Rezumat Teza Galan

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE ȘI CERCETĂRII
ȘTIINȚIFICE
UNIVERSITATEA NAȚIONALĂ DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI

SPORT DIN BUCUREȘTI
ȘCOALA DOCTORALĂ
STRATEGII DE ÎMBUNĂTĂŢIRE A
REZULTATELOR SPORTIVE LA PRACTICANŢII
DE JU- JITSU DIN SISTEMELE DUO-
DEMONSTRATIV ŞI FIGHTING LA NIVELUL
ASPIRANȚILOR ȘI JUNIORILOR
REZUMAT TEZĂ DE DOCTORAT
Conducător științific:
Prof. univ. dr. GLORIA RAŢĂ
Doctorand: GALAN D. DORU
BUCUREȘTI -2016
MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE ȘI CERCETĂRII
ȘTIINȚIFICE
UNIVERSITATEA NAȚIONALĂ DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI

SPORT DIN BUCUREȘTI
SECRETARIAT DOCTORANZI
Nr...........din.............
D-lui/D-nei
............................................................................................................
Vă facem cunoscut că, în data

de............................................, orele.............., în sala....................... a
Universității Naționale de Educație Fizică și Sport din București, va
avea loc susținerea publică a tezei de doctorat de către:
Cu titlul: „Strategii de îmbunătățire a rezultatelor sportive la

practicanții de ju-jitsu din sistemul duo-demonstrativ și sistemul
fighting la nivelul aspiranților și juniorilor”
în vederea obținerii titlului de Doctor în Științele Motricității Umane.
În conformitate cu H.G. nr. 681/2011, art. 39 (3) privind

conferirea titlurilor știinșifice în Români, vă trimitem rezumatul tezei
de doctorat, cu rugămintea de a comunica în scris observațiile
dumneavoastră pe adresa:
Universitatea Națională de Educație Fizică și Sport, strada
Costantin Noica, numărul 40, sector 6, București și de a participa la
susținerea publică a tezei.
RECTOR,
SECRETAR ȘEF UNEFS
Prof.univ.dr. Florin PELIN
Ing. Silviea CONSTANTINESCU
STRATEGII DE ÎMBUNĂTĂŢIRE A
REZULTATELOR SPORTIVE LA
PRACTICANŢII DE JU- JITSU DIN
SISTEMELE DUO-DEMONSTRATIV ŞI
FIGHTING LA NIVELUL ASPIRANȚILOR
ȘI JUNIORILOR
CUPRINS
PARTEA I. FUNDAMENTAREA TEORETICĂ ŞI

METODOLOGICĂ A LUCRĂRII
CAPITOLUL 1. INTRODUCERE ÎN
PROBLEMATICA TEMEI…………………………….. 1
1.1. Importanţa temei şi locul acesteia în cercetarea din
domeniu....................................................................... 1
1.2. Actualitatea temei şi analiza reflectării ei în literatura
de specialitate....................................................................... 2
1.3. Motivarea alegerii temei.............................................. 6
1.4. Scopul şi obiectivele generale ale cercetării................. 7
1.4.1. Scopul cercetării............................................... 7
1.4.2. Obiectivele cercetării....................................... 8
1.5. Etapele cercetării........................................................... 8
CAPITOLUL 2. CONCLUZII TEORETICE................ 11
PARTEA A II –A. STUDII PRELIMINARE PRIVIND
PROFILELE TEMPERAMENTALE, TEHNICE ŞI
PSIHO-MOTRICE ALE SPORTIVILOR
SISTEMELOR FIGHTING ŞI DUO-
DEMONSTRATIV DIN JU-JITSU
CAPITOLUL 3. CADRUL METODOLOGIC AL
CERCETĂRII.................................................................... 13
3.1. Premisele cercetării...................................................... 13
3.2. Scopul, obiectivele şi sarcinile cercetării..................... 13
3.3. Ipotezele cercetării....................................................... 14
3.4. Subiecţii cercetării........................................................ 15
3.5. Metodele de cercetare.................................................. 15
3.6. Măsurători, probe, teste şi instrumente de evaluare.. 15
3.7. Locul şi durata cercetării............................................... 16
CAPITOLUL 4. ANALIZA ŞI INTERPRETAREA
REZULTATELOR............................................................ 16
4.1. Analiza şi interpretarea datelor privind vârsta,
vechimea şi dezvoltarea somatică........................................ 16
4.2. Analiza şi interpretarea rezultatelelor privind tipul
temperamental şi nivelul de agresivitate.............................. 19
4.3. Analiza şi interpretarea rezultatelor la probele de
apreciere a nivelului dezvoltării motrice.............................. 20
4.3.1. Analiza şi interpretarea rezultatelor la
traseul psiho-fizic................................................................ 20
4.3.2. Analiza şi interpretarea la testul de supleţe
dinamică.............................................................................. 21
4.3.3. Analiza rezultatelor şi interpretarea lor
pentru testul sărituri cu coarda........................................... 22
4.3.4. Analiza şi interpretarea testului de
măsurarea capacităţilor coordinative.................................. 23
4.3.5. Analiza şi interpretarea rezultatelor testului
de echilibru „Flamingo”..................................................... 24
de apreciere a distanţei (7 metri)......................................... 24
de viteză –coordonare „NAVETA” (10 X 5
metri)................................................................................... 25
de orientare spaţio-temporală „Matorin”............................. 26
„în pătrat”............................................................................. 27
4.4. Analiza şi interpretarea rezultatelor privind
procentajului procedeelor tehnice folosite în ju-jitsu pe
plan internaţional şi naţional................................................ 27
CAPITOLUL 5. PROFILUL JU-JITSU-KA PENTRU
SISTEMUL COMPETIŢIONAL FIGHTING………… 29
5.1. Concluziile cercetării preliminare…………………… 34
PARTEA A III- A. EFICIENŢA PREGĂTIRII
DIFERENŢIATE A PRACTICANŢILOR DIN
SISTEMELE FIGHTING ŞI DUO-DEMONSTRATIV
CAPITOLUL 6. DESIGNUL OPERAŢIONAL AL
CERCETĂRII................................................................... 39
6.1. Premisele cercetării....................................................... 39
6.2. Scopul, obiectivele şi sarcinile cercetării...................... 39
6.3. Ipotezele cercetării........................................................ 40
6.4. Etapele de desfăşurare a cercetării............................... 40
6.5. Subiecţii cercetării......................................................... 41
6.6. Metodele de cercetare şi de evaluare............................ 42
CAPITOLUL 7. COMPARAREA REZULTATELOR
LA EVALUAREA FINALĂ............................................. 43
7.1. Traseul psiho-fizic......................................................... 43
7.2. Testul de supleţe dinamică............................................ 44
7.3. Testul sărituri cu coarda................................................ 44
7.4. Măsurarea capacităţilor coordinative........................... 45
7.5. Testul de echilibru – „Flamingo”.................................. 46
7.6. Testul de apreciere a distanţei (7m).............................. 47
7.7. Testul de viteză – coordonare „Naveta”........................ 48
7.8. Testul de orientare spaţio-temporală „Matorin”.......... 49
7.9. Testul „în pătrat”........................................................... 50
7.10. Concluzii privind rezultatele experimentului.............. 51
CAPITOLUL 8. CONCLUZII GENERALE...................... 54
CAPITOLUL 9. ELEMENTE DE ORIGINALITATE
ŞI VALORIFICAREA REZULTATELOR.................... 55
9.1. Elemente de originalitate............................................... 55
9.2. Valorificarea practică a cercetării................................. 56
BIBLIOGRAFIE.................................................................. 58
Liste tabele, figuri, scheme
Tabelul nr. 1: Repartiţia celor 20 subiecţi pe vârste............. 15

Tabelul nr. 2: Rezultatele privind, vârsta, vechimea,
greutatea şi înălţimea- Grupa A........................................... 17
Tabelul nr. 3: Rezultatele privind, vârsta, vechimea,
greutatea şi înălţimea- Grupa B............................................ 18
Tabelul nr. 4: Rezultatele privind temperamentul şi
agresivitatea la Grupa A....................................................... 19
Tabelul nr. 5: Rezultatele privind temperamentul şi
agresivitatea la Grupa B....................................................... 19
Tabelul nr. 6: Rezultatele obţinute în urma parcurgerii
traseului psiho-fizic……………………………………… 21
Tabelul nr. 7: Rezultatele obţinute în urma parcurgerii
traseului psiho-fizic conform Testului Mann-Whitney.... 21
Tabelul nr.8: Rezultatele obţinute în urma aplicării testului
de supleţe dinamică.............................................................. 21
Tabelul nr. 9: Rezultatele testului de supleţe dinamică
conform Testului Mann-Whitney......................................... 22
Tabelul nr. 10: Rezultatele obţinute în urma aplicării
testului săriturii cu coarda................................................... 22
Tabelul nr. 11: Rezultatele în urma aplicării testului
săriturii cu coarda conform Testului Mann-Whitney......... 22
Tabelul nr. 12: Rezultatele obţinute pentru testul de
măsurare a capacităţilor coordinative................................... 23
Tabelul nr. 13: Rezultatele testului pentru măsurarea
nivelului capacităţilor coordinative, conform Testului
Mann-Whitney..................................................................... 23
testului de echilibru – „Flamingo”....................................... 24
Tabelul nr. 15: Rezultatele în urma aplicării testului de
echilibru – „Flamingo”, conform Testului Mann-Whitney 24
testului de viteză – coordonare „Naveta”............................. 25
Tabelul nr. 17: Rezultatele aplicării testului de viteză –
coordonare „Naveta”, conform Testul Mann-Whitney 25
Tabelul nr. 18: Calităţi psiho-motrice implicate în
profilului practicantului de ju-jitsu (n.a.) ........................... 30
Tabelul nr. 19: Subiecţii celor două grupe de cercetare:
grupa de control şi grupa de experiment.............................. 42
Tabelul nr. 20: Tabel comparativ privind diferenţele între
cele două grupe de cercetare la traseul psiho-fizic............... 43
Tabelul nr. 21: Rezultatele testului neparametric Mann-
Whitney la cele două grupe de cercetare la traseul psiho-
fizic....................................................................................... 43
cele două grupe de cercetare la testul de supleţe dinamică.. 44
Whitney la cele două grupe de cercetare la testul de
supleţe dinamică................................................................... 44
cele două grupe de cercetare la testul sărituri cu coarda..... 45
Whitney la cele două grupe de cercetare la testul sărituri
cu coarda.............................................................................. 45
cele două grupe de cercetare la testul de măsurare a
capacităţilor coordinative..................................................... 46
măsurare a capacităţilor coordinative................................... 46
cele două grupe de cercetare la testul de echilibru
„Flamingo”........................................................................... 46
echilibru „Flamingo”............................................................ 47
cele două grupe de cercetare la testului de apreciere a
distanţei................................................................................ 47
Whitney la cele două grupe de cercetare la testului de
apreciere a distanţei.............................................................. 47
cele două grupe de cercetare la testul „Naveta”................ 48
Whitney la cele două grupe de cercetare la testul
„Naveta”............................................................................... 48
cele două grupe de cercetare la testul Matorin.................... 49
Whitney la cele două grupe de cercetare la testul Matorin.. 50
cele două grupe de cercetare la testul „în pătrat”................ 50
Whitney „U” la cele două grupe de cercetare la testul „în
pătrat”................................................................................... 50
Figura nr. 1: Reprezentarea grafică a rezultatelor la
testului de viteză – coordonare „Naveta”............................. 26
Figura nr. 2: Reprezentarea grafică a rezultatelor obţinute
în cadrul testului Matorin.................................................... 27
Schema nr. 1: Profilul ju-jitsu-ka pentru sistemul fighting
(n.a)...................................................................................... 32
Schema nr. 2: Profilul ju-jitsu-ka pentru sistemul duo-
demonstrativ (n.a)................................................................ 33
PARTEA I
FUNDAMENTAREA TEORETICĂ ŞI METODOLOGICĂ A

LUCRĂRII
CAPITOLUL 1
INTRODUCERE ÎN PROBLEMATICA TEMEI
1.1. IMPORTANŢA TEMEI ŞI LOCUL ACESTEIA ÎN

CERCETAREA DIN DOMENIU
Odată cu „liberalizarea” practicării artelor marţiale după

Revoluţia din 1989, spiritul emulativ al acestui curent [marţial] a
generat un val de simpatie şi curiozitate la nivel naţional.
Prin natura umană, competiţia face parte din viaţa noastră.
Dacă înainte ju-jitsu-ka (practicantul de ju-jitsu) era permanent într-o
competiţie pentru supravieţuire, luptând pentru viaţa lui, pentru
poziţia socială sau pentru a-şi apăra stăpânul, acum, în epoca
modernă, marea luptă se dă pentru obţinerea rezultatelor sportive.
Până nu demult, ju-jitsu se prezenta doar ca o artă marţială
având ca principal scop eliminarea agresorului cât mai rapid,
folosindu-se de forţa acestuia. Acum, în epoca modernă, ju-jitsu-ul
„tradiţional” este practicat pentru a dezvolta un bagaj motric marţial
necesar în autoapărare sau ca modalitate de petrecere a timpului liber
care păstrează calităţile fizice şi morale ale artelor marţiale. O altă
latură a ju-jitsu-ului, foarte apreciată în special de tânăra generaţie,
este latura sportivă sau competiţională.
În Enciclopedia Educaţiei Fizice şi Sportului din România
sportul este definit ca fiind „activitatea motrică de întrecere sau de
loisir, spontană sau organizată, în care se valorifică intensiv
mişcările naturale şi formele de practicare a exerciţiilor fizice, a
jocurilor dinamice şi tradiţionale, în vederea obţinerii de către
individ sau de către colectiv, a perfecţionării potenţialului
morfofuncţional, psihic şi tehnic, concretizat într-un record, într-o
depăşire proprie sau a potenţialului de concurs”1.
Abordarea unui domeniu, inclusiv al sporturilor de luptă,
după criterii pertinente, sprijinite pe cuceririle ştiinţei sportului,
reprezintă garantul performanţelor sportive de notorietate, atât la
nivel naţional cât şi la nivel internaţional.
1
***Enciclopedia Educaţiei fizice şi Sportului din Romania, 2002, Editura Aramis,
Bucureşti, p. 355.
Ca practicant al acestui sport încă de la o vârstă fragedă, am
trăit toate etapele de dezvoltare ale ju-jitsu-lui competiţional
românesc, care, în decursul ultimilor 10 ani, a suferit schimbări
majore: trecerea de la un sistem de luptă full-contact la un sistem de
luptă semi-contact. Odată cu afilierea Departamentului de Ju-jitsu la
Forumul internaţional JJIF (International Jujitsu Federation),
sportivii români sunt tot mai des prezenţi la competiţiile
internaţionale, unde nu de multe ori nivelul acestora îi surprinde, iar
rezultatelele apar fie în urma unei participări constante a aceloraşi
sportivi în decursul mai multor ani, fie reprezintă o întâmplare.
Datorită nivelului tehnic foarte ridicat din cadrul competiţiilor
internaţionale, consider că este necesar să studiem metodele actuale
de pregătire şi, de ce nu, să le îmbunătăţim. Astfel, consider că
importanţa temei este de actualitate, ţinând cont de faptul că, pe
lângă campionatele balcanice, europene şi mondiale, ju-jitsu-ul este
prezent şi la World Games şi SportAccord Combat Games,
evenimente sportive de o importanţă majoră pentru sporturile
neolimpice şi olimpice.
Cercetarea este o cerinţă obligatorie în evoluţia ju-jitsu-lui.
Aceasta are ca scop găsirea de soluţii la problemele pe care le-am
întâlnit de-a lungul participărilor la competiţiile de profil ca sportiv,
dar mai ales ca antrenor.
1.2. ACTUALITATEA TEMEI ŞI ANALIZA REFLECTĂRII

EI ÎN LITERATURA DE SPECIALITATE
În condiţiile în care omenirea este într-o continuă schimbare,

artele marţiale prezintă două orientări: una sportivă în care scopul
final al exersării îl constituie obţinerea unui loc superior în
competiţii; şi a doua „integralistă”, în cadrul căreia obiectivul
dominant al practicării este perfecţionarea stării de armonie a
individului, a respectului faţă de sine, semeni.2 Ju-jitsu-ul tradiţional
în special îşi dezvoltă o altă latură care la nivel mondial atrage foarte
mulţi adepţi. Această nouă latură, numită fie ju-jitsu sportiv sau ju-
jitsu competiţional, necesită o nouă abordare privind cunoaşterea,
adaptarea şi aplicarea tehnicilor în condiţii sportive.
2
Bizim A. (1994)Metodica educației fizice în învățamântul superior, Editura
Universității București, p.140
Din nenumăratele titluri studiate am observat că, în anumite
stiluri cu tradiţie competiţională, specialiştii au aprofundat teme
privind abordarea competiţională sau strategii de dezvoltare şi
îmbunătăţire a rezultatelor sportive specifice diverselor stiluri,
precum judo şi karate goju ryu sau karate do, însă în ju-jitsu această
temă este foarte puţin tratată, accentul fiind pus pe latura sa
tradiţională sau ştiinţifică.
Pentru a putea avea o bază solidă în cercetarea noastră, am
căutat să aprofundăm bibliografia de specialitate, dar şi autori
specializaţi pe antrenamentul sportiv şi psihologia sportivă. În ceea
ce ne priveşte, ju-jitsu-ul prezintă foarte puţine informaţii despre
latura competiţională, lucru care ne motivează să demarăm această
cercetare.
Ca şi puncte de reper în modul de abordare a antrenamentului
sportiv specific ju-jitsu-lui competiţional, ne-am ghidat după lucrări
precum: „Teoria sportului”3, „Antrenament şi competiţie”4,
„Aptitudinile motrice de bază”5 şi altele, prezentând noţiuni teoretice
sau practice despre antrenamentul sportiv, calităţile motrice,
mijloace de obţinere a formei sportive etc. într-un mod general.
Bibliografia generală legată de artele marţiale prezintă o
multitudine de apariţii editoriale, majoritatea având ca temă
principală tehnica, originile şi/sau elemente de autoapărare ale
diferitelor stiluri sau noţiuni teoretice, morale, filozofice etc. Inclusiv
fondatorii anumitor stiluri au lăsat posterităţii lucrări de o valoare
inestimabilă pentru lumea artelor marţiale şi nu numai: Morihei
Ueshiba6 pentru Aikido – Calea armoniei, Gichin Funahoshi7 -
Karate do – Arta luptei cu mâinile goale, Jigoro Kano8 - Judo –
Calea supleţei, Bruce Lee9 - Jeet Kune Do – Calea interceptării
pumnului.
În ceea ce priveşte latura competiţonală din arte marţiale, cele
mai multe informaţii le găsim la disciplina sportivă judo, unde o
3
Dragnea, A., Mate S.(2002). Teoria sportului, Bucureşti, FEST
4
Teodorescu S.(2009). Antrenament şi competiţie, Editura Alpha Mdn
5
Raţă G., Raţă C-tin.(1999). Aptitudini motrice de baza, Editura Plumb, Bacau.
6
https://books.google.ro/books?id=Pk2O4zB - The art of peace
kOoC&printsec=frontcover&source=gbs_ge_summary_r&cad=0#v=onepage&q&f=f
alse vizitat pe data 02.03.2014; ora 00: 31
7
Funakoshi, G.(1981). Karatedo my way of life,Kodansha Internaţional, Tokyo, Japan
8
Jigoro K. (1981). Kodokan Judo , Japan
9
Bruce L. (1978). Bruce Lee’s Fighting Methode
multitudine de autori au îmbogăţit literatura de specialitate, printre
care putem enumera: Anton Muraru (Lectii de judo - Sport10 şi Judo
– bazele performanţei11), Ioan Hantău (Manual de Judo12) şi
Laurenţiu Bocioacă (Antrenamentul în Judo; Pregătirea fizică şi
psihică13 şi Judo-Curs de bază14), Vlad Grigore Laşcu (Judo – tehnici
de luptă la sol15, Judo –judo competiţional; combinaţii şi
contraatacuri16 şi Judo şi Kata17 ) ş.a.
Alte lucrări de specialitate ce ne-au ajutat pe parcursul
elaborării tezei şi care au atins într-o oarecare măsură tema
metodelor de dezvoltare şi strategiilor de îmbunătăţire a rezultatelor
sportive în sporturile de combat au fost scrise de prof. univ. dr. Dan
Deliu şi aici putem enumera :„ Karate Do”18 „Cursuri teoretico-
metodice de arte marţiale”19 „Metodica disciplinelor sportive de
combat”20 şi „Antrenamentul sportiv în disciplinele sportive de
combat”21.
În ceea ce priveşte bibliografia specifică stilului ju-jitsu,
prima apariţie editorială este datată în anul 1912 şi îi aparţine lui
22
Gheorghe Carapancea , cu titlul „Metodã practicã de apãrare şi
atac”. Aceasta abordeazã tehnici specifice forţelor de ordine din acea
perioadã. Peste 23 de ani, Emilian Teacă a sistematizat exerciţiile şi
a publicat în 1935 lucrarea intitulată „Arta apărării personale”, având
ca subtitlu „Jiu-Jitsu”.
10
Muraru, A. (1975). Lectii de judo.Sport Turism Bucuresti
11
Muraru, A. (1994). Judo – bazele performanţei. Editura Garell Publishing House.
Bucureşti
12
Hantău, I. ( 1996). Manual de Judo. Editura Didactică şi Pedagogică R.A. Bucureşti
13
Hantău , I. Bocioacă. L., (1998). Antrenamentul în Judo; Pregătirea fizică şi
psihică. Ed. Univ. din Piteşti,.
14
Hantău, I.,Bocioacă, L.( 2002). Judo-Curs de bază. ANEFS, Bucureşti.
15
Laşcu, V.G., Gotelet, V.(1981). Judo – tehnici de luptă la sol. Editura Sport-Turism.
Bucureşti.
16
Laşcu, V.G.(1986). Judo –judo competiţional; combinaţii şi contraatacuri. Editura
Sport-Turism. Bucureşti.
17
Laşcu, V.G.(1992). Judo şi Kata. Editura Sport-Turism. Bucureşti .
18
Deliu, D.(2000). Karate Do. Editura ANEFS. Bucureşti,.
19
Deliu, D.(2002). Cursuri teoretico-metodice de arte marţiale. Editura Studenţească.
Bucureşti,.
20
Deliu, D.(2008). Antrenamentul sportiv în disciplinele sportive de combat, Editura
Bern, Bucureşti
21
Deliu, D.(2008).Metodica dosciplinelor sportive de combat, Editura Bern, Bucuresti
22
Dem G. C.(1912). Metodã practicã de apãrare şi atac. Editura Librăriei Theodosium
Jonniţiu Fii, Bucureşti
Dezvoltarea ju-jitsu-lui a fost întreruptă de cel de-al II-lea
război mondial, rămânând fără rezultat tentativa de introducere a
acestuia pentru public.
Printre cei ce au încercat să revigoreze stilul ju-jitsu în ţara
noastră se numără şi maeştrii Vasile Goteleţ, Ion Hantău, Ioan
Capotă, Mihai Botez şi Florian Frazzei, însă datorită nereuşitelor,
aceştia s-au dedicat mai mult propagării judo-ului.
Venind mai spre zilele noastre, vom menţiona numele unui
maestru care a relansat practic stilul ju-jitsu în România: Shihan
Alois Gurski. În 1995, acesta a lansat cartea „Jiu-jitsu Kihon&Kata”
având tematică principală elemente de autoapărare, tehnici de bază şi
noţiuni teoretice.
Alţi autori care s-au mai evidenţiat cu publicaţii specifice ju-
jitsu-lui au fost Ioan Bălăceanu şi Hoble Vasile, aceştia dezvoltând
noţiuni despre istoria şi filozofia artelor marţiale, prezentând maniere
de abordare a ju-jitsu-lui ca formă de luptă tradiţională.
Mai putem menţiona ca autori care s-au ocupat de ju-jitsu-ul
competiţonal pe Dobre Ionuţ Costin cu lucrarea „Studiu privind
procedeele tehnico-tactice eficiente din ju-jitsu-ul competiţional”23 şi
Galan P. Doru cu peste 10 publicaţii privind ju-jitsu ca metodă de
dezvoltare personală, incluzând tehnici de autoapărare, elemente
specifice forţelor de ordine din cadrul diverselor forţe militare.
Printre cele mai apreciate lucrări care au atins şi latura
competiţională se numără: „Ju-jitsu. Elemente de teorie, filozofie şi
metodică de antrenament”24 şi „Ju jitsu Kansetsu waza”25.
La nivel internaţional, în ceea ce priveşte ju-jitsu sportiv
(IJJF) găsim doar informaţii despre regulamentul competiţional şi un
ghid de etică sportivă. În schimb, putem susţine că sunt tratate mai
pe larg informaţiile legate de jiu-jitsu brazilian (Mastering jiu jitsu -
Renzo Gracie, John Danaher26, Jiu-jitsu University Saulo Riberio,
Kevin Howell27).
23
Dobre, I.C. (2010). Studiu privind procedeele tehnico tactice eficente din ju jitsul
competiţional.
24
Galan, D. (2005). Ju jitsu elemete de teorie, filozofie şi metodică de antrenament,
EdituraEstfalia, Bucureşti
25
Galan, D. (2006). Ju jitsu kansetsu waza, Editura RisoPrint, Cluj-Napoca
26
Gracie R., Danaher J.(2003). Mastering jiu jitsu, Editura Hunman Kinetics, Unaited
States, Champaing
27
Riberio, S., Howell K., (2008) - Jiu-jitsu University, Editura Victory Belt Publish,
Hong Kong
Importanţa cercetării este dată şi de rezultatele slabe ale
sportivilor români la competiţiile de mare anvergură. Ascensiunea pe
plan mondial, numărul mare de competitori dornici să reprezinte ţara
la concursurile internaţionale, ne obligă să oferim ştiinţific maniere
de abordare a competiţiilor, a antrenamentelor, să căutăm soluţii
pentru a putea avea o evoluţie corespunzătoare în cadrul marilor
evenimente sportive.
În urma studierii bibliografiei internaţionale şi naţionale, am
observat că tema de faţă nu este abordată, prin urmare considerăm că
această teză este una de pionierat în domeniul ju-jitsu-lui
competiţional şi subliniem acest lucru pentru a evidenţia lipsa
materialelor publicistice specifice acestui sport şi necesitatea
demarării demersului nostru.
1.3. MOTIVAREA ALEGERII TEMEI
Abordând studiul artelor marţiale, al ju-jitsu-lui în mod

special, de la o vârstă foarte fragedă, trecând prin nenumărate stagii
tehnice, examene de grad şi/sau competiţii naţionale şi
internaţionale, am avut oportunitatea de a remarca faptul că, de
foarte multe ori, ju-jitsu-ul competiţional se desfăşoară sub formă
empirică, mulţi ju-jitsu-ka bazându-şi participarea competiţională
mai mult pe diferite abilităţi fizice (forţă, alonjă, masă corporală etc.)
şi într-o oarecare măsură pe abilităţile tehnice, iar într-o mai mică
măsură, pe instruirea ştiinţific programată conform normelor
antrenamentului sportiv modern.
În acest context, considerăm necesară abordarea ju-jitsu-lui
într-un mod ştiinţific, cu atât mai mult cu cât rezultatele
competiţionale obţinute şi experienţa, ne-au ajutat să realizăm
importanţa cercetării şi abordarea pluridisciplinară a artelor marţiale.
Plecând de la aceste observaţii, considerăm că sportivii
români au o înclinaţie înăscută pentru sistemele de luptă, având
nevoie de o instruire ştiinţifică şi de o pregătire psihologică mai
eficientă pentru a-şi îmbunătăţi rezultatele.
Un alt element foarte important îl reprezintă dirijarea
antrenamentului sportiv, prin respectarea planurilor anuale de
pregătire, a modalităţilor de abordare a antrenamentelor,dar mai ales
a competiţiilor, de acest lucru fiind direct răspunzători antrenorii.
Lipsa unor materiale teoretice specifice sistemului competiţional în
ju-jitsu se reflectă negativ şi în rezultatele sportivilor.
În cazul ju-jitsu-lui, datorită complexităţii stilului, o mare
parte din conducătorii de cluburi îşi orientează sportivii şi către
diverse stiluri colaterale (karate, kempo, sambo, jiu-jitsu brazilian,
MMA, judo), acest lucru având şi efecte benefice asupra pregătirii
practicanţilor (experienţă de concurs, concursuri de verificare etc.).
Lipsa unei dirijări eficiente a antrenamentelor şi solicitarea
presupusă de acestea, alături de problemele cotidiene individuale, îi
face pe anumiţi sportivi să se retragă din practicarea acestui sport
înainte de seniorat sau să se reorienteze către diverse stiluri unde
sunt mai apreciaţi din punct de vedere material.
Tema de faţă, „Strategii de îmbunătăţire a rezultatelor
sportive la practicanţii de ju-jitsu din sistemele duo-demonstrativ şi
fighting la nivelul aspiranților și juniorilor”, reprezintă o necesitate
în pregătirea viitorilor campioni şi această abordare asigură o temelie
puternică în continuarea rezultatelor şi la nivelul următor de vârstă.
Având în vedere acest fapt, am decis să elaborez o lucrare de
specialitate în acest domeniu, lucrare care se doreşte a fi o
contribuţie personală la zestrea de cunoştinţe specifice
antrenamentului sportiv modern al acestui stil, o părere personală ca
rezultantă directă a experienţelor marţiale şi competiţionale, şi, în
acelaşi timp, un posibil ghid pentru creşterea performanţelor sportive
şi motrice din ju-jitsu.
1.4. SCOPUL ŞI OBIECTIVELE GENERALE ALE

CERCETĂRII
1.4.1. Scopul cercetării

Importanţa efectuării unei cercetări asupra diferitelor metode
şi/sau maniere de abordare a pregătirii practicanţilor poate conduce
la elaborarea unor proceduri superioare de desfăşurare a
antrenamentului specific mai bine conturat pe profilul fiecărei probe.
Consultând bibliografia de specialitate scrisă internă şi
internaţională, raportată strict la domeniul nostru de activitate, am
constatat un nivel destul de sărăcăcios în informaţii despre metodica
abordării activităţii competiţionale în ju-jitsu. În această cercetare
studiem metodele de pregătire din cele două sisteme competiţionale
(sistemul fighting şi sistemul duo-demonstrativ) în ju-jitsu-ul
competiţional. Abordarea pregătirii într-un mod ştiinţific, conturarea
profilului psiho-motric specific fiecărui sistem competiţional, ar
trebui să reorienteze modul de abordare a competiţiilor, a
antrenamentelor şi să conducă către rezultate competiţionale mai
ridicate. Cunoaşterea aprofundată a sportivilor de către antrenor ar
trebui să ajute la orientarea lor către unul dintre sistemele
competiţionale existente faţă de care aceştia prezintă aptitudinile
necesare.
Scopul cercetării noastre este de a analiza impactul avut
asupra performanţelor motrice şi sportive prin introducerea unor
mijloace de pregătire psiho-fizică adaptate cerinţelor actuale din ju-
jitsu-ul competiţional, aplicate în anul competiţional 2014-2015,
pentru sistemul fighting şi sistemul duo-demonstrativ.
1.4.2. Obiectivele cercetării

Pe parcursul cercetării am urmărit realizarea următoarelor
obiective:
- evidenţierea aspectelor teoretico-metodice ale celor două
secţiuni competiţionale corespondente stilului ju-jitsu;
- identificarea, implementarea şi valorificarea celor mai
eficiente mijloace şi măsuri de pregătire psiho-fizico-tehnico-
teoretică a componenţilor loturilor reprezentative ale clubului Budo
Seishin, angrenând sistemele duo-demonstrativ şi fighting;
- elaborarea unei strategii de pregătire specifică fiecărei
secţiuni de concurs, în ideea amplificării performanţelor sportive;
- definirea profilului competitorilor care participă la sistemele
duo-demonstrativ şi fighting;
- elaborarea unei lucrări cu o cât mai înaltă ţinută academică
care să fie utilă specialiştilor domeniului, implicit la creşterea
performanţelor sportive şi motrice etc.
1.5. ETAPELE CERCETĂRII
Desfăşurarea cercetării a cuprins X etape în care s-au

desfăşurat activităţile specifice.
Etapa I, desfăşurată în perioada octombrie 2012-martie 2015
a cuprins următoarele activităţi:
- identificarea şi studierea bibliografiei de specialitate
referitoare la cele două sisteme competiţionale;
- alegerea celor mai adecvate metode şi mijloace de
ameliorare a calităţilor motrice specifice stilului, pentru a putea
creiona profilul ju-jitsu-ka corespondent fiecărui sistem
competiţional.
Etapa II, desfăşurată în perioada 10-20 octombrie 2013 a
cuprins următoarele activităţi:
- identificarea şi selecţionarea celor mai eficiente metode de
influenţare a sistemului psiho-fizic;
- evidenţierea şi alegerea celor mai adecvate mijloace de
testare şi monitorizare a performanţelor psiho-fizice.
Etapa III, desfăşurată în perioada 10 noiembrie-20 decembrie
2013 a vizat:
- studierea comparativă a nivelului psiho-motric la sportivii
din afara ţării şi la cei din România;
- elaborarea strategiei specifice celor două sisteme
competiţionale;
- realizarea Raportului de progres numărul 1.
Etapa IV, desfăşurată în perioada 10-20 ianuarie 2014 a
urmărit:
- formarea grupelor de cercetare din practicanţi ai celor două
sisteme competiţionale;
- implementarea în pregătire a strategiei specifice celor două
sisteme;
- selecţia testelor motrice şi psihologice în vederea aplicării
lor în cadrul grupelor de cercetare.
Etapa V, desfăşurată în perioada 11- 28 februarie 2014 a
vizat:
- aplicarea testelor psiho-motrice şi chestionarelor
psihologice grupei de control şi grupei de experiment.
Etapa VI, desfăşurată în perioada 1 martie -10 martie 2014:
- prelucrarea, analiza şi interpretarea datelor din testarea
iniţială.
Etapa VII, desfăşurată în perioada iulie-august 2014:
- realizarea Raportului de progres numărul 2;
- aplicarea testării a doua.
Etapa VIII, desfăşurată în perioada septembrie-decembrie
2014:
- analiza, prelucrarea şi interpretarea datelor testării numărul
2;
- pregătirea lotului de subiecţi pentru testarea finală.
Etapa IX, desfăşurată în perioada ianuarie-februabrie 2015:
- aplicarea testării finale;
- analizarea, prelucrarea şi interpretarea datelor testării
numărul 3.
Etapa X, desfăşurată în perioada octombrie 2012-septembrie
2015 a cuprins următoarele activităţi:
- analiza rapoartelor de cercetare nr. 1, 2 şi 3;
- conturarea impactului privind efectele strategiei specifice
pentru cele două sisteme;
- elaborarea tezei de doctorat.
CAPITOLUL 2
CONCLUZII TEORETICE
Din informaţiile prezentate în partea întâi a tezei noastre,

rezultă destul de clar importanţa demersului nostru privind
elaborarea unei cercetări care să ducă la ameliorarea performanţelor
sportive la nivelul aspiranţilor şi juniorilor celor două sisteme de
concurs: duo-demonstrativ şi fighting.
Din studiul literaturii de specialitate se poate observa că tema
propusă nu este tratată, interesul pentru actualizarea şi modernizarea
metodelor de antrenament în ju-jitsu competiţional fiind o cerinţă
pentru îmbunătăţirea rezultatelor sportive în acest stil.
Cunoaşterea factorilor antrenamentului în dezvoltarea
strategiilor reprezintă elementul de bază în metodele viitoare
folosite în antrenament.
Dezvoltarea calităţilor motrice trebuie să fie adaptate fiecărui
sistem competiţional, respectând cerinţele moderne ale
antrenamentului sportiv.
Implicarea în mod constant în antrenament a factorului psihic
îi ajută pe sportivi să dovedească stăpânire de sine şi siguranţă
sporită în realizarea sarcinilor motrice.
Cunoaşterea tipului de efort specific ju-jitsu-lui poate veni în
sprijinul antrenorilor pentru orientarea pregătirii sportivilor într-un
mod specific stilului.
Pregătirea moral-etică şi teoretico-metodică poate influenţa
pozitiv temperamentul sportivilor, rezultatele competiţionale şi
evoluţia individului în viaţa extrasportivă.
Particularizarea metodelor de antrenament în ju-jitsu
reprezintă o noutate ce vine in sprijinul creșterii performațelor
sportive.
Este de specificat că nu există studii sau cercetări şi nici
orientări metodice privind abordarea procesului de pregătire a laturei
competiţionale în ju-jitsu pentru nici unul dintre sistemele tratate de
noi, aspect pe care îl considerăm ca fiind esenţial.
PARTEA A II -A
STUDII PRELIMINARE PRIVIND PROFILELE

TEMPERAMENTALE,
TEHNICE ŞI PSIHO-MOTRICE ALE SPORTIVILOR
SISTEMELOR FIGHTING ŞI DUO-DEMONSTRATIV DIN
JU-JITSU
CAPITOLUL 3
CADRUL METODOLOGIC AL CERCETĂRII
3.1. PREMISELE CERCETĂRII
Debutul şi desfăşurarea studiului propiu-zis a pornit de la

următoarea premisă generală: cunoaşterea nivelului tehnic şi motric,
a tipului de temperament, a nivelului de agresivitate al sportivilor şi a
caracteristicilor tehnice din ju-jitsu poate ajuta la orientarea pregătirii
sportivilor înspre sistemul competiţional către care prezintă mai
multe înclinaţii.
3.2. SCOPUL, OBIECTIVELE ŞI SARCINILE CERCETĂRII
Scopul studiului preliminar este de a creiona profilul tehnic,

motric şi temperamental al sportivului de ju-jitsu din cadrul
sistemelor fighting şi duo-demonstrativ.
Referitor strict la acest studiu, am stabilit realizarea
următoarelor obiective:
- evidenţierea vârstei, nivelului de dezvoltare motrică şi
vechimii în activitate;
- evidenţierea tipului temperamental, a tipului de emoţii care
îl defineşte şi nivelul de agresivitate al fiecărui subiect;
- analizarea sistemelor competiţionale şi evidenţierea
bagajului tehnico-tactic necesar participării în competiţiile sportive.
Plecând de la scopul şi obiectivele fixate, considerăm
necesară realizarea următoarelor sarcini:
- aprofundarea documentării practico-teoretice specifice
domeniului nostru, dar şi în domenii colaterale antrenamentului
sportiv din alte discipline, unde factorii de performanţă sunt deja
consolidaţi (lupte, judo, box etc);
- identificarea unor noi metode de instruire adaptate la
specificul disciplinei şi la bagajul psiho-motric al actualei generaţii
de ju-jitsu-ka;
- selectarea subiecţilor, din punct de vedere al pregătirii
psiho-motrice, moral-volitive etc.;
- elaborarea profilului motric al ju-jitsu-ka de la sistemele
fighting şi duo- demonstrativ reieşite după aplicarea testelor şi
interpretarea rezultatelor;
- aplicarea testelor periodice şi centralizarea rezultatelor
acestora;
- elaborarea unor concluzii şi prelucrarea rezultatului
acestora, în vederea confirmării sau infirmării ipotezelor formulate;
- valorificarea rezultatelor cercetării la nivel naţional prin
mediatizarea studiului şi implementarea rezultatelelor în practică.
3.3. IPOTEZELE CERCETĂRII
Conform noţiunilor din partea întâi a lucrării noastre,

necesitatea unui studiu în ju-jitsu competiţional este extrem de
binevenită, cu atât mai mult cu cât, există un gol de cunoştinţe în
acest domeniu.
În ultimii ani se tot încearcă, prin modul de punctare al
arbitrilor (din nefericire, fără a fi nimic stipulat în regulamentele
oficiale), să se impună o tendinţă către tehnica combinată. De cele
mai multe ori, tehnica aplicată în competiţie este singulară, fie pe
momente explozive, fie în fente, pe contraatac ori în combinaţii
tehnice.
În realizarea cercetării constatative am plecat de la
următoarele ipoteze:
- profilul temperamental al sportivilor ce practică sistemul
fighting este diferit de cel al sportivilor ce practică sistemul duo-
demonstrativ;
- profilul motric al sportivilor ce practică sistemul fighting
este diferit de al celor ce practică sistemul duo-demonstrativ;
- bagajul tehnico-tactic manifestat în competiţiile sportive
este diferit în sistemele competiţionale de la o categorie de greutate
la alta şi de la masculin la feminin, atât pe plan internaţional cât şi pe
plan naţional;
- în prezent, în ju-jitsu-ul competiţional fighting, se impune
tehnica singulară comparativ cu tehnica combinată;
3.4. SUBIECŢII CERCETĂRII
Această etapă a demersului nostru ştiinţific a avut ca obiectiv

selectarea celor mai reprezentativi practicanţi care să poată face faţă
rigorilor competiţionale de înaltă performanţă.
Pentru acest studiu, am selectat 20 sportivi (Tabelul nr. 1) cu
experienţă, practicanţi ai stilului ju-jitsu, sportivi care abordează
ambele sisteme sau unul din cele două sisteme competiţionale
(sistemul fighting sau sistemul duo-demonstrativ). Aceştia au o
experienţă cuprinsă între 3 şi 10 ani de practică. Ei sunt împărţiţi în
două grupe: Grupa A fiind formată din sportivi cu rezultate
superioare în cadrul sistemului duo-demonstrativ şi Grupa B din
sportivi cu rezultate superioare în cadrul sistemului fighting:
Tabelul nr. 1: Repartiţia celor 20 subiecţi pe vârste
3.5. METODELE DE CERCETARE

În abordarea primilor paşi ai demersului ştiinţific am apelat la
o serie de metode de cercetare:
- metoda documentării sau studierii bibliografiei;
- metoda studierii documentelor;
- metoda observaţiei pedagogice;
- metoda reprezentării grafice;28
- metoda testelor;
- metoda statistică;
3.6. MĂSURĂTORI, PROBE, TESTE ŞI INSTRUMENTE DE

EVALUARE
Testele şi instrumentele de evaluare utilizate în acest studiu

sunt următoarele:
- chestionare pentru evidenţierea trăsăturilor de temperament;
28
Tudos, Ș., 2000- Elemente de statistică aplicată, Editura Globus, București, p 88
- chestionar pentru evidenţierea nivelului de agresivitate şi
emotivitate;
- traseul psiho-fizic;
- testul de supleţe dinamică;
- testul săriturii cu coarda;
- testul de măsurare a capacităţilor coordinative;
- testul de echilibru – „FLAMINGO”;
- testul de apreciere a distanţei;
- testul de viteză –coordonare „NAVETA,(10 X 5 m);
- testul de orientare spaţio-temporală „MATORIN”;
testul „în pătrat”.
3.7. LOCUL ŞI DURATA CERCETĂRII
Cercetarea preliminară s-a desfăşurat în cadrul sălii de arte

marţiale Budo Seishin din Bucureşti. În perioada 11- 28 februarie
2014 au fost aplicate testele psiho-motrice şi chestionarele
psihologice celor două grupe de studiu. În perioada următoare,
1martie-30 iulie, s-a pus accent pe prelucrarea, analiza şi
interpretarea datelor din testarea iniţială pe baza cărora s-a realizat
raportul nr 2. Testarea iniţială a avut loc după efectuarea analizelor
medicale realizate în cadrul policlinicii Vitan din Bucureşti.
CAPITOLUL 4
ANALIZA ŞI INTERPRETAREA REZULTATELOR
4.1. ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR PRIVIND

VÂRSTA, VECHIMEA ŞI DEZVOLTAREA SOMATICĂ
Pentru a evidenţia oportunitatea metodelor de lucru folosite,

considerăm necesar să comparăm elementele cele mai importante
(vârsta, greutatea şi înălţimea) subiecţilor celor două grupe de
cercetare. După cum se poate constata, subiecţii ambelor grupe au
valori apropiate ale indicilor nominalizaţi: astfel observăm că
profilul fizic este uniform, astfel încât valoarea procesului de
instruire va face diferenţa rezultatelor finale.
Tabelul nr. 2: Rezultatele privind, vârsta, vechimea, greutatea şi
înălţimea- Grupa A
După cum se observă în Tabelul nr. 2, în cadrul grupei A de

cercetare au rezultat următoarele valori:
- la vârstă, media aritmetică a înregistrat 16,20 ani, o valoare
maximă de 18 ani, o valoare minimă de 14 ani, şi o abatere standard
de 1,40;
- la vechime în practicarea ju-jitsu media aritmetică a
înregistrat o valoare de 5,60 ani, o valoare maximă de 10 ani, o
valoare minimă de 2 ani, şi o abatere standard de 2,62;
- la greutate media aritmetică a înregistrat 63,00 kg, o valoare
maximă de 80 kg, o valoare minimă de 52 kg ani, şi o abatere standar
dde 9,02;
- la înălţime media aritmetică a înregistrat 1,74 m, o valoare
maximă de 1,82 m, o valoare minimă de 1,66 m ani, şi o abatere
standard de 0,05.
Tabelul nr. 3: Rezultatele privind, vârsta, vechimea, greutatea şi
înălţimea- Grupa B
După cum se observă în Tabelul nr. 3, rezultatele grupei B de

cercetare au valori la:
- la vârstă, media aritmetică a înregistrat 15,90 ani, o valoare
maximă de 17 ani, o valoare minimă de 14 ani, şi o abatere standard
de 1,14;
- la vechime în practicarea ju-jitsu media aritmetică a
înregistrat 5,40 ani, o valoare maximă de 10 ani, o valoare minimă
de 3 ani, şi o abatere standard de 2,33;
- la greutate media aritmetică a înregistrat 66,10 kg, o valoare
maximă de 81 kg, o valoare minimă de 55 kg ani, şi o abatere
standard de 7,12;
- la înălţime media aritmetică a înregistrat 1,71 m, o valoare
maximă de 1,81 m, o valoare minimă de 1,55 m ani, şi o abatere
standard de 0,09.
În concluzie, în cazul indicilor în ceea ce priveşte vârsta,
vechimea în antrenament, înălţimea şi greutatea, subiecţii pornesc de
pe poziţii egale. Conform rezultatelor măsurătorilor și înregistrării
datelor, cele două grupe de studiu (A şi B) au înregistrat medii
generale asemănătoare, ceea ce confirmă faptul că nivelul de
dezvoltate şi experienţă al sportivilor este asemănător.
4.2. ANALIZA ŞI INTERPRETAREA REZULTATELELOR
PRIVIND TIPUL TEMPERAMENTAL ŞI NIVELUL DE
AGRESIVITATE
În urma aplicării chestionarului de cunoaştere a tipului
temperamental şi al agresivităţii, rezultatele au fost notate şi sunt
prezentate în Tabelul nr. 4 Grupa A şi Tabelul nr. 5 Grupa B.
Tabelul nr. 4: Rezultatele privind temperamentul şi agresivitatea la

Grupa A
Tabelul nr. 5: Rezultatele privind temperamentul şi agresivitatea la

Grupa B
Potrivit testului neparametric Mann-Whitney U, între cele
două grupe s-a constatat următoarele:
- la agresivitate fizică nu există diferenţe semnificative
statistic (z = -0.418, p = 0.676 > 0.05), mărimea efectului de 0,09
arată o diferenţă foarte mică între cele două grupe;
- la agresivitate verbală nu există diferenţe semnificative
arată o diferenţă foarte mică între cele două grupe;
- la furie -mânie nu există diferenţe semnificative statistic (z =
-0.761, p = 0.447 > 0.05), mărimea efectului de 0,17 arată o diferenţă
mică spre mijlocie între cele două grupe;
- la ostilitate nu există diferenţe semnificative statistic (z = -
0.648, p = 0.517 > 0.05), mărimea efectului de 0,14 indică o
diferenţă mică spre mijlocie între cele două grupe;
- la agresivitate totală nu există diferenţe semnificative
arată o diferenţă mică spre mijlocie între cele două grupe.
În concluzie, în ceea ce priveşte temperamentul şi

agresivitatea, chestionarul aplicat evidenţiază că sportivii ce practică
sistemul competiţional fighting sunt sportivii non-emotivi şi
echilibraţi, fac parte din temperamentul sangvinic şi flegmatic, iar
sportivii de la sistemul duo-demonstrativ sunt colerici, pasionaţi,
flegmatici, sangvinici conform rezultatelor.
Potrivit testului neparametric Mann-Whitney U, între cele
două grupe s-a constatat că nu există diferenţe semnificative statistic
la agresivitate fizică şi verbală şi există o diferenţă mică spre
mijlocie la furie, mânie, ostilitate şi agresivitate totală pentru
sportivii din cadrul grupei A, comparativ cu cei din grupa B.
4.3. ANALIZA ŞI INTERPRETAREA REZULTATELOR LA

PROBELE DE APRECIERE A NIVELULUI DEZVOLTĂRII
MOTRICE
4.3.1. Analiza şi interpretarea rezultatelor la traseul

psiho-fizic
La traseul psiho-fizic, media notelor la grupa B este mai mică
cu 0.40 (-5.5%), notele medii fiind egale cu 6.90 respectiv 7.30 la
grupa A . Notele variază între 6 şi 8 atât la grupa A, dar şi la grupa
B. La ambele testări dispersia notelor în jurul mediei este omogenă.
Conform testului neparametric Mann-Whitney U, în cazul traseului
psiho-fizic, putem sublinia faptul că în urma analizei şi verificării
datelor, între cele două grupe nu există diferenţe semnificative
statistic, z = -1.125, p = 0.260 > 0.05. Mărimea efectului (0.25) arată
o diferenţă mică spre mijlocie între cele două grupe.
Tabelul nr. 6: Rezultatele obţinute în urma parcurgerii traseului

psiho-fizic
Tabelul nr. 7: Rezultatele obţinute în urma parcurgerii traseului

psiho-fizic conform Testului Mann-Whitney
În ceea ce priveşte acest test, putem sublinia faptul că în urma

analizei datelor şi a verificărilor prin intermediul testului Mann-
Whitney, între cele două grupe există o diferenţă mică spre mijlocie
în favoare grupei A.
4.3.2. Analiza şi interpretarea la testul de supleţe

dinamică
Analiza statistică a rezultatelor obţinute în urma abordării
testului de supleţe dinamică, este evidenţiată în Tabelul nr. 8, iar
analiza statistică după Testul Mann-Whitney în tabelul următor,
Tabelul nr. 9.
Tabelul nr. 8: Rezultatele obţinute în urma aplicării testului de

supleţe dinamică
Tabelul nr. 9: Rezultatele testului de supleţe dinamică conform
Testului Mann-Whitney
La testul de supleţe media notelor la grupa B este mai mare cu

0.50 (9.4%), notele medii fiind egale cu 5.80 respectiv 5.30 la grupa
A. Notele variază între 4 şi 6 la grupa A şi între 4 şi 7 la grupa B.
Dispersia notelor este omogenă la grupa de studiu A şi relativ
omogenă la grupa de studiu B.
Potrivit testului neparametric Mann-Whitney U între cele
două grupe nu există diferenţe semnificative statistic, z = -1.311, p =
0.190 > 0.05. Mărimea efectului (0.29) arată o diferenţă mică spre
mijlocie între cele două grupe.
4.3.3. Analiza rezultatelor şi interpretarea lor pentru

testul sărituri cu coarda
În urma aplicării testului săriturii cu coarda prezentăm în
Tabelul nr. 10 rezultatele statistice și în tabelul nr. 11 rezultatele
aplicării testului statistic.
Tabelul nr. 10: Rezultatele obţinute în urma aplicării testului
săriturii cu coarda
Tabelul nr. 11: Rezultatele în urma aplicării testului săriturii cu

coarda conform Testului Mann-Whitney
La testul săriturii cu coarda media grupei A este mai mare
decât a grupei B cu 1.10 repetări (7.24%), mediile fiind de 15.20
sărituri la A, respectiv 14.10 sărituri la grupa B. Rezultatele la testul
sărituri cu coarda variază între 12.00 şi 17.00 sărituri la grupa B şi
între 11 şi 19 repetări la grupa A. La ambele testări dispersia datelor
în jurul mediei este relativ omogenă. Conform testului neparametric
Mann-Whitney U între cele două grupe, nu există diferenţe
semnificative statistic, z = -1.146, p = 0.252 > 0.05. Mărime a
efectului (0.26) indică o diferenţă mică între cele două grupe.
4.3.4. Analiza şi interpretarea testului de măsurare a

capacităţilor coordinative
Analiza rezultatelor din punct de vedere statistic sunt
prezentate în tabelul nr. 12, iar în tabelul nr. 13 este prezentată
aplicarea testului Mann-Whitney.
Tabelul nr. 12: Rezultatele obţinute pentru testul de măsurare a

capacităţilor coordinative
Tabelul nr. 13: Rezultatele testului pentru măsurarea nivelului

capacităţilor coordinative, conform Testului Mann-Whitney
Verificarea capacităţilor coordinative arată că media notelor

grupei B este mai mare cu 0.33 (5.7%), notele medii fiind egale cu 6
respectiv 5.68 la grupa A. Notele variază între 5 şi 6.75 la grupa A şi
între 5.25 şi 7 la grupa B. La ambele testări dispersia notelor în jurul
mediei este omogenă.
Conform testului neparametric Mann-Whitney U între cele două
grupe nu există diferenţe semnificative statistic, z = -1.085, p = 0.278
> 0.05. Mărimea efectului (0.24) arată o diferenţă mică spre mijlocie
între cele două grupe.
4.3.5. Analiza şi interpretarea rezultatelor testului de
echilibru „Flamingo”
echilibru – „Flamingo”
Tabelul nr. 15: Rezultatele în urma aplicării testului de echilibru –

„Flamingo”, conform Testului Mann-Whitney
La testul de echilibru ,,Flamingo” media notelor grupei B

este mai mare cu 0.10 (1.7%), notele medii fiind egale cu 6.10
respectiv 6.00 note la grupa A. Notele variază între 5şi 7 atat la
grupa A dar şi la grupa B. La ambele testări dispersia notelor este
omogenă.
0.779 > 0.05. Mărimea efectului (0.06) arată o diferenţă foarte mică

apreciere a distanţei (7 metri )
La testul de apreciere a distanţei mediile notelor la cele două

grupe sunt egale cu 7.10. Notele variază între 4 şi 9 la grupa A şi
între 4 şi 8 la grupa B. La ambele testări dispersia notelor este relativ
omogenă.
0.905 > 0.05. Mărimea efectului (0.03) arată o diferenţă foarte mică
între cele două grupe. În urma observaţiilor prezentate mai sus, în
cadrul acestui test putem sublinia faptul că nu există diferenţe între
cele două grupe de studiu.
viteză –coordonare „NAVETA”(10 X 5 metri)

viteză – coordonare „Naveta”
Tabelul nr. 17: Rezultatele aplicării testului de viteză – coordonare

„Naveta”, conform Testul Mann-Whitney
La proba de navetă10 x 5 metri media notelor la grupa B este

mai mică cu 0.90 (-13.6%), notele medii fiind egale cu 5.70 respectiv
6.60 la grupa A. Notele variază între 5 şi 8 la grupa A şi între 5 şi 7
la grupa B. Dispersia notelor în jurul mediei este relativ omogenă la
grupa de studiu A şi omogenă grupa de studiu B. Conform testului
neparametric Mann-Whitney U între cele două grupe există diferenţe
semnificative statistic, z = -1.975, p = 0.048 < 0.05. Mărimea
efectului (0.44) arată o diferenţă mijlocie spre mare între cele două
grupe.
Reprezentarea grafică a valorilor medii a celor două grupe
după aplicarea testului de viteză – coordonare „Naveta”, în Figura
nr. 1.
Figura nr. 1: Reprezentarea grafică a rezultatelor la testului de
viteză – coordonare „Naveta”.
În concluzie, în cazul testului „naveta” în urma analizei

rezultatelor şi conform testului neparametric Mann-Whitney U între
cele două grupe există diferenţe semnificative statistic mijlocie spre
mare în favoarea grupei de studiu A.

orientare spaţio-temporală „Matorin”
La testul de orientare spaţio-temporală „MATORIN” media
notelor grupei B este mai mică cu 0.33 (-5.3%), notele medii fiind
egale cu 5.85, respectiv 6.18 note la grupa A. Notele variază între
5.50 şi 7.25 la grupa A şi între 4.50 şi 7.00 la grupa B. La ambele
testări dispersia notelor în jurul mediei este omogenă.
Conform testului neparametric Mann-Whitney U între cele
Valorile medii sunt reprezentate în Figura nr. 2.
6,18
note 5,85
Grupa A Grupa B
Figura nr. 2: Reprezentarea grafică a rezultatelor obţinute în cadrul
testului Matorin
4.3.9. Analiza şi interpretarea rezultatelor testului „în

pătrat”29
La testul „în pătrat”, media notelor grupei B este mai mare cu
0.30 (4.8%), notele medii fiind egale cu 6.50 respectiv 6.20 note la
grupa A. Notele variază între 5 şi 7 la grupa A şi între 6 şi 7 la
grupa B. La ambele testări dispersia notelor în jurul mediei este
omogenă. Potrivit testului neparametric Mann-Whitney U între cele
În ceea ce priveşte acest test, putem sublinia că se observă o
diferenţă statistic mică spre mijlocie în favoarea grupei de studiu
„B”.
4.4. ANALIZA ŞI INTERPRETAREA REZULTATELOR

PRIVIND PROCENTAJULUI PROCEDEELOR TEHNICE
FOLOSITE ÎN JU-JITSU PE PLAN INTERNAŢIONAL ŞI
NAŢIONAL
Analiza de faţă intră în categoria cercetării fundamentale

orientate, cu posibilităţi de promovare a rezultatelor în zona
cercetării aplicate şi în mai ales în practica de antrenament.
29
A. Dragnea, Măsurare și evaluare în E.F.S., Editura Sport și
Turism, București, 1984, p. 141.
Analizând literatura de specialitate, se poate observa că nu există
niciun studiu privind acest sistem competiţional. Astfel, am
considerat că o analiză a aplicaţiilor tehnice în concurs este
binevenită.
Scopul acestei cercetări este de a stabili ponderea de utilizare
a principalelor procedee tehnice de lovire şi de a afla care grupă
tehnică este cea mai utilizată în partea a doua şi a treia a luptei.
Principalul obiectiv al studiului îl reprezintă evidenţierea bagajului
tehnic folosit în sistemul fighting în competiţiile internaţionale şi
naţionale.
Din punct de vedere al studiului privind conţinutul tehnic şi
procentajul său în sistemul fighting:
- analizând cele două planuri competiţionale – evoluţia
sportivilor în concursuri la nivel naţional şi evoluţia sportivilor la
nivel internaţional, putem spune că diferenţele tehnice sunt foarte
mari: la fighting (masculin+feminin) internaţional se totalizează un
număr de „1992” acţiuni finalizate cu ippon, iar la nivel naţional
doar „1256”. Acurateţea tehnică din ţara noastră este mult mai
redusă decât pe plan internaţional. În partea a doua şi a treia, lupta
prezintă aceleaşi tendinţe, desigur că datorită nivelului de pregătire
psiho-motric, pe plan internaţional tehnicile se realizează cu o
eficienţă mai mare şi într-o manieră mai spectaculoasă;
- în ceea ce priveşte partea a doua şi a treia a luptei, uneori
lupta sportivilor este dirijată de arbitru care poate influenţa timpul
acordat celor două părţi în funcţie de acţiunile sportivilor, acesta
fiind forţat să aplice penalizări pentru a impulsiona evoluţia
meciurilor. Inevitabil, la toate categoriile de greutate lupta se
continuă în partea a treia, unde se materializează printr-un număr
mare de fixări executate de sportivi;
- comparând cele şase categorii, se poate observa că cea mai
folosită lovitură de braţ pe plan internaţional indiferent de greutate
este gyaku tsuki, urmată de haito uchi şi, cu o pondere destul de
redusă, uraken uchi, iar pe plan naţional este haito uchi, urmată de
gyaku tsuki şi uraken;
- în ceea ce priveşte tehnica de lovire cu membrele inferioare,
atât la nivel naţional cât şi internaţional, cea mai folosită tehnică la
categoriile de greutate mică şi medie este reprezentată de yoko geri,
urmată de mawashi geri, iar la categoriile de greutate mare
principalele tehnici folosite sunt mawashi geri şi mae geri. Maniera
de luptă este asemănătoare la diferitele categorii de greutate, iar
diferenţele de tehnică sunt date de calităţile morfologice şi motrice
ale sportivilor;
- în partea a doua şi a treia a luptei, s-a observat o tendinţă
către anumite procedee în cazul tehnicii de proiectare cu ajutorul
braţelor: morote gari – aruncarea cu priza ambelor braţe şi seoi nage
(cu variantele sale); la tehnica de proiectare cu ajutorul picioarelor:
o soto gari/o soto otoshi, o uchi gari şi ashi mochi;
- în grupa tehnicilor de proiectare cu ajutorul şoldului, cele
mai utilizate au fost koshi gruma şi harai goshi. În cazul tehnicilor de
fixare, cele mai frecvente au fost mune gatame şi kesa gatame,
urmate de fixarea pe burtă - „bărcuţa”;
- din punct de vedere al tehnicilor de abandon, cea mai
folosită a fost juji gatame, iar în ceea ce priveşte tehnica de
strangulare, aceasta se realizează în funcţie de situaţiile concrete din
luptă, neexistând o anume tehnică preferată de către sportivi;
CAPITOLUL 5
PROFILUL JU-JITSU-KA PENTRU SISTEMUL
COMPETIŢIONAL FIGHTING
În elaborarea profilelor specifice fiecărui sistem competițional

am plecat de la general, urmând mai apoi să evidențiem
particularitățile fiecăruia.
Modelul sportiv ideal din ju-jitsu este foarte complex. Pentru
a putea prezenta în linii mari principalele calităţi necesare acestei
ramuri sportive şi pentru a diferenţia mai uşor implicaţiile acestor
aptitudini în funcţie de sistemul competiţional, am folosit o scală de
la 1 la 5. Cifra „1” reprezintă un grad ridicat de importanţă, iar cifra
„ 5” reprezintă cel mai scăzut nivel de importanţă în ju-jitsu.
În realizarea modelului general al practicantului de ju-jitsu am
ţinut cont de părerile specialiştilor din domeniul marţial dar şi din
domenii colaterale.30, 31
30
Badea D. Rugby –strategia formativa a jucătorului, Editura FEST, București, 2003,
p. 26
31
Colibaba D., Bota, I. (1998) - Jocuri sportive - Teorie şi metodică, Ed. Aldin,
Bucureşti p 56
Tabelul nr. 18: Calităţi psiho-motrice implicate în profilului
practicantului de ju-jitsu (n.a.)
CALITĂŢI PSIHO-MOTRICE IMPLICATE ÎN PROFILUL

SISTEMUL DUO- PRACTICANULUI DE SISTEMUL
DEMONSTRATIV JU-JITSU FIGHTING
1 nivel de concentrare optim 1
1 stabilitate şi rezistenţă la stres 1
3 analiza şi sinteza rapidă a 1
situaţilor de luptă
2 luciditate în situaţii dificile 1
3 capacitate creatoare şi de 1
anticipare
1 controlul şi amplificarea 1
combativităţi
1 spirit de responsabilitate 2
1 stăpânire de sine/stabilitate 1
emoţională
3 adaptibilitate 1
2 integritate caracterială 2
2 realism,eficenţă 1
1 calităţi expresive 3
3 forţă 1
1 viteză 1
1 coordonare 1
2 rezistentă 2
3 aspect pregnant de luptător 1
1 calmi, încrezători în sine, 1
naturali
3 tendinte spre ambiversie 3
2 nivel intelectual superior 1
3 combativitate -curaj 1
1 capacitate de efort mare şi 1
susţinut
3 asumarea voluntară de sarcini 1
şi îndeplinirea lor
1 nivel scăzut de anxietate 1
1 supleţe, flexibilitate 2
1 memorie motrică 3
1 spirit de colaborare 3
intrajutorare
1 disciplină 1
1 subordonarea intereselor 4
indiviuale celor de echipă
1 pretenie şi colegialitate 4
1 spirit de echipă, efort colectiv 3
1 autoevaluare critică 3
4 talie înaltă 3
1 expresivitate 3
2 armonie corporală şi robusteţe 1
3 pasiune placere 3
1 rapiditatea actelor motrice 1
1 capacitate anaeroba 1
3 detentă la nivelul mebrelor 1
inferioare
2 forţă explozivă membre 1
superioare
1 precizie 1
3 iventivitate 1
3 combativitate 1
1 atenţie 1
2 echilibru afectiv 2
1 echilibru motric 1
1 capacitate de învatare 2
1 capacitate de aplicare în 1
condiţii de stres
5 capacitate de aplicare în 1
condiţii de aversitate
1 capacitate de colaborare 4
1 temperament vioi puternic 1
2 caracter deschis 4
4 spirit practic 2
1 fermitate 2
Ca și particularizare în cadrul sistemului fighting putem reține

sub formă schematică (schema nr. 1) următorul profil:
Schema nr. 1: Profilul ju-jitsu-ka pentru sistemul fighting (n.a)
În cazul sistemului duo-demonstrativ reprezentarea

schematică a profilului se poate prezenta în următoarea formă:
Schema nr. 2: Profilul ju-jitsu-ka pentru sistemul duo-demonstrativ
(n.a)
5.1. CONCLUZIILE CERCETĂRII PRELIMINARE
În urma analizei rezultatelor acestui studiu, vom sublinia

următoarele concluzii:
1. Din punct de vedere al măsurătorilor privind vârsta,
greutatea, înălţimea şi vechimea în practicarea ju-jitsu-lui:
- în ceea ce priveşte vârsta, vechimea în antrenament,
înălţimea şi greutatea, subiecţii pornesc de pe poziţii egale. Conform
măsurătorilor, cele două grupe de studiu (A şi B) au înregistrat medii
generale asemănătoare, ceea ce confirmă faptul că nivelul de
dezvoltare şi experienţă al sportivilor este asemănător.
2. În ceea ce priveşte temperamentul:
- chestionarul aplicat evidenţiază că la grupa ce practică
sistemul competiţional fighting, sportivii aleşi sunt non-emotivi şi
echilibraţi, fac parte din temperamentul sangvinic şi flegmatic, iar
sportivii de la sistemul duo-demonstrativ sunt colerici, pasionaţi,
flegmatici, sangvinici conform rezultatelor.
- considerăm că orice tip de temperament este potrivit pentru
practicarea ju-jitsu-lui ca metodă de loisir, însă pentru înalta
performanţă, în cazul profilul sportiv al practicantului care abordează
secţiunea duo-demonstrativ cel mai potrivită combinaţie de
temperament ar fi: coleric-coleric, sangvinic-flegmatic şi flegmatic-
coleric acest lucru reiese din studiul temperamentelor şi experienţa
practică ca antrenor şi sportiv.
- pentru sportivul care abordează sistemul fighting cel mai
potrivit temperament ar fi: sangvinic şi flegmatic;
3. Din punct de vedere al agresivităţii:
- potrivit testului neparametric Mann-Whitney U între cele
două grupe s-a constatat că nu există diferenţe semnificative statistic
la agresivitate fizică şi verbală şi există o diferenţă mică spre
mijlocie la furie, mânie, ostilitate şi agresivitate totală pentru
sportivii din cadrul grupei A, comparativ cu grupa B.
4. Din punctul de vedere al testelor motrice:
- la traseul psiho-fizic, media notelor la grupa B este mai mică cu
0.40 (-5.5%), notele medii fiind egale cu 6.90 respectiv 7.30 la grupa
A. În urma analizei datelor şi a verificărilor prin intermediul testului
Mann-Whitney între cele două grupe există o diferenţă mică spre
mijlocie în favoarea grupei A.
- la testul de supleţe media notelor la grupa B este mai mare
cu 0.50 (9.4%), notele medii fiind egale cu 5.80, respectiv 5.30 la
grupa A. Între cele două grupe în cazul acestui test există o diferenţă
mică spre mijlocie în favoarea grupei B.
- la testul sărituri cu coarda media grupei B este mai mare
decât a grupei A cu 1.10 repetări (7.24%), mediile fiind de 15.20 la
grupa B respectiv 14.10 repetări la grupa A. Testul neparametric
Mann-Whitney U indică o diferenţă mică între cele două grupe.
- pentru testul de măsurare a capacităţilor coordinative se
observă că media grupei B este mai mare cu 0.33 (5.7%), notele
medii fiind aproximativ egale cu 6, respectiv 5.68 la grupa A. În
urma analizei datelor şi a verificărilor prin intermediul testului
Mann-Whitney între cele două grupe există o diferenţă mică spre
mijlocie în favoarea grupei B (0.27).
- în cazul testul de echilibru ,,Flamingo” media notelor
grupei B este mai mare cu 0.10 (1.7%), notele medii fiind egale cu
6.10 respectiv 6.00 note la grupa A. Testul Mann-Whitney arată o
diferenţă foarte mică între cele două grupe (0.06).
- la testul de apreciere a distanţei mediile notelor la cele două
grupe sunt egale cu 7.1, nefiind diferenţe între acestea.
- la proba de navetă10 x 5 metri media notelor la grupa B
este mai mică cu 0.90 (-13.6%), notele medii fiind egale cu 5.70,
respectiv 6.60 la grupa A. În urma aplicării testului Mann-Whitney
se poate observa mărimea efectului (0.44) care arată o diferenţă
mijlocie spre mare între cele două grupe în favoarea grupei de studiu
A.
- la testul de orientare spaţio-temporală „MATORIN” media
notelor grupei B este mai mică cu 0.33 (-5.3%), notele medii fiind
egale cu 5.85 respectiv 6.18 note la grupa A. Conform testului
neparametric Mann-Whitney U între cele două grupe nu există
diferenţe semnificative statistic.
- la testul „în pătrat”, media notelor grupei B este mai mare
cu 0.30 (4.8%), notele medii fiind egale cu 6.50 respectiv 6.20 note
la grupa A. între cele două grupe nu există diferenţe semnificative
statistic. Mărimea efectului (0.19) arată o diferenţă mică spre
mijlocie între cele două grupe în favoarea grupei B.
5. Din punct de vedere al studiului privind conţinul tehnic şi
procentajul său în sistemul fighting:
- analizând cele două planuri competiţionale – evoluţia
sportivilor în concursuri la nivel naţional şi evoluţia sportivilor la
nivel internaţional, putem spune că diferenţele tehnice sunt foarte
mari: la fighting (masculin+feminin) internaţional se totalizează un
număr de „1992” acţiuni finalizate cu ippon, iar la nivel naţional
doar „1256”. Acurateţea tehnică din ţara noastră este mult mai
redusă decât pe plan internaţional. În partea a doua şi a treia, lupta
prezintă aceleaşi tendinţe și, datorită nivelului de pregătire psiho-
motric, pe plan internaţional tehnicile se realizează cu o eficienţă mai
mare şi într-o manieră mai spectaculoasă;
Odată cu finalizarea acestui studiu de cercetare, am
concretizat profilul ju-jitsu-ka pentru ambele sisteme de concurs,
definind totodată şi trăsăturile de personalitate, conform testărilor
efectuate.
Astfel, în urma cercetării constatative, putem susţine că
ipoteza conform căreia „profilul temperamental al sportivilor ce
practică sistemul fighting este diferit de cei ce practică sistemul duo-
demonstrativ”, este parțial adevărată şi susţinută de rezultatele
evidenţiate în cadrul testării.
De asemenea, am demonstrat că „profilul motric al sportivilor
ce practică sistemul fighting este diferit de cel al sportivilorcei ce
practică sistemul duo-demonstrativ”. Analizele efectuate au scos în
evidență solicitări diferite din partea sportivilor în funcție de
sistemul abordat.
Ipoteza conform căreia „bagajul tehnico-tactic manifestat în
competiţiile sportive este diferit în sistemul fighting de la o categorie
de greutate la alta şi la masculin şi la feminin, atât pe plan
internaţional cât şi pe plan naţional” este infirmată deoarece
categoriile de greutate prezintă moduri de abordare asemănătoare,
singura diferenţă observându-se în ponderea procedeelor.
Ipoteza conform căreia „în prezent, în ju-jitsu sistemul
fighting, tehnica singulară se impune comparativ cu tehnica
combinată” a fost confirmată şi susţinută în urma studiului efectuat
observând că, deşi ar trebui să se puncteze combinaţia, mult mai
apreciate sunt tehnicile singulare.
Pentru creşterea performanţelor sportive este necesară o nouă
abordare a laturei competiţionale sprijinită pe profilele psihomotrice
care să răspundă cerinţelor fiecărui sistem competiţional, acest lucru
reieșind din nivelul scăzut al rezultatelor.
În urma formării profilului ju-jitsu-ka pentru sistemele
competiţionale specifice, putem concluziona că, pentru a accederea
spre înalta performanţă, un sportiv trebuie să aibă, pe lângă talent şi
vocaţie, calităţi motrice specifice, calităţi morale și volitive,
aptitudini coordinative, calităţi fizice şi psihice şi, nu în ultimul rând,
o pregătire tehnică completă şi variată.
Cunoaşterea profilelor motrice oferă sportivilor un ideal în
formarea lor, iar antrenorului un model de formare a sportivului.
PARTEA A III- A
EFICIENŢA PREGĂTIRII DIFERENŢIATE A

PRACTICANŢILOR DIN SISTEMELE FIGHTING ŞI DUO-
DEMONSTRATIV
CAPITOLUL 6
DESIGNUL OPERAŢIONAL AL CERCETĂRII
6.1. PREMISELE CERCETĂRII
Analizând rezultatele studiului preliminar, considerăm că este

oportun să realizăm o strategie de îmbunătăţire a nivelului de
pregătire pentru aspiranţii şi juniorii din ju-jitsu pentru cele două
sisteme. Cercetarea a pornit de la premisa că: îmbunătăţirea
metodelor de antrenament specifice ju-jitsu-lui competiţional poate
influenţa în mod pozitiv performanţele motrice şi competiţionale ale
sportivilor din sistemul fighting şi duo-demonstrativ la nivelul
juniorilor şi aspiranţilor.
6.2. SCOPUL, OBIECTIVELE ŞI SARCINILE CERCETĂRII
Cercetarea de faţă intră în categoria cercetării aplicative, cu

posibilităţi de promovare a rezultatelor mai ales în practica de
antrenament.
Scopul cercetării vizează evidenţierea eficienţei pregătirii
practicanţilor din sistemele fighting şi duo-demonstrativ.
Monitorizarea antrenamentului şi dirijarea lui ştiințific vor
evidenţia importanţa aplicării metodelor propuse în antrenament şi
plusul adus calităţilor motrice şi psihice, aspect ce va conduce către
rezultate superioare în competiţii.
În cadrul realizării acestei cercetări am urmărit atingerea
următoarelor obiective:
- elaborarea intervenţiei aplicative prin identificarea,
implementarea şi valorificarea celor mai eficiente metode şi măsuri
de pregătire psiho-fizică, dar şi tehnico-tactico-teoretică a
componenţilor loturilor reprezentative ale clubului Budo Seishin
angrenaţi în sistemele duo-demonstrativ şi fighting;
- elaborarea conţinutului programelor de pregătire generală,
tehnico-tactică şi specifice sistemelor abordate;
Sarcinile cercetării sunt:
- stabilirea eşantioanelor de lucru;
- stabilirea testelor şi probelor de evaluare;
- stabilirea metodelor de cercetare;
- stabilirea duratei experimentului;
- stabilirea locului de desfăşurare etc.;
- stabilirea datelor testărilor şi aplicarea lor;
- stabilirea metodelor de antrenament propuse pentru cele
două secţiuni competiţionale;
- utilizarea unor instrumente de evaluare obiective pentru a
aprecia nivelul pregătirii fizice generale, specifice şi tehnico-tactice;
- contabilizarea rezultatelor testării intermediare şi finale;
- observarea şi studierea efectelor aplicării metodelor de
antrenament propuse;
- analizarea evoluţiilor motrice şi a sportivilor;
- formularea concluziilor cercetării şi a propunerilor.
- analiza datelor, stabilirea concluziilor şi formularea
recomandărilor.
- elaborarea unei lucrări cu o cât mai înaltă ţinută academică
care să fie utilă specialiştilor domeniului, implicit la creşterea
performanţelor etc.
6.3. IPOTEZELE CERCETĂRII
În vederea atingerii scopului nostru am plecat de la

următoarele ipoteze: ameliorarea performanţelor motrice,
îmbunătăţirea comportamentului tehnico-tactic şi psihologic al
sportivilor din sistemul fighting şi sistemul duo-demonstrativ se
poate realiza prin utilizarea sistematică a unor mijloace de
acţionare care vizează pregătirea psihologică şi tehnico-tactică a
sportivilor.
- aplicarea metodelor specifice şi nespecifice, selecţionate şi
adaptate particularităţilor sistemelor fighting şi duo-demonstrativ
pot determina optimizarea procesului de pregătire psiho-fizică şi
tehnică specifică în ju-jitsu competiţional.
- includerea metodelor de pregătire psihologică determină
îmbunătăţirea valorilor eficienţei în luptă în cadrul ambelor sisteme
competiţionale.
6.4. ETAPELE DE DESFĂŞURARE A CERCETĂRII
Conform graficului iniţial de desfăşurare a cercetării prezentat

în preambulul lucrării noastre, în această ultimă etapă a demersului
nostru ştiinţific am realizat următoarele activităţi:
- aplicarea testării iniţiale februarie 2014:
- analiza, prelucrarea şi interpretarea rezultatelor din testarea
iniţială şi elaborarea studiului privind profilele motrice din ju-jitsu;
- definirea metodelor finale de pregătire pentru cele două
sisteme;
- elaborarea şi implementarea strategiei de pregătire;
- aplicarea testării intermediare august 2014:
- analiza, prelucrarea şi interpretarea rezultatelor testării
intermediare;
- readaptarea strategiei de antrenament şi în funcţie de
rezultatele competiţionale şi testarea intermediară;
- aplicarea testării finale februarie 2015:
- analiza, prelucrarea şi interpretarea rezultatelor testării
finale;
- analiza rapoartelor de cercetare nr. 1, 2 şi 3;
- elaborarea tezei de doctorat.
6.5. SUBIECŢII CERCETĂRII
Pentru elaborarea acestei cercetări am folosit 20 de subiecţi

din cadrul categoriilor de vârstă aspiranţi 15-18 ani şi juniori 18-21
ani, repartizaţi în două grupe de cercetare, numite grupa de control şi
grupa de experiment.
Repartizarea subiecţilor celor două grupe este realizată în
Tabelul nr. 19.
Tabelul nr. 19: Subiecţii celor două grupe de cercetare: grupa de

control şi grupa de experiment
6.6. METODELE DE CERCETARE ŞI DE EVALUARE
În realizarea experimentului final am utilizat următoarele

metode de cercetarea:
- metoda documentării sau studierii bibliografiei;
-metoda studierii documentelor privind planificarea
antrenamentului sportiv;
- metoda observaţiei ;
- metoda reprezentării grafice;
- metoda experimentului;
- metoda statistico-matematică.
Pentru aprecierea cercetării experimentale am folosit aceleaşi
teste de apreciere a capacităţii motrice şi psihice folosite şi în
cercetarea preliminară, şi anume:
- traseul psiho-fizic;
- testul de supleţe dinamică;
- testul săriturii cu coarda;
- testul de măsurare a capacităţilor coordinative;
- testul de echilibru „Flamingo”;
- testul de apreciere a distanţei;
- testul de viteză – coordonare „Naveta”;
- testul „în pătrat”;
- testul de orientare spaţio-temporală „Matorin”.
Specific acestei etape am aplicat şi metoda statistică cu
următoarele teste:
testul Mann-Whitney, testul Wilcoxon, testul Friedman
CAPITOLUL 7
COMPARAREA REZULTATELOR LA EVALUAREA
FINALĂ
7.1 TRASEUL PSIHO-FIZIC
În urma analizei celor două grupe de cercetare în cazul

traseului psiho-fizic, prezentăm în Tabelul nr. 20 rezultatele
comparative între cele două grupe, iar în Tabelul nr. 21
exemplificăm rezultatele testulului neparametric Mann-Whitney
„U”.
Tabelul nr. 20: Tabel comparativ privind diferenţele între cele două
grupe de cercetare la traseul psiho-fizic
Tabelul nr. 21: Rezultatele testului neparametric Mann-Whitney la

cele două grupe de cercetare la traseul psiho-fizic
La testul traseul psiho-fizic media grupei de experiment este

mai mică decât a grupei de control cu 1.90 secunde (-1.81%),
mediile fiind egale 104.80 la grupa de experiment respectiv 106.70
secunde la control. Rezultatele variază între 100 şi 118 secunde la
grupa de control şi între 100 şi 109 secunde la cea de experiment
analiza acestor rezultate se poate observa în Tabelul nr. 20.
În Tabelul nr. 21 se observă că la ambele testări dispersia
datelor în jurul mediei este omogenă. Conform testului neparametric
Mann-Whitney U între cele două grupe, la evaluările finale nu există
diferenţe semnificative statistic, z = -0.881, p = 0.378 > 0.05. Nu se
respinge ipoteza de nul conform căreia diferenţa dintre cele două
grupe la acest test final nu este semnificativă.
7.2. TESTUL DE SUPLEŢE DINAMICĂ
În Tabelul nr. 22 se observă că media grupei de experiment la

testul supleţe dinamică este mai mare decât a grupei de control cu
2.20 repetări (6.20%), mediile fiind egale 35.50 repetări la grupa de
experiment, respectiv 33.30 repetări la control. Rezultatele la testul
supleţe dinamică variază între 30 şi 37 repetări la grupa de control şi
între 34 şi 39 repetări la cea de experiment. La ambele evaluări
dispersia datelor este omogenă.
În Tabelul nr. 23 este prezentat testul neparametric Mann-
Whitney U arată că între cele două grupe, la testările finale, există
diferenţe semnificative statistic, z = -2.630, p = 0.009 <0.05. Indicele
de mărime a efectului (0.59) indică o diferenţă mare spre foarte mare
între cele două grupe. Se respinge ipoteza de nul şi se acceptă
ipoteza cercetării conform căreia diferenţa dintre cele două grupe la
acest parametru este semnificativă.
grupe de cercetare la testul de supleţe dinamică

cele două grupe de cercetare la testul de supleţe dinamică
7.3. TESTUL SĂRITURI CU COARDA
În urma analizei rezultatelor celor două grupe de cercetare în

cazul testului „sărituri cu coarda”, prezentăm în Tabelul nr. 24
rezultatele comparative între cele două grupe, iar în Tabelul nr. 25
„U”.
grupe de cercetare la testul sărituri cu coarda

cele două grupe de cercetare la testul sărituri cu coarda
La grupa de experiment media la testul sărituri cu coarda este

mai mare decât a grupei de control cu 1.60 repetări (6.93%), mediile
fiind egale 23.10 la grupa de experiment, respectiv 21.50 repetări la
control. Numărul de repetări la testul sărituri cu coarda variază între
19 şi 25 la grupa de control şi între 20 şi 27 la cea de experiment. La
ambele evaluări dispersia datelor în jurul mediei este omogenă.
Conform testului neparametric Mann-Whitney U între cele două
grupe, la evaluările finale, nu există diferenţe semnificative statistic,
z = -1.309, p = 0.190 > 0.05. Nu se respinge ipoteza de nul conform
căreia diferenţa dintre cele două grupe la această probă nu este
semnificativă.
7.4. MĂSURAREA CAPACITĂŢILOR COORDINATIVE
Rezultatele finale comparative pentru măsurarea capacităţilor

coordinative, sunt evidenţiate în Tabelul nr. 26, iar rezultatele
aplicarii testului neparametric Mann-Whitney sunt evidenţiate în
Tabelul nr. 27.
grupe de cercetare la testul de măsurare a capacităţilor coordinative

cele două grupe de cercetare la testul de măsurare a capacităţilor
coordinative
La testul de măsurare a capacităţilor coordinative media

grupei de experiment este mai mare decât a grupei de control cu 1.50
note (16.85%), notele medii fiind egale 8.90 la grupa de experiment,
respectiv 7.40 la control. Rezultatele la testul de măsurare a
capacităţilor coordinative variază între 7 şi 8 la grupa de control şi
între 7 şi 10 la experiment. La ambele evaluări dispersia datelor este
omogenă. Conform testului neparametric Mann-Whitney U între cele
două grupe, la evaluările finale, există diferenţe semnificative
statistic, z = -3.239, p = 0.001 <0.05. Indicele de mărime a efectului
(0.72) arată o diferenţă mare spre foarte mare între cele două grupe.
Se respinge ipoteza de nul şi se acceptă ipoteza cercetării conform
căreia diferenţa dintre cele două grupe la acest parametru este
semnificativă.
7.5. TESTUL DE ECHILIBRU – „FLAMINGO”
grupe de cercetare la testul de echilibru „Flamingo”
cele două grupe de cercetare la testul de echilibru „Flamingo”
Media grupei de experiment la testul de echilibru –

„Flamingo” este prezentată în Tabelul nr. 28 şi se observă că aceasta
este mai mică decât a grupei de control cu 1.60 dezechilibrări (-
32%). Numărul mediu de dezechilibrări fiind egale 5 la grupa de
experiment, respectiv 6.60 la control. Numărul de dezechilibrări
variază între 4 şi 10 la grupa de control şi între 1 şi 9 dezechilbrări la
cea de experiment. La ambele evaluări dispersia este neomogenă.
Testul Mann-Whitney U exemplificat în Tabelul nr. 29 arată că între
cele două grupe, la evaluările finale, nu există diferenţe
semnificative statistic, z = -1.298, p = 0.194 > 0.05. Nu se respinge
ipoteza de nul conform căreia diferenţa dintre cele două grupe la
acest test nu este semnificativă.
7.6. TESTUL DE APRECIERE A DISTANŢEI (7M)
grupe de cercetare la testului de apreciere a distanţei

cele două grupe de cercetare la testului de apreciere a distanţei
Conform Tabelului nr. 30 care prezintă testului neparametric
Mann-Whitney U între cele două grupe, la evaluările finale, nu există
diferenţe semnificative statistic la testul de apreciere a distanţei
(7m), z = -1.647, p = 0.100 > 0.05. În Tabelul nr. 31 sunt prezentate
rezultatele între cele două grupe unde se observă că media grupei de
experiment este mai mare decât a grupei de control cu 14 cm
(2.33%), mediile fiind egale 600 cm la grupa de experiment,
respectiv 586 cm la control. Aprecierea medie a distanţei variază
între 550 şi 620 cm la grupa de control şi între 590 şi 610 cm la
experiment. La ambele testări dispersia datelor în jurul mediei este
omogenă. Nu se respinge ipoteza de nul conform căreia diferenţa
dintre cele două grupe la acest test nu este semnificativă.
7.7. TESTUL DE VITEZĂ – COORDONARE „NAVETA”
grupe de cercetare la testul „Naveta”

cele două grupe de cercetare la testul „Naveta”
În urma analizei rezultatelor finale prezentate în Tabelul nr.

32 la testul de Viteză – coordonare „Naveta” media a grupei de
experiment este mai mică decât a grupei de control cu 0.19 secunde
(-0.95%), timpul mediu fiind egal cu 20.35 secunde la grupa de
experiment, respectiv 20.55 secunde la control. Numărul de secunde
la testul de Viteză – coordonare „Naveta” variază între 19 şi 23.08 la
grupa de control şi între 14 şi 20 la experiment. La ambele evaluări
dispersia datelor este omogenă. Testul neparametric Mann-Whitney
U exemplificat în Tabelul nr. 33 demonstrează că există diferenţe
semnificative statistic între cele două grupe, la evaluările finale, z = -
3.585, p < 0.001 < 0.05. Se acceptă ipoteza cercetării conform căreia
diferenţa dintre cele două grupe la acest parametru este
semnificativă.
7.8. TESTUL DE ORIENTARE SPAŢIO-TEMPORALĂ

„MATORIN”
În urma aplicării testului de semnificaţie Mann-Whitney U

exemplificat în Tabelul nr. 34 se observă că rezultatele la cele două
grupe, la evaluările finale, arată diferenţe semnificative statistic la
testul de orientare spaţio-temporală „MATORIN”, z = -2.308, p =
0.021 < 0.05. Nota medie a grupei de experiment este mai mare
decât a grupei de control cu 1 (10.64%), mediile fiind egale 9.40 la
grupa de experiment, respectiv 8.40 la control. Notele la testul de
orientare spaţio-temporală „MATORIN” variază între 7 şi 10 la
grupa de control şi între 8 şi 10 la experiment acestea se pot observa
din Tabelul nr. 35. La ambele evaluări dispersia datelor în jurul
mediei este omogenă. Indicele de mărime a efectului (0.52) arată o
diferenţă mare spre foarte mare între cele două grupe. Se respinge
ipoteza de nul şi se acceptă ipoteza cercetării conform căreia
semnificativă.
grupe de cercetare la testul Matorin
cele două grupe de cercetare la testul Matorin
7.9. TESTUL „ÎN PĂTRAT”
În urma analizei rezultatelor celor două grupe de cercetare în

cazul testului „în pătrat”, prezentăm în Tabelul nr. 36 cu rezultatele
comparative între cele două grupe, iar în Tabelul nr. 37
„U”.
grupe de cercetare la testul „în pătrat”
Tabelul nr. 37: Rezultatele testului neparametric Mann-Whitney

„U” la cele două grupe de cercetare la testul „în pătrat”
La Testul „în pătrat” media grupei de experiment este mai

mică decât a grupei de control cu 0.45 secunde (-7.10%), mediile
fiind egale cu 6.34 secunde la grupa de experiment, respectiv 6.79
secunde la control. Rezultatele variază între 5 şi 7.60 secunde la
grupa de control şi între 5 şi 7.90 secunde la experiment. La ambele
evaluări dispersia datelor în jurul mediei este relativ omogenă.
Potrivit testului Mann-Whitney U între cele două grupe, la evaluările
finale, nu există diferenţe semnificative statistic, z = -0.986, p =
0.324 > 0.05. Nu se respinge ipoteza de nul conform căreia diferenţa
dintre cele două grupe la acest parametru nu este semnificativă.
7.10. CONCLUZII PRIVIND REZULTATELE

EXPERIMENTULUI
Analiza experimentului indică o evoluţie a rezultatelor în

cazul ambelor grupe de cercetare, dar în cazul grupei de control
evoluţia prezintă progrese reduse, comparativ cu grupa de
experiment unde se observă un salt calitativ în rezultatele testelor, în
special în activitatea competiţională.
Concret, în urma aplicării testelor putem trage următoarele
concluzii:
- la testul „traseul psiho-fizic” media grupei de experiment
este mai mică decât a grupei de control cu 1.90 secunde; între cele
două grupe, la evaluările finale, indicele de mărire a efectului fiind
de (0.20) ceea ce demonstrează că nu există diferenţe semnificative
statistic, dar precizăm că evoluţia grupei de experiment s-a
îmbunătăţit cu 11,8 secunde, iar cea a grupei de control cu doar 9,10
secunde.
- la testul de „supleţe dinamică” media grupei de experiment
este mai mare decât a grupei de control cu 2.20 repetări. Indicele de
mărime a efectului (0.59) indică o diferenţă mare spre foarte mare
între cele două grupe. Se respinge ipoteza de nul şi se acceptă
ipoteza cercetării conform căreia diferenţa dintre cele două grupe la
acest parametru este semnificativă.
- la testul „sărituri cu coarda” se observă o evoluţie destul de
semnificativă, respectiv la testarea iniţială în cadrul grupei de
experiment s-a înregistrat o medie de 14,10, iar la testarea finală o
medie de 23.10, comparativ cu media grupei de control la testarea
iniţială de 15,20, iar la cea finală de 21,50. Conform testului
neparametric Mann-Whitney U între cele două grupe, la evaluările
finale nu există diferenţe semnificative statistic având un indice al
mărimi efectului de (0.29), însă evoluţia rezultatelor ne îndreptăţeşte
să credem că metodele aplicate în cadrul grupei de experiment au
avut efectele dorite.
- la testul de „măsurare a capacităţilor coordinative” media
grupei de experiment este mai mare decât a grupei de control cu 1.50
note (16.85%), notele medii având valori de 8.90 la grupa de
experiment, respectiv 7.40 la control. Indicele de mărime a efectului
(0.72) arată o diferenţă mare spre foarte mare între cele două grupe.
Se respinge ipoteza de nul şi se acceptă ipoteza cercetării conform
căreia diferenţa dintre cele două grupe la acest parametru este
semnificativă.
- în cazul testului de „echilibru – Flamingo” nu există
diferenţe semnificative statistic, însă evoluţia grupei de experiment
s-a materializat printr-un procent mult mai redus de dezechilibrări
(8,30), iar în cadrul grupei de control s-au observat oscilaţii în cadrul
celor trei evaluări.
- rezultatele testului de „apreciere a distanţei” ne confirmă
evoluţia pozitivă a grupei de experiment. Astfel că subiecţii din
cadrul grupei de experiment în perioada desfăşurării cercetării nu au
primit nici o penalizare legată de contact dur sau lovitură fără
control, ceea ce demonstrează o îmbunătăţire considerabilă a
aprecierii distanţei de luptă. Testul neparametric Mann-Whitney U
sublinează că între cele două grupe, la evaluările finale, nu există
diferenţe semnificative statistic (0.37).
- la testul de viteză – coordonare „Naveta” media grupei de
experiment este mai mică decât a grupei de control cu 0.19 secunde
(-0.95%) şi nu există diferenţe semnificative statistic între cele două
grupe. În cadrul grupei de control s-a observat o evoluţie de 3.26 sec,
iar în cazul grupei de experiment s-a observat o evoluţie de 4.14 sec,
ceea ce ne face să credem că metodele utilizate au avut un efect
pozitiv.
- la testul de „orientare spaţio-temporală” se observă că
rezultatele la cele două grupe arată diferenţe semnificative statistic,
media grupei de experiment fiind mai mare decât a grupei de control
cu 1, mediile având valorile de 9.40 la grupa de experiment,
respectiv 8.40 la control. Indicele de mărime a efectului (0.52) arată
o diferenţă mare spre foarte mare între cele două grupe. Se respinge
ipoteza de nul şi se acceptă ipoteza cercetării conform căreia
semnificativă.
- la testul „în pătrat”, media grupei de experiment este mai
mică decât a grupei de control cu 0.45 secunde, iar testul Mann-
Whitney U sublinează că nu există diferenţe semnificative statistic
Cu alte cuvinte, în cadrul experimentului nostru s-au
evidenţiat evoluţii semnificativ statistic în cadrul grupei de
experiment în cazul a trei teste (testul de supleţe, testul capacităţilor
coordinative şi testul Matorin), iar cadrul altor patru teste se observă
o diferenţă consistentă în progresul grupei de experiment comparativ
cu grupa de control. Evoluţia celor două grupe păstrează tendinţe
asemănătoare în cadrul testului de viteză „naveta” şi testului de
agilitate „în pătrat”.
Ipoteza de cercetare conform căreia: „ameliorarea
performanţelor motrice, îmbunătăţirea comportamentului tehnico-
tactic şi psihologic al sportivilor din sistemul fighting şi sistemul
duo- demonstrativ se poate realiza prin utilizarea sistematică a unor
mijloace de acţionare care vizează pregătirea psihologică şi
tehnico-tactică a sportivilor” a fost parțial confirmată pe baza
diferenţelor existente între cele două grupe de cercetare şi a
rezultatelor competiţionale superioare.
Problema ştiinţifică importantă soluţionată în domeniu o
constituie introducerea şi dezvoltarea metodelor nespecifice de
antrenament la aspiranţi şi juniori în cadrul antrenamentului sportiv în
ju-jitsu, prin respectarea componentelor antrenamentului sportiv, ceea ce
va conduce la sporirea nivelului de pregătire.
CAPITOLUL 8
CONCLUZII GENERALE
Ca şi concluzii generale ale tezei, vom evidenţia:

- studiul literaturii de specialitate evidenţiază faptul că tema
propusă nu este tratată, iar interesul pentru actualizarea şi
modernizarea metodelor de antrenament în ju-jitsu competiţional
este o cerinţă pentru îmbunătăţirea rezultatelor sportive în acest stil.
- cunoaşterea factorilor antrenamentului în dezvoltarea
strategiilor reprezintă elementul de bază în accesarea metodelor
viitoare folosite în antrenamentul pentru accederea la înalta
performanţă.
- dezvoltarea calităţilor motrice trebuie să fie adaptate
fiecărui sistem competiţional, respectând cerinţele moderne ale
antrenamentului sportiv.
- folosirea metodelor de antrenament neconvenţionale
captează şi motivează ju-jitsu-ka pentru abordarea mult mai
dinamică a pregătirii specifice.
- implicarea în mod constant în antrenament a factorului
psihic îi ajută pe sportivi să dovedească stăpânire de sine şi siguranţă
sporită în realizarea sarcinilor motrice.
- cunoaşterea tipului de efort specific ju-jitsu-lui poate veni în
sprijinul antrenorilor pentru orientarea pregătirii sportivilor într-un
mod specific stilului.
- pregătirea moral-etică şi teoretico-metodică poate influenţa
pozitiv temperamentul sportivilor, rezultatele competiţionale şi
evoluţia individului şi în viaţa extrasportivă.
- importanţa selecţiei în ju-jitsu şi orientarea sportivilor în
funcţie de aptitudinile proprii, precum şi o pregătire dirijată şi
sistematică poate asigura atingerea marii performanţe sportive. Astfel,
se dovedeşte că importanţa respectării cerinţelor antrenamentului
sportiv modern în planificarea şi desfăşurarea antrenamentului specific
în ju-jitsu reprezintă un element de bază în îmbunătăţirea performanţei.
- evoluţia sistemului competiţional şi modul de desfăşurare
solicită din partea specialiştilor o nouă abordare a pregătirii, selectând
mijloacele eficiente care pot asigura îmbunătăţirea bagajului motric
general, dar mai ales cel specific stilului.
- sistemul competiţional din ju-jitsu se află în plină ascensiune:
pornind de la cele două probe clasice s-au dezvoltat alte două secţiuni
de concurs duo-show şi ne-waza, care, deşi par asemănătoare cu cele
actuale duo-demonstrativ şi fighting, acestea solicită noi abordări şi
orientări în pregătirea sportivilor de care specialiştii din domeniu ar
trebui să ţină cont.
CAPITOLUL 9
ELEMENTE DE ORIGINALITATE ŞI VALORIFICAREA

REZULTATELOR
9.1. ELEMENTE DE ORIGINALITATE
La nivel naţional, aceasta este una dintre primele teze care

abordează ju- jitsu competiţional din perspectiva unei cercetări
ştiinţifice, iar evoluţia firească a stilului impune noi abordări în
pregătirea ju-jitsu-ka.
Analiza tipurilor temperamentale şi corelarea lor cu orientarea
sportivilor spre sistemele către care prezintă înclinaţii reprezintă un
element de originalitate.
Elaborarea profilelor motrice specifice celor două sisteme
competiţionale reprezintă o altă componentă originală a tezei.
Valorificarea lor în practică ar trebui să orienteze specialiştii din
domeniu în selecţia sportivilor pentru cele două sisteme
competiţionale.
Studiul asupra bagajului motric utilizat la nivel mondial şi
naţional reprezintă un punct de plecare pentru viitoarele planuri de
pregătire şi reprezintă o abordare originală a rezultatelor din cadrul
competiţiilor sportive. Crearea baremelor de notare a reprezentat un
alt element de originalitate în cadrul tezei.
Utilizarea şi/sau adaptarea în pregătire a metodelor specifice
judo-ului la cerinţele din sistemul fighting din ju-jitsu a reprezentat o
nouă abordare personală, având efecte benefice atât în cadrul
rezultatelor sportive, dar şi în cazul îmbunătăţirii calităţilor motrice.
Implementarea metodelor invovatoare în sistemul duo-
demonstrativ a ajutat la eliminarea antrenamentului de uzură utilizat
în modul clasic de pregătire a sportivilor acestui sistem.
Un alt aspect de originalitate al lucrării constă în faptul că
subiecţii cercetării noastre au fost campionii ţării la categoriile lor de
greutate, rezultatele obţinute în urma măsurării şi evaluării prestaţiei
lor constituind un reper bun pentru viitoarele testări ale specialiştilor
domeniului.
Planurile anuale de pregătire prezentate în partea a treia sunt
originale, elaborate, inclusiv, prin consultarea cu specialişti ai
domeniului, cât şi cu metodişti în domeniul pregătirii psiho-fizice.
9.2. VALORIFICAREA PRACTICĂ A CERCETĂRII
Experienţa acumulată în domeniul sportiv şi în arte marţiale,

inclusiv competiţională, am valorificat-o prin colaborarea la editarea
unor lucrări de specialitate, ne referim aici la Manualul de educaţie
fizică pentru pompieri - de care am vorbit pe parcursul tezei noastre.
De asemenea, am publicat sau suntem în curs de publicare cu o serie
de articole pe teme conexe în conferinţe, sesiuni de comunicări
ştiinţifice, congrese internaţionale, dintre care exemplificăm:
 Galan, D. 2012, Capacităţile coordinative în ju-jitsu,
Lucrare de dizertaţie, UNEFS 2012;
 Galan, D. 2014, Studiu comparativ privind agresivitatea
şi temperamentul sportivilor din sistemul fighting si sistemul duo
demonstrativ al practicanţilor de ju jitsu; Conferinţa Naţională de
Arte Marţiale, ediţia a V-a, Cluj-Napoca;
 Galan P. D., Galan D. D., Ju-jitsu as a method of
psycho-physical training in the contemporay age; Arena Jurnal of
Physical Activities Nr.3/2014 ISSN 2285-830X;
 Galan D., 2014, Ju-jitsu in psycho- physical training of
individuals The 4th International Congress of Physical Education,
Sport and Kinetotherapy, Bucharest, 2014;
 Galan D., Raţă G., 2016, Types of learning and their
applications in ju-jitsu, Revista Discobolul (în curs de publicare);
 Galan D., Raţă G., 2016, Study on the frequency of
fighting system techniques in ju-jitsu, Revista Discobolul (în curs de
publicare).
 Galan D., Raţă G., Galan P. D. 2016 Study on
improving the technical level of athletes practicing duo-
demonstration system in ju-jitsu- aspirant level 12-15 years, Edu –
word 2016.
BIBLIOGRAFIE
1. *** (2002). Enciclopedia Educaţiei fizice şi Sportului din Romȃnia, Editura

Aramis, Bucureşti, p. 355.
2. *** Proiectarea opusă după Frederic L. (1993). Dicţionar de Arte
Marţiale, Editura Enciclopedică, Bucureşti.
3. Albu, Constantin, Albu, Adriana, Vlad Tiberiu, Leonard & Iacob, Ioan
(2006): Psihomotricitatea. Editura Institutul European, Iași.
4. Albu, Constantin, Albu, Adriana, Vlad Tiberiu, Leonard & Iacob, Ioan
(2006): Psihomotricitatea. Editura Institutul European, Iași.
5. Allport, G. (1991). Structura şi dezvoltarea personalităţii. Bucureşti,
Editura Didactică şi Pedagogică.
6. Apostol, I. (1998). Ergofiziologie, Editura Universităţii ,,Al. I. Cuza”, Iaşi,
p. 48.
7. A.P.A., 2013, Manual de publicare al Asociaţiei Americane de Psihologie,
Ediţia a 6-a, Editura Rentrop şi Straton, Bucureşti
8. Amlinei N.(2006). Curs practic de karate do. Editura Polirom,Iaşi P.51.
9. Anderson B. (1988). Streching , Volumul I, Ed.Solar , Bucureşti .
10. Avram I.(1969)Judo, Editura consiliu naţionala pentru educaţie fizică şi
sport, Bucureşti p.102
11. Ardelean, V., 2015, Variabilitate individuală şi invarianţi în expresia
cinematică a unor elemente tehnice de kata din arte marţiale, Teză de
doctorat, Universitatea din Pitești
12. Badea, D. (2003). Rugby –strategia formativă a jucătorului, Editura FEST,
Bucureşti, p. 26.
13. Băiţel, I. (2016) Aspecte cinematice ale loviturii directe de pumn fără
finalizare, U.N.E.F.S Teză de doctorat. Bucureşti
14. Băițel. I., Deliu, D., 2014, Judo pentru începători. Centura albă, centura
galbenă, Editura Discobolul, București
15. Bizim A. (1994)Metodica educaţiei fizice în învăţamântul superior, Editura
Universităţii Bucureşti, p.140
16. Bota A. Exerciţii fizice pentru viaţă activă, activităţi motrice de timp liber.
Bucureşti: Cartea Universitară, 2006, p .16-57.
17. Bompa, T. O. (2001). Periodizare: teoria şi metodica antrenamentului,
Ediţia a-4-a, Editura C.N.F.P.A., p. 48, 64.
18. Bompa T.O. (2001). - Teoria şi Metodologia Antrenamentului Sportiv –
periodizarea, Editura Ex Ponto, Constanţa,
19. Bompa T.O.(2003)- Totul despre pregătirea tinerilor campioni, Şcoala
Naţională de Antrenori, Editura Ex Ponto, Bucureşti,
20. Bonchiş, E. (1996). Cunoaşterea de sine şi de altul, culegere de probe
psihologice, Editura Casa Corpului Didactic, Oradea.
21. Bocoș, Mușata (2007), Didactica disciplinelor pedagogice – un cadru
constructivist. Editura Paralela 45, Pitești.
22. Bonchiş, E. (2009). Introducere în psihologia personalităţii, Editura
Universităţii, Oradea.
23. Bota, C. (2000). Ergofiziologie, Editura Globus, Bucureşti, p. 49.
24. Botez M., Farcaş G. (2002). Tehnici de autoapărare pentru poliţişti şi
jandarmi, Timişoara, p.4
25. Bruce, L. (1978). Bruce Lee’s Fighting Methode.
26. Buss, A. H., Perry, M. (1992). The agression questennare, journal of
personality and social psychologie, p. 63.
27. Căileanu T.(1984)- Mic dicţionar al sporturilor, Editura Albatros, Bucureşti,
28. Cârstea, Gh. (1993). Teoria şi metodica educaţiei fizice, Editura Universul,
Bucureşti, p. 47.
29. Cârstea, Gh. (2000). Teoria şi metodica educaţiei fizice şi sportului, Editura
AN-DA, Bucureşti.
30. Cerghit, I. (2002), Sisteme de instruire alternative şi complementare.
Structuri, stiluri şi strategii, Editura Aramis, Bucureşti.
31. Cerghit, I. (2006), Metode de învăţământ, Ediţia a IV-a revăzută şi adăugită,
Editura Polirom, Iaşi.
32. Cismaş, C., Ozarchevici, C. (2001). Sporturi de luptă, Editura Printech,
Bucureşti, p. 47.
33. Cojocaru, V. (1995). Jocul de fotbal- Elemente de strategie şi tactică, Ed.
Ag Topaz, Bucureşti, p. 53.
34. Cochran, S., 2001, Complete conditioning for Martial Arts, Human
Kinetics, USA.
35. Colibaba D., Bota, I. (1998). Jocuri sportive - Teorie şi metodică, Ed.
Aldin, Bucureşti, p. 56.
36. Cordun, M. (2009). Kinantopometrie, Editura CD Press, Bucureşti, p. 138.
37. Cungi C., Limousin S.,( 2004)- Metode şi tehnici de relaxare, - Editura
Polirom, Bucureşti
38. Deliu, D., 2001, Rolul reacţiei motrice în diagnoza, prognoza şi desfăşurarea
procesului de învăţare şi perfecţionare a tehnicii din artele marţiale, Teză de
doctorat, ANEFS, Bucureşti
39. Deliu, D. (2008). Metodica disciplinelor sportive de combat, Editura Bern,
Bucureşti, p. 18, 23.
40. Deliu, D. (2008). Antrenamentul sportiv în disciplinele sportive de combat,
Editura Bern, Bucureşti, p. 17, 19, 49.
41. Deliu, D. (2000). Karate do, Editura ANEFS, Bucureşti, p. 125.
42. Deliu, D. (2002). Cursuri teoretico-metodice de arte marţiale, Editura
Studenţească, Bucureşti.
43. Deliu, D. (2007). Predicţia performanţelor sportive, Editura Bern,
Bucureşti, p. 12.
44. Dem, G. C. (1912). Metodã practicã de apãrare şi atac, Editura Librăriei
Theodosium Jonniţiu Fii, Bucureşti.
45. Derlogea, Ş., Ionescu, D. C. (1990). Aikido Calea Armoniei, Editura
Apimonia, Bucureşti, p. 65.
46. Dobre, I. C. (2010). Studiu privind procedeele tehnico-tactice eficiente din
ju-jitsul competiţional.
47. Dragnea, A. (1984). Măsurare şi evaluare în E.F.S., Editura Sport şi
Turism, Bucureşti, p. 134.
48. Dragnea A. (1994). Dimensiuni obiective şi subiective ale capacităţii de
performanţă (optimizarea sitemului atitudinal şi rolul acestuia în
manifestarea capacităţii de performanţă a sportivilor), teză de doctorat,
A.N.E.F.S., Bucureşti.
49. Dragnea, A., Mate, S. (2002). Teoria sportului, Editura FEST , Bucureşti.
50. Dragnea, A., Teodorescu, S. (2002). Teoria sportului, Editura FEST,
Bucureşti, p. 88, 102, 131.
51. Dragnea, A.,Teodorescu, S., Stănescu, M., Aura, B., Sorin Ş., Virgil T.
(2006). Educaţie fizică şi sport, Teorie şi didactică, Editura FEST,
Bucureşti.
52. Drăgan, I. (1978). Refacerea organismului după efort. Editura Sport-
Turism, Bucureşti, p. 37.
53. Drăgan, I. şi colab. (2002). Medicina sportivă, Editura Medicală, Bucureşti,
p. 507.
54. Ene, L. (1990). Kinetoterapie Orientală , Editura Cronos 90, p. 14 .
55. Epuran, M. (2001). Psihologia Sportului de Performanţă: Teorie şi
practică, Editura Fest, Bucureşti, p. 74.
56. Epuran, M. (1983). Psihologia educaţiei fizice, Vol III, IEFS, Bucureşti, p.
136.
57. Epuran, M. (1990). Modelarea conduitei sportive, Editura Sport –Turism,
Bucureşti, p.136.
58. Epuran, M., Holdevivi, I., Toniţa, F. (2001). Psihologia sportului de
performanţă: teorie şi practică, Editura FEST, Bucureşti, p. 208- 210.
59. Epuran, M. (1963). Pregătirea psihologică a sportivului, Editura Ununii de
cultură fizică şi sport, Bucureşti, p. 105.
60. Epuran, M., Stănescu, M., 2010, Învățarea motrică – aplicații în activități
corporale, Editura Discobolul, București
61. Frederic, L., 1993, Dicţionar de arte marţiale, Editura Enciclopedică,
Bucureşti
62. Funakoshi, G. (1981). Karatedo my way of life, Kodansha International,
Tokyo, Japan.
63. Frazzei, F. (1972). Judo de la centura albă la centura neagră, Editura
Militară, Bucureşti, p. 9.
64. Galan, D. (2005). Ju-jitsu; elemente de teorie, filozofie şi metodică de
antrenament, Editura EstFallia, Bucureşti, p. 30.
65. Galan, D. (2006). Ju jitsu kansetsu waza, Editura RisoPrint, Cluj-Napoca.
66. Galan, D. D. (2011). Aptitudinile coordinative în Ju-jitsu, Disertaţie
Master, UNEFS.
67. Galan D., Galan, D. D., Dobre, I. C. (2010). Manual de educaţie fizică
pentru pompieri, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, p. 52.
68. Galan, D. (2007). Autoapărare pentru studenţi –anul I de studiu, Editura
Risoprint, Cluj-Napoca.
69. Galan, D. (2007). Autoapărare pentru studenţi –anul II de studiu, Editura
70. Galan, D. (2014). Curs de formare instructori arte marţiale, Editura
71. Galan, D., Gârbea, I. (2013). Educaţie psiho-fizică în Institutul de studii
pentru ordine publică, Editura Risoprint, Cluj-Napoca.
72. Galan, D., Galan, D. D., Dobre, I. C. (2010). Manual de educaţie fizică
pentru pompieri, Editura Risoprint, Cluj-Napoca.
73. Gagea A., Tiron C., 2007, Cunostintele interdisciplinare – un atu al
antrenorului de înaltă performanţă, Editura Ministerului Internelor si
Reformei Adiminstrative, Bucuresti
74. Gianino, C., 2009, La Fisica del karate. Analisi teorica dell’energia di
impatto di una tecnica di pugno, Didattica delle Scienze e Informatica 259
75. Gracie R., Danaher J. (2003). Mastering jiu jitsu, Editura Hunman Kinetics,
United States, Champaing.
76. Green, T. A., 2001, Martial arts of the world: an enciclopedia, Published by
ABC_CLIO, Inc., Santa Barbara, California
77. Grigore, V., 2001 - Bazele teoretice ale antrenamentului sportiv, Editura
Semne, Bucureşti
78. Goleman, Daniel (2005), Inteligența emoțională. Editura Curtea veche,
București.
79. Goodman, F.( 2010) The ultimate book of martial arts, Hermes House,
London
80. Hantău , I., Bocioac, L. (1998). Antrenamentul în Judo; Pregătirea fizică şi
psihică, Editura Universităţii din Piteşti.
81. Hantău, I., Bocioacă, L. ( 2002). Judo-Curs de bază, ANEFS, Bucureşti.
82. Hantău, I. (1996). Manual de Judo, Editura Didactică şi Pedagogică R.A.
Bucureşti.
83. Hirtz, P. (1991). Testul de motricitate sportivă în diagnosticarea calităţilor
de coordonare. Bucureşti,C.C.P.S., S.D.P. 312.
84. HorghidaN, V. (1997). Metode de psihodiagnostic. Bucureşti, Editura
Didactică şi Pedagogică R.A.
85. Horghidan, V. (1998). Problematica psihomotricităţii. Note de curs master,
Bucureşti: A.N.E.F.S.
86. Hoble, V. (2012). Istoria practicării artelor marţiale în România şi în lume,
Editura Academicpres, Cluj-Napoca, p. 64, 68, 69, 71, 89.
87. Holdevici, I., Crăciun, B. (2013). Psihologia sportului, note de curs, p. 81-
88. Ionescu, Miron, (2000), Demersuri creative în predare și învățare, Editura
Presu Univesitară Clujeană, Cluj-Napoca.
89. Jerry R. Thomas, K., Jack K. N. (1996). Metodologia cercetării corporale
în activitatea fizică, M.T.S. / C.C.P.P.S., Bucureşti, p. 15.
90. Jigoro, K. (1981). Kodokan Judo, Japan.
91. Kanazawa, H. (2010).Karate The complet Kata, Kodansha International,
Tokyo, p. 11.
92. Kanazawa, H. (2004). Karate fighting techniques, Edition Hardcover
Kodansha, USA, p. 10.
93. Kelemen, Gabriela (2008), Psihopedagogia supradotării-strategii de
identificare și educare a copiilor supradotați,Editura Universității „Aurel
Vlaicu”,Arad.
94. Laşcu, V. G. (1986). Judo –judo competiţional; combinaţii şi contraatacuri.
Editura Sport-Turism, Bucureşti.
95. Laşcu, V. G., Gotelet, V. (1981). Judo – tehnici de luptă la sol, Editura
Sport-Turism, Bucureşti.
96. Laşcu, V. G., (1986). Judo, Editura Sport-Turism, Bucureşti, p. 22.
97. Laşcu, V. G. (1992). Judo şi Kata. Editura Sport-Turism, Bucureşti, p. 12.
98. Lewis, P., 1996, Introducere in arte martiale – origini, filosofie, practica.
Editura Teora, Bucuresti
99. Macovei, S. (1998). Supleţea, Editura ANEFS, Bucureşti.
100. Manno, R. (1992). Bazele teoretice ale antrenamentului sportiv, Editura
Revue E.P.S., p. 101.
101. Manno, R. (1989). Les bases de l’entraînement sportif, Editore S.P.A.,
Bologna, (1996) reeditată la C.P.P.S., Bucureşti, p. 140, 144.
102. Matthews, G., Deary, I. J., Whiteman, M.C. (2012). Psihologia
personalităţii-trăsături, cauze, consecinţe, Editura Polirom, Bucureşti, p. 377.
103. Minulescu, M. (1996). Chestionarele de personalitate în evaluarea
psihologică, Editura Garell Publishing House, Bucureşti.
104. Minulescu, M. (2004). Psihodiagnoza modernă. Chestionarele de
personalitate, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti.
105. Mitra Gh., Mogoş Al. Metodica educaţiei fizice şcolare ediţia a III a
revăzută şi adăugită. București: Sport -Turism, 1983. 175
106. Muraru, A. (1975). Lecţii de judo. Editura Sport –Turism, Bucureşti.
107. Muraru, A. (1994). Judo – bazele performanţei. Editura Garell Publishing
House, Bucureşti.
108. Neacşu, I. (1990). Metode şi tehnici moderne de învăţare eficientă, Editura
Militară, Bucureşti, p. 35.
109. Neacşu, I. (1990). Instruire şi învăţare. Bucureşti: Editura Didactică şi
Pedagogică.
110. Neagu, N. (2010). Teoria şi practica activităţii motrice umane, Editura
University Press, Târgul Mureş p. 57.
111. Negoiţă, A., Galan, D. (2009). Educaţie fizică şi sport prin metode
marţiale, Editura Risoprint, Cluj-Napoca.
112. Nicu, A. (1993). Antrenamentul sportiv modern, Editura Editis, p. 332
113. Noveanu, Eugen,Potolea,Dan (2007) Științele educației – Dicționar
enciclopedic, Volumul I, Editura Sigma,București.
114. Noveanu, Eugen,Potolea,Dan (2007) Științele educației - Dicționar
enciclopedic, Volumul II, Editura Sigma,București.
115. Popescu-Neveanu, P. (1978). Dicţionar de psihologie, Editura Albatros,
Bucureşti, p. 41.
116. Predescu T., Iancu A., Jocuri Sportive. Modele orientative de joc şi
pregătire baschet-fotbal-handbal-volei. Bucureşti: Printech, 2011, p. 83-126.
117. Planchard, Emile (1972), Cercetarea în Pedagogie, Editura Didactică și
Pedagogică, București.
118. Popper, Karl (1981) Logica cercetării,Editura ştiinţifică, Bucureşti.
119. Pufan, P. (1978). Psihologia muncii, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, p. 67.
120. Rateau, P. (2004). Metodele statistice şi experimentale în ştiinţele umane.
Iaşi, Editura Polirom.
121. Ratti O., Westbrook, A. (1999). Secrets of the samurai, Editura Castle
Books, p. 403.
122. Raţă, G. (2001). Studiu privind dinamica şi dezvoltarea detentei la copii şi
juniori, Teză de doctorat, p.85.
123. Raţă, G. (2010). Educarea creativităţii în educaţie fizică şi sport, Editura
Alma Mater, Bacău, p. 15.
124. Raţă, G., Raţă, C. (1999). Aptitudini motrice de bază, Editura Plumb,
Bacău.
125. Raţă G. Raţă B. C. (2006). Aptitudinile în activitatea motrică, Editura
Edusoft, Bacău, p. 12.
126. Rădulescu M. Şt. (2011), Metodologia cercetării ştiinţifice: elaborarea
lucrărilor de licenţă, masterat, doctorat, Ed. a 2-a, rev., Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti
127. Rădulescu, Șt.,Mihaela (2006), Metodologia cercetării științifice, Editura
Didactică și Pedagogică, București.
128. Riberio, S., Howell, K. (2008). Jiu-jitsu, University, Editura Victory Belt
Publish, Hong Kong.
129. STERNBERG, R.J. (2000). Handbook of intelligence. 2nd ed. Cambridge,
U.K.:Cambridge University Press.
130. Thomas, R., Eclache, J.-P., Keller, J. (1995). Aptitudini Motrice – teste şi
măsurători pentru tinerii sportivi, MTS/CCPPS, Bucureşti, p.73.
131. Thomas, Jerry,Nelson Jack (1997) Metodologia cercetării în activitatea
fizică. Volumul I, C.C.P.S., București.
132. Thomas, Jerry, Nelson Jack (1997) Metodologia cercetării în activitatea
fizică. Volumul II, C.C.P.S., București.
133. Teodorescu, S. (2009). Antrenament şi Competiţie, Editura Alpha MDN,
Buzău, p. 31, 29.
134. Teodorescu, S. 2009, Periodizare şi planificare în sportul de performanţă,
Ediţia a 2 a revizuită, Editura ALPHA MDN, 2009
135. Tudor, V., Crişan, D.I. (2007). Forţa-Aptitudine motrică, Editura Bern,
Bucureşti, p. 41.
136. Tudor, V., 2008, Măsurare şi evaluare în cultura fizică şi sport, Editura
Moroşan, Bucureşti
137. Tudor V., Şerbănoiu S. (2007) – Teoria şi Metodica educaţiei fizice şi
sportului, ANEFS, Bucureşti,
138. Tudos, Ş. (2000). Elemente de statistică aplicată, Editura Globus,
Bucureşti, p. 88.
139. Tudös, Ş. (2000). Criterii psihologice în fundamentarea şi structurarea
pregătirii sportive, Editura Paideia, Bucureşti, p.53.
140. Tudös, Ş. (2000). Criterii psihologice în fundamentarea pregătirii sportive.
Bucureşti, Editura Paideia.
141. U.R.Q.K.D. (1996). Qwan ki do „calea energiilor corporale”, Editura
Garell Publishing House, Bucureşti, p.153,
142. Urzeală, C. (2009) Metodica antrenamentului sportiv, Curs universitar, pg.
104
143. Vasilica, G. (2013). Note de curs, Învăţare, educare şi control motor.
144. Viespan, V. (2001). Anihilarea agresorilor prin tehnici de autoapărare,
Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, p. 170.
145. Weineck, J. (1997). Manuel D’Entrainement. Edition Vigot, Paris, p. 15,
32-41.
146. Weineck, J., (2001). L’allenamento ottimale, Edizione italiana della
decima edizione tedesca a cura di Pasquale Bellotti, Editori Calzetti Mariucci,
Roma, p. 107.
147. Weineck, J. (1994). Entreinmento optimo. Barcelona: Editorial Hispano
Europea, S.A.
148. ZAPAN, GH. (1984). Cunoaşterea şi aprecierea obiectivă a personalităţii.
Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.
149. ZLATE, M. (1999). Psihologia mecanismelor cognitive. Iaşi: Editura
Polirom
150. Zisulescu, Ş. (1978). Aptitudini şi talente, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, p. 17.
BIBLIOGRAFIE ON-LINE
1. http://www.psycholosphere.com/The%20Carroll%20Model%20by%20John%2
0Carroll.pdf, p. 3.
2. http://www.jjif.info/fileadmin/JJIF/Documents/jjif_book_of_ethics_ang.pdf
3. https://books.google.ro/books?id=Pk2O4zB - The art of peace
kOoC&printsec=frontcover&source=gbs_ge_summary_r&cad=0#v=onepage&
q&f=false.
4. http://documents.tips/documents/chestionar-de-agresivitate.html
5. https://www.scribd.com/doc/81131292/Buss-Perry-The-Agression-Questionnaire
6. http://www.hawaiilibrary.com/articles/Ju-
Jitsu_International_Federation#cite_note-4
7. http://www.budo-seishin.ro
8. http://www.cursuriartemartiale.ro
9. http://www.jjif.info/index.php?id=17
10. http://www.jjeu.eu
11. http://www.sportaccord.com/events/world-combat-games/
12. http://www.jjafu.org
13. http://www.jjau.org/index.php?id=2
14. http://www.upjj.org
15. http://jujitsuselfdefence.eu/index.html
16. http://www.theworldgames.org
17. http://www.fram.ro
18. http://ju-jitsu.webs.com

Rezumat Teza Galan

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Rezumat Teza Galan

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE ȘI CERCETĂRII

UNIVERSITATEA NAȚIONALĂ DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI

Doctorand: GALAN D. DORU

UNIVERSITATEA NAȚIONALĂ DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI

Vă facem cunoscut că, în data

Cu titlul: „Strategii de îmbunătățire a rezultatelor sportive la

în vederea obținerii titlului de Doctor în Științele Motricității Umane.

În conformitate cu H.G. nr. 681/2011, art. 39 (3) privind

PARTEA I. FUNDAMENTAREA TEORETICĂ ŞI

Liste tabele, figuri, scheme

Tabelul nr. 1: Repartiţia celor 20 subiecţi pe vârste............. 15

FUNDAMENTAREA TEORETICĂ ŞI METODOLOGICĂ A

1.1. IMPORTANŢA TEMEI ŞI LOCUL ACESTEIA ÎN

Odată cu „liberalizarea” practicării artelor marţiale după

1.2. ACTUALITATEA TEMEI ŞI ANALIZA REFLECTĂRII

În condiţiile în care omenirea este într-o continuă schimbare,

1.3. MOTIVAREA ALEGERII TEMEI

Abordând studiul artelor marţiale, al ju-jitsu-lui în mod

1.4. SCOPUL ŞI OBIECTIVELE GENERALE ALE

1.4.1. Scopul cercetării

1.4.2. Obiectivele cercetării

1.5. ETAPELE CERCETĂRII

Desfăşurarea cercetării a cuprins X etape în care s-au

Din informaţiile prezentate în partea întâi a tezei noastre,

STUDII PRELIMINARE PRIVIND PROFILELE

3.1. PREMISELE CERCETĂRII

Debutul şi desfăşurarea studiului propiu-zis a pornit de la

3.2. SCOPUL, OBIECTIVELE ŞI SARCINILE CERCETĂRII

Scopul studiului preliminar este de a creiona profilul tehnic,

3.3. IPOTEZELE CERCETĂRII

Conform noţiunilor din partea întâi a lucrării noastre,

Această etapă a demersului nostru ştiinţific a avut ca obiectiv

Tabelul nr. 1: Repartiţia celor 20 subiecţi pe vârste

3.5. METODELE DE CERCETARE

3.6. MĂSURĂTORI, PROBE, TESTE ŞI INSTRUMENTE DE

Testele şi instrumentele de evaluare utilizate în acest studiu

3.7. LOCUL ŞI DURATA CERCETĂRII

Cercetarea preliminară s-a desfăşurat în cadrul sălii de arte

4.1. ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR PRIVIND

Pentru a evidenţia oportunitatea metodelor de lucru folosite,

După cum se observă în Tabelul nr. 2, în cadrul grupei A de

După cum se observă în Tabelul nr. 3, rezultatele grupei B de

Tabelul nr. 4: Rezultatele privind temperamentul şi agresivitatea la

Tabelul nr. 5: Rezultatele privind temperamentul şi agresivitatea la

În concluzie, în ceea ce priveşte temperamentul şi

4.3. ANALIZA ŞI INTERPRETAREA REZULTATELOR LA

4.3.1. Analiza şi interpretarea rezultatelor la traseul

Tabelul nr. 6: Rezultatele obţinute în urma parcurgerii traseului

Tabelul nr. 7: Rezultatele obţinute în urma parcurgerii traseului

În ceea ce priveşte acest test, putem sublinia faptul că în urma

4.3.2. Analiza şi interpretarea la testul de supleţe

Tabelul nr. 8: Rezultatele obţinute în urma aplicării testului de

La testul de supleţe media notelor la grupa B este mai mare cu

4.3.3. Analiza rezultatelor şi interpretarea lor pentru

Tabelul nr. 11: Rezultatele în urma aplicării testului săriturii cu

4.3.4. Analiza şi interpretarea testului de măsurare a

Tabelul nr. 12: Rezultatele obţinute pentru testul de măsurare a

Tabelul nr. 13: Rezultatele testului pentru măsurarea nivelului

Verificarea capacităţilor coordinative arată că media notelor

Tabelul nr. 15: Rezultatele în urma aplicării testului de echilibru –

La testul de echilibru ,,Flamingo” media notelor grupei B

4.3.6. Analiza şi interpretarea rezultatelor testului de

La testul de apreciere a distanţei mediile notelor la cele două

Tabelul nr. 16: Rezultatele obţinute în urma aplicării testului de