate cerințelor, se poate afirma că învățarea
motrică în educație fizică și sport trebuie să asigure o suplă adaptare, prin anticiparea condițiilor
ambientale și integrarea lor într-un tot unitar.

V Horghidan (2000) descrie principalele atribute ale inteligenței motrice;

- intuiție și operativitate în alegerea programului motor adecvat situației;

- rapiditatea comparării alternativelor;
- capacitate de a prelucra în timp scurt o cantitate mare de informații senzoriale;
- capacitatea de înțelegere a sarcinii motrice;
- ușurința transferului;
- creativitate motrică;
- capacitate de anticipare.

Toate aceste caracteristici ilustrează, în consecință, posibilitatea de organizare colectivă ce se

exprimă și funcționează prin finalizări în planul comportamentului motor. Educația fizică și
antrenamentul sportiv presupun un ansamblu dirijat de stimuli, în care prezența situațiilor
problematice crează premisele dezvoltării inteligenței motrice.” ( Dragnea și colab., 2006, p.4 și
urm.)

14
 1.2 INFLUENȚA EDUCAȚIEI FIZICE ASUPRA TRĂSĂTURILOR DE
PERSONALITATE ALE COPIILOR

Conceptului de ”personalitate” i se asociază în plus, acea notă de valoare care exprimă

și reflectă organizarea superioară a persoanei. „Personalitatea se referă atât la particularitățile
psihice individuale, la ceea cel distinge și îl diferențiază pe un om de semenii săi, cât și la
rolurile pe care le îndeplinește acesta și statusurile sociale de care dispune.” (Zlate, M.,apud
Enache R.G., Giurgiu L. R.,2017, p.144)

„Educația fizică este disciplina care le formează copiilor și tinerilor o atitudine conștientă față de
propriul organism. Scopul principal al educației fizice este este formarea motivației de practicare
a exercițiilor fizice, dezvoltarea capacităților motrice și funcționale precum și formarea
deprinderilor de igienă.

În esență, educația fizică cuprinde un ansamblu de acțiuni care contribuie la dezvoltarea

personalității copilului prin potențarea calităților psiho-fizice ale acestuia și asigurarea unui
echilibru între ele.” (Antonovici, Ș., 2010, p.3)

Obiectivele educației fizice trebuie să fie în acord cu idealul educațional al societății.

Structura curriculum-ului prezent pentru educația preșcolară, contemplează patru mari
predispoziții de schimbare:

1. alternanța mijloacelor de predare- învățare- evaluare, cu accent deosebit pe: metodele

participative, joc ca formă principală de activitate, evaluare, care ar trebui să examineze
ascensiunea copilului în raport cu el însuși și mai puțin raportarea la norme de grup
(relative).
2. dezvoltarea liberă a copilului și punerea în evidență a dimensiunilor interculturale dar și a
incluziunii sociale trebuie să fie consimțite de mediul educațional.
3. rolul familiei în aplicarea prezentului curriculum este acela de partener.
4. conceptul de dezvoltare globală a copilului trebuie să fie central în perioada copilăriei
timpurii. (Antonovici, Ș., 2010, p.3)

„Jocurile sunt specifice copilăriei. Copiii de vârsta preșcolară se joacă tot timpul ceea ce
le conferă mai multă flexibilitate. Educația fizică influențează dezvoltarea celorlalte laturi ale
personalității umane: intelectuală, morală, estetică. Pe plan intelectual se poate constata
înarmarea copiilor cu cunoștințe referitoare la corpul omenesc și igiena personală, a actelor și
acțiunilor motrice. Contribuie la dezvoltarea unor deprinderi și calități intelectuale foarte
15
importante cum sunt: spiritul de observație, rapiditatea gândirii, etc. Jocul oferă copiilor o sumă
de impresii care contribuie la imbogățirea cunoștințelor despre mediul înconjurător, totodată
mărește capacitatea de înțelegere a unor situații complexe, stimulează memoria, capacitatea de
concentrare, de supunere la anumite reguli, capacitatea de a lua decizii rapide, de a rezolva
situații-problemă, dezvoltă creativitatea.

Pe plan moral se poate constata formarea unor deprinderi și obiceiuri de comportament

corect în întreceri și competiții, în spiritul respectării adversarilor și partenerilor de întrecere, al
acceptării rezultatelor, dar și formarea unor trăsături pozitive de caracter: răbdarea, perseverența,
spirit de inițiativă, spirit de cooperare, modestie.” (Antonovici Ș., 2010, p.5)

Cum jocurile didactice sunt jocuri cu reguli, ceea ce face să se poată vorbi de reguli de
mișcare (fizice) și jocuri cu reguli în care domină strategiile intelectuale. De altfel, regulile încep
să devină importante și în jocurile cu subiect.

Printre jocurile cu reguli, jocul de-a ascunselea este tipic, în acest joc, copilul mic, mijlociu și
mare are comportamente diferite oglindind, prin acestea, caracterul și nivelul însușirii și
exercitării regulilor.

Preșcolarul mic desprinde din regulile jocului de-a ascunselea doar regula ascunderii și
aceea a alergării la locul de bătaie. Exercitarea celor două roluri este însă necontrolată și nelegată
de conduitele celorlalți copii cu care se joacă. Astfel, preșcolarul mic se "ascunde", așezându-se
cu spatele într-un colț al camerei. Faptul că el nu-i mai vede pe ceilalți echivalează cu a “fi
ascuns" - ceea ce exprimă o conduită încă egocentrică. Nearticulată cu activitatea celorlalți este
și fuga preșcolarului mic la locul de numărat. Copilul preșcolar mic stă “ascuns", apoi se duce și
bate locul și se întoarce la ascunzătoare, ca într-un fel de reacție circulară.

Preșcolarul mijlociu face exces de zel privind regula ascunderii. El caută locurile cele
mai complicate, fapt ce afectează, de cele mai multe ori, strategiile de ajungere prioritară la locul
de bătaie.

Preșcolarul mare exprimă o orientare mai evidentă spre strategiile care facilitează țelul
atingerii facile a locului de bătaie, în acest sens, preșcolarul mare se ascunde aproape de locul de
bătaie și speculează atingerea lui. Ca atare, perioada preșcolară este dominată de trebuința de
joc în care acționează combinații mintale, reprezentări de imaginație (jocuri simbolice) și sunt
acționate forme de experiență complexă (Verza, E., Verza, F., E., 2000, p.123-124).

16
 CAPITOLUL II. DEZVOLTAREA FIZICĂ ARMONIOASĂ A
COPIILOR – OBIECTIV PRIORITAR AL EDUCAȚIEI FIZICE
LA NIVELUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREȘCOLAR

2.1 PARTICULARITĂȚILE DE CREȘTERE ȘI DEZVOLTARE A

PREȘCOLARILOR

Una dintre caracteristicile dezvoltării copilului este marea intensitate a proceselor

metabolice. Nevoile nutritive ale copilului sunt mult mai mari decât ale adultului deoarece
copilul, în afara menținerii echilibrului fiziologic al organismului, mai are în plus și nevoi
energetice pentru creștere. Nevoile nutritive ale copilului trebuie individualizate, în funcție de
creșterea normală în greutate precum și de starea lui de sănătate. Rația optimă a copilului este
reprezentată de cantitatea cea mai mică de calorii cu care copilul crește bine, această valoare
poate fi stabilită prin urmărirea fiecărui copil în parte (Dan E., 1986, p. 18-19).

„Dezvoltarea fizică este evidentă în perioada preșcolară. De la 3 la 6 ani are loc

creșterea de la aproximativ 92 cm la 116 cm ca statură, și o creștere de la 14 kg la 22 de kg
ponderal. De asemenea, are loc are loc o schimbare și dezvoltare a structurii mușchilor, descrește
ponderea țesutului adipos, pielea devine mai elastică, mai densă și mai puțin friabilă, procesul de
osificare este intens la nivelul epifizelor oaselor lungi, a celor toracice, claviculare, dantura
provizorie începe să se deterioreze și mugurii danturii definitive se întăresc. Organismul în
întregime devine mai elastic, mișcările mai suple și sigure. Tot în perioada preșcolară continuă
dezvoltarea diferențierilor fine în antrenarea funcțională a structurilor scoartei cerebrale,
angajarea fină a zonelor vorbirii și a dominației asimetrice a uneia dintre cele două emisfere (de
obicei stânga), fapt ce determină caracterul de dreptaci, sângaci sau ambidextru a manipulării
copilului.” (Șchiopu, U.,Verza, E., 1981, p.97)

„Dezvoltarea fizică se caracterizează în această în această perioadă ca având un ritm de

creștere încetinit, dar apar importante progrese în coordonarea motorie și în dezvoltarea
musculaturii, de asemenea, cartilagiile se osifică. Coordonarea este limitată, iar mișcările
nesigure, mersul este legănat iar ritmul inegal. Dezvoltarea fizică este puternic legată de
alimentație și de îngrijirea sanitară. Copilul crește anual în jur de 7 cm în înălțime și 2 kg în
greutate. Această creștere în înălțime și în greutate este foarte importantă, deoarece în
17
reprezentarea copiilor ea este asociată cu dezvoltarea cognitivă (inteligența), având un rol în
dezvoltarea stimei de sine.” (Antonovici, Ș., 2010, p.8)

„Comportamentele alimentare se culturalizează intens. Se știe că alimentarea nu este

numai un act de satisfacere a unei trebuințe vitale de întrebuințare a organismului. Consistența și
orele acestor mese se află în plină transformare sub influența regimului de viață modern. Cea mai
evidentă schimbare constă în creșterea consistenței micului dejun, a cinei și diminuarea
conistenței și duratei mesei de la mijlocul zilei ca și ieșirea desertului din regimul de aliment
premial.” (Șchiopu, U.,Verza, E., 1981, p.97-98)

„Ritmul creşterii este diferenţiat: între 4 şi 5 ani creşterea este lentă, uşor intensiicată
spre sfârşitul preşcolarităţii. Se remarcă progrese importante în coordonarea motorie, în
dezvoltarea musculaturii şi în osiicarea cartilajelor. Se continuă procesul de osiicare a oaselor
metacarpiene şi a celor carpiene, proces ce se va încheia pentru primele între 9 şi 11 ani şi, pe la
12 ani, pentru următoarele. Nutriţia joacă un rol important în acest proces de maturizare, ca şi în
dezvoltarea danturii. Se remarcă faptul că fetele au talia mai mică decât băieţii.” (Golu, P., Zlate,
M., Verza, E., 1994; Bogdan, T., Stănculescu, I.I., 1970, apud Bucinschi, M., 2008, p. 21)

„Se înregistrează importante progrese în coordonarea ochi – mână şi în coordonarea musculaturii

fine. De obicei, băieţii excelează în sarcini care presupun forţă izică, în timp ce fetele se
„specializează“ în coordonări mai ine ale musculaturii. Această coordonare duce la o capacitate
crescută de satisfacere a dorinţelor proprii şi la un sentiment accentuat de competenţă şi
independenţă.” (Bucinschi, M., et. al, 2008, p. 21)

„La vârsta de 5 ani copiii merg cu multă uşurinţă, se caţără, patinează, merg pe
bicicletă. Se dezvoltă abilităţi motorii grosiere, majoritatea fiind învăţate de la alţi copii, ceea ce
subliniază importanţa prezenţei tovarăşilor de joacă. Se dezvoltă şi abilităţi motorii ine însuşite
de la adulţi deoarece circumvoluţiunile cerebrale sunt aproape deinitive, fapt ce asigură tot mai
mult un control mărit asupra mişcărilor: copilul toarnă sucul în pahar, mănâncă folosind furculiţa
etc.

Nivelul de activitate este exprimat de o puternică trebuinţă de joc care devine o

activitate fundamentală. Dacă în jurul vârstei de 2 ani copiii se joacă solitar, la 3 – 4 ani încep să
se joace împreună, să vorbească unul cu altul în timpul jocului, ceea ce sporeşte efectul de
socializare al jocului.

18
 La copiii mici dezvoltarea fizică, socială, emoţională, cognitivă sau de limbaj se
realizează în acelaşi timp şi se intercondiţionează. Copiii învaţă holistic, astfel încât iecare
domeniu de dezvoltare le influenţează pe celelalte şi nici unul nu operează independent.

Dezvoltarea fizică poate influenţa contribuţia copiilor la realizarea diverselor sarcini

sau la obţinerea anumitor performanţe ale grupului din care face parte. Reuşita sau nereuşita
influenţează în foarte mare măsură imaginea de sine a copilului şi stima de sine.” (Bucinschi, M.,
et. al, 2008, p. 22)

D. Papalia (et. al, 2010, p. 8) spune că în prima copilărie (de la 3 la 6 ani), creșterea este
constantă, corpul devine mai suplu și proporțiile se apropie mai mult de cele adulte; apetitul
alimentar se reduce și problemele se somn sunt frecvente; apare tendința de a folosi preponderent
o mână, se îmbunătățesc abilitățile motorii fine și grosiere și sporește forța.

19
 2.1.1. PARTICULARITĂȚILE DEZVOLTĂRII SOMATICE

„Copiii cresc cu repeziciune între 3 şi 6 ani, dar ritmul de dezvoltare este mai puţin alert
decât în celelalte stadii. În jurul vârstei de 3 ani se pierd rotunjimile de bebeluş şi copilul începe
să capete înfăţişarea zveltă, atletică a copilăriei.” (Papalia et al., apud Sălceanu, 2015 p.166) Pe
măsură ce muşchii abdominali se dezvoltă, burtica de copil mic dispare. Trunchiul, braţele şi
picioarele se lungesc.

Capul este în continuare relativ mare, dar celelalte părţi ale corpului continuă să-l
ajungă din urmă, iar copilul capătă proporţii din ce în ce mai similare cu ale adultului. Creşterea
fizică, mai ales a taliei şi a greutăţii, exprimă calitatea regimului de viaţă.

La începutul stadiului, creşterea în talie este ceva mai lentă (cu 4-6 cm anual), după care
se accelerează, astfel că la sfârşit se ating, în medie, 116 cm. Greutatea va fi în final de 22 kg.
Între băieţi şi fete sunt uşoare diferenţe, de circa 1 cm, în înălţime, şi 0,5-1 kg în greutate.

„Raportul trunchi/cap se modifică la 6 ani fiind de o şesime, dar capul rămâne încă mare
faţă de corp, iar membrele mai scurte şi mai plinuţe. Procesele de osificare continuă la nivelul
oaselor lungi, în zona claviculelor şi la nivelul toracelui (deşi acesta este plat şi scurt). Se petrec
osificări şi la nivelul oaselor carpiene. Începe schimbarea dentiţiei provizorii cu cea definitivă.

Ţesutul muscular devine mai dens, având o forţă de contracţie mai mare la nivelul
muşchilor lungi, dar cu ceva mai puţine disponibilităţi la nivelul mâinilor, ceea ce explică
abilitatea pentru mers, fugă, căţărat, etc., dar rămân încă unele dificultăţi în executarea mişcărilor
fine ale mâinilor.” (Creţu, apud Sălceanu, 2015, p.166)

Ponderea ţesutului adipos scade, pielea devine mai elastică, mai densă, mai puţin
friabilă. Organismul, în întregime, devine mai elastic, iar mişcările mai suple şi mai sigure
(Verza, E., Verza, F., E., apud Sălceanu, 2015, p.166).

„Toate celelalte ţesuturi cresc repede, însă maturizarea lor este mai înceată. Sunt
modificări şi în funcţionalitatea glandelor cu secreţie internă: tiroida îşi amplifică activitatea,
procesele metabolice devin mai intense, la fel îşi intensifică activitatea şi hipofiza, iar timusul,
glanda creşterii, glanda copilăriei, tinde să-şi diminueze activitatea. Rămân unele fragilităţi în
zona rinofaringiană, ceea ce favorizează răceala, ca şi contractarea bolilor copilăriei.” (Zazzo,
1970, apud Sălceanu, 2015, p.166) Încă din perioada preşcolară, apar o serie de diferenţe între
fete şi băieţi.

20
 Aceste caracteristici specifice sexului sunt mai evidente spre sfârşitul perioadei
preşcolare. Astfel, Zazzo (1970, apud Sălceanu, 2015, p.166) se referă la existenţa unei agitaţii
mai mari la băieţi, la o cooperare mai dezvoltată la fete, însoţită de o activitate verbală mai
bogată, la o tendinţă de izolare a băieţilor în activităţi de construcţii, etc.

21
 2.1.2. PARTICULARITĂȚILE DEZVOLTĂRII PSIHICE

Funcțiile principale de formare-dezvoltare psihică a personalității educatului în vederea

integrării sale în societate prin valorificarea resurselor cognitive și noncognitive ale personalității
educatului:

- funcția de formare-dezvoltare cognitivă a personalității educatului în vederea integrării sale

în societate prin valorificarea resurselor cognitive empirice (percepție, reprezentare) și logice
(gândire, memorie, imaginație) ale personalității educatului.
- funcția de formare-dezvoltare noncognitivă a personalității educatului în vederea integrării
sale în societate prin valorificarea resurselor noncognitive (afective, motivaționale, volitive,
caracteriale) ale personalității educatului (Cristea S., 2016, p.29).
Perioada preșcolară este perioada cuprinsă între 3 și 6-7 ani și se caracterizează printr-o
creștere marcată a abilităților fizice și mentale ale copilului, permițând un mediu echilibrat în
care Freud a numit „principiul realității”, ea permite tot mai mult spațiu și oferă siguranță și
succes în adaptare. Toate acestea sunt trăite fericit și liniștit de către copil, ceea ce face ca
această etapă să fie cunoscută drept „Epoca de Aur a Copilăriei”. Dacă vrem să rezumăm
contribuția acestei etape la dezvoltarea psihologică generală a oamenilor, ar trebui să avem în
vedere următoarele aspecte:

- promovează foarte mult exuberanța motorie și senzorială adaptativă;

- creșterea autonomiei în planificarea practică prin dezvoltarea multiplelor abilități de autoservire

și manipulare a obiectelor;

- dezvoltarea proceselor psihologice complexe, modificarea caracteristicilor comportamentale ale

copilului, extinderea posibilităților de anticipare și organizare a acestuia;

- mare curiozitate și sete de cunoaștere care stimulează activitățile exploratorii și îmbogățește

experiența personală;
- constituirea unei conștiințe morale primare care sporește capacitatea copilului de adaptare la
mediul social;
- formarea bazelor personalității și accentuarea configurației individuale (Crețu, T., 2015).

Educația preșcolară aduce schimbări importante în viața copiilor, atât în ceea ce privește
dezvoltarea fizică și psihică, cât și în planificarea relațională. Marea majoritate a copiilor sunt
preșcolari incluși în grădinițe, depășind viziunea îngustă a familiei și oferind copiilor noi cerințe

22
care sunt foarte diferite de familii mai ales în etapa anterioară. Aceste diferențe și solicitări duc la
suprastimularea tuturor posibilităților de adaptare ale copilului pe de o parte dar și la
diversificarea comportamentului său, pe de altă parte. Forța motrică a dezvoltării psihologice va
fi însă profunzimea contradicției dintre nevoile externe ale copilului și posibilitățile interne,
dintre dorințele, interesele copilului și posibilitatea satisfacerii acestor posibilități, în modalitățile
oarecum primitive de satisfacere a nevoilor și între moduri civilizate de satisfacere a nevoilor.

Toate aceste dezacorduri sunt numai un punct de plecare, dar și factori ce grăbesc
dezvoltarea comportamentelor copilului, a separației și particularizării acestora, a socializării
treptate, dar sigure, a copilului. (Golu, P., et al, 1998).

„Condițiile dezvoltării psihice trebuie raportate la vârsta copilului și la mediul în care

acesta trăiește. Perioada preșcolară este una din etapele de intensă dezvoltare psihică. Aceasta are
loc sub presiunea structurilor sociale, culturale, prin influențele mass-media și frecventarea
instituțiilor preșcolare unde copilul ia contact cu cerințe multiple.

Privind autonomia și adaptarea la mediul de viață, în multe situații apar diferențe de

cerință comparativ cu cele din familie, ceea ce presupune o mai mare varietate de conduite și
forme diversificate de adaptare la aceste cerințe” (Verza, E., Verza, F., E., 2000, p.97).

Drept urmare, dezvoltarea mintală a copilului înfățișează o succesiune a trei mari creații,
fiecare dintre ele prelungind-o pe cea dinainte, mai întâi redificând-o, pe un nou plan pentru a
trece înainte într-o măsură din ce în ce mai mare.

„Această afirmație este adevărată chiar pentru prima fază, deoarece construirea
schemelor senzorio-motorii continuă și depășește construcția structurilor organice realizate în
cursul embriogenezei. Apoi construirea relațiilor semioatice, a gândirii și a conexiunilor
interindividuale interioarizează aceste scheme de acțiune reconstruindu-le pe plenul nou al
reprezentării și le depășește până la construirea ansamblului operațiilor concrete și structurilor de
cooperare.” (Piaget, J., Inhelder, B.,1968, p. 128)

23
 2.1.3. PARTICULARITĂȚILE DEZVOLTĂRII MOTRICE

Motricitatea este una dintre manifestările care exprimă foarte multe achiziţii făcute de
copil în acest stadiu. Stadiul este denumit “al exuberanţei senzoriale şi motrice”. Dezvoltarea
ariilor senzoriale şi motorii ale scoarţei cerebrale, permite coordonarea mai bună între ceea ce
vor copiii să facă şi ceea ce pot face.

Osterrieth (apud Sălceanu, 2015, p.170) precizează: “Activitatea motorie este pe primul
plan, copilul de 4 sau 5 ani este mai înainte de orice un “neastâpărat” pe care oboseala nu-l
ajunge, închinat pe de-a-ntregul bucuriei de a simţi că trăieşte şi că se mişcă”. Libertatea,
spontaneitatea, dezinvoltura şi buna coordonare, dispariţia manifestărilor bruşte şi prezenţa
armoniei în executarea mişcărilor fac să se spună că preşcolaritatea este o vârstă a graţiei, a
plăcerii, încântării şi bucuriei de a se mişca.

Preşcolarii progresează foarte mult în privinţa abilităţilor motorii grosiere, cum ar fi

alergatul şi săritul, care implică muşchii mari. Vom prezenta aceste abilităţi, pentru fiecare
substadiu al preşcolarităţii (Corbin, 1973, apud Sălceanu, 2015, p.170).

1. La 3 ani:

• nu poate să se întoarcă pe loc sau să se oprească brusc ori rapid;

• poate să facă un salt de 40-60 cm;

• poate să urce treptele unei scări fără ajutor, alternând picioarele;

• poate să sară într-un picior folosind în principal o serie de salturi neregulate, cu unele variaţii
suplimentare,

• merge cu agilitatea specifică adultului,

• aleargă printre obstacole,

• prinde mingii mari şi le aruncă peste cap,

• merge pe tricicletă.

2. La 4 ani:

• controlează mai eficace oprirea, pornirea şi întoarcerea;

• poate să facă un salt de 60-80 cm;

24
• poate să coboare o scară lungă, alternând picioarele, dacă e sprijinit;

• poate să parcurgă 4-6 trepte sărind într-un picior,

• alergarea este mai controlată. Poate porni, se poate opri şi întoarce,

• face tumbe, sare într-un picior, sprintează,

• prinde cu uşurinţă, aruncă şi balansează o minge,

• îşi perie dinţii, piaptănă părul, se spală şi se îmbracă cu puţin ajutor

3. La 5 ani:

• poate să pornescă, să se întoarcă şi să se oprească eficient în jocuri;

• poate să facă din fugă un salt de 70-90 cm;

• poate să coboare o scară lungă fără ajutor, alternând picioarele;

• poate să parcurgă cu uşurinţă, sărind într-un picior, o distanţă de 5 m,

• aleargă ca un adult,

• merge pe vârfuri, face salturi mari,

• merge în echilibru pe o bârnă,

• patinează şi sare coarda.

Abilităţile motorii fine, cum ar fi încheierea nasturilor şi elaborarea desenelor, presupun

coordonări ochi-mână şi cea a muşchilor mici. Progresele în privinţa acestor abilităţi le permit
copiilor mici să-şi asume în mai mare măsură responsabilitatea propriei îngrijiri.

Dintre cele mai semnificative achiziţii reţinem (Creţu, apud Sălceanu, 2015, p.171) :

1. La 3 ani:

• aruncă şi prinde mingea;

• apucă destul de bine diverse obiecte,

• asamblează puzzle-uri simple,

• manipulează lutul şi plastilina, pictează cu degetele,

• copiază forme simple, precum o cruce sau un cerc,

25
• face turnuri de până la 9 cuburi înălţime.

2. La 4 ani:

• duce ceaşca la gură fără a pierde conţinutul;

• se îmbracă şi se dezbracă singur;

• îşi poate încheia nasturii din faţă şi şireturile;

• îndeplineşte mici servicii de gospodărie;

• copiază corect un pătrat sau triunghi,

• desenează după model, foloseşte foarfeca,

• copiază cruci şi pătrate,

• scrie unele litere,

• foloseşte abil ustensilele de la masă,

• taie/decupează pe o linie.

3. La 5 ani:

• încearcă să sară coarda,

• merge pe patine cu rotile,

• este definitivată preferinţa pentru o mână dominantă,

• nu îşi leagă şireturile la încălţâminte,

• ţine corect creionul,

• nu depăşeşte conturul în desen,

• decupează forme simple.

4. La 6 ani:

• poate executa orice mişcare, cu condiţia să nu implice un efort fizic prea mare.

Timpul de reacţie reprezintă un aspect important al deprinderilor motoare. El este

timpul necesar activării, de către stimulii externi, a căilor neurale de intrare, pentru ca individul
să ia o decizie şi creierul să activeze la rândul său muşchii, prin căile neurale de ieşire. Timpul de
reacţie se îmbunătăţeşte considerabil în perioada preşcolară şi cea a şcolii primare, chiar şi pentru

26
mişcări motoare simple (Bard, Hay şi Fleury, 1990; Dougherty şi Haith, 1993, apud Sălceanu,
2015, p.171).

Motricitatea însemnă funcția care asigură relațiile cu ambianța materială și socială, dar
care are de fapt suport periferic musculatura striată.

Motricitatea ar trebui să fie denumită mai curând, senzoriomotricitate. J. Pailhous și

Marielle Bonnard (1999) afirmă că, în general, motricitatea desemnează o funcție care
organizează relațiile cu ambianța.

„Termenul de senzorimotricitate subliniază tocmai rolul informaţiilor senzoriale în declanşarea,

menţinerea şi adaptarea mişcărilor.” (Epuran, M., 2011, p.15)

Fie că se face la școală sau acasă, educația ”micului faun” trei aspecte esențiale și
solidare: educația simțurilor, cea a imaginației și cea a caracterului.

Primul principiu al educației senzoriale este să se sprijine pe sincretismul mintal al

copilului. Activitatea senzorio-motorie în special pornește de la percepții de ansamblu prost
analizate sau de la detalii separate de ansamblu, dar nu de la senzații izolate (Debesse, M.,1952,
p.48).

Motricitatea are o structură globală, exercițiul îi va permite copilului să-și perfecționeze

gesturile economisindu-și eforturile. Ne referim nu doar la exercițiile de împletit, destrămat,
colorat, punctat, colaj ce contribuie în același timp și la educația estetică, ci la atâtea alte gesturi
ale activității curente care cer un antrenament îndelungat.

Îmbrăcatul, de exemplu, presupune priceperea de a pune pe tine o haină, de a încheia nasturii, de

a lega șireturile ( Debesse, M., 1952, p.50).

Dezvoltarea motricității la copiii preșcolari de face prin salturi. Preșcolarii de 3-4 ani se
caracterizează printr-un dinamism accentuat manifestat în întreaga conduită, de adaptare la
diverse situații, de investigație a mediului ca și în relațiile cu părinții și oamenii.

Ei sunt înclinați spre expansiuni motorii și afective, acțiuni independente și de

autoevidențiere, fiind în același timp instabili și strângaci în unele situații (Antonovici, Ș., 2010,
p.8).

Activitatea motorie este ansamblul de acţiuni motrice încadrate într-un sistem de idei,
reguli şi forme de organizare, în vederea obţinerii unui efect complex de adaptare a organismului
şi de perfecţionare a dinamicii acestuia. Este o modalitate specifică de relaţionare prin care se
realizează un schimb energetic sau informaţional între om şi mediu, cu finalitate adaptativă.
27
 Activitatea motrică a corpului, fie că este voluntară sau involuntară, este coordonată de
structurile sistemului nervos central. Impulsurile, motivația de a efectua un fel de mișcare
voluntară, apar în creierul emoțional și asociativ, care detaliază mișcarea planul general,
trecându-l simultan către ganglionii bazali și cerebel, care la rândul său transmite impulsuri către
cortexul motor, făcând circuite de alimentare - înapoi la motor. În cooperare cu aceste structuri,
programul motor voluntar al cortexului motor este detaliat prin coordonarea activității motorii
rapide, fine și calificate a membrelor. Dezvoltarea mișcării, de la intenție (proiectare) la execuție,
este după cum urmează:

- luarea deciziei de deplasare, care este un comportament cortical, conștient, determinat

de realitate și de cerințele mediului, prin impulsuri nervoase senzitivo-senzoriale care ajung în
conștiința noastră;

- elaborarea comportamentului motor în cortex pe baza informațiilor de la senzor la

senzor;

-  punerea în funcțiune a sistemelor piramidale și extrapiramidale ca sisteme motorii

executive pentru transmiterea planurilor de control și motorii către neuronii motori alfa și gama
și de aici către efectori;

- sistemele senzoriale sensibile transmit informații despre tiparele de mișcare baza

excitației primite de proprioceptori, receptori vizuali, receptori vestibulari etc., iar această
informație este primită de sistemele de reglare (în special cerebel);

- sistemul de reglare asigură organizarea și reglarea fazelor tonice și fazice ale

sistemului efector;

- efectori (mușchi-articulații) senzoriale în funcție de impulsurile nervoase (aferente),

efectuează mișcări voluntare după un plan atent conceput, transmise de cortex și procesate
continuu de subcortical. (Radu, I.D.,Ulici, G., 1994,)

Conform Curriculum-ului, la finalul perioadei preșcolare, copilul va dispune de manifestarea

unei serii de comportamente, pe care le enumerăm mai jos:

- își coordonează mușchii în cadrul desfășurării unor activități diversiferite, care să fie specifice
vârstei;

- participă la activități fizice variate, adecvate nivelului lui de dezvoltare;

- utilizează mâinile și degetele pentru realizarea de activități variate;

28
- utilizeză simțurile (văzul, auzul, simțul tactil, mirosul etc.) în interacțiunea cu mediul apropiat;

- se orientează în spațiu pe baza simțurilor;

- își sincronizează mișcările în funcție de ritm, cadență, pauză, semnale sonore, melodii
(Curriculum, 2019, p. 18-19).

29
 2.2. DESPRE DEZVOLTAREA FIZICĂ ARMONIOASĂ A COPIILOR

În cartea "Terminologia educaţiei fizice şi sportului " dezvoltarea fizică se referă la

rezultate și acțiuni care vizează influențarea creșterii corecte și armonioase a corpului uman,
întruchipate în forma (somatică) și funcție. Indicatori calitativi și proporționali cât mai aproape
de valori atribuite corpurilor sănătoase la anumite vârste.
Prin urmare, dezvoltarea corpului/fizică se bazează pe doi indicatori categoriali:
1. Corp/Morfologie – văzut, observat sau măsurat cu ochiul liber: înălțimea, greutatea,
circumferința și diametrul la anumite niveluri ale corpului, segmentelor de lungime
corporală etc.
2. Funcțional/Fiziologic – invizibil cu ochiul liber, dar constituie „motorul” corpului
uman și poate fi obținut numai prin măsurare: ritmul cardiac, fregvența respiratorie,
capacitatea vitală/respiratorie, tensiunea arterială, etc.
Nivelul de dezvoltare fizică armonioasă este determinat de mulți factori. Acest nivel
este rezultatul cumulativ al factorilor genetici și de mediu (naturali, de mediu și sociali).
Practicarea activităților fizice special concepute este un factor social care are un rol deosebit în
dezvoltarea fizică, mai ales în contextul educației fizice.
În antrenamentul atletic, de cele mai multe ori, comportamentul lor afectează o anumită
măsură a dezvoltării fizice (în ceea ce privește coordonarea lor!), și numai pentru performanță
maximă.
Atingerea acestor performanțe (întruchipate în Olimpiade, Campionate Mondiale,
Campionate Europene etc.) l-ar face pe orice român fericit și preocupat de dezvoltarea fizică
post-exercițiu a cuiva (în mare parte experți) și a majorității „campionilor” sau „campionilor”!
Aceasta este mai mult o întrebare sociologică, dar trebuie să conducă la o reflecție serioasă în
viitor, chiar dacă ne aflăm într-o perioadă de concurență abuzivă.
Pentru realizarea unei dezvoltări fizice corecte și armonioase, în funcție de vârstă, se
urmăresc următoarele obiective principale - în special în educația fizică, și antrenamentul sportiv
condus de specialiști „serioși”/ „umani”:
- Armonia între cei doi sub-indici;
- Armonia/proporția în cadrul indicatorilor somatici/morfologici (cel mai important este
raportul dintre înălțime și greutate!);
- armonia între indicatorii funcţionali/fiziologici;
- dobândirea și menținerea unei poziții corporale corecte (atât de ansamblu cât și
segmentar) în timpul comportamentelor motorii statice și dinamice;
30
 - prevenirea atitudinilor si deficientelor fizice; - Corectați toate atitudinile fizice defecte și
unele defecte fizice (în special ușoare și moderate); -
- educarea marilor funcţii ale organismului, dar în mod special a funcţiei respiratorii (sau,
cum precizează aceleaşi surse bibliografice de specialitate: "educarea actului respirator
voluntar ") (Cârstea, G.,2000, p. 16 și urm.).
Cunoaşterea particularităţilor anatomofiziologice ale copiilor constituie o premisă
necesară pentru buna desfăşurare a educaţiei fizice în grădiniţa de copii. Aceasta o ajută pe
educatoare să înţeleagă importanţa educaţiei fizice încă de la vîrstă preşcolară, necesitatea ca ea
să se realizeze în mod organizat şi sistematic.

În același timp, pe baza înțelegerii caracteristicilor anatomice și fiziologice ale copiilor

preșcolari de diferite vârste, educatorii pot folosi cu înțelepciune diverse mijloace, metode și
proceduri de educație fizică și este mai ușor de înțeles de ce sunt instruite anumite acțiuni, de ce
alte acțiunile sunt interzise și luați măsuri. După posibilitatea copilului, eforturile copilului sunt
distribuite rezonabil. De la naștere prin viață, corpul uman se schimbă, se dezvoltă și se
transformă. De asemenea, funcția diferitelor organe se îmbunătățește în timp. Organismele se
dezvoltă în două direcții principale:

a) creșterea înălțimii și a greutății și, prin urmare, creșterea volumului și a masei

corporale;

b) dezvoltarea funcțiilor diferitelor organe și sisteme.

În procesul dezvoltării organismului, prin care înţelegem totalitatea schimbărilor sale

cantitative şi calitative, se observă modificări şi transformări de la an la an. Ţinînd seamă de
acestea, deosebim etape de dezvoltare, fiecare dintre aceste etape avînd specificul ei (Mihailov,
M., 2012).

Pe primul loc în această perioadă se află educarea îndemânării și a aptitudinilor legate

de ea: precizia, ritmicitatea, și coordonarea diferitelor mișcări, mobilitatea, orientarea în spațiu,
simțul echilibrului, priceperea de a-și dirija propriile mișcări în condiții schimbătoare. Printre
mijloacele de bază ale educației fizice a preșcolarilor se numără cele din gimnastica de bază,
jocurile de mișcare și forme simplificate de exerciții din diferite ramuri sportive.

Prin intermediul jocului de realizează dezvoltarea motrică și psihică a copilului, se

formează deprinderile motrice de bază și aplicativ utilitare, se dezvoltă calitățile motrice de bază,
se pun bazele conduitei în colectiv și se contribuie la formarea trăsăturilor de caracter.

31
 La 3-4 ani se formează bazele deprinderilor naturale de mers, alergare, cățărare și
aruncarea obiectelor.

La 4 ani, copilul trebuie învățat să aterizeze lin la coborârea prin săritură de la înălțime și
la săriturile după loc, să prindă obiecte, să-ți mențină echilibrul, să meargă pe triciclete, etc.

La 5-6 ani copilul învață săriturile în înălțime cu elan, aruncarea la distanță după loc,
mersul pe patine, pe bicicletă, etc.

Mișcarea și jocul constituie căile de acțiune și exteriorizare ale copilului. Copilul

normal și sănătos dispune de un repertoriu de comportări motrice genetic determinat și care
urmează să se dezvolte ontogenetic (Montesori H., apud Dumitru M., Moroianu M., 2017, p.14-
15).

32
 2.3. GRUPE DE EXERCIȚII ȘI JOCURI DE MIȘCARE PENTRU
DEZVOLTAREA FIZICĂ ARMONIOASĂ

În grădiniță, acționăm intens în activitățile de educație fizică prin frumusețea exercițiilor

alese, prin modul lor de exersare, frumusețea mișcării corpului. Practicarea exercițiilor fizice
influențează în mod pozitiv dezvoltarea acestor disponibilități, ajutându-i pe aceștia să se
integreze mai bine în societate prin:

- disciplină consimțită și nu impusă;

- răspundere personală în diferite ipostaze;
- îndeplinirea uor sarcini.

„Exercițiile fizice trebuie să fie adaptate particularităților dezvoltării organice, avându-

se în vedere în mod deosebit, perioadele cu ritm mai accelerat de creștere. Pentru aceasta se
impune diversificarea exercițiilor fizice practicate precum și combaterea tendinței greșite de
practicare a unei singure discipline sportive.

Dezvoltarea fizică armonioasă, reprezintă un obiectiv al educației fizice în învățământul

preșcolar, asupra căruia se acționează sistematic.” (Farcaș, D., apud Moroianu M., Dumitru M.,
2017, p.17)

Aceste exerciții de dezvoltare fizică generală pot fi precis localizate la nivelul fiecărui
segment, regiune, articulație, lanț muscular, iar execuția corectă a mișcărilor într-un ritm optim,
va conduce la eficiența dorită asupra segmentelor respective ale corpului.

Exercițiile vor respecta schema corporală în ordinea cap, brațe, trunchi, picioare. În
funcție de acest criteriu avem exercițiile de cap, de brațe, de trunchi și de picioare.

În preșcolaritate aceste exerciții îmbracă o terminologie adaptată nivelului de înțelegere

a copiilor, astfel autorii cărții ”Ghid privind desfășurarea activităților de educație fizică în
grădiniță” (2007) le prezintă detaliat:

Pentru nivel I (3-4 ani):

 Mișcări ale capului: aplecări și îndoiri – privim podeaua, privim tavanul, privim cerul;
răsuciri – privim după fluturi.

33
  Mișcări ale brațelor: duceri și balansări – linia trenului; îndoiri și întinderi – să boxăm;
brațe scurte, brațe lungi; forfecarea brațelor înainte – forfecuța taie; Rotări – facem
cercuri; Răsuciri – palmele privesc sus, palmele privesc jos.
 Mișcări ale trunchiului: Aplecări – mâini pe genunchi; Îndoiri – tăiem lemne; bate
ceasul; Răsuciri – șurubul;
 Mișcări ale picioarelor: Duceri și balansări – șut la poartă; Îndoiri și întinderi – pompa,
schiem; Ridicări și coborâri – când pe vârf când pe călcâi; Rotări – facem cercuri cu
piciorul.

Pentru nivel II (4-5 ani):

 Mișcări ale capului: aplecări – să culegem căpșuni și mere, privim stelele; Răsuciri –
privim într-o parte și în cealaltă.
 Mișcări ale brațelor: Duceri și balansări – avionul; Îndoiri și întinderi – rândunica își
întinde aripile; Rotări – roata mică și roata mare; Răsuciri – palma sus și palma jos.
 Mișcări ale trunchiului: Aplecări – legăm șireturile; Îndoiri – tăiem lemnele, bate
ceasul; Extensie – piticii și uriașii; Răsuciri – dopul, tirbușonul.
 Mișcări ale picioarelor: Duceri și balansări – pendulul; Îndoiri și întinderi – mersul
berzei; Ridicări – balerina; Rotări – facem cercuri cu piciorul.

S.F Todea consideră că, un complex de exerciții de dezvoltare fizică generală, cuprinde
un număr de 3-5 exerciții pentru nivelul I și între 5-6 exerciții pentru nivelul II. Acestea pot fi
executate din pozițiile: stând, stând depărtat, așezat, culcat, pe genunchi. Creșterea sau reducerea
numărului de exerciții variază în funcție de nivelul grupei.

Explicarea și demonstrarea se realizează simultan cu exersarea de către copii,

specificându-se localizarea și precizia execuțiilor, dar și ritmul lor prin numărarea timpilor.
Aceste exerciții solicită concentrarea atenției, spiritul de observație, memoria, disciplina, simțul
ordinii.

În timpul execuțiilor educatoarea trebuie să urmărească realizarea corectă a mișcărilor

copiilor, aceștia să nu își blocheze respirația, ci să își coordoneze ritmul respirator cu ritmul
mișcărilor pe care le execută. În descrierea unui exercițiu trebuie să se precizeze poziția inițială,
mișcările care se execută și poziția finală (S.F. Todea, 2006, p. 152-153).

Clasificarea exercițiilor fizice – Cel mai important criteriu de clasificare îl reprezintă natura
obiectivelor. În acest context se poate identifica următoarea tipologie:

- exerciții pentru dezvoltarea calităților motrice;

34
 - exerciții pentru dezvoltarea fizică armonioasă (analitice și sintetice);
- exerciții pentru dezvoltarea și perfecționarea deprinderilor motrice (exerciții fragmentare,
globale sau ajutătoare);
- exerciții pentru dezvoltarea capacității de efort (Dragnea A., Bota A., 2002, p. 182-183).

Exerciții pentru dezvoltarea calităților motrice

Viteza – Exerciții și jocuri care necesită reacții prompte la semnale auditive și vizuale:
 schimbări de poziții, exerciții accelerate – „Eu spun una, tu faci alta”;
 exerciții și jocuri din deplasare cu opriri, porniri, întoarceri și accelerări – „Cursa
culorilor”, „Crabii și creveții”;
 alergare în linie dreaptă pe distanță de 15-20 de metri – „Campionul grupei”.
Îndemânarea:
 exerciții analitice cu creșterea gradului de complexitate executate în ritm rapid (poziții
variate, direcții diferite în perechi) – „Căluțul se joacă”, „Sari și te întoarce”, „Săritură la
coardă”;
 exerciții și jocuri cu și fără obiecte – „Mingea prin tunel”, „Micii baschetbaliști”;
 elemente de gimnastică acrobatică, ritmică și dans folcloric – „Cumpăna pe un
genunchi”, „Lumânarea mică”, „Dansuri folclorice în perechi și în grup”.
Rezistența:
 exerciții, jocuri, ștafete cu parcursuri exersate în număr mai mare de repetări cu mărimea
duratei de execuție și a distanței de parcurs;
 alergare pe teren variat.
Forța:
 complexe de exerciții libere și cu obiecte, cu influență analitică crescând numărul de
repetări;
 exerciții, jocuri cu aruncare, prindere și sărituri – „Scoate-mă din cerc”, „Trecem, pe sub
sfoară”, „Lăbuș se furișează”.

35
Exerciții pentru dezvoltarea fizică armonioasă – Exerciții analitice și sintetice

Exerciții analitice pentru segmentele corpului:

 cap – gât – „Privim în jos – privim în sus”

 membre superioare – „Întindem elesticul”
 membre inferioare – „Fotbalistul”, „Pendulul”, „Foarfeca”
 trunchi – abdomen – „Tăiem lemne”, „Tobe mari și tobe mici”

Exerciții de respirație – „Sună goarna”

Exerciții pentru dezvoltarea și perfecționarea deprinderilor motrice

Deprinderi motrice de bază:

Mersul
 mers pe loc – „Mersul pe loc„
 deplasarea în mers pe diferite direcții cu diferite poziții de brațe – „Locomotiva face
manevre”, „Pe stradă”
 mers pe vârfuri, pe călcâie, mers cu ridicarea coapsei (la piept), mers șchiopătat –
„Mersul berzei”, „Mergi la fel ca mine”
Alergare
 alergare pe loc – „Alergăm pe loc, mișcăm brațele”
 alergare cu pendularea gambei înapoi, alergare cu ridicarea coapsei (la piept) – „Căluții
nărăvași”
 deplasare în alergare spre diferite direcții cu opriri, porniri și întoarceri la semnal, cu
ocoliri și pășiri peste obstacole – „Alergăm peste bușteni”, „Călăreții în concurs”
 alergare în linie dreaptă – „Autostrada”, „Alergați la stegulețe”
 alergare pe teren plat și variat – „Respectă traseul”
Săritură
 săritură liberă de pe loc cu desprindere de pe un picior și ambele picioare – „Mingea
sare”, „Sari într-un picior”
 sărituri cu deplasare, cu desprindere de pe ambele picioare și de pe un picior înainte și
înapoi – „Cursa iepurașilor”, „Hop peste pârâiaș”
 sărituri în adâncime de pe aparate (40-50 cm) – „Broscuțele sar în lac”, „Veverițele și
vânătorul”

36
 sărituri în înălțime de pe loc cu desprindere de pe ambele picioare pentru atingere unui
obiect suspendat – „Culegem mere”, „Cursa broscuțelor”
 săritura în lungime de pe loc – „Din cerc în cerc”
Aruncare – prindere
 exerciții pentru învățarea prizei la obiect (apucarea, ținerea, transmiterea și lansarea
obiectului) – „Racheta”, „Lansăm buzduganul”
 aruncare și prindere cu ambele mâini sus-jos, înainte-înapoi, - „Mingea tot mai sus”,
„Zboară mingea”
 aruncarea cu o mână de la umăr (azvârlire), liberă și la țintă fixă, - „Mingea peste sfoară”,
„Țintește cu bulgări”
 aruncarea și prinderea de la piept cu două mâini - „Mingea la coș”, „Mingea la poartă”
(Dumitru, T., Petre, D., 2015, p. 31-32).

1. „Popicele” Dezvoltarea calității motrice îndemânare – Joc de mișcare:

- Copiii sunt așezați în șir, unul în spatele celuilalt.
- Formând două echipe iar in fața lor sunt situate popicele la distanță de 3 m.
- Vor arunca mingea astfel încât să dărâme cât mai multe popice.
- Echipa care dărâmă toate popicele câștigă.

2. „Raliul” – Consolidarea deprinderii motrice aplicative – joc

- Alergarea șerpuită pe distanță de 3-4 m, cu ocolirea unor obstacole aflate la distanțe
egale.
- Copiii sunt așezați pe două coloane.
- Obstacolele aflate în fața lor vor fi imprăștiate la distanță de 1 m unul față de celălalt.
- Copiii vor alerga printre obstacole, șerpuit și se vor întoarce tot prin alergare.
- Primul ajuns este declarat câștigător.

37
3. „Aruncă în coșul potrivit!”
Copiii sunt împărțiți în două echipe. Primii copii din fiecare echipă primesc câte un fruct
sau câte o legumă.
- Denumesc și descriu leguma sau fructul primit;
- Aruncă în coșul potrivit cu două mâini de la nivelul pieptului;
- Se așează la capătul șirului;
- Jocul se termină atunci când toți copiii din echipă aruncă în coș;
- Jocul se repetă de două sau trei ori;

Regulile jocului:

- Aruncarea trebuie executată corect cu două mâini de la nivelul pieptului;

- Dacă s-a executat greșit, aruncarea se repetă.

Legume

Fructe
38
 4. „Toba și trompetele”

P.I – Stând, brațele pe lângă corp

T1-4 deplasare cu pas adăugat spre stânga, cu bătaie pe pasul 4, brațele îndoite (executând
lovirea tobelor),

T5-8 spre dreapta

T1-8 deplasare stânga împrejur la 180 de grade, brațele executând mânuirea trompetei,

T1-8 spre dreapta. (se poate schimba mâna)

5. Joc de mișcare „Adunăm crizanteme” (dezvoltarea calității motrice îndemânarea)

- Sala de grupă se delimitează în două părți.
- Într-o parte sunt presărate pe sol crizanteme – numărul acestora este cel puțin egal cu
numărul copiilor.
- În cealaltă parte a sălii, copiii aleargă pe loc stimulați de ritmul educatoarei.
- La semnal sonor copiii aleargă și încearcă să culeagă câte o singură crizantemă
fiecare.
- Apoi ei trebuie să se întoarcă la locul de unde au plecat.
- Vor așeza crizantema acolo jos și se vor deplasa în cealaltă parte a sălii unde vor
relua jocul.

Se urmărește reacția la semnalul sonor, rapididatea cu care se descurcă fiecare copil în a

aduna obiectul. Orientarea în spațiu și revenirea la locul de unde a plecat.

6. „Mingea la căpitan” – aruncarea și prinderea mingii cu două mâini

- Aruncarea mingii cu două mâini de la piept coechipierului din față;
- Retransmiterea mingii de către coechipier căpitanului și apoi se ghemuiește;
- Căpitanul aruncă la fel celui de al doilea coechipier care la rândul său procedează la
fel;
- Se repetă până când execută toți copiii din echipă; (echipa nu trebuie să fie mai mare
de 3 copii)
- Câștigă echipa care termină prima cu greșeli puține.
7. Parcurs aplicativ
- Copiii sunt înpărțiți în două grupe egale ca număr;
- Alergare cu săritură și atingerea unui obiect suspendat;
- Preluarea a două mingi mici dintr-un coșuleț;
- Aruncare la țintă alternativ cu mâna dreaptă și cea stângă;
39
 - Culegerea mingilor și așezarea lor în coșuleț;
- Alergare și predarea ștafetei.
- Câștigă echipa care termină prima.
8. Parcurs aplicativ – (dezvoltarea calității motrice târâre)
- Copiii organizați pe 3 șiruri;
- Fiecare șir are în fața lui așezate 2 saltele apropiate între ele, distribuite în lungime;
- La 2 metri distanță se află două cercuri la distanță de 1metru între ele.
- La semnal primii copii din fiecare șir se vor târâ pe saltele cu rârâre joasă;
- Vor alerga până la unul din cele două cercuri și vor muta – transporta mingea de
baschet în cercul opus iar mingiile de tenis în locul mingii de baschet.

9. „Semănatul și culesul cartofilor”

- Se trasează pe sol o linie în spatele căreia se înșiruie jucătorii împărțiți în mai multe
echipe;
- În fața fiecărei echipe, la o distanță de 10 metri se desenează 3-4 cercuri la distanțe
egale, iar în interiorul acestora se așază mingi, castane, pietricele etc.
- La semnal, primul jucător din fiecare echipă aleargă și culege din fiecare cerc
obiectele pe care le duce celui de-al doilea, urmând ca acesta să le semene din nou.
- Jocul se repetă până când ultimul jucător revine în poziția inițială.

40
 2.4 COMPLEXE DE DEZVOLTARE FIZICĂ ARMONIOASĂ SIMPLE ȘI
CU OBIECTE

Pentru pregătirea organismului pentru efort, se antrenează pe rând principalele grupe de

mușchi ale întreg corpului prin exerciții fizice atât simple cât și cu obiecte.

Pentru dezvoltarea fizică globală exercițiile se desfășoară de la exerciții simple la

exerciții complexe, acestea antrenând pe rând principalele grupe de mușchi.

Între exerciții se crează tot timpul un moment de relaxare, precum și după fiecare formă
de alergare se efectuează exerciții de respirație.

Ordinea efectuării exercițiilor este următoarea:

- Exerciții pentru membrele superioare

- Exerciții pentru membrele inferioare
- Exerciții pentru trunchi
- Exerciții complexe care antrenează toate grupele de mușchi – sărituri

Trebuie ținut cont ca exercițiile să nu presupună un efort prea mare din partea copiilor,
ele trebuiesc realizate gradat, de la exerciții mai simple la cele mai intense care presupun un efort
mai mare.

Numărul exercițiilor, dar și dozarea acestora, depind de nivelul de vârstă al copiilor: trei-
patru exerciții simple pentru grupa mică, se crește numărul cu un exercițiu pentru grupa mijlocie,
iar la grupa mare se pot realiza cinci-șase exerciții. Complexul de exerciții încheindu-se cu o
săritură.

Așezarea copiilor pentru efectuarea seriei de exerciți se realizează în funcție de grupa la

care acestea se lucrează.

Cu grupa mică și mijlocie se lucrează în formație de cerc sau semicerc, iar cu grupa
mare se lucrează în formație de coloană de gimnastică

Pentru fiecare exercițiu executat el trebuie denumit și demonstrat dacă se predă atunci,
apoi se trece la executarea lui împreună cu copiii. La începutul exercițiilor vom urma un ritm mai
rar pentru explicarea și înțelegerea lui dar și pentru a urmării corectitudinea executării
exercițiului de către copii iar la reluarea acestuia ritmul va fi mai rapid.

41
 Pentru exercițiile cunoscute de către copii, educatoarea nu trebuie sa facă demonstrație.
Odată cu executarea exercițiilor educatoarea face corectarea eventualelor greșeli de execuție a
copiilor fără a întrerupe ritmul acestora.

Corectarea se va face atât către întreaga grupă cât și individual, având în vedere ținuta
corespunzătoare, dar și localizarea mișcării la nivelul grupelor de mușchi solicitate. (Antonovici,
Ș., 2010)

Mai jos exemplificăm câteva dintre complexele de dezvoltare fizică armonioasă.

1. „Ceasul”
P.I – stând, picioarele depărtate, mâinile pe șold
T1-4 rotirea capului spre stânga
T5-8 rotirea capului spre dreapta

Dozare: 2x8 T

Execuția va fi însoțită de versurile:

„Tic-tac, tic-tac bate ceasul ne-ncetat”

*cu brațele întinse lateral

T1-T2 răsucirea capului spre stânga

T3-T4 răsucirea capului spre dreapta

Dozare: 2x4 T

Execuția va fi însoțită de versurile:

„Cesulețul de la mână,

Nu vrea-n urmă să rămână”

*cu brațele întinse lateral

T1-2 aplecarea lateral stânga a capului

T3-4 aplecarea lateral dreapta a capului

Dozare: 2x4 T

Execuția va fi însoțită de versurile:

„ Tic-tac, tic-tac, tic-tac, tic-tac

42
2. „Morișca”
P.I – stând depărtat mâinile pe lângă corp
T1 – ducerea brațelor lateral
T2 – rotarea brațelor înapoi
T3 – rotarea brațelor spre înainte
T4 – revenim în poziția inițială
Dozare: 2x
3. „Clopoțelul”
P.I – stând depărtat
T1 – balansarea brațelor stânga, dreapta, sus, jos
T2 – balansarea brațelor înainte și înapoi pe lângă corp
Dozare: 2x
4. „Tirbușonul”
P.I – stând depărtat mâinile pe șolduri
T1- răsucirea trunchiului spre dreapta
T2 – răsucirea trunchiului spre stânga

Stând cu picioarele apropiate și palmele pe șolduri

Sărituri pe loc cu desprindere de pe ambele picioare.

5. „Pasul uriașului”
P.I – stând depărtat mâinile pe șolduri
T1 – fandare spre dreapta
T2 – revenire
T3 – fandare spre stânga
T4 – revenire
Stând cu mâinile pe șolduri sărituri pe loc
T1 – săritură în depărtat
T2 – revenire
6. „Toba”
P.I – culcat dorsal
T1 – indoirea genunchilor
T2 – ridicarea piciorului drept și lovirea podelei cu talpa piciorului
T3 – ridicarea piciorului stâng și lovirea podelei cu talpa piciorului
T4 – revenire

43
7. „Sari și joacă”
P.I – stând
T1, T2 – săritură pe piciorul drept cu îndoirea genunchiului stâng și balansarea liberă
a brațelor în ritmul săriturii
T3, T4 – săritură pe piciorul stâng cu îndoirea genunchiului drept și balansarea liberă
a brațelor în ritmul săriturii
8. „Sus jucăria”
P.I – stând pe genunchi pe călcâie așezat
T1 – ridicarea pe genunchi cu apucarea în mâini ajucăriei
T2 – ridicarea brațelor sus
T3 – stând pe genunchi cu ducerea brațelor cu jucăria în față
T4 – revenire în stând pe genunchi pe călcâie așezat și așezarea jucăriei pe sol

44
 Capitolul 3 : ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA
CERCETĂRII

3.1. SUBIECȚII, PERIOADA ȘI LOCUL DERULĂRII EXPERIMENTULUI

Studiul privind particularitățile complexelor de dezvoltare fizică armonioasă în

modelarea somatică și educarea motrică a preșcolarilor, a avut la bază experimentul, desfășurat
în Grădinița cu program normal din Cerchezu, cu copiii grupei mijlocii și studenta Anca
Georgiana, constituind grupa experimentală și grupa de control.

Colectivul grupei mijlocii de la Grădinița cu program normal Cerchezu, este format

dintr-un număr de 17 copii, de vârste apropiate care au aproximativ același nivel de dezvoltare
fizică.

Colectivul grupei de control este format din 19 preșcolari, având un nivel de pregătire
asemănător celuilalt colectiv.

Copiii din ambele grupe sunt bine dezvoltați din punct de vedere somatic și psihic.

În tabelul de prezentare, observăm mediile valorilor parametrilor somatici ce aparțin

celor două grupe, care sunt asemănătoare.

La grupa experimentală, media aritmetică a valorilor greutății este de 14,53 kg, față de
15,53 kg la cel de control, cea a valorilor înălțimii este de 110,30 m, respectiv 111,10 m, iar cea
a valorilor perimetrului toracic este de 58,24 cm respectiv 59,53 cm.

Perioada desfășurării activităților practico-aplicative este 14.10.2021 – 14.04.2022,

conform eșalonării unităților de învățare (Anexa 1).

Astefel, am planificat un nr. de 23 de activități de dezvoltare fizică armonioasă, care se

împart în: 1 activitate de mers, 3 activități alergare, 3 activități de săritură, 4 activități aruncare –
prindere, 3 activități – echilibru, 2 activități – târâre, 1 activitate – cățărare, 2 activități – cățărare,
2 activități – împingeri, 2 activități – transport, 1 activitate pentru escaladare. (conform eșalonării
anuale a unităților de învățare)

Pe parcursul perioadei de activități de educație fizică s-a acționat în vederea dezvoltării

fizice armonioase în modelarea somatică și educarea motrică a preșcolarilor.

45
 Au fost folosite exerciții de dezvoltare fizică care au avut la bază elemente specifice
jocului.

Tabel nr. 3.1 – Tabel cu subiecții grupei de experiment

Nr. crt Nume Vârstă Sex

1. A.M.A 5 ani F
2. B.G.I 4 ani F
3. C.M.F 5 ani M
4. D.I.M 5 ani F
5. F.D.I 5 ani F
6. I.F.E.I 5 ani M
7. M.A.A 4 ani M
8. O.A.C 4 ani M
9. O.M.A 5 ani F
10. P.M.L 5 ani F
11. P.A.A 4 ani F
12. P.G.M 5 ani F
13. V.C.D 5 ani M
14. V.D.N 5 ani M
15. V.E.A 4 ani F
16. V.R.Ș 4 ani M
17. V.D.M 4 ani F

Gen vârstă

masculin
41% 4 ani
feminin
59% 5 ani

Fig. 3.1 Alcătuirea grupei după gen Fig. 3.2 Alcătuirea grupei după vârstă

46
 Tabel cu subiecții grupei de control

Tabel nr. 3.2

Nr. crt Nume Vârstă Sex

1. A.R.I 5 M

2. A.S.M 5 M

3. B.C 5 M

4. C.R.I 5 M

5. C.S.A 5 F

6. C.T.P 5 M

7. D.A.A 4 M

8. D.G.C 4 M

9. F.A.R 5 F

10. F.I.G 5 F

11. I.R.P 4 M

12. I.S.C 5 F

13. I.T.C 5 M

14. M.I.R 5 M

15. M.A 4 F

16. N.I.T 4 M

17. P.A.L 4 M

18. V.E.R 5 M

19. V.M.I 5 F

47
 Gen
32%

68%

Feminin Masculin

Fig. 3.3 Alcătuirea grupei după gen

vÂRSTĂ

4 ani

5 ani

Fig. 3.4 Alcătuirea grupei după vârstă

48
 3.2. IPOTEZA ȘI OBIECTELE CERCETĂRII

Ipoteza – Lucrarea pornește de la premisa că o cunoaștere aprofundată a particularităților

complexelor de dezvoltare fizică armonioasă în modeloarea somatică și educarea motrică a
preșcolarilor, ar optimiza modelarea somatică a preșcolarilor și motricitatea generală a acestora.

Obiective :

O1 – Cunoașterea aprofundată a particularităților psihomotrice a preșcolarilor

O2 – Inițierea în teoria și metodica specifică domeniului educației fizice

O3 – Realizarea evaluărilor somatice și motrice inițiale prin aplicarea testelor somatice și a

probelor motrice.

 Evaluare somatică:
- Înălțimea corpului
- Greutatea corporală
- Perimetrul toracic
 Evaluare motrică:
- Testul 1. – Traseu aplicativ
- Testul 2. – Ștafetă

O4 – Adaptarea și aplicarea categoriilor de mijloace de acționare

O5 – Recoltarea și întabelarea rezultatelor obținute la testările inițiale și finale de natură

somatică și motrică

O6 – Realizarea reprezentărilor grafice globale și individuale

O7 – Analiza și interpretarea comparativă a datelor obținute

49
 3.3. METODELE DE CERCETARE

Cercetarea științifică în domeniul Metodicii Educației Fizice și Sportului este o

activitate sau un ansamblu de activități conduse sistematic în vederea rezolvării problemelor pe
care le generează nevoia de cunoaștere, având un caracter prospectiv, concret, practic,
desfășurându-de după reguli clare cu scop de a descrie, clasifica, cuantifica și interpreta realitatea
supusă investigației.

Metoda are un statut praxiologic determinat de amploarea finalităților care trebuie

atinse.

Cibernetic, metoda are semnificația unei tehnici de lucru care include proiectare,
programare, comandă și control, reglare, evaluare etc.

Din punct de vedere structural și funcțional, metoda este un model sau un ansamblu
organizat de procedee și moduri de realizare practică a unor operații ce stau la baza acțiunilor.

Metoda este, deci, o structură de operații organizate în vederea atingerii unui scop, în
cazul nostru – aflarea adevărului științific.

În cadrul activităților practico-aplicative, am urmărit să transmit cunoștințe, să dezvolt

spiritul de colectivitate, să cultiv sentimente, să formez priceperi și deprinderi.

Pentru realizarea scopului propus am folosit următoarele metode:

 Metoda studiului bibliografic

 Metoda observației
 Experimentul pedagogic
 Metoda statistico – matematică
 Metoda grafică

a) Metoda studiului bibliografic

Această metodă este nelipsită în orice cercetare datorită dinamicii informaţionale, care se
manifestă pregnant. Acest fapt determină perisabilitatea crescută a informaţiilor în toate
domeniile de activitate - deci şi în domeniul nostru.

50
 Am avut în vedere faptul că nici o cercetare nu se poate dispensa de documentarea
necesară, de aceea informarea şi documentarea am realizat-o având acces la cărţi, manuale,
cursuri, programa şcolară, care au constituit baza fundamentului ştiinţifico-teoretic al lucrării.
Deci, studiul bibliografic a fost utilizat în scopul documentării profunde. Lectura a fost
principală, dar a fost însoţită de conspecte, notiţe şi interpretări personale.

Materialele studiate au fost clasificate în funcţie de interesul şi de ponderea pe care o au

în întocmirea lucrării, pe capitole şi subcapitole.

Pentru a efectua cercetarea, am considerat că este necesar să studiez bibliografia în

legătură cu teoria şi metodica educaţiei fizice şi sportului, precum şi diverse alte capitole din alte
materiale ce se refereau strict la problematica prezentei lucrări. Studiul bibilografic a necesitat o
muncă intensă, însă ordonată şi rațională.

b) Metoda observației – constă în urmărirea sistematică (intenționată), cu scop bine

precizat, a datelor, acțiunilor și activităților motrice.

„Observația este cunoașterea științifică a unei relații prin contemplare intenționată și

metodică, condiționată de prelucrarea prin rațiune a datelor obținute” (E. Lupu, apud M. Epuran,
2012, p.15)

Se caracterizează prin urmărirea conștientă a procesului instructiv – educativ și

influențele exercitate asupra comportamentului elevului.

Conform lui (M. Epuran, 1982), observația, este desfășurată în mod sistematic conform
unui plan tematic, cu mijloace tehnice menite să surprindă fenomenele și procesele urmărite.

Observațiile sunt înregistrate sub formă de protocoale.

Cercetătorul poate urmări procesul din interior, când participă efectiv la activitate sau din
afară, fără a influența desfășurarea procesului sau fenomenului respectiv.

Dificultatea în folosirea acestei metode este deterinată de complexitatea fenomenelor

specifice educației fizice și a relațiilor dintre acestea, de aceea se va determina cu exactitate sfera
de observare.

c) Metoda experimentului – este un sistem complex de cunoaștere a realității,

caracterizat prin utilizarea „raționamentului experimental” care prelucrează fapte provenind din
observație, cât și din experiment.

Experimentul presupune o stare activă a subiectului, implică o activitate, orientată spre

scopul precis de verificarea a unei ipoteze.
51
 Experimentul nu se face numai în laborator unde cercetătorul are condițiile cele mai bune
de manevrare a „variabilelor” și de control al acestora, se poate desfășura și în condiții naturale,
așa cum se întâmplă cu experimentul pedagogic.

Fiind metodă de cunoaștere, metoda experimentală utilizează cu bune rezultate

„experimentul de explorare”, scopul fiind acela de a descoperi relația care există între două
variabile.

Experimentul de verificare sau confirmare controlează ipotezele formulate în prealabil.

d) Metoda statistico-matematică

Ramura matematicii, devenită ea însăşi ştiinţa şi metoda statistică, s-a dezvoltat în mod
deosebit din necesităţile ştiinţelor sociale de a explica natura determinismului probabilist. Ca
metodă, statistica deprinde din studiul fenomenelor de masă, conexiuni si corelaţii, semnificaţii
ale rezultatelor obţinute asupra unor eşantioane, ca şi anticiparea evoluţiei unor parametrii ai
acestora. La baza prelucrării datelor brute, empirice, stă teoria matematică a probabilităţilor. Ca
metodă de prelucrare şi interpretare a datelor recoltate în cercetare, statistica a devenit
indispensabilă oricărui cercetător sau specialist.

Metoda statistico-matematică ne-a asigurat astfel aprecierea dezvoltării prin raportare la

valorile medii de referinţă. Utilizarea acestei metode a necesitat parcurgerea a trei etape :

- colectarea datelor brute şi întabelarea lor;

- prelucrarea şi analiza datelor culese;
- interpretarea rezultatelor.
Astfel, prin procedeele sale, statistica s-a utilizat pentru a calcula mai mulţi indicatori
reprezentativi într-o asemenea cercetare: media aritmetică (dintre parametrii tendinţei
centrale) şi dintre parametrii dispersiei: amplitudinea, abaterea medie, abaterea standard,
coeficientul de variabilitate. (I.Turcu, 2007, p.140-154)

Media aritmetică (X), alături de alţi doi parametrii, modulul şi mediana, fac parte din
indicatorii tendinţei centrale. Este indicatorul statistic cel mai des utilizat în interpretarea datelor
recoltate, şi care se ia în considerare în toate calculele ulterioare. De asemenea, oferă cea mai
precisă măsură a tendinţei centrale, supusă la trei genuri de influenţe, exercitate de: valorile

52
extreme maxime, valorile extreme minime si valorile cu frecvenţa cea mai mare. Formula de
calcul cea mai simplă este:

X= x1+ x2+ x3+…+xn

n

În continuare au fost utilizaţi parametrii dispersiei, care reprezintă gradul de

împrăştiere (de distribuţie ) al rezultatelor şi care oferă posibilitatea efectuării unor observaţii în
două direcţii:

- aprecierea obiectivă a măsurării sau a gradului de distribuţie (împrăştiere) a datelor;

- valorificarea mediei aritmetice.
Ca urmare, a fost necesar să se asocieze cei doi parametrii.

Cei mai utilizaţi indicatori ai dispersiei sunt: amplitudinea (W), abaterea medie (Am),
abaterea standard (S) și coeficientul de variabilitate (Cv).

Amplitudinea (W) se calculează după formula:

W = Xmax - Xmin

Unde: Xmax = valoarea cea mai

mare;

X min = valoarea cea mai

mică.

Pentru a aprecia două şiruri de date ale aceleiaşi probe, se calculează W şi se compară
rezultatele. Desigur, şirul de date care are amplitudinea mai mică este mai omogen, datele fiind
mai grupate.

Abaterea medie (Am) apreciază cu cât se abat de la valoarea centrală diferenţele valorilor
individuale. Formula este:

∑(xi –x)2
Am =
53
n
 Unde Xi = valoarea individuală a rezultatului;

x = media aritmetică;

n = numărul de cazuri.

Abaterea standard este indicatorul eel mai des utilizat în practica cercetării şi se calculează
după formula:

_
S   (x i  x )2 / n 1

Are întotdeauna semnul ± şi reprezintă standardul cu care se pot abate de la media aritmetică
fiecare dintre valorile individuale. Cu cât variabilitatea (dispersia) este mai redusă, cu atât
valoarea centrală este mai reprezentativă.

Coeficientul de variabilitate (Cv) reprezintă exprimarea în procente a câtului dintre abaterea

tip şi media aritmetică. Reprezintă o măsură a gradului de omogenitate, valoarea acestuia fiind
invers proporţională cu omogenitatea. Formula este:

_
C v  S  100 / x

Statistica recomandă pentru interpretare următoarele trepte de apreciere:

- 0-10% omogenitate mare;

- 10-20% omogenitate medie;
- peste 20% lipsă de omogenitate.
Valorile coeficienţilor de variabilitate pot fi influenţaţi de unii factori ca: numărul de cazuri,
plaja de distribuţie a rezultatelor.

e) Metoda grafică

Aceasta presupune o reprezentare grafică ce trebuie să respecte ansamblul de principii ce sunt

stabilite pentru vizualizare şi pentru a prezenta sugestiv şi elocvent datele sau indicatorii
statistici. Această metodă a fost utilizată în scopul comparării şi analizei datelor recoltate (I.
Turcu, 2007, p. 140-154).
54
 3. 4. REALIZAREA TESTĂRILOR SOMATICE ȘI MOTRICE

Descrierea testelor somatice:

Înălțimea corpului, statura sau talia este distanţa între creştetul capului (vertex) şi tălpi,

măsurată în poziţia stând. Se măsoară cu taliometrul sau cu o vergea gradată fixată pe perete.

Pentru experimentul efectuat am optat pentru cea de-a doua variantă, și anume vergeaua gradată.

Statura este una din dimensiunile corpului caracterizată de o mare stabilitate, totuşi după un efort

prelungit sau la sfarşitul zilei se pot înregistra variaţii de 1-2 cm. Subiecţii care depăşesc

înălţimea medie a vârstei, se numesc suprastaturali, cei care se încadrează în medie,

normastaturali, iar cei sub medie, substaturali.

Greutatea corporală este un indicator al creşterii calitative a corpului. Greutatea trebuie

raportată la sex, vârstă, înălţime şi la starea de nutriţie. Este un factor care se modifică destul de

repede, putând scădea sau creşte sub influenţa unor factori ca: alimentaţia, efortul fizic, tulburări

metabolice. Subiecţii cu greutate medie corespunzatoare vârstei se numesc normaponderali, cei

cu greutate peste medie, supraponderali, iar cei cu greutate sub medie, subponderali.

În cadrul experimentului, greutatea corporală s-a măsurat cu ajutorul cântarului, fără ca

subiecţii să fie încălţati, iar echipamentul sportiv era foarte sumar.

Perimetrul toracic s-a măsurat tot cu banda centimetrică, înconjurând bustul pe linia

mamelonară şi înregistrând în centimetrii acest parametru, atât la începutul experimentului, cât

şi la finalul lui.

55
 Rezultatele testărilor somatice inițiale a grupei de experiment.

Tabel nr. 3.3

Nr. crt Nume Vârstă Sex Greutate Înălțime Perimetrul

toracal în
repaus

1. A.M.A 5 ani F 16 kg 112 cm 60 cm

2. B.G.I 4 ani F 12 kg 105 cm 58 cm

3. C.M.F 5 ani M 12 kg 106 cm 62 cm

4. D.I.M 5 ani F 10 kg 106 cm 54 cm

5. F.D.I 5 ani F 15 kg 113 cm 56 cm

6. I.F.E.I 5 ani M 19 kg 117 cm 65 cm

7. M.A.A 4 ani M 14 kg 109 cm 56 cm

8. O.A.C 4 ani M 12 kg 105 cm 56 cm

9. O.M.A 5 ani F 15 kg 117 cm 58 cm

10. P.M.L 5 ani F 15 kg 117 cm 61 cm

11. P.A.A 4 ani F 16 kg 111 cm 57 cm

12. P.G.M 5 ani F 13 kg 114 cm 56 cm

13. V.C.D 5 ani M 15 kg 112 cm 56 cm

14. V.D.N 5 ani M 20 kg 109 cm 65 cm

15. V.E.A 4 ani F 15 kg 110 cm 57 cm

16. V.R.Ș 4 ani M 15 kg 104 cm 58 cm

17. V.D.M 4 ani F 13 kg 108 cm 55 cm

Media
aritmetică a 14,53 110,30 58,24
parametrilo
r somatici

56
 Rezultatele testărilor somatice inițiale a grupei de control.

Tabelul nr. 3.4

Nr. crt. Nume Vârstă Sex Greutate Înălțime Perimetru

toracic
1. A.R.I 5 M 116 17 61

2. A.S.M 5 M 110 14 60

3. B.C 5 M 104 13 63

4. C.R.I 5 M 106 11 55

5. C.S.A 5 F 105 16 58

6. C.T.P 5 M 120 21 66

7. D.A.A 4 M 108 15 57

8. D.G.C 4 M 105 14 58

9. F.A.R 5 F 119 18 60

10. F.I.G 5 F 118 16 62

11. I.R.P 4 M 106 14 59

12. I.S.C 5 F 115 14 57

13. I.T.C 5 M 112 15 56

14. M.I.R 5 M 109 18 63

15. M.A 4 F 110 15 57

16. N.I.T 4 M 104 15 58

17. P.A.L 4 M 108 14 55

18. V.E.R 5 M 117 16 61

19. V.M.I 5 F 119 19 65

Media
aritmetică a 15,53 111,10 59,53
parametrilor
somatici

57
 Graficul mediei parametrilor somatici

120

100

80

60

40

20

0
Înălțime Greutate Perimetru toracic

Grupa de experiment Grupa de control Column1

Graficul 3.1 – Graficul medie parametrilor somatici

58
 3.5. DIVERSIFICAREA ȘI APLICAREA MIJLOACELOR DE
ACȚIONARE PENTRU DEZVOLTAREA FIZICĂ ARMONIOASĂ A
SUBIECȚILOR GRUPEI DE EXPERIMENT

Diversificarea mijloacelor pentru dezvoltare armonioasă a organismului a constat în

consolidarea deprinderilor motrice de bază și aplicative așa cum apare în eșalonarea anuală a
unitaților de învățare realizate.

Pe lângă aceste mijloace, s-a mai acționat cu o serie de complexe de dezvoltare fizică
armonioasă simple și cu obiecte.

Exercițiul 1. – „ Întindem rufele”

P.I – stând

T1-T2 – ducerea brațelor sus, împreunarea palmelor

T3-T4 – depărtarea brațelor oblic sus

Exercițiul 2. – „Să înotăm„

P.I – stând depărtat

T1 – ridicarea brațelor la piept

T2 – întinderea brațelor înainte

T3 – ducerea brațelor lateral

T4 – revenire

Exercițiul 3. – „Sus mingea”

P.I – stând pe genunchi pe călcâie așezat

T1 – ridicarea pe genunchi cu apucarea în mâini a mingei

T2 – ridicarea brațelor sus

T3 – staând pe genunchi cu ducerea brațelor cu mingea în față

T4 – revenire în stând pe genunchi pe călcâie așezat și așezarea mingei pe sol

59
 Exercițiul 4. „Tăiatul lemnelor”

P.I – stând depărtat

T1 – ducerea brațelor înainte cu încleștarea palmelor

T2 – ridicarea brațelor sus

T3 – îndoirea trunchiului cu ducerea brațelor jos

T4 - revenire

Cu grupa de control s-au lucrat exerciții complexe de dezvoltare fizică care au la bază
elemente specifice jocului și jocuri de mișcare.

Jocuri de mișcare

„Pe cărarea dreaptă”

Material necesar: scăunele, dacă jocul are loc în interior, iar dacă se desfășoară afară se
marchează dinainte (folosindu-se material din natură) locul destinat pentru „casa” fiecărui copil.

 Educatoarea propune copiilor să meargă la plimbare.

 Copiii merg unul după altul spunând:

Pe cărarea dreaptă noi pornim,

Printre pietricele, hopa, hop! Sărim!

 Copiii sar cu amandouă picioarele.

Într-o groapă am picat, buf, buf!

Repede ne-am ridicat, uf, uf!

 Copiii se așează pe vine, apoi se îndreaptă.

 Textul acesta ca și mișcările corespunzătoare, se repetă de două ori.
 Apoi se continuă cu următoarele cuvinte:

Pe cărarea dreaptă am tot sărit

Până când am obosit...

 Copiii merg unul după altul, parcă obosiți.

Hai acasă, să plecăm,
Uite casa noastră, acolo stăm!

60
  Copiii fug spre scăunele și se așează.
Regulile jocului:
 Toți copiii trebuie să meargă împreună, niciunul nu va rămâne în urmă.
 Mișcările executate trebuie să corespundă textului.
 La terminarea textului, copiii trebuie să ocupe locurile care reprezintă „casele”.
Indicații pentru joc:
 La început educatoarea poate executa mișcările cu copiii, arătându-le cum să
procedeze. Când copiii se obișnuiesc cu regulile și mișcările, educatoarea poate
să nu mai execute mișcările și să pronunțe numai textul, supraveghind jocul și
dând îndrumările necesare. (D. Tudosiu, D. Petre, 2015, p. 69)

„La ursul din pădure„

Material necesar: material de construcție sau material din natură

 Cu ajutorul materialului se marchează „bârlogul ursului” la o distanță potrivită

cu posibilitățile de fugă ale copiilor. Deasemenea se marchează „casa”. „Casa”
și „bârlogul” se pot trasa și cu cretă, în lipsă de alt material.
 Copiii împreună cu educatoarea, se duc într-o „pădure” unde ursul stă în
bârlogul lui.
 Copiii imită culesul fragilor, a ciupercilor. Ei merg în grup și spun:

Hai să luăm ciuperci și mure

De la ursul din pădure.
Ursul doarme nemișcat,
Ne-a văzut, s-a înfuriat!
Mârâie, spre noi se-ndreaptă!
Fugim toți! Nimeni n-așteaptă!
 După cuvintele acestea, ursul mormăie și aleargă după copii ca să-i prindă.
Copiii fug spre casă („casa”se află în partea opusă a „bârlogului”).
Regulile jocului:
 Atât copiii cât și ursul nu au voie să alerge până la terminarea textului.
 După ce sunt prinși doi sau trei copii, se alege un alt copil care sa
reprezinte ursul.

Indicații pentru joc:

61
  Executând jocul, trebuie să facem cunoscut copiilor că ei nu trebuie să se teamă
de urs, - copiii fug numai atunci când ursul aleargă după ei ca să-i prindă.
 „Ursul” nu trebuie să prindă dintr-o dată copiii. La început el se uită la copil,
mârâind. „Urșii” se aleg dintre copiii care nu au calcat regula și dintre cei care
n-au fost prinși.

„Vopsele”
 Toți copiii, cu excepția a doi-trei, care vor cumpăra vopselele stau în semicerc, pe
scăunele.
 Ei se înțeleg între ei ce culoare va reprezenta fiecare și comunică acest lucru
vânzătorului.
 Cumpărătorii vin pe rând după vopsele și bat la ușă.
- Cioc, cioc! După ce ai venit? Întreabă vânzătorul.
- După vopsea! Răspunde cumpărătorul.
- Ce fel de vopsea?
- Verde.
 Dacă această culoare există, cumpărătorul o cumpără (ia cu el copilul care
reprezintă culoarea cerută).
 Dacă culoarea numită nu există, toți copiii spun „Dute pe cărăruia verde într-
un singur picior”
 Cumpărătorul execută ceea ce i s-a spus (copilul care-l reprezintă sare într-un
picior).
 Vin alți cumpărători, de exemplu: vopsitorul după vopsea pentru scăunele,
mama după opsele pentru copii, pictorul, elevul, și așa mai departe.
 Jocul continuă până se vând toate culorile.

Regulile jocului:

 Nu trebuie să se ceară culoarea vândută.

 Cerând o culoare vândută, cumpărătorul pierde dreptul de a mai cumpăra.

Indicații pentru joc:

 Dacă la joc participă un număr mare de copii, se aleg cumpărători mai mulți.
 Cumpărătorii vin pe rând, iar vopselele vândute nu se mai întorc în magazin pâna
la terminarea jocului.

62
 Descrierea testelor motrice

La activității, am încercat, ca în permanență să implic toți copiii, trezindu-le curiozitatea

și interesul fără să-i suprasolicit sau să le creez disconfort fizic.

Mijlocul de realizare a evaluării atât pentru grupa de experiment cât și pentru grupa de
control, constă în testul 1. „parcurs aplicativ” și testul 2. „ștafetă” care conține: o săritură peste
obstacol cu desprindere de pe un picior, transport de obiecte, alergare cu ocolire de obstacole,
aruncare – prindere pe care le descriem mai jos.

Testul motric pentru evaluarea motricității generale /globale 1 - Traseu aplicativ

 Pe podea, sunt trasate două linii: linia verde și linia roșie. Înaintea liniei verzi, vor
sta copiii cu ecuson verde în piept, iar pe linia roșie, copiii cu ecuson roșu în
piept.
 Proba debutează cu plecarea în mers pe vârfuri cu brațele sus a primilor copii din
ambele echipe până la bușteanul din fața lor, peste care va trebui să sară (15 cm),
cu desprindere de pe un picior;
 Aleargă până la coșul cu mingiuțe de culoarea ecusonului pe care îl poartă echipa
sa, pornește în alergare șerpuită printre obstacole (popice), ajungând la linia de
finish;
 Pune în coșuleț mingea și revine pe același traseu până la linia de unde a plecat.
 Ridică mingea de jos și o pasează colegului prin aruncare de la nivelul brațelor
înainte cu ambele mâini.
 Colegul care prinde mingea, o lasă jos și pornește pe traseu.
 Echipa care a terminat de transportat prima, toate mingiuțele colorate în coșulețul
de la capătul traseului, câștigă.
 După o pauză de revenire a organismului după efort, jocul se mai repetă o data.

Itemi punctaj traseu aplicativ:

- Execută corect săritura în înălțime peste obstacol cu aterizare corectă – 30 p

- Aleargă, ocolind obstacolele întorcându-de la locul de plecare – 30 p
- Aruncă (pasează) mingea cu ambele mâini – 20 p
- Rulează mingea pe sol – 10 p

63
- Păstrează poziția corectă a corpului – 10 p

Tabel nr. 3.5 – Punctaj

Calificativ Punctaj acordat

FB 90 – 100 puncte
B 80 – 90 puncte
S 60 – 70 puncte
I 40 – 50 puncte

1,5 m

64
Testul 2. „Cursa culegătorilor de mere” – Ștafetă

 Copiii vor fi împărțiți în 3 echipe.

 Pe rând câte un copil va porni la semnalul educatoarei de la fiecare echipă.
 Va trece peste pod (banca de gimnastică) apoi va coborâ la capătul ei prin pășire.
 Va merge la copacul din fața băncii sale, va lua un măr (din carton) și îl va așeza
în coșul echipei.
 Se va întoarce la echipa sa, va da ștefeta următorului copil, iar el va trece la coada
șirului.
 Câștigă echipa care termină prima de adunat merele.

Timpul parcurs la ștafetă se va cronometra astfel:

- sub 15 secunde, se vor obține 10 puncte

- între 15-18 secunde, se vor obține 8 puncte

- peste 18 secunde, se vor obține 6 puncte

65
 3.6. ANALIZA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR SOMATICE ȘI
MOTRICE

Prezentarea datelor la testarea inițială

Testări somatice – rezultate inițiale – grupa de experiment

Tabel nr. 3.6

Nr. crt Nume Vârstă Sex Greutate Înălțime Perimetrul

toracal în
repaus
1. A.M.A 5 ani F 16 112 60
2. B.G.I 4 ani F 12 105 58
3. C.M.F 5 ani M 12 106 62
4. D.I.M 5 ani F 10 106 54
5. F.D.I 5 ani F 15 113 56
6. I.F.E.I 5 ani M 19 117 65
7. M.A.A 4 ani M 14 109 56
8. O.A.C 4 ani M 12 105 56
9. O.M.A 5 ani F 15 117 58
10. P.M.L 5 ani F 15 117 61
11. P.A.A 4 ani F 16 111 57
12. P.G.M 5 ani F 13 114 56
13. V.C.D 5 ani M 15 112 56
14. V.D.N 5 ani M 20 109 65
15. V.E.A 4 ani F 15 110 57
16. V.R.Ș 4 ani M 15 104 58
17. V.D.M 4 ani F 13 108 55

66
 Media
aritmetică a 14,53 110,30 58,24
parametrilor
somatici

Dezvoltare somatică – grupa de experiment

Tabel nr. 3.7

Subiec Nr. Parametri Ampl CV

X max −X min X EM ±S
ţi crt. înregistraţi it. %

Talia (cm)
1 3,97
117 104 13 110,5 2,48 4,405 6
18,6
2 Greutate (kg)
17 20 10 10 15 1,47 2,710 92
Perimetrul
3 toracic
5,99
(cm) 65 54 11 59,5 1,78 3,499 6

67
 Testări somatice – rezultate inițiale – grupa de control

Tabel nr. 3.8

Nr. crt. Nume Vârstă Sex Înălțime Greutate Perimetru

toracic
1. A.R.I 5 M 116 17 61

2. A.S.M 5 M 110 14 60

3. B.C 5 M 104 13 63

4. C.R.I 5 M 106 11 55

5. C.S.A 5 F 105 16 58

6. C.T.P 5 M 120 21 66

7. D.A.A 4 M 108 15 57

8. D.G.C 4 M 105 14 58

9. F.A.R 5 F 119 18 60

10. F.I.G 5 F 118 16 62

11. I.R.P 4 M 106 14 59

12. I.S.C 5 F 115 14 57

13. I.T.C 5 M 112 15 56

14. M.I.R 5 M 109 18 63

15. M.A 4 F 110 15 57

16. N.I.T 4 M 104 15 58

17. P.A.L 4 M 108 14 55

18. V.E.R 5 M 117 16 61

19. V.M.I 5 F 119 19 65

68
 Media
aritmetică a 15,53 111,10 59,53
parametrilo
r somatici

Dezvoltare somatică – grupa de control

Tabel nr. 3.9

Subie Nr. Parametri Ampl CV

X max −X min X EM ±S
cţi crt. înregistraţi it. %

Talia (cm)
1 5,50 4,97
120 104 16 112 3,37 1 8
2,46 16,1
2 Greutate (kg)
19 21 11 10 16 1,32 2 12
Perimetrul
3 toracic
38,3 3,15 5,31
(cm) 65 55 10 38 7 2 1

69
Parcurs aplicativ – evaluarea motricității generale a copiilor

Itemi:
- Execută corect săritura în înălțime peste obstacol cu aterizare corectă – 30 p
- Aleargă, ocolind obstacolele întorcându-se la locul de plecare – 30 p
- Aruncă (pasează) mingea cu ambele mâini – 20 p
- Rulează mingea pe sol – 10 p
- Păstrează poziția corectă a corpului – 10 p

Rezultate inițiale – parcurs aplicativ grupa de experiment

Tabel nr. 3.10

Inițiale nume Punctaj obținut

A.M.A 9
B.G.I 8
C.M.F 9
D.I.M 10
F.D.I 9
I.F.E.I 5
M.A.A 10
O.A.C 9
O.M.A 8
P.M.L 10
P.A.A 9
P.G.M 7
V.C.D 6

70
 V.D.N 8
V.E.A 10
V.R.Ș 7
V.D.M 6

Rezultate inițiale – parcurs aplicativ grupa de control

Tabel nr. 3.11

Nume inițiale Punctaj obținut

A.R.I 8
A.S.M 5
B.C 8
C.R.I 10
C.S.A 6
C.T.P 8
D.A.A 9
D.G.C 8
F.A.R 10
F.I.P 5
I.R.P 10
I.S.C 9
I.T 8
M.A 9
M.I.R 9
N.I.T 10
P.A.L 9
V.E.R 9
V.M.I 10

71
 Rezultate inițiale – Probă motrică – viteza „Ștafetă”

Grupa de experiment

Tabel nr. 3.12

Inițiale nume Punctaj obținut – Timp de lucru -

puncte secunde
A.M.A 10 15
B.G.I 8 16
C.M.F 8 16
D.I.M 10 14
F.D.I 10 14
I.F.E.I 6 18
M.A.A 8 16
O.A.C 8 16
O.M.A 6 18
P.M.L 10 14
P.A.A 8 17
P.G.M 6 18
V.C.D 8 16
V.D.N 6 19
V.E.A 10 15
V.R.Ș 10 14
V.D.M 8 16

72
 Grupa de control

Tabel nr. 3.13

Inițiale nume Punctaj obținut – Timp de lucru -

puncte secunde
A.R.I 8 16
A.S.M 8 17
B.C 10 14
C.R.I 8 16
C.S.A 10 13
C.T.P 6 18
D.A.A 10 14
D.G.C 8 16
F.A.R 8 16
F.I.P 8 18
I.R.P 8 17
I.S.C 10 14
I.T 10 13
M.A 10 14
M.I.R 10 14
N.I.T 6 19
P.A.L 8 15
V.E.R 8 15
V.M.I 10 14

Probă motrică de evaluare a vitezei – Itemi:

-10 p pentru realizarea foarte bună a deprinderilor motrice intr-un timp optim – sub 15 secunde

- 8 p pentru realizarea bună a deprinderilor motrice, cu mici greșeli, într-un timp mediu-

15 - 18 secunde

73
 - 6 p pentru realizarea greoaie a deprinderilor motrice într-un timp mare de desfașurare – peste
18 secunde

Dezvoltare motrică grupa de experiment

Tabel nr. 3.14

Parametri Ampl CV
Subiecţi X max −X min X EM ±S
înregistraţi it. %

0,3 1,56 19,6

Parcurs aplicativ
10 5 5 7,5 7 8 11
17
0,2 1,56 19,6
Viteza
10 6 4 8 4 8 11

Dezvoltare motrică grupa de control

Tabel nr. 3.15

Subiecţi Parametri Ampl CV

X max −X min X EM ±S
înregistraţi it. %

0,3 1,70 20,9

Parcurs aplicativ
10 5 5 7,5 3 3 17
19

Viteza 0,2 1,29 14,5

10 6 4 8 1 2 91

74
  Prezentarea datelor la testarea finală

Testări somatice – Rezultate finale – Grupa de experiment

Tabel nr. 3.16

Nr. crt Nume Vârstă Sex Greutate Înălțime Perimetrul

toracal în
repaus
1. A.M.A 6 ani F 17 113 60

2. B.G.I 4 ani F 13 107 58

3. C.M.F 5 ani M 14 107 63

4. D.I.M 5 ani F 12 108 55

5. F.D.I 5 ani F 16 114 56

6. I.F.E.I 5 ani M 21 119 66

7. M.A.A 4 ani M 15 110 56

8. O.A.C 4 ani M 13 107 57

9. O.M.A 5 ani F 16 118 58

10. P.M.L 5 ani F 16 118 61

11. P.A.A 4 ani F 17 112 58

12. P.G.M 5 ani F 14 116 56

13. V.C.D 5 ani M 16 113 56

14. V.D.N 5 ani M 21 110 66

15. V.E.A 4 ani F 16 111 57

16. V.R.Ș 4 ani M 16 105 58

17. V.D.M 4 ani F 14 110 56

Media 15,70 111,65 58,65

aritmetică a
parametrilor
somatici

75
 Dezvoltare somatică grupa de experiment
Tabel nr.3.17

Subiec Nr. Parametri Ampli E CV

X max −X min X ±S
ţi crt. înregistraţi t. M %

2,8 4,31 3,84

1 Talia (cm)
119 105 14 112 8 2 5
1,1 2,67 17,0
2 Greutate (kg)
21 12 9 16,5 9 3 07
17
Perimetrul
3 toracic
1,7 3,72 6,33
cm 66 55 11 60,5 8 4 6

76
 Testări somatice – Rezultate finale – Grupa de control

Tabel nr. 3.18

Nr. crt. Nume Vârstă Sex Greutate Înălțime Perimetru

toracic
1. A.R.I 5 M 18 117 62

2. A.S.M 5 M 15 111 60

3. B.C 5 M 14 105 64

4. C.R.I 5 M 13 108 55

5. C.S.A 5 F 18 106 59

6. C.T.P 5 M 23 121 67

7. D.A.A 4 M 18 109 57

8. D.G.C 4 M 16 107 59

9. F.A.R 5 F 19 121 61

10. F.I.G 5 F 17 120 63

11. I.R.P 4 M 15 107 59

12. I.S.C 5 F 15 117 58

13. I.T.C 5 M 16 113 57

14. M.I.R 5 M 20 111 64

15. M.A 4 F 16 111 57

16. N.I.T 4 M 16 105 59

17. P.A.L 4 M 15 109 56

18. V.E.R 5 M 17 119 62

19. V.M.I 5 F 20 120 65

Media 16,89 112,47 60,21

aritmetică a
parametrilo
r somatici

77
 Dezvoltare somatică grupa de control
Tabel nr. 3.19

Subiec Nr. Parametri Ampli E CV

X max −X min X ±S
ţi crt. înregistraţi t. M %

3,3 5,64 5,04

1 Talia (cm)
121 105 16 113 7 9 7
1,3 2,63 15,7
2 Greutate (kg)
23 13 10 18 2 6 06
19
Perimetrul
3 toracic
1,3 3,27 5,49
cm 65 55 11 60 2 5 7

78
 Rezultate finale – Probă motrică - Parcurs aplicativ

Grupa de experiment

Tabel nr. 3.20

Inițiale Punctaj obținut-puncte

A.M.A 10

B.G.I 10

C.M.F 10

D.I.M 10

F.D.I 10

I.F.E.I 9

M.A.A 10

O.A.C 10

O.M.A 10

P.M.L 10

P.A.A 10

P.G.M 10

V.C.D 10

V.D.N 10

V.E.A 10

V.R.Ș 9

V.D.M 10

79
 Rezultate finale – Probă motrică - Parcurs aplicativ
Grupa de control
Tabel nr. 3.21

Inițiale Punctaj obținut-puncte

A.R.I 10

A.S.M 9

B.C 9

C.R.I 9

C.S.A 10

C.T.P 10

D.A.A 9

D.G.C 10

F.A.R 10

F.I.G 9

I.R.P 10

I.S.C 10

I.T.C 9

M.I.R 10

M.A 10

N.I.T 9

P.A.L 10

V.E.R 10

V.M.I 9

80
  Rezultate finale – Probă motrică – „Ștafetă”

Grupa de experiment

Tabel nr. 3.22

Inițiale Punctaj obținut-puncte Timp de lucru- secunde

A.M.A 10 13

B.G.I 10 14

C.M.F 9 16

D.I.M 10 15

F.D.I 10 14

I.F.E.I 9 16

M.A.A 10 14

O.A.C 10 14

O.M.A 10 15

P.M.L 10 15

P.A.A 10 15

P.G.M 10 15

V.C.D 10 14

V.D.N 10 15

V.E.A 10 14

V.R.Ș 9 16

V.D.M 10 15

81
  Rezultate finale – Probă motrică – Ștafetă

Grupa de control

Tabel nr. 3.23

Inițiale Punctaj obținut-puncte Timp de lucru- secunde

A.R.I 10 14

A.S.M 8 19

B.C 10 15

C.R.I 9 14

C.S.A 10 15

C.T.P 8 19

D.A.A 10 14

D.G.C 10 13

F.A.R 9 17

F.I.G 10 14

I.R.P 10 14

I.S.C 10 15

I.T.C 10 15

M.I.R 10 14

M.A 10 15

N.I.T 8 20

P.A.L 10 14

V.E.R 8 19

V.M.I 9 17

82
 Dezvoltare motrică grupa de experiment
Tabel nr. 3.24
Subiecţi Parametri Amp CV
X max −X min X EM ±S
înregistraţi lit. %

Parcurs 0,26 2,6

aplicativ 10 9 1 9,5 0,573 7 91
17
0,36 3,6
Viteza
10 9 1 9,5 0,573 3 82

Dezvoltare motrică grupa de control

Tabel nr. 3.25
Subiecţi
Parametri CV
X max −X min Amplit. X EM ±S
înregistraţi %

Parcurs 0,51 5,3

aplicativ 10 9 1 9,5 0,573 3 65
19
0,75 7,8
Viteza
10 8 2 9 1 5 97

83
 3.7. APRECIERI COMPARATIVE

Tabele comparative si grafice - Dezvoltare somatică grupa de experiment

Tabel nr. 3.26

Parametri Testare finală Testare iniţială Diferenţa Tf – Ti
Subi
ecţi CV CV
X ±S CV % X ±S X ±S
% %
110, 4,20 3,7 0,10 0,0
Talia
112 4,312 3,845 5 5 86 1,5 7 59
2,51 16, 0,16 0,3
Greutatea
16,5 2,673 17,007 15 0 692 0,5 3 15
17
Perimetrul
toracic
2,71 5,9 1,01 0,3
cm 60,5 3,724 6,336 59,5 0 96 1 4 4

Talie
112.5

112

111.5

111

110.5

110

109.5
TF TI

Testare finală Testare inițială Column3

Graficul nr. 3.2

TALIE: se constată o creștere de 1,5 cm., coeficientul de variabilitate și abaterea standard ne

indică un colectiv omogen din acest punct de vedere. Creșterea este normală, având în vedere că
subiecții se află în plină perioadă de creștere.

84
 Greutate

16.5

15

Testare finală Testare inițială

Graficul nr. 3.3

GREUTATE: se constată o creștere de 0,5 kg., ne indică o dezvoltare normală a subiecților în

această etapă din ontogeneză.

Perimetrul toracic
60.6
60.4
60.2
60
59.8
59.6
59.4
59.2
59
Testare finală Testare inițială

Graficul nr. 3.4

PERIMETRUL TORACIC: se îmbunătățește cu 1 cm., iar indicatorii de nivel ne arată un

colectiv cu omogenitate medie. Acest indicator fiind influențat puternic de practicarea
exercițiilor fizice.

85
 Tabele comparative si grafice - Dezvoltare somatică grupa de control

Tabel nr. 3.27

Parametri Testare finală Testare iniţială Diferenţa Tf – Ti

Subiecţi CV CV CV
X ±S X ±S X ±S
% % %
5,64 5,04 5,6 5,04
Talia
114 9 7 112 49 7 2 0,148 0,069
2,63 15,7 2,4 14,1
Greutatea
18,5 6 06 17 62 12 1,5 0,174 1,594
19
Perimetrul
toracic
3,27 5,49 3,1 5,31
cm 60 5 7 57,5 52 1 2,5 0,15 0,186

Talie
114.5

114

113.5

113

112.5

112

111.5

111
Testare finală Testare inițială

Grafic nr. 3.5

TALIE: se constată o creștere de 2 cm., coeficientul de variabilitate și abaterea standard ne

indică un colectiv omogen din acest punct de vedere. Creșterea este normală, având în vedere că
subiecții se află în plină perioadă de creștere.

86
 Greutatea
19

18.5

18

17.5

17

16.5

16
Testare finală Testare inițială

Graficul nr. 3.6

GREUTATE: se constată o creștere de 0,5 kg., ne indică o dezvoltare normală a subiecților în

această etapă din ontogeneză

Perimetrul toracic
60.5

60

59.5

59

58.5

58

57.5

57

56.5

56
Testare finală Testare inițială

Graficul nr. 3.7

PERIMETRUL TORACIC: se îmbunătățește cu 0,4 cm., iar indicatorii de nivel ne arată un

colectiv cu omogenitate medie. Acest indicator fiind influențat puternic de practicarea
exercițiilor fizice.

87
 Tabele comparative și grafice – dezvoltare motrică grupa de experiment

Tabel nr. 3.28

Subi Parametri Testare iniţială Testare finală Diferenţa Tf – Ti

ecţi
X ±S CV % X ±S CV % X ±S CV %
Parcurs 19,61 -
aplicativ 7,5 1,568 1 9,5 0,267 2,691 2 1,301 -16,92

19,61 - -
17 Ștafetă
8 1,568 1 9,5 0,363 3,682 1,5 1,205 15,929

Parcurs aplicati v-puncte

10
9
8
7
6
5
4
3
2
1
0
Testare inițială Testare finală

Grafic nr. 3.8

Parcursul aplicativ se finalizează cu mult mai puține greșeli, aceștia obținând un rezultat mai
avansat comparativ cu evaluarea inițială

88
 Ștafetă-puncte
10

9.5

8.5

7.5

7
Testare inițială Testare finală

Grafic nr. 3.9

Ștafetă – în urma evaluării finale, pe baza reprezentării grafice, observăm că grupa a înregistrat
vizibil un timp mai bun comparativ cu cel de la evaluarea inițială.

Tabele comparative și grafice – dezvoltare motrică grupa de control

Tabel nr. 3.29

Su Parametri Testare iniţială Testare finală Diferenţa Tf – Ti

bie
cţi X ±S CV % X ±S CV % X ±S CV %

Parcurs 20,91 0,51

aplicativ 7,5 1,703 7 9 3 5,365 2 -1,19 -15,552

19 14,59 0,75 -
Ștafetă
8 1,292 1 9 5 7,897 1 0,537 -6,694

89
 Parcurs aplicativ - puncte
9.5

8.5

7.5

6.5
Testare inițială Testare finală

Grafic nr. 3.10

Parcursul aplicativ se finalizează cu greșeli mai puține față de evaluarea inițială, grupa
înregistând un rezultat mai bun față de cel anterior.

Ștafetă

9.2
9
8.8
8.6
8.4
8.2
8
7.8
7.6
7.4
Testare inițială Testare finală

Grafic nr. 3.11

Ștafetă – se poate aprecia, pe baza reprezentării grafice și a indicilor statistici analizați

mai sus, faptul că, preșcolarii grupei demonstrează un nivel semnificativ mai ridicat al
deprinderilor motrice.

90
 Concluzii

„Omul se joacă numai când el este om în adevătara accepție a cuvântului, și el este de-a-ntregul
om, numai atunci când se joacă.” (Friedrich Schiller)

Educația fizică este disciplina care le formează copiilor și tinerilor o atitudine conștientă
față de propriul organism.

Educația fizică are ca scop principal dezvoltarea calităților motrice și funcționale dar și
formarea deprinderilor de igienă, cuprinzând un ansamblu de acțiuni care contribuie la
dezvoltarea personalității copilului prin amplificarea calităților psiho-fizice ale acestuia și
asigurarea unui echilibru între ele.

Prin această lucrare, am urmărit să confirm ipoteza referitoare la optimizarea modelării

somatice a preșcolarilor și motricitatea generală a acestora.

Perioada preșcolarității este o perioadă prielnică pentru a dezvolta și stimula rezistența

dar și simțul competitiv al acestora. Pentru ca rezultatele să apară, trebuie alese metodele cele
mai eficiente dar și modalitățile de realizare să fie atractive și distractive pentru copii.

Pe parcursul cercetării am putut stabili nivelul de pregătire la disciplina de educație fizică

a copiilor, să determin măsura în care jocul de mișcare a contribuit la dezvoltarea
psihomotricității prin înregistrarea datelor, prelucrarea și compararea rezultatelor obținute.

În urma testării, copiii cu care am acționat în vederea modelării somatice și a motricității

generale au obținut, în general, rezultate foarte bune.

Deprinderile motrice din cadrul parcursului aplicativ (săritură, alergare printre obstacole,
aruncare – prindere, transport de obiecte) se consolidează prin siguranța și precizia mișcărilor.

Ceea ce am aplicat la testări, a fost mai eficient din punct de vedere al vitezei, în formele
sale de reacție și execuție. În general, rapiditatea mișcărilor s-a îmbunătățit.

În urma rezultatelor motricității generale obținute la evaluarea inițială la nivelul grupei,

care sunt apropiate, la evaluarea finală, grupa inregistrează un avans semnificativ pentru timpul
de execuție dar și pentru parcursul aplicativ.

Astfel, la testarea finală, grupa de experiment obține un timp mai bun și înregistrează mai
puține greșeli în execuția parcursului aplicativ.

91
 Drept urmare, preșcolarii grupei de experiment, pentru a căror dezvoltare motrică au fost
folosite, pe parcursul celor 23 de activități, complexe de dezvoltare fizică armonioasă,
finalizează traseul aplicativ și ștafeta cu mult mai puține greșeli cât și într-un timp cât mai scurt,
în special în ceea ce privește rapiditatea mișcărilor.

Pe partea evaluării somatice inițiale, nivelul grupei cu privire la variabilele morfologice

studiate (înălțime, greutate, perimetru toracic) era apropiat, la evaluarea finală, grupa de
experiment progresează, cu diferențe în proporții normale având în vedere că sunt în plină
perioadă de creștere.

- Perimetrul toracic 1 cm
- Greutatea 0,5 kg
- Înălțimea 1,5 cm

92
 Bibliografie

Antonovici Ș. (2010), Educația fizică în grădiniță, Editura Didactică Publishing House,

București.
Bucinschi M., Dulman A., Dumitru G., Flueraș V., Marcinschi-Călineci M., Popescu C.,
Stativă E., Ulrich C., (2008), Educația timpurie și specificul dezvoltării copilului
preșcolar, București.
Cârstea G., (2000), Teoria și metodica educației fizice și sportului, Editura An-da,
București.

Crețu T., (2001), Psihologia vârstelor, Editura Credits, Universitatea din București.

Cristea S., (2016), Educația. Concept și analiză, Vol. 2, Editura Didactică publishing
House.

Dan E., (1986), Școlarul și particularitățile vârstei lui, Editura Medicală, București.

Debesse M., (1981), Etapele educației, Editura Didactică și Pedagogică, București.

Dragnea A., Bota A., (2002), Teoria educației fizice și sportului, Ediția a 2-a (revăzută),
Editura Fest, București.
Dragnea A. Și colab., (2006), Teoria și didactica educației fizice și sportului, Editura
Fest, București.
Dumitru M., Moroianu M. F., (2017), Repere metodologice pentru practica pedagogică la
educație fizică, Editura Universitară, București.
Dumitru T., Petre D., (2015), Ghid pentru desfășurarea activităților psihomotrice în
grădiniță, Editura Trend, Pitești.
Enache R. G., Giurgiu L. R., (2017), Psihologia Generală cu aplicații în practica
asistenței sociale, Ediția a 2-a revizuită și adăugită, Editura Universitară, București.
Epuran M., (2011), Motricitate și Psihism în activitățile corporale, Ediția a 2-a
(revizuită), Editura Fest București.
Turcu I., (2007), Metodologia Cercetării în Educație Fizică și Sport, Brașov.
Lupu E., (2012), Metodica predării educației fizice și sportului, Ediția a 2-a revăzută și
adăugită, Colecția Cursus 24, Institutul European Iași.
Mihailov M., (2012), Curs de prelegeri, Teoria și metodica educației fizice a copiilor de
vârstă preșcolară, Bălți.

93
Papalia D. E., Sally W. O., Feldman R. D., (2010), Dezvoltarea umană, Partea 1, Editura
Trei, București.
Piaget J., Inhelder B., (1968), Psihologia copilului, Editura Press Universitaires de Frace,
Paris.
Radu I. D., Ulici G., (1994), Evaluarea și educarea psihomotricității, Editura Fundației
Humanitas, București.
Sălceanu C., (2015), Psihologia dezvoltării umane, Editura Sitech, Craiova.
Șchiopu U., Verza E., (1981), Psihologia vârstelor, Editura Didactică și Pedagogică,
București.
Todea S. F., (2006), Metodica educației fizice și sportive, Editura Fundației România de
Mâine, București.
Verza E., Verza F. E., (2000), Psihologia vârstelor, Editura Pro Humanitate, București.
Zlate M., Golu P., Verza E., (1998), Psihologia copilului, Editura Didactică și Pdagogică
R.A., București.

*** Curriculum pentru educația timpurie (2 019), Ministerul Educației Naționale;

94
 ANEXA 1

EŞALONAREA UNITĂŢILOR DE ÎNVAŢARE

SEMESTRUL 1 SEMESTRUL 2

Unităţi Lunile oct nov dec ian feb mar apr

de
Săptămânile 5 6 7 8 9 1 1 1 1 1 1 16 1 1 1 2 2 2 2 2 2 2 27
învăţare
0 1 2 3 4 5 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6
Nr.de activităţi 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
Capacitatea de organizare

Dezvoltarea fizică armonioasă

Mers x
Alergare x x x
de Săritură x x x
bază
Aruncare x x x
şi
Prindere
Echilibru x x x
Deprinde
ri motrice Târâre x x
Unităţ Căţărare x
i
Tracţiuni x x
aplica
- Împingeri x x
tive
Transport x x
Escaladar x
e

95
 ANEXA 2
ARIA CURRICULARĂ: EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT
DISCIPLINA: EDUCAŢIE FIZICĂ

PLAN CALENDARISTIC

Unitatea de Obiective de Conţinuturi Nr.d Săptămâna Obs

învăţare referinţă e ore
- mers pe loc,mers în linie dreaptă,mers cu mâinile în diferite
1. Mers 1.3 poziţii; 1 5
2.4 - mers cu ocolire,cu păşire si trecere peste diferite obstacole;
3.2 - mers cu mâinile pe umerii colegilor din faţă;
- mers cu mâinile în diferite poziţii: pe şold, pe umeri , înainte,
sus, la spate, cu rotarea braţelor înainte şi înapoi, cu bătaie de
palme;
-mers cu transport de obiecte;
- mers cu cântec;
- jocuri şi ştafete;
1.1 - alergare pe loc, cu diferite mişcări de braţe;
2. Alergare 2.1 - alergare în coloană, câte unul cu bătaie din palme, cu rotarea
3.2 braţelor îndoite, înainte şi înapoi; 3 6
4.2 - alergare în coloană câte unul şi doi cu pastrarea distanţei; 7
- alergare cu ocolire, cu păşire şi trecere peste diferite obstacole; 8
- alergare cu pendularea gambei înapoi şi alergare cu genunchii
sus, cu diferite mişcări ale braţelor;
- alergare cu schimbări de direcţii;
- jocuri şi ştafete cu deprindere de alergare, combinată cu alte
deprinderi motrice;
- sărituri pe loc şi cu deplasarea înainte-înapoi, dreapta-stanga, cu
1.1 mâinile în diferite poziţii;
3. Săritură 1.3 - săritura din ghemuit în ghemuit, săritura iepuraşului; 3 9
2.1 - săritura pentru atingerea unui obiect suspendat; 10

96
 2.4 - săritura în adâncime de pe banca de gimnastică; 11
3.2 - săritura în lungime de pe loc;
- jocuri şi stafete cu deprindere de săritura;
- jocuri şi stafete cu deprindere de săritura, combinat cu alte
deprinderi motrice;
1.3 - mers în echilibru pe banca de gimnastică, cu mâinile în diferite 15
4. Echilibru 2.4 poziţii; 3 16
3.2 - mers în echilibru pe banca de gimnastică cu păşire peste diferite 17
4.2 obiecte, cu mâinile în diferite poziţii;
- aruncarea şi prinderea mingii cu două mâini de la piept, pe
1.3 perechi;
2.4 - aruncare azvârlită cu o mână la ţinta fixă; 3 12
3.2 - aruncare azvârlită cu o mână la ţinta mobilă; 13
5. Aruncare
4.2 - aruncare azvârlită cu o mână la distanţă; 14
şi prindere
- rostogolirea mingii în linie dreaptă;
- jocuri şi ştafete cu deprinderea de aruncare şi prindere;
- jocuri şi ştafete cu deprinderea de conducere şi rostogolire a
mingii;
1.3
- târâre joasă, şi pe o latură, pe sub obstacole;
6.Târâre 2.4 2 18
- târâre din şezând cu transport de obiecte;
3.2 19
- jocuri şi ştafete cu deprindere de târâre;
4.2
1.3 - căţărare-coborâre, pe scara dublă sau scara fixă;
7.Căţărare,
2.4 - căţărare-coborâre, folosind obstacole naturale; 1 20
coborâre
3.2 - jocuri şi ştafete cu deprindere de căţărare-coborâre;
1.3 - tracţiuni individuale şi pe perechi;
8.Tracţiuni 2.4 - deplasarea propriului corp, pe o suprafaţă alunecoasă, prin 2 21
3.2 tracţiune cu braţele; 22
4.2 -jocuri şi ştafete cu deprinderea de tracţiuni;
2.4 23
- împingeri individuale şi în perechi;
9.Împingeri 3.2 2 24
- jocuri cu deprindere de împingere;
4.2
10.Transport 2.4 - transport de obiecte uşoare, apucate cu una-două mâini,

97
 3.2 individual şi pe perechi; 2 25
de greutăţi
4.2 - jocuri şi ştafete cu deprindere de transport; 26
1.3 - escaladare cu păşire şi alunecare pe suprafeţe netede; 1 27
11.Escaladare
- urcare şi coborâre de pe scăunele;

98