Teza Galan Doru CU CUPRINS

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE
Universitatea Naţională de Educaţie Fizică şi Sport

ŞCOALA DOCTORALĂ
TEZĂ DE DOCTORAT
Coordonator:
Prof. univ. dr. GLORIA RAŢĂ
Candidat: GALAN D. DORU
BUCUREŞTI
2016
1
MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE
Universitatea Naţională de Educaţie Fizică şi Sport
ŞCOALA DOCTORALĂ
STRATEGII DE ÎMBUNĂTĂŢIRE
A REZULTATELOR SPORTIVE
LA PRACTICANŢII DE JU- JITSU DIN SISTEMELE
DUO-DEMONSTRATIV ŞI FIGHTING LA NIVELUL
ASPIRANŢILOR ŞI JUNIORILOR
Coordonator:
Prof. univ. dr. GLORIA RAŢĂ
Candidat: GALAN D. DORU
BUCUREȘTI
2016
2
CUPRINS
PARTEA I
FUNDAMENTAREA TEORETICĂ ŞI METODOLOGICĂ A LUCRĂRII
INTRODUCERE ............................................................................................. 20
CAPITOLUL 1. INTRODUCERE ÎN PROBLEMATICA TEMEI ......... 21
1.1. Importanţa temei şi locul acesteia în cercetarea din domeniu ................... 21
1.2. Actualitatea temei şi analiza reflectării ei în literatura de specialitate ... 22
1.3. Motivarea alegerii temei ......................................................................... 25
1.4. Scopul şi obiectivele generale ale cercetării .......................................... 26
1.4.1. Scopul cercetării .................................................................................... 26
1.4.2. Obiectivele cercetării .............................................................................. 26
1.5. Etapele cercetării .................................................................................... 27
CAPITOLUL 2. ASPECTE PRIVIND EVOLUŢIA TEHNICĂ ŞI METODO-
LOGICĂ A JU-JITSU-UL ............................................................................29
2.1. Originea şi istoricul ju-jitsu-lui .............................................................. 29
2.1.1 Evoluţia în timp a ju-jitsu-lui ................................................................ 29
2.1.2. Ju-jitsu în Europa şi evoluţia sa pe plan mondial ................................. 30
2.1.3. Ju-jitsu tradiţional şi ju-jitsu sportiv ...................................................... 31
2.1.4. Răspândirea ju-jitsu-lui în România ..................................................... 32
2.2. Ju-jitsu competiţional, aspecte teoretice şi cerinţe de regulament ......... 34
2.2.1. Aspecte generale ale ju-jitsu-lui ca ramură sportivă ............................. 34
2.2.2. Efortul în competiţiile din ju-jitsu ........................................................ 36
2.2..3. Sistemele competiţionale din ju-jitsu ..................................................... 39
2.2.3.1. Sistemul fighting ................................................................................. 40
2.2.3.1.1. Modul de punctare în sistemul fighting ............................................ 42
2.2.3.1.2. Ponderea calităţilor motrice în sistemul fighting ............................. 43
2.2.3.1.3. Rolul forţei în sistemul fighting ........................................................ 44
2.2.3.1.4. Rolul vitezei în sistemul fighting ...................................................... 45
2.2.3.1.5. Rolul rezistenţei în sistemul fighting ................................................ 46
2.2.3.1.6. Rolul coordonării în sistemul fighting ............................................. 46
2.2.3.2. Sistemul competiţional duo-demonstrativ .......................................... 48
2.2.3.2.1. Modul de apreciere în sistemul duo-demonstrativ ............................ 49
2.2.3.2.2. Ponderea calităţilor motrice în sistemul duo-demonstrativ .............. 52
2.2.3.2.2.1. Supleţe (V-F) ................................................................................. 52
3
2.2.3. 2.2.2. Forţa în regim de coordonare ........................................................ 54
2.2.3.2.2.3. Aptitudinile coordinative ............................................................... 54
2.3. Capacitatea de performanţă în ju-jitsu ....................................................... 55
2.3.1. Aspecte generale .................................................................................... 55
2.3.2. Antrenamentul sportiv ............................................................................ 56
2.3.3. Aptitudinile ............................................................................................. 58
2.3.4. Atitudinile .............................................................................................. 60
2.3.5. Ambianţa ................................................................................................. 62
2.4. Strategii şi metode de îmbunătăţire a rezultatelor sportive în sistemul fighting
şi duo-demonstrativ din ju-jitsu la juniori şi aspitanţi ....................................63
2.4.1. Conceptul de strategie ............................................................................ 63
2.4.2. Planificarea strategică ............................................................................. 64
CAPITOLUL 3. PROCESUL DE ÎNVĂŢARE ÎN JU-JITSU................... 66
3.1. Consideraţii generale ............................................................................... 66
3.2. Tipurile de învăţare şi aplicaţiile acestora în ju-jitsu ................................. 67
3.3. Etapele învăţării deprinderilor motrice în ju-jitsu .................................... 71
CAPITOLUL 4. ABORDĂRI TEORETICE PRIVIND COMPONENTELE
ANTRENAMENTULUI ÎN JU-JITSU ........................................................74
4.1. Aspecte generale ...................................................................................... 74
4.2. Pregătirea fizică ........................................................................................ 75
4.3. Pregătirea tehnică în ju-jitsu .................................................................... 77
4.3.1. Aspecte specifice .................................................................................. 77
4.3.2. Tokui-waza – tehnica favorită .............................................................. 78
4.4. Pregătirea tactică ..................................................................................... 80
4.5. Pregătirea psihologică .......................................................................... 83
4.6. Pregătirea metodico-teoretică .................................................................... 85
4.6. Pregătirea moral etică ............................................................................... 86
4.8. Pregătirea artistică .................................................................................... 87
CAPITOLUL 5. ASPECTE TEORETICE ORIGINALE PRIVIND EXER-
CIȚIILE ȘI METODELE UTILIZATE ÎN STRATEGIA SPECIFICĂ DIN
JU-JITSU PRIVIND ÎNBUNĂTĂȚIREA REZULTATELOR SPORTIVE.88
5.1. Exerciții și metode utilizate în intervenţia aplicativă la nivel psihologic .. 88
5.2. Intervenţia aplicativă asupra modului de abordare a sistemului competițional
din ju-jitsu .....................................................................................................95
5.2.1. Metode folosite în cadrul intervenţiei aplicative la sistemul fighting .... 95
7.2.2. Metode utilizate în intervenţia aplicativă la sistemul duo-demonstrativ. 101
CAPITOLUL 6. CONCLUZII TEORETICE ............................................. 104
4
PARTEA A II -A
STUDII PRELIMINARE PRIVIND PROFILELE TEMPERAMENTALE
TEHNICE ŞI PSIHO-MOTRICE ALE SPORTIVILOR SISTEMELOR
FIGHTING ŞI DUO-DEMONSTRATIV DIN JU-JITSU
CAPITOLUL 7. STUDII PRELIMINARE PRIVIND PROFILELE TEMPE-
RAMENTALE, TEHNICE ŞI PSIHO-MOTRICE ALE SPORTIVILOR SIS-
TEMELOR FIGHTING ŞI DUO-DEMONSTRATIV DIN JU-JITSU .......106
7.1.Cadrul metodologic al studiului ................................................................ 106
7.1.1.Premisele studiului ................................................................................... 106
7.1.2.Scopul, obiectivele și sarcinile studiului ................................................. 106
7.1.3. Ipotezele studiului .................................................................................. 107
7.1.4. Subiecţii studiului ................................................................................. 108
7.1.5. Metodele de cercetare ............................................................................ 109
7.1.6. Măsurători, probe, teste şi instrumente de evaluare ............................... 110
7.1.7. Locul şi durata cercetării......................................................................... 120
CAPITOLUL 8. ANALIZA ŞI INTERPRETAREA REZULTATELOR.. 121
8.1. Analiza şi interpretarea datelor privind vârsta, vechimea şi dezvoltarea
somatică........................................................................................................ 121
8.2. Analiza şi interpretarea rezultatelelor privind tipul temperamental şi nivelul de
agresivitate ...................................................................................................126
8.3. Analiza şi interpretarea rezultatelor la probele de apreciere a nivelului
dezvoltării motrice .........................................................................................134
8.3.1. Analiza şi interpretarea rezultatelor la traseul psiho-fizic ..................... 134
8.3.2. Analiza şi interpretarea la testul de supleţe dinamică ............................. 136
8.3.3. Analiza şi interpretarea testului de sărituri cu coarda ............................ 139
8.3.4. Analiza şi interpretarea testului de măsurare a capacităţilor coordinative .140
8.3.5.Analiza şi interpretarea rezultatelor testului de echilibru „FLAMINGO‖.. 142
8.3.6.Analiza şi interpretarea rezultatelor testului de apreciere a distanţei(7 m).144
8.3.7. Analiza şi interpretarea rezultatelor testului de viteză-coordonare
„NAVETA‖ (10 X 5 metri) .............................................................................146
8.3.8.Analiza şi interpretarea rezultatelor testului de orientare spaţio-temporală
„MATORIN‖ ................................................................................................ 148
8.3.9.Analiza şi interpretarea rezultatelor testului „în pătrat‖ ..................... 151
8.4.Analiza şi interpretarea rezultatelor privind procentajului procedeelor tehnice
folosite în ju-jitsu pe plan internaţional şi national ........................................ 154
8.4.1. Analiza sistemului fighting masculin şi feminin .................................. 154
8.4.1.1.Analiza sistemului fighting masculin internaţional ....................... 155
8.4.1.2. Analiza sistemului fighting feminin pe plan internaţional .................. 159
8.4.1.3. Analiza sistemului fighting masculin şi feminin naţional ................ 161
8.4.1.3.1. Analiza sistemului fighting masculin naţional ................................ 161
8.4.1.3.2. Analiza sistemului fighting feminin pe plan naţional .................... 164
8.4.2. Diferenţe tehnice între planul internaţional şi planul naţional ................ 166
5
8.4.2.1. Diferenţe tehnice între planul internaţional şi planul naţional la fighting
masculin ..................................................................................................... 166
8.4.2.2. Diferenţe tehnice între planul internaţional şi planul naţional la fighting
feminin ................................................................................................. 168
CAPITOLUL 9. PROFILUL PARCTICANTULUI DE JU-JITSU .......... 170
9.1. Profil general al practicantului de ju-jitsu …………………………….…. 170
9.2. Profilul ju-jitsu-ka pentru sistemul competiţional fighting …………..…. 171
9.3. Analiza sistemului duo demonstrativ la nivel internaţional şi national …. 175
9.3.1 Aspecte generale ...................................................................................... 175
9.3.2. Profilul ju-jitsu-ka pentru sistemul competiţional duo-demonstrativ ..... 178
9.4. Concluziile cercetării preliminare ……………………………………….. 180
9.5. Recomandări privind îmbunătăţirea activităţii competiţionale din România 182
PARTEA A III A EFICIENŢA PREGĂTIRII DIFERENŢIATE A
PRACTICANŢILOR DIN SISTEME FIGHTING ŞI DUO-EMONSTRATIV
CAPITOLUL 10. DESIGNUL OPERAȚIONAL AL CERCETĂRII........ 185
10.1.Premisele cercetării …………………………………………....……..... 185
10.2.Scopul, obiectivele și sarcinile cercetării…………………………........ 185
10.3.Ipotezele cercetării……………………………………...………....…..... 186
10.4.Etapele de desfășurare a cercetării………………………......…………. 186
10.5.Subiecții cercetării…………………………………………......……....... 187
10.6.Metodele de cercetare și evaluare………………………….....……….... 187
10.7. Aspecte generale privind intervenţia aplicativă ....................................... 188
CAPITOLUL 11. REZULTATELE CERCETĂRII EXPERIMENTALE 192
11.1.Rezultatele grupei experimentale …………………………….……..…... 192
11.1.1.Analiza rezultatelor și interpretarea lor pentru traseul psiho-fizic la grupa de
experiment…………............................….……............................…............... 192
11.1.2.Analiza rezultatelor și interpretarea lor pentru testul de supleţe la grupa de
experiment…………………………..................................................................194
11.1.3.Analiza rezultatelor și interpretarea lor pentru testul săriturii cu coarda la
grupa de experiment………………………………............................................196
11.1.4.Analiza rezultatelor și interpretarea lor la testul de măsurare a capacităţilor
coordinative……………………………….................……....... ........................197
11.1.5.Analiza rezultatelor și interpretarea lor testul de echilibru – „FLAMINGO‖
……………….....................................................................… ........................200
11.1.6.Analiza rezultatelor și interpretarea lor pentru Testul de apreciere a distanţei
(7 m) ……………………………………………………….................................201
11.1.7.Analiza rezultatelor și interpretarea lor la testul de viteză-coordonare
„NAVETA‖ (10 X 5 m) ………………………………............................….......204
11.1.8.Analiza rezultatelor și interpretarea lor la testul de orientare spaţio-
temporală „MATORIN‖ …………………………………........………...............206
11.1.9.Analiza rezultatelor și interpretarea lor la testul „în pătrat‖…...............209
11.1.10. Analiza rezultatelor şi interpretarea lor la testul de încredere ........... 211
6
11.2.Rezultatele grupei de control …...…………………………...………….. 212
11.2.1.Analiza rezultatelor și interpretarea lor pentru traseul psiho-fizic la grupa de
control ………………………………………….................................................212
11.2.2.Analiza rezultatelor și interpretarea lor pentru testul supleţe dinamică la
grupa de control………………………………........………................................214
11.2.3.Analiza rezultatelor și interpretarea lor pentru testul „ sărituri cu coarda‖ la
grupa de control……………………………………............................................216
11.2.4.Analiza rezultatelor și interpretarea lor pentru testul de măsurare a
capacităţilor coordinative la grupa de control…………………............…….......218
11.2.5.Analiza rezultatelor și interpretarea lor pentru testul de echilibru „Flamingo‖
la grupa de control………………………………………....................................220
11.2.6.Analiza rezultatelor și interpretarea lor pentru testul de apreciere a distanţei
(7m) la grupa de control…………………………………..................................222
11.2.7.Analiza rezultatelor și interpretarea lor pentru testul de viteză – coordonare
„Naveta‖ la grupa de control………………………….......................................225
11.2.8.Analiza rezultatelor și interpretarea lor pentru testul de orientare spaţio-
temporală „Matorin‖ la grupa de control……..……………..............................226
11.2.9.Analiza rezultatelor și interpretarea lor pentru testul „în pătrat‖ la grupa de
control……………………………………..…………….....................................229
11.3. Compararea rezultatelor la evaluarea finală …............................ 232
11.3.1.Traseul psiho-fizic…………................................................................ 232
11.3.2.Testul de supleţe dinamică…………………………………...... 234
11.3.3.Testul de sărituri cu coarda ………….…………………................... 235
11.3.4.Testul de măsurare a capacităţilor coordinative ……………………. 236
11.3.5.Testul de echilibru – „Flamingo‖………………………...........……..... 237
11.3.6.Testul de apreciere a distanţei (7m)……………………...........………. 239
11.3.7.Testul de viteză – coordonare „Naveta‖………………...........……… 240
11.3.8.Testul de orientare spaţio-temporală „Matorin‖……….............……… 241
11.3.9.Testul „în pătrat‖………………………………………………......... 242
11.3.10 Testul de „încredere‖ ........................................................................... 243
11.4. Concluzii privind rezultatele experimentului .........................................244
11.5. Concluzii privind intervenţia în antrenament........................................... 246
CAPITOLUL 12. CONCLUZIILE CERCETĂRII ………….......……….. 247
CAPITOLUL 13. ELEMENTE DE ORIGINALITATE, LIMITELE
CERCETĂRII ȘI DISEMINAREA REZULTATELOR ……......................249
13.1.Elemente de originalitate …………………………………..…………... 249
13.2.Diseminarea rezultatelor ………………………………................……... 249
13.3. Limitele cercetării .................................................................................... 250
BIBLIOGRAFIE................................................................................................ 251
ANEXE…………………………………………………………….............. 259
7
LISTA DE TABELE
Tabelul nr. 1: Cluburile de ju-jitsu afiliate în Departamentul de ju-jitsu la

nivel național repartizate pe regiuni ............................................................ 32
Tabelul nr. 2: Atitudinile specifice în sport.................................................. 61
Tabelul nr. 3: Repartiţia celor 20 subiecţi pe vârste .................................... 109
Tabelul nr. 4: Timpi și bareme pentru traseul psiho-fizic .......................... 113
Tabelul nr. 5: Baremele şi notele pentru testul de supleţe dinamică ....... 114
Tabelul nr. 6: Baremele şi calificativele pentru testul săriturii cu coarda... 114
Tabelul nr.7:Baremele şi calificativele testului pentru măsurarea nivelului
capacităţilor coordinative ........................................................................... 116
Tabelul nr. 8: Baremele şi calificativele testului de echilibru „Flamingo‖.. 117
Tabelul nr. 9: Grila de notare pentru testul de apreciere a distanţei .......... 118
Tabelul nr. 10: Bareme de timp și note pentru Testul „Naveta‖ ............... 119
Tabelul nr. 11: Bareme de timp și note pentru testul de orientare spaţio-
temporală „Matorin‖.................................................................................... 119
Tabelul nr. 12: Bareme de timp și note pentru testul „în pătrat‖............. 120
Tabelul nr. 13: Rezultatele privind, vârsta, vechimea, greutatea şi
înălţimea- Gr. A ........................................................................................... 121
Tabelul nr. 14: Rezultatele privind, vârsta, vechimea, greutatea şi
înălţimea- Gr. B ........................................................................................... 122
Tabelul nr. 15: Rezultatele statistice a grupelor la criteriul „înălţime‖ ..... 122
Tabelul nr. 16: Media grupelor la criteriul „înălţime‖ conform Testului
Mann-Whitney ............................................................................................ 123
Tabelul nr. 17: Rezultatele statistice ale grupelor la criteriul „greutate‖... 123
Tabelul nr. 18: Media grupelor la criteriul „greutate‖ conform Testului
Mann-Whitney ............................................................................................ 124
Tabelul nr. 19: Rezultatele statistice a grupelor la criteriul „vârstă‖........ 124
Tabelul nr. 20: Media grupelor la „vârstă‖ conform Testului Mann-
Whitney........................................................................................................ 125
Tabelul nr. 21: Rezultatele privind temp. şi agresivitatae la Gr............... 126
Tabelul nr. 22: Rezultatele privind temp. şi agresivitatea la Gr. B........... 127
Tabelul nr. 23: Propunere privind compatibilitatea între temperamentele
umane -Tipurile de compatibilitate ............................................................. 128
Tabelul nr. 24: Rezultatele indicatorilor de apreciere a celor două grupe la
agresivitatea fizică ...................................................................................... 128
Tabelul nr. 25: Media grupelor la criteriile „temperament‖ și
„agresivitate‖ conform Testului Mann-Whitney.......................................... 128
Tabelul nr. 26: Rezultatele la criteriul agresivitate verbală a celor două
grupe............................................................................................................. 129
Tabelul nr. 27: Rezultatele la criteriul agresivitate verbală conform
Testului Mann-Whitney .............................................................................. 129
8
Tabelul nr. 28: Rezultatele celor două grupe la criteriul„furia/ mânia‖ ..... 130
Tabelul nr. 29: Media grupelor la criteriu furia/mânia conform Testului
Mann-Whitney ............................................................................................ 130
Tabelul nr. 30: Rezultatele comparative ale celor două grupe la criteriul
„ostilitate‖................................................................................................... 131
Tabelul nr. 31: Media grupelor la criteriul „ostilitate‖ conform Testului
Mann-Whitney ............................................................................................ 131
Tabelul nr. 32: Scorul total rezultat în urma analizei comparative a celor
două grupe la criteriul „agresivitate‖.......................................................... 132
Tabelul nr. 33: Media generală a grupelor la criteriul „agresivitate‖
conform Testul Mann-Whitney................................................................... 132
Tabelul nr. 34: Rezultatele grupelor în urma parcurgerii traseului psiho-
fizic............................................................................................................. 134
Tabelul nr. 35: Rezultatele obţinute în urma parcurgerii traseului psiho-
fizic ……………………………………………………………………... 135
Tabelul nr. 36: Rezultatele obţinute în urma parcurgerii traseului psiho-
fizic conform Testului Mann-Whitney ........................................................ 135
Tabelul nr. 37: Rezultatele traseului de suplețe dinamică ......................... 137
Tabelul nr. 38: Rezultatele obţinute în urma aplicării testului de suplețe
dinamică ...................................................................................................... 138
Tabelul nr. 39: Rezultatele obţinute în urma aplicării testului de suplețe
dinamică conform Testului Mann-Whitney................................................ 138
Tabelul nr. 40: Rezultatele pentru testul sărituri cu coarda.................... 139
Tabelul nr. 41: Rezultatele obţinute în urma aplicării testului săriturii cu
coarda........................................................................................................... 139
Tabelul nr. 42: Rezultatele în urma aplicării testului sărituri cu coarda
conform Testului Mann-Whitney................................................................. 139
Tabelul nr. 43: Rezultatele obţinute în cadrul grupei de cercetare A la
testul de măsurarea capacităţilor coordinative............................................ 140
Tabelul nr. 44: Rezultatele obţinute în cadrul grupei de cercetare B la
testul de măsurarea capacităţilor coordinative ......................................... 141
Tabelul nr. 45: Rezultatele obţinute în urma aplicării testului pentru
măsurarea nivelului capacităţilor coordinative ........................................... 141
Tabelul nr. 46: Rezultatele în urma aplicării testului pentru măsurarea
nivelului capacităţilor coordinative conform Testului Mann-Whitney ...... 142
Tabelul nr. 47: Performanţele grupelor după testul „Flamingo‖ ................ 143
Tabelul nr. 48: Rezultatele obţinute în urma aplicării testului „Flamingo‖. 143
Tabelul nr. 49: Rezultatele în urma aplicării testului „Flamingo‖ conform
Tabelul nr. 50: Performanţele gr. A și B la testul de apreciere a distanţei... 145
Tabelul nr. 51: Rezultatele obţinute în urma aplicării testului de apreciere
a distanţei .................................................................................................... 145
Tabelul nr. 52: Rezultatele în urma aplicării testului de apreciere a
9
distanţei conform Testului Mann-Whitney ................................................. 146
Tabelul nr. 53: Rezultatele pentru testul „Naveta‖ .................................... 147
Tabelul nr. 54: Rezultatele obţinute în urma aplicării testului „Naveta‖ .... 147
Tabelul nr. 55: Rezultatele în urma aplicării testului „Naveta‖ conform
Tabelul nr. 56: Rezultatele testulului „Matorin‖ pentru gr. A .................. 149
Tabelul nr. 57: Rezultatele testulului „Matorin‖ pentru gr. B ................. 149
Tabelul nr. 58: Rezultatele obţinute în urma aplicării testului „Matorin‖.. 150
Tabelul nr. 59: Rezultatele în urma aplicării testului „Matorin‖ conform
Tabelul nr. 60: Rezultatele testului „în pătrat‖ ........................................... 151
Tabelul nr. 61: Rezultatele obţinute în urma aplicării testului „în pătrat‖... 152
Tabelul nr. 62: Rezultatele obţinute în urma aplicării testului „în pătrat‖
conform Testului Mann-Whitney ............................................................... 152
Tabelul nr. 63: Ponderea tehnicilor de lovire și a grupelor tehnice de
proiectare, fixare și abandon din sistemul internațional fighting masc........ 156
Tabelul nr. 64: Ponderea tehnicilor de lovire și a grupelor tehnice de
proiectare, fixare și abandon din sistemul internațional de fighting fem.... 159
Tabelul nr. 65: Ponderea tehnicilor de lovire din sistemul fighting
masculin la nivel național, partea I .............................................................. 162
Tabelul nr. 66: Frecvența grupelor tehnice folosite în partea a II-a și a
III-a la fighting masculin pe plan național .................................................. 162
Tabelul nr. 67: Ponderea tehnicilor de lovire la fighting feminin, pe plan
național ........................................................................................................ 164
Tabelul nr. 68: Ponderea tehnicilor regulamentare în partea a II-a și a- III-
a la fighting feminin, pe plan național ......................................................... 165
Tabelul nr. 69: Calităţi psiho-motrice implicate în profilului
practicantului de ju-jitsu ............................................................................. 170
Tabelul nr. 70: Subiecții celor două grupe de cercetare: grupa de control
și grupa deexperiment................................................................................. 187
Tabelul nr. 71: Rezultatele grupei de experiment pentru traseul psiho-
fizic............................................................................................................... 192
Tabelul nr. 72: Rezultate statistice pentru cele trei evaluări la grupa de
experiment-traseul psiho-fizic ..................................................................... 192
Tabelul nr. 73: Media rangurilor și rezultatele testului Friedman la grupa
de experiment-traseul psiho-fizic ................................................................ 193
Tabelul nr. 74: Diferența între evaluări realizată cu testul Wilcoxon cu
corecţia Bonferroni grupa de experiment traseul psiho-fizic ..................... 193
Tabelul nr. 75: Rezultatele gr. de experiment pentru testul de supleţe.... 194
Tabelul nr. 76: Rezultatele statistice pentru cele trei evaluări la grupa de
experiment- testul de suplețe........................................................................ 194
Tabelul nr. 77: Media rangurilor și rezultatele realizate prin Testul
Friedman la grupa de experiment - testul de suplețe.................................... 194
10
Tabelul nr. 78: Diferența între evaluări realizată prin testul Wilcoxon cu
corecţia Bonferroni pentru grupa de experiment - testul de suplețe.......... 195
Tabelul nr. 79: Rezultatele gr. de experiment pt. testul sărituri cu coarda.. 196
experiment - testul sărituri cu coarda.......................................................... 196
Friedman la grupa de experiment - testul sărituri cu
coarda........................................................................................................... 196
corecţia Bonferroni pentru gr. de experiment - testul săriturii cu coarda.. 197
Tabelul nr. 83: Rezultatele grupei de experiment la testul de măsurare a
capacităților coordinative............................................................................. 198
experiment- testul de măsurare a capacităților coordinative....................... 198
Friedman la grupa de experiment- testul de măsurare a capacităților
coordinative.................................................................................................. 199
Tabelul nr. 86: Analiza post-hoc realizată cu testul Wilcoxon cu corecţia
Bonferroni testul de măsurare a capacităților coordinative...................... 199
Tabelul nr. 87: Rezultatele grupei de experiment la testul „Flamingo‖...... 200
experiment - testul „Flamingo‖.................................................................... 200
Friedman la grupa de experiment -testul „Flamingo‖.................................. 200
corecţia Bonferroni pentru gr. de experiment la testul „Flamingo‖........... 201
Tabelul nr. 91: Rezultatele gr. de experiment la testul de apreciere a
distanței ....................................................................................................... 202
experiment- testul de apreciere a distanței .................................................. 203
Friedman la gr. de experiment- testul de apreciere a distanței..................... 203
corecţia Bonferroni pentru gr. de experiment testul de apreciere a
distanței........................................................................................................ 203
Tabelul nr. 95: Rezultatele grupei de experiment la testul
„Naveta‖....................................................................................................... 204
experiment- testul „Naveta‖......................................................................... 205
Friedman la gr. de experiment- testul „Naveta‖........................................... 205
corecţia Bonferroni pentru grupa de experiment testul „Naveta‖............... 205
11
Tabelul nr. 99 : Rezultatele gr. de experiment pentru testul Matorin...... 207
Tabelul nr. 100: Rezultatele statistice pentru cele trei evaluări ale grupei
de experiment la testul Matorin.................................................................... 208
Friedman la grupa de experiment- testul Matorin........................................ 208
corecţia Bonferroni pentru gr. de experiment testul Matorin....................... 208
Tabelul nr. 103: Rezultatele gr. de experiment pentru testul „în pătrat‖... 209
experiment pentru testul „în pătrat‖............................................................. 210
Friedman la grupa de experiment- testul „în pătrat‖.................................... 210
corecţia Bonferroni pentru grupa de experiment la testul „în pătrat‖.......... 210
Tabelul nr. 107: Rezultatele grupei de experiment la cele două evaluări
ale testului de încredere................................................................................ 211
Tabelul nr. 108: Rezultatele grupei de control la traseul psiho-fizic .......... 213
control- traseul psiho-fizic........................................................................... 213
Tabelul nr. 110: Media rangurilor și rezultatele realizate prin testul
Friedman în cadrul grupei de control la traseul psiho-fizic.......................... 213
corecţia Bonferroni grupa de control la traseul psiho-fizic.......................... 213
Tabelul nr. 112: Rezultatele gr. de control la testul de suplețe dinamică... 214
control -testul suplețe dinamică................................................................... 215
Friedman la grupa de control- testul suplețe dinamică............................... 215
Bonferroni pentru grupa de control- testul suplețe dinamică...................... 215
Tabelul nr.116: Rezultatele gr. de control la testul sărituri cu coarda ......... 216
Tabelul nr. 117: Rezultatele statistice pentru cele trei evaluări ale grupei
de control la testul „sărituri cu coarda‖....................................................... 217
Friedman la grupa de control testul săriturii cu coarda................................ 217
corecţia Bonferroni la grupa de control testul săriturii cu coarda ............... 217
Tabelul nr. 120: Rezultatele grupei de control la testul de măsurare a
capacităților coordinative............................................................................. 218
Tabelul nr. 121: Rezultatele statistice pentru cele trei evaluări la testul de
măsurare a capacităților coordinative........................................................... 219
12
Friedman la grupa de control pentru testul capacităților coordinative......... 219
corecţia Bonferroni grupa de control testul capacităților
coordinative.................................................................................................. 219
Tabelul nr. 124: Rezultatele gr. de control la testul „Flamingo‖................ 220
Tabelul nr. 125: Rezultatele statistice finale ale gr. de control la testul
„Flamingo‖................................................................................................... 221
Tabelul nr. 126: Media rangurilor și rez. realizate prin Testul Friedman.. 221
corecţia Bonferroni grupa de control testul „Flamingo‖.............................. 221
Tabelul nr. 128: Rezultatele gr. de control la testul de apreciere a
distanței........................................................................................................ 223
Tabelul nr. 129: Rezultatele statistice finale ale grupei de control la
testului de apreciere a distanței.................................................................... 224
Friedman la grupa de control- testul de apreciere a distanței....................... 224
Tabelul 131: Diferența între evaluări realizată prin testul Wilcoxon cu
corecţia Bonferroni grupa de control........................................................... 224
Tabelul nr. 132: Rezultatele gr. de control pentu testul „Naveta‖......... 225
control – testul testul „Naveta‖.................................................................. 225
Friedman la grupa de control- testul „Naveta‖............................................. 225
corecţia Bonferroni grupa de control- testul „Naveta‖................................. 226
Tabelul nr. 136: Rezultatele grupei de control la testul Matorin................. 227
control- testul Matorin.................................................................................. 228
Friedman pentru măsurători repetate la grupa de control- testul Matorin.... 228
corecţia Bonferroni grupa de control........................................................... 228
Tabelul nr. 140: Rezultatele grupei de control la testul „în pătrat‖.............. 229
control- testul „în pătrat‖.............................................................................. 230
Friedman repetate la grupa de control- testul „în pătrat‖ ............................ 230
corecţia Bonferroni grupa de control –testul „ în pătrat‖............................. 230
Tabelul nr. 144: Rezultatele grupei de control în cadrul celor două
evaluări la testul „de încredere‖................................................................... 231
Tabelul nr. 145: Tabel comparativ privind diferențele între cele două
grupe de cercetare la traseul psiho-fizic....................................................... 233
13
Tabelul nr. 146: Rezultatele testului neparametric Mann-Whitney la cele
două grupe de cercetare la traseul psiho-fizic.............................................. 233
grupe de cercetare la testul de suplețe dinamică......................................... 234
două grupe de cercetare la testul de suplețe dinamică.................................. 234
grupe de cercetare la testul sărituri cu coarda............................................. 235
două grupe de cercetare la testul sărituri cu coarda...................................... 235
grupe de cercetare la testul de măsurare a capacităților coordinative........ 236
două gr. de cercetare la testul de măsurare a capacităților coordinative..... 236
grupe de cercetare la testul „Flamingo‖...................................................... 237
două grupe de cercetare la testul „Flamingo‖.............................................. 238
grupe de cercetare la testului de apreciere a distanței................................ 239
două grupe de cercetare la testului de apreciere a distanței........................ 239
grupe de cercetare la testul „Naveta‖........................................................ 240
două grupe de cercetare la testul „Naveta‖................................................ 240
grupe de cercetare la testul Matorin............................................................ 241
două grupe de cercetare la testul Matorin.................................................... 241
grupe de cercetare la testul „în pătrat‖........................................................ 242
Tabelul nr. 162: Rezultatele testului neparametric Mann-Whitney „U‖ la
cele două grupe de cercetare la testul „în pătrat‖......................................... 243
Tabelul nr. 163: Rezultatele comparative ale celor două grupe de
cercetare la testul de încredere..................................................................... 243
14
LISTA DE FIGURI
Figura nr.1 Răspândirea ju-jitsu-lui competițional pe regiuni .................. 32
Figura nr. 2: Conţinutul tehnic permis de regulamentul de concurs în
sistemul fighting IJJF ............................................................................... 41
Figura nr. 3: Apreciere procentuală a c.m. şi aptitudinilor coordinative
în ju-jitsu competiţional-sistemul fighting................................................. 43
Figura nr.4: Criteriile de selecţie ale ju-jitsuka pentru sistemul fighting... 48
Figura nr. 5: Atacurile impuse la duo-demonstrativ ................................. 51
Figura nr. 6: Ponderea c.m. în sistemul duo-demonstrativ........................ 52
Figura nr. 7: Factorii care influențează învățarea ..................................... 65
Figura nr 8: Ponderea tipurilor de învățare în ju-jitsu ............................. 69
Figura nr. 9: Factorii fundamentali ai pregătirii specifice în ju-jitsu ....... 73
Figura nr. 10 : Factorii care fundamentează tactica................................... 82
Figura nr. 11: Reprezentarea grafică a traseului aplicativ ........................ 113
Figura nr. 12: Reprezentare grafică a testului „în pătrat‖.......................... 120
Figura nr. 13: Valorii medii comparative la criteriul „înălţime‖ .......... 123
Figura nr.14: Valorii medii comparative la criteriul „greutate‖ ............... 124
Figura nr. 15: Valorii medii comparative la criteriul „vârstă‖................... 125
Figura nr. 16: Reprezentarea grafică a agresivității fizice în cadrul celor
două grupe ................................................................................................. 129
Figura nr. 17: Reprezentarea grafică a agresivității verbale în cadrul
celor două grupe ........................................................................................ 130
Figura nr. 18: Reprezentarea grafică în cadrul celor două grupe la
criteriul „furie/mânie‖ ............................................................................... 131
Figura nr. 19: Reprezentarea grafică a celor două grupe la criteriul
„ostilitate‖................................................................................................... 132
„agresivitate‖.............................................................................................. 133
Figura nr. 21: Reprezentarea notelor grupelor în urma parcurgerii
traseului psiho-fizic ……………………………………………………... 135
Figura nr. 22 : Reprezentarea grafică a celor două grupe după rezultatele
obţinute în urma parcurgerii traseului psiho-fizic ..................................... 136
Figura nr.23 : Reprezentarea grafică a notelor la testul de suplețe
dinamică .................................................................................................... 137
Figura nr. 24: Reprezentarea grafică a celor două grupe după rezultatele
obţinute în urma efectuării testului de supleţe dinamică ........................... 138
Figura nr. 25: Reprezentarea grafică a celor două grupe pentru testul de
sărituri cu coarda........................................................................................ 140
Figura nr. 26: Performanţele comparative ale subiecţilor celor două
grupe pentru testul de măsurare a nivelului capacităţilor coordinative ..... 141
măsurarea a capacităţilor coordinative ...................................................... 142
Figura nr. 28: Reprezentarea grafică a performanţelor pt. testul
15
„Flamingo‖................................................................................................. 143
Figura nr. 29: Reprezentarea grafică a celor două grupe pentru testul
„Flamingo‖ ................................................................................................ 144
Figura nr. 30: Reprezentarea grafică a performanţelor la testul de
apreciere a distanței .................................................................................. 145
obţinute în urma testului de apreciere a distanţei ..................................... 146
Figura nr. 32: Reprezentarea grafică a performanţelor după testul
„Naveta‖ .................................................................................................... 147
obţinute în cadrul testului „Naveta‖........................................................... 148
Figura nr. 34: Reprezentarea grafică a performanţelor după testul de
orientare spaţio-temporală „Matorin‖........................................................ 150
obţinute în cadrul testului Matorin ............................................................ 151
Figura nr. 36: Reprezentarea grafică a performanţelor după testul „în
pătrat........................................................................................................... 152
Figura nr. 37: Reprezentarea grafică a rezultatelor în cadrul testului „în
pătrat‖ ........................................................................................................ 153
Figura nr. 38: Reprezentarea grafică a tehnicilor de lovire și a grupelor
tehnice de proiectare, fixare și abandon din sistemul internațional de
Fighting IJJF, masculin ............................................................................. 157
Figura nr. 39: Reprezentarea grafică a grupelor tehnice folosite în partea
a I-a , a II-a și a III-a în sistemul internațional de fighting, feminin ....... 160
Figura nr. 40: Reprezentarea grafică a tehnicilor de lovire din sistemul
fighting masculin la nivel național, partea I .............................................. 162
a II-a și a III-a, sistem fighting, masculin pe plan național ...................... 163
Figura nr. 42: Reprezentarea grafică a tehnicilor de lovire din sistemul
fighting feminin la nivel național, partea I................................................. 165
a II-a și a III-a, sistem fighting feminin pe plan național.......................... 165
Figura nr. 44: Reprezentarea grafică a celor trei evaluări pentru traseul
psiho-fizic –grupa experiment.................................................................... 193
Figura nr. 45: Reprezentarea grafică a celor trei evaluări pentru testul
suplețe dinamică –grupa experiment.......................................................... 195
Figura nr.46: Evoluţia mediilor și a rangurilor la grupa de experiment –
Testul săriturii cu coarda............................................................................ 197
Figura nr 47: Evoluţia rangurilor medii la grupa de experiment –
capacităţi coordinative................................................................................ 199
Figura nr. 48 : Evoluţia mediilor și a rangurilor la grupa de experiment
–Testul „Flamingo‖................................................................................... 201
Figura nr. 49: Evoluţia rangurilor și a mediilor la grupa de experiment
16
–aprecierea distanţei ................................................................................. 204
Figura nr. 50: Evoluţia mediilor și rangurilor la grupa de experiment –
testul „Naveta‖........................................................................................... 206
Figura nr. 51: Evoluţia mediilor și rangurilor la grupa de experiment -
testul Matorin............................................................................................. 208
Figura nr. 52: Evoluţia mediilor și rangurilor la grupa de experiment -
testul „în pătrat‖ ........................................................................................ 211
Figura 53: Reprezentarea grafică a celor două evaluări la grupa de
experiment pentru testul de încredere....................................................... 212
Figura nr. 54: Reprezentarea grafică a celor trei evaluări la grupa de
control pentru traseul psiho-fizic................................................................ 214
control pentru testul supleţe dinamică....................................................... 216
control pentru testul- testul sărituri cu coarda........................................... 217
control pentru testul testul de măsurare a capacităților coordinative...... 220
control pentru testul „Flamingo‖................................................................ 222
control pentru testul de de apreciere a distanţei ........................................ 224
control pentru testul „Naveta‖.................................................................... 226
control pentru testul Matorin..................................................................... 228
control pentru testul „în pătrat‖.................................................................. 231
Figura nr. 63: Reprezentarea grafică a celor două evaluări la grupa de
control pentru testul „de încredere‖........................................................... 232
Figura nr. 64: Reprezentarea grafică a celor două grupe de cercetare la
traseul psiho-fizic....................................................................................... 233
testul suplețe dinamică............................................................................... 235
Figura nr. 66: Reprezentarea grafică a celor grupe de cercetare la proba
săriturii cu coarda....................................................................................... 236
testul de măsurare a capacităților coordinative.......................................... 237
Figura nr. 68: Reprezentarea grafică a celor două gr. de cercetare la
testul Flamingo......................................................................................... 238
Figura nr. 69: Reprezentarea grafică a celor două gr. de cercetare la
testul de apreciere a distanței..................................................................... 240
testul Naveta............................................................................................... 241
17
testul Matorin............................................................................................. 242
Figura nr. 72: Reprezentarea grafică a celor două la testul „în pătrat‖..... 243
Figura nr.73 : Reprezentarea grafică a celor două grupe de cercetare la
testul de „încredere‖................................................................................... 244
LISTA SCHEME
Schema nr. 1: Schema de ansamblu a aptitudinilor performanţiale în
sport........................................................................................................... 60
Schema nr. 2: Metode de pregătire fizică ................................................ 77
Schema nr. 3: Reprezentarea schematică a testului de apreciere a
distanţei...................................................................................................... 118
Schema nr. 4: Reprezentare senzorial-comportamentală privind profilul
ju-jitsu-ka................................................................................................... 173
Schema nr. 5: Profilul ju-jitsu-ka pentru sistemul fighting...................... 174
Schema nr. 6: Profilul ju-jitsu-ka pentru sistemul duo-demonstrativ ...... 179
18
PARTEA I
FUNDAMENTAREA TEORETICĂ
ŞI METODOLOGICĂ A LUCRĂRII
19
INTRODUCERE
Venind în contact cu lumea artelor marţiale, stilul ju-jitsu, de la o vârstă

foarte fragedă, abordând atât latura tradiţională cât şi latura competiţională,
inclusiv în competiţii de mare anvergură precum Sport Accord Combat Games,
Campionate Mondiale, Europene, Balcanice şi Campionate Naţionale, am avut
oportunitatea de a observa transformările practicantului de ju-jitsu plecând din
copilărie până la maturitate.
Diversitatea metodelor de pregătire specifică, cerinţele tehnice corespon-
dente fiecărui nivel tehnic, specificul şi solicitările competiţiilor naţionale şi
internaţionale, atât adaptarea procesului didactic pentru asimilarea de noi şi
variate cunoştinţe, cât şi curba dezvoltării calităţilor psiho-motrice, au creionat
în timp dorinţa de a valorifica această experienţă, inclusiv prin elaborarea unei
teze doctorale, dar şi prin intermediul multiplelor demonstraţii de profil şi
articole în diverse publicaţii.
Realizarea tezei de doctorat, constituie şi o datorie morală faţă de abne-
gaţia cu care am fost instruit de-a lungul anilor, reprezintă o valorificare a
experienţelor trăite în postura sportivului şi, mai nou, a antrenorului.
Necesitatea studierii ju-jitsu-lui din punct de vedere ştiinţific reprezintă o
cerinţă a antrenamentului modern, astfel, elaborarea unor profile motrice,
analiza conţinutului tehnic, selectarea, adaptarea şi prezentarea metodelor de
antrenament specifice fiecărui sistem competiţional, reprezintă elemente de
noutate în cadrul stilului nostru, fiind utile pentru specialiştii domeniului, în
vederea creşterii performanţei sportive în ju-jitsu.
Rezultatele competiţionale, dar şi rezultatele cercetării realizate ne îndrep-
tăţesc să credem că suntem pe un drum bun şi să ne îndreptăm gânduri de recu-
noştinţă şi gratitudine spre mentorii noştri care ne-au îndrumat atât în sfera
artelor marţiale, cât şi în elaborarea tezei doctorale.
20
CAPITOLUL 1
INTRODUCERE ÎN PROBLEMATICA TEMEI
1.1. IMPORTANŢA TEMEI ŞI LOCUL ACESTEIA ÎN CERCETAREA

DIN DOMENIU
Odată cu „liberalizarea‖ practicării artelor marţiale după Revoluţia din

1989, spiritul emulativ al acestui curent [marţial] a generat un val de simpatie şi
curiozitate la nivel naţional.
Prin natura umană, competiţia face parte din viaţa noastră. Dacă înainte ju-
jitsu-ka (practicantul de ju-jitsu) era permanent într-o competiţie pentru supra-
vieţuire, luptând pentru viaţa lui, pentru poziţia socială sau pentru a-şi apăra
stăpânul, acum, în epoca modernă, marea luptă se dă pentru obţinerea rezul-
tatelor sportive.
Până nu demult, ju-jitsu se prezenta doar ca o artă marţială având ca
principal scop eliminarea agresorului cât mai rapid, folosindu-se de forţa
acestuia. Acum, în epoca modernă, ju-jitsu-ul „tradiţional‖ este practicat pentru
a dezvolta un bagaj motric marţial necesar în autoapărare sau ca modalitate de
petrecere a timpului liber, care păstrează calităţile fizice şi morale ale artelor
marţiale. O altă latură a ju-jitsu-ului, foarte apreciată în special de tânăra gene-
raţie, este latura sportivă sau competiţională.
În Enciclopedia Educaţiei Fizice şi Sportului din România sportul este
definit ca fiind „activitatea motrică de întrecere sau de loisir, spontană sau
organizată, în care se valorifică intensiv mişcările naturale şi formele de prac-
ticare a exerciţiilor fizice, a jocurilor dinamice şi tradiţionale, în vederea obţi-
nerii de către individ sau de către colectiv, a perfecţionării potenţialului morfo-
funcţional, psihic şi tehnic, concretizat într-un record, într-o depăşire proprie sau
a potenţialului de concurs1.
Abordarea unui domeniu, inclusiv al sporturilor de luptă, după criterii
pertinente, sprijinite pe cuceririle ştiinţei sportului reprezintă garantul perfor-
manţelor sportive de notorietate, atât la nivel naţional cât şi la nivel inter-
naţional.
Ca practicant al acestui sport încă de la o vârstă fragedă, am trăit toate
etapele de dezvoltare a ju-jitsu-lui competiţional românesc, care, în decursul
ultimilor 10 ani, a suferit schimbări majore: trecerea de la un sistem de luptă
full-contact la un sistem de luptă semi-contact. Odată cu afilierea Departa-
mentului de Ju-jitsu la Forumul internaţional JJIF (International Jujitsu Fede-
ration), sportivii români sunt tot mai des prezenţi la competiţiile internaţionale,
unde, nu de multe ori, nivelul competiţiilor îi surprinde pe aceştia, iar rezulta-
tele apar fie în urma unei participări constante a aceloraşi sportivi în decursul
1
***Enciclopedia Educaţiei fizice şi Sportului din Romania, 2002, Editura Aramis, Bucureşti, p. 355.
21
mai multor ani, fie în urma unui caz fortuit. Datorită nivelului tehnic foarte
ridicat din cadrul competiţiilor internaţionale, consider că este necesar să
studiem metodele actuale de pregătire şi, de ce nu, să le îmbunătăţim. Astfel,
consider că importanţa temei este de actualitate, ţinând cont de faptul că, pe
lângă campionatele balcanice, europene şi mondiale, ju-jitsu-ul este prezent şi
la World Games şi SportAccord Combat Games evenimente sportive de o
importanţă majoră pentru sporturile neolimpice şi olimpice.
Cercetarea este o cerinţă obligatorie în evoluţia ju-jitsu-lui! Aceasta are ca
scop găsirea de soluţii la problemele pe care le-am întâlnit de-a lungul parti-
cipărilor la competiţiile de profil ca sportiv, dar mai ales ca antrenor.
1.2. ACTUALITATEA TEMEI ŞI ANALIZA REFLECTĂRII EI ÎN

LITERATURA DE SPECIALITATE
În condiţiile în care omenirea este într-o continuă schimbare, artele

marţiale prezintă două orientări: una sportivă, în care scopul final al exersării îl
constituie obţinerea unui loc superior în competiţii, şi a doua, „integralistă‖, în
cadrul căreia obiectul dominat al practicării este perfecţionarea stării de armonie
a individului, a respectului faţă de sine şi semeni.2 În acest context, ju-jitsu-ul îşi
dezvoltă latura sportivă, care la nivel mondial atrage foarte mulţi adepţi, cunos-
cută sub denumirea, fie de ju-jitsu sportiv, fie de ju-jitsu competiţional. Acestă
latură necesită o nouă abordare privind cunoaşterea, adaptarea şi aplicarea
tehnicilor în condiţii sportive.
Din nenumăratele titluri studiate am observat că, în anumite stiluri cu
tradiţie competiţională, judo, karate goju ryu sau karate do, specialiştii au
aprofundat teme privind abordarea competiţională sau strategii de dezvoltare şi
îmbunătăţire a rezultatelor sportive, însă în ju-jitsu această temă este foarte puţin
tratată, accentul fiind pus pe latura sa tradiţională.
Pentru a putea avea o bază solidă în cercetarea noastră, am căutat să
aprofundăm bibliografia de specialitate, dar şi autori specializaţi pe antrena-
mentul sportiv şi psihologia sportivă. În ceea ce ne priveşte, aşa cum afirmam şi
mai sus, ju-jitsu-ul prezintă foarte puţine informaţii despre latura
competiţională, lucru care ne motivează să demarăm această cercetare.
Ca şi puncte de reper în modul de abordare a antrenamentului sportiv
specific ju-jitsu-lui competiţional, ne-am ghidat după lucrări precum: „Teoria
sportului‖3, „Antrenament şi competiţie‖4, „Aptitudinile motrice de bază‖5 şi
altele, prezentând noţiuni teoretice sau practice despre antrenamentul sportiv,
calităţile motrice, mijloace de obţinere a formei sportive etc. într-un mod
general.
2
Bizim A. (1994) Metodica educaţiei fizice în învăţamântul superior, Editura Universităţii Bucureşti, p.140
3
Dragnea, A., Mate S. (2002). Teoria sportului, Bucureşti, FEST
4
Teodorescu S. (2009). Antrenament şi competiţie, Editura Alpha Mdn
5
Raţă G., Raţă C-tin. (1999). Aptitudini motrice de baza, Editura Plumb, Bacau.
22
Bibliografia generală legată de artele marţiale prezintă o multitudine de
apariţii editoriale, majoritatea având ca temă principală tehnica, originile şi/sau
elemente de autoapărare ale diferitelor stiluri sau noţiuni teoretice, morale,
filozofice etc. Inclusiv fondatorii anumitor stiluri au lăsat posterităţii lucrări de o
valoare inestimabilă pentru lumea artelor marţiale şi nu numai: Morihei
Ueshiba6 pentru Aikido – Calea armoniei, Gichin Funahoshi7 - Karate do –
Arta luptei cu mâinile goale, Jigoro Kano8 - Judo – Calea supleţei, Bruce Lee9 -
Jeet Kune Do – Calea interceptării pumnului.
În ceea ce priveşte latura competiţonală din arte marţiale, cele mai multe
informaţii le găsim la disciplina sportivă judo, unde o multitudine de autori au
îmbogăţit literatura de specialitate, printre care putem enumera: Anton Muraru
(Lectii de judo - Sport10 şi Judo – bazele performanţei11), Ioan Hantău (Manual
de Judo12) şi Laurenţiu Bocioacă (Antrenamentul în Judo; Pregătirea fizică şi
psihică13 şi Judo-Curs de bază14), Vlad Grigore Laşcu (Judo – tehnici de luptă la
sol15, Judo –judo competiţional; combinaţii şi contraatacuri16 şi Judo şi Kata17 )
ş.a.
Alte lucrări de specialitate ce ne-au ajutat pe parcursul elaborării tezei, şi
care au atins într-o oarecare măsură tema metodelor de dezvoltare şi strategiilor
de îmbunătăţire a rezultatelor sportive în sporturile de combat, au fost scrise de
prof. univ. dr. Dan Deliu, şi aici putem enumera : „Karate Do‖18 „Cursuri
teoretico-metodice de arte marţiale‖19, „Metodica disciplinelor sportive de
combat‖20 şi „Antrenamentul sportiv în disciplinele sportive de combat‖21.
În ceea ce priveşte, bibliografia specifică stilului ju-jitsu, prima apariţie
editorială este datată în anul 1912 şi îi aparţine lui Gheorghe Carapancea22, cu
titlul „Metodă practică de apărare şi atac‖. Aceasta abordează tehnici specifice
forţelor de ordine din aceea perioadă. Peste 23 de ani, Emilian Teacă a
sistematizat exerciţiile şi a publicat, în 1935, lucrarea intitulată „Arta apărării
personale‖, având ca subtitlu „Jiu-Jitsu‖.
6
https://books.google.ro/books?id=Pk2O4zB - The art of peace
kOoC&printsec=frontcover&source=gbs_ge_summary_r&cad=0#v=onepage&q&f=false vizitat pe data
02.03.2014; ora 00: 31
7
Funakoshi, G. (1981). Karatedo my way of life,Kodansha Internaţional, Tokyo, Japan
8
Jigoro K. (1981). Kodokan Judo , Japan
9
Bruce L. (1978). Bruce Lee’s Fighting Methode
10
Muraru, A. (1975). Lectii de judo.Sport Turism Bucuresti
11
Muraru, A. (1994). Judo – bazele performanţei. Editura Garell Publishing House. Bucureşti
12
Hantău, I. ( 1996). Manual de Judo. Editura Didactică şi Pedagogică R.A. Bucureşti
13
Hantău , I. Bocioacă. L., (1998). Antrenamentul în Judo; Pregătirea fizică şi psihică. Ed. Univ. din Piteşti,.
14
Hantău, I.,Bocioacă, L. ( 2002). Judo-Curs de bază. ANEFS, Bucureşti.
15
Laşcu, V.G., Gotelet, V. (1981). Judo – tehnici de luptă la sol. Editura Sport-Turism. Bucureşti.
16
Laşcu, V.G. (1986). Judo –judo competiţional; combinaţii şi contraatacuri. Editura Sport-Turism. Bucureşti.
17
Laşcu, V.G. (1992). Judo şi Kata. Editura Sport-Turism. Bucureşti .
18
Deliu, D. (2000). Karate Do. Editura ANEFS. Bucureşti,.
19
Deliu, D. (2002). Cursuri teoretico-metodice de arte marţiale. Editura Studenţească. Bucureşti,.
20
Deliu, D. (2008). Antrenamentul sportiv în disciplinele sportive de combat, Editura Bern, Bucureşti
21
Deliu, D. (2008). Metodica disciplinelor sportive de combat, Editura Bern, Bucuresti
22
Dem G. C. (1912). Metodã practicã de apãrare şi atac. Editura Librăriei Theodosium Jonniţiu Fii, Bucureşti
23
Dezvoltarea ju-jitsu-lui a fost întreruptă de cel de-al II-lea război mondial,
rămânând fără rezultat tentativa de introducere a acestuia în circuitul sportiv
public.
Printre cei ce au încercat să revigoreze stilul ju-jitsu în ţara noastră se
numără şi maeştrii Vasile Goteleţ, Ion Hantău, Ioan Capotă, Mihai Botez şi
Florian Frazzei, însă datorită nereuşitelor, aceştia s-au dedicat mai mult
propagării judo-ului.
Venind mai spre zilele noastre, vom menţiona numele unui maestru care a
relansat practic stilul ju-jitsu în România: Shihan Alois Gurski. În 1995, acesta a
lansat cartea „Jiu-jitsu Kihon&Kata‖ având tematică principală elemente de
autoapărare, tehnici de bază şi noţiuni teoretice.
Alţi autori care s-au mai evidenţiat cu publicaţii specifice ju-jitsu-lui au
fost Ioan Bălăceanu şi Hoble Vasile, aceştia dezvoltând noţiuni despre istoria şi
filozofia artelor marţiale, prezentând maniere de abordare a ju-jitsu-lui ca formă
de luptă tradiţională.
Mai putem menţiona ca autori care s-au ocupat de ju-jitsu-ul competiţonal
pe Dobre Ionuţ Costin cu lucrarea „Studiu privind procedeele tehnico-tactice
eficiente din ju-jitsu-ul competiţional‖23 şi Galan P. Doru cu peste 10 publicaţii
privind ju-jitsu ca metodă de dezvoltare personală, incluzând tehnici de
autoapărare, elemente specifice forţelor de ordine din cadrul diverselor forţe
militare. Printre cele mai apreciate lucrări, care au abordat şi latura
competiţională, se numără: „Ju-jitsu. Elemente de teorie, filozofie şi metodică
de antrenament‖24 şi „Ju jitsu Kansetsu waza‖25.
La nivel internaţional, în ceea ce priveşte ju jitsu sportiv IJJF, găsim doar
informaţii despre regulamentul competiţional şi un ghid de etică sportivă, în
schimb putem susţine că foarte tratate sunt informaţiile legate de jiu-jitsu
brazilian (Mastering jiu jitsu -Renzo Gracie, John Danaher26, Jiu-jitsu
University Saulo Riberio, Kevin Howell27).
Importanţa cercetării este dată şi de rezultatele slabe ale sportivilor români
la competiţiile de mare anvergură. Ascensiunea pe plan mondial, numărul mare
de competitori dornici să reprezinte ţara la concursurile internaţionale, ne obligă
să oferim, ştiinţific, maniere de abordare a competiţiilor, a antrenamentelor, să
căutăm soluţii pentru a putea avea o evoluţie corespunzătoare în cadrul marilor
evenimente sportive.
În urma studierii bibliografiei internaţionale, dar şi naţionale, am observat
că tema de faţă nu este abordată, prin urmare considerăm că această teză este
una de pionierat în domeniul ju-jitsu-lui competiţional şi subliniem acest lucru
pentru a evidenţia lipsa materialelor publicistice specifice acestui sport şi
necesitatea demarării demersului nostru.
23
Dobre, I.C. (2010). Studiu privind procedeele tehnico tactice eficente din ju jitsul competiţional.
24
Galan, D. (2005). Ju jitsu elemete de teorie, filozofie şi metodică de antrenament, EdituraEstfalia, Bucureşti
25
Galan, D. (2006). Ju jitsu kansetsu waza, Editura RisoPrint, Cluj-Napoca
26
Gracie R., Danaher J.(2003). Mastering jiu jitsu, Editura Hunman Kinetics, Unaited States, Champaing
27
Riberio, S., Howell K., (2008) - Jiu-jitsu University, Editura Victory Belt Publish, Hong Kong
24
1.3. MOTIVAREA ALEGERII TEMEI
Abordând studiul artelor marţiale, a ju-jitsu-lui în mod special, de la o

vârstă foarte fragedă, trecând prin nenumărate stagii tehnice, examene de grad
şi/sau competiţii naţionale şi internaţionale, am avut oportunitatea de a remarca
faptul că de foarte multe ori ju-jitsu competiţional se desfăşoară sub formă
empirică, mulţi ju-jitsu-ka bazându-şi participarea competiţională mai mult pe
diferite abilităţi fizice (forţă, alonjă, masă corporală etc.) şi, într-o oarecare
măsură, pe abilităţile tehnice, iar într-o mai mică măsură pe instruirea ştiinţific
programată conform normelor antrenamentului sportiv modern.
În acest context, considerăm necesară abordarea ju-jitsu-lui într-un mod
ştiinţific, cu atât mai mult cu cât, rezultatele competiţionale obţinute şi
experienţa (vezi ANEXA nr. 1) ne-au ajutat să realizăm importanţa cercetării şi
abordarea pluridisciplinară a artelor marţiale.
Plecând de la aceste observaţii, considerăm că sportivii români au o
înclinaţie înăscută pentru sistemele de luptă, având nevoie de o instruire
ştiinţifică şi de o pregătire psihologică mai eficientă pentru a-şi îmbunătăţi
rezultatele.
Un alt element foarte important îl reprezintă dirijarea antrenamentului
sportiv, prin respectarea planurilor anuale de pregătire, a modalităţilor de
abordare a antrenamentelor, dar, mai ales, a competiţiilor, de acest lucru fiind
direct răspunzători antrenorii. Lipsa unor materiale teoretice specifice sistemului
competiţional în ju-jitsu se reflectă negativ şi în rezultatele sportivilor.
În cazul ju-jitsu-lui, datorită complexităţii stilului, o mare parte din
conducătorii de cluburi îşi orientează sportivii şi către diverse stiluri colaterale
(karate, kempo, sambo, jiu-jitsu brazilian, MMA, judo), acest lucru având efecte
benefice asupra pregătirii practicanţilor (experienţă de concurs, concursuri de
verificare etc.). Lipsa unei dirijări eficiente a antrenamentelor şi solicitarea
presupusă de acestea, alături de problemele cotidiene individuale, îi fac pe
anumiţi sportivi să se retragă din practicarea acestui sport înainte de seniorat
sau, să se reorienteze către diverse stiluri, unde sunt mai apreciaţi din punct de
vedere material.
Tema de faţă, „Strategii de îmbunătăţire a rezultatelor sportive la practi-
canţii de ju-jitsu din sistemele duo-demonstrativ şi fighting la nivelul aspi-
ranţilor şi juniorilor”, reprezintă o necesitate în pregătirea viitorilor campioni şi
o temelie puternică în continuarea rezultatelor şi la nivelul următor de vârstă.
Având în vedere acest fapt, am decis să elaborăm o lucrare de specialitate
în acest domeniu, lucrare care se doreşte a fi o contribuţie personală la zestrea
de cunoştinţe specifice antrenamentului sportiv modern al acestui stil, o părere
personală, ca rezultantă directă a experienţelor marţiale şi competiţionale, şi, în
acelaşi timp, un posibil ghid pentru creşterea performanţelor sportive şi motrice
din ju-jitsu.
25
1.4. SCOPUL ŞI OBIECTIVELE GENERALE ALE CERCETĂRII
1.4.1. Scopul cercetării
Importanţa efectuării unei cercetări asupra diferitelor metode şi/sau

maniere de abordare a pregătirii practicanţilor poate conduce la elaborarea unor
proceduri superioare de desfăşurare a antrenamentului specific, mai bine
conturat pe profilul fiecărei probe.
Consultând bibliografia de specialitate scrisă, internă şi internaţională,
raportată strict la domeniul nostru de activitate, am constatat un nivel destul de
sărăcăcios în informaţii despre metodica abordării activităţii competiţionale în
ju-jitsu. În acestă cercetare studiem metodele de pregătire din cele două sisteme
competiţionale (sistemul fighting şi sistemul duo-demonstrativ) în ju-jitsu-ul
competiţional. Abordarea pregătirii într-un mod ştiinţific, conturarea profilului
psiho-motric specific fiecărui sistem competiţional, ar trebui să reorienteze
modul de abordare a competiţiilor, a antrenamentelor şi să conducă către
rezultate competiţionale mai ridicate. Cunoaşterea aprofundată a sportivilor de
către antrenor ar trebui să ajute la orientarea lor către unul dintre sistemele
competiţionale existente faţă de care aceştia prezintă aptitudinile necesare.
Scopul cercetării noastre este de a analiza impactul avut asupra per-
formanţelor motrice şi sportive prin introducerea unor mijloace de pregătire
psiho-fizică adaptate cerinţelor actuale din ju-jitsu-ul competiţional, aplicate în
anul competiţional 2014-2015, pentru sistemul fighting şi sistemul duo-
demonstrativ.
1.4.2. Obiectivele cercetării
Pe parcursul cercetării am urmărit realizarea următoarelor obiective:

- evidenţierea aspectelor teoretico-metodice ale celor două secţiuni compe-
tiţionale corespondente stilului ju-jitsu;
- identificarea, implementarea şi valorificarea celor mai eficiente mijloace
şi măsuri de pregătire psiho-fizico-tehnico-teoretică a componenţilor loturilor
reprezentative ale clubului Budo Seishin, angrenând sistemele duo-demonstrativ
şi fighting;
- elaborarea unei strategii de pregătire specifică fiecărei secţiuni de
concurs, în ideea amplificării performanţelor sportive;
- definirea profilului competitorilor care participă la sistemele duo-demons-
trativ şi fighting;
- elaborarea unei lucrări cu o cât mai înaltă ţinută academică care să fie
utilă specialiştilor domeniului, implicit la creşterea performanţelor sportive şi
motrice etc.
26
1.5. ETAPELE CERCETĂRII
Desfăşurarea cercetării a cuprins X etape în care s-au desfăşurat activităţile

specifice, astfel:
Etapa I, desfăşurată în perioada octombrie 2012-martie 2015, a cuprins
următoarele activităţi:
- identificarea şi studierea bibliografiei de specialitate referitoare la cele
două sisteme competiţionale;
- alegerea celor mai adecvate metode şi mijloace de ameliorare a calităţilor
motrice specifice stilului, pentru a putea creiona profilul ju-jitsu-ka corespon-
dent fiecărui sistem competiţional.
Etapa a II - a, desfăşurată în perioada 10-20 octombrie 2013, a cuprins
următoarele activităţi:
- identificarea şi selecţionarea celor mai eficiente metode de influenţare a
sistemului psiho-fizic;
- evidenţierea şi alegerea celor mai adecvate mijloace de testare şi
monitorizare a performanţelor psiho-fizice.
Etapa a III - a, desfăşurată în perioada 10 noiembrie-20 decembrie 2013, a
vizat:
- studierea comparativă a nivelului psiho-motric la sportivii din afara ţării
şi la cei din România;
- elaborarea strategiei specifice celor două sisteme competiţionale;
- realizarea Raportului de progres numărul 1.
Etapa a IV - a, desfăşurată în perioada 10-20 ianuarie 2014, a urmărit:
- formarea grupelor de cercetare din practicanţi ai celor două sisteme
competiţionale;
- implementarea în pregătire a strategiei specifice celor două sisteme;
- selecţia testelor motrice şi psihologice în vederea aplicării lor în cadrul
grupelor de cercetare.
Etapa a V - a, desfăşurată în perioada 11- 28 februarie 2014, a vizat
aplicarea testelor psiho-motrice şi chestionarelor psihologice grupei de control şi
grupei de experiment.
Etapa a VI - a, desfăşurată în perioada 1 martie -10 martie 2014, unde s-a
realizat prelucrarea, analiza şi interpretarea datelor din testarea iniţială.
Etapa a VII - a, desfăşurată în perioada iulie-august 2014, pentru:
- realizarea Raportului de progres numărul 2;
- aplicarea testării a doua.
Etapa a VIII - a, desfăşurată în perioada septembrie-decembrie 2014,
pentru:
- analizarea, prelucrarea şi interpretarea datelor testării numărul 2;
- pregătirea lotului de subiecţi pentru testarea finală.
27
Etapa a IX - a, desfăşurată în perioada ianuarie-februabrie 2015, unde au
fost executate:
- aplicarea testării finale;
- analizarea şi prelucrarea şi interpretarea datelor testării numărul 3.
Etapa a X - a, desfăşurată în perioada octombrie 2012-septembrie 2015, a
cuprins următoarele activităţi:
- analizarea rapoartele de cercetare nr. 1, 2 şi 3;
- conturarea impactului privind efectele strategiei specifice pentru cele
două sisteme;
- elaborarea tezei de doctorat.
28
CAPITOLUL 2
ASPECTE PRIVIND EVOLUŢIA TEHNICĂ ŞI METODOLOGICĂ

A JU-JITSU-LUI
2.1. ORIGINEA ŞI ISTORICUL JU-JITSU-LUI
2.1.1. Evoluţia în timp a ju-jitsu-lui
Ju-jitsu este considerat a fi arta nobilă a samurailor28.

Ju-jitsu, în forma sa completă, a fost o tehnică de luptă folosită de către
samurai. Această artă vine din negura timpurilor, fiind cunoscută şi sub diverse
alte nume, precum: tai-jutsu, yawara şi hakuda. Ju-jitsu cuprinde atât tehnici
care fac uz de arme, cât şi tehnici fără arme.
Această artă este considerată strămoşul formelor aikido29 şi judo30. În
cadrul sistemului se găsesc o multitudine de tehnici, începând de la lovirea unor
puncte vitale cu mâna sau piciorul, până la strangulare şi tehnici de blocare
şi/sau forţare a articulaţiilor. Ju-jitsu este cunoscut pentru prizele şi contra-
prizele perfecte, combinate cu imobilizări efectuate cu braţele şi procedee
superioare de control al încheieturilor, dar ceea ce este mai puţin cunoscut este
faptul că face uz şi de lovituri cu mâna sau piciorul. Se crede că acestea au fost
integrate din sistemele de arte marţiale din China31,32.
Un alt aspect al ju-jitsu-lui este existenţa artei atemi, adică arta atacă-
rii/lovirii punctelor sau zonelor vulnerabile ale corpului uman33. Ju-jitsu nu este
o competiţie a muşchilor puternici – deşi modul de manifestare a tehnicilor
solicită şi ameliorează în timp toate calităţile motrice şi coordinative; de fapt
acest factor – forţa – nu reprezintă câtuşi de puţin elementul său primordial.
Arta se bazează pe echilibru, tehnica pârghiei şi viteza în efectuarea mişcărilor
respective, abia ulterior intervenind folosirea forţei cu eficienţă maximă.
Ju-jitsu s-a dezvoltat de-a lungul secolelor în diverse şcoli (Wa-jutsu,
Yawara34, Kagukaku-jutsu, Kempo, Hakuda, Shubaku, Daito-ryu, Aiki-jutsu,
Tai-jutsu, Takeda ryu etc.), primind influenţe atât din artele marţiale chinezeşti
cât şi din tehnicile specifice de luptă din Insula Okinawa.
28
Ratti O., Westbrook A. (1999). Secret s of the samurai,Editura Castle Books, p. 403
29
Ionescu D. C. (2003) Enciclopedie de Aikido, Editura Mix, Braşovp p 33
30
Laşcu V.G. (1986). Judo, Editura Sport-Turism, Bucureşti,
31
Macoveanu D. (2001) Jiu jitsu, Editura Luminalex, Bucureşti
32
Botez M., Farcaş G. (2002) Tehnici de autoapărare pentru poliţişti şi jandarmi, Timişoara, p.4
33
Inman R. (2007) The ju jitsu Handbook, Editura D&S Books ltd, Devon England, p. 7
34
Maroteaux J.R, (1998) Ju-jitsu antic japonez, Editura Garell Publishing House p. 49
29
Datorită complexităţii sale, vezi ANEXA nr. 2 – Structura Ju-jitsu35-lui,
Ju-jitsu este considerat ca fiind izvorul majorităţii artelor marţiale de origine
japoneză, implicit al unor discipline moderne precum judo, aikido, kendo etc.
Jigoro Kano, părintele judo-ului scria în 1898, că „[...]Era necesar să
modific vechiul Ju-Jitsu pentru a-l face accesibil tuturor, căci vechiul stil nu
fusese prevăzut şi nici imaginat pentru educaţia fizică şi morală şi nici pentru
cultura intelectuală. (...) Când a luat naştere şcoala mea (Judo Kodokan s.n.)
ju-jitsu se afla în plină decădere. Unii maeştri îşi câştigau existenţa formând
grupuri de elevi care luptau în competiţii pentru bani...”36.
Aceste schimbări şi readaptări ale stilului la specificul vieţii moderne nu au
făcut decât să contribuie la supravieţurea artei noastre, păstrându-se astfel pentru
umanitate ca un tezaur universal viu.
2.1.2. Ju-jitsu în Europa şi evoluţia sa pe plan mondial
Evoluţia ju-jitsu-lui pe plan mondial a cunoscut progrese remarcabile, în

raport cu situaţia nefavorabilă a ju-jitsu-lui japonez căzut într-o umbră după
apariţia armelor de foc. Pe plan internaţional această artă, transformată în sport,
a cunoscut o evoluţie cu precădere sportivă, care a condus spre dezvoltarea ju-
jitsu-ul competiţional existent37. În ideea constituirii unui for internaţional care
să supervizeze şi să dezvolte mişcarea de ju-jitsu, în anul 1977 delegaţi din
Germania, Italia şi Suedia au fondat Federaţia Europeană de Ju-jitsu (EJJF).
Pe măsură ce numărul naţiunilor membre a crescut, din interiorul şi din
afara Europei, în 1987 Federaţia şi-a schimbat numele în Federaţia de Ju-jitsu
Internaţională (International Ju-Jitsu Federation IJJF), iar nucleul european
original al federaţiei a devenit Uniunea Continentală (EJJU) a acesteia. În urma
unei serii de schimbări ale statutului şi structurii, în 1998 IJJF a decis să îşi
schimbe din nou numele în Federaţia Internaţională de Ju-jitsu (Ju-Jitsu
International Federation JJIF).
La începutul anilor 90, IJJF a devenit membru provizoriu al GAISF
(Asociaţia Generală a Federaţiilor Internaţionale de Sport) şi IWGA (Asociaţia
Internaţională a Jocurilor Mondiale – parte a Mişcării Olimpice alături de IOC).
În timpul congresului GAISF din 1998, JJIF a obţinut statutul de membru
deplin.
Ju-jitsu, sub regulile JJIF, a fost parte a Jocurilor Mondiale începând cu
ediţia din 1997 de la Lahti, Finlanda.
35
Galan D. (2005), Ju-jitsu; elemente de teorie, filozofie şi metodică de antrenament, Editura EstFallia,
Bucureşti, pg. 30
36
Laşcu V. G., (1986). Judo, Editura Sport-Turism, Bucureşti, , pg. 22
37
http://www.hawaiilibrary.com/articles/Ju-Jitsu_International_Federation#cite_note-4 vizitat la 08.10.2015,
ora: 21:10.
30
2.1.3. Ju-jitsu tradiţional şi ju-jitsu sportiv
Diferite şcoli au predat ju-jitsu tradiţional în Japonia încă din secolul al

XV-lea. JJIF nu reprezintă un organism de control asupra niciuneia dintre aceste
şcoli japoneze de ju-jitsu tradiţional şi nu exercită vreo autoritate asupra
stilurilor de ju-jitsu tradiţionale, care de obicei sunt conduse de lideri care îşi
reclamă poziţia din transmiteri vechi de sute de ani. Mai degrabă, JJIF a fost
fondată ca o federaţie internaţională pentru a reglementa ju-jitsu-ul sportiv, o
formă competitivă derivată din ju-jitsu-ul tradiţional. JJIF reglementează în
prezent trei tipuri de competiţie la nivel internaţional: sistemul duo-demon-
strativ, sistemul fighting şi sistemul ne-waza.
Sistemul duo-demonstrativ reprezintă o formă competitivă în care doi ju-
jitsu-ka din cadrul aceleiaşi echipe demonstrează posibile tehnici de apărare
împotriva a 12 atacuri prestabilite, cerute aleatoriu de către un arbitru dintre 20
de atacuri prestabilite codificate pentru a acoperi următoarele tipologii: stran-
gulări, prize, lovituri, atac cu arme (baston sau cuţit).
Sistemul duo-demonstrativ are trei categorii de competiţie: masculin,
feminin şi mixt, iar sportivii sunt jurizaţi pentru viteză, tehnică, control, realism,
eficacitate şi varietate. Este probabil cea mai spectaculoasă formă de competiţie
a ju-jitsu-ului şi necesită o pregătire tehnică foarte bună, sincronizare şi calităţi
înalte ale sportivilor.
Sistemul fighting, cu o abordare diferită, se desfăşoară printr-o competiţie
de unu la unu între sportivi. Sistemul este divizat pe mai multe categorii în
funcţie de greutate, sex şi vârstă.
Competiţia efectivă este formată din trei părţi: partea I presupune ca ju-
jitsu-ka sa fie implicaţi într-o luptă la distanţă (atacuri controlate cu braţele şi
picioare şi atemi-uri diverse: lovituri cu pumnul, lovituri cu piciorul). Odată ce a
avut loc o priză, lupta intră în partea a II-a, iar loviturile nu mai sunt permise.
Sportivii încearcă să se doboare unul pe celălalt prin diferite tehnici de aruncare
(sunt acordate puncte în funcţie de cât de „curată‖ şi eficientă a fost acţiunea).
De asemenea, deşi nu foarte dese, sunt admise în partea a II-a şi tehnici de
supunere precum strangulările controlate şi tehnici articulare.
După ce sportivii au ajuns pe tatami printr-o acţiune tehnică, lupta intră în
partea a III-a. În această parte se oferă puncte pentru tehnici de imobilizare,
strangulări controlate şi chei asupra încheieturilor corpului care determină
oponentul să se declare învins.
Învingătorul este acel ju-jtsu-ka care a acumulat cele mai multe puncte în
timpul luptei. Victoria automată este desemnată sportivului care primeşte un
ippon (acţiune curată, puncte întregi) în toate cele trei părţi. Acest tip de
competiţie necesită sincronizare, agilitate, forţă şi rezistenţă.
31
Sistemul ne-waza este cel mai nou dintre sistemele oficiale de competiţie şi
este asemănător cu BJJ. Lupta ne-waza începe în picioare, iar combatanţii
încearcă să câştige puncte cu diferite tehnici de aruncare, punere jos sau
imobilizare, baleări (schimbări de poziţie inferioară-superioară pornind din
gardă) sau să câştige lupta cu tehnici de abandon. În cazul în care niciun
competitor nu a încheiat lupta cu o tehnică de abandon, arbitrul anunţă ca drept
învingător sportivul cu cele mai multe puncte acumulate.
Sistemul ne-waza este organizat pe categorii de vârstă (cadeţi – sub 17 ani,
juniori – sub 20 de ani şi seniori), precum şi după rangurile de centură (doar
centurile de la verde la negru au voie să participe la open-urile internaţionale),
după sex şi greutate. Durata luptei este de 4 minute pentru cadeţi, 6 minute
pentru juniori şi seniori (de până la 35 ani) şi 5 minute pentru sportivii de peste
36 de ani.
JJIF este deja membră a GAISF şi IWGA, iar ambele organizaţii se află în
strânsă colaborare cu IOC (Comitetul Intenaţional Olimpic). Organizaţia caută
să obţină introducerea ju-jitsu-lui sportiv ca probă olimpică în viitor.
2.1.4. Răspândirea ju-jitsu-lui în România
În ţara noastră, ju-jitsu a căpătat o amploare deosebită, atât în rândul

copiilor, cât şi în rândul adulţilor. Eforturile constante maestru-discipoli asigură,
şi în ţara noastră, ca în toată lumea, supravieţuirea acestei arte, cu influenţe
personale şi sociale benefice. La nivel naţional, răspândirea ju-jitsu-lui compe-
tiţional pe regiuni administrative poate fi prezentată prin Figura nr. 1.
Tabelul nr. 1: Cluburile de ju-jitsu afiliate în Departamentul de ju-jitsu la nivel

naţional repartizate pe regiuni
Sud(Bucureşti) Sud Est Nord Vest Centru Sud Vest Nord Est
15 3 2 8 2 4
CLUBURILE DE JU JITSU LA NIVELUL

REGIUNILOR ADMINISTRATIVE ALE
ROMANIEI
Bucuresit -Sud Sud Est Nord Vest
12%
6%
44%
23%
9%
6%
Figura nr. 1: Răspândirea ju-jitsu-lui competiţional pe regiuni administrative
32
Într-o tratare succintă a evoluţiei ju-jitsu-lui în România, putem reţine38:
- în 1902 are loc primul contact modern al României cu Japonia, graţie
iniţiativei ministrului extraordinar şi plenipotenţiar al Japoniei la Viena, E.S. dl.
H. Makino, care adresează o scrisoare de intenţie omologului său, E.S. dl. Emil
G. Ghica, cu intenţia de a deschide o Legaţie Niponă la Bucureşti;
- în 1906, Erich Rahn deschidea prima şcoală de JU-JITSU în Germania;
se pare că unul din cei care au avut onoarea să fie iniţiaţi în arta ju-jitsu alături
de E. Rhan, a fost distinsul nostru mentor Shihan Alois Gurski;
- în 1912, distinsul general Maresuke Nogi vizitează România şi, printre
altele, susţine diverse antrenamente cu metode de pregătire din arte marţiale –
Ju-jitsu, la care au participat ofiţeri români;
- tot în 1912, Justin Marinescu revine în ţară, după ce a absolvit Academia
de Educaţie Fizică Ling din Stokholm şi a cursului de Jiu-jitsu condus de Jigoro
Kano, obţinând calificarea de instructor;
- în 1912 Dem Gheorghe Carapancea publică Curs complet de jiu-jitsu.
Metodă practică de apărare şi atac;
- în 1914, Justin Marinescu publică Îndrumar pentru practicarea Jiu-Jitsu;
- în 1928 are loc vizita oficială a unei delegaţii japoneze de ju-jitsu şi
judo condusă de Heishichi Ishiguro. Dintre cursanţii care s-au remarcat ulterior,
vom reţine: cpt. Emilian Teacă, cpt. Constantin Medelean, Col. Ulisse
Sâmboteanu, lt. col. dr. Ion Lazăr etc.
Venind mai spre zilele noastre, vom menţiona numele unui maestru care a
relansat practic stilul ju-jitsu în România: Shihan Alois Gurski.
Personalitate marcantă a artelor marţiale româneşti, Shihan Alois Gurski a
lăsat la trecerea sa în altă dimensiune un număr impresionant de centuri negre
care îi continuă munca şi pasiunea şi în zilele noastre.
38
Hoble V., - Istoria practicării artelor marţiale în România şi în lume, Editura Academicpres, Cluj-Napoca,
2012, pg. 64, 68, 69, 71, 89 64,71
33
2.2. JU-JITSU COMPETIŢIONAL, ASPECTE TEORETICE ŞI
CERINŢE DE REGULAMENT
2.2.1. Aspecte generale ale ju-jitsu-lui ca ramură sportivă
Pentru a ne călăuzi în clasificarea ju-jitsu-lui ca ramură sportivă am urmărit

aspectele recomandate de către prof. univ. dr. Dan Deliu în lucrarea Metodica
disciplinelor sportive de combat39, unde sunt nominalizate anumite criterii de
clasificare.
„Ju-jitsu/ judo este un stil combativ care solicită sistemul psiho-fizic pentru
a obţine victoria în faţa unui adversar care adoptă aceleaşi reguli de luptă,
făcându-se apel la principiul ju‖40.
La origini, ju-jitsu a fost o artă tradiţională având tehnici distructive. În
prezent, ju-jitsu-ul are milioane de practicanţi ai laturei tradiţionale, aceştia fiind
reuniţi în mai multe organizaţii (IMAF, WJF) sau şcoli (ryu).
Ju-jitsu-ul competiţional este reprezentat de Ju Jitsu International
Federation (JJIF), fondată în anul 1977. Aceasta a avut un parcurs ascendent în
lumea sportivă, idealul acesteia fiind ca ju-jitsu-ul să devină sport olimpic,
alături de judo şi taekwondo.
Aspectul de artă este prezent în ju-jitsu prin frumuseţea tehnicilor care au
fost transmise şi păstrate secole la rând.
Dacă ju-jitsu-ul antic avea un aspect distructiv, noul ju-jitsu sportiv
urmăreşte dezvoltarea practicantului într-un mod armonios, perfect echilibrat,
capabil de o stăpânire de sine remarcabilă, modest, respectând codurile etice şi
morale specifice artelor marţiale. Ju-jitsu este o disciplină marţială care tinde la
un nivel superior spre străvechiul ideal al armonizării corpului uman, respectiv
Mens sana, in corpore sano!
Ju-jitsu este o disciplină care nu necesită un cost ridicat în ceea ce priveşte
iniţierea şi practicarea. Datele problemei se schimbă însă odată cu participarea
la competiţii de diverse niveluri. Echipamentele individuale sau de concurs,
susţinătoarele de efort, alimentaţia, cheltuielile de deplasare spre locul de
concurs etc. duc bagajul de investiţii uneori la cote destul de înalte. O altă
industrie destul de înfloritoare este reprezentată de materialele folosite în
sistemul competiţional (tatami, gi-specific omologat, mănuşi, protecţii etc.).
Ju-jitsu, ca marea majoritate a artelor marţiale străvechi, îmbină speci-
ficitatea tehnicilor marţiale cu influenţarea benefică a stării generale de sănătate,
ameliorarea şi/sau eliminarea unor deficienţe fizice şi ameliorarea capacităţilor
psihice, folosind diferite tehnici şi proceduri.
39
Deliu D. (2008). Metodica disciplinelor sportive de combat, Editura Bern, Bucureşti p 18
40
Frazzei F. (1972). Judo de la centura alba la centura neagra,Editura Militară, pg 9
34
Ju-jitsu şi-a câştigat demult un loc important în galeria sporturilor de luptă.
Fiind adaptabil şi util, ju-jitsu face parte din pregătirea specifică a tuturor
organelor însărcinate cu menţinerea ordinii şi liniştei publice.
Contactul cu adversarul poate fi tip:
- full-contact: este nespecific ju-jitsu-lui, fiind aprig penalizat: la două
acţiuni necontrolate, sportivul este descalificat;
- semi-contact: este maniera oficială în care se desfăşoară concursurile de
ju-jitsu, acest sistem de luptă unde contactul este parţial, atingând ţinta cu o
oarecare forţă şi o precize desăvârşită şi unde este solicitată viteza sub toate
apectele, coordonarea şi un foarte bun control al execuţiilor tehnice;
- light-contact: reprezintă o variantă intermediară între cele două sisteme
menţionate mai sus; deşi în regulamentul oficial al stilului este stipulat clar că
lupta se desfăşoară în sistem semi-contact, datorită vitezei şi inerţiei luptei, nu
de puţine ori, aceasta se desfăşoară în mod neoficial în sistem light-contact;
- non-contact: nu este specific ju-jitsu-lui, toate acţiunile desfăşurate în aer
nefiind punctate.
Ju-jitsu-ul este o artă marţială completă. Deşi regulamentul competiţional
este foarte restrictiv, acesta este conceput în aşa manieră încât un sportiv să
exceleze în tehnica de lovire, proiectare şi luptă la sol, cu alte cuvinte acesta
permite lovituri cu membrele superioare (mâinile/pumnii) şi membrele infe-
rioare (picioarele). De asemenea, proiectările, tehnicile articulare (kansetsu-
waza) şi strangulare (shime-waza) sunt acceptate în competiţiile de ju-jitsu.
În lupta competiţională, poziţiile de luptă fundamentale şi deplasările în
spaţiul de luptă sunt naturale şi cât mai eficiente, necesitând un timp de latenţă
cât mai ridicat şi o eficienţă sporită în luptă.
Regulamentul competiţional este destul de rigid, transformând tehnicile
periculoase în procedee tehnice spectaculoase, care au ca scop să domine
adversarul, să-l suprindă, să demonstreze superioritate fără a-i leza integritatea
acestuia. „Aceste procedee tehnice constitue modalitatea concretă de aplicare în
timpul luptei a elementelor tehnice.‖41
Biomecanica acţiunilor tehnico-tactice din ju-jitsu se caracterizează,
precum majoritatea stilurilor de combat42, prin: poziţii, traiectorii ale mişcărilor
pe coordonatele de forţă, viteza şi precizia pe care situaţia concretă de luptă le
impune, folosirea eficientă a energiei din lanţurile şi grupele musculare
implicate, aplicarea paralelogramului forţelor şi a principiului pârghiilor, a
principiului supleţii, a cuplului de forţă din fizica cinetică, etc. Varietatea
mişcărilor este atât de mare încât este foarte greu să fie surprinsă într-o
clasificare riguroasă.
Principiul non-violenţei este subliniat prin demonstraţiile specifice siste-
mului duo-demonstrativ. În opinia noastră, acest sistem permite practicantului
să demonstreze măiestria artei ju-jitsu, aceasta impresionând cu blocaje, tehnici
41
Cismaş G(1981) Lupte libere, Lupte greco-romane BucureştiP.19
42
Deliu, D. (2008). Metodica disciplinelor sportive de combat, Editura Bern, Bucureşti p 23
35
de lovire spectaculoase, tehnici articulare, proiectări, imobilizări eficiente. Ca şi
caracteristică generală a non-violenţei în arte marţiale, lupta începe mereu cu un
blocaj eschivă, apoi fiind demonstrate variante eficiente de autoapărare.
Elementele de non-violenţă sunt stipulate şi în regulamentele oficiale, atât în
ceea ce priveşte activitatea competiţională, dar mai ales cele privind etica şi
comportamentul sportivilor în viaţa cotidiană43.
În competiţie, din nefericire, primează obiectivul principal, respectiv
câştigarea titlului sau a medaliei, iar pregătirea spirituală este lăsată într-un plan
secund. Practicanţii ju-jitsu-lui tradiţional pun mare accent pe pregătirea
spirituală, aceasta fiind principalul scop în epoca modernă: dezvoltarea unui
spirit puternic pentru a putea susţine aplicarea tehnicilor şi metodelor specifice.
Concluzionând, ju-jitsu reprezintă un sport de luptă semi-contact, impu-
nând non-violenţa, cu caracter competiţional şi tradiţional, având un conţinut
tehnic ridicat la nivel de artă, cu influenţe educativ-formative şi utilitar-apli-
cative, care foloseşte în special energia externă, prezentând un înalt grad de
complexitate tehnică cu implicaţii financiar-materiale şi cu multiple efecte
benefice asupra organsimului.
2.2.2. Efortul în competiţiile din ju-jitsu

Efortul în ju-jitsu nu poate fi privit doar dintr-o singură perspectivă. Mai
mulţi autori au prezentat criterii de clasificare a efortului44. Specific artelor
marţiale, prof. univ. dr. Deliu Dan (2008)45 a evidenţiat efortul Karate do.
Urmărind aceeaşi idee, vom încerca să evidenţiem efortul din ju-jitsu conform
celor „11 criterii generale ale efortului‖.
A. Efortul profesional şi sportiv
În ju-jitsu efortul este de natură sportivă. Ju-jitsu-ul, fiind un sport euristic,
unde lupta se desfăşoară inteligent motric, pe parcursul acesteia se solicită
întregul sistem energetic, psihic şi funcţional al organismului. Prin antrenament
se caută devoltarea, la indicii superiori ai organismului, a capacităţii de efort
fizic şi psihic, scopul principal fiind obţinerea victoriei în competiţii sau învin-
gerea unui agresor în viaţa cotidiană. Asigurarea integrităţii personale solicită un
efort care angrenează întreaga fiinţă umană.
B. Eforturi dinamice (izotonice), statice (izometrice) şi eforturi combinate
(izochinetice)
Ju-jitsu-ul competiţional prezintă o complexitate şi o dinamică imprevi-
zibile în privinţa contracţiilor musculare, astfel încât pe parcursul unei lupte pot
exista nenumărate treceri de la efort dinamic la eforturi statice sau eforturi
combinate. În fighting, în prima parte a luptei avem parte de eforturi dinamice,
în partea a doua avem parte de eforturi dinamice cu secvenţe de contracţii
43
http://www.jjif.info/fileadmin/JJIF/Documents/jjif_book_of_ethics_ang.pdf vizitat la data 15.03.2015, ora
21:20;
44
Bota, C., (2000). Ergofiziologie,Editura Globus, Bucureşti, p. 49;
45
Deliu,D., (2008). Antenamentul sportiv în disciplinele sportive de combat, Editura Bern, Bucureşti, p. 17
36
musculare combinate şi, într-o pondere foarte mică, contracţii izometrice. În
partea a treia a luptei, pe lângă eforturile dinamice, există şi o pondere destul de
ridicată de contracţii izometrice.
În sistemul duo-demonstrativ predomină efortul izotonic în momentul
execuţiilor tehnicii sau în efectuarea eschivelor, proiectărilor. Efortul izometric
este şi el prezent în momentul efectuării blocajelor, finalizărilor şi poziţiilor de
gardă. Desigur că toate aceste eforturi se desfăşoară concomitent cu eforturile
contracţiilor musculare combinate, acestea completându-se reciproc.
C. Eforturi ciclice şi aciclice
Dată fiind prezenţa adversarului, eforturile în competiţie sunt aciclice,
indiferent de sistemul de luptă. În antrenament se folosesc şi eforturi ciclice,
însă doar ca mijloc de automatizare şi perfecţionare a tehnicilor.
D. Eforturi continue şi discontinue
În ju-jitsu efortul este discontinuu, lupta prezentând întreruperi. Regula-
mentul stipulează ca, în cazul în care un sportiv are mai multe meciuri, organi-
zatorul să asigure obligatoriu un timp de odihnă de 5 minute între ele. În cazul
sistemului duo-demonstrativ, efortul este evident discontinuu datorită manierei
de desfăşurare a probei. Perechile participante prezintă seriile de tehnici alter-
nativ, rezultând depunerea unui efort discontinuu.
E. Eforturi unice şi eforturi repetate
În ju-jitsu-ul competiţional, eforturile sunt repetate deoarece luptele se
desfăşoară fie în sistem piramidal, fie în sistem turneu sau „best of 3‖. Astfel,
fiecare meci necesită o încălzire sau o reactivare şi nici un meci nu seamănă cu
altul, existând eforturi repetate diferite ca intensitate, în funcţie de adversar.
F. Eforturi de antrenament şi eforturi competiţionale
Aceste două forme de efort alternează în ju-jitsu, efortul de antrenament
prezentând totuşi un volum mai mare. Se depun şi eforturi nespecifice stilului,
toate venite în scopul dezvoltării capacităţii de efort care, printr-o dirijare
corectă, să conducă la supracompensare. În competiţie, efortul este total, este
momentul de valorificare a efortului de antrenament. Există solicitări psihice şi
fizice la nivel maxim datorită unei supramobilizări, competitorul investind toată
energia sa în speranţa realizării obiectivelor de concurs.
G. Efort nespecific şi specific
Acest stil marţial prezintă elemente specifice, iar pentru realizarea lor este
necesar un efort specific. La baza acestui efort specific se află desigur efortul
nespecific, dezvoltat în antrenament cu precădere în perioada de pregătire fizică
generală.
H. Eforturi de laborator şi de teren
Aceste tipuri de efort sunt rar întâlnite în ju-jitsu şi am putea spune că nici
nu este concludent faţă de eforturile din lupta competiţională. Sperăm ca în
viitorul apropiat să existe aparate care să poată măsura în mod real efortul
specific din ju-jitsu.
37
I. Eforturi neuromusculare, cardio-respiratorii şi energetice
Eforturile neuromuscular şi energetic considerăm că sunt specifice ju-
jitsu-lui, orice acţiune neputând fi efectuată fără implicarea sistemului nervos
(central şi periferic) şi întreaga musculatura a corpului. Reacţiile motrice şi
psihice se dezvoltă în funcţie de adversar, fiind implicaţi cât mai mulţi
analizatori şi cât mai mulţi muşchi în realizarea sarcinilor de învingere a
adversarului. În ceea ce priveşte eforturile energetice, acestea sunt solicitate
deseori la nivel maximal, cel mai solicitate fiind eforturile anaerobe ce folosesc
energie din ATP şi CP şi determină reconversia acesteia din glucide. Efortul
cardio-respirator nu este specific ju-jitsu-lui, însă se regăseşte în perioada de
pregătire fizică generală.
J. Eforturi anaerobe (alactacid şi lactacid), mixte şi aerobe
În ju-jitsu lupta durează 3 minute, astfel efortul depus este anaerob lactacid
şi mixt. Să nu uităm că de multe ori meciurile pot fi câştigate şi înainte de
timpul regulamentar prin full ippon, atunci existând efort anaerob alactacid. De
asemenea, unele meciuri se pot termina la egalitate, efortul putând deveni mixt.
Dragnea Adrian şi Teodorescu Silvia, citând alţi specialişti, afirmă că
pentru lupte şi judo, sistemul energetic dominant este cel care foloseşte în 90%
din cazuri energia furnizată de ATP şi CP cu acumulări de acid lactic şi în 10%
din cazuri este bazat pe O246. Aceasta afirmaţie este valabilă şi în stilul ju-jitsu.
K. Eforturi severe, grele şi uşoare: după intensitatea efortului fizic,
respectiv după cantitatea de lucru mecanic efectuat în unitatea de timp, se poate
face clasificarea:
- eforturi severe în care intră:
a) exhaustive, FC peste 180 p/minut;1-15 sec;
b) maximale, FC între 160-180 p/minut; 0-60 sec.
- eforturi grele în care sunt cuprinse:
a) intense, FC între 140-160 p/minut; până la 6 minute;
b) optime, FC între 140p/minut;până la o oră.
-eforturi uşoare (pot dura câteva ore), în care se situează:
a) moderate FC 120p/minut;
b) mici, FC sub 100 p/ minut.
Conform acestui criteriu, ju-jitsu-ul se încadrează în categoria eforturilor
severe maximale (FC între 160-180 p/minut), cu faze de eforturi exhaustive şi
eforturi grele intense (FC între 140-160 p/minut)47.
Încadrarea tipului de efort în ju-jitsu este greu de realizat la nivel de model,
deoarece lupta este unică şi niciun meci nu seamănă cu altul. În speranţa că am
realizat o caracterizare eficientă a tipului de efort din ju-jitsu-ul competiţional
concluzionăm: stilul ju-jitsu prezintă un efort sportiv specific competiţional sau
de antrenament, fiind aciclic, discontinuu cu repetări, de tip neuromuscular şi
energetic, anaerob alactacid, lactacid şi deseori mixt, cu intensitate variabilă
46
Deliu D., (2008). Antenamentul sportiv în disciplinele sportive de combat, Editura Bern, Bucureşti, p. 19
47
Demeter A.(1972)Fiziologia sporturilor, Editura Stadion, Bucureşti p. 207
38
(exhaustiv, maximal şi intens), cu implicarea marilor funcţii ale organismului
(sistemul endocrino-metabolic, sistemul neuromuscular) şi a capacităţii de
performanţă, fiind un efort euristic şi solicitând întregul bagaj motric, energetic
şi psihic în realizarea sarcinilor.
2.2.3. Sistemele competiţionale din ju-jitsu
Fiecare stil marţial, care are cel puţin două secţiuni competiţionale, prin
care se urmăreşte etalarea virtuţilor artei marţiale respective la justa sa valoare –
cu toate veleităţile care o compun (latura estetică, latura educativă, latura
aplicativă etc.), dar şi cel mai important lucru, care să nu fie nociv pentru
integritatea psiho-fizică a combatanţilor, are şansa de a supravieţui prin
varietatea numărului de practicanţi. Ne referim aici la faptul că stilul este
accesibil tuturor categoriilor de vârstă şi sexe, este benefic pentru sistemul
psiho-fizic, ameliorează calităţile morale şi simţul estetic al actului motric
executat cu măiestrie etc.
Majoritatea stilurilor marţiale/de luptă corespund cerinţelor de mai sus:
- în judo48 există două secţiuni de concurs: shihai – forma de luptă sportivă,
şi kata – „formă” sau „lupte imaginare‖;
- în karate există kata49 şi kumite50„asalt, luptă”;
- în wushu există secţiunea santa – luptă51 şi secţiunea tao-lu – forme de
luptă imaginare cu sau fără arme52;
- în qwan ki do53 se întâlneşte secţiunea de luptă şi secţiunea de tehnică
individuală;
- în tae-kwon-do54 se întâlneşte secţiunea de luptă şi secţiunea de spargere
de materiale sau kata;
- în ju-jitsu au existat până în 2012 două secţiuni competiţionale, analizate
în lucrarea de faţă – fighting şi duo-demonstrativ, iar din 2012 s-a implementat
şi secţiunea ne-waza – luptă la sol, iar în 2015 secţiunea duo show.
Forurile superioare ale IJJF, dornice de a îmbina într-o oarecare măsură
spiritul sportiv/modern cu tradiţia practicării ju-jitsu-lui, au format două sisteme
de concurs: duo-demonstrativ şi fighting,iar din 2012 s-a considerat oportună
introducerea şi sistemului ne-waza – luptă la sol, în ideea diversificării
activităţii competiţionale. Pentru toate secţiunile competiţionale, anexăm
regulamentul de concurs în ANEXA nr. 3.
48
Laşcu. V.G. (1992). Judo şi kata. Editura Sport-Turism.pg 12
49
Kanazawa H. (2010). Karate The complet Kata, K.odansha Internaţional, pg 11
50
Kanazawa H. (2004). Karate fighting techniques, Edition Hardcover Kodansha, USA pg 10
51
Wang P., Zeng W. (1983) Wu style taijiquan Editura Hai feng Publishing p. 9
52
Wang P., Zeng W. (1983) Chen style taijiquan Editura Hai feng Publishing p.145
53
U.R.Q.K.D., (1996).Qwan ki do―calea energiilor corporale‖, Editura Garell Publishing House, Bucureţti p.153
54
Dimciu C. (1996) Taekwondo, Editura Garell Publishing House, Bucureţti p178
39
2.2.3.1. Sistemul fighting
Sistemul fighting din cadrul IJJF are statut de „luptă semicontact‖,

urmărind evidenţierea unei lupte complexe, respectiv: tehnică de lovire de la
distanţă sau semidistanţă, tehnică de luptă cu prize, tehnică de proiectare,
tehnică de luptă la sol.
Rigurozitatea regulamentului solicită ju-jitsu-ka să posede o tehnică desă-
vârşită, coroborată cu o pregătire psiho-fizică de excepţie.
Având în vedere aceste sublinieri, conform regulamentului, desfăşurarea
unei confruntări sportive este alcătuită din:
A. Partea întâi: tehnică de lovire cu membrele superioare şi membrele
inferioare din poziţii de luptă în picioare, asupra unor zone bine precizate;
B. Partea a doua: tehnici de proiectare, precedate obligatoriu de o tehnică
de lovire, după care este etalată măiestria de a doborî oponentul la sol;
C. Partea a treia: tehnică de luptă la sol, unde se caută imobilizarea
oponentului o anumită perioadă de timp sau executarea unei tehnici de abandon
(tehnică articulară sau tehnică de strangulare).
Fiecare parte prezintă anumite particularităţi tehnice: partea întâi este
destul de restrictivă, aceste restricţii obligând concurenţii să stăpânească la nivel
superior tehnicile de lovire; partea a doua permite aplicarea unui bagaj motric
destul de complex, concurentul având posibilitatea de a se impune prin tehnici
de proiectare cu ajutorul braţelor, picioarelor, şoldului şi respectiv tehnici de
sacrificiu; în partea a treia posibilităţile tehnice sunt variate: lupta se poate axa
atât pe procedee de imobilizare, cât şi pe tehnici articulare şi/sau strangulare.
Evidenţierea tehnică a bagajului tehnic permis de regulamentul de concurs
l-am sistematizat în Figura nr. 2.
Putem preciza că, în întreaga noastră activitate competiţională, cu prilejul
diverselor competiţii la care am participat, am căutat să aplicăm majoritatea
tehnicilor exemplificate, în final ajungând la concluzia că un ju-jitsu-ka care
abordează sistemul fighting trebuie să-şi formeze un set din cele mai uzitate
tehnici, care să poată fi aplicate în funcţie de adversari. Acest lucru nu-l absolvă
pe practicant de necunoaşterea celorlalte tehnici specifice stilului pe care îl
practică, conferindu-i superioritate în faţa unui competitor centrat doar pe
anumite tehnici.
40
Figura nr. 2: Conţinutul tehnic permis de regulamentul de concurs în
Sistemul Fighting IJJF (N.A.)
41
2.2.3.1.1 Modul de punctare în sistemul fighting
Pentru a putea tinde spre succes, respectând în acelaşi timp rigorile pre-
vederilor regulamentare, ju-jitsu-ka care abordează această secţiune de concurs
trebuie să posede anumite calităţi psiho-fizico-tehnice, în caz contrar eşecul
fiind previzibil, fie datorită abilităţilor superioare ale adversarului, fie pre-
vederilor regulamentare.
La nivelul acestei secţiuni de concurs, punctele se acordă după cum
urmează:
- partea întâi a luptei vizează executarea tehnicilor de lovire fără a exista
priză pe oponent, are următoarea grilă de punctaj:
- executarea unei tehnici de lovire în viteză maximă, cu control, distanţă
optimă, zonă bine-definită şi forţă realistă, dar bine controlată, duce la „recom-
pensarea‖ cu un ippon. Ippon-ul nu este altceva decât o acţiune/lovitură perfectă
care într-o situaţie reală ar duce [chiar] la anihilarea oponentului sau la vătă-
marea lui serioasă;
- executarea unei tehnici de lovire cu semi-viteză, fără distanţă perfectă sau
lipsa unui echilibru perfect al executantului, este răsplătită în lupta sportivă cu
wazari. În general, în lupta sportivă tehnicile semiperfecte sunt cele mai nume-
roase, fie datorită pregătirii satisfăcătoare a combatanţilor, fie faptului că
niciunul din combatanţi nu are interesul de a puncta decisiv.
- partea a doua a luptei (proiectări, răsturnări, chei şi strangulări),
debutează odată cu consolidarea unei prize pe echipamentul de luptă al
combatanţilor. În mare măsură, această parte a luptei seamănă cu lupta specifică
din judo. Combatanţii încearcă reciproc să-şi valorifice pregătirea tehnică prin
executarea unei tehnici de proiectare perfecte. Punctele sunt acordate după cum
urmează:
- proiectare perfectă = 2 puncte – ippon;
- o răsturnare perfectă = 2 puncte- ippon;
- strangulare la care adversarul bate = 3 puncte – ippon;
- cheie la care adversarul bate = 3 puncte – ippon;
- proiectare imperfectă = 1 punct – wazari;
- răsturnare imperfectă = 1 punct – wazari.
- partea a treia a luptei debutează odată cu ajungerea adversarului la sol.
Aici se pot acorda următoarele puncte, ca urmare a aplicării tehnicilor de luptă
la sol, chei şi strangulări:
- un control eficient, anunţat ca Osae-komi de 20 secunde, în care adver-
sarul nu se poate elibera = 2 puncte - ippon: 10 secunde, dar mai puţin de 20
secunde = 1 punct - wazari;
- strangulare la care adversarul bate= 3 puncte - ippon;
- tehnică articulară la care adversarul bate = 3 puncte - ippon;
- un Osae-komi la care adversarul bate = 3 puncte - ippon.
42
Un ju-jitsu-ka bine pregătit din punct de vedere psiho-fizico-tehnic, va
căuta obţinerea victoriei într-un timp cât mai scurt prin full-ippon.
Victoria prin „full-ippon”- ippon/victorie la toate capitolele luptei în ju-
jitsu IJJF este dată atunci când un combatant obţine câte un ippon în toate cele
trei părţi ale luptei, respectiv: a executat o tehnică de lovire perfectă; o tehnică
de proiectare perfectă şi o tehnică la sol perfectă (a imobilizat partenerul 20 de
secunde, a executat o tehnică articulară care l-a determinat pe adversar „să bată‖
sau imobilizarea este atât de fermă încât provoacă o stare de disconfort
accentuat oponentului).
Sintetizând sublinierile de mai sus, se poate reţine că abordarea acestui
sistem competiţional solicită atât pregătirea tehnică a ju-jitsu-ka,cât şi pregătirea
fizică, psihică şi tactică.
Analiza cerinţelor de mai sus nu poate fi completă fără a sublinia rolul şi
importanţa fiecărei calităţi motrice şi aptitudini coordinative în cadrul sistemului
de luptă fighting.
Tehnicile permise pentru sistemul fighting sunt repartizate pe grupe de
vârstă biologică şi competiţională în funcţie de complexitate şi posibilele
expuneri la accidentare ale sportivilor.
2.2.3.1.2. Ponderea calităţilor motrice în sistemul fighting
Având în vedere maniera de desfăşurare a concursurilor sportive în ju-jitsu,

pregătirea psiho-fizică a unui ju-jitsu-ka trebuie să fie la cote cât mai înalte
pentru a accede la înalta performanţă sportivă. Numai calităţile motrice
principale şi combinate, coroborate cu amplificarea aptitudinilor coordinative
pot creiona profilul ju-jitsu-ka din sistemul competiţional fighting. Analiza
succintă a manierei de implicare a fiecărei calităţi motrice în contextul luptei
sportive, poate arăta conform figurii de mai jos.
43
Figura nr. 3: Apreciere procentuală a calităţilor motrice şi aptitudinilor
coordinative în ju-jitsu competiţional – sistemul fighting – propunere personală
2.2.3.1.3. Rolul forţei în sistemul fighting
Din multitudinea de definiţii atribuite forţei, cităm aici o definiţie care

prezintă foarte bine – inclusiv – modul de manifestare în stilul nostru, respectiv:
forţa organismului uman reprezintă capacitatea acestuia de a învinge o
rezistenţă internă sau externă prin intermediul contracţiei musculare, de a
rezista unei forţe externe sau de a menţine o anumită poziţie.55
Dragnea A. defineşte forţa ca fiind „capacitatea organismului uman de a
realiza eforturi de învingere, menţinere sau cedare în raport cu o rezistenţă
externă sau internă, prin contracţia uneia sau mai multor grupe musculare‖.56
Indiferent dacă ne referim la forţa generală sau specifică, pentru realizarea
tehnicilor specifice ju-jitsu-lui, mai ales la sistemul fighting, vom înâlni şi
celelalte forme ale forţei, precum: forţă explozivă, forţă dinamică şi forţă statică.
De asemenea, forţa maximă (D. Harre, citat de Gh. Cismaş, 1987) este
evidenţiată în cazul tehnicilor de aruncare care necesită un efort maxim/
suplimentar, de exemplu, Ura-nage57. Cât priveşte forţa explozivă sau forţa în
regim de viteză, aceasta este definitorie pentru tehnicile de proiectare sau de
lovire. Orice ezitare în cadrul mecanismului de execuţie a acestor tehnici poate
fi în detrimentul executantului, având în vederea dinamica luptei. Forţa statică
este definitorie în special în cadrul părţii a treia a luptei. Este binecunoscută
suprasolicitarea care intervine în cadrul tehnicilor de luptă la sol. Fie că se
55
Tudor, V.,Crişan D.I., (2007). Forţa - Aptitudine motrică, Editura Bern pg. 41
56
Dragnea, A.,Teodorescu, S., Stănescu, M., Aura B., Sorin Ş., Virgil T. (2006). Educaţie fizica şi sport, Teorie
şi didactica, Editura FEST
57
Frederic L. (1993). Dicţionar de Arte Marţiale, Editura Enciclopedică, Bucureşti,
44
urmăreşte o fixare, fie că se urmăreşte o tehnică articulară, lupta la sol este
foarte solicitantă, de multe ori forţa statică [maximă] impunându-se în detri-
mentul tehnicii.
În ceea ce priveşte metodele de dezvoltare ale forţei, acestea sunt destul de
numeroase: de la lucrul cu propria greutate a corpului, la lucrul cu partener sau
cu greutăţi, parcursuri aplicative, antrenamente în circuit etc., toate au aceeaşi
finalitate: dezvoltarea forţei, fie prin aplicarea exerciţiilor specifice pentru
această calitate motrică, fie prin extensia şi asupra celorlalte calităţi motrice.
În secţiunea de aplicare a testelor, vom întâlni o parte din aceste metode
şi/sau exerciţii pe care le-am folosit în cadrul pregătirii specifice a grupelor de
cercetare.
2.2.3.1.4. Rolul vitezei în sistemul fighting
În majoritatea disciplinelor sportive, de la atletism, gimnastică, jocuri

sportive şi până la arte marţiale, viteza este definitorie pentru materializarea
tehnicii specifice şi, eventual, adjudecarea victoriei.
Într-o accepţiune largă, viteza este definită ca fiind iuţeala cu care se efec-
tuează un act sau acţiune motrică într-o unitate de timp cât mai redusă58.
În sistemul fighting din ju-jitsu întâlnim viteza ca şi calitate motrică sub
toate formele de manifestare:
- viteză de reacţie sau timpul de latenţă59 este reacţia de răspuns la modul
de desfăşurare a luptei;
- viteza de execuţie, întâlnită şi ca viteza mişcărilor singulare60, respon-
sabilă cu timpul scurs de la declanşarea tehnicii propriu-zise până la momentul
încheierii ei, după unii autori aceasta este determinantă în arte marţiale61;
- viteza de deplasare este influenţată de nivelul de dezvoltare a celorlalte
calităţi motrice, dar şi de calitatea suprafeţei de sprijin; deplasarea rapidă şi
economică în contextul luptei reprezintă unul din factorii esenţiali ai eficacităţii
şi finalităţii luptei;
- viteza de opţiune sau viteza de decizie este cumva sinonimă cu sponta-
neitatea. Conform experienţei noastre competiţionale şi antrenoriale, un mare
procent în manifestarea acestui tip de viteză este dat de experienţa de luptă a ju-
jitsu-ka. Anticiparea acţiunilor oponentului şi aplicarea propriilor tehnici în
timpul cel mai scurt creează premisa unei eficacităţi superioare în contextul
luptei.
58
. Cârstea, Gh. (1993). Teoria şi metodica educaţiei fizice, Editura Universul, Bucureşti, p. 47
59
Deliu, D. (2008)- Antrenamentul sportiv în disciplinele de combat, Editura Bren, Bucureşti,p.49.
60
Mogoş Al., Mitra Gh. (1977) Dezvoltarea calitaţilor motrice în efs. Bucureşti, p. 80
61
Gârleanu D. (2000) Lecţii pentru pregătirea atletică a sportivilor, Editura Garell Publishing House, Buc. p.13
45
Benny Urquidez vorbind despre principiu “viteză” în lupta competi-
ţională: Viteza necesită timp de reacţie scurt, multă forţă atât pentru a lovi cât
şi pentru a te retrage fără să fii atins de adversar”62
În cazul vitezei, metodele folosite pentru amplificarea ei sunt numeroase şi
variate: exerciţii din şcoala alergării specifice atletismului, exerciţii specifice
artelor marţiale, folosirea factorilor de mediu (alergări la vale, alergări în apă, pe
zăpadă, pe nisip) etc.
2.2.3.1.5. Rolul rezistenţei în sistemul fighting
Rezistenţa poate fi definită ca fiind aptitudinea motrică ce permite omului

să facă faţă oboselii în eforturile de lungă durată63. Alexe N. defineşte această
calitate drept: „capacitatea organismului de a efectua lucru mecanic de o
anumită intensitate, un timp mai indelungat, fără scăderea eficenţei activităţii
depuse, în condiţile reprimării stări de oboseală‖64: Această calitate este
necesară în stilul ju-jitsu atât ca şi calitate motrică, cât şi ca capacitate psihică de
îndurare a rigorilor antrenamentului şi chiar a durerii rezultate în urma aplicării
tehnicilor interzise sau fără control.
Unii autori definesc ju-jitsu ca fiind „arta blândă” sau chiar „arta de a
îndura” rigorile antrenamentului, ale luptei sau, de ce nu, ale vieţii. Prin urmare,
şi în această artă putem vorbi despre o rezistenţă generală, dar şi despre
rezistenţa specifică. Este vorba despre situaţia aplicării tehnicilor de strangulare
sau articulare, unde cel care suportă tehnica, simultan cu căutarea posibilităţilor
de scăpare/evadare din tehnică, trebuie să reziste cât mai mult efectelor tehnicii
adversarului. Şi în acest caz, metodele de dezvoltare ale acestei calităţi motrice
sunt numeroase şi variate. Executarea unor exerciţii sau tehnici în număr foarte
mare, abordarea parcusurilor aplicative sau a metodei lucrului în circuit, lucrul
cu parteneri superiori (ca greutate, pregătire tehnică, etc.) sau parteneri multipli
şi/sau odihniţi, folosirea factorilor de mediu sau a diverselor materiale etc., sunt
tot atâtea modalităţi prin care se poate influenţa pozitiv calitatea motrică
rezistenţa.
2.2.3.1.6. Rolul coordonării în sistemul fighting
Aptitudinea coordinativă în sistemul fighting este capacitatea perceptiv-

motrică, condiţionată de capacitatea de a dirija şi de a prelua informaţiile
provenind de la analizatorii implicaţi în mişcare – tactil, chinestezic, vestibular,
optic, acustic – şi folosirea acestora la parametrii superiori în elaborarea
abilităţilor motrice.
62
Anghel I. Botezatu D (2001). Karate pentru competiţii,Bucureşti p. 80
63
Manno, R. (1992). Bazele teoretice ale antrenamentului sportiv, Editura Revue E.P.S. p. 101
64
Alexe N. (1993) Antrenamentul sportiv modern, Editura Editis, p. 332
46
Aptitudinile coordinative permit ca valoarea reală şi cea nominală a unui
act motric să corespundă în cea mai mare măsură. Principalele aptitudini
coordinative necesare ju-jitsu-ka sistemului fighting regăsite şi în literatura de
specialitate65sunt:
- capacitatea de combinare şi cuplare a mişcărilor;
- capacitatea de orientare spaţio-temporală;
- capacitatea de diferenţiere chinestezică;
- capacitateade echilibru;
- capacitatea de reacţie motrică;
- capacitatea de transformare a mişcării;
- simţul ritmului;
- capacitatea de adaptare;
- capacitatea de agilitate, de îndemânare.
Evident că, raportându-ne la specificul celor două sisteme, vom putea vorbi
de capacităţi coordinative specifice fiecărei secţiuni de concurs.
Conform observaţiilor şi studiilor practice, sunt foarte puţini sportivi care
să poată participa cu eficacitate performanţială ridicată la ambele secţiuni de
concurs. De aceea, în funcţie de abilităţi şi/sau afinităţi, ju-jitsu-ka optează fie
pentru un sistem, fie pentru altul.
În cadrul sistemului fighting, bagajul tehnic al unui sportiv poate fi mult
mai redus decât al unuia de la sistemul duo-demonstrativ. Aceste considerente
sunt generate de prevederile regulamentului. Dacă nu este permis să execuţi în
luptă Kani-Basami de exemplu, ce rost mai are să perfecţionezi această tehnică?
Aşadar, există o îndemânare specifică sistemului fighting caracterizată prin
execuţia în condiţii de măiestrie maximă a acelor tehnici care – respectând
prevederile regulamentare, aduc punctaj cât mai mare. Astfel, nu de puţine ori
întâlnim ju-jitsu-ka care excelează doar pe partea întâi a luptei – tehnica de
lovire, în timp ce sunt deficitari pe partea a doua – tehnica de proiectare, sau pe
lupta la sol – partea a treia, sau invers.
Luptătorii compleţi – pe toate componentele luptei sportive din ju-jitsu
sunt foarte rari şi reprezintă idealul practicantului de ju-jitsu în cadrul sistemului
fighting. Analizând atent precizările de mai sus, se poate concluziona că
majoritatea deprinderilor şi priceperilor motrice necesare unui sportiv ju-jitsu-ka
pentru obţinerea performanţelor înalte se intersectează cu cerinţele vieţii
cotidiene. Apărute în ideea de combat – cu forţele naturii sau cu semenii, iată că
odată cu evoluţia istoriei omenirii au devenit o metodă eficientă de educare a
corpului şi spiritului, inclusiv prin valorificarea lor în sistemul de concurs
sportiv fighting din ju-jitsu IJJF. Educarea/antrenarea aptitudinilor coordinative
pentru un ju-jitsu-ka care abordează sistemul fighting trebuie să respecte
cerinţele acestui sistem: dacă tehnica de lovire trebuie să se manifeste exploziv,
corect din punct de vedere tehnic, să „atingă‖ adversarul fără a-l brusca,
accidenta sau provoca suferinţă – deci aprecierea spontană a distanţei optime de
65
Manno R.( 1996). Les bases de l’entraînament sportif, Bucureşti, p. 140
47
atac, tehnica executată să nu lase posibilitate de ripostă, deci, respectarea strictă
a regulamentului, atunci şi modul de antrenare al acestora trebuie acordat cu
cerinţele precizate. Bagajul metodic de influenţare a aptitudinilor coordinative
este bogat, folosirea lui eficientă ţinând de ştiinţa specialiştilor domeniului,
chiar imaginaţia şi flerul acestora, vârsta şi nivelul de pregătire al ju-jitsu-ka,
baza materială, cerinţele şi/sau adversari posibil de întâlnit într-un concurs etc.
Concretizând observaţiile de mai sus, criteriile de selecţie pentru un prac-
ticant al sistemului de concurs fighting, considerăm că, ar trebui să vizeze o
serie de capacităţi conform Figurii nr. 4 cu criteriile de selecţie ale ju-jitsu ka
pentru sistemul fighting IJJF.
Figura nr. 4: Criteriile de selecţie ale ju-jitsuka pentru sistemul fighting IJJF
2.2.3.2 Sistemul competiţional duo-demonstrativ
Sistemul duo-demonstrativ evidenţiază arta supleţii în întreaga sa

splendoare prin efectuarea oricărei tehnici, inclusiv celor din ju jitsu modern66,
indiferent de gradul de periculozitate, respectând cerinţele regulamentului
competiţional.
66
Orlandi R. (1987) Ju Jitsu moderno, Edizioni Mediteranenee, Roma , p. 19
48
Detalierea manierei de desfăşurare a concursurilor sportive pentru
secţiunea „duo-demonstrativ‖, se găseşte în ANEXA nr.3.
Concursul debutează odată cu intrarea pe suprafaţa de concurs a celor două
echipe rivale. Echipele sunt alcătuite fie din doi reprezentanţi ai aceluiaşi club/
naţiune, fie din două reprezentante, fie mixt. Această manieră de împărţire a
sistemului pe sexe, atrage subcalificări, respectiv:
- duo-demonstrativ masculin;
- duo-demonstrativ feminin;
- duo-demonstrativ mixt;
În sistemul duo-demonstrativ există patru grupe de atacuri impuse, după
cum urmează (vezi figura nr. 5):
- atacuri cu priză;
- atacuri cu încenturări şi cravaşe;
- atacuri cu lovitură de mână şi/sau de picior;
- atacuri cu arme.
Fiecare grupă este compusă din cinci atacuri. Arbitrul suprafeţei de
concurs trage la sorţi trei atacuri pentru fiecare serie. Cealaltă echipă va folosi
aceleaşi atacuri, dar într-o altă ordine, dictată de către arbitrul suprafeţei de
concurs. Materializarea tehnicilor, atât în ceea ce priveşte atacul cât şi apărarea,
urmăreşte să pună în evidenţă abilităţile combatanţilor în manifestarea tehnică a
artei ju-jitsu.
2.2.3.2.1 Modul de apreciere în sistemul duo-demonstrativ
Pentru a obţine o imagine de ansamblu a acestui sistem, trebuie subliniat

că, cinci arbitri judecători acordă note de la 1 la 10, după următoarele criterii
ale tehnicilor demonstrate:
- atitudine;
- eficacitate;
- viteză;
- control;
- puterea atacului;
- realism;
- varietate.
Criteriile de mai sus trebuie să creeze imaginea unei confruntări reale, dar
nu distructive.
Atitudinea este criteriul care evidenţiază postura corpului luptătorilor,
ţinuta, modul cum prezintă variantele de răspuns la atacurile impuse. Trebuie
demonstrat un bun echilibru fizic – care se va transmite echilibrului psihic,
calităţi coordinative, stabilitate şi disponibilitate de execuţie a mişcărilor suple,
elastice şi controlate, demnitate şi expresivitate.
Eficacitatea sinonimă cu „eficienţa‖, reprezintă adevărata finalitate a
tehnicii/procedeului de răspuns la atacul impus. În general, specialiştii reali ai
49
ju-jitsu-lui cunosc acţiunea finală a unei tehnici articulare sau de strangulare,
eficacitatea unei tehnici atemi,încă din prima fază a modului cum este pre-
zentată, acordând în condiţii de concurs punctaj corespunzător.
Viteza este calitatea motricăcare subliniază cel mai vizibil acţiunile
motrice. În condiţiile luptei reale, viteza ca şi calitate motrică are rolul cel mai
hotărâtor în obţinerea performanţei sub diverse forme. O notă mare acordată
acestui criteriu, are în vedere viteza de reacţie şi viteza de execuţie (a apărării şi
a atacului) şi viteza de deplasare. Apărarea eficientă este condiţionată de atacul
cât mai real. Ele coexistă şi trebuie să fie indisolubile.
Controlul reprezintă practic, în contextul de faţă, puntea care face legătura
între sportul – ca eveniment modern de exprimare – şi eficacitatea marţială dată
de execuţia tehnicii. Orice accidentare [vizibilă] a partenerului de concurs atrage
o penalizare considerabilă a întregii evoluţii a programului demonstrativ.
Criteriul „control‖ reprezintă practic, gradul de măiestrie al combatanţilor.
Puterea atacului este criteriul care dă imaginea asupra aprecierii acţiunilor
combatanţilor. Arbitrii judecători acordă note maxime pentru o putere a atacului
care tinde spre o situaţie reală, atât în ceea ce priveşte atacul propriu-zis, cât şi
reacţia de răspuns.
Realismul este criteriul final pe care îl au în vedere cei cinci arbitri jude-
cători, criteriu care trebuie să-i convingă în primul rând pe ei şi mai apoi pe
spectatori,vizavi de prezentarea programului demonstrativ care trebuie să fie
sinonimă cu o situaţie reală de luptă.
Varietatea: acest criteriu a fost introdus în anul 2010 şi impune sportivilor
să execute situaţii diferite de apărare la cele douăzeci de atacuri impuse,
demonstrându-se astfel un bagaj tehnic cât mai complex. Executarea aceleiaşi
variante de răspuns/acelaşi procedeu tehnic la majoritatea tipurilor de atac
impus, denotă slabă cunoaştere a tehnicii, fiind punctat ca atare.
50
Figura nr. 5: Atacurile impuse la sistemul duo-demonstrativ
51
2.2.3.2.2. Ponderea calităţilor motrice în sistemul duo-demonstrativ
Chiar dacă contactul cu adversarul de concurs nu este direct, reamintim doi

membri ai aceleaşi echipe demonstrând cât mai realist atacul-apărarea la
situaţiile impuse de regulament, este de dorit ca pregătirea psiho-fizică a com-
petitorilor să fie realizată la cote cât mai înalte.
La această categorie de concurs, calităţile motrice se manifestă sub formă
combinată. Astfel, putem vorbi de:
- Supleţe (V-F);
- forţă în regim de coordonare (F-Ac);
- viteză în regim de rezistenţă (V-R);
- aptitudini coordinative (Ac).
Puse sub formă grafică, acestea ar arăta conform Figurii nr. 6.
Figura nr. 6: Ponderea calităţilor motrice în sistemul duo-demonstrativ
2.2.3.2.2.1 Supleţe (V-F)
Indiscutabil, supleţea este calitatea definitorie a tehnicilor de ju-jitsu. O

execuţie curgătoare, fără ruperi de ritm, etalând răspunsuri adecvate la situaţiile
de atac impuse de regulament, cu respectarea la cote cât mai înalte a criteriilor
de punctaj analizate mai sus, poate da imaginea de ansamblu a tehnicii executate
ideal.
„Supleţea este acea componentă a capacităţii motrice care garantează
adaptarea mişcărilor la regimul de amplitudine cerut şi care conferă totodată
52
comportamentului motor atribute calitative exprimate prin plasticitate, flui-
ditate şi agilitate.‖67 (S. Macovei, 1998)
Supleţea este condiţionată de o serie de factori precum68, precum:
- structura şi tipul articulaţiei (forma suprafeţelor articulare);
- capacitatea de întindere (elasticitatea) a ligamentelor, tendoanelor, şi
muşchilor;
- tonusul şi forţa musculară;
- elasticitatea discurilor intervertrebrale;
- capacitatea SNC de coordonare neuro-musculară;
- temperatura muşchilor şi unele condiţii externe;
- starea emoţională.
Preocuparea pentru antrenarea supleţei trebuie să constituie o preocupare
constantă a antrenorilor de la sistemul duo-demonstrativ, deoarece, conform
observaţiilor noastre, susţinute şi de părerea altor specialişti ai domeniului (D.
Galan, 2005), lipsa supleţei sau posedarea ei într-un procent redus are o serie de
inconveniente, precum:
- lungeşte perioada însuşirii şi perfecţionării acţiunilor motrice;
- favorizează accidentările;
- reduce indicii de dezvoltare a celorlalte calităţi motrice (viteza, forţa,
îndemânarea şi rezistenţa) şi limitează folosirea lor cu maxim randament;
- scade randamentul în efectuarea acţiunilor motrice, lipsa supleţei fiind
înlocuită prin eforturi suplimentare cu cheltuială mai mare de energie;
- scade calitatea execuţiei mişcărilor, mişcările fiind executate inexpresiv,
rigide, mecanice, cu greutate etc.
În ceea ce priveşte metodele de lucru pentru ameliorarea acestei calităţi, de
cele mai multe ori acestea se pot regăsi sub formă de:
- execuţii ale unor secţiuni tehnice sau chiar tehnici complete cu viteză
mărită, eventual, la semnal sonor, luminuos, vizual etc.;
- execuţii tehnice contratimp;
- execuţii tehnice cu temă precizată;
- execuţii în condiţii îngreunate (echipament: încălţări, veste etc.) sau cu
handicap (execuţii pe partea neîndemânatică, spaţiu redus sau accidentat);
- execuţii tehnice cu parteneri de antrenament multipli şi/sau odihniţi;
- exerciţii pentru ameliorarea mobilităţii şi detentei;
- jocuri de mişcare cu temă etc.
67
Macovei, S., (1998). Supleţea, Bucureşti, Editura ANEFS, p 12
68
Galan D., Galan D. D., Dobre I.C. (2010). Manual de educaţie fizică pentru pompieri, Editura Risoprint,
Cluj-Napoca, , p. 52
53
2.2.3.2.2.2. Forţa în regim de coordonare
Specialişti din domeniul educaţiei fizice sau antrenamentului sportiv

(Cârstea Gh., Cismaş Ghe., Deliu D., Golu. M. etc.), evidenţiază factorii de
condiţionare ai îndemânării:
- plasticitatea şi mobilitatea proceselor nervoase fundamentale (excitaţia şi
inhibiţia);
- calitatea transmiterii impulsurilor nervoase pe căile aferente şi eferente;
- experienţa motrică anterioară;
- memoria şi gândirea (mai ales cea creativă/a executantului);
- nivelul de dezvoltare a celorlalte calităţi motrice de bază etc.
În sistemul duo-demonstrativ, îmbinarea aceastor calităţi motrice sunt
esenţiale, existenţa lor are ca principală consecinţă etalarea unor tehnici armo-
nioase, ample, îmbinând toate cerinţele artei noastre.
În ceea ce priveşte manierele de lucru pentru influenţarea forţei în regim de
îndemânare, acestea sunt destul de variate şi accesibile. Lucrul în circuit,
parcursurile aplicative, jocurile de mişcare cu temă etc. au ca principal efect
influenţarea pozitivă a calităţilor menţionate.
Trebuie avut în vedere totuşi un lucru esenţial: exersarea se va face până la
apariţia stării de oboseală.
2.2.3.2.2.3. Aptitudinile coordinative
Aptitudinile/calităţile coordinative sunt capacităţi perceptiv-motrice, fiind

condiţionate de capacitatea de a dirija şi de a prelua informaţiile provenind de la
analizatorii implicaţi în mişcare – tactil, chinestezic, vestibular, optic, acustic –
şi folosirea acestora la parametrii superiori în elaborarea abilităţilor motrice.
Aptitudinile coordinative permit ca valoarea reală şi cea nominală a unui
act motric să corespundă în cea mai mare măsură.
Principalele aptitudini coordinative sunt69:
- capacitatea de combinare şi cuplare a mişcărilor;
- capacitatea de orientare spaţio-temporală;
- capacitatea de diferenţiere chinestezică ;
- capacitateade echilibru;
- capacitatea de reacţie motrică;
- capacitatea de transformare a mişcării;
- simţul ritmului.
Ţinând cont de specificitatea modului de desfăşurare a cerinţelor tehnice
din cadrul sistemului duo-demonstrativ (deplasări şi/sau pivotări pe traiectorii
imprevizibile, intrări la tehnici variate – de proiectare, articulare, de strangulare
etc.), mecanisme de execuţie a tehnicilor de lovire – pe traiectorii lineare,
69
Galan D. D. (2011). Aptitudinile coordinative în Ju-jitsu Disertaţie Master, UNEFS
54
circulare, mixte etc., educarea aptitudinilor coordinative constituie o preocupare
vitală.
Dintre multitudinea metodelor de educare/dezvoltare a aptitudinilor
coordinative, vom exemplifica70:
- variaţia execuţiei mişcării;
- variaţia condiţiilor externe;
- combinarea unor abilităţi (tehnice) existente deja;
- exersarea cu controlul timpului;
- variaţia informaţiilor;
- exerciţii executate pe fond de oboseală;
- exerciţii de imitare a unor secvenţe motrice impuse;
- exerciţii bilaterale etc.
2.3. CAPACITATEA DE PERFORMANŢĂ ÎN JU-JITSU
2.3.1. Aspecte generale
Cercetarea legată de performanţă are un grad considerabil de pertinenţă

practică prin faptul că masurătorile trăsăturilor pot fi folosite la prezicerea
competenţei unei persoane într-un anumit post sau într-o anumită activitate71.
Performanţa reprezintă un rezultat deosebit al unei activităţi conştiente,
sistematice ce incumbă eforturi psihice, iar în unele domenii de activitate, ca de
exemplu cel sportiv, şi eforturi fizice multiple, de multe ori materializată în
recorduri, progres socio-profesional sau de ierarhizare în cadrul unei clasificări
după anumite criterii dinainte cunoscute, acceptate şi respectate de toţi factorii
implicaţi în obţinerea ei72.
O altă definiţie specifică competiţiei este data de Tudoş Ş. în 2000. Acesta
consideră că, în competiţie „capacitatea de performanţă este suma conduitelor
stabilizate (supraînvăţare), ele păstrându-şi eficienţa în condiţiile de mare
dificultate ale competiţiei; conduitele cu o eficienţă ridicată se compun atât din
elementele relativ constante, cât şi cele aleatoare, îmbinarea lor specifică
asigurând adaptarea la situaţia de concurs" (Tudoş, 2000)73.
Paul Popescu-Neveanu consideră că performanţa este rezultatul unei
activităţi care depăşeste nivelul comun, fiind superior celorlalte74.
Adrian Dragnea defineşte performanţa sportivă ca valoare bio-psiho-
socială realizată în cadrul unor competiţii oficiale, ca rezultat al unei capacităţi
70
Manno R. (1989) Les bases de l’entraînement sportif, Editore S.P.A., Bologna, (1996) reeditată la C.P.P.S.,
Bucureşti, p. 144
71
Matthews G., Deary I.J., Whiteman M.C. (2012), Psihologia personalităţii-trăsături, cauze, consecinţe, Editura
Polirom, Bucureşti, p. 377
72
Deliu D. (2007) Predicţia performanţelor sportive, Editura Bern, Bucureşti, p. 12
73
Tudös Ş. (2000) Criterii psihologice în fundamentarea şi stucturarea pregătirii sportive, Editura Paideia,
Bucureşti, p.53
74
Popescu-Neveanu, P. (1978) Dicţionar de psihologie, Editura Albatros, Bucureşti, p.41
55
multiplu determinate şi apreciate pe baza unor criterii sau baremuri riguros
stabilite75.
Capacitatea de performanţă este „rezultatul interacţiunii operaţionale a
unor sisteme bio-psiho-educogene, concretizată în valori recunoscute şi
clasificate pe baza unor criterii elaborate social-istoric. Este manifestarea
complexă a disponibilităţii individului, materializată în valori obiective sau
obiectivate în puncte, goluri marcate, kilograme ridicate, locuri, clasamente,
drepturi câştigate etc.‖76 (Dragnea, A., 1996, citat de Teodorescu, S., 2009).
Paul Popescu-Neveanu consideră capacitate „un sistem de însuşiri
funcţionale şi operaţionale în uniune cu deprinderile, cunoştinţele şi experienţa
necesară, care duc la acţiuni eficiente şi de performanţă‖ (citat de Dragnea, A.
1996). Cu alte cuvine această capacitate se află în fiecare sportiv într-o oarecare
măsură, aceasta fiind latentă, sub formă de potenţial şi în cazuri speciale, situaţii
tipice şi atipice sau în orice moment, acestea ies la iveală demonstrându-şi
nivelul.
Deci practicantul de ju-jitsu care posedă o capacitate ridicată va oferi
răspunsuri, va găsi soluţii la problemele create de adversari diferiţi, de situaţii
diferite prin restructurarea şi recombinarea comportamentului, evidenţiându-se
cu răspunsuri originale determinate de creativitatea sa.
Creativitatea în sfera sportivă şi educaţională constituie astăzi o obligaţie
impusă de varietatea existenţială dar şi de diversitatea infinită de manifestarea a
omului.77
Misiunea antrenorului este să depisteze şi să stimuleze capacitatea motrică
a sportivilor, să-l introducă pe sportiv într-un mediu dirijat care să-l sprijiine în
dezvoltarea capacităţii de performanţă şi menţinerea ei cât mai mult. Menţinerea
acestei capacităţi considerăm că este problema ju-jitsu-lui românesc şi aceasta
datorită dirijării deficitare a antrenamentului.
Capacitatea de performanţă este determinată de patru factori globali
sintetici: aptitudinile, atitudinile, antrenamentul şi ambianţa, concepuţi într-o
inter-relaţie funcţională.
2.3.2. Antrenamentul sportiv
În viziunea lui Apostol I. (1998, p.48), prin antrenamentul sportiv se

înţelege „totalitatea solicitărilor organismului, care determină adaptarea func-
ţională şi morfologică a acestuia prin creşterea capacităţii de efort‖78.
Drăgan (1978, p.37), caracterizează antrenamentul ca fiind „un proces
complex, psihosocial, morfofuncţional şi metodico-pedagogic, care urmăreşte
75
Dragnea A. (1994) Dimensiuni obiective şi subiective ale capacităţii de performanţă (optimizarea sitemului
atitudinal şi rolul acestuia în manifestarea capacitătii de performanţă a sportivilor), teză de doctorat, A.N.E.F.S.
Bucureşti
76
Teodorescu S. (2009) Antrenament şi Competiţie, Editura Alpha MDN,Buzău, p.31
77
Raţă G (2010) Educarea creativităţi în educaţie fizică şi sport, Editura Alma Mater, Bacău, p. 15
78
Apostol, I., (1998) Ergofiziologie. Editura Universităţii ,,Al.I.Cuza‖, Iaşi, p. 48.
56
crearea unui individ multilateral dezvoltat, cu un grad superior de rezistenţă la
diverşi factori ai mediului ambiant, cu o înaltă capacitate de efort şi un echilibru
neurocortical şi endocrino-vegetativ adecvat, materializate în posibilitatea
obţinerii unor performanţe sportive deosebite‖79
În literatura internaţională după Weineck (1997, p. 15) antrenamentul este
„o acţiune complexă, care exercită un efect sistematic şi specific asupra nive-
lului performanţei sportive şi a capacităţii optime de performanţă în condiţii de
pregătire şi competiţie‖80
Antrenamentul sportiv este un proces complex desfăşurat sistematic şi
continuu gradat, de adaptare a organismului sportivului la eforturi fizice şi
psihice intense, implicate de participarea în concursuri.
Obiectivele principale ale antrenamentului sportiv sunt:
- dezvoltarea la maximum a capacităţii de performanţă a sportivului;
- dezvoltarea personalităţii sportivului.
Antrenamentul fizic este de fapt un mijloc de a creşte acumularea de
modificări somato-funcţionale pozitive. În acelaşi timp, este necesar ca aceste
modificări să nu fie asociate cu efecte secundare negative, care ar pune în
pericol sănătatea sportivului (Gagea, 1982). Din punct de vedere teoretic,
antrenamentul poate fi considerat un proces pedagogic complex, organizat pe o
perioadă lungă de timp şi finalizat prin adaptări consecutive optimale. Acest
lucru se menţine până la obţinerea adaptării maxime care este exprimată prin
atingerea măiestriei sportive maxime. De asemenea, o importanţă deosebită se
acordă şi menţinerii acestei stări în timp (Demeter, 1994).
Indiferent de categoria sportivilor, antrenorul are obligaţia de a stimula
permanent interesul, de a înlătura monotonia provocată de o muncă uniformă şi
neinteresantă, prin varierea exerciţiilor, schimbarea condiţiilor şi partenerilor la
antrenament, modificări de metodică, adaptarea conţinutului pregătirii la
particularităţile individuale ale sportivilor.81
În sportul de mare performanţă s-a impus importanţa antrenamentului
TOTAL, acesta fiind singurul în măsură să dezvolte la nivel maxim capacitatea
de performanţă. Acesta este condus după cele mai noi cuceriri în domeninul
medical, respectând cerinţele pedagogice şi psihologice, în condiţii optime de
mediu şi organizare, cu utilizarea unor aparate şi dispozitive ale tehnologiei de
vârf.82
Parte a „antrenamentului total‖, antrenamentul mental s-a impus în ultimele
decenii ca un mijloc complementar şi deosebit de valoros al pregătirii tehnico-
tactice a sportivilor.
Practicarea acestui gen de antrenament este justificată din cel puţin trei
puncte de vedere. Primul ar fi acela că orice mijloc care poate aduce un progres
79
Drăgan I., ( 1978). Refacerea organismului după efort. Editura Sport-Turism, Bucureşti, p. 37
80
Weineck, J., (1997) Manuel D’Entrainement. Edition Vigot, Paris, p. 15, pp. 32-41
81
Holdevici I., Crăciun B. (2013) Psihologia sportului note de curs p. 81-86
82
Dragnea, A., Teodorescu, S., (2002) Teoria sportului, Editura FEST , Bucureşti p 102.
57
cât de mic în antrenament şi performanţă trebuie utilizat; al doilea, de fond, că
este o continuare nesolicitantă fizic a antrenamentului practic, pe care îl com-
pletează; al treilea, că, în anumite situaţii, ca accidentare, deplasări lungi,
întreruperi fortuite ale antrenamentului practic, îl poate înlocui pe acesta cu
rezultate deosebit de satisfăcătoare.83
Autorii de specialitate consideră că există două grupuri de factori
determinanţi:
- un prim grup al factorilor interni, care cuprinde aptitudinile, atitutininile,
caracteristicile activităţii funcţionale şi structurii corporale;
- al doiea grup de factori, constituiţi din ambianţă, în structura căreia intră
antrenamentul şi competiţia, ca mediu socio-educaţional, general şi
mediul natural, factorii fizici şi climatici.
Astfel, prin această formă de organizare a conţinutului capacităţii de
performanţă, ne oferă posibilitatea de a o înţelege, pe de o parte, ca definire a
unui sistem dinamic complex, multifactorial, dar şi ca o rezultantă sau acţiune
concretizată în rezultate exprimate obiectiv. Capacitatea de performanţă se
dezvoltă pe strategii diferenţiate pentru fiecare stadiu determinate de nivelul de
achiziţii şi de reguli bio-psiho-pedagogice ce trebuie respectate.
Principalul obiectiv al antrenamentului sportiv este dezvoltarea capacităţii
de performanţă, acest obiectiv realizându-se în funcţie de vârstă şi stadiile
antrenamentului.
2.3.3. Aptitudinile
Acestea au ca sursă etimologică termenul latinesc aptus (capacitate,

abilitate, posibilitate) şi cel din limba franceză aptitude (disponibilitate natu-
rală)84 aptitudinile ca dimensiune psihologică, se bucură de numeroase definiţii.
M. Epuran consideră că „aptitudinile sunt sisteme de procese fizice şi
psihice orgnizate în mod original pentru efectuarea cu rezultate înalte a
activităţii‖. Aptitudinea este o însuşire sau un complex de însuşiri psihice şi
fizice care determină performanţe în activitate.
P. Tufan care precizează că „aptitudinile nu pot fi introduse pur şi simplu
din afară, deci, individul trebuie să posede premisele, condiţiile interne ale
dezvoltării lor şi pe de altă parte, ele nu sunt premeditate, nu sunt date ca atare
în afara oricărei dezvoltări‖85.
Aptitudinile se formează pe anumite premise native numite şi dispoziţii
(sau predispoziţii) de care depind legăturile temporale, trăinicia, fineţea
reacţiilor etc. Astfel, sensei-ul trebuie să orienteze sportivul către sistemul com-
petiţional în care prezintă mai multe predispoziţii.
83
Holdevici I., Crăciun B. (2013), Psihologia sportului, note de curs p. 86
84
Neagu N. (2010),Teoria şi practica activităţii motrice umane. Editura University Press, Târgul Mureş p57
85
Pufan P. (1978) Psihologia muncii. - Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti P. 67
58
Unele aptitudini se pot dezvolta prin antrenament şi prin factorii de mediu,
din virtualitate, potenţial transformându-se în performanţă, dacă individul este
plasat în condiţii favorabile şi supus unui antrenament adecvat.
În Teoria sportului (A. Dragnea) se prezintă principalele caracteristici ale
aptitudinilor:
- ereditatea are un rol important în formarea aptitudinilor, dar nu
determinant;
- premisele naturale nu au nicidecum caracter de predominare totală a
dezvoltării aptitudinilor;
- aptitudinea se relevă ca o sinteză a însuşirilor naturale şi a celor
dobândite.
Aptitudinile apar ca o rezultantă a interacţiunii dispoziţiilor ereditare cu
condiţiile educative de formare a acestora şi activitatea subiectului.86 Prin
perfecţionarea aptitudinilor se conduce spre talent, iar acesta este „o continuare
a aptitudinii, o treaptă superioară de dezvoltare a acesteia, caracterizat nu numai
prin efectuarea cu succes a unei activităţi, ci şi prin capacitatea de a crea opere
originale‖ (Zisulescu Ş.)87.
Raţă G. prezintă ca termen comun al didacticii, pedagogiei şi pshiologiei
conceptul de aptitudinea sportivă care este definită ca o „însuşire a
personalităţii care stă la baza capacităţii individului de a practica cu succes un
anumit sport‖ în vederea obţineri unor performanţe sportive deosebite.88
În ju-jitsu, ca şi în celelalte sporturi, aptitudinile demonstrate în condiţii
specifice luptei, prin maniere originale, soluţii inedite, conduc la talent.Astfel,
putem avea un ju-jitsu-ka talentat în practicarea artelor marţiale datorită dorinţei
de luptă, implicării totale şi chemării pe care o simte pentru un sistem anume
sauputem spune că acesta prezintă o vocaţie către unul dintre sisteme.
Astfel avem aptitudini-talent-vocaţie, elementele care prin valorificare şi în
relaţie cu ceilalţi factori, poate asigura capacitatea de performanţă, respectiv
performanţa sportivă de înalt nivel.
Pentru a cunoaşte aptitudinile pe care antrenorul trebuie să le urmărească în
viitoarele selecţii în ju-jitsu vom prezenta schema de ansamblu a aptitudinilor
performanţiale în sport după M. Epuran 199089.
86
Dragnea A., Teodorescu S. (2002) Teoria sportului, Editura FEST , Bucureşti p 88
87
Zisulescu Ş. (1978) Aptitudini şi talente, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti p. 17
88
Raţă G. Raţă B. C (2006) Aptitudinile în activitatea motrică, Editura Edusoft, Bacău, p.12
89
Epuran M.,(1990) – Modelarea conduitei sportive, Editura Sport –Turism, Bucuresti, p.136
59
- somatice: înălţime, greutate, tip somatic, tip de fibră
APTITUDINI IMPLICATE ÎN PERFORMANŢA

musculară.
- funcţionale: tip de activitate nervoasă superioară,
capacitate vitală, consum de O2, tip endocrin.
Determinare - biochimice: tip de metabolism, capactitate de refacere.
genetică - general motrice: capacitate de învăţare, rezistenţă la
factori perturbatori, capacitate de mobilizare a
energiei, capacitate de refacere psihică.
- psihomotrice: coordonare generală, coordonare
segmentară, echilibru static şi dinamic, schemă
corporală, lateralitate, ambidextrie, percepţii spaţio-
temporale, kinestezie, ideomotricitate, viteză de
reacţie, de repetiţie, de anticipare.
- motrice: viteză, rezistenţă, forţă, mobilitate.
- psiho-intelectuale: atenţie, gândire, imaginaţie,
SPORTIVĂ
Determinare memorie.
de mediu - psihoafective; echilibru afectiv, rezistenţă la stres.
- psihoreglatorii voliţionale: efort voluntar, perseverenţă,
combativitate, rezistenţă la durere.
Schema nr. 1: Schema de ansamblu a aptitudinilor performanţiale în sport (M.

Epuran, 1990)
2.3.4. Atitudinile
Mihai Epuran în lucrarea „Psihologia Sportului de performanţă‖ 90 (2001),

subliniază ideea că „atitudinile sunt componente structurale ale personalitaţii
umane, rezultate mai mult din educaţie şi influenţe sociale.
Atitudinile se exprimă în preferinţele pentru anumite activităţi, ele sunt
însoţite de motive91.
Caracteristica principală este constituită din disponibilitatea relativ
constantă şi organizată a sistemului psihic uman de a percepe şi judeca realitatea
şi de a reacţiona într-un anumit mod la aceasta. „Principalele trăsături de voinţă
ale caracterului sunt: orientarea spre scop, consecvenţa, hotărârea, dârzenia,
stăpânirea de sine, independenţa, disciplina, curajul‖92.
Autori ca R. Muchielli, P. Popescu-Neveanu, R. Lafon, H.Pierron citaţi de
Epuran M. (2001) descriu următoarele tipuri de atitudini:
90
Epuran, M., (2001), Psihologia Sportului de Performanţă: Teorie şi practică. Editura Fest Bucureşti, p. 74
91
Weineck, J., (2001) L’allenamento ottimale, Edizione italiana della decima edizione tedesca a cura di
Pasquale Bellotti, Editori Calzetti Mariucci, Roma, p. 107
92
Epuran, M., (1983) Psihologia educatiei fizice, Vol III, IEFS Bucuresti, p. 136
60
- postură corporală ca poziţie preparatorie a corpului; în ju-jitsu, aceasta
se regăseşte în poziţiile fundamentale de luptă, postura înainte de luptă şi în
timpul luptei fiind esenţială în obţinerea performanţelor, de exemplu postura
„agresivă‖ este adoptată pentru intimidarea adversarului;
- opinia, ca modalitate de a înţelege şi exprima unele idei, „luarea de
poziţie‖ faţă de fenomene sau persoane. Specific stilurilor de arte marţiale este
respectul prin care ju-jitsu-ka este învăţat să-şi exprime opinia, fie că este vorba
de poziţia sa demonstrată în luptă, fie în relaţia faţă de un arbitru, adversar,
profesor, coleg.
- caracteristica exercitării voluntare a unui rol ca raspuns la o situaţie:
conştiincios, încordat-degajat, tolerant-sever etc. Pentru a uşura munca sensei-ul
trebuie să aibă în vedere şi acest aspect atitudinal.
- caracteristica constantă şi involuntară a exercitării rolului în situaţii date:
agresiv, ameninţător, critic, democratic, comprehensiv, descurajant etc.
- predispoziţie generală de a adapta o anumită poziţie sau judecată, de a
reacţiona într-un anumit mod pe baza unor opinii, convingeri şi credinţe.
- structuri personale profunde ca tematizare a trăirilor individuale, a
experienţei proprii.
Atitudini specifice din sport, după M. Epuran (2001) pot fi atitudini
generale şi comune din:
- antrenament şi concurs;
- atitudini faţă de antrenor şi arbitri;
- atitudini de respingere.
În urma consultării literaturii de specialitate, prezentăm un tabel cu atitudini
specifice în sport şi în ju-jitsu:
Tabelul nr. 2: Atitudinile specifice în sport după M. Epuran (2001)
GENERALE ŞI COMUNE
posturi, poziţii de bază şi derivate
stări preparatorii perceptive, interpretative, decizionale
stări preparatorii motorii (montaje motorii)
convingeri, idealuri, motivaţie, aspiraţii
În antrenament - orientare spre sarcină
- disponibilitate pentru efort - orientare spre performanţă
- dorinţa de progres - ajutorarea altora
- căutarea noului - autoevaluare obiectivă
- cooperare pentru progres - activism
- disciplină
În concurs: - orientare spre sarcină
- dorinţa de victorie - mobilitate la evaluarea situaţiilor
- orientare spre performanţă - spirit critic şi autocritic
- încredere în sine - dorinţa de autoafirmare
- combativitate/agresivitate - disponibilitatea de a prelua riscuri
61
- teama de succes/eşec - acceptarea insuccesului/eşecului
- anticiparea situaţiilor - disponibilitate de a face faţă
- mobilizare pentru efort solicitărilor, de a suferi; răbdare
- cooperare cu partenerii - respect faţă de spectatori
- fair-play
Faţă de antrenor Faţă de arbitri
- încredere - acceptare
- cooperare - încredere
- comunicare
ATITUDINI DE RESPINGERE faţă de:
fumat, excese sexuale şi alimentare, nerespectarea regimului de muncă şi
odihnă, conduitele necivilizate, incorecte şi imorale, agresivitate instrumentală.
O altă clasificare a atitudinilor specifică sportului prezintă trei forme:

cognitive, afective şi motorii, deşi în realitate acestea sunt trei stări psihice
complexe care se întrepătrund în proporţii diferite.
Aptitudinile cognitive reprezintă fundamentarea gândirii tactice. Ju-jitsu
fiind un sport euristic, aceste aptitudini pot face diferenţa între câştigător şi
învins.
Aptitudinile evaluative cuprind şi aspecte cognitive. Prin antrenament,
sportivul se educă să îşi cunoască evoluţiile, să poată să se autoevalueze, să
evalueze adversarii, arbitrii, partenerul, publicul. Posibilitatea autoevaluării
dezvoltă funcţia profilactică, dar şi corectivă.
Atitudinile de tip efector-operaţional se prezintă ca predispoziţii/preferinţe
de a reaţiona la diverşi stimuli fiind dependente de experienţa competiţională.
Atitudinile pre-competiţionale iau forma stărilor de preparaţie, dintre care
unele sunt anticipative, altele educative.
Structural, aptitudinile şi aptitudinile se înrudesc, acestea asigură
efectuarea cu randament sporit a activităţilor preferate.
2.3.5. Ambianţa
Deşi în artele marţiale sportivul este antrenat să ignore ambianţa, aceasta

îşi pune amprenta asupra individului în dezvoltarea sa ca viitor campion.
Mediul în care individul îşi duce existenţa şi care îl solicită să se adapteze
reprezintă un element al unui sistem de complexe care, la rândul său, este
modificat de intervenţiile subiectului.93 În unele cazuri, chiar factorii ambientali
îi determină pe anumiţi sportivi să se indrepte către ju-jitsu.
Ambianţa, alături de celelalte elemente ale capacităţii de performanţă,
asigură sportivului evoluţia sa către înalta performanţă. Astfel, baza tehnico-
93
Teodorescu, S. (2009) Antrenament şi Competiţie, Editura Alpha MDN, Buzău, p. 29
62
materială, şi aici fie că ne referim la cele legate de alimentaţie, susţinătoare de
efort, la refacere sau la echipament, la sala de antrenament echipată cu tatami
specific stilului, este un factor care condiţionează în mod direct performanţa.
Mediul social reprezintă un alt factor major în dezvoltarea personalităţii
sportivului. Acesta este constituit din totalitatea relaţiilor sociale, creând o
ambianţă cu conţinut complex, ce cuprinde instituţiile şi organizaţiile grupale
(cluburi, asociaţii, federaţii), factori culturali, istorici, valori sociale etc.
Performanţa sportivă este influenţată de mai mulţi factori determinaţi cum
sunt:
- familia care poate fi un factor inhibator sau un factor de impulsionare în
performanţa sportivului; recunoaşterea meritelor sportivului şi în cadrul familiei
îl motivează pe sportiv. Sprijinul famililiei în reuşită, dar mai ales în cazul
eşecului îl poate face pe ju-jitsu-ka să-şi continue drumul ales. La început de
activitate, familia este elementul de care depinde implicarea sportivului în
participarea cursivă în antrenament, părintele având rolul de a-l susţine şi, după
caz, de a-l impulsiona şi motiva în practicarea sporturilor de luptă.
- mediul sportiv (cluburi, asociaţii, federaţii) este reprezentat de clubul
unde işi desfăşoară activitatea; selectarea în lotul naţional îi oferă încredere şi
recunoaştere a valorii astfel sportivul va fi mai dăruit activităţii specifice. Un
element specific artelor marţiale este acordarea de gradaţii ce il motivează pe
sportiv.
- şcoala este factorul principal de formare intelectuală, afectivă, volitivă şi
fizică. Datorită complexităţii sportului, suportul intelectual este esenţial în
obţinerea rezultatelor de înalt nivel.
La nivelul ambianţei, într-un colectiv distingem relaţii între componenţii
grupului ca fiind pozitive (de prietenie şi colaborare), dar şi opozitive, des
întâlnite în cazul în care avem sportivi pe aceeaşi categorie de greutate, element
ce poate fi utilizat de către antrenor pentru a-l motiva pe sportiv.
De o importanţă marcantă este şi relaţia cu mass media, apartenenţa şi
respectul câştigat faţă de colegi, suporteri care sunt resimţite ca stimul cu
valoare.
2.4. STRATEGII ŞI METODE DE ÎMBUNĂTĂŢIRE A

REZULTATELOR SPORTIVE ÎN SISTEMUL FIGHTING ŞI DUO-
DEMONSTRATIV DIN JU-JITSU LA JUNIORI ŞI ASPIRANŢI
2.4.1. Conceputul de strategie
Cuvântul strategie provine din limba greacă de la cuvântul stratos (armată)

şi agein (a conduce), ce pot fi traduse prin „conducerea armatei‖. Dicţionarul
explicativ defineşte acest cuvânt prin: „parte componentă a artei militare, care
se ocupă cu problemele pregătirii, planificării şi ducerii războiului şi opera-
63
ţiilor militare sau arta de a folosi cu dibăcie toate mijloacele disponibile în
vederea asigurării succesului într-o luptă.‖
Badea D. (2003) defineşte strategia în domeniul educaţiei fizice şi
sportului ca „arta de a organiza şi a conduce procesul de antrenament şi
competiţia în vederea atingerii obiectivului sau obiectivelor stabilite‖.94
Cojocaru V. (1995) defineşte strategia ca „algoritm virtual, bazat pe
estimarea (de cele mai multe ori probabilistică) a şanselor de avantaj în
finalitate.‖ De asemenea, susţine că o strategie optimă se caracterizează prin
flexibilitate, între anumite limite, care denotă „arta combinării elementelor sale
componente într-un sistem de eficienţă maximă.‖ 95
Noi considerăm că strategia în ju-jitsu reprezintă modul de organizare şi
dirijare a activităţii sportivilor într-o manieră originală şi eficientă, având ca
finalitate obţinerea unor performanţe deosebite.
Strategia reflectă cea mai eficientă formă de valorificare a inteligenţei şi
talentului specialistului sau echipei de specialişti96.
Strategia implică, de asemenea, efortul unit al întregului staff şi al echipei
şi adeziunea acestora la obiectivele comune. Aceasta reprezintă o oportunitate
pentru echipa tehnică şi sportivi de a-şi pune în valoare profesionalismul.
2.4.2. Planificarea strategică
Prin planificarea strategică în ju-jitsu căutăm să modelăm pregătirea

specifică în funcţie de cerinţele marilor competiţii externe (open-uri, campionate
mondiale, europene, balcanice etc.), dar şi cu cerinţele competiţiilor interne
mereu în schimbare (campionate naţionale, cupe, zile sportive).
Strategia pune un accent special pe adaptarea antrenamentului la evoluţia
actuală a activităţii competiţionale, prin intermediul unui proces bazat pe
cunoaşterea autentică a prezentului, precum şi a ceea ce se doreşte pentru viitor.
Planificarea strategică este o opţiune care asigură întregii activităţi
aliniere, direcţie şi control în viitor. Alinierea are în vedere în special procesele
şi practicile utilizate în antrenamentul sportiv modern.
Strategia este direct legată de definirea noilor instrumente de planificare,
obiectivele strategice devenind obiective operaţionale în cadrul planurilor
anuale.
Strategia face un inventar al obiectivelor strategice, („unde vrem să
ajungem‖), fiecare din acestea fiind însoţit de liniile de acţiune aferente şi
măsurile necesare (respectiv „drumul de parcurs‖), precum şi indicatorii de
măsurare a rezultatelor („obiectivul atins‖).
Punerea în practică a strategiei implică planificarea anuală a etapelor de
parcurs. Aceasta etapă presupune detalierea obiectivelor strategice în obiective
94
Badea D. (2003) Rugby – strategia formativă a jucătorului, Editura FEST, Bucureşti p. 13, 4
95
Cojocaru V. (1995) Jocul de fotbal - Elemente de strategie şi tactică, Ed. Ag Topaz Bucureşti, p. 53
64
tactice şi operaţionale, flexibile şi adaptate specificului de implementare,
exprimate cantitativ şi măsurând, în majoritatea cazurilor, un aspect de eficienţă.
A fost întreprinsă o atentă studiere a situaţiei prezente pentru stabilirea
obiectivelor strategice, pentru identificarea realizărilor şi a premiselor favorabile
şi a necesităţii de a aduce modificări pentru asigurarea unei îmbunătăţiri con-
sistente a activităţii sportive.
Acestea au constituit premise pe care au fost fundamentate necesităţile şi
posibilităţile de dezvoltare a prezentei strategii.
Pe această bază, plecând de la viziunea a ceea ce trebuie să se realizeze pe
termen scurt, au fost schiţate trei mari orientări strategice:
1. Planificarea antrenamentului sportiv în funcţie de cerinţele competiţiilor
majore prezentate în ANEXA NR. 13;
2. Identificarea şi implementarea celor mai eficiente metode de dezvoltare
a componentei psihologice;
3. Metode şi tehnici specifice şi nespecifice cu scopul de a îmbunătăţi
componentele fizice şi tehnice ale antrenamentului sportiv în cele două sisteme
competiţionale.
65
CAPITOLUL 3
PROCESUL DE ÎNVĂŢARE ÎN JU-JITSU
3.1. CONSIDERAŢII GENERALE
Învăţarea este un proces psiho-comportamental în care individul dobân-

deşte noi forme de comportament ca urmare a achiziţionării înformaţiilor
teoretice şi practice în urma exersării repetate a situaţiilor. În pedagogie,
învăţarea este proces de asimilare de cunoştinţe, de formare de deprinderi şi
priceperi necesare activităţii practice, prin studiu.
Neacşu I., 1990 defineşte învăţarea ca proces activ „de cunoaştere
obiectivă, de cunoaştere socială, de cunoaştere ce încorporează procesele
gândirii umane, ale experienţei şi creativităţii colective‖97.
Carroll J., în 1963 prezintă învăţarea ca fiind „o evoluţie de la nestă-
pânire la stăpânire, un progres care se realizează cu paşi intermediari între ceea
ce se scontează şi ceea ce se obţine‖.98
În ju-jitsu, învăţarea este dirijată de sensei şi de cele mai multe ori, ea se
realizează practic. Specific artelor marţiale este faptul că tehnicile sunt repar-
tizate pe niveluri (kyu-ri). Pentru a evidenţia bagajul tehnic pe care sportivii
trebuie să-l însuşească şi să-l aplice în competiţii, vom anexa programa de
examinare kyu - dan valabilă în cadrul clubului nostru (Anexa 4).
Învăţarea introduce permanent variaţii de comportament imprevizibile
şi individuale, făcându-l plastic, suplu, adaptabilă, în continuă creare în funcţie
de necesităţile individuale şi ale mediului de viaţă. Aceasta determină astfel o
reconsiderare a informaţiei genetice şi o restructurare a conduitei instinctive,
înlocuindu-se specificitatea rigidă a răspunsului ereditar cu un comportament
suplu, pe măsura situaţiei şi a diferenţelor de mediu.
Învăţarea se realizează în funcţie de diverşi factori. Aceştia sunt
reprezentaţi de multiplele condiţii şi cauze interne (specifice sportivului, vârstei)
şi externe (specifice profesorului, condiţii materiale etc.) care influenţează
procesul învăţării în mod pozitiv sau negativ.
97
Neacşu, I. (1990). Metode şi tehnici moderne de învăţare eficientă. Bucureşti. Editura Militară, pg. 35
98
http://www.psycholosphere.com/The%20Carroll%20Model%20by%20John%20Carroll.pdf pg. 3, vizitat la
dat: 25:09.2015 ora 20.05.
66
Condiţiile interne care ţin de sportiv pot fi ori de natură fiziologică, ori de
natură psihologică. Dintre factorii fiziologici fac parte: ereditatea, sexul, vârsta,
dezvoltarea fizică, starea de sănătate, iar dintre factorii psihologici fac parte:
cunoştinţele, capacităţile, nivelul de perfecţionare intelectuală, motivaţia, voinţa
etc. În cazul lucrării noastre „învăţarea tinerilor este mai deosebită faţă de ceea a
adolescenţilor, pentru ca este mai selectivă, mai accentuat voluntară şi
conştientă.99
Datorită complexităţii procesului de învăţare, acesta este influenţat de alţi
factori, precum cei exemplificaţi în Figura nr. 7100:
DISPONIBILITĂŢI DE ÎNVĂŢARE
 ABILITĂŢI, CARACTERISTICI
STAREA CELUI  ATENŢIE
CARE ÎNVAŢĂ  MOTIVAŢIE
 EXPERIENŢĂ ANTERIOARĂ,
COMPETENŢE
 ÎNTĂRIRE
 FEEDBACK
 ÎNDRUMARE ŞI FIXARE
DISPONIBI STAGII  MEDIU
LITĂŢI DE DE  PROGRAM DE PRACTICĂ
ÎNVĂŢARE INSTRUIR (ANTRENAMENT)
 ABIL E  PREZENTAREA SARCINII
ITĂŢ
I,
CAR
ACTE
RISTI
PRACTICĂ  STABILITATE
CI  PREDICTIBILITATE
 ATEN  COMPETENŢĂ
ŢIE
 MOTI
VAŢI
E
Figura
 EXPE nr. 7: Factorii care influenţează învăţarea (Vasilica G., 2013)
RIEN
ŢĂ
TIPURILE DE ÎNVĂŢARE ŞI APLICAŢIILE ACESTORA ÎN JU-
3.2. ANTE
JITSURIOA
RĂ,
COM
Învăţarea poate fi considerată un proces de acumulare a informaţiei bazat
PETE
pe procesele de gândire, de voinţă şi de afectivitate. Ea poate avea un caracter
NŢE
organizat, dirijat, planificat, controlat. Denumită şi „învăţare şcolară‖ sau
„învăţare sistematică‖, se realizează în timpul antrenamentului specific sau
poate avea un caracter spontan, neorganizat, denumită şi „învăţare spontană‖
99
Creţu T. (2001), Psihologia vârstelor, Edtura Credis, Bucureşti, p. 332
100
Grigore V.(2013), Note de curs, Învăţare, educare şi control motor.
67
sau „învăţare socială‖, care se realizează în mod neorganizat şi este influenţată
de familie, societate, viaţa de zi cu zi, competiţie.
În ceea ce priveşte tipurile de învăţare întâlnite în ju-jitsu, putem enumera
următoarele:
- învăţarea sistemică / şcolară este învăţarea ce se realizează într-un cadru
organizat, este dirijată de profesor, se realizează cu ajutorul unor metode şi
tehnici eficiente având la bază respectarea principiilor didactice. Datorită luptei
euristice, inteligenţa sportivilor de cele mai multe ori poate face diferenţa între
campion şi învins. Astfel, în acest sport, pentru a avea rezultatele dorite, trebuie
obligatoriu să selectăm sportivi inteligenţi pentru a se putea adapta situaţiilor
competiţionale. Antrenamentul de ju-jitsu îl includem şi în acest tip de învăţare
datorită planificării şi cadrului organizat în care se desfăşoară;
- învăţarea socială este reprezentată de însuşirea experienţei social-istorice
de către generaţia tânără în scopul formării comportamentului social existenţial;
- învăţarea prin observare directă constă în urmărirea comportamentului
unor subiecţi care execută foarte corect şi imitarea acestora. După realizarea
observării, elevul/sportivul încearcă să imite cele mai bune/corecte execuţii ale
colegilor, dar şi să constate cât de aproape este de nivelul observat. Acest tip de
învăţare de cele mai multe ori este dirijat de către sensei, de aceea un loc
important în cadrul pregătirii este vizionarea materialelor video specifice
(competiţiilor de mare anvergură, compilaţii de ippon, materiale tehnice etc.);
- învăţarea prin modelarea observaţională are la bază însuşirea deprinde-
rilor, comportamentelor prin imitarea modelelor. Important este ca modelele
alese să fie cele mai bune şi corecte.
Din punct de vedere al dimensiunii solicitate poate fi: învăţare intelectuală,
bazată pe însuşirea aspectelor teoretice, a regulilor, caracteristicilor fenomenelor
din natură şi societate, şi învăţare motrică, bazată pe însuşirea execuţiilor
tehnice a multiplelor forme de mişcare. În cazul subiecţilor noştri aflaţi la vârsta
în care îşi orientează activitatea după modele, aceştia caută să asimileze/imite
mari campioni. Prin repetare şi dirijare adecvată, aceştia reuşesc să creeze un
nou model prin propria persoană.
Învăţarea prin tatonări se realizează atunci când elevul, din diferite
motive, nu reuşeşte, de prima dată, să înţeleagă mecanismul de execuţie.
Datorită complexităţii sistemelor competiţionale, de cele mai multe ori bagajul
motric al subiecţilor se îmbogăţeşte şi prin această manieră de învăţare. Putem
sublinia că acest tip de învăţare este specific sistemului duo-demonstrativ.
Învăţarea prin reflexie are la bază activitatea independentă a elevului care,
pe baza analizei, încearcă să înţeleagă execuţiile şi să aleagă cele mai corecte
modalităţi. Acest tip de învăţare este dirijat de profesor prin temele pentru acasă,
prin caietul de antrenament unde sportivii trebuie să-şi noteze lecţiile şi să-şi
analizeze concursurile. Astfel, aceştia sunt obligaţi să reevalueze evoluţia lor.
68
În completarea acestora, M. Epuran prezintă tipurile de învăţare
„motrică‖:101
Învăţarea perceptiv-motrică, denumită şi învăţare senzorio-motrică, are la
bază informaţiile primite prin intermediul analizatorilor şi implică modificarea
sportivului în funcţie de condiţiile concrete din antrenament şi concursuri. De-a
lungul timpului, specialiştii în domeniu au dezvoltat ideea unei specializări pe
fiecare ramură, creându-se un simţ al sportului respectiv. În ju-jitsu, respectiv în
arte marţiale, s-a dezvoltat un „simţ al luptei‖ care implică aprecierea spaţio-
temporală adecvată, capacitatea de anticipare, un simţ al adversarului ieşit din
comun, decizii originale în funcţie de senzaţiile primite de la adversar, mediu
etc.
Învăţarea motrică are ca rezultat însuşirea deprinderilor motrice, a
componentelor senzoriale, chinestezice sau proprioceptive. Acest tip de învăţare
are înglobat în ea conceptul de tehnică şi face trimitere la eficacitate şi
economie, la consumuri de energie care vizează organizarea mişcărilor şi deci,
randament maxim.Învăţarea motrică cuprinde pe lângă învăţarea gestuală şi a
comportamentelor motrice (priceperi, deprinderi, obişnuinţe motrice) şi forme
ale învăţării inteligente şi creative constând din însuşirea noţiunilor şi
conceptelor.
Învăţarea inteligent motrică reprezintă învăţarea deprinderilor motrice, din
disciplinele sportive în care execuţia tehnică nu depinde numai de posibilităţile
şi predispoziţiile proprii, ci şi de cele ale adversarului sau partenerului de
concurs, care acţionează creativ şi ale adversarilor care acţionează contrar şi
inventiv.
Învăţarea motrică în general este un tip de învăţare complexă. Modificările
comportamentului preponderent motric se realizează prin acordarea schemelor
motrice cu cele intelectuale. Prin acest lucru, individul îşi poate conduce
propriile mişcări, manipulează obiecte şi aparate,interacţionează cu cei din jur în
mod inteligent utilizând deprinderile, priceperile, obişnuinţele motrice şi cunoş-
tinţele, aptitudinile dobândite cu ocazia experienţelor anterioare, în funcţie de
cerinţele situaţiei la momentul dat.
Alte tipuri de învăţare enunţate de Deliu D. (2008:41) specifice şi ju- jitsu-
lui sunt:
- învăţarea prin imitaţie este folosită în învăţarea intuitivă la vârste mici;
- învăţarea psihomotrică se realizează mai ales prin încercări practice,
directe, prin repetări multiple, pe baza cunoştinţelor şi reprezentărilor formate
din observare, explicaţie, demonstraţie.
- învăţarea prin joc-luptă se pot învăţa şi consolida diferite structuri
motrice specifice, de cele mai multe ori jocul devine o luptă.
- învăţarea prin asociere sau conexiune se realizează atunci când o acţiune
reuşită se leagă logic de un rezultat bun.
101
Epuran, M., Holdevivi, I. Toniţa, F., (2001) Psihologia sportului de performanţă: teorie şi practică, Editura
FEST Bucureşti p 208- 2010
69
- învăţarea mentală se aplică cu foarte bune rezultate în cazul predării
tehnicilor la grupe de peste 14 ani, unde imaginaţia joacă un rol deosebit, ca şi
gândirea logică şi experienţa enterioară.
- învăţarea prin algoritmizare mai este cunoscută ca metoda paşilor mici,
unde se fragmentează structurile grele, complexe în altele mai accesibile care
puse cap la cap, duc în final la învăţarea sarcinii iniţiale, cu structură complexă.
- învăţarea euristică, specifică omului, nu se mărgineşte la o repetare a
ceea ce se învaţă, ci aplicarea acestor cunoştinţe şi deprinderi de luptă, în alte
condiţii decât cele standard. Sportivul pleacă de la elementele cunoscute şi îşi
descoperă variante proprii de execuţie.
Despre „învăţare‖, în general, s-a scris foarte mult. Pedagogii şi psihologii
au fost cei care au dezbătut acest proces. Se apreciază că sunt aproximativ 50
de teorii cu privire la învăţare, deşi, Ioan Neacşu – pedagog român de renume –
afirmă că numărul acestor teorii se duce spre 100102.
În cadrul ju-jitsu-lui, ca stil complex de luptă, conţinând atât tehnici de
luptă cu braţele, cât şi cu picioarele, dar şi tehnici de proiectare şi imobilizare a
adversarului, învăţarea este diferită în funcţie de stadiul acesteia şi nivelul
practicantului. Astfel, în prima fază a învăţării, dacă avem un începător, se pune
accentul pe învăţarea kinestezică şi propioceptivă, păstrând această formă de
învăţare până la însuşirea corectă a mecanismului de bază al mişcării respective.
În următoarea fază, când acesta însuşeşte tehnica şi se trece la perfecţionarea ei,
învăţarea devine perceptiv-motrică deoarece se repetă cu partener pasiv, iar tori
(cel care execută tehnica) îşi adaptează tehnica în funcţie de ceea ce simte şi
observă. Spre exemplu, dacă se învaţă lovitura de picior în adversar, la prima
execuţie se va lovi departe, iar la a doua execuţie se va corecta tehnica lovind in
partener. În ultima fază, când învăţarea se face în condiţii apropiate de cele
competiţionale, predomină învăţarea inteligent-motrică, deoarece în permanenţă
mecanismul de bază este adaptat reacţiei adversarului şi tori asimilează noi
situaţii de luptă.
După cum se cunoaşte, toate formele de învăţare se completează reciproc
şi, în funcţie de nivelul învăţării, poate predomina un anumit tip de învăţare.
Într-un antrenament din perioada competiţională, sub formă grafică, ponderea
învăţării se prezintă în felul următor:
102
Cârstea, Gh., 2000, Teoria şi metodica educaţie fizice şi sportului, Editura AN-DA, Bucureşti.
70
Figura nr. 8: Ponderea tipurilor de învăţare în ju jitsu (n.a)
3.3. ETAPELE ÎNVĂŢĂRII DEPRINDERILOR MOTRICE ÎN JU-JITSU
Formarea şi perfecţionarea deprinderilor motrice în ju-jitsu se realizează în

mai multe etape, destul de greu de delimitat, deoarece formarea şi perfecţionarea
deprinderilor motrice specifice constituie „un fenomen unitar şi continuu‖ (A.
Demeter citat de I. Hantău), delimitarea lor făcându-se doar din motive de ordin
didactic.
Aspectele fiziologice ale formării şi consolidării deprinderilor motrice sunt
tratate în diverse lucrări de specialişti103 ai domeniului antrenamentului sportiv,
fiind compatibile – evident – şi cu antrenamentul specific artelor marţiale.
Aceste etape pot fi concretizate astfel:
Etapa mişcărilor nediferenţiate/etapa informării şi a formării reprezen-
tării procedeului tehnic, unde practicantul îşi formează primele imagini
ideomotorii de ansamblu asupra deprinderii motrice care urmează a fi formată.
În această etapă, mişcările (unele inutile sau în plus) sunt executate cu un
consum fizic şi psihic ridicat, cu o eficacitate redusă.
În vederea unei conturări cât mai precise a modelului practico-teoretic al
mişcării, se vor face demonstraţii cu viteză mică, fragmentări ale tehnicii de
studiat şi chiar recurgerea la comparaţii cu evenimente sau lucruri din viaţa
cotidiană cunoscute de elevi (mai ales la vârstele mici, dar neexcluse nici la
celelalte grupe de vârstă); nu este indicată insistarea pe detalii tehnice.
Ca şi metode ajutătore aici putem regăsi tipurile de învăţare descrise în
subcapitolul anterior.
Etapa mişcărilor grosiere, specifică primelor execuţii practice ale pro-
cedeului propus spre învăţare, se caracterizează prin efort excesiv, mişcări
103
Viespan V. (1999) Învăţarea: Evenimentele interne şi externe ale învăţării motrice.Editura Doell, Bacau, p.
24
71
încordate şi neeconomice, precizie scăzută, oboseală psihică şi fizică rapidă etc.
În această etapă trebuie acordată atenţie maximă elementelor de bază ale tehnicii
de învăţat, ştiut fiind că o deprindere învăţată greşit se corectează foarte greu
sau niciodată.
Măiestria profesorului este decisivă aici în formarea viitorului ju-jitsu-ka;
dozarea efortului, atenţionările sau remarcările (mai ales pozitive, dar şi
negative), recurgerea la exerciţii pregătitoare sau jocuri de mişcare apropiate ca
structură de obiectivul urmărit, tactul şi măiestria, sunt elemente esenţiale pentru
depăşirea cât mai rapidă a acestei perioade, inevitabilă în orice domeniu de
activitate.
Etapa coordonărilor fine şi a consolidării procedeelor tehnice care constă
în efectuarea corectă a tehnicii în condiţii standard, cu ritm fluent, precizie şi cu
indicii de forţă şi viteză, după repetări multiple. Este etapa în care rodul muncii
bine făcute, atât din partea profesorului, cât şi a elevului, începe să dea rezultate;
acum tehnica capătă cursivitate, eficienţă, imprimând executantului siguranţă şi
încredere în propriile forţe.
Eventualele neconcordanţe vor fi – de asemenea, eliminate prin intervenţii
prompte, iar unele aspecte legate de „fineţe‖ – acea caracteristică specifică
măiestriei, vor apare pe parcursul evoluţiei practicantului.
Etapa perfecţionării/automatizării şi supraînvăţării este ultima, respectiv
cea care face diferenţa dintre debutant şi avansat, dintre posesorul unei gradaţii
inferioare (kyu) şi superioare (dan). De altfel, această etapă mai este numită şi
„faza măiestriei” unde (după acelaşi A. Demeter citat de I. Hantău)
„desfăşurarea diferitelor mişcări, gesturi sau deprinderi motrice trebuie să se
desfăşoare fără oglindirea lor în conştiinţă ‖. Deoarece orice luptă este diferită
şi irepetabilă, şi maniera de lucru în această etapă va fi variată: adversari diferiţi,
viteză de execuţie variată, poziţii şi condiţii de lucru variate sau cu handicap
(atac – apărare numai cu partea neândemânatică, lupta cu mai mulţi adversari
sau cu gabarite diferite, execuţii în val, spaţiu limitat, teren variat – apă, nisip,
pantă etc.).
Personalizarea tehnicii, respectiv individualizarea se va realiza în această
perioadă, motiv pentru care recomandăm ca – în măsura în care sunt respectate
elementele esenţiale ale procedeului, să existe „libertate‖ de execuţie propor-
ţională cu înălţimea, gabaritul, profilul psihologic etc. al executantului. Deliu D.
sublinează că supraînvăţarea conduce la stabilitatea deprinderilor şi la posi-
bilitatea aplicării lor în orice condiţii, chiar şi după o perioadă lungă de repaus.
După Hantău I., dar şi după experienţa noastră, formarea şi consolidarea
deprinderilor motrice (inclusiv în ju-jitsu s.n.) durează o perioadă mai scurtă sau
mai lungă, şi depinde de mai mulţi factori precum:
- gradul de complexitate al deprinderii motrice, adică al procesului care
urmează a fi învăţat;
- nivelul de dezvoltare al calităţilor motrice ale practicantului, la momentul
respectiv; este binecunoscut că „pregătirea fizică este suportul tehnicii‖;
72
- particularităţile sistemului nervos central, în special plasticitatea corticală
şi receptivitatea;
- particularităţile psihologice ale elevului: conştiinciozitatea, dârzenia,
perseverenţa, perspicacitatea etc;
- interesul şi plăcerea pentru învăţarea unui anumit procedeu tehnic;
- captarea interesului pentru practicarea artei respective;
- atmosfera obişnuită, zilnică din dojo, ca şi condiţiile materiale etc.
73
CAPITOLUL 4
ABORDĂRI TEORETICE PRIVIND COMPONENTELE

ANTRENAMENTULUI ÎN JU-JITSU
4.1. ASPECTE GENERALE
Antrenamentul sportiv în ju-jitsu reprezintă un proces specific complex, cu

implicaţii multidiciplinare, ce urmăreşte maximizarea componentelor fizice,
tehnice, tactice şi psihologice, în vederea obţinerii celor mai bune rezultate com-
petiţionale.
Toate programele sportive trebuie să includă factorii fundamentali ai pre-
gătirii şi anume:
- pregătire fizică;
- pregătire tehnică;
- pregătire tactică;
- pregătire psihologică;
- pregătire metodico-teoretică;
- pregătire moral-etică (specifică artelor marţiale);
- pregătire artistică (specifică sistemului duo-demonstrativ).
Factorii pregătirii sunt interdependenţi, există posibilitatea de a-i aborda şi
dezvolta individual. Pentru a evidenţia importanţa acestora, ne putem imagina
că aceştia formează o piramidă104 pe care o prezentăm schematic adaptată
stilului ju-jitsu în Figura nr.9. Este deja bine cunoscut faptul că pregătirea fizică
reprezintă baza piramidei. Pentru a avea un nivel tehnic, tactic şi psihologic cât
mai înalt trebuie ca pregătirea fizică să fie foarte solidă. Relaţiile dintre factorii
fundamentali ai pregătirii se ordonează secvenţial de la fizic la tehnic, apoi la
tactic şi în final psihologic, toţi aceştia fiind influenţaţi şi de pregătirea meto-
dico-teoretică, moral-etică şi, în unele cazuri, de pregătirea artistică.
O dezvoltare deficitară a pregătirii fizice poate influenţa în mod negativ
tehnica, iar o tehnică deficitară poate crea dificultăţi majore în aplicarea tacticii
de luptă. Lipsa acestor componete duce, la rândul său, la un nivel scăzut al
încrederii în forţele proprii, respectiv la o pregătire mentală şi psihologică slabă,
toate acestea având efecte nedorite şi asupra celorlalte laturi: moral-etică,
metodico-teoretică şi artistică.
De aceea, pentru a putea avea rezultatele dorite, trebuie să avem o pregătire
fizică generală şi specifică solidă, pentru a putea construi tehnica, tactica şi prin
evoluţii practice deosebite, sportivul şi specialistul să-şi dezvolte încrederea în
forţele proprii şi respectiv latura psihologică.
104
Bompa T. O. (2001). Periodizare: teoria şi metodica antrenamentului, Ediţia a-4-a , Editura C.N.F.P.A., p 48
74
PREGĂTIRE PREGĂTIRE
METODICO-TEORETICĂ MORAL- ETICĂ ŞI ARTISTICĂ
Figura nr. 9: Factorii fundamentali ai pregătirii specifice în ju-jitsu (Adaptare

dupa T.O.Bompa 2001)
4.2. PREGĂTIREA FIZICĂ
În ju-jitsu, pregătirea fizică reprezintă factorul de bază al procesului de

antrenament, acesta asigură suportul fizic necesar practicării stilului şi
condiţionează posibilitatea aplicării în practică a tehnicii şi a tacticii. Oferă
susţinere în pregătirea psihologică, prin încrederea pe care o oferă sportivului.
Adrian Dragnea 1996 defineşte pregătirea fizică ca fiind: „un întreg sistem
de măsuri care asigură o capacitate ridicată a organismului, prin nivelul înalt de
dezvoltare a calităţilor motrice de bază şi specifice, valori optime ale indicilor
morfofuncţionali, stăpânire deplină a exerciţilor utilizate şi o stare perfectă de
sănătate‖ 105.
Pregătirea fizică presupune, de fapt, dezvoltarea capacităţilor motrice şi a
capacităţii de efort, aceasta reprezentând ţelul principal al întregului proces de
pregătire. Aceasta trebuie să se axeze pe necesităţile stilului, dezvoltarea
capacităţilor motrice va susţine realizarea unor acte şi acţiuni motrice specifice
complexe care conduc la instalarea unor modificări fiziologice a sistemelor
organismului sportivilor. Aceste modificări se realizează treptat, prin
influenţele antrenamentului sportiv asupra structurii anatomice şi a aparatelor şi
sistemelor solicitate în luptă.
În cadrul pregătirii fizice, se vor dezvolta atât capacităţile motrice de bază,
în primă fază, iar ulterior se va trece la dezvoltarea capacităţilor motrice
combinate specifice sistemului competiţional.
105
Dragnea A., Teodorescu S. (2002) Teoria sportului, Editura FEST , Bucureşti, p 125
75
Asigurarea unor indici superiori ai pregătirii fizice reprezintă garantul
obţinerii unui randament crescut în procesul instructiv-educativ, precum şi al
obţinerii rezultatelor de excepţie în cadrul competiţiilor de profil.
În funcţie de obiectiv şi de perioada în care ne aflăm pregătirea fizică
poate fi generală sau specifică.
Pregătirea fizică generală are ca principal obiectiv dezvoltarea multilaterală
a capacităţilor motrice şi creşterea capacităţii funcţionale a organismului. La
anumite nivele, chiar şi în perioada de pregătire fizică generală, mijloacele cu
caracter general, împrumutate din alte sporturi, trebuie selecţionate în vederea
unei corespondenţe cu efortul specific din ju-jitsu. Iar ponderea acesteia
depinde de nivelul de instruire: la începători sau la sportivii care sunt proaspăţi
introduşi în lot, se va acorda o atenţie sporită privind perioada de pregătire,
aceasta fiind mai mare faţă de sportivii consacraţi.
Pregătirea fizică specifică se realizează pe fondul unei pregătiri generale
corespunzătoare şi urmăreşte dezvoltarea calităţilor motrice specifice. Astfel, în
ju-jitsu, vom căuta să dezvoltăm viteza sub toate formele de manifestare,
precizia şi coordonarea, a explosivităţii106 şi a rezistenţa anaerobă lactacidă şi
mixtă.
După cum se cunoaşte, ponderea pregătirii specifice este mai ridicată cu cât
ne apropiem de perioada competiţională. De cele mai multe ori se folosesc chiar
structuri tehnice specifice care pot contribui şi la consolidarea-perfecţionarea
tehnicii dar, în acelaşi timp, şi la dezvoltarea calităţilor motrice specifice.
Pregătirea fizică specifică necesită un volum mare de antrenament, care
este posibil doar prin scăderea intensităţii. Dacă s-ar accentua intensitatea, fără o
fortificare prealabilă a organismului sportivului realizată în perioada de
pregătire fizică generală, SNC (sistemul nervos central) şi întregul organism ar
fi suprasolicitate, iar urmările ar fi epuizare, oboseală şi accidentări. În aceste
condiţii, celulele nervoase şi chiar întreg organismul ar putea ajunge la o stare
de epuizare, scăzând capacitatea de efort a sportivului, de aceea dirijarea
pregătirii trebuie să fie făcută conform cerinţelor metodice ale antrenamentului
sportiv.
Implicaţiile şi metodele de dezvoltare au fost evidenţiate pentru fiecare
sistem în capitolele anterioare. Pentru a evidenţia complexitatea şi multiplele
variante de dezvoltare a pregătirii fizice vom prezenta schematic relaţia dintre
procedeele metodice regăsite în literatura de specialitate de Urzeală C.107
(schema nr. 2).
106
Raţă G. (2001) Studiu privind dinamica şi dezvoltarea detentei la copii şi juniori Teză de doctorat, p.85
107
Urzeală C. (2009) Metodica antrenamentului sportiv, Curs universitar, pg. 104
76
Schema nr. 2: Metode de pregătire fizică după C. Urzeală (2009)
4.3. PREGĂTIREA TEHNICĂ IN JU-JITSU
4.3.1 Aspecte specifice
Tehnica reprezintă un sistem de structuri motrice specifice fiecărei ramuri

de sport, efectuate raţional şi eficient, în vederea obţinerii unui randament
maxim în competiţii108.
Tehnica în ju-jitsu cuprinde totalitatea actelor şi acţiunilor motrice
specifice eficiente prin care sportivul execută o sarcină motrică. Tehnica este
cea care diferenţiază stilurile marţiale, probele de concurs şi solicită atât din
partea antrenorului, cât şi din partea sportivului o pregătire îndelungată în
asimilarea şi perfecţionarea ei.
Însuşirea tehnicilor caracteristice va creşte proporţional cu vârsta, nivelul
de practică atins şi scopurile fiecărui ju-jitsu-ka. Altfel spus, dacă în prima
fază ju-jitsu-ka se concentrează pe acumulările tehnice (kyu 6-3), odată cu kyu
108
Dragnea A., Teodorescu, S. (2002) Teoria sportului, Bucureşti, FEST, p. 131
77
2, se va insista mai mult pe perfecţionarea, în paralel cu noi achiziţii tehnice
specifice unui nivel superior.
Tehnica este condiţionată de nivelul de dezvoltare a capacităţilor condi-
ţionale şi coordinative, aflându-se în strânsă relaţie cu pregătirea metodico-teo-
retică, tactică şi psihologică. Datorită regulamentului şi prezenţei adversarului,
tehnica în ju-jitsu trebuie sa fie foarte veritabilă, deorece doar execuţiile perfecte
sunt evidenţiate cu punctaj maxim.
În literatura de specialitate (Deliu D., 2002; Dragnea A., 2002 ; Teodorescu
S. 2009; Urzeală C., 2009), tehnica se compune din elemente tehnice, procedee
tehnice, stil şi mecanism de bază.
Elementul tehnic este structura motrică fundamentală ce stă la baza stilului.
Spre exemplu, lovitura cu pumnul, proiectarea, tehnica articulară, acestea stau la
baza practicării ju-jitsu-lui.
Procedeul tehnic definit ca fiind structura motrică concretă sau modul
particular de efectuare a unui element tehnic. Spre exemplu – oi-tsuki – lovitura
de pumn spre înainte, sau juji-katame – forţarea braţului în cruce etc. Acestea
sunt procedee concrete cu eficienţă maximă în practicarea acestui sport.
Stilul reprezentat prin modul particular sau amprenta personală a fiecărui
ju-jitsu-ka consacrat (mare campion sau centură neagră) de a efectua un anumit
procedeu tehnic sau mai multe, de a lupta; aceste particularităţi sunt date de
calităţile motrice, de particularităţile morfologice, funcţionale care se reflectă în
execuţia tehncilor, toate acestea respectă mecanismul de bază al mişcării; Gh.
Marinescu 2002 susţinea că: „de maximă importanţă este identificarea ritmului
individual al fiecărui sportiv, care să-i permită acestuia să obţină cele mai bune
rezultate, el trebuie să cunoască propriile posibilităţi, să poată anticipa efectele
unei eventuale modificări de ritm, dacă condiţile de întrecere o cer‖.
Mecanismul de bază al procedeului tehnic este reprezentat de succesiunea
logică a actelor motrice strict necesare realizării procedeului respectiv, la care se
adaugă caracteristicile spaţio-temporale şi dinamice ale mişcării.
Cu cât sportivii posedă o tehnică perfectă, cu atât eficienţa lor va fi mai
mare în concurs. În ju-jitsu, dar şi în celelalte arte marţiale, s-a dezvoltat ideea
unei tehnici preferate numită tokui-waza.
4.3.2. Tokui-waza – tehnica favorită
Aceasta reprezintă tehnica pe care un sportiv o execută cu eficacitate

maximă în mod constant, indiferent de adversar. Această tehnică se realizează
fără un efort suplimentar din partea sportivului, devenind o acţiune reflexă, iar
tehnica văzută din exterior prezintă o formă perfectă.
Fiecare practicant poate avea o înclinaţie către o tehnică anume. În alegerea
tehnicilor favorite, ar trebui să se ţină cont de următoarele elemente:
- dorinţa sportivului către o tehnică anume;
- calităţile psiho-motrice pe care le posedă;
78
- nivelul de experienţă a sportivului;
- tipul morfo-funcţional al sportivului.
Pentru a depista care este tehnica favorită, antrenorul şi sportivul trebuie să
regăsescă în realizarea tehnicii aspecte care să evidenţieze:
- simţirea satisfacţiei crescută în momentul execuţiei tehnicii, ceea ce asi-
gură întodeauna realizarea bună a tehnicii respective;
- execuţia perfectă şi simţirea că acest lucru se realizează fără un consum
prea mare de energie;
- cele mai mari succese competiţionale se află în strânsă legătură cu tehnica
favorită, aceasta oferind soluţii în momente dificile, oferind satisfacţii multiple;
- asimilarea cu uşurinţă a procedeelor şi constatarea însuşirii procedeelor;
- fascinaţia ce asigură vibraţia pozitivă a simţurilor manifestate în lecţiile,
discuţiiile, meciurile desfăşurate;
- senzaţia opririi în loc în timpul în momentul execuţiei şi repetărilor
multiple a elementelor tehnice, a neperceperii oboselii;
- manifestarea admiraţiei şi respectului pentru persoanele care execută
aceeaşi tehnică favorită şi evidenţierii eficienţei demonstraţiei execuţiei proprii.
Antrenorul are misiunea de a orienta pregătirea tehnică în sprijinirea şi
dezvoltarea tehnicilor combinate (renzoku-waza) care să includă şi tehnica
favorită, dar şi alte procedee pentru o dezvoltare completă.
Ju-jitsu-ul, fiind un sport aciclic, pregătirea tehnică este o componentă
permanentă a procesului de pregătire. Datorită bagajului tehnic substanţial, se
regăsesc categorii distincte de procedee tehnice: atemi-waza (tehnica de lovire),
shime-waza (tehnica de strangulare) ş.a., procedee ce pot fi observate în anexa
nr. 2 şi în Figura nr. 2 referitor la bagajul tehnic permis de regulamentul de
concurs în sistemul fighting.
Învăţarea şi perfecţionarea unui procedeu solicită din partea sportivilor o
repetare sistematică: anumite procedee sunt repetate de mii de ori pentru a
ajunge la supraînvăţare, iar acest lucru nu garantează reuşita unei execuţii
corecte şi aplicarea lui în concurs.
Datorită prezenţei adversarului, în ju-jitsu tehnica trebuie să se lucreze
deseori în paralel cu pregătirea tactică. Lupta directă cu adversarul solicită la
maxim toate componentele antrenamentului, astfel toate acţiunile sunt perma-
nent influenţate de adversar şi de către arbitri.
O importanţă deosebită a tehnicii se regăseşte în sistemul duo-demonstra-
tiv, unde componenta tehnică este direct apreciată de către arbitri, aceasta fiind
abordată în toate perioadele de pregătire. Acţiunile tehnice trebuie executate cât
mai corect şi trebuie să se respecte toate cerinţele impuse de regulament, astfel
încât arbitrii să poată acorda punctajul aferent.
Cu alte cuvinte, tehnica în ju-jitsu implică deprinderi motrice complexe,
parţial automatizate, formate din deprinderi elementare şi din mişcări
neautomatizate sau incomplet automatizate.
79
Profilul tehnic al unui ju-jitsu-ka se poate materializa prin: fiabilitate
tehnică de execuţie, eficacitate, control, oportunitate, complexitate, transfer
pozitiv spre diverse domenii cotidiene, graţie şi supleţe.
4.4. PREGĂTIREA TACTICĂ
După M. Epuran (1968), pregătirea tactică este definită ca „un proces

psihomotric complex care angajează factorii cognitivi, afectivi, volitivi şi
motrici în situaţiile problematice‖ din concurs. Pregătirea tactică nu se reduce
numai la măiestria cu care sportivul foloseşte în luptă diferite procedee tehnice;
nu este suficient să aibă „…rafinament şi forţa creatoare a unui artist” (K.
Mifune, citat de I. Hantău, 1996), ci această măiestrie trebuie să se sprijine pe
postamentul unei pregătiri fizice generale şi speciale viguroase, pe cunoştinţe
teoretico-metodice cât mai vaste şi, nu în ultimul rând, pe calităţi morale şi
volitive corespunzătoare. Toate acestea pot influenţa lupta din primul până în
ultimul minut, definind calitatea (şi) de (bun) tactician a unui sportiv.
Datorită luptei directe cu adversarul, alegerea tacticii trebuie facută cu
foarte mare responsabilitate şi în acord cu potenţialul funcţional şi cu suportul
motric al fiecărui sportiv.
O deosebită atenţie o acordăm pregătirii tactice în cazurile când sportivul
participă la ambele sisteme competiţioale. Atunci vom lua în calcul obiectivul
propus, intervalul de timp dintre probe, numărul şi valoarea adversarilor şi,
desigur, posibilităţile proprii.
În ju-jitsu tactica joacă un rol foarte important, aceasta poate înclina
balanţa victoriei în faţa unui adversar care, prin acţiunile lui, contracarează
demersurile sportivului. Procedeele tehnice nu pot fi aplicate cu eficienţă decât
dacă sportivul îşi valorifică şi latura tactică, prin care să se opună adversarului.
Datorită numeroaselor concursuri, de cele mai multe ori antrenorii şi
sportivii cunosc stilul de luptă al anumitor naţiuni, cluburi, sportivi. De aceea
este recomandat ca antrenorul să dirijeze pregătirea dezvoltând planuri tactice
pentru adversari diferiţi, pornind de la cunoşterea punctelor forte şi punctelor
slabe ale acestora. Aplicarea planurilor tactice depinde în totalitate de
capacitatea sportivului de concentrare, de gândirea creeatoare a sportivului şi
puterea de decizie.
D. Deliu (2008)109 subliniază ideea însuşirii şi perfecţionării problemelor
legate de tactică se fac în mod gradat, în strânsă legătură cu însuşirea şi
perfecţionarea tehnicii, această relaţie fiind factorul cheie al aplicării tehnicilor
în lupta sportivă.
Astfel, o dată cu învăţarea aspectelor tehnice, profesorul va sublinia şi
aspecte tactice legate de modalitatea folosirii lor în timpul luptei:
- poziţiile şi momentele cheie din care se poate executa procedeul;
- motivarea armelor naturale care intervin în realizarea tehnicii;
109
Deliu D. (2008). Metodica disciplinelor sportive de combat, Editura Bern, Bucureşti ,p 210-212
80
- biomecanica corectă şi eficientă în realizarea tehnicilor;
- variantele şi combinaţiile de execuţie a procedeelor tehnice;
- punctele vulnerabile ale procedeului învăţat;
- adversarii cărora li se pretează procedeul tehnic însuşit (mai înalţi, mai
lenţi, cu lungimea segmentelor mai mică);
- momentul oportun de declanşare a tehnicii (koki).
Hantău I. (1972) subliniază şi următoarele sarcini tactice:
- însuşirea şi perfecţionarea unui număr cât mai mare de procedee tehnice;
- însuşirea şi perfecţionarea unui număr cât mai mare de combinaţii şi
înlănţuiri tehnico-tactice;
- însuşirea şi perfecţionarea principalelor procedee de apărare şi contra-
atac;
- realizarea unei pregătiri fizice generale şi speciale la parametri cât mai
ridicaţi;
- formarea şi dezvoltarea la nivel superior a calităţilor psihice etc.
În urma experienţei, de-a lungul timpului s-au evindenţiat trei maniere
distincte de luptă, regăsite şi în literatura de specialitate110:
1. Ofensiv – este specific practicanţilor cu aptitudini deosebite motrice, dar
mai ales psihologice, sportivii care abordează acest stil fentează, atacă perma-
nent, simulează, cu alte cuvinte au „sen‖-iniţiativă; ei vor lupta cu spatele la
centrul spaţiului de luptă, obligându-i pe adversari să iasă de pe saltea şi să fie
depunctaţi; acest stil agresiv îl forţează pe adversar să comită greşeli care
inevitabil duc la pierderea luptei.
2. Defensiv – această manieră de abordare a luptei devine aplicabilă din
momentul în care unul din sportivi are un avantaj. Aceasta manieră de a lupta
este specifică sportivilor care au o experienţă motrică şi tehnică care îi permit
acestuia să-şi păstreze avantajul câştigat. Acest stil se aplică şi în cazul în care
unul dintre sportivi este foarte tehnic, iar celălalt este nevoit să se apere prin
toate mijloacele, folosind diferite maniere defensive permise mai mult sau mai
puţin de regulament.
3. Combinat – este maniera ideeală de a lupta, ar trebui să fie un stil
echilibrat specific sportivilor cu o stăpânire deosebită a tehnicilor, care nu se
lasă influenţaţi de adversari. Sportivul trebuie să valorifice momentele prielnice
din luptă pentru a-şi putea asigura un punctaj superior, ulterior trecând în
defensivă şi aşteptând din nou greşeala adversarului. Acest „sistem de luptă se
materializează prin acţiuni tehnico-tactice, prin atacuri rapide urmate de apărări
şi contraatacuri surprinzătoare, toate cât mai eficient şi raţional coordonate‖.
În vederea unei pregătiri tactice cât mai solide, reproducem aici arhicunos-
cutele principii tactice ale luptei concretizate în:
- SEN - luarea iniţiativei în atac şi impunerea stilului propriu de luptă pe
toată perioada luptei; aceasta impune respectarea mijloacelor menţionate mai
sus.
110
Popovici V., Hantău I.,Gotelet V. (1972) Judo centurile colorate, Editura Stadion, p. 111
81
- ATO – no – SEN – „iniţiativa înaintea iniţiativei [ATO-înainte]‖ –
presupune prevenirea intenţiei adversarului înaintea materializării acesteia şi,
folosirea acesteia în propriul beneficiu.
- GO – no – SEN – „iniţiativa de după iniţiativă [GO-după]‖ – se
materializează în efectuarea contraatacului advers, după efectuarea blocării
acestuia.
- SEN – no – SEN – „iniţiativa pe iniţiativă‖ este forma superioară a
iniţiativei [corespondentă elementului KA – foc], prin care toate acţiunile
adversarului sunt anihilate chiar din faza de manifestare a lor.
În sistemul duo-demonstrativ tactica are o importanţă mai scăzută. Putem
vorbi de tactică în momentul alcătuirii programelor demonstrative, valorificând
calităţile sportivilor şi procedeele tehnice apreciate de către arbitri.
Pentru a exemplifica mai amplu sublinierile de mai sus, reproducem mai
jos principalii factori care fundamentează tactica sportivă (după Weineck,1992,
modificată şi completată de A. Dragnea, 2002).
Figura nr. 10: Factorii care fundamentează tactica după Weineck, 1992 citat de
A. Dragnea 2002.
82
4.5. PREGĂTIREA PSIHOLOGICĂ
În orice stil de luptă, înainte de contactul fizic, confruntarea este repre-

zentată mai întâi de o luptă a sistemelor de gândire a celor doi combatanţi, iar
execuţia este aplicarea practică a bagajului tehnic şi măiestriei dobândite până în
acel moment.
Pregătirea psihologică este necesară pentru a forma acele calităţi de bun
concurent, capabil să-şi valorifice întreaga pregătire şi muncă din antrenamente
în competiţii importante, cu miză mare. Pregătirea psihologică şi asistenţa psi-
hologică a sportivului de performanţă au ca scop final tocmai structurarea şi
definitivarea capacităţii psihice în concordanţă cu proba sportivă practicată.
Majoritatea sportivilor de elită au declarat ca succesul lor a fost legat de o
pregătire psihologică corespunzătoare.111
Numai un antrenament greu, perseverent, împingând posibilităţile proprii
„dincolo de limite‖, va contribui la desăvârşirea tehnică şi la crearea unui psihic
puternic.
Conceptul japonez ZANSHIN 112(„spirit viu”) specific budoka apare ca o
urmare firească a celor enunţate mai sus. Alte concepte binecunoscute în
sporturile marţiale demonstrează că artele marţiale nu sunt numai sisteme de
luptă prin care îţi poţi învinge adversarul prin abilitate tehnică, ci moduri de
viaţă.
Cele trei concepte japoneze necesare a fi atinse în pregătirea psihologică a
oricărui sportiv:
- JITA-KYOEI – totul este o unitate: mintea, fizicul şi spiritul, în sensul că
numai împreună pot obţine eficacitate maximă.
- MIZU NO KOKORO – spiritul ca apa, sugerând ideea unei minţi calme
şi limpezi, precum suprafaţa unei ape, care reacţionează corect şi oportun, învă-
luind orice obiect care o tulbură.
-TSUKI NO KOKORU – spiritul ca luna, concept care sugerează necesita-
tea unei priviri cuprinzătoare (aşa cum razele lunii îmbracă întreg globul pămân-
tesc), sesizând fiecare tentativă de mişcare a adversarului şi apelând la decizia
oportună în mod spontan.
În ju-jitsu, ca şi în orice alt domeniu,este necesară atingerea a trei laturi:
- latura intelectuală – care cuprinde procesele percepţiei, atenţiei, reprezen-
tărilor şi imaginaţiei, gândirii şi limbajului, precum şi a memoriei;
- latura volitivă – este probabil cea mai importantă, întrucât aceasta
energizează întreaga activitate, motivând-o, definind particularităţile psiho-
individuale ale personalităţi budoka ca atitudini, interese, temperament şi
caracter;
- latura afectivă – este responsabilă de procesele afective precum: dispo-
ziţii, emoţii, sentimente, pasiuni etc.
111
Pulkkinen J.W., B.P.E., M.Sc.,C.K. (2001) The sport scince of elite judo athlets, Canada, p. 53
112
Ciobotea R., Nagel A. (1994) Întoarcerea la shaolin, Editura Almanahul Banatului, Timişoara, p.57
83
Acestea sunt importante pentru ju-jitsu-ka întrucât acesta este o fiinţă vie,
care simte, gândeşte şi ia hotărâri şi nu o maşină de luptă pregătită pentru un
anumit scop.
Cât despre abordarea psihologică în procesul de antrenament, vom sublinia
trei etape distincte:
- pregătirea psihologică de bază – care cuprinde ansamblul de măsuri de
ordin educativ, orientate spre dezvoltarea multilaterală a personalităţii budoka, a
trăsăturilor morale superioare, respectiv: curaj, modestie, fair-play, spirit de
iniţiativă şi combativitate, respect, onoare, perseverenţă, disciplină etc.
- pregătirea psihologică specială – este caracteristică budoka, cu reper-
cusiuni şi în viaţa cotidiană, şi face trimiteri la însuşiri precum: capacitatea de
anticipare, rapiditatea şi complexitatea gândirii, luciditatea, promtitudinea şi
hotărârea, iniţiativa, spiritul de luptă, de observaţie, concentrarea atenţiei,
controlul şi „sângele rece‖. Acestea, împreună cu rezistenţa la stres, creativitatea
imaginaţiei, dorinţa de victorie, responsabilitatea etc. vor face diferenţa dintre
un sportiv clasat pe podium şi un sportiv novice.
- pregătirea psihologică de concurs, aşa cum sugerează chiar titlul, vizează
latura competiţională sub toate aspectele ei. Numeroase studii din psihologia
sportului au abordat problematica angrenării proceselor psihice în efortul
competiţional. Astfel, cele mai multe referiri sunt legate de emulaţie, motivaţie,
anxietate, stres, agresivitate, combativitate etc.
Emulaţia este o trăire psihică ce îl stimulează pe sportiv la rivalitate, îl
încarcă cu dorinţa de a-şi depăşi adversarul, de a-şi demonstra superioritatea faţă
de acesta.
Motivaţia este unul din cei mai importanţi factori ai angajării sportivului în
activitatea competiţionlă şi sportivă, aceasta mobilizând toate rezervele
sportivului care caută să atingă obiectivul propus.Motivaţia în concurs este de
două tipuri:
- de natură intrinsecă: respectul faţă de sine, faţă de ţara, echipa sa, auto-
împlinire, plăcere.
- de natură extinsecă: recompense materiale, laude şi premii.
Starea de axietate este datorată de atmosfera de concurs, prezenţa arbitrilor
şi a spectatorilor, întâlnirea adversarilor, aşteptările proprii şi cele venite de la
echipa tehnică care dau naştere unei stări de tensiune psihică.
Stresul este determinat de ceea ce percepe sportivul, de posibilităţile sale în
raport cu cerinţele concursului. Acesta poate fi educat prin participarea la
concursuri care asigură obişnuirea sportivului cu competiţiile de înalt nivel.
Metodele specifice artelor marţiale, plecând de la metodele de relaxare şi
concentrare folosite în yoga, la metodele mai moderne ca recuperarea psiho-
somotrică prin relaxare analitică progresivă (a grupelor musculare – metoda
Jacobson), antrenamentul psihoton efectuat pentru liniştirea sportivului,
economisirea energiei etc., antrenamentul autogen (decontracţie musculară şi
viscerală treptată – Schultz), la MOKUSO.
84
MUKUSO – sau montajul psihic (Deliu D., 2002) este un exerciţiu
caracteristic budoka, având trimitere sau trăgându-şi seva din ZEN – străveche
şcoală a budismului japonez cu influenţe chinezeşti şi orientează conduita
sportivului astfel „ mintea trebuie să fie acolo unde se află şi corpul ‖, pentru ca
totul să ducă la succes.
MOKUSO reprezintă acea stare mentală de meditaţie şi concentrare
necesare a fi realizate înainteA şi în timpul unei situaţii de luptă sau de viaţă. Se
face MOKUSO - de regulă, la începutul şi terminarea antrenamentului în
vederea realizării unei concentrări optime, a adunării tuturor energiilor psihice şi
fizice necesare pentru susţinerea efortului specific din lecţie, realizării unui
control nervos conştient şi bine dirijat, ca şi pentru crearea unei stări de calm,
linişte, siguranţă şi detaşare faţă de mediul înconjurător, oricare ar fi acesta.
Pregătirea psihologică trebuie să constituie o preocupare permanentă a
antrenorului.113
4.6. PREGĂTIREA METODICO-TEORETICĂ
Pregătirea teoretico-metodică urmăreşte capacitarea budoka cu un bagaj

teoretico-metodic cât mai vast, care să-i fie util acestuia în domeniul atât de vast
al artelor marţiale. De la cunoşterea obligatorie a regulamentului de concurs la
cunoaşterea istoricului stilului sau originilor artelor marţiale, cunoştinţe de
igienă sportivă etc., pregătirea teoretico-metodică se realizează prin mai multe
forme, precum: expuneri pe diferite teme, discuţii individuale sau în grup,
analizarea unor competiţii, vizionarea unor filme sau documentare de profil,
activităţi prin care cunoştinţele teoretice sunt mai mult decât binevenite.
Cunoştinţele teoretice despre biomecanica mişcărilor, principiul pârghiei,
biologie şi/sau fiziologie etc., toate au un rol important în latura competiţională.
Cât despre pregătirea metodică, aceasta trebuie să-l înarmeze pe budoka cu
cunoştinţe acceptabile despre modul cum se efectuează o încălzire (înainte de
antrenament sau concurs), noţiuni (minime) de prim ajutor, metode pentru
scăderea greutăţii, metode de alimentaţie, refacere după efort, prevenirea acci-
dentărilor etc.
Dobândirea şi aplicarea cunoştinţelor teoretice curente sunt aspecte im-
portante pentru accelerarea dezvoltării deprinderilor şi calităţilor sportivilor, ca
şi pentru motivaţia pregătirii lor. Odată cu dezvoltarea deprinderilor şi calităţilor
tinerilor sportivi, antrenorii trebuie să-i familiarizeze treptat cu teoria pregătirii
sportive. Este necesar ca ei să experimenteze ceea ce antrenorul cunoaşte despre
sportul respectiv.
Bompa T. O. (2001) recomandă transmiterea următoarelor cunoştinţe:
- regulamentele şi normele care guvernează ju-jitsu-ul;
- baza ştiinţifică pentru înţelegerea şi analiza tehnicii;
113
Avram I. (1969) Judo, Editura consiliu naţionala pentru educaţie fizică şi sport, Bucureşti p.102
85
- biomecanica este cel mai mult implicată în înţelegerea şi analiza tehnică a
unei deprinderi; înţelegerea corectă a bazei biomecanice a performanţei poate
ajuta la eliminarea accidentărilor;
- baza ştiinţifică şi metodică a dezvoltării calităţilor biomotrice;
- conceptul de planificare a pregătirii; antrenorii trebuie să se refere la
periodizareapregătirii, la pregătirea pentru competiţie şi la varful de formă;
- adaptarea anatomică şi fiziologică în urma antrenamentului;
- dirijarea medicală studiază cauzele, prevenirea şi tratarea accidentărilor;
- sociologia sportului (conflicte între grupuri);
- psihologia sportului, cu accent pe deprinderile de comunicare,
modificarea comportamentului, factorii de stres şi controlul stresului, precum şi
tehnici de relaxare;
- nutriţie şi sport: alimentaţia ajută sau afectează performanţele114.
4.7. PREGĂTIREA MORAL-ETICĂ
Pregătirea moral etică este specifică artelor marţiale. Artele marţiale ar

trebui să influenţeze întreg comportamentul sportivilor această pregătire fizico-
tehnico-tactică-psihică etc. desfăşurată sistematic şi pe o perioadă îndelungată,
are influenţe asupra stării de sănătate şi comportamentului general al practi-
cantului.
Importanţa pe care o are pregătirea moral-etică în ju-jitsu este subliniată şi
în regulamentul „JJIF Book of ethics‖: aceasta modelează comportamentul
practicantului după principiile şi valorile samurailor, desigur într-un mod
modern, pe baza fair-play-ului.
Practicanţii de ju-jitsu aspiră continuu la respectarea acelor principii ale
codului Bushido „calea războinicului‖. Codul Bushido învaţă despre umilinţă,
adevăr, curaj, binevoinţă, compasiune, sinceritate, loialitate şi devotament faţă
de familie, prieteni, ţară şi alte aspecte ale vieţii.
Capacitarea sportivilor cu cunoştinţe despre artele marţiale îi obligă pe
aceştia să dea dovadă de un control deosebit asupra acţiunilor lor, atât pe saltea
cât şi în viaţa de zi cu zi. Însuşirea unei educaţii aparte prin ceremonialul
specific, prin respectul faţă de antrenori, colegi, faţă de echipa tehnică, îi influ-
enţează pe sportivi şi în viaţa extrasportivă.
114
Bompa T. O. (2001) Periodizare: teoria şi metodica antrenamentului,Eediţia a-4-a , Editura C.N.F.P.A.p 64
86
4.8. PREGĂTIREA ARTISTICĂ
Pregătirea moral estetică este complementară artelor marţiale. Sistemul

duo-demonstrativ este total diferit de sistemul fighting şi solicită din partea
sportivilor, pe lângă ceilalţi factori ai antrenamentului şi o pregătire artistică. În
regulament nu este stipulat în mod direct ca şi criteriu de departajare elementul
artistic, însă experienţa competiţională ne-a facut să includem în pregătirea
sportivilor din acest sistem şi acest factor care are ca finalitate realizarea
acţiunilor tehnice de dificultate cu indici superiori de fluiditate, plasticitate,
sugestibilitate, în concordanţă cu acţiunile motrice executate.
Dacă privim criteriile de notare din acest sistem (atitudine, eficacitate,
viteză, control, puterea atacului, realism, varietate) putem observa că cel puţin
trei criterii sunt influenţabili de factorul artistic, respectiv: atitudinea, puterea
atacului şi realismul, astfel tehnicile trebuie să aibă o expresie corporală ridicată.
Potrivit Terminologiei Educaţiei Fizice şi Sportului, expresivitatea este
particularitatea execuţiei anumitor acte motrice, prin care se nuanţează
momentele esenţiale şi se comunică totodată un anumit conţinut de idei şi
sentimente. Aceasta depinde de realismul tehnicii, de plasticitatea corporală.
Expresivitatea este ca o reflectare în exterior a unei stări interioare, a unei
trăiri, emoţii sau atitudini, dezvăluind dincolo de cuvinte eficienţa tehnicilor, ea
fiind ca o umbră care este interpretată de spectatori şi juriu.
Frumuseţea actului motric poate fi apreciată în ambele sisteme competi-
ţionale, iar expresiile sportivilor pentru a da impresia unei lupte reale sau pentru
a impresiona juriul sunt alte elemente specifice pregătirii artistice care pot ajuta
în atingerea performanţelor motrice.
Numai respectând cerinţele de mai sus, legate de pregătirea fizică, tehnică,
tactică, psihologică şi teoretico-metodică, vom avea garanţia unor sportivi
compleţi, care să poată să aplice cunoştinţele dobândite în competiţiile de înalt
nivel!
87
CAPITOLUL 5
ASPECTE TEORETICE ORIGINALE PRIVIND EXERCIŢIILE ŞI

METODELE UTILIZATE ÎN STRATEGIA SPECIFICĂ DIN JU-JITSU
PRIVIND ÎMBUNĂTĂŢIREA REZULTATELOR SPORTIVE
5.1. EXERCIŢII ŞI METODE UTILIZATE ÎN INTERVENŢIA

APLICATIVĂ LA NIVEL PSIHOLOGIC
„Concursul pune sportivii într-un câmp situaţional problematic (concursul

întrecerea) vizând victoria în luptă, în urma depăşirii unor dificultăţi (interioare
şi/sau exterioare), acţionând în parametri unui regulament în prezenţa fizică şi
participarea afectivă a suporterilor şi spectatorilor‖ 115
După cum s-a observat în planificarea anuală, pregătirea psihologică,
respectiv învingerea dificultăţilor interioare, ocupă un loc foarte important în
formarea subiecţilor cercetării noastre.
„În arte marţiale, antrenamentul intern este direct afectat de mişcările
externe şi invers, orice întreprindem pe plan intern este exprimat prin acţiunile
exterioare.‖116
În vederea creşterii performanţelor în competiţii, în cadrul experimentului
nostru am considerat oportun să punem accentul pe ridicarea nivelului perfor-
manţelor psihice şi, mai apoi, pe cele fizice, tehnice şi tactice.
Acest deziderat l-am realizat recurgând la câteva metode mai mult sau mai
puţin cunoscute de concentrare, liniştire şi/sau activare a psihicului practican-
tului, folosite frecvent în cadrul sportului de înaltă performanţă, din păcate, mai
puţin în ju-jitsu de la noi. De altfel, acestea ar trebui să se întrepătrundă cu
exerciţiile de meditaţie din fiecare lecţie de arte marţiale, însă trebuie năzuit spre
performanţa de a efectua aceste exerciţii din orice poziţie şi/sau în orice loc (sala
de antrenamente, sala de concurs, în cadrul activităţilor cotidiene când se
impune acest lucru etc.). Oricum, indiferent de conjunctură, creşterea perfor-
manţei competiţionale sau a celei profesionale/cotidiene, obiectivul rămâne
acelaşi: o uniune între fizic şi psihic care să ducă la amplificarea abilităţilor
psiho-fizico-tehnice.
Metodele exemplificate abordate în cadrul grupei de experiment au fost
aplicate pe toata durata anului competiţional în cadrul pregătirii psihologice,
în funcţie de evoluţia subiecţilor şi situaţiile cerute de perioada competiţională
şi individualizate, toate acestea au fost sprijinte si de „susţinătoare pentru
efort”.117 .
Concret, activităţile noastre s-au canalizat pe:
- dezvoltarea motivaţiei sportivilor;
115
Niculescu Marian (2000) Psihologia sportului –culegeri de lecţii- Editura Ex Ponto Constanţa, p. 54
116
Amlinei N. (2006) Curs practic de karate do. Editura Polirom,Iaşi p.51
117
Drăgan I. Stroescu V. (1993) Medicaţia în efortul fizic. Editura Editis, Bucureti p.76
88
- dezvoltarea metodelor de concentrare;
- dezvoltarea controlului emoţional (activarea şi relaxarea);
- încrederea în sine;
- antrenamentul psihoton;
- exerciţii de imaginaţie;
- antrenament mental;
- exerciţii de gândire pozitivă;
- exerciţii de respiraţie.
O tratare succintă a acestora va confirma justeţea demersului nostru.
Dezvoltarea motivaţiei sportivilor este unul dintre exerciţiile cu un impact
pozitiv asupra subiecţilor. Conform dicţionarului explicativ al limbii ro-
mâne, motivaţia reprezintă totalitatea motivelor sau mobilurilor (conştiente sau
nu) care determină pe cineva să efectueze o anumită acţiune sau să tindă spre
anumite scopuri.
Motivaţia se află în strânsă relaţie cu determinarea118, acestea influenţând
comportamentul sportivului atât în perioada antrenamentelor, dar şi în timpul
competiţiei. Astfel că un sportiv cu un nivel adecvat de motivaţie şi foarte deter-
minat poate câştiga o luptă faţă de un sportiv lipsit de motivaţie, chiar dacă este
mai puternic sau mai bine pregătit tehnic.
Antrenorul influenţează în mod decisiv motivaţia sportivilor prin modul de
abordare a antrenamentelor şi relaţia cu sportivii, iar scopul lui este să modeleze
antrenamentul şi către nevoile motivaţionale ale acestora, stimulând activitatea
şi în această manieră.
Ca în orice activitate, şi în ju-jitsu, motivaţia este de două feluri: intrinsecă
şi extrinsecă.
Ju-jitsu-ka care practică ju-jitsu „de plăcere‖ sunt dirijaţi de motivaţia
intrinsecă şi au o capacitate ridicată în atingerea obiectivelor. Aceştia se mani-
festă cu o deosebită plăcere, participând la antrenamente pentru că se simt bine,
se distrează şi pentru a-şi demonstra calităţile lor motrice.
Sportivii dirijaţi în activitate de motivaţia extrinsecă caută să primească
laude sau recompense materiale (diurne, trofee, titluri, gradaţii etc.).
În practicarea ju-jitsu-lui, de cele mai multe ori se începe cu motivaţia
intrinsecă, urmând ca după mai mulţi ani de practică să se dezvolte şi motivaţia
extrinsecă care sprijină sportivul să îşi continue drumul ales.
În practica noastră putem sublina următoarele metode utilizate în motivarea
sportivilor:
- stabilirea obiectivelor şi afişarea lor într-un loc vizibil;
- stabilirea unor modele de performanţă, sportivi cu renume şi transforma-
rea sportivilor medaliaţi în modele pentru viitorii campioni;
- modelarea antrenamentului într-o manieră cât mai originală şi atractivă;
- oferirea de recompense simbolice, titluri, laude în faţa formaţiei (ex:
sportivul anului);
118
Niculescu M. (2000) Personalitatea sportivului de performanţă, Ed. Didactică şi pedagogică Bucureşti p. 72
89
- existenţa mai multor sportivi în cadrul aceleiaşi categorii, creând o adver-
sitate constructivă;
- vizionarea de materiale video care implică reuşite motrice de excepţie;
- discuţii antrenor-sportiv-psiholog după un şir de insuccese/succes;
- stabilirea unui moto după care să îşi orienteze activitatea.
Dezvoltarea metodelor de concentrare reprezintă un alt exerciţiu cu influ-
enţe asupa evoluţiei subiecţilor cercetării. Concentrarea reprezintă abilitatea de a
participa cu întreaga fiinţă în cadrul unui antrenament sau competiţie. Specific
artelor marţiale este dictonul „aici şi acum‖ – Hic et Nuc! – acesta ar trebui să
guverneze întreaga activitate a sportivului, formându-i obiceiul de a se dedica
total în antrenament şi competiţie.
Competiţia presupune cel mai ridicat grad de concentrare, aceasta solicită
o atenţie deosebită pentru aspectele care influenţează performanţa şi ignorarea
factorilor stresanţi, irelevanţi în atingerea obiectivului.
Modalităţi utilizate în creşterea şi dezvoltarea concentrării:
- simularea concursului în antrenament, iar uke utilizează diverse mijloace
de a-l scoate din starea psiho-fizică de concentrare (se accidentează, încearcă să
intre în discuţie cu el, contestă punctele etc.)
- efectuarea de meciuri cu temă (ex: obiectiv să obţină 5 puncte în 15
secunde), stabilirea obiectivelor pentru fiecare meci;
- montajul psihic (mokso) înainte de fiecare luptă;
- discuţii cu sportivi pentru a le orienta gândirea la acţiuni viitoare pozitive
şi nu eşecuri din trecut;
- evitarea unei analize negative a meciului, ci orientarea gândirii către ele-
mentele pozitive ale meciului;
- antrenamente în condiţii deficitare (temperatură ridicată, oxigen redus
etc);
- efectuarea de meciuri arbitrate cu arbitraj deficitar intenţionat;
- însuşirea unui potenţial de trecere rapidă din starea de concentrare în
starea de relaxare şi invers;
- exerciţii de imaginaţie cu tehnicile ce urmează să fie aplicate;
- exprimarea de alocuţiuni/exerciţii de respiraţie prin care sportivii se
activează asupra obiectivului.
Dezvoltarea controlului emoţional – controlul emoţional îl putem defini ca
fiind acea stare ideală în care sportivul se află şi reacţionează exemplar prin
automatisme şi răspunsuri originale la situaţiile existente în luptă. Această stare
emoţională este dată de reacţiile fiziologice şi psihologice ale organismului:
înroşirea feţei, creşterea ritmului cardiac, încordarea muşchilor, gândire pozitivă
etc. şi orientarea lor în mod pozitiv către susţinerea efortului în luptă.
Dezvolarea controlului emoţional depinde de anxietate. Acesta reprezintă o
barieră în realizarea unui control emoţional potrivit.
Literatura de specialitate prezintă anxietatea ca fiind sentimente şi gânduri
asociate cu îndoiala şi îngrijorarea. Când un ju-jitsu-ka interpretează o situaţie
90
dată într-o manieră fricoasă sau într-un mod „negativ‖, el începe să experi-
menteze simţiri de anxietate. Anxietatea este rezultatul discrepanţei dintre ce
cred ju-jitsu-ka că pot face (abilităţi) şi ce cred că este de aşteptat să facă (cerin-
ţele percepute ale situaţiei).
Toţi sportivii simt presiunea atunci când concurează. Diferenţa constă în
felul cum fiecare sportiv reacţionează la presiune. De vreme ce anxietatea este
cauzată de percepţia sportivului, pentru a rezolva problema este important ca
acesta să-şi schimbe percepţia. Trebuie să încerce să schimbe percepţia situaţiei
de la cea de „ameninţare‖ la cea de „provocare‖.119
Pentru dezvoltarea unui control emoţional potrivit stării de competiţie, doar
sportivul poate orienta această stare prin cunoaşterea profundă a propriei
persoane. Senseiul poate doar să-l ajute să-şi depăşească starea de anxietate şi
subactivare prin următoarele metode:
- discuţii pozitive privind efortul depus şi forma sportivă în care se află;
- fixarea de obiective pentru meciul imediat următor;
- folosirea unor cuvinte care îi oferă putere, energie (poţi, eşti foarte pu-
ternic, eşti foarte bun etc.);
- îndemnul de a gândi constructiv şi a lăsa erorile în urmă;
- imaginarea că va face cel mai reuşit meci;
- efectuarea unei încălziri mobilizatoare prin care se activează întreaga
energie.
Încrederea în sine – nu de puţine ori în arte marţiale se spune că „primul
adversar eşti tu!‖. Cu alte cuvinte, supra-aprecierea şi sub-aprecierea reprezintă
un nivel pe care fiecare practicant de ju-jitsu trebuie să îl evite. Încrederea în
sine este influenţată şi de atitudinea antrenorului şi de modul cum acesta
comunică cu sportivul.
Încrederea se află în strânsă relaţie cu tehnica şi competenţa. Aceasta
atrage gândirea pozitivă, ajută la o concentrare mai eficientă şi îi oferă
sportivului sprijin în alegerea tehnicilor ce vor fi aplicate în luptă.
Pentru a putea avea un nivel ridicat de încredere, sportivul trebuie:
- să aibă încredere în antrenorul său şi recomandările acestuia;
- să îşi dezvolte tehnicile de care nu este sigur, devenind un luptător
complet;
- să îşi analizeze reuşitele tehnice;
- să afişeze o imagine încrezătoare: privirea înainte, capul sus, spatele
drept;
- să nu uite cât efort a depus şi că este pregătit pentru concurs;
- să îşi stabilească obiective motrice, nu obiective de performanţă;
- să rămână calm şi încrezător când este condus în luptă.
119
Miquel C. şi Dave M., ITF Manualul antrenorilor avansaţi, Federaţia Internaţională de Tenis (ITF Ltd) 1998
p117
91
Antrenamentul psihoton120 este una dintre cele mai eficiente metode pentru
liniştirea sportivului şi economisirea energiei sale nervoase. Mecanismul de
bază al antrenamentului psihoton are la bază relaxarea prin decontracţie
musculară şi psihică în vederea conservării energiei şi creşterea performanţelor
individuale. În cadrul acestui tip de antrenament există totuşi o fază de activare
care duce la creşterea performanţelor psiho-fizice.
După M. Epuran (2000), antrenamentul psihoton are următoarele efecte
pozitive121:
- echilibrarea tensiunilor musculare;
- recuperarea rapidă şi eficientă după efort;
- ameliorarea odihnei;
- creşterea capacităţii de concentrare;
- un control mai eficient al emotivităţii;
- diminuarea anxietăţii şi a tensiunii de concurs;
- intrarea în formă pentru concurs;
- creşterea rezistenţei la stres;
- creşterea încrederii în sine.
Ca principale metode de lucru în cadrul acestui tip de antrenament sunt
binecunoscutele sugestii de însuşire a senzaţiei de greutate şi însuşire a
senzaţiei de căldură.
Modul de însuşire a acestor senzaţii se realizează din poziţii cât mai
relaxate, într-un mediu liniştit/plăcut, la comanda calmă dar fermă a condu-
cătorului şedinţei/antrenamentului (terapeut, profesor, antrenor etc.). Noi le-am
lucrat în dojo, înainte şi/sau după terminarea lecţiei, ca parte integrantă a
programului specific de pregătire.
Exerciţii de imaginaţie – de la imaginarea unui anumit loc (pajişte, munte,
sală de sport, sală de concurs) la imaginarea unei anumite acţiuni motrice
(alergare, execuţia unei tehnici, urcatul pe podium), la imaginarea unor anumite
senzaţii (gust, miros, cald, frig) sau forme de lucruri (o carte, o maşină etc.),
lucrând cu perseverenţă, se poate ajunge la creşterea performanţelor personale.
Nu este nevoie decât de perseverenţă şi încredere în faptul că vei reuşi
materializarea gândului în realitate. În principiu, această metodă presupune
instaurarea unei stări de calm, după care se recomandă subiecţilor imaginarea
idealului propus (de exemplu: un anumit loc pe podium, ridicarea drapelului
naţional, reuşita în condiţii ideale a unei tehnici/combinaţii etc.).
Antrenamentul mental – trebuie să subliniem că tehnicile de investigare
moderne au evidenţiat modificări ale electromiogramei, electrodermogramei,
pneumogramei, retinogramei, electroencefalogramei etc., atunci când sportivul
îşi imaginează o anumită mişcare/tehnică (M. Epuran, 2000).
120
Epuran M. (2000), Reglarea şi autoreglarea stărilor psihice ale sportivilor, Universitatea din Oradea,
Facultatea de Educaţie fizică şi sport, Oradea,
121
Epuran M., Holdevici I., Toniţa F., Psihologia sportului de performanţă: teorie şi practică, Editura FEST
p.355
92
Personal, când am repetat „în gând‖ anumite elemente tehnice, mai ales la
secţiunea duo-demonstrativ, am constatat creşterea tonusului, a fluxului sanguin
etc., fenomen confirmat şi de alţi specialişti ai psihologiei122. Acest tip de
antrenament l-am desfăşurat în cadrul multiplelor pregătiri pentru participarea la
competiţii de nivel foarte ridicat (campionate naţionale, campionate europene
sau mondiale, World Games etc.). Conform specialiştilor domeniului (M.
Epuran, 2000), „orice excitare senzorială de o intensitate sesizabilă lasă urme în
sistemul analizatorilor. Aceste urme pot fi simple imagini, dar pot fi şi repre-
zentări mai complexe care reproduc nu numai o singură stimulare senzorială, ci
o percepţie integrală‖.
Datorită acestor considerente, subiecţii cu care lucrăm trebuie să aibă
reprezentări motrice foarte clare, să se elimine greşelile de execuţie încă din
primele faze ale formării deprinderii motrice – când încă nu sunt consolidate şi,
foarte important, fiecare să se vadă pe sine în momentul execuţiei. Această
cerinţă poate fi satisfăcută prin intermediul lucrului în faţa oglinzii sau, dacă nu
există asemenea condiţii, se pot efectua filmări care vor fi vizionate de toţi
factorii implicaţi în programul de antrenament, eliminând astfel greşelile de
execuţie pe măsură ce subiecţii îşi conştientizează execuţia.
Suntem în asentimentul majorităţii specialiştilor domeniului vizavi de
faptul că antrenamentul mental trebuie folosit numai la sportivii cu o anumită
valoare tehnică şi un grad acceptabil de maturizare (fiziologică şi tehnică),
altfel riscăm doar pierderea timpului.
Exerciţii de gândire pozitivă – în timp ce gândurile negative creează stări
de disconfort, apatie, gândurile pozitive energizează. Astfel, gândirea pozitivă
bazată pe autosugestie poate contribui la amplificarea performanţei, la o
recuperare după efort, accidentare sau insucces mai rapidă şi eficientă.
În general, în cadrul activităţilor noastre am recomandat subiecţilor
experimentului înlocuirea gândirii sau sugestiilor negative cu cele ale gândirii
pozitive. De exemplu:
- „cum am putut rata tehnica...‖ – negativ; „oricui i se poate întâmpla. Data
viitoare voi fi mai atent...‖
- „mereu sportivul X te-a învins; nu ai nicio şansă‖ – negativ; „Acum am
prilejul să-mi iau revanşa. M-am antrenat foarte mult şi îl cunosc foarte bine pe
X‖ – pozitiv;
- „arbitrul M m-a defavorizat şi data trecută‖ – negativ; „nu am cum să fiu
penalizat pentru că lupt din ce în ce mai bine‖ – pozitiv etc.
Gândirea pozitivă se întăreşte cu multă voinţă, efort – preponderent mental,
şi nu în ultimul rând printr-o pregătire psiho-fizică superioară, putându-se folosi
(şi) următoarele formule autosugestive – în care trebuie să ai încredere:
- sunt din ce în ce mai bun...;
122
Niculescu M. (2000), Psihologia sportului – culegere de lecţii, Editura Ex Ponto, Constanţa,
93
- nu am cum să ratez podiumul; m-am pregătit foarte bine şi simt că o să
câştig;
- am o carte de vizită superioară adversarilor mei;
- tehnica mea este superioară! mă simt puternic, de neînvins!
- sunt gata, niciodată nu am avut o formă mai bună! etc.
Sintetizând, vom reţine că gândirea pozitivă trebuie să fie întodeauna
constructivă !
Exerciţiile de respiraţie – exerciţile de respiraţie se întrepătrund cu
pregătirea psihologică şi practică, nu de puţine ori strechinugul a fost lucrat
concomitent cu anumite exerciţii de respiraţie, urmând recomandările specia-
liştilor din domeniu123,124; yoghinii spun că oamenii mor pentru că nu ştiu să
respire!
Fără a detalia, vom reţine cele trei tipuri de respiraţie:
1. Respiraţia abdominală sau respiraţia profundă – unde aerul pătrunde
inclusiv în părţile inferioare ale plămânilor prin coborârea diafragmei şi împin-
gerea abdomenului spre înainte, cu musculatura abdominală relaxată;
2. Respiraţia costală – realizată prin dilatarea cutiei toracice şi umplerea cu
aer a zonei intermediare a plămânilor;
3. Respiraţia claviculară prin care se asigură umplerea cu aer a părţii de sus
a plămânilor, nerecomandată, inclusiv, în arte marţiale.
În vederea realizării obiectivelor noastre, am solicitat sportivilor două
tipuri de respiraţii:
1. Respiraţia liniştitoare – pentru calmarea emoţiilor, unde expiraţia este
mai lungă decât inspiraţia. Mecanismul de execuţie la juniori şi aspiranţii
avansaţi este următorul: 4-2-4-2
- 4 secunde inspiraţie;
- 2 secunde apnee;
- 4 secunde expiraţie;
- 2 secunde apnee ş.a.m.d.
Exerciţiul se repetă de 3-5 ori, simultan cu formularea unor autosugestii
precum: „inspir calm‖, „expir agitaţie, încordare‖; „inspir putere‖ etc.
2. Respiraţia activatoare/energizantă125 – pentru crearea unei stări de start
mai energice, după schema:
- 4 secunde inspiraţie;
- 12 secunde apnee;
- 4 secunde expiraţie;
- 4 secunde apnee ş.a.m.d, se repetă de 2-3 ori.
123
Anderson B. (1988) Streching Volumul I, Ed.Solar , Bucureşti
124
Solverborn S.(1988) Straching Volumul II Ed I.E.A.B.S. Bucureşti
125
După www.nlpmania.ro / cele 6 secrete ale energiei în dezvoltarea personală vizitat la data de 13.02.2016 ora
19:45
94
În ceea ce priveşte respiraţia specifică artelor marţiale, am aplicat cu
rezultate deosebite atât în condiţii de antrenament, cât şi în condiţii de concurs,
tipurile de respiraţie binecunoscute:
- respiraţia Ibuki/„zgomotoasă”;
- respiraţia arcaşului;
- respiraţia amplă/completă de captare a energiei126.
5.2. INTERVENŢIA APLICATIVĂ ASUPRA MODULUI DE

ABORDARE A SISTEMULUI COMPETIŢIONAL DIN JU-JITSU
5.2.1. Metode folosite în cadrul intervenţiei aplicative la sistemul

fighting
Pentru îmbunătăţirea rezultatelor, am selectat, analizat şi adaptat metodele

de antrenament conform cerinţelor competiţiei moderne. Metodele de instruire
prezentate sunt specifice judo-ului şi au fost tratate şi de către următorii
specialişti: V. G. Laşcu127, A. Ichiro128, I. Hantău, L. Bocioacă,129 şi F. Frazzei130
noi însă le-am adaptat specificului stilului nostru folosindu-le în lupta pe partea
a doua, cât şi în lupta pe partea întâi.
Tandoku renshu întâlnit şi sub denumirea de „antrenament cu umbra” sau
„studiu individual”, „antrenament curat”, această formă de antrenament
urmăreşte automatizarea cu verigile/fazele esenţiale ale unei tehnici, ajungându-
se după un număr mare de repetări la coordonarea perfectă a mişcărilor şi la o
viteză de execuţie superioară altor metode de pregătire.
Tandoku renshu implică un anumit nivel psiho-comportamental, întrucât
necesită cunoaşterea prealabilă a mişcărilor de executat, o anumită doză de
sinceritate cu tine însuţi, dorinţă de autodepăşire etc., fiecare mimare sau
repetare a fazelor procedeului tehnic trebuind executată cu „trăire‖ şi vigoare.
În cadrul acestei metode se pot folosi diferite materiale specifice cum ar fi:
o coardă elastică („garou‖), o bluză kimono îmbrăcată pe un manechin etc.
Sotai renshu tradus prin „studiul cu un partener” acesta poate fi pasiv sau
semipasiv, procedeele fiind lucrate static sau din deplasare. În funcţie de
obiectivele urmărite, sotai renshu prezintă diferite variante care diferă de
atitudinea celor doi parteneri tori şi uke. Am folosit această manieră de
antrenament în toate cele trei părţi ale luptei regulamentare aferente sistemului
fighting, impunându-le ju-jitsu-ka anumite limitări, precum: evitarea acţiunilor
oponentului prin executarea de sabaki – pivotări/mişcări circulare, economice
126
Ene L. (1990) Kinetoterapie Orientală , Editura Cronos 90, p 14
127
Lascu V.G. (1992)., Judo şi Kata, Editura Sport Turism, Bucureşti, p 24-25
128
Ichiro A. Falise., J.M., Ravinet G (1964), Judo Editura Presses Universitaires de Bruxelles Editions Chiron,
Paris, , p 18-19
129
Hantău I., Bocioacă L. (1992) Judo Curs de bază-ANEFS , Bucureşti, p. 74-75
130
Frazei F (1972)., Judo- de la centura alba la centura neagra, Editura Militară, p 66-67
95
cu posibilităţi de iniţiere rapidă a contraatacului, punctare cu braţul şi/sau
piciorul neîndemânatic; aprecierea justă a distanţei optime de atac; ruperea
ritmului de luptă al oponentului etc.
Uchi-komi tradus prin „intrări repetate‖ sau „tragere spre interior”, uchi-
komi are rolul de a-l face pe tori să înţeleagă sensul real şi eficient al unei
mişcări.
Vlad Grigore Laşcu (1986), citându-l pe profesorul şi antrenorul T.P.
Legget de la Budo-kwai din Londra arată că „(...) după 10 000 de repetări începi
să simţi un procedeu tehnic, iar după 100 000 de repetări, execuţia procedeului
se produce la modul cel mai natural‖. În antrenament, uchi-komi trebuie să
pornească obligatoriu de la poziţia de angajare [atitudinea corpului] – shisei,
deplasarea – shintai, efectuarea prizei pe adversar.
Analizând forma de antrenament uchi-komi, acelaşi V.G. Laşcu recomandă
variaţia temelor de lucru în funcţie de gradul de pregătire tehnico-tactică a
grupului de sportivi sau de scopul propus, concretizând cu câteva exemple:
- tehnică-putere: câte trei; unul din judoka încearcă să-l arunce pe celălalt
care este ţinut de bluză sau centură de cel de-al treilea;
- tehnică-tactică: tori execută de 3-5 ori intrarea cu sau fără finalizare la o
tehnică, după care la a patra sau a şasea intrare execută altă tehnică. Această
repetare a tehnicilor, respectiv ruperea de ritm, îl obişnuieşte pe uke cu reacţia
defensivă, creându-i în final o confuzie prin aplicarea celuilalt procedeu;
- tehnică-viteză: tori execută serii scurte (10-15 repetări) la o tehnică (de
exemplu, tai-otoshi) într-un interval de timp bine precizat (15-20 secunde).
Tehnicianul citat anterior (Vlad Grigore Laşcu, 1986), descrie alte două
forme de antrenament complementar la uchi-komi, respectiv tsuri-komi şi nage-
komi.
Tsuri-komi „tracţiune ascendentă” (de la „tsuri”- a trage şi „komi” – a
ridica) fiind o modalitate eficientă de a-l familiariza pe tori cu folosirea optimă
a energiei şi vitezei prin sesizarea momentului critic al dezechilibrării adver-
sarului şi valorificarea acţiunilor proprii;
Nage-komi „tragere şi aruncare” („nage” – a arunca şi „komi” – a trage)
reprezintă o execuţie în serie a aceluiaşi procedeu cu accent pe finalizare/
proiectare (kake).
Această formă de antrenament poate fi făcută cu unul sau mai mulţi
parteneri, dispuşi în cerc, în şir sau sub formă de „suveică‖, cu sau fără
deplasare, cu sau fără mişcări pregătitoare.
Indiferent de metoda de antrenament folosită, ideea de bază rămâne
aceeaşi: înţelegerea sensului procedeului tehnic, proiectarea adversarului
printr-o conservare cât mai mare a propriei energii, exploatând la maxim energia
adversarului rezultată în urma mişcărilor opozitive (tragere, împingere,
deplasare necontrolată, panică etc.).
Butsukari-geiko – uneori uchi-komi este confundată cu butsukari – care
este cumva asemănător, presupunând deplasarea lui tori şi o atitudine semiactivă
96
a lui uke. Şi butsukari este un exerciţiu de studiere a mişcărilor, repetat de mai
multe ori la rând cu ajutorul partenerului (uke), care are rolul de a se opune
teoretic. În funcţie de un anumit obiectiv sau temă a lecţiei, în cadrul executării
butsukari, se poate cere executanţilor ca la două sau mai multe mişcări/intrări la
procedeu sau la un număr surpriză de repetări, tehnica să fie finalizată cu
proiectarea partenerului de lucru. Scopul exerciţiului este de a sesiza momentul
oportun pentru tsukuri, kuzushi şi kake.
Există o mare diferenţă între înţelegerea unei mişcări şi cunoaşterea ei
profundă, când apare instinctiv sentimentul oportunităţii aplicării ei prin
materializarea tehnicii fără a putea fi contracarată sau prevăzută de către
adversar.
Noi am folosit intens această metodă de antrenament preponderent în
partea întâi a luptei, unde un partener având două palmare, se deplasează
aleatoriu pe spaţiul de antrenament, iar colegul de antrenament trebuie să
lovească în locul unde se dispun pernele (zona superioară, zona medie a
corpului etc.).
Yaku soku geiko – această metodă de antrenament, tradusă prin „studiu
pentru înţelegere” sau, mai frecvent, „joacă de pisică”, în karate mai este
numit yokusoku kumite131 este, după părerea noastră, una din cele mai
accesibile şi plăcute metode de perfecţionare a tehnicii specifice.
Modul de manifestare este simplu: partenerii creează situaţii în care să-şi
valorifice tehnicile, se deplasează aleatoriu – aplicându-şi tehnicile de lovire,
prizele favorite, procedeele preferate cu ajutorul partenerului, observându-se şi
studiindu-se reciproc. Odată apărut prilejul de atac, procedeul este declanşat
fulgerător. În timp ce unul din parteneri îşi valorifică tehnica de proiectare,
celălalt nu opune rezistenţă.
Dincolo de educarea reflexelor, îmbunătăţirea deplasărilor sau a tehnicilor
de cădere şi/sau a procedeelor tehnice, yaku soku geiko influenţează o serie de
calităţi morale precum: altruismul, modestia, capacitatea de a accepta victoria şi
înfrângerea etc.
Kakari geiko oarecum asemănătoare cu metoda anterioară, kakari geiko
necesită folosirea atacurilor combinate, cultivând ideea că fiecare atac ar putea
fi ultimul, atât din punctul de vedere al potenţialului fizic cât şi a celui psihic.
Pentru a avea o eficienţă maximă prin folosirea acestei metode, imediat după
comanda „hajime” unul din parteneri devine tori – cu misiunea de a fi combativ
pe toată perioada de desfăşurare a reprizei „de luptă‖ impusă de profesor sau
antrenor, în timp ce celălalt partener, devine automat uke, cu rol bine determinat
de a bloca sau eschiva suplu acţiunile partenerului, fără a efectua vreun atac sau
contraatac.
Acest tip de antrenament este deosebit de util în perfecţionarea combi-
naţiilor şi contraatacurilor, pentru verificarea eficacităţii anumitor procedee
131
Cristea C. (1988) Wado ryu karate do-Calea armoniei Editura ministerului de interne. Bucureşti p . 43
97
tehnice, pentru perfecţionarea tehnicii sau tehnicilor favorite, precum şi pentru
perfecţionarea atacului continuu.
În timp ce exerciţiul este destul de solicitant pentru tori, pentru uke el
reprezintă o modalitate excelentă de a-şi perfecţiona arta tai-sabaki („eschiva
corpului”), deschizând calea spre randori.
Randori – reprezintă forma de antrenament în care lupta este liberă, iar una
sau mai multe mişcări sau tehnici specifice luptei din picioare (tachi-waza) sau
luptei la sol (ne-waza) sunt aplicate liber, fără arbitraj sau o motivaţie specială,
aspecte care de regulă îi inhibă pe cei doi combatanţi.
O angajare liberă în care ambii combatanţi încearcă să-şi valorifice poten-
ţialul psiho-fizic şi tehnic, la un nivel cât mai ridicat, fără a fi totuşi influenţaţi
de obsesia rezultatului final, materializat prin puncte. Esenţial în randori este să
fii sincer cu tine însăţi, să gândeşti rapid şi să aplici spontan tehnicile care sunt
oportune la un moment dat, şi să nu te auto-accidentezi sau să accidentezi
partenerul de antrenament, dar ai misiunea de a te apropia cât mai mult de lupta
competiţională132 .
De asemenea, pe timpul desfăşurării luptei, unul sau ambii combatanţi pot
avea sarcini distincte trasate, cum ar fi:
- executarea unui anumit tip de priză;
- atacarea pe o singură direcţie;
- executarea exclusivă a unei singure tehnici, indiferent de reacţia adver-
sarului;
- executarea unei contratehnici binedefinite la orice tip de atac;
- păstrarea unei poziţii ferme un timp cât mai îndelungat;
- executarea unor atacuri false finalizate cu tehnica favorită etc.
A. Hikoichi şi I. Inokuma, citaţi de V.G. Laşcu (1986), consideră că există
trei moduri de a practica randori:
- cu centurile inferioare ca grad, care sunt ajutate astfel să-şi îmbunătă-
ţească tehnica;
- cu centurile echivalente ca grad, cu care se poate lucra un randori real;
- cu centurile superioare, unde gradaţia inferioară trebuie să atace în mod
susţinut, indiferent de rezultatul final.
Aderând la opinia profesorului Anton Muraru (1985), vom reţine că
pregătirea tehnică este influenţată de doi factori:
a) perfecţionarea continuă a formelor şi metodelor de pregătire şi de
antrenament, care fac posibilă folosirea la maximum a rezervelor biologice ale
organismului;
b) perfecţionarea măiestriei tehnice care permite raţionalizarea maximă a
mişcărilor în concordanţă cu particularităţile aparatului locomotor a fiecărui
judoka.
O atenţie deosebită în cadrul procesului de pregătire pentru concurs trebuie
să fie acordată influenţelor negative (de perturbare) inerente în timpul concur-
132
Stelian Ş. (1983) Antrenamentul sportiv în judo, Scrisul Românsec , Craiova, p. 286
98
surilor. Acestea pot fi generate de: oboseală, tensiune nervoasă, emoţie, osti-
litatea publicului sau a arbitrilor etc. Pentru a obişnui sportivii cu aceste mani-
festări negative, preîntâmpinând astfel rezultatele slabe, este recomandată
crearea acestora în timpul antrenamentelor, inclusiv prin desfăşurarea acestora
într-un regim de efort maxim.
Randori este ideal pentru a valorifica sublinierile de mai sus.
Shihai – „competiţie”, oficială sau de antrenament, este o luptă între doi
sau mai mulţi luptători cu scopul de a-şi etala măiestria dobândind victoria,
respectând în acelaşi timp o serie de reguli impuse de regulamentul de concurs.
Deşi termenul este consolidat pentru judo, noi îl considerăm la fel de potrivit şi
pentru arte marţiale.
V.G. Laşcu, citându-l pe maestrul nipon G. Koizumi, subliniază: „Shihai
nu este un scop în sine şi nici un divertisment, ci o formă, un mijloc de
antrenament. Oricare ar fi rezultatul – pierdere sau câştig – el trebuie
considerat o experienţă, un studiu, un pas, datorită căruia judoka va progresa‖.
Gândind astfel, shihai capătă o serie de valori morale absolut esenţiale
vieţii cotidiene. Shihai-ul competiţional, este întâlnit şi sub denumirea de shobu,
amintind de vechile vremuri când lupta era pe viaţă şi pe moarte (shinken-
shobu) între doi experţi în arte marţiale.
Shihai-ul competiţional actual se desfăşoară pe o suprafaţă acoperită cu
saltele de protecţie – tatami – de cele mai multe ori, de bună calitate, care
reduce considerabil posibilitatea apariţiei accidentărilor. Echipamentul de
concurs – judogi – confecţionat dintr-un material rezistent, permite ambilor
luptători să efectueze prize pentru materializarea tehnicilor specifice.
Acesta fiind cel mai important mijloc de verificare a pregătirii şi antrena-
mentului, în funcţie de rezultatul acestuia antrenorul dirijează pregătirea.
Ichigyo-no-kumite – lupta pe o singură saltea – această variantă de luptă
îşi propune să dezvolte echilibrul, să-l obişnuiască pe sportiv să ocupe centrul
saltelei şi să-şi dezvolte maniera de a lupta pe un spaţiu mic (în cazul în care
este prins în colţul saltelei). Tot prin această metodă sportivul învaţă să
folosească în mod eficient forţa adversarului.
Lupta în condiţii îngreunate – în funcţie de obiectivele urmărite, antre-
norul pune ca temă ca lupta să se desfăşoare cu un braţ la spate, sau cu ambele
braţe (astfel obligându-l pe sportiv să-şi dezvolte jocul de picioare, eschivele şi
tehnica de lovire cu membrele inferioare). Această formă de luptă prezintă
multiple variante, toate în funcţie de nevoile practicanţilor şi de obiectivele
urmărite. În funcţie de factorii de mediu întâlnim: luptă la altitudine; luptă pe
întuneric; luptă pe suprafeţe diferite (nisip, apă, zăpadă, iarbă, teren accidentat
etc.).
Taninzu dori – lupta cu mai mulţi parteneri sau în aiki jitsu „futari-ni
dori”133 aplicarea acestei metode în pregătirea subiecţilor a adus un plus pentru
dezvoltarea atenţiei lor distributive, de asemenea i-a obligat pe practicanţi să-şi
133
Maroteaux J.R. (1997) Takheda-ryu Ju jitsu Aikido, Editura Garell Publishing House, Bucureşti, p 22
99
dezvolte hotărârea, siguranţa în forţele proprii. Acestă manieră de luptă îi obligă
pe subiecţi să găsească soluţii prompte la atacurile adversarilor, îi ajută să capete
o bună rezistenţă şi se pune accent pe dezvoltarea calităţilor lor motrice, aceştia
exersând execuţii în viteză şi uneori cu un surplus de forţă pentru a putea
domina adversarii.
Metoda lucrului la palmare – această metodă este deja consacrată utilizată
la scară largă în toate sporturile de contact. Particularizată la stilul nostru, am
utilizat-o în pregătirea sportivilor sub următoarele forme, dezvoltând astfel
atenţia distributivă, viteza de execuţie, gândirea creatoare, coordonarea:
- execuţia tehnicilor de lovire la palmar cu un tori (cel care execută
tehnicile de lovire) şi un uke (cel care ţine plamarul); uke poate avea caracter
activ îndeplinind diverse sarcini: să schimbe poziţia palmarului, să creeze
diverse situaţii tehnice etc. sau caracter pasiv, acesta păstrând poziţia palmarului
neschimbată.
- aplicarea tehnicilor de lovire la palmar cu un tori si 2-5 uke (cel care ţine
perna); această metodă caută să dezvolte pentru tori rezistenţa specifică,
imaginaţia, dorinţa de autodepăşire, iar uke are misiunea de a crea situaţii
tehnice cât mai specifice.
- un uke şi mai mulţi tori: această metodă este destinată dezvoltării unei
rezistenţe specifice pentru uke; acesta, în funcţie de sarcină, îşi dezvoltă forţa
membrelor inferioare, determinare, atenţia distributivă, viteza de deplasare.
Metoda lucrului în linie sau în tunel – această metodă este utilizată pentru
pregătirea în toate cele trei părţi ale luptei. În funcţie de nivelul sportivilor, se
pot utiliza mai multe variante: în linie, în formaţie aleatoare şi în tunel.
Metoda în sine presupune ca un sportiv să execute tehnicile specifice
asupra sportivilor dispuşi în una din formaţiile enunţate mai sus. Ceilalţi
sportivi, până le vine rândul, trebuie să efectueze asalturile şi primesc diverse
sarcini (să-şi lucreze combinaţia favorită în partea I, program de forţă etc.).
În aplicarea metodelor de antrenament este indicat să păstrăm unitate,
continuitate, consecvenţă, pentru a putea realiza şi îndeplini obiectivele
propuse.134
Prin metodele utilizate am încercat formarea stilului de „luptă toală‖ unde
sportivii trebuie să manifeste iniţiativă, spirit de luptă constructiv. Duratele
fazelor de apărare trebuie să fie scurte, locul lor fiind luat de acţiunile de
contraatac.135
134
Ceauşescu N. (1990) Pedagogia educaţiei fizice şi sportului, ministerul sportului, Bucureştip p. 301
135
Cismaş C., Ozarchevici C. (2001) Sporturi de luptă Editura Printech, Bucureşti p. .47
100
5.2.2. Metode utilizate în intervenţia aplicativă la sistemul duo-
demonstrativ
Toate metodele prezentate în acest sistem sunt originale, fiind folosite în

antrenamentul subiecţilor din cadrul clubului Budo Seishin, sub îndrumarea
staff-ului tehnic.
Pentru secţiunea de concurs duo-demostrativ, în dorinţa de a forma o
echipă cât mai redutabilă, este important să ţinem seamă de profilul motric al ju-
jitsu-ka de duo-demonstrativ. Formarea unei metalităţi de echipă, excluderea
gândirii individualiste, respectarea şi executarea indicaţiilor antrenorului repre-
zintă primii paşi în construcţia echipei.
În cele ce urmează vom prezenta câteva metode specifice care pot aduce un
aport semnificativ în creşterea nivelului şi a modului de lucru în acest sistem
competiţional.
Dificultatea acestui sistem este dată de prezenţa arbitrilor care au misiunea
să evalueze echipa. Nu de puţine ori echipele se află la egalitate din punct de
vedere tehnic, dar diferenţa de valoare o poate da tocmai metoda de pregătire
utilizată în antrenament. Antrenorul, prin intermediul unei planificări ştiinţifice,
trebuie să utilizeze metodele propuse în funcţie de evoluţia sistemului şi
necesităţile fiecărei echipe. Metodele de mai jos deşi, aparent, par asemănătoare,
fiecare are importanţa ei, ducând la automatisme specifice necesare la această
secţiune de concurs. Acest automatism dă încredere partenerilor că în condiţii de
concurs şi de stres tehnica poate fi executată în mod corespunzător pentru a fi
apreciată pozitiv de către arbitrii judecători şi de către public.
Metoda lucrului cu încetinitorul – aceasta metodă urmăreşte însuşirea cât
mai corectă a tehnicii specifice şi este indicată utilizarea ei la începutul
pregătirii şi ori de câte ori se observă devieri de la execuţiile ideale. Aceasta
poate avea dublu rol: de învăţare şi de conştentizare a conţinutului unei tehnici.
Se execută de regulă la începutul antrenamentului, dar poate fi utilizată şi la
finalul antrenamentului pentru a-i obliga pe subiecţi să înţeleagă rolul şi
importanţa fiecărei mişcări, de a elimina erorile din execuţie, ameliorând
echilibrul, atitudinea şi expresivitatea.
Modul de desfăşurare al acestei metode, solicită o răbdare şi maturitate
deosebite, execuţia tehnică trebuie să se desfăşoare cu încetinitorul, fiecare
partener având obiective proprii, de exemplu uke caută să perfecţioneze pre-
atacul şi atacul, iar tori desăvârşeşte modul de apărare, reacţia, eschiva,
contraatacul şi finalizarea.
După ce se punctează fiecare acţiune în mod corespunzător şi se însuşeşte
fiecare element tehnic, se poate trece la executarea lor în condiţii specifice
concursului.
Metoda lucrului contratimp/Metoda lucrului în viteză – această metodă
implică exersarea tehnicilor în viteză maximă, într-un timp cât mai scurt, cu
101
scopul de a dezvolta viteza de execuţie, rezistenţa specifică şi obişnuinţa cu
lucrul în condiţii de stres.
Modul de execuţie în viteză presupune respectarea cerinţelor specifice:
atitudine, puterea atacului, realism, viteză, eficacitate, control şi varietate.
Execuţia seriilor se realizează fără întrerupere, fără schimbare de locuri sau
orice alt element care ar putea permite ruperi de timp şi refacerea rezervelor
energetice.
Metoda segmentării tehnicii – această metodă este folosită în special pentru
perfecţionarea anumitor părţi dintr-o tehnică, spre exemplu pentru începutul
tehnicii: uke perfecţionează pre-atacul şi atacul, iar tori reacţia şi prima parte a
apărării, pentru dezvoltarea vitezei de execuţie a proiectării: tori exersează
momentul dezechilibrării şi proiectarea, iar uke îşi dezvoltă evidenţierea
dezechilibrului şi căderea cât mai realistă şi corectă sau pentru finalul tehnicii se
urmăreşte repetarea finalizării unde tori are misiunea să execute finalizarea
punând accent pe poziţie, viteză în execuţie, realism, iar uke acentuează reacţia,
expresivitatea. Prin această metodă se ameliorează viteza şi sportivii capătă
siguranţă automatizând elemente din cadrul tehnicii.
Repetarea elementelor tehnice izolate se realizează în ordinea execuţiilor,
astfel ca la final să se poată face cu uşurinţă legarea elementelor şi realizarea
tehnicilor într-un mod cursiv şi eficient.
Metoda lucrului cu umbra – aceasta metodă poate fi folosită atât la
începutul antrenamentului cât şi la sfârşitul antrenamentului şi prezintă avantajul
că poate fi lucrată individual, în lipsa partenerului. Se lucrează tehnica propriu-
zisă fără partener, respectând fazele acesteia. Această metodă solicită foarte
multă seriozitate, concentrare şi imaginaţie din partea subiecţilor, deoarece
aceştia trebuie să execute şi să respecte fiecare element tehnic din compoziţia
tehnicii.
Modul de execuţie: componenţii echipei de duo demonstrativ nu au contact
vizual şi tactil unul cu celălalt. Uke are misiunea să execute atacul şi întreaga
tehnică ca şi cum ar face cu partenerul, dezvoltându-şi memoria motrică, viteza
mişcărilor, conştientizând acţiunea tehnicilor şi făcând căderea ca şi cum ar fi
dezechilibrat şi proiectat de către tori, urmărind dezvoltarea vitezei în execuţia
căderilor şi a reacţiilor aferente fiecărei acţiuni executate de tori.
Tori are ca obiectiv să execute tehnica ca şi când ar executa-o cu uke.
Punând accentul pe reacţie, tai sabaki, dezechilibrare şi intrarea fermă în
tehnică, continuând cu proiectarea şi finalizarea specifică fiecărei tehnici.
După executarea tehnicilor cu umbra, obligatoriu partenerii trebuie să
efectueze cel puţin două execuţii pentru a consolida deprinderile în condiţiile
reale.
Metoda lucrului la distanţă sau „în oglindă” – este folosită în general la
încălzire şi implică ca uke şi tori să execute tehnicile fără să se atingă. Acest tip
de antrenament îi ajută să se coordoneze şi să-şi dezvolte expresivitatea.
102
Modul de execuţie presupune desfăşurarea tehnicii simultan fără a avea
contact fizic cu partenerul. Componenţii echipei de duo-demonstrativ au doar
contact vizual, stau faţă în faţă, poziţionaţi la o distanţă de 0.5 metri, indiferent
de serie, se caută o coordonare perfectă cu partenerul, conştientizând acţiunea
tehnicilor şi făcând căderea ca şi cum ar exista contact permanent.
La această metodă este foarte important ca partenerii să se coordoneze
chiar daca nu au contact fizic unul cu altul, astfel se dezvoltă o legătură eficientă
între parteneri şi o sincronizare deosebită.
După executarea tehnicilor „în oglindă”, echipa trebuie să îşi valorifice
elementele perfecţionate în condiţii normale de lucru.
Metoda lucrului condiţii deosebite – metodă este folosită în general pentru
dezvoltarea vitezei de execuţie şi poate prezenta mai multe variante de execuţie.
O primă variantă implică ca uke şi tori să execute cele patru serii în condiţii
deosebite cu echipament suplimentar: cei doi parteneri se îmbracă cu unu-două
treninguri şi un kimono mai gros şi trebuie să lucreze tehnicile în condiţii de
concurs. După executarea a două sau trei repetări, se elimină surplusul de haine
şi se mai execută încă două repetări în condiţii uşurate. O altă variantă
presupune executarea tehnicilor pe saltele foarte moi ce implică mai multă forţă,
necesită un echilibru sporit, revenirea pe tatami original oferă singuranţă şi
senzaţia de viteză sporită.
Metoda executării tehnicilor cu ajutorul mijloacelor neconvenţionale
Această metodă este folosită în general după ce partenerii stăpânesc bine
tehnicile şi presupune executarea acestora în condiţii deosebite. Tori este legat
la ochi cu o eşarfă, uke având ochii descoperiţi. Această metodă are ca obiectiv
consolidarea legăturilor între parteneri, simţirea în mod corespunzător a teh-
nicilor, dezvoltarea echilibrului, a orientării spaţio-temporale.
Mod de execuţie:
- uke şi tori sunt faţă în faţă, tori fiind legat la ochi;
- uke iniţiază pre-atacul şi atacul executând „kiai‖ (strigăt de luptă), iar tori
execută tehnica cât mai corect;
- după finalizarea tehnicii, uke îl poziţionează pe tori pe tatami pentru a
putea trece la tehnica următoare, fără a se mai dezlega la ochi;
- după executarea seriei, se inversează rolurile.
103
CAPITOLUL 6
CONCLUZII TEORETICE
Din informaţiile prezentate în partea întâi a tezei noastre, rezultă destul de

clar importanţa demersului nostru privind elaborarea unei cercetări care să ducă
la ameliorarea performanţelor sportive la nivelul aspiranţilor şi juniorilor celor
două sisteme de concurs: duo-demonstrativ şi fighting.
Din studiul literaturii de specialitate se poate observa că tema propusă nu
este tratată, interesul pentru actualizarea şi modernizarea metodelor de antre-
nament în ju-jitsu competiţional fiind o cerinţă pentru îmbunătăţirea rezultatelor
sportive în acest stil.
Cunoaşterea factorilor antrenamentului în dezvoltarea strategiilor
reprezintă elementul de bază în metodele viitoare folosite în antrenament.
Dezvoltarea calităţilor motrice trebuie să fie adaptate fiecărui sistem com-
petiţional, respectând cerinţele moderne ale antrenamentului sportiv.
Implicarea în mod constant în antrenament a factorului psihic îi ajută pe
sportivi să dovedească stăpânire de sine şi siguranţă sporită în realizarea
sarcinilor motrice.
Cunoaşterea tipului de efort specific ju-jitsu-lui poate veni în sprijinul
antrenorilor pentru orientarea pregătirii sportivilor într-un mod specific stilului.
Pregătirea moral-etică şi teoretico-metodică poate influenţa pozitiv tempe-
ramentul sportivilor, rezultatele competiţionale şi evoluţia individului în viaţa
extrasportivă.
Particularizarea metodelor de antrenament în ju jitsu reprezintă o noutate
ce vine in sprijinul creşterii performaţelor sportive.
Este de specificat că nu există studii sau cercetări şi nici orientări metodice
privind abordarea procesului de pregătire a laturei competiţionale în ju-jitsu
pentru nici unul dintre sistemele tratate de noi, aspect pe care îl considerăm ca
fiind esenţial.
104
PARTEA A II -A
STUDII PRELIMINARE PRIVIND

PROFILELE TEMPERAMENTALE,
TEHNICE ŞI PSIHO-MOTRICE
ALE SPORTIVILOR SISTEMELOR
FIGHTING ŞI DUO-
DEMONSTRATIV DIN JU-JITSU
105
CAPITOLUL 7
STUDII PRELIMINARE PRIVIND PROFILELE TEMPERAMENTALE,

TEHNICE ŞI PSIHO-MOTRICE ALE SPORTIVILOR SISTEMELOR
FIGHTING ŞI DUO-DEMONSTRATIV DIN JU-JITSU
7.1. CADRUL METODOLOGIC AL STUDIULUI
7.1.1. Premisele studiului
Debutul şi desfăşurarea studiului propriu-zis a pornit de la următoarea

premisă generală: cunoaşterea nivelului tehnic şi motric, al tipului de tempe-
rament, al nivelului de agresivitate a sportivilor şi a caracteristicilor tehnice din
ju-jitsu poate ajuta la orientarea pregătirii sportivilor spre sistemul competiţional
pentru care prezintă mai multe înclinaţii.
7.1.2. Scopul, obiectivele şi sarcinile studiului
Scopul preliminar al studiului este de a creiona profilul tehnic, motric şi

temperamental a sportivului de ju-jitsu din cadrul sistemelor fighting şi duo-
demonstrativ.
Referitor strict la acest studiu, am stabilit realizarea următoarelor obiective:
- evidenţierea vârstei, nivelului de dezvoltare motrică şi vechimii în
activitate;
- evidenţierea tipului temperamental, a tipului de emoţii care îl defineşte şi
nivelul de agresivitate al fiecărui subiect;
- analiza sistemelor competiţionale şi evidenţierea bagajului tehnico-tactic
necesar participării la competiţiile sportive.
Plecând de la scopul şi obiectivele fixate, considerăm necesare realizarea
următoarelor sarcini:
- aprofundarea documentării practico-teoretice specifice domeniului nostru,
dar şi în domenii colaterale antrenamentului sportiv din alte discipline, unde
factorii de performanţă sunt deja consolidaţi (lupte, judo, box etc);
- identificarea unor noi metode de instruire adaptate la specificul disciplinei
şi la bagajul psiho-motric al actualei generaţii de ju-jitsu-ka;
- selectarea subiecţilor, din punct de vedere al pregătirii psiho-motrice,
moral-volitive etc.;
- elaborarea profilelor motrice ale ju-jitsu-ka de la sistemele fighting şi
duo- demonstrativ reieşite după aplicarea testelor şi interpretarea rezultatelor;
- aplicarea testelor periodice şi centralizarea rezultatelor acestora;
- elaborarea unor concluzii şi prelucrarea rezultatului acestora, în vederea
confirmării sau infirmării ipotezelor formulate;
106
- valorificarea rezultatelor cercetării la nivel naţional prin mediatizarea
studiului şi implementarea rezultatelor în practică.
7.1.3. Ipotezele studiului
Conform noţiunilor din partea întâi a lucrării noastre, necesitatea unui

studiu în ju-jitsu competiţional este extrem de binevenită, cu atât mai mult cu
cât există un gol de cunoştinţe în acest domeniu.
În ultimii ani se tot încearcă, prin modul de punctare al arbitrilor (din
nefericire, fără a fi nimic stipulat în regulamentele oficiale), să se impună o
tendinţă către tehnica combinată. De cele mai multe ori, tehnica aplicată în
competiţie este singulară, fie pe momente explozive, fie în fente, pe contraatac
ori în combinaţii tehnice.
În realizarea cercetării constatative am plecat de la următoarele ipoteze:
- profilul temperamental al sportivilor care practică sistemul fighting este
diferit de cel al sportivilor care practică sistemul duo-demonstrativ;
- profilul motric al sportivilor care practică sistemul fighting este diferit de
cei care practică sistemul duo-demonstrativ;
- bagajul tehnico-tactic manifestat în competiţiile sportive este diferit în
sistemele competiţionale de la o categorie de greutate la alta şi la masculin şi la
feminin, atât pe plan internaţional cât şi pe plan naţional;
- în prezent, în ju-jitsu-ul competiţional fighting, se impune tehnica singu-
lară comparativ cu tehnica combinată.
Ipotezele noastre au ca principal suport:
- experienţa practico-teoretică personală de peste 20 de ani;
- nivelul şi calitatea performanţelor personale obținute ca sportiv;
- nivelul şi calitatea performanţelor sportive din postura antrenorului;
- observaţiile şi constatările evoluţiei tehnice constante cu prilejul compe-
tiţiilor interne şi internaţionale la care am participat atât ca sportiv, cât şi ca
antrenor;
- tendinţa de dezvoltare a ju-jitsu-lui competiţional din ultimii ani;
- caracteristicile psiho-motrice ale generaţiei din ultimii ani;
- aspiraţiile generaţiei actuale, dornică de recompense imediate, în com-
paraţie cu generaţiile mai vechi care luptau pentru „afirmare‖ sau pentru
„onoare‖;
- dorinţa de valorificare a experienţei acumulate în sensul amplificării
performanţelor sportive.
107
7.1.4. Subiecţii studiului
Această etapă a demersului nostru ştiinţific a avut ca obiectiv selectarea

celor mai reprezentativi practicanţi care să poată face faţă rigorilor competi-
ţionale de înaltă performanţă.
Am avut în vedere, în primul rând, criteriul sano-genetic.
Regretatul specialist, prof. dr. Ioan Drăgan, sublinia într-una dintre
lucrările sale136: „Nu mai constituie azi un secret pentru nimeni că atât la
sportivi ca şi la nesportivi buna sănătate şi longevitatea depind în primă
instanţă de factorii genetici, de factorii de mediu ambient, de factorii socio-
economici (...)”.
Analiza criteriilor de sănătate evidenţiate în fişa medicală a subiecţilor,
adeverinţa de sănătate solicitată regulat în club, dar şi examenele medicale
periodice, au fost criteriile esenţiale ale primei selecţii. Dacă fişele medicale şi
adeverinţele care atestă starea de sănătate sunt elaborate de medicul de familie
al practicantului, pentru examenele medicale de specialitate am colaborat cu
Policlinica „Vitan‖, secţiunea alocată sportivilor de performanţă.
Prin intermediul specialiştilor policlinicii, au fost testate activitatea
principalilor analizatori (analizatorul vestibular, auditiv, vizual), precum şi
analiza principalelor aparate implicate în efortul specific antrenamentului
sportiv, respectiv: aparatul cardiovascular, aparatul respirator, aparatul loco-
motor etc.
Testele şi examenele de specialitate au constituit preţioase puncte de reper
în cadrul procesului de pregătire şi folosire a celor mai adecvate metode pentru
eficientizarea pregătirii.
În selecţia sportivilor căutăm să efectuăm evaluări medicale complete
încercând să stabilim biotipul sportiv pe baza parametrilor medicali: sano-
genetici, genetici, morfologici, funcţionali, neuropsihici şi biochimici.137
În general, majoritatea subiecţilor testaţi din punct de vedere medical au
corespuns cerinţelor practicării sportului de performanţă, trecându-se la etapa a
doua a demersului nostru ştiinţific, adică aplicarea testelor şi conturarea
profilurilor psiho-motrice specifice fiecărui sistem competiţional.
Cei cu probleme medicale au fost îndrumaţi spre efectuarea investigaţiilor
mai amănunţite şi le-a fost recomandată practicarea artei noastre doar sub formă
de loisir sau chiar sfătuiţi să abordeze discipline mai puţin solicitante din puncte
de vedere psiho-fizic.
Avându-se în vedere caracterul destul de fluctuant al copiilor privind
determinarea în abordarea activităţilor marţiale, pentru concretizarea cercetării
noastre am recurs la formarea unei echipe de aspiranţi (15-18 ani) şi juniori (18-
21 ani), acest considerent fiind generat şi de faptul că pragul de la aspiranţi la
juniorat este unul din cele mai sensibile, chiar determinante în continuarea
136
Drăgan, I. şi colab, (2002). Medicina sportivă, Editura Medicală, Bucureşti, pg. 444
137
Cordun M. (2009) Kinantopometrie, Editura CD Pres,Bucureşti, p. 138
108
practicii marţiale şi accederea spre înalta performanţă atât de preţuită de forurile
competente din MTS şi FRAM la nivel de seniori.
În ceea ce îi priveşte pe seniori, întrucât aceştia au un program cotidian
foarte încărcat (facultate, serviciu, familie etc.), program care implică mai
puţină constanţă în antrenamente, am renunţat la proiectul nostru de a efectua o
grupă de cercetare şi la acest nivel.
Pentru acest studiu, am selectat 20 sportivi (Tabelul nr. 3) cu experienţă,
practicanţi ai stilului ju-jitsu, sportivi care abordează ambele sisteme sau unul
din cele două sisteme competiţionale (sistemul fighting sau sistemul duo-de-
monstrativ). Aceştia au o experienţă cuprinsă între 3 şi 10 ani de practică. Datele
personale se regăsesc la Anexe (Anexa nr. 5 şi 6). Ei sunt împărţiţi în două
grupe: Grupa A, formată din sportivi cu rezultate superioare în cadrul sistemului
duo-demonstrativ şi Grupa B, din sportivi cu rezultate superioare în cadrul
sistemului fighting.
Tabelul nr. 3: Repartiţia celor 20 subiecţi pe vârste

Grupele 18 ani 17 ani 16 ani 15 ani 14 ani Total
Grupa A 3 1 2 3 1 10
Grupa B - 4 3 1 2 10
7.1.5. Metodele de cercetare
În abordarea primilor paşi ai demersului ştiinţific am apelat la o serie de

metode de cercetare folosite frecvent de majoritatea cercetătorilor sau adaptate
la specificul lucrării noastre.
În acestă etapă am recurs la următoarele metode138:
„Metoda documentării sau studierii bibliografiei şi a publicaţiilor de spe-
cialitate, care ne-a oferit posibilitatea de a culege informaţii în legătură cu feno-
menul cercetat; contactarea unor specialiști din domeniu cu preocupări similare
etc., pentru a aprofunda tema supusă cercetării, întrucât, după cum se cunoaşte,
abordarea unei teme de cercetare presupune documentare amplă, consultarea,
dacă este posibil, a cât mai multor scrieri cu privire la fenomenul cercetat şi/sau
a opiniilor multiple sau diverse din domeniul de interes. Nu de puţine ori, este
necesară abordarea problemei respective şi din alte unghiuri, de aceea este
necesară consultarea datelor şi din unele știinţe conexe, care pot să aibă legătură
cu fenomenul studiat.‖
„Metoda studierii documentelor referitoare la planificarea şi aprecierea
pregătirii subiecţilor este considerată o altă posibilitate de investigare a
138
Jerry R. Thomas, K., Jack K. N. (1996), Metodologia cercetării corporale în activitatea fizică, M.T.S. / C.C.P.P.S.,
Bucureşti, pg. 15
109
procesului instructiv-educativ. Documentele de planificare ale profesorilor și
antrenorilor, jurnalele de antrenament ale sportivilor, planurile de muncă sunt
considerate surse importante de informaţii care pot să ducă la o mai bună
cunoaștere a fenomenelor studiate, la ameliorarea rezultatelor‖.
În ceea ce ne priveşte, toate aceste documente ne-au fost de un real ajutor
în realizarea demersului nostru ştiinţific.
„Metoda observaţiei pedagogice este una dintre cele mai vechi metode ale
cunoaşterii, ea permiţând studierea multilaterală a unui aspect al procesului
instructiv-educativ. Presupune urmărirea fenomenului în cauză fără intervenţie
din partea cercetătorului în direcţia organizării sau desfăşurării aspectului pe
care-l analizează. Pentru ca această metodă să fie eficientă, este necesară
raportarea fenomenului la complexitatea factorilor incluși în evoluţia lui. Cerce-
tătorul trebuie să-şi noteze toate datele pe care le surprinde ca având legătură cu
fenomenul cercetat, multitudinea datelor putând determina tragerea de concluzii
eficiente‖, aspect pe care l-am respectat şi noi.
Observarea presupune nu numai descrierea aspectului urmărit, ci şi
interpretarea informaţiilor obţinute în vederea exprimării unor concluzii legate
de aspectul cercetat. Aceasta implică din partea cercetătorului maximă obiec-
tivitate, atât în timpul culegerii de date, cât şi în interpretarea lor. Ca şi exemplu
de aplicare a metodei observaţiei în educaţie fizică şi sport, putem da efectuarea
înregistrărilor competiţiilor sportive. Pentru ca eficienţa să fie crescută cerce-
tătorii înregistrează datele în fişe de înregistrare anume concepute, în concor-
danţă cu scopul urmărit.
„Metoda reprezentării grafice constituie modul de exprimare a semnifi-
caţiilor datelor prelucrate statistico-matematic. Prezentarea intuitivă a datelor de
cercetare permite evaluarea corectă a datelor de către cercetător‖ (Tudos, Ş.,
2000)139. Cum este şi firesc, această metodă am folosit-o pentru a exemplifica
rezultatele cercetării noastre.
„Metoda testelor presupune folosirea unor probe în determinarea aptitu-
dinilor subiecţilor din sistemele competiţionale; această metodă ne ajută să
evidenţiem nivelul aptitudinilor motrice ale sportivilor implicaţi în competiţii,
cercetare‖.
Metoda statistică o vom utiliza în interpretarea rezultatelor în sens
calitativ şi cantitativ. Principalul instrument statistic folosit este testul
neparametric Mann-Whitney U.
7.1.6. Măsurători, probe, teste şi instrumente de evaluare
Testele au fost aplicate pe întreg colectivul selectat pentru a participa la

programul de studiu şi cercetare. În selectarea şi elaborarea testelor specifice
studiului nostru, am ţinut cont şi de experienţa didactică pe care am acumulat-o
în predarea disciplinei „Educaţie fizică‖ şi de recomandările specialiştilor în
139
Tudos, Ş., 2000- Elemente de statistică aplicată, Editura Globus, Bucureşti, p 88
110
domeniu140,141. Considerăm util să prezentăm în continuare probele şi baremele
de verificare a elevilor de la colegiile liceale militare care au aproximativ
aceeaşi vârstă cu membrii grupelor noastre de cercetare, şi care în general sunt
supuşi unor probe mai drastice de verificare a aptitudinilor motrice (vezi
ANEXA nr. 7). Probele şi baremele au girul forurilor superioare de profil, fiind
unitare la nivel naţional. Pe baza acestora am selectat o serie de teste pentru a
studia nivelul motric al sportivilor, iar pentru a cunoaşte mai profund sportivii
implicaţi în cele două sisteme am aplicat şi două chestionare, unul
temperamental, şi un alt chestionar care indică nivelul de agresivitate.
De asemenea, am considerat oportun să prezentăm şi indicii privind vârsta,
greutatea, vechimea şi gradaţia subiecţilor în cadrul anexelor nr. 5 şi 6.
Un alt element de originalitate al acestui studiu îl reprezintă o analiză
privind procentajul tehnicilor utilizate în sistemul fighting.
Testele şi instrumentele de evaluare utilizate în acest studiu sunt
următoarele:
- chestionare pentru evidenţierea trăsăturilor de temperament;
- chestionar pentru evidenţierea nivelului de agresivitate şi emotivitate;
- traseul psiho-fizic;
- testul de supleţe dinamică;
- testul sărituri cu coarda;
- testul de măsurare a capacităţilor coordinative;
- testul de echilibru – „FLAMINGO‖;
- testul de apreciere a distanţei;
- testul de viteză – coordonare „NAVETA,(10 X 5 m);
- testul de orientare spaţio-temporală „MATORIN‖;
- testul „în pătrat‖.
Pentru a putea evidenţia trăsăturile de temperament şi nivelul de agresi-

vitate al subiecţilor am utilizat metoda chestionarului regăsit în literatura de
specialitate (Bonchiş E., 1996142, 2009143, Minulescu M., 1996)144. Tempera-
mentul constituie latura dinamico-energetică a personalităţii omului145.
Chestionarul aplicat în vederea depistării tipului temperamental (respectiv
a nivelului de emotivitate) îl exemplificăm în Anexa nr. 8, alături de carac-
teristicile celor 8 tipuri temperamentale.
140
Tudor V. (2001) Evaluare în educaţie fizică şcolară, Editura Printech, Bucureşti
141
Tudor V. (2005) Măsurare şi evaluare în clutură fiziă şi sport, Editura Alphmdn, Bucureşti
142
Bonchiş E. (1996) „Cunoaşterea de sine şi de altul, culegere de probe psihologice‖ – Editura Casa Corpului
Didactic Oradea p. 110
143
Bonchiş E. (2009) „Introducere în psihologia personalităţii‖ Editura Universităţii, Oradea p.80
144
Minulescu M.(1996)„Chestionarele de personalitate în evaluarea psihologică‖ – Editura GAR ELL
PUBLISHING HOUSE, Bucureşti, p 45
145
Epuran, M. (1963) Pregătirea psihologică a sportivului Editura Uniunii de cultură fizică şi sport ,Bucureşti,
p.105
111
Un alt chestionar pe care am considerat oportun să îl aplicăm în cadrul
acestui studiu urmăreşte evidenţierea trăsăturilor de agresivitate146 147 148. Am
folosit acest chestionar întrucât în ju-jitsu, fiind un sport de luptă, agresivitatea
poate fi un mare atuu în comportamentul sportivilor, iar antrenarea şi educarea
ei în mod pozitiv ar trebui să ocupe un loc important în pregătirea sportivilor.
Considerăm că acest chestionar ne oferă informaţii utile în legătură cu tipurile
de agresivitate, iar în funcţie de indicii de agresivitate dominanţi, putem să
orientăm sportivi către unul din sistemele competiţionale. Pentru a putea fi
consultat, prezentăm chestionarul cu tipurile de agresivitate în Anexa nr. 9.
Traseul psiho-fizic: precum în fiecare ramură sportivă sunt necesare o serie
de calităţi moral-volitive care ţin de caracterul individului şi într-un procent
ceva mai mic de ceea ce devine el printr-un proces adecvat de antrenament.
Altfel spus, dacă individul nu este capacitat cu spirit combativ, capacitate de a
îndura rigorile antrenamentului şi ale concursului sportiv, chiar o anumită doză
de agresivitate – care va fi educată prin antrenamente adecvate, dorinţă de
victorie, spirit de autodepăşire etc., sunt slabe speranţe de a dobândi abilităţi
specifice confruntărilor directe specifice sistemului fighting sau execuţii
perfecte în condiţi de stres specifice sistemului duo-demonstrativ.
Raportându-ne la aceste cerinţe, am elaborat un traseu utilitar-aplicativ
specific. Trebuie precizat că, în vederea elaborării acestuia am ţinut cont de o
serie de factori precum: baza materială; mediul din care provin subiecţii; timpul
efectiv de lucru avut la dispoziţie, atât din prisma examinatorului/lor cât şi a
subiecţilor supuşi testărilor; capacitatea de realizare a aparatelor din prisma
părinţilor subiecţilor minori; evitarea accidentărilor; posibilităţile de transfer
pozitiv spre alte sectoare ale vieţii cotidiene (activităţi şcolare, cotidiene,
perspective ale dezvoltării psiho-fizice etc.); obiectivele finale etc.
Componenţa traseului este următoarea: sprint pe 25 m, cu plecare din start
de sus, urmat de efectuarea a cel puţin două lovituri de braţ sau picior la 6
parteneri cu perne (sau saci de box), dispuşi la 1,5m faţă în faţă, urmat de sprint
pe 10 m şi săritură peste capră cu înălţimea de 130 cm, căţărare şi coborâre pe
frânghia fixată la 5 m de obstacolul anterior, urmată de alergare în echilibru pe
două bănci sau pe 2 bârne joase, dispuse în zig-zag la lăţimea de maximum 30-
40 cm, poziţionate una în capătul celeilalte pe distanţa de 8 m, urmată de
culegerea a trei mingi de tenis, aşezate la o distanţă de 3 m, dispuse în zigzag la
50 cm una de alta, urmată de aruncarea acestora la o ţintă fixă situată la 7 m,
continuarea alergării 10 m şi efectuarea a 10 proiectări stil suveică a 2 parteneri
sau manechini, dispuşi la 4 m unul faţă de altul, urmată de deplasare rapidă pe 4
m şi efectuarea de tracţiuni, din culcat facial pe banca de gimnastică pe o
distanţă de 8m, urmată de alergare 5m până la un plan înclinat, parcurgerea
146
Buss., A.H.,Perry. M. (1992) The agression questennare, journal of personality and social psychologi, pg.
63
147
http://documents.tips/documents/chestionar-de-agresivitate.html vizitat la 12.05.2016, ora 15:10
148
https://www.scribd.com/doc/81131292/Buss-Perry-The-Agression-Questionnaire, vizitat la
12.05.2016, ora 15:20
112
acestuia pe o distanţă de 8 m, (două urcări şi 2 coborâri, revenire în alergare la
punctul de plecare prin 7 m alergare cu genunchii sus, 7 m alergare cu pendu-
larea gambelor înapoi, 11 m alergare lansată. Lungimea traseului este de 150 de
metri şi se parcurge în viteză (Figura nr. 11). Orice pauză de odihnă, ratare sau
excludere a unui aparat este considerată abandon al întregului traseu.
Figura nr. 11: Reprezentarea traseului aplicativ (N.A)

Grila de transformare a timpilor în note pentru parcursul traseului aplicativ
le exemplificăm în tabelul de mai jos (Tabelul nr. 4).
Tabelul nr. 4: Timpi şi bareme pentru traseu psiho-fizic ( propunere personală)

Timp >2,11min. 2,10- 1,59- 1,49 – 1,45- <1,40
2,00min. 1,50min. 1,46 min. 1,40min. min.
Nota 5 6 7 8 9 10
Testul de supleţe dinamică149, pe cât este de simplu, pe atât este de

eficient pentru specificul sistemului duo-demonstrativ, având în vedere modul
de prezentare a tehnicilor la atacurile impuse de regulamentul IJJF (Internationl
Ju-jitsu Federation).
După cum am mai subliniat, dincolo de viteză, forţă, eficacitate, control,
puterea atacului şi atitudine, în cadrul competiţiilor de profil la acest sistem de
concurs trebuie etalată o anumită supleţe care – practic – dă culoare elementului
artistic, cu referire directă la măiestrie în exprimare. Am evidenţiat acest
149
Adaptare după R. Thomas/ J.-P. Eclache / J. Keller,1995, „Aptitudini Motrice – teste şi măsurători pentru
tinerii sportivi”, MTS / CCPPS, Bucuerşti, pg.73.
113
element prin abordarea testului de supleţe dinamică iniţiat de specialistul în
domeniul educaţiei fizice Fleishman. Simplu şi eficient, testul urmăreşte să
evidenţieze supleţea dinamică a executanţilor.
Testul în sine presupune:
- sportivul se află într-o poziţie stabilă cu tălpile situate la lăţimea umerilor,
la o lungime de braţ faţă de un zid pe care este desenat pe linia umerilor
executantului un „X”, iar la mijlocul distanţei dintre tălpi, tot un „X‖.
- în 30 de secunde, executantul trebuie să efectueze un număr cât mai mare
de cicluri complete: se atingă reperul de sus apoi cel de jos, alternativ stânga
dreapta cu ambele mâini.
- conform testărilor noastre, pentru grupele de aspiranţi selectate, baremele
şi calificativele obţinute pot arăta ca în tabelul de mai jos.
Tabelul nr. 5: Baremele şi notele pentru Testul de supleţe dinamică (n.a.)

Nr. >37 36-35 34-33 32-31 30-29 28-27 ≤ 26
repetări
Nota 10 9 8 7 6 5 4
Testul sărituri cu coarda: după cum se cunoaşte, săriturile cu coarda

reprezintă una din cele mai importante metode de antrenare a supleţei în
sporturile de luptă, contribuind la formarea ritmului de mişcare, mai ales acolo
unde lupta este dinamică – efort predominant anaerob, coordonării segmentare
etc., sportivul trebuind să execute şi un anumit „joc de picioare‖.
Apelând atât la experienţa noastră sportivă cât şi la studiile unor
specialişti în domeniul educaţiei fizice şi antrenamentului sportiv (Edwin A.
Fleishman, 2006), am folosit şi noi acest test în cadrul cercetării.
Accesibil şi eficient, testul sărituri cu coarda presupune efectuarea
unui număr maxim de sărituri fără oprire timp de 30 de secunde, peste o coardă
în lungime de 60 cm, ţinută cu ambele mâini de capete apucat; orice oprire va
duce la încetarea testului. Ca şi indicaţii suplimentare, vom reţine :
- săritura se va efectua peste coardă, între braţe;
- se va cădea în picioare;
- să nu se agaţe coarda cu picioarele ori să se scape din mâini în timpul
săriturii;
- să existe un bun echilibru pe toată perioada desfăşurării săriturilor.
Baremele şi calificativele noastre le exemplificăm în tabelul de mai jos (Tabelul
nr. 6 ).
Tabelul nr. 6: Baremele şi calificativele pentru Testul săriturii cu coarda

Nr. de sărituri/ 30 sec. 25 24-23 22-20 19-18 17-15 <15
Nota 10 9 8 7 6 5
114
Test pentru măsurarea nivelului capacităţilor coordinative: am recurs
la un test întâlnit şi în handbal, dar adaptat de noi la specificul activităţilor
noastre, având ca materiale de lucru mingi medicinale cu greutatea de 1,5,
maxim 2,5 kg.
Toate probele/exerciţiile solicitate în cei patru itemi se vor parcurge în
ordinea menţionată, orice abatere sau ratare fiind penalizată conform tabelului
de mai jos (Tabelul nr. 7).
- Itemul nr. 1. Aruncarea unei mingi medicinale – în greutate de 1,5-2,5 kg,
în plan vertical – la o înălţime raportată la posibilităţile fizice ale subiectului,
executarea unei sărituri cu rotaţie de 3600 şi prinderea mingiei cu braţele întinse
pe linia umerilor, spatele drept şi flexie accentuată a membrelor inferioare (kiba-
dachi).
Instrucţiunile date subiectului: subiectul trebuie să-şi păstreze echilibrul şi
poziţia indicată; se execută 10 aruncări şi prinderi succesive, fiecare execuţie
corectă fiind notată cu un punct.
Procedeul de examinare: examinatorul se plasează în faţa subiectului,
pentru a observa execuţiile. Subiectului i se acordă o încercare de acomodare.
Se vor aprecia doar aruncările-prinderile corecte din zece execuţii.
Nota de înregistrare: în fişa de înregistrare se trece numărul prinderilor
corecte, acordându-se note de la 1 la 10.
- Itemul nr. 2. Aruncarea unei mingi medicinale de 1,5-2,5 kg cât mai sus,
din poziţia seiza, ridicare prin săritură şi prinderea mingiei cu braţele întinse la
nivelul umerilor, spatele drept şi flexie accentuată a genunchilor.
Instrucţiuni date subiectului: subiectul trebuie să execute o săritură
energică, bine echilibrată; se execută 5 aruncări şi prinderi succesive, fiecare
execuţie corectă fiind notată cu două puncte.
pentru a observa execuţiile. Subiectului i se acordă o încercare de acomodare,
după care urmează cinci aruncări-ridicări – [prinderi].
corecte.
- Itemul nr. 3. Subiectul este în poziţie de cubitus dorsal cu o minge de 1,5-
2 kg ţinută pe piept cu ambele mâini. La semnal sau la execuţie liberă, aruncă
mingea cât mai sus, se ridică cât poate de repede şi prinde mingea înainte ca
aceasta să atingă solul.
Instrucţiunile date subiectului: subiectul trebuie să se străduiască să arunce
mingea cât mai sus pentru a avea timp să se ridice pentru a o prinde; se execută
5 aruncări şi prinderi succesive, fiecare execuţie corectă fiind notată cu două
puncte.
pentru a observa execuţiile. Subiectului i se acordă o încercare de acomodare.
corecte.
115
- Itemul nr. 4. Alergare în viteză maximă printre 10 mingi medicinale
dispuse liniar la 50-70 cm una de alta (lungimea traseului este de 7 m). La
fiecare ocolire a mingiei se execută un tai-sabaki după care se continuă cursa.
Instrucţiunile date subiectului:se vor executa 5 parcurgeri ale traseului, într-
un timp cât mai scurt (maxim 30 sec); fiecare trecere corectă se punctează cu 2
puncte; subiectul nu se va opri din alergare decât la terminarea celor 5
parcurgeri ale traseului (un parcurs înseamnă 10 tai-sabaki printre cele 10
mingi).
Procedeul de examinare: examinatorul se plasează lateral faţă de traseu,
pentru a observa execuţiile. Subiectului i se poate acorda o încercare de
acomodare.
Evident că măsurarea capacităţilor coordinative reprezintă o activitate
destul de anevoioasă, chiar imposibilă şi destul de irelevantă uneori.
Totuşi, adaptând şi transformând în itemi probele de mai sus, ne permitem
să propunem celor interesaţi un set de bareme pe care noi le-am obţinut după
mai multe etape de aplicare a testelor de mai sus, teste pe care le-am reunit într-
un tot unitar menit să formeze o anumită imagine asupra capacităţilor coordi-
native de bază precum: orientare spaţio-temporală, coordonare segmentară,
capacitate de echilibru, capacitate de reacţie etc. Notele mai mici de 6, nu le-am
luat în calcul, considerându-le inadecvate pentru un ju-jitsu-ka care tinde spre
marea performanţă.
Tabelul nr. 7: Baremele şi calificativele testului pentru măsurarea nivelului

capacităţilor coordinative (n.a)
Itemii Notele corespunzătoare numărului de aruncări
10 9 8 7 6
Item 1: Orientare 5 4 aruncări 3 aruncări 2 1
spaţio-temporală aruncări aruncări aruncare
(5 aruncări)
Item 2:Coordonare 5 4 aruncări 3 aruncări 2 1
segmentară (5 aruncări aruncări aruncare
aruncări)
Item 3: 5 4 aruncări 3 aruncări 2 1
Echilibru (5 aruncări aruncări aruncare
aruncări)
Item 4: 5 4 3 2 1
Capacitate de parcurge parcurger parcurgeri parcurger parcurge
reacţie ri i i re
(5 parcurgeri )
Barem timp 29-30 31-32 33-34 35-36 37-38
Calificative FB B S
NOTARE 10 9 8 7 6
116
Testul „FLAMINGO” de apreciere a echilibrului psiho-fizic este vital
pentru ju-jitsu-ka. Contextul general al luptei, mai ales la duo-demonstrativ,
impune un anumit echilibru în executarea tehnicilor specifice. Spontaneitatea,
exactitatea, adaptarea tehnicii de răspuns la atacul impus de regulament şi
cerinţele arbitrului de centru etc., sunt doar câteva exemple prin care dorim să
exemplificăm necesitatea folosirii testului de echilibru „Flamingo” în cadrul
cercetării noastre. Obiectiv: aprecierea capacităţii de menţinere a unei poziţii de
echilibru. Materiale: testul consacrat foloseşte un dispozitiv în formă de „T‖,
aşezat invers, cu înălţimea de 4 cm, lăţimea de 3 cm şi lungimea de 50 cm; noi
am folosit o bancă de gimnastică orientată cu şipca în sus şi un cronometru
electronic. Instrucţiuni pentru subiect: subiectul stă pe un picior (la alegere), pe
axul longitudinal al şipcii, cu gamba liberă flexată şi apucată cu mâna de
aceeaşi parte şi cu celălalt braţ ridicat (în scopul menţinerii echilibrului),
imitând pasărea flamingo; pentru a se plasa în poziţia corectă subiectul se
sprijină pe antebraţul examinatorului. Subiectul va încerca să-şi păstreze
echilibrul în această poziţie timp de 1 minut. Cronometrul porneşte în
momentul în care orice sprijin încetează; testul se întrerupe la fiecare pierdere a
echilibrului (pierderea contactului dintre gambă şi mână, producerea contactului
cu solul cu orice segment) şi atrage după sine o penalizare; cronometrul
reporneşte – de la timpul măsurat deja, proba reluându-se până când se scurge
un minut.
Instrucţiuni pentru examinator: plasarea înaintea subiectului. Acordarea
unei încercări pentru familiarizarea subiectului cu instrucţiunile şi pentru a avea
siguranţa că acestea au fost bine înţelese. Cronometrul se porneşte în momentul
în care subiectul este în echilibru, fără niciun ajutor. Cronometrul trebuie oprit
imediat ce subiectul îşi pierde echilibrul, iar testul se reia după reechilibrarea
acestuia. Notare: se face în funcţie de baremele şi calificativele testului.
Atenţie: un număr de 15 dezechilibrări în primele 30‖ duce la suspendarea
testului (subiectul nu este capabil să efectueze testul). În Tabelul nr. 8 sunt
exemplificate baremele şi nota corespunzătoare numărului de dezechilibrări.
Tabelul nr. 8: Baremele şi calificativele Testului de echilibru „Flamingo”(n.a)

Timp de menţinere: 1 minut
Nr. de dezechilibrări ≤ 4 -6 -8 -11 12-14 peste15
Nota 10 9 8 7 6 5
Testul de apreciere a distanţei: „distanţa [optimă de atac – ma-ai]”,

reprezintă una din cerinţele esenţiale atât pentru contextul marţial, cât şi pentru
cel cotidian.
Testul nostru are ca obiectiv aprecierea capacităţii de diferenţiere chines-
tezică. Materiale: ruletă; un segment de dreaptă AB de 5-7 m, desenat pe sol.
Atenţie: este necesar un spaţiu de minimum 12 metri lungime şi de 7-8 metri
lăţime, fără denivelări sau obstacole. Instrucţiuni pentru subiect: pornind din
117
punctul „A‖ cu vârful picioarelor atingând extremitatea „A‖, a segmentului,
subiectul merge pe linia trasată până la extremitatea „B‖, cu ochii închişi sau
legaţi, deci, în absenţa controlului vizual. Trebuie păstrată direcţia şi respectată
distanţa; subiectul se opreşte când consideră că a parcurs cei 6 metri. Subiectul
se opreşte când apreciază că a ajuns în punctul „B‖, şi aşteaptă măsurarea
distanţei.
Instrucţiuni pentru examinator: se înlătură orice sursă sonoră care i-ar
putea permite subiectului orientarea în spaţiu. Parcurge distanţa înapoia
subiectului, pentru a-i elimina acestuia teama de lovire sau de cădere. Când
subiectul s-a oprit, se măsoară deviaţia de la punctul „B‖.
Notare: se trasează un „X‖, la mijlocul liniei care uneşte vârfurile
picioarelor subiectului. Imaginăm o perpendiculară dusă din acest punct pe
segment AB sau pe prelungirea lui (se obţine punctul C); se măsoară distanţa B
C şi se notează valoarea în centimetri, astfel: cu semnul „—„ dacă punctul C
este între A si B; cu semnul „+‖, dacă punctul C este pe prelungirea AB;cu „0‖,
dacă nu există deviaţie; se măsoară distanţa XC, notând în dreptul valorii
măsurate deviaţia (stânga/dreapta); se măsoară distanţa dintre „X‖ şi fiecare
dreaptă, cu menţinerea direcţiei deviaţiei (dreapta/stânga); se acordă note
conform tabelului de mai jos.
Schema acestui test o redăm de mai jos, iar grila de notare o redăm în
Tabelul nr. 9.
Stg.(-)
AB (0) C
X
Dr. (+)
Schema nr. 3: Reprezentarea schematică a testului de apreciere a distanţei
Tabelul nr. 9: Grila de notare pentru testul de apreciere a distanţei (n.a)

Deviere - 10 20 30 40 50
Distanţa parcursă 600 600+/-10 600+/-20 600+/-30 600+/-40 600+/-50
Nota 10 9 8 7 6 5
Testul de viteză – coordonare „NAVETA” (10 X 5 m) are ca obiectiv:

aprecierea nivelului de coordonare în regim de viteză. Materiale: o suprafaţă
curată, antiderapantă; un cronometru; ruletă, cretă; jaloane. Instrucţiuni:
subiectul se plasează înapoia liniei de plecare, în poziţia „start din picioare‖. La
118
semnalul de plecare, subiectul aleargă cât mai repede posibil până la o linie
aflată la 5 metri distanţă, pe care o depăşeşte cu ambele picioare şi revine la
linia de plecare (aceasta reprezintă un ciclu); trebuie efectuate 5 astfel de cicluri.
Cronometrul se opreşte în momentul în care subiectul depăşeşte cu ambele
picioare linia de plecare şi se opreşte la încheierea celui de-al 5-lea ciclu. Proba
se efectuează o singură dată. Baremele de timp sunt redate în Tabelul nr. 10.
Tabelul nr. 10: Bareme de timp şi note pentru testul de viteză – coordonare
„Naveta”(n.a)
Timp (secunde) 14-15 16-17 18-19 20-21 22-23 peste 24
Nota 10 9 8 7 6 5
Testul de orientare spaţio-temporală „MATORIN” are ca obiectiv:

aprecierea capacităţii de orientare spaţio-temporală. Materiale: compas, cretă,
riglă. Instrucţiuni: se trasează pe sol un cerc cu raza de 30 cm, pe care se înscriu
gradaţiile: 450, 900, 1800, 2700, 3600; subiectul intră în cerc, se marchează
mijlocul distanţei dintre tălpile subiectului şi se ridică o perpendiculară care
intersectează cercul, subiectul efectuează o săritură pe verticală, înaltă, cu
rotaţie în jurul axei longitudinale a corpului, spre partea îndemânatică şi pe
partea opusă; după aterizare, se aşează rigla la mijlocul distanţei dintre tălpi; se
ridică o perpendiculară până la intersecţia cu cercul şi se citeşte valoarea
rotaţiei de grade. Interpretare: cu cât săritura este mai aproape de poziţia
iniţială, cu atât va primi nota mai mare; orice dezechilibrare amplă sau ieşire
din cerc, duce la acordarea unei note mici. Se vor executa 2 sărituri dreapta şi 2
stânga, acordându-se note între 4 şi 10. Transformarea valorii săriturilor în note
am efectuat-o după tabelul de mai jos (Tabelul nr. 11), plecând de la o săritură
elementară la 900 faţă de poziţia iniţială.
Tabelul nr. 11: Bareme de timp şi note pentru testul de orientare spaţio-
temporală „Matorin” (n.a. privind baremele)
Nr. Grade ≥360 359-330 329-270 269-210 209-180 ≤179 Ieşire
(aproximar din cerc
e)
Nota 10 9 8 7 6 5 4
Testul „în pătrat” evidenţiază sensibilitatea chinestezică, echilibrul sub

toate formele, coordonarea membrelor, precizia, capacitatea de decizie şi
rezistenţa la stres. De asemenea, acest test ne ajută să determinăm capacitatea
unor subiecţi de a se adapta şi manifesta în condiţii de stres, lucru esenţial în
ambele sisteme competiţionale. Obiectiv: aprecierea abilităţii150. Materiale:
cretă, cronometru.
150
Dragnea A., Măsurare şi evaluare în E.F.S., Editura Sport şi Turism, Bucureşti, 1984, pg. 134.
119
Instrucţiuni: se trasează pe sol un pătrat de 90 cm, care se împarte în
pătrăţele de 30 cm (9 pătrăţele), apoi se mai trasează două de aceeaşi
dimensiune pe laturile opuse, după care se numerotează pătrăţelele conform
figurii nr. 12.
10
4 2 5
7 3 8
1 9 6
Figura nr. 12: Reprezentarea grafică a testului în pătrat (A. Dragnea, 1984)
Se cere subiectului ca din pătratul „0‖, să execute, conform numerotării,

sărituri pe ambele picioare cât mai rapid, în pătrăţelele corespondente
numărului, fără să omită un pătrăţel sau să calce pe liniile despărţitoare.
Se cronometrează timpul de parcurgere şi se înregistrează numărul erorilor.
Nota finală va fi o rezultantă directă a numărului de erori, respectiv durata de
parcurgere a traseului. Fiecare eroare va fi penalizată cu 2 zecimi de secundă.
Baremele de timp şi notele corespunzătoare sunt prezentate în Tabelul nr.
12.
Tabelul nr. 12: Bareme de timp şi note pentru testul „în pătrat”.(n.a)
Timp(secunde) < 5‖ 5.1‖-6‖ 6.1-7‖ 7.1-8‖ 8.1-9‖ >9‖
2 zecimi de secundă- penalizare /eroare
Nota 10 9 8 7 6 5
7.1.7. Locul şi durata cercetării
Cercetarea preliminară s-a desfăşurat în cadrul sălii de arte marţiale Budo

Seishin din Bucureşti. În perioada 11- 28 februarie 2014 au fost aplicate testele
psiho-motrice şi chestionarele psihologice celor două grupe de studiu. În
perioada următoare, 1 martie -30 iulie, s-a pus accent pe prelucrarea, analiza şi
interpretarea datelor din testarea iniţială pe baza cărora s-a realizat raportul nr 2.
Testarea iniţială a avut loc după efectuarea analizelor medicale realizate în
cadrul policlinicii Vitan din Bucureşti.
120
CAPITOLUL 8
ANALIZA ŞI INTERPRETAREA REZULTATELOR
8.1. ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR PRIVIND VÂRSTA,

VECHIMEA ŞI DEZVOLTAREA SOMATICĂ
Pentru a evidenţia oportunitatea metodelor de lucru folosite, considerăm

necesar să comparăm elementele cele mai importante (vârsta, greutatea şi
înălţimea) subiecţilor celor două grupe de cercetare. După cum se poate
constata, subiecţii ambelor grupe au valori apropiate ale indicilor nominalizaţi:
astfel observăm că profilul fizic este uniform, valoarea procesului de instruire
urmând să facă diferenţa rezultatelor finale.
Tabelul nr. 13: Rezultatele privind, vârsta, vechimea, greutatea şi înălţimea-

Grupa A
Nr. Gradaţia Vârsta Vechime Greutate Înălţime
ord. în practicarea
ju-jitsu-lui
1. 1 Kyu 16 8 56 1,66
2. 1 Kyu 17 8 52 1,72
3. 2 Kyu 15 7 66 1,79
4. 2 Kyu 14 7 57 1,75
5. 3 Kyu 18 10 77 1,80
6. 3 Kyu 15 4 59 1,74
7. 3 Kyu 18 2 68 1,76
8. 4 Kyu 15 2 60 1,66
9. 4 Kyu 16 4 80 1,82
10. 3 Kyu 18 4 55 1,70
Media aritmetică 16,20 5,60 63,00 1,74
Abaterea standard 1,40 2,62 9,02 0,05
Valoarea maximă 18 10 80 1,82
Valoarea minimă 14 2 52 1,66
După cum se observă în Tabelul nr. 13, în cadrul grupei A de cercetare au

rezultat următoarele valori:
- la vârstă, media aritmetică a înregistrat 16,20 ani, o valoare maximă de 18
ani, o valoare minimă de 14 ani şi o abatere standard de 1,40;
- la vechimea în practicarea ju-jitsu media aritmetică a înregistrat o valoare
de 5,60 ani, o valoare maximă de 10 ani, o valoare minimă de 2 ani şi o abatere
standard de 2,62;
- la greutate media aritmetică a înregistrat 63,00 kg, o valoare maximă de
80 kg, o valoare minimă de 52 kg ani şi o abatere standard de 9,02;
121
- la înălţime media aritmetică a înregistrat o valoare de 1,74 m, o valoare
maximă de 1,82 m, o valoare minimă de 1,66 m şi o abatere standard de 0,05.
Tabelul nr. 14: Rezultatele privind, vârsta, vechimea, greutatea şi înălţimea-
Grupa B
Nr. Gradaţia Vârsta Vechime Greutate Înălţime
ord. în practicarea
ju-jitsu-lui
11 1 DAN 17 10 66 1,78
12 1 Kyu 17 8 62 1,65
13 2 Kyu 17 6 75 1,81
14 2 Kyu 16 4 81 1,80
15 2 Kyu 14 8 59 1,69
16 3 Kyu 16 4 65 1,58
17 3 Kyu 17 3 67 1,73
18 4 Kyu 16 4 63 1,76
19 4 Kyu 15 4 55 1,55
20 4 Kyu 14 3 68 1,74
După cum se observă în Tabelul nr. 14, rezultatele grupei B de cercetare au

valori la:
- la vârstă, media aritmetică a înregistrat 15,90 ani, o valoare maximă de 17
ani, o valoare minimă de 14 ani şi o abatere standard de 1,14;
- la vechimea în practicarea ju-jitsu media aritmetică a înregistrat 5,40 ani,
o valoare maximă de 10 ani, o valoare minimă de 3 ani şi o abatere standard de
2,33;
- la greutate media aritmetică a înregistrat 66,10 kg, o valoare maximă de
81 kg, o valoare minimă de 55 kg ani şi o abatere standard de 7,12;
- la înălţime media aritmetică a înregistrat 1,71 m, o valoare maximă de
1,81 m, o valoare minimă de 1,55 m ani şi o abatere standard de 0,09.
În ceea ce priveşte criteriul „înălţime‖, dată fiind importanţa alonjei în
materializarea procedeelor tehnice, mai ales la fighting unde „ţinta‖ poate [şi
trebuie] atinsă fără a fi atins/punctat, media grupelor este dată în
Tabelul nr. 15.
Tabelul nr. 15: Rezultatele statistice a grupelor la criteriul „înălţime”

Grupel Medi Diferenţ Median Abatere Mini Maxi Amplitu Coef.
e a ă medii a standard m m -dine variatie
Grupa A 1.74 -0.02 1.75 0.06 1.66 1.82 0.16 3.2%
Grupa B 1.72 (-1.2%) 1.75 0.09 1.55 1.81 0.26 5.1%
122
Tabelul nr. 16: Media grupelor la criteriul „înălţime” după Testul Mann-
Whitney
GRUPE DE Ranguri Suma
STUDIU
N medii ranguri
Parametri test Rezultat
Grupa A 10 10.80 108.00 Z -0.227

Grupa B 10 10.20 102.00 P (2-tailed) 0.820
Total 20 Mărime efect 0.05
Înălţimea medie a grupei B este mai mică cu 0.02 (-1.2%), valorile

mediilor fiind egale cu 1.72, respectiv 1.74 metri la grupa A. Rezultatele variază
între 1.66 şi 1.82 la grupa A şi între 1.55 şi 1.81 metri la grupa B. La ambele
grupe dispersia datelor în jurul mediei este omogenă.
Conform testului neparametric Mann-Whitney U între cele două grupe nu
există diferenţe semnificative statistic, z = -0.227, p = 0.820 > 0.05. Mărimea
efectului (0.05) arată o diferenţă foarte mică între cele două grupe.
Valorile medii sunt reprezentate grafic în Figura nr. 13.
Figura nr. 13: Reprezentarea grafică a valorilor medii comparative la criteriul

„înălţime”
În ceea ce priveşte criteriul „greutatea‖ celor două grupe de cercetare, nici

aici nu avem diferenţe prea mari. De aici putem deduce că doar calitatea
metodelor de antrenament va face diferenţa asupra rezultatelor finale ale
experimentului nostru, implicit a valorii performanţelor competiţionale.
Tabelul nr. 17: Rezultatele statistice ale grupelor la criteriul „greutate”
Diferenţă Abatere Amplitu- Coef.
Grupele Media Mediana Minim Maxim
medii standard dine variatie
Grupa A 63 2.00 59.50 9.51 52 80 28 15.1%
Grupa B 65 (3.2%) 64.50 8.69 55 81 26 13.4%
123
Tabelul nr. 18: Media grupelor la criteriul „greutate” după Testul Mann-
Whitney
Ranguri Suma
Grupele N Parametri test Rezultat
medii ranguri
Grupa A 10 9.75 97.50 Z -0.568
Grupa B 10 11.25 112.50 P (2-tailed) 0.570
Greutatea corporală medie la grupa B este mai mare cu 2.00 (3.2%),

mediile fiind egale cu 65 kg, respectiv 63 kg la grupa A. Rezultatele variază
între 52 kg şi 80 kg la grupa A şi între 55 kg şi 81 kg la grupa B. Dispersia
datelor este relativ omogenă la echipa grupa A şi omogenă la grupa B. Conform
testului neparametric Mann-Whitney U între cele două grupe nu există diferenţe
semnificative statistic, z = -0.568, p = 0.570 > 0.05. Mărimea efectului (0.13)
arată o diferenţă mică spre mijlocie între cele două grupe. Valorile medii sunt
reprezentate grafic în Figura nr. 14.

„greutate”
Din startul studiului nostru, am căutat ca toţi participanţii la programul de
cercetare să aibă parametri morfo-fiziologici cât mai apropiaţi, în ideea de a
elimina suspiciunea că subiecţii unei grupe au atuuri mai multe în detrimentul
celorlalţi. Analiza criteriului „vârstă‖ este prezentată în tabelele de mai jos
(tabelele 19 şi 20).
Tabelul nr. 19: Rezultatele statistice a grupelor la criteriul „vârstă”

GRUPE DE Diferenţă Abatere Maxi Amplitu Coef.
Media Mediana Minim
STUDIU medii standard m -dine variatie
Grupa A 17.20 -0.30 17.00 1.48 15 19 4 8.6%
Grupa B 16.90 (-1.7%) 17.00 1.20 15 18 3 7.1%
124
Tabelul nr. 20: Media grupelor la „vârstă” după Testul Mann-Whitney
STUDIU
N medii ranguri
Grupa A 10 11.05 110.50 Z -0.425

Grupa B 10 9.95 99.50 P (2-tailed) 0.671
Vârsta medie a grupei B este mai mică cu 0.30 (-1.7%), mediile fiind egale
cu 16.90 ani, respectiv 17.20 ani la grupa A.
Rezultatele variază între 15 ani şi 19 ani la grupa A şi între 15 ani şi 18 ani
la grupa B. La ambele testări dispersia datelor are o structură omogenă.
Conform testului neparametric Mann-Whitney U între cele două grupe nu există
diferenţe semnificative statistic, z = -0.425, p = 0.671 > 0.05. Mărimea efectului
(0.10) arată o diferenţă foarte mică între cele două grupe. Valorile medii sunt
reprezentate grafic în Figura nr. 15.

„vârstă”
Între cele două grupe la măsurătorile somatice nu există diferenţe semni-

ficative statistic, acest lucru se poate observa prin mărimea efectului (0,10) care
arată o diferenţă foarte mică între cele două grupe.
În concluzie, în cazul indicilor în ceea ce priveşte vârsta, vechimea în

antrenament, înălţimea şi greutatea, subiecţii pornesc de pe poziţii egale. Con-
form măsurătorilor şi înregistrării datelor, cele două grupe de studiu (A şi B) au
înregistrat medii generale asemănătoare, ceea ce confirmă faptul că nivelul de
dezvoltare şi experienţă al sportivilor este asemănător.
125
8.2. ANALIZA ŞI INTERPRETAREA REZULTATELELOR PRIVIND
TIPUL TEMPERAMENTAL ŞI NIVELUL DE AGRESIVITATE
În urma aplicării chestionarului de cunoaştere a tipului temperamental şi

al agresivităţii, rezultatele au fost întabelate şi sunt prezentate în Tabelul nr.
21 Grupa A şi Tabelul nr. 22 Grupa B.
Tabelul nr. 21: Rezultatele privind temperamentul şi agresivitatea la Grupa A

Nr. Iiniţialele Temperament Agresivitate
nume Agresivitate Agresivitat Furia/ Ostilitat Total
fizică e verbală mânia ea
1. B.D. NON E-NON A-P (Amorf) 22 15 12 18 67
2. M.C. NON E-A-S (Flegmatic) 12 14 16 18 60
3. M.R. NON E-A-S (Flegmatic) 20 14 16 23 73
4. D.D. NONE-A-P (Sangvinic) 9 18 12 8 47
5. D.F. E-A-S (Pasionat) şi NON E- 21 18 14 25 78
A-S (Flegmatic)
6. P.G. NON E-A-S (Flegmatic) şi 30 15 19 25 89
NON E-A-P(Sangvinic)
7. S.M. NON E-A-P (Sangvinic) şi 19 17 18 22 76
E-A-P(Coleric)
8. M.C.I. NON E-A-S (Flegmatic) 13 14 25 22 74
9. C.A. E-A-S (Pasionat) 37 21 15 28 101
10. P.C. NON E-A-P (Sangvinic) 19 16 22 21 78
Media generală 20,2 16,2 16,9 21 74,3
Abatere standard 8,36 2,30 4,20 5,52 14,77
Valoare maximă 37 21 25 28 101
Valoare minimă 9 14 12 8 47
Tipurile de temperament în cadrul grupei A au o structură neomogenă.

După cum reiese din Tabelul nr. 21, avem umătoarele tipuri temperamentale: 3
subiecţi cu temperament flegmatic având principalele caracteristici: calm, lent,
meticulos, putând să prezinte avantaje în competiții de mare tensiune și
angajament total, 2 subiecți cu temperament sangvinic care se caracterizează
prin vioiciune, mișcări rapide, bună dispoziție, adaptabilitate, eficiență,
sociabilitate; 1 subiect cu temperament amorf care se caracterizează prin
răbdare, reechilibrare; 1 subiect cu temperament pasionat, având următoarele
caracteristici: ambiţios, echilibrat, perseverent etc.; 1 subiect cu temperament
flegmatic şi sangvinic; 1 subiect cu temperament sangvinic şi coleric; 1 subiect
cu temperament pasionat şi coleric.
La grupa B se observă (Tabelul nr. 22) următoarele tipuri tempe-
ramentale: 3 subiecţi cu temperament flegmatic; 2 subiecți cu temperament
pasionat, 1 subiect cu temperament flegmatic şi sangvinic, 1 subiect cu
temperament sangvinic şi coleric, 1 subiect cu temperament pasionat şi
flegmatic.
126
Tabelul nr. 22: Rezultatele privind temperamentul şi agresivitatea la Grupa B
Nr. Iniţiale Temperament Agresivitate
crt. Agresivitate Agresivitate Furia/mânia Ostilitatea Total
fizică verbală
1. C.C. NONE-A-P (Sangvinic) 19 17 18 12 66
2. G.A. NON E-A-S (Flegmatic) 9 18 10 8 45
3. S.G.A. NON E-A-S (Flegmatic) 15 14 16 10 55
4. A.F. E-A-S (Pasionat) 10 14 15 19 58
5. M.M. NON E-A-P (Sangvinic) 37 25 15 28 105
şiE-A-P(Coleric)
6. V.A. NON E-A-S (Flegmatic) 31 18 14 25 88
şi NON E-A-P
(Sangvinic)
7. D.G. NON E-A-P (Sangvinic) 22 15 12 18 67
8. K.I. NON E-A-S (Flegmatic) 18 16 10 25 69
9. C.N. E-A-S (Pasionat) 15 14 25 22 76
10. I.R. E-A-S (Pasionat) şi NON 19 16 22 21 78
E-A-S (Flegmatic)
Media generală 19,5 16,7 15,7 18,8 70,7
Abatere standard 8,75 3,30 4,88 6,81 17,20
Valoare maximă 37 25 25 28 105
Valoare minimă 9 14 10 8 45
În urma aplicării chestionarului, s-a observat că niciun subiect nu posedă

temperament nervos, apatic sau sentimental. Tipurile de temperament ale
subiecţilor noştri sunt: un subiect prezintă temperament coleric şi sangvinic, doi
subiecţi temperament pasionat şi flegmatic, doi subiecţi prezintă temperament
sangvinic şi flegmatic. În mod dominant se află temperamentul flegmatic, apoi
cel sangvinic, urmat de pasionat şi amorf.
În sistemul fighting este esenţial să alegem sportivi non-emotivi şi echi-
libraţi, iar cele mai recomandate temperamente sunt: sangvinic şi flegmatic.
În sistemul duo-demonstrativ compatibilitatea partenerilor rezultă din
potrivirea anumitor trăsături temperamentale sau din completarea lor. Acestea
sunt esenţiale în procesul de antrenament, în competiţie, mai ales în formarea
unei echipe puternice, având în vedere că, spre deosebire de sistemul fighting,
unde sportivul este independent, în sistemul duo-demonstrativ sunt implicate
două persoane care trebuie să conlucreze.
La acest sistem nu este recomandat să se formeze echipe cu temperamente
emotive (sentimental, nervos, coleric, pasionat).
Pentru a realiza o echipă imbatabilă trebuie să orientezi parteneri în aşa fel
încât ei să se completeze (psihic şi motric). Pentru a putea să ne facem o idee
privind tipurile temperamentale şi legătura lor, prezentăm relaţia între tempe-
ramente în Tabelul nr. 23, unde „ +‖ reprezintă compatibilitate sporită, „x‖
compatibilitate medie iar „ –‖ compatibilitate redusă (tabelul nr. 24).
127
Tabelul nr. 23: Propunere privind compatibilitatea între temperamentele umane
–în sistemul duo-demonstrativ(n.a)
Tempera- Amorf Apatic Coleric Flegmatic Nervos Pasionat Sangvi Sentimental
mente n
Amorf + - + x x - + -
Apatic - x - x - x x -
Coleric + - + + - x + x
Flegmatic x x + + - + + -
Nervos x - - - - - x -
Pasionat - x + + - + + -
Sangvin + x + + x + + x
Sentiment - - x - - - x x
al
Tabelul nr. 24: Rezultatele indicatorilor de apreciere a celor două grupe la

agresivitatea fizică
GRUPE DE Diferenţă Abatere Amplitu- Coef.
STUDIU
Media
medii
Mediana
standard
Minim Maxim variatie
dine
Grupa A 20.20 -0.70 19.50 8.36 9 37 28 41.4%
Grupa B 19.50 (-3.5%) 18.50 8.75 9 37 28 44.9%
Tabelul nr. 25: Media grupelor la criteriile „temperament” şi „agresivitate”

după Testul Mann-Whitney
STUDIU
N medii ranguri
Grupa A 10 11.05 110.50 Z -0.418

Grupa B 10 9.95 99.50 P (2-tailed) 0.676
La parametrul „agresivitate fizică‖ media grupei A este mai mică cu 0.70

(-3.5%), scorurile medii fiind egale cu 19.50 la grupa B, respectiv 20.20 la
grupa A. Scorurile variază între 9 şi 37 atât la grupa A, cât şi la grupa B; la
ambele grupe dispersia scorurilor în jurul mediei este neomogenă.
Potrivit testului neparametric Mann-Whitney U, între cele două grupe nu
există diferenţe semnificative statistic, z = -0.418, p = 0.676 > 0.05.
Mărimea efectului (0.09) arată o diferenţă foarte mică între cele două
grupe. Reprezentarea grafică a valorilor medii este prezentată în Figura nr. 16.
128
Figura nr. 16: Reprezentarea grafică a agresivităţii fizice în cadrul celor două
grupe
Tabelul nr. 26: Rezultatele la criteriul agresivitate verbală a celor două grupe
STUDIU
Media
medii
Mediana
standard
dine
Grupa A 16.20 0.50 15.50 2.30 14 21 7 14.2%
Grupa B 16.70 (3.1%) 16.00 3.30 14 25 11 19.8%
Tabelul nr. 27: Rezultatele la criteriu agresivitate verbală după Testul Mann-
Whitney
STUDIU
N medii ranguri
Grupa A 10 10.30 103.00 Z -0.154

Grupa B 10 10.70 107.00 P (2-tailed) 0.877
La parametrul „agresivitate verbală‖ media grupei B este mai mare cu 0.50

(3.1%) decât a grupei A, scorurile medii fiind egale cu 16.70, respectiv 16.20
scor la grupa A.
Scorurile variază între 14 şi 21 la grupa A şi între 14 şi 25 la grupa B.
Dispersia scorurilor este omogenă la grupa A şi relativ omogenă la grupa B.
Între cele două grupe, conform testului neparametric Mann-Whitney U, nu
efectului (0.03) arată o diferenţă foarte mică între cele două grupe. Reprezen-
tarea grafică a valorilor medii este prezentată în Figura nr.17.
129
Figura nr. 17: Reprezentarea grafică rezultatelor la agresivitate verbală în
cadrul celor două grupe
Tabelul nr. 28: Rezultatele celor două grupe la criteriul„furia/ mânia”

STUDIU
Media
medii
Mediana
standard
dine
Grupa A 16.90 -1.20 16.00 4.20 12 25 13 24.9%
Grupa B 15.70 (-7.1%) 15.00 4.88 10 25 15 31.1%
Tabelul nr. 29: Media grupelor la criteriu furia/mânia după Testul Mann-
Whitney

STUDIU
N medii ranguri
Grupa A 10 11.50 115.00 Z -0.761

Grupa B 10 9.50 95.00 P (2-tailed) 0.447
Scorul mediu la grupa B pentru caracteristica „furia/ mânia” este mai mic
cu 1.20 (-7.1%), mediile fiind egale cu 15.70, respectiv 16.90 grupa A.
Scorurile variază între 12 şi 25 la grupa A şi între 10 şi 25 la grupa B.
Dispersia scorurilor este relativ omogenă la grupa A şi neomogenă la grupa B.
efectului (0.17) arată o diferenţă mică spre mijlocie între cele două grupe.
130
Figura nr. 18: Reprezentarea grafică în cadrul celor două grupe la criteriul
„furie/mânie”
Tabelul nr. 30: Rezultatele comparative ale celor două grupe la criteriul
„ostilitate”
STUDIU
Media
medii
Mediana
standard
dine
Grupa A 21.00 -2.20 22.00 5.52 8 28 20 26.3%
Grupa B 18.80 (-10.5%) 20.00 6.81 8 28 20 36.2%
Tabelul nr. 31: Media grupelor la criteriul „ostilitate” conform Testul Mann-
Whitney
STUDIU
N medii ranguri
Grupa A 10 11.35 113.50 Z -0.648

Grupa B 10 9.65 96.50 P (2-tailed) 0.517
Scorul mediu la grupa B pentru „ostilitate” este mai mic cu 2.20 (-

10.5%), mediile fiind egale cu 18.80 respectiv 21.00 scor la grupa A . Scorurile
variază între 8 şi 28 la ambele grupe. Dispersia este relativ omogenă la grupa A
şi neomogenă la grupa B.
Testul neparametric Mann-Whitney U arată că între cele două grupe nu
efectului (0.14) indică o diferenţă mică spre mijlocie între cele două grupe.
131
„ostilitate”
Tabelul nr. 32: Scorul total rezultat în urma analizei comparative a celor două
grupe la criteriul „agresivitate”
STUDIU
Media
medii
Mediana
standard
dine
Grupa A 74.30 -3.60 75.00 14.77 47 101 54 19.9%
Grupa B 70.70 (-4.8%) 68.00 17.20 45 105 60 24.3%
Tabelul nr. 33: Media generală a grupelor la criteriul„agresivitate” după

Testul Mann-Whitney
STUDIU
N medii ranguri
Grupa A 10 11.50 115.00 Z -0.758

Grupa B 10 9.50 95.00 P (2-tailed) 0.449
Scorul total la criteriul „agresivitate” la grupa B este mai mic cu 3.60 (-

4.8%), mediile fiind egale cu 70.70, respectiv 74.30 la grupa A. Scorurile
variază între 47 şi 101 la grupa A şi între 45 şi 105 la grupa B. La ambele
testări dispersia scorurilor în jurul mediei este relativ omogenă.
Reprezentarea grafică a valorilor medii este prezentată în Figura nr. 20.
132
„agresivitate”
Potrivit testului neparametric Mann-Whitney U, între cele două grupe s-a

constatat următoarele:
- la agresivitate fizică nu există diferenţe semnificative statistic (z = -0.418,
p = 0.676 > 0.05), mărimea efectului de 0,09 arată o diferenţă foarte mică între
cele două grupe;
- la agresivitate verbală nu există diferenţe semnificative statistic (z = -
0.154, p = 0.877 > 0.05), mărimea efectului de 0,03 arată o diferenţă foarte mică
între cele două grupe;
- la furie/mânie nu există diferenţe semnificative statistic (z = -0.761, p =
0.447 > 0.05), mărimea efectului de 0,17 arată o diferenţă mică spre mijlocie
- la ostilitate nu există diferenţe semnificative statistic (z = -0.648, p =
0.517 > 0.05), mărimea efectului de 0,14 indică o diferenţă mică spre mijlocie
- la agresivitate totală nu există diferenţe semnificative statistic (z = -0.758,
p = 0.449 > 0.05), mărimea efectului de 0,17 arată o diferenţă mică spre mijlocie
între cele două grupe.
În concluzie, în ceea ce priveşte temperamentul şi agresivitatea, ches-

tionarul aplicat evidenţiază că sportivii ce practică sistemul competiţional
fighting sunt sportivii non-emotivi şi echilibraţi, fac parte din temperamentul
sangvinic şi flegmatic, iar sportivii de la sistemul duo-demonstrativ sunt
colerici, pasionaţi, flegmatic, sangvinici conform rezultatelor.
Potrivit testului neparametric Mann-Whitney U, între cele două grupe s-a
constatat că nu există diferenţe semnificative statistic la agresivitate fizică şi
verbală şi există o diferenţă mică spre mijlocie la furie, mânie, ostilitate şi
133
agresivitate totală pentru sportivii din cadrul grupei A, comparativ cu cei din
grupa B.
8.3. ANALIZA ŞI INTERPRETAREA REZULTATELOR LA PROBELE

DE APRECIERE A NIVELULUI DEZVOLTĂRII MOTRICE
8.3.1. Analiza şi interpretarea rezultatelor la traseul psiho-fizic
Am evidenţiat anterior că subiecţii pornesc de pe poziţii egale în ceea ce

priveşte criteriile de vârstă, înălțime şi greutate. În ceea ce priveşte rezultatele
testării inţiale (tabelul nr. 34), cele două grupe de studiu (A şi B) de cercetare,
au înregistrat medii generale asemănătoare.
În ceea ce priveşte grupa A, notele obţinute au fost între 6 şi 8 (patru dintre
sportivi obţinând nota 8), iar la grupa B rezultatele s-au încadrat între 6 şi 8 (un
singur sportiv obţinând nota 8), conform tabelelor nr. 35 şi 36.
Tabelul nr. 34: Rezultatele grupelor în urma parcurgerii traseului psiho-fizic

Grupa A Grupa B
Nr.ord. Nr.ord.
Iniţiale Testare Timp (s) Nota Iniţiale Testare Timp(S) Nota
1 B.D. T1 109 8 1 C.C. T1 107 8

2 M.C. T1 108 8 2 G.A. T1 114 7
3 M.R. T1 130 6 3 S.G.A. T1 130 6
4 D.D. T1 106 8 4 A.F. T1 117 7
5 D.F. T1 130 6 5 M.M. T1 110 7
6 P.G. T1 109 8 6 V.A. T1 108 8
7 S.M. T1 109 8 7 D.G. T1 115 7
8 M.C.I. T1 108 8 8 K.I. T1 130 6
9 C.A. T1 130 6 9 C.N. T1 113 7
10 P.C. T1 119 7 10 I.R. T1 122 6
Media aritmetică 115,8 7,3 Media aritmetică 116,6 6,9
Abatere standard 10,39 0,95 Abatere standard 8.30 0,74
Valoare maxima 108 8 Valoare maxima 107 8
Valoare minimă 130 6 Valoare minimă 130 6
134
Figura nr. 21: Reprezentarea grafică a notelor în urma parcurgerii traseului
psiho-fizic
Tabelul nr. 35: Rezultatele obţinute în urma parcurgerii traseului psiho-fizic

STUDIU
Media
medii
Mediana
standard
dine
Grupa A 7.30 -0.40 8.00 0.95 6 8 2 13.0%
Grupa B 6.90 (-5.5%) 7.00 0.74 6 8 2 10.7%
Tabelul nr. 36: Rezultatele obţinute în urma parcurgerii traseului psiho-fizic

conform Testului Mann-Whitney
STUDIU
N medii ranguri
Grupa A 10 11.90 119.00 Z -1.125

Grupa B 10 9.10 91.00 P (2-tailed) 0.260
La traseul psiho-fizic, media notelor la grupa B este mai mică cu 0.40 (-

5.5%), notele medii fiind egale cu 6.90, respectiv 7.30 la grupa A. Notele
variază între 6 şi 8 atât la grupa A, cât şi la grupa B. La ambele testări dispersia
notelor în jurul mediei este omogenă.
Conform testului neparametric Mann-Whitney U, în cazul traseului psiho-
fizic, putem sublinia faptul că în urma analizei şi verificării datelor, între cele
două grupe nu există diferenţe semnificative statistic, z = -1.125, p = 0.260 >
0.05. Mărimea efectului (0.25) arată o diferenţă mică spre mijlocie între cele
două grupe. Reprezentarea grafică a valorilor medii este prezentată în Figura nr.
22 .
135
obţinute în urma parcurgerii traseului psiho-fizic
În ceea ce priveşte acest test, putem sublinia faptul că, în urma analizei
datelor şi a verificărilor prin intermediul testului Mann-Whitney, între cele
două grupe există o diferenţă mică spre mijlocie în favoarea grupei A.
8.3.2. Analiza şi interpretarea rezultatelor la testul de supleţe

dinamică
Însăşi denumirea stilului marţial pe care îl practicăm, „ju-jitsu‖, care are ca

principală traducere „arta supleţei”, impune ca modul de manifestarea tehnică
la oricare dintre sistemele competiţionale analizate să se efectueze cu „supleţe‖,
adică acea etalare a forţei combinate cu viteza care, dincolo de eficacitate, să
efidenţieze arta în mişcare.
Având în vedere aceste cerinţe, în urma efectuării testului de supleţe
dinamică, am obţinut rezultatele celor două grupe pe care le-am inserat în
Tabelul nr. 37, iar datele comparative, pentru o evidenţiere mai pregnantă, în
Figura nr. 23.
136
Tabelul nr. 37: Rezultatele testului de supleţe dinamică
Grupa A Grupa B
Nr. Nr.
ord. Iniţiale Testare Nr. repetări Notă ord. Iniţiale Testare Nr.repetări Notă
1 B.D. T1 30 6 1 C.C. T1 28 5
2 M.C. T1 27 5 2 G.A. T1 29 6
3 M.R. T1 30 6 3 S.G.A. T1 23 4
4 D.D. T1 25 4 4 A.F. T1 31 7
5 D.F. T1 27 5 5 M.M. T1 30 6
6 P.G. T1 27 5 6 V.A. T1 31 7
7 S.M. T1 30 6 7 D.G. T1 30 6
8 M.C.I. T1 27 5 8 K.I. T1 29 6
9 C.A. T1 30 6 9 C.N. T1 25 4
10 P.C. T1 27 5 10 I.R. T1 32 7
Media aritmetică 28 5,3 Media aritmetică 28,8 5,8
Abatere standard 1,83 0,67 Abatere standard 2,82 1,14
Valoare maxima 30 6 Valoare maximă 31 7
Figura nr. 23: Reprezentarea notelor la testul de supleţe dinamică
Analiza statistică a rezultatelor obţinute în urma abordării testului de

supleţe dinamică este evidenţiată în Tabelul nr. 38, iar analiza statistică după
Testul Mann-Whitney în tabelul următor, Tabelul nr. 39.
137
Tabelul nr. 38: Rezultatele obţinute în urma aplicării testului de supleţe
dinamică
STUDIU
Media
medii
Mediana
standard
dine
Grupa A 5.30 0.50 5.00 0.67 4 6 2 12.7%
Grupa B 5.80 (9.4%) 6.00 1.14 4 7 3 19.6%
Tabelul nr. 39: Rezultatele testului de supleţe dinamică conform Testului Mann-
Whitney
STUDIU
N medii ranguri
Grupa A 10 8.85 88.50 Z -1.311

Grupa B 10 12.15 121.50 P (2-tailed) 0.190
La testul de supleţe media notelor la grupa B este mai mare cu 0.50 (9.4%),
notele medii fiind egale cu 5.80, respectiv 5.30 la grupa A. Notele variază între
4 şi 6 la grupa A şi între 4 şi 7 la grupa B. Dispersia notelor este omogenă la
grupa A şi relativ omogenă la grupa B.
Valorile medii sunt reprezentate în Figura nr. 24.
Figura nr. 24: Reprezentarea grafică a celor două grupe pentru testului de
supleţe dinamică
În concluzie, în ceea ce priveşte testul de supleţe dinamică, putem sublinia

faptul că în urma analizei datelor şi a verificărilor prin intermediul testului
Mann-Whitney între cele două grupe există o diferenţă mică spre mijlocie în
favoarea grupei B.
138
8.3.3. Analiza rezultatelor şi interpretarea lor pentru testul d e sărituri
cu coarda
În urma aplicării testului de sărituri cu coarda prezentăm în Tabelul nr. 40

rezultatele testării iniţiale, iar în Tabelul nr. 41 evidenţiem rezultatele statistice.
Tabelul nr. 40: Rezultatele pentru testul de sărituri cu coarda

Grupa A Grupa B
Nr.ord. Nr. de Etapa/ev Nr. De
Iniţialele Etapa Nota Nr. ord. Iniţialele Nota
repetări aluare repetări
1 B.D. E1 16 6 1 C.C. E1 13 5
2 M.C. E1 14 5 2 G.A. E1 16 6
3 M.R. E1 15 6 3 S.G.A. E1 14 5
4 D.D. E1 19 7 4 A.F. E1 17 6
5 D.F. E1 17 6 5 M.M. E1 12 5
6 P.G. E1 13 5 6 V.A. E1 15 6
7 S.M. E1 14 5 7 D.G. E1 14 5
8 M.C.I. E1 15 6 8 K.I. E1 13 5
9 C.A. E1 11 5 9 C.N. E1 12 5
10 P.C. E1 18 7 10 I.R. E1 15 6
Tabelul nr. 41: Rezultatele obţinute în urma aplicării testului de sărituri cu

coarda
STUDIU
Media Mediana Minim Maxim
Grupa A 15.20 1.10 15.00 2.39 11 19 8 15.8%
Grupa B 14.10 7.24% 14.00 1.66 12 17 5 11.8%
Tabelul nr. 42: Rezultatele în urma aplicării testului de sărituri cu coarda

conform Testului Mann-Whitney
STUDIU
N Parametri test Rezultat
medii ranguri
Grupa A 10 12.00 120.00 Mann-Whitney U 35.00
Grupa B 10 9.00 90.00 Z -1.146
Total 20 P (2-tailed) 0.252
Mărime efect 0.26
La testul de sărituri cu coarda media grupei A este mai mare decât a grupei
B cu 1.10 repetări (7.24%), mediile fiind de 15.20 sărituri la A, respectiv 14.10
sărituri la grupa B. Rezultatele la testul de sărituri cu coarda variază între 12.00
şi 17.00 sărituri la grupa B şi între 11 şi 19 repetări la grupa A. La ambele testări
dispersia datelor în jurul mediei este relativ omogenă. Conform testului
139
neparametric Mann-Whitney U, între cele două grupe nu există diferenţe
semnificative statistic, z = -1.146, p = 0.252 > 0.05. Mărimea efectului (0.26)
indică o diferenţă mică între cele două grupe. Reprezentarea grafică a
rezultatelor corespunzătoare celor două grupe este prezentată în Figura nr. 25.
sărituri cu coarda.
8.3.4. Analiza şi interpretarea testului de măsurare a capacităţilor

coordinative
În urma testului de măsurare a capacităţilor coordinative – testare iniţială,

valoarea fiecărui item a fost consemnată în fişe şi contabilizată la final pentru
ambele grupe, conform Tabelului nr. 43, pentru grupa A , respectiv Tabelul nr.
44, pentru grupa B.
În Figura nr. 26 sunt evidenţiate performanţele comparative ale subiecţilor
celor două grupe participante la studiu.
Tabelul nr. 43: Rezultatele grupei de cercetare A la testul de măsurare a

capacităţilor coordinative
Media
Nr Testare Item 1 Item 2 Item 3 Item 4
Initiale generală
ord. iniţială
Nota Nota Nota Nota
1. B.D. T1 6 6 5 6 5,75
2. M.C. T1 7 7 6 5 6,25
3. M.R. T1 4 5 5 6 5
4. D.D. T1 5 6 6 6 5,75
5. D.F. T1 6 5 5 5 5,25
6. P.G T1 4 6 5 7 5,5
7. S.M T1 6 5 6 6 5,75
8. M.C.I. T1 7 7 6 7 6,75
9. C.A. T1 4 5 5 6 5
10. P.C T1 6 5 6 6 5,75
Media aritmetică 5,5 5,7 5,5 6 5,675
Abaterea standard 1,18 0,82 0,53 0,67 0,54
Valoarea maximă 7 7 6 7 6,75
Valoarea minimă 4 5 5 5 5
140
Tabelul nr. 44: Rezultatele grupei de cercetare B la testul de măsurare a
Media
Item 1 Item 2 Item 3 Item 4
Nr Tetarea generală
Iniţiale
ord. 1
Nota Nota Nota Nota
1. C.C. T1 5 5 6 6 5,5
2. G.A. T1 7 7 6 8 7
3. S.G.A. T1 7 5 5 6 5,75
4. A.F. T1 8 6 6 7 6,75
5. M.M T1 4 5 5 7 5,25
6. V.A. T1 6 5 6 6 5,75
7. D.G. T1 5 5 6 7 5,75
8. K.I. T1 7 6 7 6 6,5
9. C.N. T1 8 7 5 6 6,5
10. I.R. T1 5 5 5 6 5,25
Media aritmetică 6,2 5,6 5,7 6,5 6
Abaterea standard 1,40 0,84 0,67 0,71 0,63
Valoarea maximă 8 7 7 8 7
Valoarea minimă 4 5 5 6 5,25
Figura nr. 26: Reprezentarea grafică a performanţelor la subiecţii celor două

grupe pentru testul de măsurare a nivelului capacităţilor coordinative
Tabelul nr. 45: Rezultatele obţinute pentru testul de măsurare a capacităţilor

coordinative
STUDIU
Media
medii
Mediana
standard
dine
Grupa A 5.68 0.33 5.75 0.54 5.00 6.75 1.75 9.5%
Grupa B 6.00 (5.7%) 5.75 0.63 5.25 7.00 1.75 10.6%
141
Tabelul nr. 46: Rezultatele testului pentru măsurare a nivelului capacităţilor
coordinative, conform Testului Mann-Whitney
STUDIU
N medii ranguri
Grupa A 10 9.10 91.00 Z -1.085

Grupa B 10 11.90 119.00 P (2-tailed) 0.278
Verificarea capacităţilor coordinative arată că media notelor grupei B este

mai mare cu 0.33 (5.7%), notele medii fiind egale cu 6, respectiv 5.68 la grupa
A. Notele variază între 5 şi 6.75 la grupa A şi între 5.25 şi 7 la grupa B. La
ambele testări dispersia notelor în jurul mediei este omogenă.
Conform testului neparametric Mann-Whitney U, între cele două grupe nu
măsurare a capacităţilor coordinative
În ceea ce priveşte testul de măsurare a capacităţilor coordinative, putem

sublinia faptul că, în urma analizei datelor şi a verificărilor prin intermediul
testului Mann-Whitney, între cele două grupe există o diferenţă mică spre
mijlocie în favoarea grupei B.
8.3.5. Analiza şi interpretarea rezultatelor testului de echilibru

„Flamingo”
Rezultatele aplicării acestui test sunt exemplificate mai jos.
142
Tabelul nr. 47: Performanţele grupelor după testul „Flamingo”
Grupa A Grupa B
Nr.
Nr. Not Nr. ord. Nr.
ord. Iniţialele Etapa Iniţialele Etapa Nota
dezechilibrării a dezechilibrării
1 B.D. E1 11 7 1 C.C. E1 10 7
2 M.C. E1 16 5 2 G.A. E1 9 7
3 M.R. E1 13 6 3 S.G.A. E1 13 6
4 D.D. E1 12 6 4 A.F. E1 12 6
5 D.F. E1 17 5 5 M.M. E1 19 5
6 P.G. E1 10 7 6 V.A. E1 10 7
7 S.M. E1 13 6 7 D.G. E1 9 7
8 M.C.I. E1 12 6 8 K.I. E1 14 6
9 C.A. E1 15 5 9 C.N. E1 18 5
10 P.C. E1 11 7 10 I.R. E1 19 5
Media aritmetică 6.00 Media aritmetică 6.10
Abatere standard 0.82 Abatere standard 0.88
Valoare maxima 10 7 Valoare maximă 9 7
Figura nr. 28: Reprezentarea grafică a performanţelor pentru testul

„Flamingo”
Tabelul nr. 48: Rezultatele obţinute în urma aplicării testului de echilibru –

„Flamingo”
STUDIU
Media
medii
Mediana
standard
dine
Grupa A 6.00 0.10 6.00 0.82 5 7 2 13.6%
143
Grupa B 6.10 (1.7%) 6.00 0.88 5 7 2 14.4%
Tabelul nr. 49: Rezultatele în urma aplicării testului de echilibru –

„Flamingo”, conform Testului Mann-Whitney
STUDIU
N medii ranguri
Grupa A 10 10.15 101.50 Z -0.281

Grupa B 10 10.85 108.50 P (2-tailed) 0.779
La testul de echilibru ,,Flamingo”, media notelor grupei B este mai mare

cu 0.10 (1.7%), notele medii fiind egale cu 6.10, respectiv 6.00 la grupa A.
Notele variază între 5 şi 7 atât la grupa A, cât şi la grupa B. La ambele testări
dispersia notelor este omogenă.
efectului (0.06) arată o diferenţă foarte mică între cele două grupe.
În Figura nr. 29 este prezentată compararea grafică a rezultatelor pentru
cele două grupe de studiu.
Figura nr. 29: Reprezentarea grafică a celor două grupe pentru testul
„Flamingo”
8.3.6. Analiza şi interpretarea rezultatelor testului de apreciere a

distanţei (7 metri )
După cum am mai subliniat, distanţa optimă de atac (MA-AI) reprezintă o

cerinţă esenţială pentru ju-jitsu-ka.
Prin intermediul testului de apreciere a distanţei (7metri), am determinat
capacitatea de apreciere a distanţei la subiecţii grupelor noastre.
Testul l-am efectuat în baza sportivă a Şcolii nr. 25 unde este dojo-ul
clubului Budo Seishin, iar rezultatele sunt consemnate în Tabelul nr. 50.
144
Tabelul nr. 50: Performanţele grupelor A şi B la testul de apreciere a distanţei
GRUPA A GRUPA B
Nr. Iniţiale Etapa Deviaţia „0, Distanţa Note Iniţiale Etapa Deviaţia „0, Distanţa Note
Ord. subiecţitestată„-,stg. [cm] „+, [cm] XC Testarea 1 subiecţi testată
„-,stg. [cm] „+, dr.
[cm] XC Testarea 1
dr.
1. B.D. E1 - 30 30 570 7 C.C. E1 - 20 20 580 8
2. M.C. E1 - 30 30 570 7 G.A. E1 30 - 30 570 7
3. M.R. E1 30 - 30 570 7 S.G.A. E1 20 - 20 580 8
4. D.D. E1 - 20 20 580 8 A.F. E1 - 30 30 620 8
5. D.F. E1 20 - 20 580 8 M.M. E1 20 - 20 580 8
6. P.G. E1 10 - 10 610 9 V.A. E1 - 30 30 630 7
7. S.M. E1 20 - 20 620 8 D.G. E1 30 - 30 570 7
8. M.C.I E1 - 60 60 540 4 K.I. E1 - 60 60 640 4
9. C.A. E1 40 - 40 640 6 C.N. E1 20 - 20 580 8
10. P.C. E1 30 570 7 I.R. E1 40 - 40 640 6
Reprezentarea grafică a rezultatelor componenţilor celor două grupe se

regăsește în Figura nr. 30.
Figura nr. 30: Reprezentarea grafică a performanţelor la testul de apreciere a

distanţei
Tabelul nr. 51: Rezultatele obţinute în urma aplicării testului de apreciere a

distanţei (7metri )

STUDIU
Media
medii
Mediana
standard
dine
Grupa A 7.10 0.00 7.00 1.37 4 9 5 19.3%
Grupa B 7.10 (0.0%) 7.50 1.29 4 8 4 18.1%
145
Tabelul nr. 52: Rezultatele aplicării testului de apreciere a distanţei (7metri ),
conform Testul Mann-Whitney
STUDIU
N medii ranguri
Grupa A 10 10.35 103.50 Z -0.120

Grupa B 10 10.65 106.50 P (2-tailed) 0.905
La testul de apreciere a distanţei, mediile notelor la cele două grupe sunt

egale cu 7.10. Notele variază între 4 şi 9 la grupa A şi între 4 şi 8 la grupa B. La
ambele testări dispersia notelor este relativ omogenă.
efectului (0.03) arată o diferenţă foarte mică între cele două grupe. Valorile
medii sunt reprezentate grafic în Figura nr. 31.
obţinute în urma testului de apreciere a distanţei
În concluzie, în urma observaţiilor prezentate mai sus, în cadrul acestui test

putem sublinia faptul că nu există diferenţe între cele două grupe de studiu.
8.3.7. Analiza şi interpretarea rezultatelor testului de viteză –

coordonare „NAVETA” (10 X 5 metri)
Cu rezultate foarte bune, mai ales că a impus investiţii materiale minime, şi

acest test a constituit un bun prilej de verificare a performanţelor subiecţilor
noştri. Rezultatele le exemplificăm în tabelele de mai jos.
146
Tabelul nr. 53: Rezultatele pentru testul de viteză – coordonare „Naveta”
Grupa A Grupa B
Nr.ord.
Iniţialele Etapa Timp sec. Nota Nr. ord. Iniţialele Etapa Timp Nota
1 B.D. E1 18 8 1 C.C. E1 22 6
2 M.C. E1 20 7 2 G.A. E1 20 7
3 M.R. E1 20 7 3 S.G.A. E1 26 5
4 D.D. E1 18 8 4 A.F. E1 22 6
5 D.F. E1 24 5 5 M.M. E1 22 6
6 P.G. E1 20 7 6 V.A. E1 24 5
7 S.M. E1 22 6 7 D.G. E1 22 6
8 M.C.I. E1 20 7 8 K.I. E1 29 5
9 C.A. E1 25 5 9 C.N. E1 22 6
10 P.C. E1 22 6 10 I.R. E1 25 5
Figura nr. 32: Reprezentarea grafică a performanţelor pentru Testul de viteză –

coordonare „Naveta”
Tabelul nr. 54: Rezultatele obţinute în urma aplicării testului de viteză –

Grupe de Diferenţă Abatere Amplitu- Coef.
studiu
Media
medii
Mediana
standard
dine
Grupa A 6.60 -0.90 7.00 1.07 5 8 3 16.3%
Grupa B 5.70 (-13.6%) 6.00 0.67 5 7 2 11.8%
147
Tabelul nr. 55: Rezultatele aplicării testului de viteză – coordonare „Naveta”,
conform Testul Mann-Whitney
STUDIU
N medii ranguri
Grupa A 10 13.00 130.00 Z -1.975

Grupa B 10 8.00 80.00 P (2-tailed) 0.048
La proba de Navetă 10 x 5 metri, media notelor la grupa B este mai mică

cu 0.90 (-13.6%), notele medii fiind egale cu 5.70 respectiv 6.60 la grupa A.
Notele variază între 5 şi 8 la grupa A şi între 5 şi 7 la grupa B. Dispersia notelor
în jurul mediei este relativ omogenă la grupa A şi omogenă grupa B. Conform
testului neparametric Mann-Whitney U, între cele două grupe există diferenţe
semnificative statistic, z = -1.975, p = 0.048 < 0.05. Mărimea efectului (0.44)
arată o diferenţă mijlocie spre mare între cele două grupe.
Reprezentarea grafică a valorilor medii a celor două grupe după aplicarea
testului de viteză – coordonare „Naveta” se regăsește în Figura nr. 33.
Figura nr. 33: Reprezentarea grafică a rezultatelor la testul de viteză –

coordonare „Naveta”.
În concluzie, în cazul testului „Naveta‖, în urma analizei rezultatelor şi

conform testului neparametric Mann-Whitney U, între cele două grupe există o
diferenţă semnificativă statistic: mijlocie spre mare în favoarea grupei de studiu
A.
8.3.8. Analiza şi interpretarea rezultatelor testului de orientare spaţio-
temporală „Matorin”
Am aplicat acest test pentru a verifica nivelul de orientare spaţio-temorală,

atât de necesar pentru ambele sisteme competiţionale.
148
În urma aplicării testului au reieşit rezultatele de mai jos.
Tabelul nr. 56: Rezultatele testulului de orientare spaţio-temporală „Matorin”
pentru grupa A
Nr Initiala Etapa Dreapta Stânga Media
ord. nume Testată Săritura 1 Săritura 2 Săritura 1 Săritura 2 finală
Not Not
Nr.gr. Nr.gr. Nota Nr.gr. Nr.gr. Nota
a a
1 B.D. E1 200 6 270 8 200 6 260 7 6,75
2 M.C E1 190 6 210 7 - 4 190 6 5,75
3 M.R E1 170 5 210 7 140 5 180 6 5,75
4 D.D. E1 200 6 270 8 250 7 270 8 7,25
5 D.F. E1 - 4 260 7 170 5 200 6 5,5
6 P.G. E1 200 6 260 7 250 7 160 5 6,25
7 S.M. E1 190 6 300 8 180 6 210 7 6,75
8 M.C.I. E1 150 5 300 8 260 7 250 7 6,75
9 C.A. E1 200 6 190 6 - 4 190 6 5,5
10 P.C. E1 110 5 190 6 170 5 200 6 5,5
Tabelul nr. 57: Rezultatele testulului de orientare spaţio-temporală „Matorin”

pentru grupa B
Dreapta Stânga
Initia
Nr Etapa Săritura 1 Săritura 2 Săritura 1 Săritura 2 Media
la
ord. Testată Nr.gr Nr.gr Nr.gr finală
nume Nr.gr. Nota Nota Nota Nota
. . .
1 C.C. E1 190 6 230 7 200 6 180 6 6,25
2 G.A. E1 260 7 240 7 - 4 200 6 6
S.G.
3 E1 - 4 180 5 200 6 250 7 5,5
A.
4 A.F. E1 230 7 200 6 130 5 230 7 6,25
5 M.M. E1 190 6 200 6 - 4 170 5 5,25
6 V.A. E1 200 6 270 8 210 7 230 7 7
7 D.G. E1 200 6 220 7 170 5 250 7 6,25
8 K.I. E1 - 4 175 5 100 5 - 4 4,5
9 C.N. E1 140 5 200 6 170 5 230 7 5,75
10 I.R. E1 195 6 200 6 210 7 - 4 5,75
149
Figura nr. 34: Reprezentarea grafică a performanţelor conform testului de
orientare spaţio-temporală „Matorin”
Tabelul nr. 58: Rezultatele obţinute în urma aplicării testului de orientare spaţio-
temporală „Matorin”
Grupe
de Media Mediana Minim Maxim
studiu
Grupa A 6.18 -0.33 6.00 0.66 5.50 7.25 1.75 10.6%
Grupa B 5.85 (-5.3%) 5.88 0.68 4.50 7.00 2.50 11.6%
Tabelul nr. 59: Rezultatele aplicării testului de orientare spaţio-temporală

„Matorin”, după Testul Mann-Whitney
STUDIU
N medii ranguri
Grupa A 10 11.50 115.00 Z -0.766

Grupa B 10 9.50 95.00 P (2-tailed) 0.444
La testul de orientare spaţio-temporală „MATORIN”, media notelor

grupei B este mai mică cu 0.33 (-5.3%), notele medii fiind egale cu 5.85
respectiv 6.18 note la grupa A . Notele variază între 5.50 şi 7.25 la grupa A şi
între 4.50 şi 7.00 la grupa B. La ambele testări dispersia notelor în jurul mediei
este omogenă.
Conform testului neparametric Mann-Whitney U, între cele două grupe nu
150
Figura nr. 35: Reprezentarea grafică a rezultatelor obţinute în cadrul testului
Matorin
8.3.9. Analiza şi interpretarea rezultatelor testului „în pătrat”151
Prin aplicarea testului „în pătrat” ne-am convins asupra faptului că acesta
ilustrează cel mai bine calităţile cerute de ju-jitsu competiţional.
Performanţele celor două grupe rezultate în urma testulului „în pătrat”
sunt exemplificate în Tabelul nr. 60, respectiv Figura nr. 36.
Tabelul nr. 60: Rezultatele testului „în pătrat”

Grupa A Grupa B
Tim
Initial
Nr. Etap Tim Timp Nr. Nume şi Etap Tim Eror p
a Erori Nota Nota
ord. a p final ord. prenume a p i fina
nume
l
1 B.D. E1 7,3 1 7,5 7 1 C.C. E1 7,8 5 8,6 6
2 M.C. E1 8,9 2 9,3 5 2 G.A. E1 7 4 7,8 7
3 M.R. E1 8,9 1 5 3 S.G.A. E1 8,5 2 8,9 6
4 D.D. E1 7 3 7,6 7 4 A.F. E1 6,9 2 7,2 7
5 D.F. E1 7,1 7 8,1 6 5 M.M. E1 8,1 3 8,8 6
6 P.G. E1 8,8 1 9 5 6 P.C. E1 7,2 2 7,6 7
7 S.M. E1 6,9 3 7,5 7 7 D.G. E1 7,5 2 7,9 7
M.C.I
8 E1 7,8 2 8,2 6 8 K.I. E1 8,5 1 8,7 6
.
9 C.A. E1 8,1 3 8,7 6 9 C.N. E1 6,8 4 7,6 7
10 P.C. E1 8,9 2 9,3 5 10 I.R. E1 7,4 4 8,2 6
151
A. Dragnea, Măsurare şi evaluare în E.F.S., Editura Sport şi Turism, Bucureşti, 1984, p. 141.
151
Figura nr. 36: Reprezentarea grafică a performanţelor după testul „în pătrat”
Tabelul nr. 61: Rezultatele obţinute în urma aplicării testului „în pătrat”
STUDIU
Media
medii
Mediana
standard
dine
Grupa A 6.20 0.30 6.00 0.79 5 7 2 12.7%
Grupa B 6.50 (4.8%) 6.50 0.53 6 7 1 8.1%
Tabelul nr. 62: Rezultatele obţinute la testul „în pătrat”, conform Testul Mann-
Whitney
STUDIU
N medii ranguri
Grupa A 10 9.50 95.00 Z -0.835

Grupa B 10 11.50 115.00 P (2-tailed) 0.403
La testul „în pătrat‖, media notelor grupei B este mai mare cu 0.30 (4.8%),
notele medii fiind egale cu 6.50 respectiv 6.20 note la grupa A. Notele variază
între 5 şi 7 la grupa A şi între 6 şi 7 la grupa B. La ambele testări dispersia
notelor în jurul mediei este omogenă. Potrivit testului neparametric Mann-
Whitney U, între cele două grupe nu există diferenţe semnificative statistic, z = -
0.835, p = 0.403 > 0.05. Mărimea efectului (0.19) arată o diferenţă mică spre
mijlocie între cele două grupe. Reprezentarea grafică a valorilor medii este
prezentată în Figura nr. 37.
În ceea ce priveşte acest test, putem sublinia că se observă o diferenţă
statistic mică spre mijlocie în favoarea grupei de studiu B.
.
152
VALORI MEDII
Figura nr. 37: Reprezentarea grafică a rezultatelor în cadrul testului „în

pătrat”
În ceea ce priveşte probele motrice putem sublinia faptul că, în urma

analizei datelor şi a verificărilor prin intermediul testului neparametric Mann-
Whitney U, între cele două grupe există următoarele concluzii privind
diferenţele:
- la traseul psiho-fizic, media notelor la grupa B este mai mică cu 0.40 (-
5.5%), notele medii fiind egale cu 6.90 respectiv 7.30 la grupa A. În urma
analizei datelor şi a verificărilor prin intermediul testului Mann-Whitney, între
cele două grupe există o diferenţă mică spre mijlocie în favoarea grupei A;
- la testul de supleţe, media notelor la grupa B este mai mare cu 0.50
(9.4%), notele medii fiind egale cu 5.80, respectiv 5.30 la grupa A. Între cele
două grupe, în cazul acestui test există o diferenţă mică spre mijlocie în
favoarea grupei B;
- la testul de sărituri cu coarda, media grupei B este mai mare decât a
grupei A cu 1.10 repetări (7.24%), mediile fiind de 15.20 la grupa B, respectiv
14.10 repetări la grupa A. Testul neparametric Mann-Whitney U indică o
diferenţă mică între cele două grupe;
- la testul de măsurare a capacităţilor coordinative se observă că media
grupei B este mai mare cu 0.33 (5.7%), notele medii fiind aproximativ egale cu
6, respectiv 5.68 la grupa A. În urma analizei datelor şi a verificărilor prin
intermediul testului Mann-Whitney, între cele două grupe există o diferenţă
mică spre mijlocie în favoarea grupei B (0.27);
- în cazul testului de echilibru ,,Flamingo‖, media notelor grupei B este mai
mare cu 0.10 (1.7%), notele medii fiind egale cu 6.10, respectiv 6.00 note la
grupa A. Testul Mann-Whitney arată o diferenţă foarte mică între cele două
grupe (0.06);
- la testul de apreciere a distanţei, mediile notelor la cele două grupe sunt
egale cu 7.1, nefiind diferenţe între cele două grupe;
153
- la proba de navetă (10 x 5 metri), media notelor la grupa B este mai mică
cu 0.90 (-13.6%), notele medii fiind egale cu 5.70, respectiv 6.60 la grupa A. În
urma aplicării testului Mann-Whitney se poate observa mărimea efectului (0.44)
care arată o diferenţă mijlocie spre mare între cele două grupe în favoarea grupei
de studiu A;
- la testul de orientare spaţio-temporală „MATORIN‖, media notelor
grupei B este mai mică cu 0.33 (-5.3%), notele medii fiind egale cu 5.85,
respectiv 6.18 la grupa A. Conform testului neparametric Mann-Whitney U,
între cele două grupe nu există diferenţe semnificative statistic;
- la testul „în pătrat‖, media notelor grupei B este mai mare cu 0.30
(4.8%), notele medii fiind egale cu 6.50, respectiv 6.20 note la grupa A. Între
cele două grupe nu există diferenţe semnificative statistic. Mărimea efectului
(0.19) arată o diferenţă mică spre mijlocie între cele două grupe în favoarea
grupei B.
8.4. ANALIZA ŞI INTERPRETAREA REZULTATELOR PRIVIND

PROCENTAJULUI PROCEDEELOR TEHNICE FOLOSITE ÎN JU-
JITSU PE PLAN INTERNAŢIONAL ŞI NAŢIONAL
8.4.1. Analiza sistemului fighting masculin şi feminin
Analiza de faţă intră în categoria cercetării fundamentale orientate, cu

posibilităţi de promovare a rezultatelor în zona cercetării aplicate şi în mai ales
în practica de antrenament. Analizând literatura de specialitate, se poate observa
că nu există niciun studiu privind acest sistem competiţional. Astfel, am
considerat că o analiză a aplicaţiilor tehnice în concurs este binevenită.
Scopul acestei cercetări este de a stabili ponderea de utilizare a princi-
palelor procedee tehnice de lovire şi de a afla care grupă tehnică este cea mai
utilizată în partea a doua şi a treia a luptei. Principalul obiectiv al studiului îl
reprezintă evidenţierea bagajul tehnic folosit în sistemul fighting în competiţiile
internaţionale şi naţionale.
Ţinând cont de numărul mare de sportivi participanţi la evenimentele
sportive, am selectat pentru analiză prima şi ultima categorie de greutate şi o
categorie de mijloc. Astfel, am analizat 85 de meciuri la fighting masculin (19
meciuri la categoria 56 kg masculin, 19 meciuri la categoria 94 kg şi 47 de
meciuri la categoria 77 kg masculin). La fighting feminin am analizat 40 de
meciuri, repartiţia lor fiind următoarea: în cadrul categoriei de 49 kg am analizat
17 meciuri, la 62 kg tot 17 meciuri şi la +70 kg feminin, datorită numărului
redus de competitoare, am analizat doar 6 meciuri. Aceste meciuri au fost
disputate în anul 2013 la Campionatul Mondial de ju-jitsu desfăşurat în perioada
20-24 noiembrie la Bucureşti la nivelul juniorilor. La nivel naţional am analizat
un număr egal de meciuri, în cadrul aceloraşi categorii de la Campionatul
Naţional de ju-jitsu desfăşurat în oraşul Cluj-Napoca în perioada 23-24 martie
2013.
154
8.4.1.1. Analiza sistemului fighting masculin internaţional
Aşa cum am prezentat în partea teoretică a lucrării, importanţa modelării

pregătirii sportivilor în funcţie de cerinţele actuale ale sistemului competiţional
este primordială, necesitatea formării unor automatisme a deprinderilor şi
priceperilor motrice reprezentând unul dintre obiectivele antrenamentului
specific în ju-jitsu. Pentru a putea dezvolta o strategie de pregătire considerăm
că este necesar să analizăm şi să studiem şi elementele tehnice cele mai utilizate
în competiţiile de mare nivel, dar şi în cadrul campionatului naţional de ju-jitsu
din România.
Ţinând cont că acest studiu vine în completarea cercetării noastre, am
selectat prima şi ultima categorie de greutate, respectiv o categorie de mijloc,
cărora le-am acordat o atenţie sporită vizavi de frecvenţa anumitor tehnici
competiţionale.
Astfel, am analizat peste 200 de meciuri de la categoriile -56 kg, -77 kg şi
+94 kg masculin şi -49 kg , -62 kg şi +70 kg feminin, meciuri disputate în anul
2013, pe plan naţional şi internaţional.
În ceea ce priveşte secţiunea fighting, pe plan internaţional există numeroşi
sportivi, fiind cazuri cu categorii cu un minim de 30 de sportivi, dar şi categorii
cu un număr mai redus de sportivi. Aceasta variază în funcţie de locul de desfă-
şurare a competiţiei şi modul de organizare. La nivelul seniorilor, competiţiile
care oferă puncte pentru calificarea la Combat Games prezintă un interes central
şi atrag un număr foarte ridicat de sportivi. În vederea aprofundării studiului
nostru, considerăm că este foarte important să evidenţiem cele mai folosite şi
punctate tehnici de lovire, proiectare, fixare şi abandon.
Pentru a fi mai uşor contabilizate şi urmărite, prezentăm Tabelul nr. 63 cu
procedeele folosite şi frecvenţa acestora în partea I şi ponderea grupelor tehnice
de proiectare, fixare şi abandon din partea a II-a şi a III-a în cadrul celor trei
categorii de greutate nominalizate, iar reprezentarea grafică este realizată în
Figura nr. 38.
155
Tabelul nr. 63: Ponderea tehnicilor de lovire şi a grupelor tehnice de
proiectare, fixare şi abandon din sistemul internaţional fighting IJJF, masculin
Partea I fighting - masculin
Procedeu tehnic/ -56 kg -77 kg +94 kg Total
Grupa tehnică
Nr. Proc. Nr. Proc. Nr. Proc. Nr. Proc.
Gyaku tsuki 33 13 150 24,3 61 21,7 244 21,2
Haito uchi 24 9,5 78 12,6 36 12,8 138 12
Ura-ken 15 5,9 49 7,9 25 8,8 89 7,7
Mae geri 21 8,3 27 4,3 22 7,8 70 6
Yoko geri 24 9,5 66 10,7 19 6,7 109 9,4
Mawashi geri 18 7 43 6,9 36 12,8 97 8,4
Ura mawashi 12 4,7 14 2,2 1 0,3 27 2,3
Altele 10 4 15 2,4 3 1 28 2,4
Partea a II-a şi a III-a -masculin
Ashi-waza 17 6,7 27 4,3 17 6 61 5,3
Koshi-waza 12 4,7 18 2,9 7 2,4 37 3,2
Kata-te-waza 23 9,1 38 6,1 9 3,2 70 6
Sutemi waza 5 1,9 18 29 10 3,5 33 2,8
Osae waza 27 10,7 43 6,9 22 7,8 92 8
Kansetsu waza 7 2,7 18 2,9 5 1,7 30 2,6
Shime waza 4 1,5 12 1,9 8 2,8 24 2
Total 252 616 281 1149
În ciuda faptului că în ultimii ani se tot încearcă, prin modul de punctare al

arbitrilor (din nefericire, fără a fi nimic stipulat în regulamentele oficiale), să se
impună o tendinţă către tehnica combinată, de cele mai multe ori tehnica
aplicată în competiţie este singulară, fie pe momente explozive, fie în fente, pe
contraatac ori în combinaţii tehnice.
În cadrul categoriei de greutate -56 kg masculin se evidenţiază sportivi
foarte rapizi, cu o tehnică completă. Din componenţa tehnică atemi waza-
tehnică de lovire, cele mai folosite tehnici – la nivel de competiţie şi categorie,
sunt gyaku tsuki – lovitură directă cu pumnul, inversă piciorului din faţă cu un
procent de 13% şi haito uchi – lovitură cu muchia internă a mâinii, cu un
procent de 9,5%.
156
Figura nr. 38: Reprezentarea grafică a tehnicilor de lovire şi a grupelor
tehnice de proiectare, fixare şi abandon din sistemul internaţional de fighting
IJJF, masculin
Din tehnica de lovire cu ajutorul membrului inferior (ashi waza) se observă

un procent de 9,5% de yoko geri – lovitură laterală cu membrul inferior,
aproape la fel de folosită fiind şi tehnica mae geri – lovitură cu membrul
inferior spre înainte, cu un procent de 8%.
În cadrul acestei categorii, se mai poate observa un număr destul de ridicat
(2%) din tehnica ura mawashi – lovitură circulară cu membrul inferior inversă,
ceea ce subliniază viteza şi spectaculozitatea luptei.
În partea a doua s-a obţinut un procent total de 17%, incluzând toate
tipurile de proiectări, iar în partea a treia, un total de 13%, rezultând un procent
final de 30%, despre care am putea spune că este unul destul de ridicat, ţinând
cont de numărul redus de sportivi prezenţi la această categorie.
Am mai putea specifica faptul că în cadrul acestei categorii, cele mai
folosite tehnci de proiectare au fost morote seoi nage – aruncare peste umăr cu
ajutorul ambelor mâini, kata gruma – roata peste umeri din genunchi şi te
gruma – roata cu ajutorul mâinii.
În ceea ce priveşte categoria -77 kg masculin, aceasta este una dintre cele
mai solicitante categorii de greutate, cu un număr impresionant de sportivi
înscrişi la fiecare ediţie, iar luptele se desfăşoară la un nivel tactic şi tehnic
foarte ridicat.
În cadrul grupei atemi waza, tehnica cu cele mai multe execuţii răsplătite şi
de arbitri este gyaku tsuki, cu un procent de 24% reprezentând puncte maxime,
urmată apoi la aproape jumătate de haito uchi cu un procent de 12%.
Tehnica de lovire cu membrul inferior care a adus cele mai multe puncte
este yoko geri reprezenând 11%, urmată de mawashi geri – lovitură circulară cu
157
piciorul,având un procentaj de 7% şi mae geri – lovitură cu membrul inferior
spre înainte cu 4%.
Celelalte două părţi ale luptei (partea a II-a şi a III-a) se desfăşoară tot în
condiţii explozive, în partea a doua rezultând un procent de 16% obţinut numai
prin tehnica de proiectare, iar în partea a treia un total de 12%, dintre care 5%
reprezintă tehnici de abandon, fapt ce demonstrează nivelul tehnic superior al
sportivilor.
O altă categorie analizată a fost cea de +94 kg masculin. La această
categorie, din punct de vedere teoretic, luptătorii se împart în luptători endo-
morfi, greoi care se bazează pe forţă cu o tactică bine conturată, şi luptători
ectomorfi cu o viteză deosebită, care de obicei domină clasamentul final.
Din punct de vedere tehnic, din grupa atemi waza se evidenţează: gyaku
tsuki cu 22 de procente obţinute, urmat de haito uchi cu un procent de 12,6%.
În cadrul grupei de lovire cu ajutorul membrului inferior, cea mai folosită
lovitură a fost mawashi geri cu un procent total de 13%, următoarele lovituri ca
frecvenţă fiind mae geri cu 8% şi yoko geri cu doar 7%.
Categoria de greutate +94 kg masculin presupune o luptă desfăşurată în
forţă în ultimele două părţi. Cele mai folosite procedee sunt tehnicile de
proiectare cu ajutorul membrului inferior (ashi waza) şi, desigur, tehnica de
imobilizare. Punctele obținute în partea a doua însumează un procentaj de 15%,
dintre care 3,5% reprezintă tehnici de sacrificiu, respectiv soto makikomi –
aruncare prin înfăşurare exterioară, iar în partea a treia, se observă un procent
total de 12%, peste jumătate reprezentând tehnici de imobilizare. Astfel, în
cadrul acestei categorii, se obţine un procent de 27.5% în partea a doua şi a
treia.
8.4.1.2. Analiza sistemului fighting feminin pe plan internaţional
Şi în cadrul secţiunii de concurs fighting feminin la cele trei categorii

prezentate mai sus, am analizat şi contabilizat tehnicile corespondente celor trei
părţi ale sistemului fighting feminin, acreditat de IJJF.
Pentru a fi mai uşor contabilizate şi urmărite, prezentăm Tabelul nr. 62 cu
procedeele folosite şi frecvenţa acestora în partea I şi ponderea grupelor tehnice
de proiectare, fixare şi abandon din partea a II-a şi a III-a în cadrul celor trei
categorii de greutate nominalizate, iar reprezentarea grafică în Figura nr. 39.
Este de menţionat faptul că sistemul fighting din cadrul categoriilor femi-
nine prezintă câteva mici diferenţe faţă de categoriile masculine în ceea ce pri-
veşte maniera de luptă.
Astfel, la categoria -49 kg feminin observăm că ura ken – lovitură cu
spatele pumnului nu este aplicat, având un număr redus de execuţii, iar cele mai
utilizate tehnici de lovire din grupa atemi waza rămân gyaku tsuki, cu un procent
de 23% şi haito uchi cu 14%. În ceea ce priveşte tehnica de lovire cu ajutorul
membrelor inferioare – ashi waza, la categoria -49 kg, se observă o repartizare
158
relativ omogenă a acestor tehnici, cu o pondere de 9% pentru yoko geri –
lovitura laterală cu membrul inferior şi procent egal de mae geri şi mawashi
geri, respectiv 8%.
Tabelul nr. 64: Ponderea tehnicilor de lovire şi a grupelor tehnice de

proiectare, fixare şi abandon din sistemul internaţional de fighting feminin
IJJF
Partea I Fighting - feminin
Procedeu tehnic/
Grupa tehnică -49 kg -62 kg +70 kg Total
Nr. Proc. Nr. Proc. Nr. Proc. Nr. Proc.
Gyaku tsuki 62 23,3 81 22 62 29,5 205 24,3
Haito uchi 39 14,6 53 14,4 43 20,4 135 16
Ura-ken 6 2,2 11 2,9 8 3,8 25 2,9
Mae geri 21 7,8 27 7,3 11 5,2 59 6,9
Yoko geri 28 10,5 26 7 19 9 73 8,6
Mawashi geri 21 7,8 43 11,7 20 9,5 84 9,9
Ura mawashi 8 3 12 3,2 - - 20 2,3
Altele 3 1,1 7 1,9 - - 10 1,1
Partea a II-a şi a III-a -feminin
Ashi-waza 24 9 18 4,9 12 5,7 54 6,4
Koshi -waza 10 3,7 19 5,1 4 1,9 33 3,9
Kata-te- waza 15 5,6 13 3,5 3 1,4 31 3,6
Sutemi waza 6 2,2 18 4,9 2 0,9 26 3
Osae waza 16 6 36 9,8 25 11,9 77 9,1
Kansetsu waza 4 1,5 2 0,5 1 0,4 7 0,8
Shime waza 3 1,1 1 0,2 - - 4 0,4
Total 266 367 210 843
În partea a doua se evidenţiază tehnici de proiectare cu ajutorul membrelor

inferioare reprezentând 9% (o soto gari – marea secerare exterioară, o uchi
gari – marea secerare interioară, o soto otoshi – marele moment exterior, uchi
mata – secerarea coapsei interioare). Alte tehnici preferate în reuşita
sportivelor sunt reprezentate de cele de proiectare cu ajutorul umărului şi
braţelor (6%), cea mai folosită fiind seoi nage – aruncare peste umăr, cu
variantele sale, urmată de tai otoshi-aruncarea laterală.
În cazul grupei de proiectare cu ajutorul şoldului (koshi-waza), un procent
de 3% se materializează prin tehnicile uki-goshi – roata peste şold, tobi goshi –
aruncarea peste şold prin săritură şi harai goshi – secerare cu ajutorul
şoldului.
159
În partea a treia a luptei, tehnica de fixare apare destul de frecvent ocupând
6%, iar tehnicile de abandon reprezintă jumătate din acţiunile executate în
această etapă.
Figura nr. 39: Reprezentarea grafică a grupelor tehnice folosite în partea a I-a
, a II-a şi a III-a în sistemul internaţional de fighting IJJF, feminin
În cazul categoriei -62 kg feminin se păstrează preferinţa pentru lovitura

inversă cu pumnul, având un procent total de 22%, urmată fiind de haito uchi cu
un procent de 7%. La ashi waza se observă o preferinţă pentru mawashi geri cu
un procent de 11%, urmată de mae geri şi yoko geri cu un procent identic de
7%. La această categorie, în partea a doua avem o distribuţie diversificată
privind tehnicile de proiectare: astfel, tehnica de proiectare cu ajutorul
membrelor inferioare, tehnica de proiectare cu ajutorul şoldului şi tehnica de
sacrificiu reprezintă un procent de aproximativ 5% fiecare, iar tehnica de
proiectare cu ajutorul braţelor prezintă un procent de doar 3,5%. În partea a treia
accentul este pus tot pe tehnica de fixare cu un procent de 9%, tehnicile de
abandon fiind foarte puţin utilizate (aprox 1%).
La categoria de greutate +70 kg feminin se păstrează tendinţa generală,
observându-se: 30% gyaku tsuki, 16% haito uchi, iar la tehnica de lovire cu
membrele inferioare cele mai utilizate sunt mawashi geri, urmată de yoko geri
cu un procent de 9%. În partea a doua, comparativ cu celelalte categorii, se
observă un nivel tehnic relativ redus, fiind puţine sportive înscrise. Astfel, în
partea a doua avem un procent total de 9%, dintre care 5,9% reprezintă doar
grupa tehnică ashi waza. În partea a treia a luptei domină tehnica de fixare
(12%).
Astfel, comparând cele şase categorii, se poate observa că cea mai folosită
lovitură de braţ, indiferent de greutate este gyaku tsuki, urmată de haito uchi şi,
cu o pondere destul de redusă, uraken uchi.
160
În ceea ce priveşte tehnica de lovire cu membrele inferioare, cea mai
folosită tehnică la categoriile de greutate mică şi medie este reprezentată de
yoko geri, urmată de mawashi geri, iar la categoriile de greutate mare
principalele tehnici folosite sunt mawashi geri şi mae geri. Maniera de luptă
este asemănătoare la diferitele categorii de greutate, iar diferenţele de tehnică
sunt date de calităţile morfologice şi motrice ale sportivilor.
În partea a doua şi a treia a luptei, s-a observat o tendinţă către anumite
procedee în cazul tehnicii de proiectare cu ajutorul braţelor: morote gari –
aruncarea cu priza ambelor braţe şi seoi nage (cu variantele sale); la tehnica
de proiectare cu ajutorul picioarelor: o soto gari/ o soto otoshi, o uchi gari şi
ashi mochi – proiectare cu priza unui picior şi secerarea celuilalt.
În grupa tehnicilor de proiectare cu ajutorul şoldului, cele mai utilizate au
fost koshi gruma – roata peste şold şi harai goshi. În cazul tehnicilor de fixare,
cele mai frecvente au fost mune gatame – fixare cu ajutorul pieptului şi kesa
gatame – fixarea laterală, urmate de fixarea pe burtă – „bărcuţa‖.
Din punct de vedere al tehnicilor de abandon, cea mai folosită a fost juji
gatame – forţarea braţului în cruce, iar în ceea ce priveşte tehnica de stran-
gulare, aceasta se realizează în funcţie de situaţiile concrete din luptă,
neexistând o anume tehnică preferată de sportivi.
Se poate observa încă de la început o mare diferenţă în stilul de luptă al
tuturor categoriilor de greutate. În ceea ce priveşte partea a doua şi a treia a
luptei, aceasta este dată de maniera de a lupta a sportivilor şi este dirijată de
arbitru care poate influenţa timpul acordat celor două părţi în funcţie de
acţiunile sportivilor. Inevitabil, la toate categoriile de greutate, lupta se continuă
în partea a treia, unde se materializează printr-un număr mare de fixări executate
de sportivi.
8.4.1.3. Analiza sistemului fighting masculin şi feminin naţional
8.4.1.3.1. Analiza sistemului fighting masculin naţional
Sistemul fighting din ju-jitsu în România se află în plină ascensiune la

nivelul juniorilor şi aspiranţilor şi într-un declin considerabil la nivelul se-
niorilor.
Analizând acest sistem competiţional într-un mod obiectiv şi nu din
punctul de vedere al antrenorului, am observat că sportivii români au un
potenţial motric extraordinar, dar prezintă mari lacune la nivel psihologic.
Din punct de vedere tehnic, comparativ cu aceleaşi categorii de greutate
urmărite şi pe plan internaţional, s-au observat multe puncte comune între cele
două planuri. Am analizat categoriile -56 kg, -77 kg şi +94 kg fighting masculin
şi categoriile -49 kg, -62 kg şi +70 kg la fighting feminin. Pentru a putea fi mai
uşor analizate şi comparate, am păstrat aceeaşi structură ca şi în cazul sistemului
fighting de pe plan internaţional.
161
Materializarea rezultatelor şi expunerea grafică sunt evidenţiate în tabelele
de mai jos: Tabelul nr. 65 ponderea tehnicilor de lovire din sistemul fighting
masculin la nivel naţional, partea I, Figura nr. 40: reprezentarea grafică a
tehnicilor de lovire din sistemul fighting masculin la nivel naţional, partea I,
Tabelul nr. 66: frecvenţa grupelor tehnice folosite în partea a II-a şi a III-a la
fighting masculin pe plan naţional şi Figura nr. 41: reprezentarea grafică a
grupelor tehnice folosite în partea a II-a şi a III-a, sistem fighting, masculin pe
plan naţional.
Tabelul nr. 65: Ponderea tehnicilor de lovire din sistemul fighting masculin la
nivel naţional, partea I
Procedeu tehnic FIGHTING MASCULIN, Partea I
Categoria de greutate -56 kg -77 kg +94 kg
Gyaku tsuki 21 51 30
Haito uchi 28 62 45
Ura-ken 18 39 29
Mae geri 13 19 15
Yoko geri 11 20 11
Mawashi geri 20 25 22
Ura mawashi 2 6 -
Altele 1 9 -
Total 114 231 152
.
Figura nr. 40: Reprezentarea grafică a tehnicilor de lovire din sistemul fighting
masculin la nivel naţional, partea I
Tabelul nr. 66: Frecvenţa grupelor tehnice folosite în partea a II-a şi a III-a la
fighting masculin pe plan naţional
Grupa tehnică Fighting feminin, Partea a II-a şi a III-a
Ashi--waza 18 13 12
Koshi -waza 11 25 8
162
Kata-te- waza 27 34 4
Sutemi waza 8 17 8
Osae waza 16 51 28
Kansetsu waza 4 9 2
Shime waza 6 6 -
Total 90 155 62
Figura nr. 41: Reprezentarea grafică a grupelor tehnice folosite în partea a II-
a şi a III-a, sistem fighting, masculin pe plan naţional
În cadrul categoriei -56 de kg masculin, cea mai utilizată tehnică pe

categorie de greutate/competiţie (campionat, cupă etc.) este haito uchi, cu 28 de
lovituri, urmată de gyaku tsuki şi ura ken cu câte 21, respectiv 18 lovituri.
La tehnica de lovire cu ajutorul membrelor inferioare se foloseşte în
aproape egală măsură mawashi geri, yokogeri şi mae geri cu un număr de 19
până la 25 de lovituri. La această categorie s-a observat un total de 114 puncte
obţinute în partea I.
În partea a doua s-a evidenţiat un total de 64 de puncte, cuprinzând tehnici
de proiectare cu ajutorul braţelor, cele mai utilizate fiind tot variantele de seoi
nage, urmate de tehnici de proiectare cu ajutorul membrelor inferioare: o soto
gari, o uchi gari. În partea a treia a luptei, tehnica de abandon înregistrează 11
reuşite şi tehnica de fixare 16, rezultând un total în partea a treia de 27 de situaţii
tehnice.
La categoria -77 kg masculin, tehnicile de lovire cu braţele sunt repre-
zentate într-o proporţie variabilă, astfel avem: 62 haito uchi, 51 gyaku tsuki şi 39
ura ken.
La tehnica de lovire cu ajutorul picioarelor – ashi waza, cea mai folosită
tehnică este mawashi geri, urmată de yoko geri şi mae geri. Un număr destul de
ridicat este reprezentat de alte lovituri: oi tsuki, ushiro geri, ura mawashi etc.
163
În ultimele două părţi ale luptei, la această categorie s-a înregistrat un total
de 155 de puncte, cele mai multe fiind obţinute prin tehnica de imobilizare (51),
urmată de tehnica de proiectare din grupa tehnică kate te waza – tehnici de
proiectare cu umărul şi braţele apoi koshi-waza – tehnici de proiectare cu
şoldul.
Tehnicile de sacrificiu au avut o pondere destul de ridicată la această
categorie, cele mai folosite fiind tani otoshi – căderea în vale şi sumi gaeshi –
proiectarea în unghi.
La +94 de kg masculin, cea mai utilizată lovitură rămâne tot haito uchi, cu
un număr de 45 de execuţii. Se observă că la această categorie de greutate
uraken este aproape la fel de utilizată ca şi gyaku tsuki. În cazul tehnicilor de
lovire cu membrul inferior, cea mai utilizată este mawashi geri şi mae geri. În
partea a doua şi a treia a luptei, la +94 kg se evidenţiază imobilizările la sol cu
un total de 28 de execuţii şi tehnica de proiectare ashi waza. În cadrul tehnicilor
de sacrificiu, cele mai folosite sunt soto maki komi şi tani otoshi. Numărul total
de puncte adunate în cele două părţi este de 62.
8.4.1.3.2. Analiza sistemului fighting feminin pe plan naţional
În cadrul secţiunii de concurs fighting feminin pe plan naţional, meciurile

prezintă un nivel mediu spre înalt, însă din nefericire cu un număr destul de
redus de participante. Media celor mai folosite tehnici regulamentare pentru
sistemul fighting partea I a luptei corespondente unei categorii de greutate/
concurs, au fost contabilizate în Tabelul nr. 67, iar reprezentarea grafică este
realizată în Figura nr. 42 în timp ce pentru partea a II-a şi a III-a a luptei datele
sunt nominalizate în Tabelul nr. 68 şi reprezentate în Figura nr. 43.
Tabelul nr. 67: Ponderea tehnicilor de lovire la fighting feminin, pe plan

naţional
Procedeu tehnic FIGHTING FEMININ, Partea I
Gyaku tsuki 18 24 22
haito uchi 24 37 31
ura-ken 12 14 16
mae geri 9 16 6
yoko geri 10 10 4
mawashi geri 25 21 13
Ura mawashi 2 4 -
Altele 3 - -
Total 103 126 92
164
Figura nr. 42: Reprezentarea grafică a tehnicilor de lovire din sistemul fighting
feminin la nivel naţional, partea I.
Tabelul nr. 68: Ponderea tehnicilor regulamentare în partea a II-a şi a- III-a la

fighting feminin, pe plan naţional
Grupa tehnică FIGHTING FEMININ, Partea a II-a şi a III-a
Ashi--waza 11 7 5
Koshi -waza 4 17 4
Kata-te- waza 8 15 1
Sutemi waza 4 9 -
Osae waza 10 20 13
Kansetsu waza 2 1 -
Shime waza 1 - -
Total 40 68 23
165
Figura nr. 43: Reprezentarea grafică a grupelor tehnice folosite în partea a II-
a şi a III-a, sistemul fighting feminin pe plan naţional
În urma acestui studiu, în cadrul categoriei -49 kg feminin, în prima parte a

luptei am observat că cea mai utilizată tehnică de lovire cu membrele superioare
este haito uchi, iar cu membrele inferioare mawashi geri, reprezentând jumătate
din tehnicile care aduc puncte pe tabela de concurs.
Alte tehnici care au fost foarte des valorificate au fost gyaku tsuki cu 18
reuşite, uraken cu 12 şi yoko geri cu 10.
În partea a doua s-au strâns 27 de execuţii, dintre care 11 reprezintă grupa
tehnică ashi waza, câte 4 din grupa tehnică koshi waza şi sutemi waza – tehnici
de proiectare prin sacrificiu şi 8 kata te waza. În partea a treia s-a obţinut un
total de 13 puncte, iar 10 dintre acestea sunt obţinute cu tehnica de fixare.
În cadrul categoriei -62 kg feminin, în partea I se păstrează tendinţa
naţională cu 37 de puncte obţinute din tehnica haito uchi, urmată de gyaku tsuki
cu 24 puncte şi uraken cu 14. La tehnica de lovire cu membrele inferioare cea
mai folosită tehnică a fost mawashi geri cu 21 puncte, urmată de mae geri cu 16
puncte şi yoko geri cu doar 10 puncte.
În partea a doua şi a treia, la această categorie s-au obţinut 68 de puncte,
dintre care 48 sunt câştigate în partea adoua cu tehnici din grupele: koshi waza,
kata te waza, sutemi waza şi ashi waza.
În partea a treia, majoritatea punctelor au fost obţinute cu tehnica de fixare.
În cadrul categoriei +70 kg feminin, în partea întâi se evidenţiază
procedeul de lovire cu membrul superior haito uchi (32 de lovituri), urmat de
gyaku tsuki (22 lovituri) şi uraken (16 lovituri). Din cadrul tehnicii de lovire cu
membrele inferioare cea mai utilizată este mawashi geri, cu un număr de 13
execuţii, urmată de mae geri cu 6 şi yoko geri cu 4 execuţii.
În partea a doua, cea mai mare frecvenţă o au tragerile la sol, urmate de
tehnici de proiectare cu ajutorul membrelor inferioare, tehnici din grupa koshi
waza şi tehnici de proiectare cu ajutorul membrelor inferioare.
În partea a treia a luptei au fost materializate numai procedee de imo-
bilizare la sol, rezultând concluzia că la această categorie lupta este destul de
rigidă.
8.4.2. Diferenţe tehnice între planul internaţional şi planul naţional
8.4.2.1. Diferenţe tehnice între planul internaţional şi planul naţional

la fighting masculin
Analizând cele două planuri competiţionale, putem spune că diferenţele

tehnice sunt minime. Diferenţa este dată de celelalte componente ale perfor-
166
manţei (planul psihologic, motric, tehnic-strategic). Dar, pentru a evidenţia mai
bine rezultatele care sunt orientative, să analizăm evoluţia la fiecare categorie.
În cadrul categoriei -56 kg masculin, în partea întâi diferenţa principală
este dată de preferinţa sportivilor români pentru tehnica haito uchi, comparativ
cu gyaku tsuki utilizat în plan internaţional. O altă diferenţă în maniera de luptă
este dată de tehnica de lovire cu membrele inferioare, unde în România se
prezintă o înclinaţie către mawashi geri, iar la marile competiţii cea mai uzitată
tehnică de lovire din ashi waza este yoko geri.
În partea a doua şi a treia, lupta prezintă aceleaşi tendinţe, desigur că
datorită nivelului, pe plan internaţional tehnicile se realizează cu o dificultate
mai mare şi într-o manieră mai spectaculoasă.
În ţara noastră acestea prezintă oscilaţii, fiind executate atât tehnici cu
acurateţe, cât şi tehnici efectuate în forţă. În partea a treia, tehnica de fixare a
fost realizată de 11 ori mai mult în competiţiile internaţionale, iar tehnica de
abandon prezintă nivel asemănător.
La categoria -77 kg masculin, în partea întâi, în sistemul internaţional
domină tehnicile de lovire gyaku-tsuki, haito uki şi yoko geri, iar în România
cele mai folosite tehnici de lovire rămân haito uchi, gyaku tsuki şi mawashi geri.
În partea a doua, tehnicile de proiectare respectă aproximativ aceleaşi
tendinţe, astfel pe plan extern sunt folosite următoarele grupe tehnice: kata te
waza şi ashi waza cu cea mai amre frecvență, iar koshi waza şi sutemi waza se
utilizează în egală măsură. În România ponderea grupelor de proiectare se
prezintă astfel: kata te waza, koshi waza şi sutemi waza.
În partea a treia, atât la nivel naţional, cât şi la nivel internaţional, cele mai
frecvente sunt tehnicile de fixare. Tehnicile de abandon prezintă un număr
destul de ridicat pe plan internaţional, respectiv 20 de execuţii, iar pe plan
naţional doar 15 execuţii.
În cadrul categoriei +94 kg masculin, la nivel naţional se evidenţiază ca
fiind tehnica cea mai punctată haito uki, urmată de gyaku tsuki, uraken şi
mawashi geri. La nivel internaţional se observă că gyaku tsuki este şi la această
categorie cea mai folosită tehnică, urmată de haito uchi. În ceea ce priveşte
tehnicile de lovire cu membrele inferioare, cea mai folosită tehnică este tot
mawashi geri. În părţile a doua şi a treia ale luptei se păstrează tendinţe
asemănătoare, astfel că tehnica de fixare este cea mai utilizată, iar tehnica de
proiectare cu ajutorul membrelor inferioare domină în preferinţele sportivilor.
Concluzii:
Analiza de mai sus ne îndreptăţeşte să concluzionăm că acurateţea tehnică
din ţara noastră este mult mai redusă decât pe plan internaţional. Ca şi argument
principal la precizarea anterioară, aducem caracteristicile celor mai uzitate
tehnici pe care le folosesc competitorii, indiferent de categorie.
De exemplu, yoko geri are un mecanism de execuţie mult mai simplificat
decât mawashi geri, implicând în materializarea tehnicii un risc mai scăzut, deci
posibilităţi de contraatac mai reduse, mai multă stabilitate în execuţie etc.
167
Motivul abordării unei tehnici mai accesibile este, evident, eliminarea
riscurilor inutile; dacă se obţine acelaşi punctaj cu ambele tehnici, atunci nu are
rost ca sportivii să se expună. În acelaşi timp, considerăm că aceste considerente
ţin şi de pregătirea psihologică de concurs: stabilitatea, siguranţa, tactica
adecvată luptei etc., conferă un potenţial de acţiune superior dorinţei de a
învinge specifică sportivilor noştri şi nivelului de pregătire fizică – vizibil –
inferior adversarilor. Măsurile ce se impun, ţin de modificarea pregătirii psiho-
fizice, inclusiv prin calitatea investiţiilor în susţinerea efortului competiţional.
8.4.2.2. Diferenţe tehnice între planul internaţional şi planul naţional

la fighting feminin
La această categorie de concurs se observă o diferenţă majoră privind

numărul de puncte obţinute pe plan internaţional, un total de 843 de puncte,
comparativ un total de 452 de puncte pe plan naţional.
Totuşi, analizată maniera de luptă în ansamblu, se evidenţiază maniere
asemănătoare de abordare a situaţiei competiţionale pentru ambele tabere.
La categoria -49 kg feminin, la nivel internaţional se păstrează ponderea
tokuy waza – tehnicilor preferate, la nivel de gyaku tsuki urmat de haito uchi,
iar în ceea ce priveşte tehnicile cu membrele inferioare, yoko geri, pe locurile
următoare fiind mae geri şi mawashi geri.
La nivel naţional, haito uchi aduce cele mai multe puncte, urmat de gyaku
tsuki, mawashi geri şi yoko geri.
La tehnica de proiectare, clasamentul este acelaşi pe ambele planuri,
respectiv tehnica de proiectare cu ajutorul membrelor inferioare, urmată de
tehnica de proiectare cu ajutorul braţelor, apoi tehnica de imobilizare.
În cadrul categoriei -62 kg feminin, în partea întâi, la nivel internaţional
domină tehnica de lovire cu gyaku-tsuki, urmată de haito uchi, mawashi geri,
mae geri şi yoko geri. În partea a doua, cele mai utilizate tehnici sunt cele de
proiectare cu ajutorul şoldului, urmate de tehnica de sacrificiu şi tehnica de
proiectare cu ajutorul membrelor inferioare. În partea a treia, domină tehnicile
de fixare, executându-se doar 3 tehnici de abandon.
Pe plan naţional, în partea întâi se evidenţiază haito uchi, gyaku tsuki,
mawashi geri şi mae geri. În partea a doua, tehnicile de şold şi tehnicile de
proiectare cu ajutorul braţelor sunt cele mai folosite de către sportive. În partea a
treia, tehnica de fixare este cea mai folosită şi se remarcă doar o tehnică de
abandon.
La categoria +70 kg feminin, la nivel internaţional se păstrează aceeaşi
manieră de luptă, respectiv cu gyaku tsuki, haito uchi şi mashi geri.
La tehnica de proiectare, cea mai folosită este tehnica de proiectare cu
ajutorul membrelor inferioare, urmată de câteva reuşite din grupa tehnicilor de
şold şi braţ. În partea a treia, tehnica de imobilizare prezintă un număr foarte
ridicat de execuţii.
168
În cadrul acestei categorii, în România se evidenţiază în partea întâi tehnica
de lovire haito uchi, urmată de gyaku tsuki, uraken şi mawashi geri. În partea a
doua a luptei se prezintă un număr foarte redus de procedee, existând doar 10
execuţii repartizate între tehnici de proiectare cu ajutorul membrelor inferioare
şi tehnica de şold şi o singură tehnică de proiectare cu ajutorul braţelor. În
schimb, tehnica de fixare prezintă un număr ridicat de reuşite faţă de tehnica de
abandon care nu a prezentat nicio reuşită.
Concluzii:
Observaţiile reieşite din cadrul studiului pe care l-am efectuat ne îndrep-
tăţesc să emitem următoarele concluzii pentru secţiunea fighting:
- lipsa vitezei explozive determină sportivii să folosească tehnici de
învăluire, mai ample (vezi ura ken în loc de gyaku tsuki, de exemplu);
- timing-ul impus de sportivii de afară este net superior celor din România,
vezi diferenţa aproape dublă de puncte obţinute, ceea ce rezultă o pregătire
fizică deficitară;
- pregătire tehnică redusă a sportivilor noștri; a se vedea ezitare în
„accesarea‖ tehnicilor de abandon şi nu numai etc.
Măsuri propuse:
- amplificarea pregătirii psiho-fizice;
- diversificarea metodelor de pregătire şi implementarea unor metode
adaptate competiţiilor din zilele noastre;
- acordarea unei atenţii sporite pregătirii psihologice [de concurs];
- selectarea celor mai bine punctate tehnici competiţionale şi diversificarea
pregătirii tehnice, în concordanţă cu nivelul competiţional actual;
- acordarea unei atenţii mărite susţinătoarelor de efort necesare sportivilor
precum şi tehnicilor de refacere (după antrenament, după concurs) etc.
169
CAPITOLUL 9
PROFILUL PRACTICANTULUI DE JU-JITSU
9.1. PROFIL GENERAL AL PRACTICANTULUI DE JU-JITSU
Modelul sportiv ideal din ju-jitsu este foarte complex. Pentru a putea
prezenta în linii mari principalele calităţi necesare acestei ramuri sportive şi
pentru a diferenţia mai uşor implicaţiile acestor aptitudini în funcţie de sistemul
competiţional, am folosit o scală de la 1 la 5. Cifra „1‖ reprezintă un grad
ridicat de importanţă, iar cifra „5‖ reprezintă cel mai scăzut nivel de importanţă
în ju-jitsu.
În realizarea modelului general al practicantului de ju-jitsu am ţinut cont de
părerile specialiştilor din domeniul marţial, dar şi din domenii colaterale.152, 153
Tabelul nr. 69: Calităţi psiho-motrice implicate în profilului practicantului de

ju-jitsu (n.a.)
CALITĂŢI PSIHO-MOTRICE IMPLICATE ÎN PROFILUL
SISTEMUL DUO- PRACTICANULUI DE SISTEMUL
DEMONSTRATIV JU-JITSU FIGHTING
1 nivel de concentrare optim 1
1 stabilitate şi rezistenţă la stres 1
3 analiza şi sinteza rapidă a 1
situaţilor de luptă
2 luciditate în situaţii dificile 1
3 capacitate creatoare şi de 1
anticipare
1 controlul şi amplificarea 1
combativităţi
1 spirit de responsabilitate 2
1 stăpânire de sine/stabilitate 1
emoţională
3 adaptibilitate 1
2 integritate caracterială 2
2 realism,eficenţă 1
1 calităţi expresive 3
3 forţă 1
1 viteză 1
1 coordonare 1
2 rezistentă 2
3 aspect pregnant de luptător 1
152
Badea D. Rugby –strategia formativa a jucătorului, Editura FEST, Bucureşti, 2003, p. 26
153
Colibaba D., Bota, I. (1998) - Jocuri sportive - Teorie şi metodică, Ed. Aldin, Bucureşti p 56
170
1 calmi, încrezători în sine, 1
naturali
3 tendinte spre ambiversie 3
2 nivel intelectual superior 1
3 combativitate -curaj 1
1 capacitate de efort mare şi 1
susţinut
3 asumarea voluntară de sarcini şi 1
îndeplinirea lor
1 nivel scăzut de anxietate 1
1 supleţe, flexibilitate 2
1 memorie motrică 3
1 spirit de colaborare intrajutorare 3
1 disciplină 1
1 subordonarea intereselor 4
indiviuale celor de echipă
1 pretenie şi colegialitate 4
1 spirit de echipă, efort colectiv 3
1 autoevaluare critică 3
4 talie înaltă 3
1 expresivitate 3
2 armonie corporală şi robusteţe 1
3 pasiune, plăcere 3
1 rapiditatea actelor motrice 1
1 capacitate anaerobă 1
3 detentă la nivelul mebrelor 1
inferioare
2 forţă explozivă membre 1
superioare
1 precizie 1
3 inventivitate 1
3 combativitate 1
1 atenţie 1
2 echilibru afectiv 2
1 echilibru motric 1
1 capacitate de învatare 2
1 capacitate de aplicare în condiţii 1
de stres
5 capacitate de aplicare în condiţii 1
de aversitate
1 capacitate de colaborare 5
1 temperament vioi puternic 1
2 caracter deschis 4
4 spirit practic 2
1 fermitate 2
171
9.2. PROFILUL JU-JITSU-KA PENTRU SISTEMUL COMPETIŢIONAL
FIGHTING
În lumina precizărilor de mai sus, considerăm că putem creiona profilul ju-

jitsu-ka din sistemul competiţional fighting.
Necesitatea alcătuirii unui profil al participantului la acest sistem compe-
tiţional este unul dintre raţionamentele pentru care am demarat elaborarea
acestei lucrări, raţionament extrem de important pentru specialiştii domeniului
întrucât, după analizarea criteriului sano-genetic şi evidenţierea anumitor cerinţe
ale unui subiect dornic de afirmare în această secţiune de concurs, se poate trece
la formarea propriu-zisă pentru sistemul fighting, iar în cazul neîndeplinirii
cerinţelor specifice acestui sistem, se poate reorienta ju-jitsu-ka spre celelalte
sisteme de concurs sau pur şi simplu – dacă nici aici nu confirmă, spre prac-
ticarea ju-jitsu-lui sub formă de loisir sau ca metodă de întreţinere fizică sau de
autopărare.
Profilul candidatului pentru sistemul fighting este cu atât mai oportun în
situaţia în care sportivul supus procesului de formare porneşte de la nivel de
aspirant, cel târziu juniorat, la nivel de senior având, practic, deja anumite
deprinderi psiho-motrice care nu mai pot fi schimbate sau necesită un timp
îndelungat pentru acest lucru.
Iată de ce considerăm că un criteriu foarte important al selecţiei trebuie să
fie vârsta aspirantului la titulatura de ju-jitsu-ka pentru sistemul fighting.
Când ne referim la „vârstă‖ – anatomică şi biologică154, facem trimitere la:
- vârsta anatomică – etapele de creştere anatomică pe care putem să le
recunoaştem prin identificarea caracteristicilor particulare. Aceasta poate fi
influenţată de: climă, latitudine, relief (munte faţă de şes), mediul de viaţă
(urban/rural) etc.;
- vârsta biologică – dezvoltarea fiziologică a organelor şi sistemelor
organismului, extrem de importantă în cadrul procesului de pregătire.
Cât despre „vârsta sportivă”, în ju-jitsu aceasta poate începe încă de la 4
ani şi poate continua până la vârste înaintate sau chiar toată viaţa (vezi
concursurile pentru veterani). Personal, am constatat că în practica domeniului,
în goana după rezultate rapide – şi de cele mai multe ori efemere, selecţia pentru
un sistem competiţional sau altul, se face după „prima impresie‖.
Definirea profilului ju-jitsu-ka aspirant la fighting conform analizei pre-
liminare a specialistului (antrenor, instructor etc.), ar trebui să se încadreze – cel
puţin, în reprezentările senzoriale comportamentale exemplificate în Schema nr.
4155, iar profilul ju-jitsu-ka pentru sistemul competiţional fighting conform
Schemei nr. 3.
154
Bompa T. O. (2003) - Totul despre pregătirea tinerilor campioni, Editura Ex Ponto, Bucureşti, pg. 19
155
Epuran M. (2000) - Reglarea şi autoreglarea stărilor psihice ale sportivilor, Editura Universităţii din Oradea,
Facultatea de Educaţie fizică şi sport, Oradea, pg. 102
172
Schema nr. 4: Reprezentare senzorial-comportamentală privind profilul ju-jitsu-
ka
173
Schema nr. 5: Profilul ju-jitsu-ka pentru sistemul fighting (n.a)
174
9.3. ANALIZA SISTEMULUI DUO-DEMONSTRATIV LA NIVEL
INTERNAŢIONAL ŞI NAŢIONAL
9.3.1. Aspecte generale
Beneficiind de o pregătire specială, chiar predilectă pentru sistemul duo-

demonstrativ încă de la o vârstă fragedă, „răsplătit‖ cu rezultate competiţionale
pe măsură (vezi ANEXA 1) şi făcând comparaţie cu experienţa din sistemul
fighting, putem afirma că acest sistem solicită un bagaj de muncă superior.
În urma unui studiu comparativ dintre abordarea internă a acestui sistem
competiţional şi cea de la nivel internaţional, am constatat următoarele:
- conţinutul tehnic al celor mai titrate echipe din Europa este foarte
diversificat, în prezent existând trei direcţii majore în realizarea programelor
demonstrative:
a. realizarea tehnicilor într-o structură cât mai simplă, efectuate cât mai
rapid (Franţa, Slovenia, Muntenegru, Italia);
b. realizarea tehnicilor într-o structură complicată, având execuţii largi,
efectuate pe mişcare, în condiţii maxime de viteză (Olanda, Suedia, Elveţia);
c. realizarea tehnicilor într-o structură mixtă, folosind apărări simple şi
eficiente, cât şi tehnici cu o dificultate crescută (Germania, Austria, România).
- rezultatele deosebite apar în urma participării consecvente la marile com-
petiţii, cu adaptarea şi îmbunătăţirea constantă a programelor demonstrative;
- atât la nivel internaţional, dar mai ales naţional, există un oarecare
dezinteres al tehnicienilor domeniului pentru acest sistem; considerăm că acest
fapt se datorează eforturilor majore fizico-tehnice depuse în formarea unei
echipe de demonstrativ;
- cercetările arată că cei care doresc să obţină performanţe înalte în acest
sistem competiţional trebuie să înveţe mereu procedee noi, originale, să creeze
legături şi combinaţii realiste cu un grad moderat de spectaculozitate, să-şi
îmbunătăţească permanent exerciţiile, să-şi perfecţioneze tehnica de execuţie;
- datorită varietăţilor şi spectaculozităţii, acest sistem trezeşte emoţii nu
numai celor care îl practică, dar şi spectatorilor; această emulaţie este generată
de înaltul grad de măiestrie, virtuozitate, dinamism şi eficienţă corporală ale
sportivilor;
- la nivel internaţional, datorită modului de arbitraj, anumite ţări caută să
asimileze mecanismele de bază ale echipelor titrate, imprimându-şi apoi nota de
originalitate şi în acest fel scurtând timpul pentru afirmarea echipei;
- sistemul duo-demonstrativ contribuie la dezvoltarea fizică multilaterală
prin dezvoltarea calităţilor motrice, a calităţilor de voinţă (curaj, fermitate,
ambiţie, stăpânire de sine, perseverenţă etc.) şi prin dezvoltarea calităţilor
morale (seriozitate, corectitudine, conştiinciozitate etc.) şi dezvoltarea
limbajului nonverbal156;
156
Stanton N. (1995), Comunicarea ed. Societatea \Ştiinţă şi tehnică sa Bucureşti, p.23
175
- suntem întru totul de acord cu opiniile specialiştilor privind realizarea
programelor demonstrative complexe, cu un nivel ridicat de dificultate; orice
mişcare apare în urma unei comenzi a sistemului nervos, conştientă sau incon-
ştientă, şi determină schimbarea poziţiei existente a corpului; când este con-
ştient, acest act psihomotric are o „încărcătură‖ interioară determinată de un
scop; aici intervine inteligenţa musculară, capacitatea sportivilor de a-şi
mobiliza întreg corpul pentru a descrie cu exactitate starea propusă; execuţiile
realizate devin o extensie a propriului corp, iar împreună acestea trebuie să
descrie mişcări eficiente, realiste, care să atragă privirile oricărui spectator şi
care, mai presus de toate, să îi introducă în mijlocul luptei157,158;
- precum în orice disciplină sportivă, în cadrul sistemului duo-
demonstrativ, nu de puţine ori, eforturile apreciabile nu sunt recompensate de
forurile competente (federaţii, cluburi etc.);
- desensibilizarea sportivilor faţă de valorile naţionale: se doreşte rezultate
competiţionale cât mai remarcabile, dar cu investirea unei munci, timp şi inves-
tiţie materială/financiară cât mai reduse; dacă sistemul fighting aduce rezultate/
medalii mai uşor, atunci, se abordează predilect acest sistem;
- baza de selecţie este foarte redusă, existând mari dificultăţi în formarea
echipelor (diferenţe temperamentale, maturitate, idealuri, calităţi moral-volitive
etc.);
- baza materială este deficitară; conceperea tehnicilor impuse de sistemul
duo-demonstrativ solicită obligatoriu necesitatea unui tatami adecvat şi/sau
adaptat antrenamentelor asidue;
- lipsa personalului auxiliar şi a mijloacelor de recuperare: medic, maseor,
kinetoterapeut, centre de refacere etc., atât de necesare tipului de antrenament
pentru acest sistem;
- lipsa timpului de pregătire; majoritatea ju-jitsu-ka din duo-demonstrativ
au un program foarte încărcat (şcoală, serviciu, facultate etc.), de unde nu pot
lipsi sau nu sunt înţeleşi atunci când solicită timp mai mult pentru pregătire etc.
Din analiză, observaţiile şi anchetele/discuţiile cu sportivi şi/sau tehnicieni
ai echipelor reprezentative ale altor ţări, am constatat:
- sistemul duo-demonstrativ este abordat ca şi obligaţie morală sau onoare
pentru adevăratele virtuţi ale ju-jitsu-lui; nu te poţi numi ju-jitsu-ka dacă nu
abordezi, măcar la nivel de amator, şi acest sistem;
- investiţiile umane, materiale, financiare etc. sunt remarcabile în acest
sistem; de exemplu, echipele Franţei, Poloniei, Germaniei ş.a. au antrenor
special pentru duo-demonstrativ, personal auxiliar adecvat, bază materială
specială, compartiment video-tehnic pentru studierea modului de realizare a
tehnicilor etc.;
- sportivii activează de regulă în şcoli sportive sau sunt spijiniţi prin diferite
modalităţi să ajungă la antrenamente;
157
Mociani V. (1985) Gimnastica ritmică sportivă. Bucureşti: Sport – Turism, p. 5–86
158
Grigore V. (2003) Gimnastica. Manual pentru cursul de bază. Bucureşti: Bren, p. 5–43.
176
- baza de selecţie este foarte mare;
- mediatizarea este corespunzătoare etc.
Comparând plusurile şi minusurile de mai sus, suntem bucuroşi să
constatăm totuşi că:
A. Sistemul duo-demonstrativ are o priză foarte mare la tânăra generaţie;
clubul Budo Seishin unde am întreprins principalele activităţi ale cercetării
noastre este recunoscut pentru numărul destul de însemnat de ju-jitsu-ka care
abordează acest sistem.
B. Bagajul tehnic al specialiştilor autohtoni este cel puţin egal, dacă nu
chiar superior specialiştilor străini.
C. În ultima vreme, la nivel internaţional, virtuţile sistemului duo- demon-
strativ au fost mult mai mediatizate decât ale oricărui stil sau sistem de concurs,
dezvoltând chiar un nou sistem de demonstrativ numit duo-show etc.
În virtutea acestor sublinieri, propunem:
- ca programele demonstrative să difere de la o echipă la alta şi să se
remarce prin originalitate, ceea ce îi conferă echipei sau ţării din care face parte
o oarecare autenticitate;
- introducerea unui sistem de notare mai obiectiv bazat pe criterii tehnice,
prin care să se justifice notarea echipelor (similar celor din gimnastică artistică,
ritmică etc.);
- lărgirea bazei de selecţie pentru sistemul duo-demonstrativ;
- condiţionarea participării la concursurile de profil numai dacă o echipă,
club sau chiar naţiune are reprezentanţi şi pentru această secţiune de concurs;
- completarea corespunzătoare a bazei materiale cu fonduri provenite din
subvenţii, venituri proprii, sponsorizări sau donaţii;
- mediatizare mai amplă a sistemului;
- introducerea ju-jitsu-lui, fie şi sub formă experimentală ca disciplină
opţională sau complementară educaţiei fizice în şcoli, licee, facultăţi, după
modelul altor discipline etc.;
- sportivii practicanţi ai sistemului duo-demonstrativ să folosească sistemul
fighting ca metodă de relaxare.
În ultimii ani se observă un mic declin la acest sistem de concurs al
sportivilor noştri din loturile reprezentative, declin materializat în zestrea de
medalii cucerite. Ba chiar, spre marele nostru regret, am observat o oarecare
delăsare, inclusiv din partea forurilor competente, faţă de acest deosebit sistem
de concurs care, practic, evidenţiază cele mai elocvent virtuţile reale din ju-
jitsu.
Motivul este dat de compexitatea şi rigorea regulamentului de concurs:
sistemul duo-demonstrativ necesită un bagaj dublu de efort în comparaţie cu
sistemul fighting (vezi ANEXA 10), nemailuând în calcul o serie de abilităţi
absolut necesare. Un alt motiv este reprezentat de costurile ridicate pentru
trimiterea unei echipe comparativ cu sistemul fighting. Lipsa finanţării
corespunzătoare pentru a putea trimite o echipă completă la acest sistem
177
(masculin, feminin şi mixt) reprezintă o problemă permanentă la nivelul lotului
naţional de ju-jitsu.
Profilul
9.3.2. ju-jitsu-ka pentru sistemul competiţional duo-
demonstrativ
Sintetizând modul de manifestare şi componenţa sistemului duo-demon-

strativ, vom reţine că:
- este sistemul competiţional sportiv care etalează cel mai fidel arta nobilă
a samurailor;
- prezintă o complexitate mult mai mare decât a sistemului fighting;
- modul de prezentare a tehnicilor este mai subtil/elevat, punându-se
accentul şi pe calitatea actului motric executat armonios/cu măiestrie, şi nu
numai cu eficacitate ca la celălalt sistem;
- protagonişti acestui sistem tebuie să facă dovada unor aptitudini
coordinative de excepţie, atât din punctul de vedere individual, cât şi al
armoniei/coordonării perfecte cu partenerul de concurs;
- practicanţii de duo-demostrativ trebuie să probeze un anumit simţ artistic
al ritmului şi al tempoului, foarte necesar în buna desfăşurare a programului
prezentat;
- toţi aspiranţii sau practicanţii acestui sistem de concurs trebuie să facă
dovada unor calităţi morale esenţiale:
» altruism – pentru a accepta să fie proiectat de un număr foarte mare de
ori, inclusiv, acceptarea rigorilor antrenamentelor şi – nu de puţine ori – a
capriciilor colegului de echipă;
» imaginaţie – dincolo de celelalte criterii cerute de regulament, tehnica de
ju-jitsu IJJF trebuie să fie executată ,,cu sufletul‖, adică trăire, simţ pentru actul
motric executat cu armonie etc;
» aptitudini volitive (dorinţă de autodepăşire, tăria de a repeta de mii de ori
o tehnică, capacitate de îndurare a durerii – vezi ANEXA 10 etc);
» nu în ultimul rând, calităţi estetice; pentru că, dacă un pictor sau sculptor
impresionează prin calitatea artei sale, artistul marţial al sistemului duo-
demostrativ impresionează prin calitatea gestului motric dus spre perfecţiune
etc.
În sfârşit, în lumina celor prezentate mai sus, putem elabora profilul ju-
jitsu-ka pentru sistemul duo-demonstrativ: Schema nr. 6 – Profilul ju-jitsu-ka
pentru sistemul duo-demonstrativ.
178
 Imaginaţie
 Capacitate de
improvizaţie
 Controlul
emoţiilor /
tracului
 Talent
 Adaptabilitate
Schema nr. 6: Profilul ju-jitsu-ka pentru sistemul duo-demonstrativ
179
9.4. CONCLUZIILE CERCETĂRII PRELIMINARE
În urma analizei rezultatelor acestui studiu, vom sublinia următoarele

concluzii:
1. Din punct de vedere al măsurătorilor privind vârsta, greutatea, înălţimea
şi vechimea în practicarea ju-jitsu-lui:
- subiecţii pornesc de pe poziţii egale: conform măsurătorilor, cele două
grupe de studiu (A şi B) au înregistrat medii generale asemănătoare, ceea ce
confirmă faptul că nivelul de dezvoltare şi experienţă al sportivilor este
asemănător.
2. În ceea ce priveşte temperamentul:
- chestionarul aplicat evidenţiază că, la grupa ce practică sistemul
competiţional fighting, sportivii aleşi sunt non-emotivi şi echilibraţi, fac parte
din temperamentul sangvinic şi flegmatic, iar sportivii de la sistemul duo-
demonstrativ sunt colerici, pasionaţi, flegmatici și sangvinici conform rezul-
tatelor;
- considerăm că orice tip de temperament este potrivit pentru practicarea
ju-jitsu-lui ca metodă de loisir, însă pentru înalta performanţă, în cazul profilului
sportiv al practicantului care abordează secţiunea duo-demonstrativ cel mai
potrivită combinaţie de temperament ar fi: coleric-coleric, sangvinic-flegmatic şi
flegmatic-coleric, acest lucru reieșind din studiul temperamentelor şi experienţa
practică ca antrenor şi sportiv;
- pentru sportivul care abordează sistemul fighting cel mai potrivit tem-
perament ar fi: sangvinic şi flegmatic.
3. Din punct de vedere al agresivităţii:
- potrivit testului neparametric Mann-Whitney U, între cele două grupe s-a
constatat că nu există diferenţe semnificative statistic la agresivitate fizică şi
verbală şi există o diferenţă mică spre mijlocie la furie, mânie, ostilitate şi
agresivitate totală pentru sportivii din cadrul grupei A, comparativ cu cei din
grupa B.
- agresivitatea orientată şi educată în mod pozitiv are un efect benefic
pentru sportivii care participă la ambele secţiuni de concurs, observând că acești
sportivi au o conduită mai tolerantă.
- de asemenea, am remarcat că la subiecţii tineri, aspiranţi, dirijarea agre-
sivităţii se realizează cu o dificultate mai mare, fiind nevoie de o atenţie deo-
sebită, iar la juniori, agresivitatea este folosită în mod inteligent, datorită
experienţei acumulate, aducând un atuu în evoluţia competiţională;
4. Din punctul de vedere al testelor motrice:
- analizând rezultatele testelor psiho-motrice, putem concluziona că
sportivii grupei A prezintă performanțe superiore în cazul traseului psiho-fizic și
la testul Naveta, în timp ce sportivii grupei B obțin rezultate mai bune la testele
de suplețe, de măsurare a capacităților coordinative și „în pătrat‖. La testele de
echilibru, de apreciere a distanței, orientare spațio-temporală și de sărituri cu
180
coarda cele două grupe au înregistrate valori asemănătoare. În urma acestei
analize, reiese că proflul motric al sportivilor prezintă un cadru general comun și
câteva elemente distinctive care îi recomandă către un anumit sistem compe-
tițional.
5. Din punct de vedere al studiului privind conţinul tehnic şi procentajul
său în sistemul fighting:
- analizând cele două planuri competiţionale – evoluţia sportivilor în
concursuri la nivel naţional şi evoluţia sportivilor la nivel internaţional, putem
spune că diferenţele tehnice sunt foarte mari: la fighting (masculin+feminin)
internaţional se totalizează un număr de „1992‖ acţiuni finalizate cu ippon, iar
la nivel naţional doar „1256‖; acurateţea tehnică din ţara noastră este mult mai
redusă decât pe plan internaţional; în partea a doua şi a treia, lupta prezintă
aceleaşi tendinţe, desigur că datorită nivelului de pregătire psiho-motric, pe plan
internaţional tehnicile se realizează cu o eficienţă mai mare şi într-o manieră
mai spectaculoasă;
- în ceea ce priveşte partea a doua şi a treia a luptei, uneori lupta
sportivilor este dirijată de arbitru care poate influenţa timpul acordat celor două
părţi în funcţie de acţiunile sportivilor, acesta fiind forţat să aplice penalizări
pentru a impulsiona evoluţia meciurilor; inevitabil, la toate categoriile de greu-
tate lupta se continuă în partea a treia, unde se materializează printr-un număr
mare de fixări executate de sportivi;
- comparând cele şase categorii, se poate observa că cea mai folosită
lovitură de braţ pe plan internaţional indiferent de greutate este gyaku tsuki,
urmată de haito uchi şi, cu o pondere destul de redusă, uraken uchi, iar pe plan
naţional este haito uchi urmat de gyaku tsuki şi uraken;
- în ceea ce priveşte tehnica de lovire cu membrele inferioare, atât la nivel
naţional cât şi internaţional, cea mai folosită tehnică la categoriile de greutate
mică şi medie este reprezentată de yoko geri, urmată de mawashi geri, iar la
categoriile de greutate mare principalele tehnici folosite sunt mawashi geri şi
mae geri. Maniera de luptă este asemănătoare la diferitele categorii de greutate,
iar diferenţele de tehnică sunt date de calităţile morfologice şi motrice ale
sportivilor;
- în partea a doua şi a treia a luptei, s-a observat o tendinţă către anumite
procedee în cazul tehnicii de proiectare cu ajutorul braţelor: morote gari –
aruncarea cu priza ambelor braţe şi seoi nage (cu variantele sale); la tehnica de
proiectare cu ajutorul picioarelor: o soto gari/o soto otoshi, o uchi gari şi ashi
mochi;
- în grupa tehnicilor de proiectare cu ajutorul şoldului, cele mai utilizate au
fost koshi gruma şi harai goshi. În cazul tehnicilor de fixare, cele mai frecvente
au fost mune gatame şi kesa gatame, urmate de fixarea pe burtă – „bărcuţa‖;
- din punct de vedere al tehnicilor de abandon, cea mai folosită a fost juji
gatame, iar în ceea ce priveşte tehnica de strangulare, aceasta se realizează în
181
funcţie de situaţiile concrete din luptă, neexistând o anume tehnică preferată de
către sportivi;
Odată cu finalizarea acestui studiu de cercetare, am concretizat profilul
ju-jitsu-ka pentru ambele sisteme de concurs, definind totodată şi trăsăturile de
personalitate, conform testărilor efectuate.
Astfel, în urma cercetării constatative, putem susţine că ipoteza conform
căreia „profilul temperamental al sportivilor ce practică sistemul fighting este
diferit de cel al sporivilor ce practică sistemul duo-demonstrativ” este parţial
adevărată şi susţinută de rezultatele evidenţiate în cadrul testării.
De asemenea, am demonstrat că ipoteza conform căreia „profilul motric al
sportivilor ce practică sistemul fighting este diferit de cel al sportivilor ce
practică sistemul duo-demonstrativ” este confirmată, analizele efectuate ară-
tând solicitări diferite din partea sportivilor în funcţie de sistemul abordat.
Ipoteza conform căreia „bagajul tehnico-tactic manifestat în competiţiile
sportive este diferit în sistemul fighting de la o categorie de greutate la alta şi la
masculin şi la feminin, atât pe plan internaţional cât şi pe plan naţional” este
infirmată deoarece categoriile de greutate prezintă moduri de abordare ase-
mănătoare, singura diferenţă observându-se în ponderea procedeelor.
Ipoteza conform căreia „în prezent, în ju-jitsu sistemul fighting, tehnica
singulară se impune comparativ cu tehnica combinată ‖ a fost confirmată şi
susţinută în urma studiului efectuat, observându-se că, deşi ar trebui să se
puncteze combinaţia, mult mai apreciate sunt tehnicile singulare.
Pentru creşterea performanţelor sportive este necesară o nouă abordare a
laturei competiţionale sprijinite pe profilele psihomotrice care să răspundă
cerinţelor fiecărui sistem competiţional, iar acest lucru reise din nivelul
rezultatelor scăzute.
În urma formării profilului ju-jitsu-ka pentru sistemele competiţionale
specifice putem concluziona că un sportiv, pentru a accede spre înalta
performanţă trebuie să aibă, pe lângă talent, vocaţie şi calităţi motrice specifice,
calităţi morale, calităţi volitive, aptitudini coordinative, calităţi fizice şi psihice
şi, nu în ultimul rând, o pregătire tehnică completă şi variată.
Cunoaşterea profilelor motrice oferă sportivilor un ideal în formarea lor, iar
antrenorului un model de formare a sportivului.
9.5. RECOMANDĂRI PRIVIND ÎMBUNĂTĂŢIREA ACTIVITĂŢII

COMPETIŢIONALE DIN ROMÂNIA
Sintetizând rezultatele şi observaţiile din cercetarea noastră preliminară cu

analiza modului de manifestare a tehnicilor competiţionale aferente celor două
sisteme competiţionale ale ju-jitsu-lui IJJF, considerăm firesc să avansăm câteva
recomandări pentru activitatea viitoare care vizează partea experimentală:
- necesitatea unei abordări în funcţie de cerinţele actuale ale competiţiei
reprezintă una dintre soluţiile eficiente în creşterea performanţelor;
182
- în elaborarea planificărilor trebuie să ţinem cont de informaţiile oferite de
profilele motrice necesare cerinţele ambelor sisteme competiţionale;
- necesitatea unei strategii de îmbunătăţire a performanţelor sportive poate
oferi soluţii la situaţia actuală a stilului pe latura sportivă;
- profilul luptătorului pentru sistemul duo-demonstrativ trebuie să demons-
treze calităţi motrice specifice: supleţe, viteză în regim de forţă, forţă în regim
de coordonare, un bagaj impresionant de aptitudini coordinative, calităţi moral-
volitive deosebite, stăpânirea unui vast bagaj tehnic, calităţi artistice şi vocaţie
către acest sistem;
- profilul luptătorului de fighting trebuie să se evidenţieze prin talent în arte
marţiale şi vocaţie pentru acest sistem, cuprinzând calităţi psihice specifice:
rezistenţă la stres, dorinţă de autodepăşire, mentalitate de învingător, calităţi
motrice specifce: forţă explozivă, capacităţi coordinative, viteză, rezistenţă,
calităţi morale deosebite, fair play şi o tehnică specializată desăvârşită;
- exerciţiile folosite pentru perfecţionarea aptitudinilor motrice trebuie să
ţină seama de particularităţile de vârstă şi de sex ale sportivilor în vederea
asigurării atât a accesibilităţii, cât şi a atractivităţii, aplicându-se un număr optim
de repetări;
- în sistemul fighting, în special, se va insista pe formarea capacităţii de
ambidextrie şi asupra executării poziţiilor şi mişcărilor segmentelor în ambele
direcţii;
- pentru perfecţionarea plasticităţii sistemului neuro-muscular se vor folosi
combinaţii variate de poziţii şi mişcări în care succesiunea acestora să fie variată
în funcţie de bagajul motric propriu;
- rezultatele observate oferă un sprijin real în alegerea viitoarelor
mijloace pentru dezvoltarea strategiei de dezvoltare a practicanţilor de ju-jitsu la
juniori şi aspiranţi;
- rezultatele studiului au demonstrat că profilul practicantului de ju-jitsu
este unul deosebit de complex, iar la această vârstă este în plină formare.
Informaţiile oferite de acest studiu ne obligă să continuăm certetarea
noastră, în vederea unei abordări eficiente pe specificul fiecărui sistem
competiţional.
Introducerea în antrenamentul specific ju-jitsu-lui a unor metode neu-
tilizate în ju-jitsu considerăm că poate influenţa în mod pozitiv activitatea
noastră competiţională.
183
PARTEA A III- A
EFICIENŢA PREGĂTIRII
DIFERENŢIATE A PRACTICANŢILOR
DIN SISTEMELE FIGHTING
ŞI DUO-DEMONSTRATIV
184
CAPITOLUL 10
DESIGNUL OPERAŢIONAL AL CERCETĂRII
10.1. PREMISELE CERCETĂRII
Analizând rezultatele studiului preliminar, considerăm că este oportun să

realizăm o strategie de îmbunătăţire a nivelului de pregătire pentru aspiranţi şi
juniori din ju-jitsu pentru cele două sisteme. Cercetarea a pornit de la premisa că
îmbunătăţirea metodelor de antrenament specifice ju-jitsu-lui competiţional
poate influenţa în mod pozitiv performanţele motrice şi competiţionale ale
sportivilor din sistemul fighting şi duo-demonstrativ la nivelul juniorilor şi
aspiranţilor.
10.2. SCOPUL, OBIECTIVELE ŞI SARCINILE CERCETĂRII
Cercetarea de faţă intră în categoria cercetării aplicative, cu posibilităţi de

promovare a rezultatelor mai ales în practica de antrenament.
Scopul cercetării vizează evidenţierea evoluției pregătirii psiho-fizice a
practicanţilor din sistemele fighting şi duo-demonstrativ.
Monitorizarea antrenamentului şi dirijarea lui ştiintific vor evidenţia
importanţa aplicării metodelor propuse în antrenament şi plusul adus calităţilor
motrice şi psihice, aspect ce va conduce către rezultate superioare în competiţii.
În cadrul realizării acestei cercetări am urmărit atingerea următoarelor
obiective:
- elaborarea intervenţiei aplicative prin identificarea, implementarea şi
valorificarea celor mai eficiente metode şi măsuri de pregătire psiho-fizică, dar
şi tehnico-tactico-teoretică a componenţilor loturilor reprezentative ale clubului
Budo Seishin angrenaţi în sistemele duo-demonstrativ şi fighting;
- elaborarea conţinutului programelor de pregătire generală, tehnico-tactică
şi specifică a sistemelor abordate;
Sarcinile cercetării sunt:
- stabilirea eşantioanelor de lucru;
- stabilirea testelor şi probelor de evaluare;
- stabilirea metodelor de cercetare;
- stabilirea duratei experimentului;
- stabilirea locului de desfăşurare etc.;
- stabilirea datelor testărilor şi aplicarea lor;
- stabilirea metodelor de antrenament propuse pentru cele două secţiuni
competiţionale;
- utilizarea unor instrumente de evaluare obiective pentru a aprecia nivelul
pregătirii fizice generale, specifice şi tehnico-tactice;
- contabilizarea rezultatelor testării intermediare şi finale;
185
- observarea şi studierea efectelor aplicării metodelor de antrenament
propuse;
- analiza evoluţiilor motrice a sportivilor;
- analiza datelor, stabilirea concluziilor şi formularea recomandărilor.
- elaborarea unei lucrări cu o cât mai înaltă ţinută academică care să fie
utilă specialiştilor domeniului, implicit la creşterea performanţelor etc.
10.3. IPOTEZELE CERCETĂRII
În vederea atingerii scopului nostru am plecat de la următoarea premisă:

ameliorarea performanţelor motrice și îmbunătăţirea comportamentului teh-
nico-tactic şi psihologic al sportivilor din sistemele fighting şi duo-
demonstrativ se pot realiza prin utilizarea sistematică a unor mijloace de
acţionare care vizează pregătirea psihologică şi tehnico-tactică a sportivilor.
Plecând de la această premisă am formulat următoarele ipoteze:
- utilizarea în antrenament a unor programe cu metode specifice şi
nespecifice, selecţionate şi adaptate particularităţilor sistemelor fighting şi duo-
demonstrativ pot determina optimizarea procesului de pregătire psiho-fizică şi
tehnică specifică în ju-jitsu competiţional;
- implementarea accentuată a metodelor de pregătire psihologică poate
infuența decisiv nivelul de încredere în sine și indirect îmbunătăţirea
performanțelor în cadrul ambelor sisteme competiţionale.
10.4. ETAPELE DE DESFĂŞURARE A CERCETĂRII
Conform graficului iniţial de desfăşurare a cercetării prezentat în

preambulul lucrării noastre, în această ultimă etapă a demersului nostru ştiinţific
am realizat următoarele activităţi:
- aplicarea testării iniţiale februarie 2014:
- analiza, prelucrarea şi interpretarea rezultatelor din testarea iniţială şi
elaborarea studiului privind profilele motrice din ju-jitsu;
- definirea metodelor finale de pregătire pentru cele două sisteme;
- elaborarea şi implementarea strategiei de pregătire;
- aplicarea testării intermediare august 2014:
- analiza, prelucrarea şi interpretarea rezultatelor testării intermediare;
- readaptarea strategiei de antrenament şi în funcţie de rezultatele
competiţionale şi testarea intermediară;
- aplicarea testării finale februarie 2015:
- analiza, prelucrarea şi interpretarea rezultatelor testării finale;
- analiza rapoartelor de cercetare nr. 1, 2 şi 3;
- elaborarea tezei de doctorat.
186
10.5. SUBIECŢII CERCETĂRII
Pentru elaborarea acestei cercetări am folosit 20 de subiecţi din cadrul

categoriilor de vârstă aspiranţi 15-18 ani şi juniori 18-21 ani, repartizaţi în două
grupe de cercetare, numite grupa de control şi grupa de experiment.
În grupa de control au fost cuprinşi 10 sportivi participanţi ai ambelor
sisteme competiţionale dintre care: 2 sportive de sex feminin juniore, 2 sportive
de sex feminin aspirante, 3 sportivi juniori de sex masculin şi 3 sportivi de sex
masculin la nivel de aspiranţi.
În mod similar, în cadrul grupei de experiment au fost cuprinşi tot 10
sportivi participanţi ai ambelor sisteme competiţionale repartizaţi în aceeaşi
componenţă dintre care: 2 sportive de sex feminin juniore, 2 sportive de sex
feminin aspirante, 3 sportivi juniori de sex masculin şi 3 sportivi de sex
masculin la nivel de aspiranţi. Ambele grupe au date antropometrice, de vârstă
şi motrice apropiate, conform rezultatelor din studiul de cercetare efectuat în
partea a doua a lucrării. Repartizarea subiecţilor celor două grupe este realizată
în Tabelul nr. 70.
Tabelul nr. 70: Subiecţii celor două grupe de cercetare: grupa de control şi
grupa de experiment
Grupa de control Grupa de experiment
Nr. Înălţime Nr.
Greutate Greutate Înălţime
ord. Iniţiale (Kg)
(cm) ord. Iniţiale (Kg) (cm)
1 G.A. 56 166 1 C.C. 66 178

2 M.C. 52 172 2 B.D. 70 175
3 M.R. 69 179 3 S.G.A. 75 181
4 D.D. 66 170 4 A.F. 81 180
5 D.F. 47 150 5 M.M. 59 169
6 P.G. 59 174 6 P.C. 50 155
7 S.M. 54 166 7 D.F. 58 170
8 D.G. 49 161 8 K.I. 52 159
9 C.A. 68 175 9 C.N. 63 176
10 P.C. 62 170 10 I.R. 68 174
10.6. METODELE DE CERCETARE ŞI DE EVALUARE
În realizarea experimentului final am utilizat aproximativ aceleaşi metode

ca în cercetarea preliminară pe care le-am prezentat în partea a doua a lucrării la
subcapitolul „Metodele de cercetare‖:
- metoda documentării sau studierii bibliografiei;
187
- metoda studierii documentelor privind planificare antrenamentului
sportiv;
- metoda observaţiei;
- metoda reprezentării grafice;
- metoda experimentului;
- metoda statistico-matematică.
Pentru aprecierea cercetării experimentale am folosit următoarele teste de
apreciere a capacităţii motrice şi psihice folosite şi în cercetarea preliminară, şi
anume:
- traseul psiho-fizic;
- testul de supleţe dinamică;
- testul săriturii cu coarda;
- testul de măsurare a capacităţilor coordinative;
- testul de echilibru „Flamingo‖;
- testul de apreciere a distanţei;
- testul de viteză – coordonare „Naveta‖;
- testul „în pătrat‖;
- testul de orientare spaţio-temporală „Matorin‖.
- testul de măsurare a nivelului de încredere în forțele proprii (anexa
nr.11) aplicat în cadrul testării intermediare și testării finale.
Specific acestei etape am aplicat şi metoda statistică cu următoarele teste:
testul Mann-Whitney, testul Wilcoxon, testul Friedman pe care le prezentăm în
anexa nr. 12.
10.7. ASPECTE GENERALE PRIVIND INTERVENȚIA APLICATIVĂ
În funcție de planificarea anuală a antrenamentului sportiv, de repartiția

factorilor de antrenament în cadrul etapelor de pregătire și mai ales de parti-
cularitățile și necesitățile sportivilor, am utilizat metodele exemplificate în
cadrul celor două sisteme.
După cum am prezentat în partea teoretică, intervenția a avut trei direcții
majore:
1. Planificarea antrenamentului sportiv în funcţie de cerinţele competiţiilor
majore prezentate în ANEXA NR. 13;
2. Identificarea şi implementarea celor mai eficiente metode de dezvoltare
a componentei psihologice;
3. Aplicarea unor metode şi tehnici specifice şi nespecifice cu scopul de a
îmbunătăţi componentele fizice şi tehnice ale antrenamentului sportiv în cele
două sisteme competiţionale.
188
10.7.1. Intervenție aplicativă în cadrul sistemului fighting
Exercițiile folosite în pregătirea și antrenarea sportivilor din cadrul acestui

sistem au vizat îndeplinirea următoarelor obiective:
- influențarea pozitivă a calităților motrice și psihomotrice care sunt
implicate în cadrul sistemului fighting;
- dezvoltarea reacțiilor, a capacității de atac și contraatac;
- corectarea, mișcarea și dezvoltarea poziției de luptă statică și dinamică;
- perfecționarea tokui-waza și renzoku waza;
- îmbunătățirea execuției atacului singular în condiții de eficiență maximă;
- perfecționarea tehnicilor de abandon.
Programul a fost elaborat în conformitate cu particularitățile de vârstă și
de pregătire ale subiecților din cadrul grupei de experiment supus analizei.
Acesta a fost structurat pe întreaga perioadă competițională și a inclus
metodele exemplificate în cadrul părții I a lucrării, particularizate și adaptate în
funcție de nevoile fiecărui subiect. Intervenția s-a desfășurat pe parcursul celor
trei perioade competiționale.
Repartiția programelor a fost realizată în felul următor: luni și vineri
programul nr.1, marți și joi programul nr. 2 și miercuri și sâmbătă programul nr.
3. Toate aceste programe au completat sau au înlocuit, în funcție de perioada
competițională, antrenamentul uzual, iar durata programelor a variat între 35 și
45 minute.
Conținutul intervenției implementate în lecțiile de antrenament ale
sportivilor participanți în cadrul sistemului fighting:
Programul nr.1:
- Exercițiul 1: Kamae, joc de picioare în jurul unui punct, la semnal tokui waza-
te waza (partea I). (1’ x 3 serii Pa -1min.);
- Exercițiul 2: Kamae, joc de picioare în jurul unui punct, la semnal tokui waza-
ashi-waza (partea I). (1’ x 3 serii Pa- 1min.);
- Exercițiul 3: Tandoku renshu, tokui-waza (partea a II-a). (30‖ x 3 serii Pp 15
‖);
- Exercițiul 4: Tehnică de lovire la palmare (3min x 3 serii Pa- 3min);
- Exercițiul 5. Ichigyo-no-kumite - lupta pe o singură saltea (1 min x 3 serii Pa
30 sec);
-Exercițiul 6: Exerciții pentru pregătire psihologică (în funcție de reacția
subiecților este selecționat exercițiul).
Programul nr. 2:
-Ex. 1:Tokui waza partea I în linie (2 min.x 2 serii Pp-30 sec.);
-Ex. 2: Tokui waza partea I în tunel (2 min.x 2 serii Pp-3 sec);
-Ex. 3: Kakari geiko (1min x 6 serii Pa-30 sec);
-Ex. 4: Yaku soku geiko (3min x 3serii Pa -1min);
-Ex. 5: Randori (3min x 3 serii Pa -1min);
189
-Ex. 6: Exerciții pentru pregătire psihologică (în funcție de reacția subiecților
este selecționată metoda).
Program nr.3
- Ex. 1: Taninzu dori – partea I. (1’ x 3 serii Pp -30 sec.);
- Ex. 2: Sotai renshu – partea a-II-a. (2’ x 3 serii Pp 30 sec. );
- Ex. 3: Taninzu dori – partea a III-a (1min. 30‖ x 3 serii Pp 1 min);
- Ex. 4: Shihai (3min x 4 serii Pa- 3min);
- Ex. 5: Exerciții pentru pregătire psihologică (în funcție de reacția subiecților
este selecționat exercițiul);
-Ex. 6: Antrenament mental.
10.7.2 Intervenție aplicativă în cadrul sistemului duo- demonstrativ
Exercițiile folosite în pregătirea și antrenarea sportivilor au vizat înde-

plinirea obiectivelor:
- influențarea pozitivă a calităților motrice și psihomotrice care sunt
implicate în cadrul sistemului duo-demonstrativ;
- dezvoltarea atitudinii și reacțiilor în funcție de situațiile tehnice;
- perfecționarea atacului și finalizării tehnicilor;
- dezvoltarea vitezei de execuție a tehnicii în calitate de uke și tori;
- creșterea siguranței execuțiilor tehnice în condiții de concurs.
Programul a fost elaborat în conformitate cu particularitățile de vârstă și
de pregătire ale subiecților din cadrul grupei de experiment supus analizei.
Acesta a fost structurat pe întreaga perioadă competițională și a inclus
metodele exemplificate în cadrul părții I a lucrării, particularizate și adaptate în
funcție de nevoile fiecărei echipe, iar intervenția a fost împărțită pe parcursul
celor trei perioade competiționale. Repartiția programelor a fost realizată în felul
următor: luni și vineri programul nr. 1, marți și joi programul nr. 2 și miercuri și
sâmbătă programul nr. 3. Toate aceste programe au completat sau au înlocuit, în
funcție de perioada competițională, antrenamentul uzual, iar durata programelor
a variat între 35 și 45 minute.
Conținutul intervenției implementate în cadrul lecțiilor de antrenament ale
echipelor din cadrul sistemului duo-demonstrativ:
Programul nr. 1:
- Ex.1: Proiectări seriile 1-2-3-4- (3 repetări x 2 serii);
- Ex. 2: Metoda lucrului la distanţă (3 repetări x 3 serii Pa - 1min.);
- Ex. 3: Metoda segmentării tehnicii (repetarea primei părți din tehnică –
preatac, atac, eschivă, apărare) (5 repetări x 3 serii pp 15 ‖);
- Ex. 4: Metoda segmentării tehnicii (repetarea finalizărilor în mod individual)
(5 repetări x 3 serii pp 15‖);
- Ex. 5: Joc de mișcare pentru creșterea compatibilității între parteneri (tre-
nulețul, oglinda, mâna lipicioasă, baba oarba dirijată etc.).
190
Programul nr. 2:
- Ex. 1: Metoda lucrului la distanţă (3 repetări x 3 serii Pa- 1min);
- Ex. 2: Metoda lucrului cu încetinitorul (1 repetare x 1 serie);
- Ex. 3: Metoda segmentării tehnicii (repetarea primei părți din tehnică -preatac,
atac, eschivă, apărare/ repetarea proiectării/ repetarea finalizării) (2/2/2 repetări
x 2 serii Pp 15 ‖);
- Ex. 4: Shihai 2 x culoarea roșie, 2 x culoarea albastră;
- Ex. 5: Exerciții pentru pregătire psihologică (în funcție de reacția subiecților
este selecționat exercițiul).
Programul nr. 3:
- Ex. 1: Metoda lucrului cu umbra (2 repetări x 1serie);
- Ex. 2: Metoda executării tehnicilor cu ajutorul mijloacelor neconvenţionale (1
repetare);
- Ex. 3: Metoda lucrului în condiţii deosebite (1 repetare);
- Ex. 4: Metoda lucrului contratimp (3 repetări x 3serii);
- Ex. 5: Joc de mișcare pentru creșterea compatibilității între parteneri (trenu-
lețul, oglinda, mâna lipicioasă, baba oarba dirijată, bachet 2 la 2 etc.);
- -Ex. 6: Antrenament mental.
191
CAPITOLUL 11
REZULTATELE CERCETĂRII EXPERIMENTALE
11.1. REZULTATELE GRUPEI EXPERIMENTALE
11.1.1. Analiza rezultatelor şi interpretarea lor pentru traseul psiho-

fizic la grupa de experiment
În urma aplicării traseului psiho-fizic prezentăm în Tabelul nr. 71

rezultatele finale ale celor trei etape de evaluare, iar în Tabelul nr. 72
expunem analiza statistică a mediilor. Compararea şi evoluţia rangurilor prin
testul Friedman o realizăm în Tabelul nr. 73, iar în Tabelul nr. 74 prezentăm
analiza post-hoc realizată cu testul Wilcoxon.
Tabelul nr. 71: Rezultatele grupei de experiment pentru traseul psiho-fizic

Nr. crt. Iniţialele Evaluare 1 Evaluare 2 Evaluare 3
Timp S) Notă Timp S) Notă Timp S) Notă
1. C.C. 107 8 117 7 109 8
2. G.A. 117 7 102 9 100 10
3 S.G.A. 130 6 118 7 109 8
4 A.F 115 7 105 9 101 9
5. M.M. 110 7 108 8 105 9
6. V.A. 122 6 108 8 100 10
7. D.G. 114 7 107 8 105 9
8. K.I. 130 6 110 7 105 9
9. C.N. 113 7 110 7 105 7
10. I.R. 108 8 123 6 109 8
Tabelul nr. 72: Rezultate statistice pentru cele trei evaluări la grupa de
experiment-traseul psiho-fizic
Valori Diferenţă Abatere Ampli- Coef.
TESTARE Mediana Minim Maxim
medii medii standard tudine variaţie
Evaluare 1 116.60 -5.8 114.5 8.30 107 130 23 7.1%
Evaluare 2 110.80 -6.0 109.0 6.51 102 123 21 5.9%
Evaluare 3 104.80 -11.8 102.0 3.55 100 109 9 3.4%
192
Tabelul nr. 73: Mediile rangurilor şi rezultatele testului Friedman pentru
măsurători repetate la grupa de experiment-traseul psiho-fizic
TESTARE Ranguri medii Rezultate TEST
Evaluare 1 2.60 Chi-Square 10.400
Evaluare 2 2.20 df 2
Evaluare 3 1.20 Sig. (P) 0.006
Tabelul nr. 74: Diferenţa între evaluări realizată cu testul Wilcoxon cu corecţia
Bonferroni (α=0.017)- grupa de experiment traseul psiho-fizic
Diferenţă
EVALUĂRI Z P (Sig)
semnificativă
E1 vs E2 -1.480 0.139 Nu
E1 vs E3 -2.497 0.013 Da
E2 vs E3 -2.809 0.005 Da
La traseul psiho-fizic testul Friedman arată diferenţe semnificative statistic

între evaluări, χ2 (2) = 10.400, p = 0.006 < 0.05. Analiza post-hoc realizată cu
testul Wilcoxon, cu aplicarea corecţiei Bonferroni (α=0.017), a evidenţiat
existenţa a două perechi de evaluări cu diferenţe semnificative statistic. Dife-
renţele sunt semnificative între E1 şi E3 şi între E2 şi E3 (p < 0.017). Timpul
mediu a scăzut de la 116.60 la evaluarea iniţială la 104.80 secunde la evaluarea
finală. Respingem ipoteza nulă şi acceptăm ipoteza cercetării conform căreia
diferenţele între rezultatele celor trei evaluări sunt semnificative statistic. În
Figura nr. 43 sunt prezentate valorile şi evoluţia rangurilor medii la grupa de
experiment în cadrul traseului psiho-fizic la cele trei evaluări.
Figura nr. 44: Reprezentarea grafică a celor trei evaluări pentru traseul psiho-
fizic – grupa experiment
193
11.1.2. Analiza rezultatelor şi interpretarea lor pentru testul de supleţe
la grupa de experiment
În urma aplicării testului de supleţe, prezentăm în Tabelul nr. 75 rezultatele

finale la cele trei etape de evaluare, iar în Tabelul nr. 76 analiza statistică a
mediilor. Compararea şi evoluţia rangurilor prin testul Friedman o realizăm în
Tabelul nr. 77, iar în Tabelul nr. 78 prezentăm analiza post-hoc realizată cu
testul Wilcoxon.
Tabelul nr. 75: Rezultatele grupei de experiment pentru testul de supleţe

Nr. crt Iniţialele Evaluare 1 Evaluare 2 Evaluare 3
Nr. de Notă Nr. de Notă Nr. de Notă
repetări repetări repetări
1. C.C. 28 5 30 6 35 9
2. G.A. 29 6 33 8 39 10
3 S.G.A. 23 4 33 8 35 9
4 A.F 31 7 34 8 35 9
5. M.M. 30 6 33 8 34 8
6. V.A. 31 7 35 9 37 10
7. D.G. 30 6 33 8 36 9
8. K.I. 29 6 31 7 34 8
9. C.N. 25 4 33 8 35 9
10. I.R. 32 7 33 8 35 9
experiment – testul de supleţe
Valori Diferenţ Median Abatere Mini Maxi Ampli Coef.
TESTARE
medii ă medii a standard m m -tudine variaţie
Evaluare 1 28.80 4.00 29.50 2.82 23 32 9 9.8%
Evaluare 2 32.80 2.70 33.00 1.40 30 35 5 4.3%
Evaluare 3 35.50 6.70 35.00 1.51 34 39 5 4.3%
Tabelul nr. 77: Mediile rangurilor şi rezultatele realizate prin Testul Friedman
pentru măsurători repetate la grupa de experiment – testul de supleţe
Evaluare 3 3.00 Sig. (P) <0.001
194
Tabelul nr. 78: Diferenţa între evaluări realizată prin testul Wilcoxon cu
corecţia Bonferroni (α=0.017) pentru grupa de experiment – testul de supleţe
Diferenţă
EVALUARI Z P (Sig)
semnificativă
E1 vs E2 -2.814 0.005 Da
E1 vs E3 -2.809 0.005 Da
E2 vs E3 -2.825 0.005 Da
Conform testului neparametric Friedman, există diferenţe semnificative

statistic la acest test între cele trei evaluări, χ2 (2) = 20.000, p < 0.001 < 0.05.
Analiza post-hoc cu aplicarea corecţiei Bonferroni a evidenţiat diferenţe
semnificative statistic între toate perechile de evaluări p < 0.017 .
Numărul de repetări a crescut de la 28.80 la evaluarea iniţială la 35.50 la
evaluarea finală. În concluzie, respingem ipoteza nulă şi acceptăm ipoteza
cercetării conform căreia diferenţele între rezultatele celor trei evaluări sunt
semnificative statistic. Reprezentarea prin intermediul Figurii nr. 45 redă şi
evoluţia rangurilor medii la grupa de experiment.
Figura nr. 45: Reprezentarea grafică a valorilor celor trei evaluări testul
supleţe dinamică – grupa experiment
195
11.1.3. Analiza rezultatelor şi interpretarea lor pentru testul d e
sărituri cu coarda la grupa de experiment
În urma aplicării testului de sărituri cu coarda prezentăm în Tabelul nr. 79

rezultatele finale la cele trei etape de evaluare, iar în Tabelul nr. 80 evidenţiem
rezultatele statistice. Compararea şi evoluţia rangurilor prin testul Friedman o
realizăm în Tabelul nr. 81, iar în Tabelul nr. 82 prezentăm analiza post-hoc
realizată cu testul Wilcoxon.
Tabelul nr. 79: Rezultatele grupei de experiment pentru testul de sărituri cu

coarda la cele trei evaluări
Nr. crt. Iniţialele Evaluare 1 Evaluare 2 Evaluare 3
Nr. de Notă Nr. de Notă Nr. de Notă
1. C.C. 13 5 18 7 23 9
2. G.A 16 6 25 10 27 10
3 S.G.A. 14 5 18 7 20 8
4 A.F 17 6 22 8 23 9
5. M.M. 12 5 17 6 20 8
6. V.A. 15 6 23 9 27 2010
7. D.G. 14 5 20 8 25 10
8. K.I. 13 5 17 7 20 8
9. C.N. 12 5 20 8 23 9
10. I.R. 15 6 22 8 23 9
experiment – testul de sărituri cu coarda
Evaluare 1 14.10 6.10 14.00 1.66 12 17 5 11.8%
Evaluare 2 20.20 2.90 20.00 2.74 17 25 8 13.6%
Evaluare 3 23.10 9.00 20.75 2.64 20 27 7 11.4%
pentru măsurători repetate la grupa de experiment – testul de sărituri cu coarda
196
corecţia Bonferroni (α=0.017) pentru grupa de experiment – testul de sărituri
cu coarda
Diferenţă
EVALUARI Z P (Sig)
semnificativă
E1 vs E2 -2.814 0.005 Da
E1 vs E3 -2.814 0.005 Da
E2 vs E3 -2.816 0.005 Da
La testul de sărituri cu coarda există diferenţe semnificative statistic între

cele trei evaluări. Conform testului Friedman, χ2 (2) = 20.000, p< 0.001 < 0.05.
Analiza post-hoc realizată cu testul Wilcoxon arată că există diferenţe sem-
nificative statistic între toate perechile de evaluări, acestea având p < 0.017.
Media a crescut de la 14.10 la evaluarea iniţială la 23.10 repetări la evaluarea
finală. În concluzie, respingem ipoteza nulă şi acceptăm ipoteza cercetării
conform căreia diferenţele între rezultatele celor trei evaluări sunt semnificative
statistic. În Figura nr. 46 se evidenţiază şi evoluţia rangurilor medii la grupa de
experiment.
Figura nr. 46: Reprezentarea grafică avalorilor celor trei evaluări la grupa de
experiment – testul de sărituri cu coarda
11.1.4. Analiza rezultatelor şi interpretarea lor la testul de măsurare a

În urma aplicării traseului de măsurare a capacităţilor coordinative, pre-

zentăm în Tabelul nr. 83 rezultatele finale la cele trei testări, iar în Tabelul nr.
84 analiza statistică a rezultatelor. Compararea şi evoluţia rangurilor prin testul
Friedman o realizăm în Tabelul nr. 85, iar în Tabelul nr. 86 prezentăm analiza
post-hoc realizată cu testul Wilcoxon.
197
Tabelul nr. 83: Rezultatele grupei de experiment la testul de măsurare a
capacităţilor coordinative la cele trei evaluări
Nr ord. Iniţiale Etapa Item Item 2 Item 3 Item Media Media
Subiecţi Testată Nota
1 Nota Nota Nota4 Nota
finală generală
1. C.C. T 1 5 5 6 6 6
T2 8 9 8 7 8 8
T3 9 10 9 9 9
2. G.A. T 1 7 7 6 8 7
T2 8 8 9 9 9 8
T3 9 9 10 9 9
3. S.G.A. T 1 7 5 5 6 6
T2 8 9 8 8 8 8
T3 10 9 10 10 10
4. A.F. T 1 8 6 6 7 7
T2 8 7 8 8 8 8
T3 9 7 8 9 8
5. M.M. T 1 4 5 5 7 5
T2 7 8 7 8 8 7
T3 9 9 9 9 9
6. V.A. T 1 6 5 6 6 6
T2 8 9 8 7 8 7
T3 8 10 9 8 7
7. D.G. T 1 5 5 6 7 6
T2 10 9 8 9 9 8
T3 9 10 9 10 10
8. K.I. T1 7 6 7 6 7
T2 9 8 8 9 9 8
T3 9 9 8 10 9
9. C.N. T 1 8 7 5 6 7
T2 8 9 6 7 6 7
T3 9 10 7 8 9
10. I.R. T1 5 5 5 6 5
T2 7 8 6 8 7 7
T3 8 9 8 10 9
experiment – testul de măsurare a capacităţilor coordinative
Evaluare 1 6.20 1.80 6 0.79 5 7 2 12.7%
Evaluare 2 8.00 0.90 8 0.94 6 9 3 11.8%
Evaluare 3 8.90 2.70 9 0.88 7 10 3 9.8%
198
pentru măsurători repetate la grupa de experiment – testul de măsurare a

Bonferroni (α=0.017) testul de măsurare a capacităţilor coordinative
Diferenţă
EVALUĂRI Z P (Sig)
semnificativă
E1 vs E2 -2.716 0.007 Da
E1 vs E3 -2.831 0.005 Da
E2 vs E3 -1.983 0.047 Nu
Testul Friedman indică diferenţe semnificative statistic între cele trei

evaluări la măsurarea capacităţilor coordinative, χ2 (2) = 15.081, p = 0.001 <
0.05. Analiza post-hoc indică două perechi de evaluări cu diferenţe
semnificative statistic, între E1 şi E2, şi între E1şi E3. Pentru perechile de
evaluări semnificative valoarea pragului de semnificaţie este p < 0.017. Media
notelor a crescut de la 6.20 la evaluarea iniţială la 8.90 la evaluarea finală.
Respingem ipoteza nulă şi acceptăm ipoteza cercetării conform căreia
diferenţele între rezultatele celor trei evaluări sunt semnificative statistic.
Reprezentarea grafică din Figura nr. 47 redă evoluţia rangurilor medii la grupa
de experiment.

experiment – capacităţi coordinative
199
11.1.5. Analiza rezultatelor şi interpretarea lor la testul de echilibru –
„Flamingo”
În urma aplicării testului de echilibru – „Flamingo‖ prezentăm în Tabelul
nr. 87 rezultatele finale la cele trei etape de evaluare, iar în Tabelul nr. 88
prezentăm analiza statistică a mediilor. Compararea şi evoluţia rangurilor prin
testul Friedman o realizăm în Tabelul nr. 89, iar în Tabelul nr. 90 prezentăm
analiza post-hoc realizată cu testul Wilcoxon.
Tabelul nr. 87: Rezultatele grupei de experiment la testul de echilibru –

„Flamingo”la cele trei evaluări
Nr. Iniţiale Evaluare 1 Evaluare 2 Evaluare 3
crt. Nr. de Notă Nr. de Notă Nr. de Notă
dezechilibrări dezechilibrări dezechilibrări
1. C.C. 10 7 9 8 8 8
2. G.A. 9 7 8 8 1 10
3. S.G.A. 13 6 8 8 5 9
4. A.F 12 6 7 8 7 9
5. M.M. 19 5 12 6 8 8
6. V.A. 10 7 5 9 3 10
7. D.G. 9 7 6 9 4 10
8. K.I. 14 6 9 8 4 10
9. C.N. 18 5 8 8 9 7
10. I.R. 19 5 5 9 1 10
experiment – testul „Flamingo”
Evaluare 1 13.30 -5.60 12.50 4.06 9 19 10 30.5%
Evaluare 2 7.70 -2.70 8.00 2.11 5 12 7 27.4%
Evaluare 3 5.00 -8.30 3.25 2.91 1 9 8 58.1%
pentru măsurători repetate la grupa de experiment – testul „Flamingo”
Evaluare 3 1.15 Sig. (P) <0.001
200
corecţia Bonferroni (α=0.017) pentru grupa de experiment la testul
„Flamingo”
Diferenţă
EVALUARI Z P (Sig)
semnificativă
E1 vs E2 -2.823 0.005 Da
E1 vs E3 -2.807 0.005 Da
E2 vs E3 -2.494 0.013 Da
La testul de echilibru – „FLAMINGO‖, conform testului de semnificaţie

Friedman există diferenţe semnificative statistic între cele trei evaluări, χ2 (2) =
17.897, p < 0.001 < 0.05. Analiza post-hoc realizată cu testul Wilcoxon a
evidenţiat diferenţe semnificative statistic între toate perechile de evaluări,
acestea având pragul de semnificaţie p < 0.017. Numărul mediu de
dezechilibrări a scăzut de la 13.30 la evaluarea iniţială la 5.00 la evaluarea
finală. Respingem ipoteza nulă şi acceptăm ipoteza cercetării conform căreia
diferenţele între rezultatele celor trei evaluări sunt semnificative statistic. Figura
nr. 48 evidenţiază evoluţia rangurilor medii la grupa de experiment.
Figura nr. 48: Reprezentarea grafică a valorilor celor trei evaluări la grupa de
experiment – Testul de echilibru „FLAMINGO”
11.1.6. Analiza rezultatelor şi interpretarea lor pentru Testul de

apreciere a distanţei (7m)
În urma aplicării testului de apreciere a distanţei (7 m), prezentăm în

Tabelul nr. 91 rezultatele finale la cele trei etape de evaluare, iar în Tabelul nr.
92 evidenţiem analiza statistică a mediilor. Compararea şi evoluţia rangurilor
201
prin testul Friedman o realizăm în Tabelul nr. 93, iar în Tabelul nr. 94
prezentăm analiza post-hoc realizată cu testul Wilcoxon.
Tabelul nr. 91: Rezultatele grupei de experiment la testul de apreciere a

distanţei (7m)
GRUPA DE EXPERIMENT
Nr. Crt. Subiecţi Evaluare Deviaţia „ Dista Note Medi a
-‖stg [cm] 0‖ nţa pe Gen.
„+‖dr [c m] XC E
1. C.C. E1 - 20 20 580 8
E2 - 20 20 580 8 8
E3 - 10 10 590 9
2. G.A. E1 - 30 30 570 7
E2 - - - 600 10 9
E3 - - - 600 10
3. S.G.A E1 20 - 20 580 8
. E2 30 - 30 570 7 8
E3 10 - 10 610 9
4. A.F. E1 - 30 30 570 7
E2 - 20 20 580 8 8
E3 - 10 10 610 9
5. M.M. E1 20 - 20 580 8
E2 - - - 600 10 9
E3 - - - 600 10
6. V.A. E1 - 30 30 630 7
E2 - - - 600 10 10
E3 - - - 600 10
7. D.G. E1 30 - 30 630 9
E2 - - - 600 10 10
E3 - - - 600 10
8. K.I. E1 - 60 60 640 4
E2 10 - 10 590 9 7
E3 10 - 10 590 9
9. C.N. E1 20 - 20 580 8
E2 10 - 10 610 9 9
E3 - - 600 10
10. I.R. E1 40 - 40 640 6
E2 - 20 20 580 8 8
E3 - - 30 600 10
MEDIA FINALĂ PENTRU GRUPA DE 8.6
EXPERIMENT
202
experiment – testul de apreciere a distanţei (7 m)
Evaluare 1 600 -9 580 30.55 570 640 70 5.1%
Evaluare 2 591 9 595 12.87 570 610 40 2.2%
Evaluare 3 600 0 600 6.67 590 610 20 1.1%
pentru măsurători repetate la grupa de experiment testul de apreciere a
distanţei
corecţia Bonferroni (α=0.017) pentru grupa de experiment testul de apreciere a
distanţei
Diferenţă
EVALUARI Z P (Sig)
semnificativă
E1 vs E2 -0.837 0.402 Nu
E1 vs E3 -0.205 0.837 Nu
E2 vs E3 -1.625 0.104 Nu
Testul neparametric Friedman arată pentru testul de apreciere a distanţei

(7m) că nu există diferenţe semnificative statistic între cele trei evaluări, χ2 (2)
= 1.235, p = 0.539 > 0.05. Analiza post-hoc realizată cu testul Wilcoxon
confirmă prin valoarea p > 0.017 pentru toate perechile de evaluări. Aprecierea
medie a distanţei şi-a păstrat valoarea (600 cm) în prima şi ultima evaluare,
prezentând o mică scădere în a doua evaluare. Nu respingem ipoteza nulă
conform căreia diferenţele între rezultatele celor trei evaluări nu sunt
semnificative statistic. Reprezentarea grafică redă evoluţia rangurilor medii la
grupa de experiment.
203
Figura nr. 49: Reprezentarea grafică a valorilor celor trei evaluări la grupa de
experiment – Aprecierea distanţei (7m)
11.1.7. Analiza rezultatelor şi interpretarea lor la testul de viteză –

coordonare „NAVETA” (10 X 5 m)
În urma aplicării traseului psiho-fizic prezentăm în Tabelul nr. 95
rezultatele finale la cele trei etape de evaluare, iar în Tabelul nr. 96 prezentăm
analiza statistică a mediilor. Compararea şi evoluţia rangurilor prin testul
Tabelul nr.95: Rezultatele grupei de experiment la testul de viteză – coor-
donare „Naveta” pentru cele trei evaluări
Nr. Iniţialele Evaluare 1 Evaluare 2 Evaluare 3
crt. Timp Notă Timp Notă Timp Notă Medie
(S) (S) (S)
1. C.C. 22 6 18 8 16 9 7
2. G.A. 20 7 14 10 14 10 9
3 S.G.A. 26 5 20 7 20 7 8
4 A.F 22 6 18 8 16 9 8
5. M.M. 22 6 16 9 16 9 8
6. V.A. 24 5 14 10 14 10 8
7. D.G. 22 6 14 10 14 10 8
8. K.I. 29 5 18 8 18 8 7
9. C.N. 22 6 18 8 16 9 7
10. I.R. 25 5 18 8 16 9 7
204
experiment – testul „Naveta”
Evaluare 1 23.40 -6.60 22.00 2.63 20 29 9 11.3%
Evaluare 2 16.80 -0.80 18.00 2.15 14 20 6 12.8%
Evaluare 3 16.00 -7.40 14.50 1.89 14 20 6 11.8%
pentru măsurători repetate la grupa de experiment – testul „Naveta”
Ranguri
TESTARE Rezultate TEST
medii
Evaluare 3 1.30 Exact Sig. (P) <0.001
Tabelul 98: Diferenţa între evaluări realizată prin testul Wilcoxon cu corecţia
Bonferroni (α=0.017) pentru grupa de experiment testul „Naveta”
Diferenţă
EVALUARI Z P (Sig)
semnificativă
E1 vs E2 -2.818 0.005 Da
E1 vs E3 -2.869 0.004 Da
E2 vs E3 -2.000 0.046 Nu
La testul de viteză-coordonare „Naveta‖, conform testului neparametric

18.59, p < 0.001 < 0.05. Analiza post-hoc a evidenţiat diferenţe semnificative
statistic între perechile de evaluări E1 şi E2, E1 şi E3. Pentru perechile de
evaluări semnificative valoarea pragului de semnificaţie este p < 0.017. Timpul
mediu a scăzut de la 23.40 secunde la evaluarea iniţială la 16 secunde la
evaluarea finală. Respingem ipoteza nulă şi acceptăm ipoteza cercetării conform
căreia diferenţele între rezultatele celor trei evaluări sunt semnificative statistic.
Graficul evidenţiază şi evoluţia rangurilor medii la grupa de experiment Figura
nr. 50.
205
Figura nr. 50: Reprezenarea grafică a valorilor la cele trei evaluări la grupa
de experiment – testul viteză-coordonare „Naveta”
11.1.8. Analiza rezultatelor şi interpretarea lor la testul de orientare
spaţio-temporală „MATORIN”
În urma aplicării testului de orientare spaţio-temporală „Matorin‖, pre-

zentăm în Tabelul nr. 99 rezultatele finale la cele trei etape de evaluare, iar în
Tabelul nr. 100 evidenţiem rezultatele statistice ale mediilor. Compararea şi
evoluţia rangurilor prin testul Friedman o realizăm în Tabelul nr. 101, iar în
Tabelul nr. 102 prezentăm analiza post-hoc realizată cu testul Wilcoxon.
206
Tabelul nr.99 : Rezultatele grupei de experiment pentru testul MATORIN
Nr. Iniţi Etap Dreapta Stânga Med Me
or ale a Săritura 1 Săritura 2 Săritura3 Săritura 4 ia dia
d. final gen
Nr. No Nr. No Nr. No Nr. Not ă er
gr. ta gr. ta gr. ta gr. a ală
E1 190 6 230 7 200 6 180 6 6
E2 260 7 300 8 220 7 260 8 8
1. C.C. E3 330 9 360 10 360 10 260 8 9 8
E1 260 7 240 7 - 4 200 6 6
E2 300 8 330 9 330 9 330 9 9
2. G.A . E3 360 10 360 10 360 10 360 10 10 8
E1 - 4 180 5 200 6 250 7 6
E2 310 8 320 8 260 7 270 8 7
3. S.G. E3 320 8 330 9 310 8 340 9 9 7
A. E1 230 7 200 6 130 5 230 7 6
E2 290 8 330 9 290 8 220 8 8
4. A.F. E3 330 9 340 9 310 8 320 9 9 8
5. M.M E 1 190 6 200 6 - 4 170 5 5 7
. E2 300 8 310 8 260 7 290 8 8
E3 310 8 330 9 310 8 320 8 8
E1 200 6 270 8 210 7 230 7 7
E2 360 10 330 9 360 10 360 10 10
6. V.A. E3 360 10 370 10 360 10 375 10 10 9
E1 200 6 220 7 170 5 250 7 6
E2 300 8 330 9 330 9 330 9 9
7. D.G. E3 360 10 360 10 360 10 370 10 10 8
E1 - 4 175 5 100 5 - 4 5
E2 330 9 300 8 340 9 260 8 9
8. K.I. E3 300 8 340 9 330 9 350 9 9 8
E1 140 5 200 6 170 5 230 7 6
E2 300 8 330 9 350 9 330 9 9
9. C.N. E3 330 9 360 10 360 10 360 10 10 8
E1 195 6 200 6 210 7 - 4 6
E2 230 7 340 9 330 9 330 9 9
1 I.R. E3 330 9 360 10 360 10 360 10 10 8
0
.
207
Tabelul nr. 100: Rezultatele statistice pentru cele trei evaluări ale grupei de
experiment la testul MATORIN
TESTARE
Evaluare 1 5.90 2.70 6.00 0.57 5 7 2 9.6%
Evaluare 2 8.60 0.80 9.00 0.84 7 10 3 9.8%
Evaluare 3 9.40 3.50 9.00 0.70 8 10 2 7.4%
Tabelul nr. 101: Mediile rangurilor şi rezultatele realizate prin Testul

Friedman pentru măsurători repetate la grupa de experiment- testul MATORIN
Evaluare 3 2.85 Sig. (P) <0.001
corecţia Bonferroni (α=0.017) pentru grupa de experiment testul MATORIN
Diferenţă
EVALUARI Z P (Sig)
semnificativă
E1 vs E2 -2.871 0.004 Da
E1 vs E3 -2.879 0.004 Da
E2 vs E3 -2.530 0.011 Da
Testul neparametric Friedman indică diferenţe semnificative statistic între

rezultatele evaluărilor la testul MATORIN, χ2 (2) = 18.865, p < 0.001 < 0.05.
Analiza post-hoc a evidenţiat diferenţe semnificative statistic între toate
perechile de evaluări. Pentru perechile de testări semnificative valoarea pragului
de semnificaţie a fost p < 0.017. Media notelor a crescut de la 5.90 la evaluarea
iniţială la 9.40 la evaluarea finală. În concluzie, respingem ipoteza nulă şi
acceptăm ipoteza cercetării conform căreia diferenţele între rezultatele celor trei
evaluări sunt semnificative statistic. Figura nr. 51 prezintă evoluţia mediilor şi
rangurilor la grupa de experiment.

experiment – testul MATORIN
208
11.1.9. Analiza rezultatelor şi interpretarea lor la testul „în pătrat”
În urma aplicării testului „în pătrat‖ prezentăm în Tabelul nr. 103 rezul-
tatele finale la cele trei etape de evaluare, iar în Tabelul nr. 104 evidenţiem
analiza statistică a mediilor. Compararea şi evoluţia rangurilor prin testul
Tabelul nr. 103: Rezultatele grupei de experiment pentru testul „în pătrat”
Evaluare 1 Evaluare 2 Evaluare 3 Media
Nr. Iniţial Ti Ti celor 3
Ctr. ele Timp Erori Timp NotăTi mp Ero
mp
Not Tim Ero
mp
No evalu
final ri ă p ri tă ări
fina l fina l
1. C.C. 7,8 5 8,6 6 6’’ 2 6‖4 8 2 6‖2 8 7

5’’8
2. G.A. 7 4 7,8 7 6‖5 1 6‖7 8 6‖ - 6‖ 9 8
S.G.
3. A 8,5 2 8,9 6 5‖4 10 7‖4 7 6‖3 8 7‖9 7 7
.
4. A.F 6,9 2 7,2 7 5‖4 2 5‖8 9 5‖5 4 6‖3 8 8
5. M.M. 8,1 3 8,8 6 4‖8 3 5‖4 9 4‖4 3 5’’ 10 8
7‖
6. V.A. 7,2 2 7,6 7 6‖8 1 8 5‖1 5 6‖1 9 8
7. D.G. 7,5 2 7,9 7 4‖5 2 4‖9 10 4‖8 1 5‖ 10 9
8. K.I. 8,5 1 8,7 6 5‖4 10 7‖4 7 6‖3 8 7‖9 7 7
9. C.N. 6,8 4 7,6 7 5‖7 2 6‖1 8 5‖3 3 5‖9 9 8
1
I.R. 7,4 4 8,2 6 6‖5 1 6‖7 8 7‖1 - 7‖1 7 7
0.
209
experiment pentru testul „în pătrat”
Evaluare 1 8.13 -1.75 8.05 0.59 7 9 2 7.3%
Evaluare 2 6.38 -0.04 6.55 0.83 5 7 3 13.0%
Evaluare 3 6.34 -1.79 5.93 1.02 5 8 3 16.1%

Friedman pentru măsurători repetate la grupa de experiment – testul „în
pătrat”
corecţia Bonferroni (α=0.017) pentru grupa de experiment la testul „în pătrat”
Diferenţă
EVALUARI Z P (Sig)
semnificativă
E1 vs E2 -2.810 0.005 Da
E1 vs E3 -2.803 0.005 Da
E2 vs E3 -0.102 0.918 Nu
La proba „în pătrat‖, testul Friedman indică diferenţe semnificative între

rezultatele celor trei evaluări: χ2 (2) = 15.000, p = 0.001 < 0.05. Analiza post-
hoc a evidenţiat diferenţe semnificative statistic între două perechi de evaluări
E1 şi E2, E1 şi E3. Pentru perechile de evaluări semnificative valoarea pragului
de semnificaţie a fost p < 0.017. Timpul mediu a scăzut de la 8.13 la evaluarea
iniţială la 6.34 secunde la evaluarea finală. Respingem ipoteza nulă şi acceptăm
ipoteza cercetării conform căreia diferenţele între rezultatele celor trei evaluări
sunt semnificative statistic. Reprezentarea grafică din Figura nr. 52 arată
evoluţia mediilor şi rangurilor la grupa de experiment pentru testul „în pătrat‖.
210
.

experiment – testul „în pătrat”
11.1.10. Analiza rezultatelor şi interpretarea lor la testul de încredere
Rezultatele testului de încredere în cadrul celor două evaluări au fost

înregistrate în Tabelul nr. 107:
Tabelul nr. 107: Rezultatele grupei de experiment la cele două evaluări ale
testului de încredere
Nr. Iniţialele Evaluare 1 Evaluare 2
crt. Punctaj Nivel Punctaj Nivel
1. C.C. 22 slab 32 mediu

2. G.A. 24 slab 41 ridicat
3 S.G.A. 25 mediu 27 mediu
4 A.F 24 slab 43 ridicat
5. M.M. 31 mediu 30 mediu
6. V.A. 29 mediu 47 ridicat
7. D.G. 27 mediu 49 ridicatu
8. K.I. 23 slab 29 mediu
9. C.N. 21 slab 23 slab
10. I.R. 24 slab 36 mediu
Media generală 25 35,7
Abatere standard 3,13 8,91
Valoare maximă 31 49
Valoare minimă 21 23
Mediana 24 34
În urma analizei rezultatelor se observă că în cadrul primei evaluări

valoarea minimă a fost de 21, iar în cadrul celei de-a doua de 23, valoarea
maximă a fost de 31 de puncte la prima evaluare și de 49 puncte la a doua
211
evaluare. Prima evaluare a avut o medie de 25 puncte, iar a doua evaluare a avut
media generală 35,7, înregistrându-se o îmbunătățire cu 10,7 puncte.
După aplicarea primei testări, am observat că avem 6 sportivi cu nivel de
încredere slab și 4 sportivi cu nivel de încredere mediu. Testarea a doua a
evidențiat 1 sportiv cu nivel de încredere slab, 5 sportivi cu nivel de încredere
mediu și 4 sportivi cu nivel de încredere ridicat.
Reprezentarea grafică a rezultatelor grupei de experiment este realizată în
Figura nr. 53.
Figura 53: Reprezentarea grafică a celor două evaluări la grupa de experiment

pentru testul de încredere
11.2. REZULTATELE GRUPEI DE CONTROL
11.2.1. Analiza rezultatelor şi interpretarea lor pentru traseul psiho-

fizic la grupa de control
În urma aplicării traseului psiho-fizic la grupa de control prezentăm în

Tabelul nr. 108 rezultatele finale la cele trei etape de evaluare, iar în Tabelul nr.
109 evidenţiem rezultatele statistice ale mediilor. Compararea şi evoluţia
rangurilor prin testul Friedman o realizăm în Tabelul nr. 110, iar în Tabelul nr.
111 prezentăm analiza post-hoc realizată cu testul Wilcoxon.
212
Tabelul nr. 108: Rezultatele grupei de control la traseul psiho-fizic
crt Timp (S) Notă Timp (S) Notă Timp (S) Notă
1. B.D. 109 8 104 9 100 10
2. M.C. 108 8 110 7 106 8
3. M.R. 130 6 115 7 107 8
4. D.D. 106 8 120 6 109 8
5. D.F. 130 6 107 8 105 9
6. P.G. 109 8 109 8 103 9
7. S.M. 109 8 113 7 110 7
8. M.C.I 108 8 121 6 118 7
9. C.A. 130 6 108 8 106 8
10. P.C. 119 7 105 8 103 9
control – traseul psiho-fizic
Evaluare 1 115.80 -4.60 109.00 10.39 106 130 24 9.0%
Evaluare 2 111.20 -4.50 109.50 5.92 104 121 17 5.3%
Evaluare 3 106.70 -9.10 103.50 4.95 100 118 18 4.6%
Tabelul nr. 110: Mediile rangurilor şi rezultatele realizate prin testul

Friedman pentru măsurători repetate în cadrul grupei de control la traseul
psiho-fizic
corecţia Bonferroni (α=0.017) grupa de control la traseul psiho-fizic
Diferenţă
EVALUĂRI Z P (Sig)
semnificativă
E1 vs E2 -1.186 0.236 Nu
E1 vs E3 -1.784 0.074 Nu
E2 vs E3 -2.814 0.005 Da
La proba traseului psiho-fizic, conform testului Friedman, există diferenţe

semnificative statistic între cele trei evaluări, χ2 (2) = 7.744, p = 0.021 < 0.05.
Analiza post-hoc a evidenţiat existenţa unei perechi de evaluări cu diferenţe
semnificative statistic, pentru care p < 0.017. Diferenţele sunt semnificative
între E2 şi E3. Timpul mediu a scăzut de la 115.80 la evaluarea iniţială la
213
106.70 secunde la evaluarea finală. Respingem ipoteza nulă şi acceptăm ipoteza
semnificative statistic. Figura nr. 54 evidenţiază şi evoluţia rangurilor medii la
grupa de control.
Figura 54: Reprezentarea grafică a celor trei evaluări la grupa de control

pentru traseul psiho-fizic
11.2.2. Analiza rezultatelor şi interpretarea lor pentru testul de

supleţe dinamică la grupa de control
În urma aplicării testului de supleţe dinamică la grupa de control prezentăm

în Tabelul nr. 112 rezultatele finale la cele trei etape de evaluare, iar în Tabelul
nr. 113 evidenţiem analiza statistică a mediilor. Compararea şi evoluţia rangu-
rilor prin testul Friedman o realizăm în Tabelul nr. 114, iar în Tabelul nr. 115
Tabelul nr. 112: Rezultatele grupei de control la testul de supleţe dinamică

Crt Nr. de Notă Nr. de Notă Nr. de Notă
1. B.D. 30 6 33 8 34 8
2. M.C. 27 5 29 6 32 7
3. M.R. 30 6 31 7 37 10
4. D.D. 25 4 33 8 34 8
5. D.F. 27 5 29 6 30 6
6. P.G. 27 5 29 6 33 8
7. S.M. 30 6 32 7 34 8
8. M.C.I. 27 5 30 6 32 7
9. C.A. 30 6 32 7 35 9
10. P.C. 27 5 28 5 32 7
214
control – testul supleţe dinamică
TESTARE
Evaluare 1 28.00 2.60 27.00 1.83 25 30 5 6.5%
Evaluare 2 30.60 2.70 30.50 1.84 28 33 5 6.0%
Evaluare 3 33.30 5.30 32.00 1.95 30 37 7 5.8%

Friedman pentru măsurători repetate la grupa de control – testul supleţe
dinamică
Evaluare 3 3.00 Sig. (P) <0.001

Bonferroni (α=0.017) pentru grupa de control – testul supleţe dinamică
Diferenţă
EVALUARI Z P (Sig)
semnificativă
E1 vs E2 -2.844 0.004 Da
E1 vs E3 -2.823 0.005 Da
E2 vs E3 -2.816 0.005 Da
Testul Friedman indică diferenţe semnificative statistic, la testul de supleţe

dinamică între cele trei evaluări, χ2 (2) = 20.000, p < 0.001 < 0.05. Analiza
post-hoc a evidenţiat diferenţe semnificative statistic între toate perechile de
evaluări, la care valoarea p < 0.017. Numărul mediu de repetări a crescut de la
28 la evaluarea iniţială la 33.30 repetări la evaluarea finală. Respingem ipoteza
nulă şi acceptăm ipoteza cercetării conform căreia diferenţele între rezultatele
celor trei evaluări sunt semnificative statistic. În Figura nr. 55 prezentăm
evoluţia rangurilor medii la grupa de control.
215
Figura nr. 55: Reprezentarea grafică a celor trei evaluări la grupa de control
pentru testul – supleţe dinamică
11.2.3. Analiza rezultatelor şi interpretarea lor pentru testul „ sărituri

cu coarda” la grupa de control
În urma aplicării testului „sărituri cu coarda‖ la grupa de control prezentăm

în Tabelul nr. 116 rezultatele finale la cele trei etape de evaluare, iar în Tabelul
nr. 117 evidenţiem analiza statistică a mediilor. Compararea şi evoluţia rangu-
rilor prin testul Friedman o realizăm în Tabelul nr. 118, iar în Tabelul nr. 119
Tabelul 116: Rezultatele grupei de control la testul sărituri cu coarda

Crt Nr. De Notă Nr. de Notă Nr. de Notă
1. B.D. 16 6 18 7 20 8
2. M.C. 14 5 16 6 19 7
3. M.R. 15 6 18 7 23 9
4. D.D. 19 7 20 8 25 10
5. D.F. 17 6 19 7 25 10
6. P.G. 13 5 19 7 21 8
7. S.M. 14 5 17 6 19 7
8. M.C.I. 15 6 16 6 19 7
9. C.A. 11 5 18 76 20 8
10. P.C. 18 7 23 9 24 9
Media 5.1 7 8.2
aritmetică
216
Tabelul nr. 117: Rezultatele statistice pentru cele trei evaluări ale grupei de
control la testul „sărituri cu coarda”
TESTARE
Evaluare 1 15.20 3.20 15.00 2.39 11 19 8 15.8%
Evaluare 2 18.40 3.10 18.00 2.07 16 23 7 11.2%
Evaluare 3 21.50 6.30 19.25 2.51 19 25 6 11.7%
pentru măsurători repetate la grupa de control testul sărituri cu coarda
Evaluare 3 3.00 Sig. (P) <0.001
corecţia Bonferroni (α=0.017) la grupa de control testul sărituri cu coarda
Diferenţă
EVALUARI Z P (Sig)
semnificativă
E1 vs E2 -2.814 0.005 Da
E1 vs E3 -2.816 0.005 Da
E2 vs E3 -2.825 0.005 Da
La testul „sărituri cu coarda‖, conform testului Friedman există diferenţe

semnificative statistic între evaluări, χ2 (2) = 20.000, p < 0.001 < 0.05. Analiza
post-hoc realizată cu testul Wilcoxon arată diferenţe semnificative statistic între
toate perechile de evaluări. Pentru perechile de testări semnificative valoarea
pragului de semnificaţie a fost p < 0.017. Numărul mediu de repetări a crescut
de la 15.20 la evaluarea iniţială la 21.50 repetări la evaluarea finală. În con-
cluzie, respingem ipoteza nulă şi acceptăm ipoteza cercetării conform căreia
diferenţele între rezultatele celor trei evaluări sunt semnificative statistic. Figura
nr. 56 evidenţiază evoluţia rangurilor medii la grupa de control.
pentru testul sărituri cu coarda
217
măsurare a capacităţilor coordinative la grupa de control
În urma aplicării testului de măsurare a capacităţilor coordinative la grupa
de control prezentăm în Tabelul nr. 120 rezultatele finale la cele trei etape de
evaluare, iar în Tabelul nr. 121 evidenţiem analiza statistică a mediilor.
Compararea şi evoluţia rangurilor prin testul Friedman o realizăm în Tabelul nr.
122, iar în Tabelul nr. 123 prezentăm analiza post-hoc realizată cu testul
Wilcoxon.
Tabelul nr. 120: Rezultatele grupei de control la testul de măsurare a

Nr Iniţiale Testare Item Item Item Item 4
ord. subiecţi 1 2 3 Media Media
Nota Nota Nota Nota
T1 6 6 5 6 6
finală 7
1. B.D. T 2 7 7 6 6 7
generală
T3 7 8 7 7 7
2. T1 7 7 6 5 6 6
M.C. T 2 6 7 6 6 6
T3 7 7 6 7 7
3. T1 4 5 5 6 5
M.R. T 2 7 6 6 7 7 7
T3 8 8 7 8 8
4. D.D. T 1 5 6 6 6 6
T2 6 6 6 8 7 7
T3 7 7 7 8 7
5. D.F. T 1 6 5 5 5 5
T2 7 6 6 6 6 6
T3 8 7 6 7 7
6. P.G. T 1 4 6 5 7 6
T2 6 5 7 7 6 6
T3 7 6 8 8 7
T1 6 5 6 6 6
S.M. T 2 6 6 6 7 6 7
T3 7 9 8 9 8
8.
7. T1 7 7 6 7 7
M.C.I. T 2 7 7 7 7 7 7
T3 7 7 8 8 8
9. T1 4 5 5 6 5
C.A. T 2 6 7 6 7 7 7
T3 7 9 7 8 8
10. P.C. T1 6 5 6 6 6
T2 7 6 6 6 6 6
T3 8 7 6 8 7
218
Tabelul nr. 121: Rezultatele statistice pentru cele trei evaluări la testul de
măsurare a capacităţilor coordinative
TESTARE
Evaluare 1 5.80 0.00 6.00 0.63 5 7 2 10.9%
Evaluare 2 5.80 1.60 6.00 0.63 5 7 2 10.9%
Evaluare 3 7.40 1.60 7.00 0.52 7 8 1 7.0%

Friedman pentru măsurători repetate la grupa de control pentru testul
Evaluare 3 3.00 Sig. (P) <0.001
Bonferroni (α=0.017) grupa de control testul capacităţilor coordinative
Difere
P
EVALUARI Z nţă
(Sig)
semnificativă
0.0 1
E1 vs E2 00 .000
Nu
- 0
E1 vs E3 2.873 .004
Da
- 0
E2 vs E3 2.873 .004
Da
La testul de măsurare a capacităţilor coordinative există diferenţe

semnificative statistic între evaluări, χ2 (2) = 20.000, p < 0.001 < 0.05, conform
testului neparametric Friedman. Testul Wilcoxon, cu aplicarea corecţiei
Bonferroni, a evidenţiat diferenţe semnificative statistice între E1şi E3 şi între
E2 şi E3. Pentru perechile de evaluări semnificative valoarea pragului de
semnificaţiea fost p < 0.017. Media notelor a crescut de la 5.80 la evaluarea
iniţială la 7.40 la evaluarea finală. Respingem ipoteza nulă şi acceptăm ipoteza
semnificative statistic. Figura nr. 57 redă evoluţia rangurilor medii la grupa de
control.
219
pentru testul – testul de măsurare a capacităţilor coordinative

echilibru „Flamingo” la grupa de control
În urma aplicării testului de echilibru „Flamingo‖ la grupa de control

prezentăm în Tabelul nr. 124 rezultatele finale la cele trei etape de evaluare, iar
în Tabelul nr. 125 evidenţiem analiza statistică a mediilor. Compararea şi
Tabelul nr. 124: Rezultatele grupei de control la testul de echilibru
„Flamingo”
crt Nr. de Notă Nr. de Notă Nr. de Notă
dezechilibr dezechilibră dezechilibr
ări ri ări
1. B.D. 12 6 11 7 9 7
2. M.C. 16 5 12 6 10 7
3. M.R. 13 6 310 7 8 8
4. D.D. 10 6 7 8 4 10
5. D.F. 17 5 11 7 7 8
6. P.G. 10 7 8 8 5 9
7. S.M. 13 6 9 7 4 10
8. M.C.I. 12 6 11 7 6 9
9. C.A. 15 5 13 6 8 8
10. P.C. 9 7 7 8 5 9
220
Tabelul nr. 125: Rezultatele statistice finale ale grupei de control la testul de
echilibru „Flamingo”
TESTARE
Evaluare 1 6.50 3.40 6.50 0.53 6 7 1 8.1%
Evaluare 2 9.90 -3.30 10.50 2.08 7 13 6 21.0%
Evaluare 3 6.60 0.10 5.00 2.12 4 10 6 32.1%

Friedman pentru măsurători repetate
corecţia Bonferroni (α=0.017 – grupa de control testul „Flamingo”
Diferenţă
EVALUARI Z P (Sig)
semnificativă
E1 vs E2 -2.670 0.008 Da
E1 vs E3 -0.052 0.958 Nu
E2 vs E3 -2.820 0.005 Da
Conform testului neparametric Friedman la testul de echilibru –

„Flamingo‖, există diferenţe semnificative statistic între evaluări, χ2 (2) =
13.897, p = 0.001 < 0.05. Analiza post-hoc a evidenţiat existenţa a două perechi
de evaluări cu diferenţe semnificative statistic, pentru care p < 0.017.
Diferenţele sunt semnificative între evaluarea E1 şi E2 şi între E2 şi E3.
Numărul mediu de dezechilibrări a crescut de la 6.50 la evaluarea iniţială la 6.60
dezechilIbrări la evaluarea finală. Respingem ipoteza nulă şi acceptăm ipoteza
semnificative statistic. Figura nr. 58 prezintă evoluţia rangurilor şi a mediilor la
grupa de control.
221
pentru testul de echilibru „Flamingo”

apreciere a distanţei (7m) la grupa de control
În urma aplicării testului de apreciere a distanţei la grupa de control

222
Tabelul nr. 128: Rezultatele grupei de control la testul de apreciere a distanţei
GRUPA DE CONTROL
Nr. Subiecţ Evalua Deviaţia „0‖ Distanţ Note Med
ord i re -‖stg [cm] [cm] a pe ia
. „+‖dr XC E Gen.
B.D. E1 - 30 30 570 7
E2 30 - 30 570 7
1. E3 - 20 20 580 8 8
2. M.C. E1 30 - 30 570 7
E2 30 - 30 570 7
E3 30 - 60 570 7 7
3. M.R. E1 30 - 30 570 7
E2 20 - 20 580 8
E3 - 30 30 570 7 8
D.D. E1 - 20 20 620 8
E2 - 30 30 570 7
4. E3 - 30 30 620 8 8
5. E1 20 - 20 580 8
E2 - 25 25 630 7
D.F. E3 - - - 550 5 7
6. P.G. E1 10 - - 610 9
E2 - 30 30 630 7
E3 - 10 10 610 9 8
7. S.M. E1 20 - 20 620 8
E2 30 - 30 570 7
E3 20 - 20 580 8 7
8. M.C.I. E1 - 60 60 660 4
E2 10 - 10 590 9
E3 20 - 20 580 8 7
9. C.A. E1 40 - 40 640 6
E2 - - - 600 10
E3 - - - 600 10 9
10. P.C. E1 - - 30 630 7
E2 30 - 30 570 7
E3 - - - 600 10 8
MEDIA FINALĂ PENTRU GRUPA DE 7.7
CONTROL
223
Tabelul nr. 129: Rezultatele statistice finale ale grupei de control la testul de
apreciere a distanţei
Evaluare 1 607 -19.00 615.0 32.68 570 660 90 5.4%
Evaluare 2 588 -2.00 575.0 24.40 570 630 60 4.2%
Evaluare 3 586 -21.00 572.5 21.19 550 620 70 3.6%

Friedman pentru măsurători repetate la grupa de control – testul de apreciere a
distanţei
Bonferroni (α=0.017 – grupa de control
Diferenţă
EVALUARI Z P (Sig)
semnificativă
E1 vs E2 -1.407 0.159 Nu
E1 vs E3 -2.003 0.045 Nu
E2 vs E3 0.000 1.000 Nu
Între rezultatele testului de apreciere a distanţei (7m) nu există diferenţe

semnificative statistic conform testului neparametric Friedman, χ2 (2) = 1.806,
p= 0.405 > 0.05. Analiza post-hoc realizată cu testul Wilcoxon confirmă
inexistenţa diferenţelor semnificative şi pe cele trei perechi de evaluări, valoarea
p < 0.017. Distanţa medie a scăzut de la 607 la evaluarea iniţială la 586 cm la
evaluarea finală. Nu respingem ipoteza nulă conform căreia diferenţele între
rezultatele celor trei evaluări nu sunt semnificative statistic. Figura nr. 59 redă
evoluţia rangurilor medii la grupa de control.
pentru testul de de apreciere a distanţei (7m)
224
11.2.7. Analiza rezultatelor şi interpretarea lor pentru testul de viteză
– coordonare „Naveta” la grupa de control
În urma aplicării testului de viteză-coordonare „Naveta‖ la grupa de control

Tabelul nr. 132: Rezultatele grupei de control pentu testul de viteză –

Nr. Iniţialele Evaluare 1 Evaluare 2 Evaluare 3 Medie
Crt Timp Notă Timp Notă Timp Notă
(S) (S) (S)
1. B.D. 18 8 18 8 16 9 8
2. M.C. 20 7 18 8 18 8 7
3. M.R. 20 7 20 7 18 8 7
4. D.D. 18 8 16 9 14 10 9
5. D.F. 24 5 22 6 22 6 5
6. P.G. 20 7 18 8 18 8 7
7. S.M. 22 6 16 9 14 10 8
8. M.C.I. 20 7 18 8 16 9 8
9. C.A. 25 5 22 6 16 9 6
10. P.C. 22 6 18 8 14 10 8
control – testul testul „Naveta”
Evaluare 1 20.90 -2.30 20.00 2.33 18 25 7 11.2%
Evaluare 2 18.60 -2.00 18.00 2.12 16 22 6 11.4%
Evaluare 3 16.60 -4.30 14.50 2.50 14 22 8 15.1%

Friedman pentru măsurători repetate la grupa de control – testul„Naveta”
Ranguri
TESTARE Rezultate TEST
medii
Evaluare 3 1.15 Exact Sig. (P) <0.001
225
corecţia Bonferroni (α=0.017) grupa de control – testul „Naveta”
Diferenţă
EVALUARI Z P (Sig)
semnificativă
E1 vs E2 -2.585 0.010 Da
E1 vs E3 -2.844 0.004 Da
E2 vs E3 -2.456 0.014 Da
Din analiza rezultatelor probei de viteză-coordonare „Naveta‖, cu testul

neparametric Friedman reiese că există diferenţe semnificative statistic între cele
trei evaluări, χ2 (2) = 17.54, p < 0.001 < 0.05. Analiza post-hoc a evidenţiat
diferenţe semnificative statistic între toate perechile de evaluări. Pentru aceste
perechi valoarea pragului de semnificaţie p < 0.017. Timpul mediu a scăzut de
la 20.90 la evaluarea iniţială la 16.60 secunde la evaluarea finală. În concluzie,
respingem ipoteza nulă şi acceptăm ipoteza cercetării conform căreia diferenţele
între rezultatele celor trei evaluări sunt semnificative statistic. Figura nr. 60
prezintă evoluţia rangurilor medii la grupa de control.
pentru testul de viteză-coordonare „Naveta”

orientare spaţio-temporală „Matorin” la grupa de control
În urma aplicării testului de orientare spaţio-temporală „Matorin‖ la grupa

de control prezentăm în Tabelul nr. 136 rezultatele finale la cele trei etape de
evaluare, iar în Tabelul nr. 137 evidenţiem analiza statistică a mediilor.
Compararea şi evoluţia rangurilor prin testul Friedman o realizăm în Tabelul nr.
138, iar în Tabelul nr. 139 prezentăm analiza post-hoc realizată cu testul
Wilcoxon.
226
Tabelul nr. 136: Rezultatele grupei de control la testul Matorin
Nr Eta Dreapta Stânga Med Media
or Iniţia p Săritura 1 Săritura 2 Săritura 3 Săritura 4 ia gener
d. le a final ală
Nr.g Not Nr.g Not Nr. Not Nr. Not ă
r. a r. a gr. a gr. a
E1 200 6 270 8 200 6 260 7 7
E2 260 7 310 8 200 6 300 8 7
1. B.D. E3 300 8 330 9 280 8 310 8 8 7
E1 190 6 210 7 - 4 190 6 6

E2 200 6 210 7 190 6 200 6 6
2. M. C. E3 240 7 310 8 260 7 250 7 7 6
E1 170 5 210 7 140 5 180 6 6
E2 200 6 300 8 250 7 320 8 7
3. M. R. E3 230 7 330 9 300 8 350 9 8 7
E1 200 6 270 8 250 7 270 8 7
E2 270 7 330 9 320 8 330 9 8
4. D. D. E3 330 9 330 9 360 10 360 10 10 8
E1 - 4 260 7 170 5 200 6 6
E2 200 6 230 7 210 7 220 8 7
5. D.F E3 330 9 340 9 330 9 360 10 9 7
.
E1 200 6 260 7 250 7 160 5 6
E2 230 7 330 9 300 8 350 9 8
6. P.G E3 360 10 330 9 330 9 360 10 9 8
.
E1 190 6 300 8 180 6 210 7 7
E2 300 8 330 9 330 9 330 9 9
7. S. M. E3 330 9 330 9 330 9 330 9 9 8
E1 150 5 300 8 260 7 250 7 7
E2 200 6 230 7 190 6 230 7 6
8. M.C.I. E3 300 8 360 10 270 8 310 9 8 7
E1 200 6 190 6 - 4 190 6 6
E2 260 7 260 7 200 6 230 7 7
9. C.A E3 340 9 370 10 320 8 360 10 9 7
.
E1 110 5 190 6 170 5 200 6 6
E2 200 6 230 7 190 6 230 7 6
10. P.C E3 260 7 310 8 200 6 300 8 7 6
.
227
control – testul MATORIN
Evaluare 1 6.40 0.70 6.00 0.52 6 7 1 8.1%
Evaluare 2 7.10 1.30 7.00 0.99 6 9 3 14.0%
Evaluare 3 8.40 2.00 8.00 0.97 7 10 3 11.5%
pentru măsurători repetate la grupa de control – testul MATORIN
Evaluare 3 2.95 Sig. (P) <0.001
corecţia Bonferroni (α=0.017) grupa de control
Diferenţă
EVALUARI Z P (Sig)
semnificativă
E1 vs E2 -1.933 0.053 Nu
E1 vs E3 -2.842 0.004 Da
E2 vs E3 -2.739 0.006 Da
La testul de orientare spaţio-temporală „Matorin‖, conform testului

16.722, p<0.001 < 0.05. Analiza post-hoc a evidenţiat că există două perechi
de evaluări cu diferenţe semnificative statistic, E1 şi E3, E2 şi E3. Pentru
acestea valoarea pragului de semnificaţie p < 0.017. Media notelor a crescut de
la 6.40 la evaluarea iniţială la 8.40 la evaluarea finală. În concluzie, respingem
ipoteza nulă şi acceptăm ipoteza cercetării conform căreia diferenţele între
rezultatele celor trei evaluări sunt semnificative statistic. Figura nr. 61 prezintă
şi evoluţia rangurilor medii la grupa de control.
pentru testul MATORIN
228
11.2.9. Analiza rezultatelor şi interpretarea lor pentru testul „în
pătrat” la grupa de control
În urma aplicării testului „în pătrat‖ la grupa de control, prezentăm în

Tabelul nr. 140 rezultatele finale la cele trei etape de evaluare, iar în Tabelul
nr. 141 evidenţiem analiza statistică a mediilor. Compararea şi evoluţia
rangurilor prin testul Friedman o realizăm în Tabelul nr. 142, iar în Tabelul nr.
143 prezentăm analiza post-hoc realizată cu testul Wilcoxon. Figura nr. 62
evidenţiază şi evoluţia rangurilor medii la grupa de control.
Tabelul nr. 140: Rezultatele grupei de control la testul „în pătrat”
N Iniţial Evaluare 1 Evaluare 2 Evaluare 3 Medi

r. cr t ele Tim Ero Tim Tim Ero Ti Not Tim Ero Ti a
p ri p No p ri mp ă p ri mp No celor 3
fina tă fina l fina l tă evalu
l ări
1. B.D. 6‖8 3 7‖5 7 7‖ - 7‖ 8 7

8,9 2 9,3 5
2. M.C. 9‖5 1 9‖7 5 6’’5 3 7‖1 7 6
8,9 1 9,1 5
3. M.R. 6‖6 5 7‖6 7 7‖4 1 7‖6 7 7
7 3 7,6 7
4. D.D. 6‖1 3 6‖8 9 5‖9 - 5‖9 9 8
7,1 7 8,1 6
5. D.F. 8‖2 5 9‖2 5 6‖3 2 6‖7 8 6
8,8 1 9 5
6. P.G. 17‖4 4 8‖2 6 7‖6 - 7‖6 7 7
6,9 3 7,5 7
7. S.M. 5‖5 2 5‖9 9 4‖8 1 5‖2 10 8
7,8 2 8,2 6
8. M.C.I. 7‖8 2 8‖2 6 6‖ 6 7‖2 7 6
8,1 3 8,7 6
9. C.A. 8,9 2 9,3 5 7‖ - 7‖ 8 6‖1 3 6‖8 9 7
10. P.C. 7‖4 4 8‖2 6 6‖8 1 7’’ 8 6
8,9 2 9,3 5
229
control – testul „în pătrat”

Evaluare 1 8.44 -0.61 8.45 0.78 7 9 2 9.2%
Evaluare 2 7.83 -1.04 7.90 1.13 6 10 4 14.4%
Evaluare 3 6.79 -1.65 6.73 0.79 5 8 3 11.7%
pentru măsurători repetate la grupa de control – testul „în pătrat”

1
Evaluare 1 Chi-Square
2.50 0.889
0
Evaluare 3 Exact Sig. (P)
1.20 .004
corecţia Bonferroni (α=0.017) – grupa de control
Diferenţă
EVALUARI Z P (Sig)
semnificativă
E1 vs E2 -1.248 0.212 Nu
E1 vs E3 -2.556 0.011 Da
E2 vs E3 -2.668 0.008 Da
Testul neparametric Friedman aplicat pentru testul „în pătrat‖ arată

diferenţe semnificative statistic între cele trei evaluări, χ2 (2) = 10.889, p =
0.004 < 0.05. Analiza post-hoc a evidenţiat existenţa a două perechi de
evaluări cu diferenţe semnificative statistic: E1 şi E3 respectiv E2 şi E3. Pentru
aceste perechi valoarea pragului de semnificaţie a fost p < 0.017. Timpul mediu
a scăzut de la 8.44 la E1 la 6.79 secunde la E3. Prin urmare, respingem ipoteza
nulă şi acceptăm ipoteza cercetării conform căreia diferenţele între rezultatele
celor trei evaluări sunt semnificative statistic.
230
control pentru testul „în pătrat”
11.2.9. Analiza rezultatelor şi interpretarea lor pentru testul „de

încredere” la grupa de control
În cadrul testului de măsurare a încrederii am efectuat cele două evaluări și

am prezentat rezultatele acestora în Tabelul nr. 144, iar reprezentarea grafică a
rezultatelor am expus-o în Figura nr. 63:
Tabelul nr. 144: Rezultatele grupei de control în cadrul celor două evaluări la
testul „de încredere”
Nr. Iniţialele Evaluare 1 Evaluare 2
Crt Punctaj Nivel Punctaj Nivel
încredere încredere
1. B.D. 32 mediu 42 ridicat
2. M.C. 22 slab 30 mediu
3. M.R. 23 slab 23 slab
4. D.D. 35 mediu 40 ridicat
5. D.F. 19 slab 26 mediu
6. P.G. 27 mediu 28 mediu
7. S.M. 16 slab 21 slab
8. M.C.I. 20 slab 27 mediu
9. C.A. 23 slab 31 mediu
10. P.C. 29 mediu 33 mediu
Media generală 24,6 33,6
Abatere standard 6,02 9,65
Valoare maximă 35 42
Valoare minimă 16 21
Mediana 23 30,5
231
În urma studierii rezultatelor se observă o valoare minimă de 16 puncte
în cadrul primei evaluări și o valoare minimă de 21 puncte la a doua evaluare,
valori maxime de 35 la prima evaluare, respectiv 42 puncte la cea de-a doua.
Media a crescut cu 5,5 puncte de la prima evaluare, unde a fost de 24,6 puncte,
la cea de-a doua evaluare înregistrându-se un punctaj de 30,1.
În cadrul primei evaluări, testarea a evidențiat 6 sportivi cu nivel de
încredere slab și 4 sportivi cu nivel de încredere mediu. Testarea a doua a
indicat doar 2 sportivi cu nivel de încredere slab, 6 sportivi cu nivel de încredere
mediu și 2 sportivi cu nivel de încredere ridicat.
Reprezentarea grafică a rezultatelor este prezentată în Figura nr. 63.
Figura nr. 63: Reprezentarea grafică a celor două evaluări la grupa de

control pentru testul „de încredere”
11.3. COMPARAREA REZULTATELOR LA EVALUAREA FINALĂ
11.3.1 Traseul psiho-fizic
În urma analizei celor două grupe de cercetare în cazul traseului psiho-

fizic, prezentăm în Tabelul nr. 145 rezultatele comparative între cele două
grupe, iar în Tabelul nr. 146 exemplificăm rezultatele testulului neparametric
Mann-Whitney „U‖.
232
Tabelul nr. 145: Tabel comparativ privind diferenţele între cele două grupe de
cercetare la traseul psiho-fizic
GRUPA Media
medii
Mediana
standard
dine
Experiment 104.80 -1.90 105.00 3.55 100 109 9 3.4%
Control 106.70 -1.81% 106.00 4.95 100 118 18 4.6%
Tabelul nr. 146: Rezultatele testului neparametric Mann-Whitney la cele două

grupe de cercetare la traseul psiho-fizic
Ranguri Suma
GRUPA N Parametri test Rezultat
medii ranguri
Experiment 10 9.35 93.50 Mann-Whitney U 38.50
Control 10 11.65 116.50 Z -0.881
Mărime efect 0.20
La testul traseul psiho-fizic media grupei de experiment este mai mică

decât a grupei de control cu 1.90 secunde (-1.81%), mediile fiind egale cu
104.80 la grupa de experiment respectiv 106.70 secunde la control. Rezultatele
variază între 100 şi 118 secunde la grupa de control şi între 100 şi 109 secunde
la cea de experiment. Analiza acestor rezultate se poate observa în Tabelul nr.
161.
În Tabelul nr. 162 se observă că la ambele testări dispersia datelor în jurul
mediei este omogenă. Conform testului neparametric Mann-Whitney U între
cele două grupe, la evaluările finale, nu există diferenţe semnificative statistic, z
= -0.881, p = 0.378 > 0.05. Nu se respinge ipoteza de nul conform căreia
diferenţa dintre cele două grupe la acest test final nu este semnificativă.
Valorile medii ale rezultatelor corespunzătoare celor două grupe în cadrul
traseului psiho-fizic este redată în Figura nr. 63.
Figura nr. 64: Reprezentarea grafică a celor două grupe de cercetare la traseul
psiho-fizic
233
11.3.2. Testul de supleţe dinamică
cercetare la testul de supleţe dinamică
Diferenţă Abatere Maxi Amplitu Coef.

GRUPA Media Mediana Minim
medii standard m -dine variatie
Experiment 35.50 2.20 35.00 1.51 34 39 5 4.3%
Control 33.30 6.20% 33.50 1.95 30 37 7 5.8%
Tabelul 148: Rezultatele testului neparametric Mann-Whitney la cele două

grupe de cercetare la testul de supleţe dinamică
Ranguri Suma
medii ranguri
Control 10 7.10 71.00 Z -2.630
Mărime efect 0.59
În Tabelul nr.147 se observă că media grupei de experiment la testul

supleţe dinamică este mai mare decât a grupei de control cu 2.20 repetări
(6.20%), mediile fiind egale cu 35.50 repetări la grupa de experiment, respectiv
33.30 repetări la control. Rezultatele la testul de supleţe dinamică variază între
30 şi 37 repetări la grupa de control şi între 34 şi 39 repetări la cea de
experiment. La ambele evaluări dispersia datelor este omogenă.
În Tabelul nr. 148 este prezentat testul neparametric Mann-Whitney U care
arată că între cele două grupe, la testările finale, există diferenţe semnificative
statistic: z = -2.630, p = 0.009 <0.05. Indicele de mărime a efectului (0.59)
indică o diferenţă mare spre foarte mare între cele două grupe. Se respinge
ipoteza de nul şi se acceptă ipoteza cercetării conform căreia diferenţa dintre
cele două grupe la acest parametru este semnificativă. Valorile medii ale rezul-
tatelor pentru cele două grupe sunt prezentate în Figura nr. 63. .
234
Figura nr. 65: Reprezentarea grafică a celor două grupe de cercetare la testul
supleţe dinamică
11.3.3. Testul de sărituri cu coarda
În urma analizei rezultatelor celor două grupe de cercetare în cazul testului

„sărituri cu coarda‖, prezentăm în Tabelul nr. 149 rezultatele comparative între
cele două grupe, iar în Tabelul nr. 149 exemplificăm rezultatele testulului
neparametric Mann-Whitney „U‖.
cercetare la testul de sărituri cu coarda
Diferenţ Abatere Mini Maxi Amplitu Coef.

GRUPA Media Mediana
ă medii standard m m -dine variatie
Experiment 23.10 1.60 23.00 2.64 20 27 7 11.4%
Control 21.50 6.93% 20.50 2.51 19 25 6 11.7%

grupe de cercetare la testul de sărituri cu coarda
Ranguri Suma
medii ranguri
Control 10 8.80 88.00 Z -1.309
Mărime efect 0.29
La grupa de experiment media la testul de sărituri cu coarda este mai mare

decât a grupei de control cu 1.60 repetări (6.93%), mediile fiind egale cu 23.10
la grupa de experiment, respectiv 21.50 repetări la control. Numărul de repetări
la testul de sărituri cu coarda variază între 19 şi 25 la grupa de control şi între
20 şi 27 la cea de experiment. La ambele evaluări dispersia datelor în jurul
235
mediei este omogenă. Conform testului neparametric Mann-Whitney U, între
cele două grupe, la evaluările finale, nu există diferenţe semnificative statistic: z
= -1.309, p = 0.190 > 0.05. Nu se respinge ipoteza de nul conform căreia dife-
renţa dintre cele două grupe la această probă nu este semnificativă.
Valorile medii ale rezultatelor corespunzătoare celor două grupe sunt
prezentate în Figura nr. 66.
Figura nr. 66: Reprezentarea grafică a celor grupe de cercetare la proba

sărituri cu coarda
11.3.4. Testul de măsurare a capacităţilor coordinative
Rezultatele finale comparative pentru măsurarea capacităţilor coordinative

sunt evidenţiate în Tabelul nr. 151, iar rezultatele aplicarii testului neparametric
Mann-Whitney sunt evidenţiate în Tabelul nr. 152.
cercetare la testul de măsurare a capacităţilor coordinative

GRUPA Media
medii
Mediana
standard
dine
Experiment 8.90 1.50 9.00 0.88 7 10 3 9.8%
Control 7.40 16.85% 7.00 0.52 7 8 1 7.0%

grupe de cercetare la testul de măsurare a capacităţilor coordinative
Ranguri Suma
medii ranguri
Control 10 6.40 64.00 Z -3.239
Mărime efect 0.72
236
La testul de măsurare a capacităţilor coordinative media grupei de
experiment este mai mare decât a grupei de control cu 1.50 note (16.85%),
notele medii fiind egale cu 8.90 la grupa de experiment, respectiv 7.40 la
control. Rezultatele la testul de măsurare a capacităţilor coordinative variază
între 7 şi 8 la grupa de control şi între 7 şi 10 la experiment. La ambele evaluări
dispersia datelor este omogenă. Conform testului neparametric Mann-Whitney
U între cele două grupe, la evaluările finale, există diferenţe semnificative
statistic: z = -3.239, p = 0.001 <0.05. Indicele de mărime a efectului (0.72) arată
o diferenţă mare spre foarte mare între cele două grupe. Se respinge ipoteza de
nul şi se acceptă ipoteza cercetării conform căreia diferenţa dintre cele două
grupe la acest parametru este semnificativă. Figura nr. 67 exemplifică valoarea
rezultatelor pentru cele două grupe la acest test.
de măsurare a capacităţilor coordinative
11.3.5. Testul de echilibru – „Flamingo”
cercetare la testul de echilibru „Flamingo”

GRUPA Media
medii
Mediana
standard
dine
Experiment 5.00 -1.60 4.50 2.91 1 9 8 58.1%
Control 6.60 -32.00% 6.50 2.12 4 10 6 32.1%
237
grupe de cercetare la testul de echilibru „Flamingo”
Ranguri Suma
medii ranguri
Control 10 12.20 122.00 Z -1.298
Mărime efect 0.29
Media grupei de experiment la testul de echilibru – „Flamingo‖ este

prezentată în Tabelul nr. 153 şi se observă că aceasta este mai mică decât a
grupei de control cu 1.60 dezechilibrări (-32%). Numărul mediu de dezechi-
librări este egal cu 5 la grupa de experiment, respectiv 6.60 la control. Numărul
de dezechilibrări variază între 4 şi 10 la grupa de control şi între 1 şi 9 dezechi-
librări la cea de experiment. La ambele evaluări dispersia este neomogenă.
Testul Mann-Whitney U exemplificat în Tabelul nr. 154 arată că între cele două
grupe, la evaluările finale, nu există diferenţe semnificative statistic: z = -1.298,
p = 0.194 > 0.05. Nu se respinge ipoteza de nul conform căreia diferenţa dintre
cele două grupe la acest test nu este semnificativă.
Reprezentarea grafică a rezultatelor celor două grupe este realizată în
Figura nr. 68.
de echilibru FLAMINGO
238
11.3.6. Testul de apreciere a distanţei (7m)
cercetare la testul de apreciere a distanţei

GRUPA Media Mediana
Experiment 600 14.00 600 6.67 590 610 20 1.1%
Control 586 2.33% 580 21.19 550 620 70 3.6%

grupe de cercetare la testul de apreciere a distanţei
Ranguri Suma
medii ranguri
Control 10 8.40 84.00 Z -1.647
Mărime efect 0.37
Conform Tabelului nr. 155 care prezintă testul neparametric Mann-

Whitney U, între cele două grupe, la evaluările finale, nu există diferenţe
semnificative statistic la testul de apreciere a distanţei (7m): z = -1.647, p =
0.100 > 0.05. În Tabelul nr. 156 sunt prezentate rezultatele între cele două grupe
unde se observă că media grupei de experiment este mai mare decât a grupei de
control cu 14 cm (2.33%), mediile fiind egale cu 600 cm la grupa de
experiment, respectiv 586 cm la control. Aprecierea medie a distanţei variază
între 550 şi 620 cm la grupa de control şi între 590 şi 610 cm la experiment. La
ambele testări dispersia datelor în jurul mediei este omogenă. Nu se respinge
ipoteza de nul conform căreia diferenţa dintre cele două grupe la acest test nu
este semnificativă. Reprezentarea grafică a valorilor medii a rezultatelor
corespunzătoare celor două grupe este prezentată în Figura nr. 69.
239
de apreciere a distanţei
11.3.7. Testul de viteză-coordonare „Naveta”
cercetare la testul „Naveta”

GRUPE Media Mediana Minim Maxim
Experiment 16.00 -4.55 16.00 1.89 14.00 20.00 6.00 11.8%
Control 20.55 -28.41% 20.55 1.18 19.00 23.08 4.08 5.8%

grupe de cercetare la testul „Naveta”
Ranguri Suma
medii ranguri
Control 10 15.20 152.00 Z -3.585
Total 20 P (2-tailed) < 0.001
Mărime efect 0.80
În urma analizei rezultatelor finale prezentate în Tabelul nr. 157 la testul

de viteză-coordonare „Naveta‖, media grupei de experiment este mai mică
decât a grupei de control cu 0.19 secunde (-0.95%), timpul mediu fiind egal cu
20.35 secunde la grupa de experiment, respectiv 20.55 secunde la control.
Numărul de secunde la testul de viteză-coordonare „Naveta‖ variază între 19 şi
23.08 la grupa de control şi între 14 şi 20 la experiment. La ambele evaluări
dispersia datelor este omogenă. Testul neparametric Mann-Whitney U exempli-
240
ficat în Tabelul nr. 158 demonstrează că există diferenţe semnificative statistic
între cele două grupe la evaluările finale: z = -3.585, p < 0.001 < 0.05. Se
acceptă ipoteza cercetării conform căreia diferenţa dintre cele două grupe la
acest parametru este semnificativă.
Graficul rezultatelor corespunzătoare celor două grupe este prezentat în
Figura nr. 70.
de viteză-coordonare NAVETA
11.3.8. Testul de orientare spaţio-temporală „Matorin”
cercetare la testul Matorin

GRUPA Media Mediana
Experiment 9.40 1.00 9.50 0.70 8 10 2 7.4%
Control 8.40 10.64% 8.50 0.97 7 10 3 11.5%

grupe de cercetare la testul Matorin
Ranguri Suma
medii ranguri
Control 10 7.60 76.00 Z -2.308
Mărime efect 0.52
În urma aplicării testului de semnificaţie Mann-Whitney U exemplificat în

Tabelul nr. 159, se observă că rezultatele la cele două grupe, la evaluările finale,
arată diferenţe semnificative statistic la testul de orientare spaţio-temporală
„MATORIN”: z = -2.308, p = 0.021 < 0.05. Nota medie a grupei de experiment
este mai mare decât a grupei de control cu 1 (10.64%), mediile fiind egale cu
241
9.40 la grupa de experiment, respectiv 8.40 la control. Notele la testul de
orientare spaţio-temporală „MATORIN” variază între 7 şi 10 la grupa de
control şi între 8 şi 10 la experiment. Acestea se pot observa în Tabelul nr. 160.
La ambele evaluări dispersia datelor în jurul mediei este omogenă. Indicele de
mărime a efectului (0.52) arată o diferenţă mare spre foarte mare între cele două
grupe. Se respinge ipoteza de nul şi se acceptă ipoteza cercetării conform căreia
diferenţa dintre cele două grupe la acest parametru este semnificativă.
Reprezentarea grafică a rezultatelor pentru cele două grupe este redată în
Figura nr. 71.
de orientare MATORIN
11.3.9. Testul „în pătrat”

„în pătrat‖, prezentăm în Tabelul nr. 161 rezultatele comparative între cele două
grupe, iar în Tabelul nr. 162 exemplificăm rezultatele testulului neparametric
Mann-Whitney „U‖.
cercetare la testul „în pătrat”

GRUPA Media Mediana
Experiment 6.34 -0.45 6.15 1.02 5.00 7.90 2.90 16.1%
Control 6.79 -7.10% 7.00 0.79 5.00 7.60 2.60 11.7%
242
Tabelul nr. 162: Rezultatele testului neparametric Mann-Whitney „U” la cele
două grupe de cercetare la testul „în pătrat”
Ranguri Suma Rezult

GRUPA N Parametri test
medii ranguri at
Control 10 11.80 118.00 Z -0.986
Mărime efect 0.22
La testul „în pătrat” media grupei de experiment este mai mică decât a
grupei de control cu 0.45 secunde (-7.10%), mediile fiind egale cu 6.34 secunde
la grupa de experiment, respectiv 6.79 secunde la control. Rezultatele variază
între 5 şi 7.60 secunde la grupa de control şi între 5 şi 7.90 secunde la
experiment. La ambele evaluări dispersia datelor în jurul mediei este relativ
omogenă. Potrivit testului Mann-Whitney U între cele două grupe, la evaluările
finale, nu există diferenţe semnificative statistic: z = -0.986, p = 0.324 > 0.05.
Nu se respinge ipoteza de nul conform căreia diferenţa dintre cele două grupe la
acest parametru nu este semnificativă. Reprezentarea grafică a rezultatelor la
testul „în pătrat” corespunzătoare celor două grupe, este prezentată în Figura
nr. 72.
„în pătrat”
11.3.10. Testul de „încredere”

„de încredere‖, prezentăm în Tabelul nr.163 rezultatele comparative ale celor
două grupe.
Tabelul nr.163 : Rezultatele comparative ale celor două grupe de cercetare la
testul de încredere
Diferenţ Abatere Mini Maxi
GRUPA Media Mediana
ă medii standard m m
Experiment 35,7 2 30,5 9,65 21 49
Control 33,7 5,60 % 34 8,91 23 42
243
La testul de „încredere”, media grupei de experiment este mai mare
decât cea a grupei de control cu 2 puncte (-7.10%), mediile având 35.7 puncte
la grupa de experiment, respectiv 33.7 puncte la control. Rezultatele variază
între 23 şi 42 puncte la grupa de control şi între 23 şi 49 puncte la experiment.
Reprezentarea grafică a rezultatelor la testul de „încredere‖ se regăsește în
Figura nr.73
Figura nr.73 : Reprezentarea grafică a celor două grupe de cercetare la testul

de „încredere”
11.4. CONCLUZIILE CERCETĂRII EXPERIMENTALE
Analiza experimenului indică o evoluţie a rezultatelor în cazul ambelor

grupe de cercetare, dar în cazul grupei de control evoluţia prezintă progrese
reduse, comparativ cu grupa de experiment unde se observă un salt calitativ în
rezultatele testelor, în special în activitatea competiţională.
Concret, în urma aplicării testelor putem trage următoarele concluzii:
- la testul „traseul psiho-fizic‖ media grupei de experiment este mai mică
decât a grupei de control cu 1.90 secunde; între cele două grupe, la evaluările
finale, indicele de mărire a efectului este de (0.20), ceea ce demonstrează că nu
există diferenţe semnificative statistic;
- la testul de „supleţe dinamică” media grupei de experiment este mai mare
decât a grupei de control cu 2.20 repetări. Indicele de mărime a efectului (0.59)
indică o diferenţă mare spre foarte mare între cele două grupe; se respinge
cele două grupe la acest parametru este semnificativă;
- la testul „sărituri cu coarda” nu există diferenţe semnificative statistic,
având un indice al mărimi efectului de (0.29);
244
- la testul de „măsurare a capacităţilor coordinative” media grupei de
experiment este mai mare decât a grupei de control cu 1.50 (16.85%), notele
medii având valori de 8.90 la grupa de experiment, respectiv 7.40 la control.
Indicele de mărime a efectului (0.72) arată o diferenţă mare spre foarte mare
între cele două grupe; se respinge ipoteza de nul şi se acceptă ipoteza cercetării
conform căreia diferenţa dintre cele două grupe la acest parametru este
semnificativă;
- în cazul testului de „echilibru – Flamingo‖ nu există diferenţe semni-
ficative statistic, însă evoluţia grupei de experiment s-a materializat printr-un
procent mult mai redus de dezechilibrări (8,30), iar în cadrul grupei de control
s-au observat oscilaţii în cadrul celor trei evaluări;
- rezultatele testului de „apreciere a distanţei‖ ne confirmă evoluţia pozi-
tivă a grupei de experiment, astfel că subiecţii din cadrul grupei de experiment
în perioada desfăşurării cercetării nu au primit nici o penalizare legată de
contact dur sau lovitură fără control, ceea ce demonstrează o îmbunătăţire
considerabilă a aprecierii distanţei de luptă; testul neparametric Mann-Whitney
U subliniază că între cele două grupe, la evaluările finale, nu există diferenţe
semnificative statistic(0.37);
- la testul de viteză-coordonare „Naveta” media grupei de experiment este
mai mică decât a grupei de control cu 0.19 secunde (-0.95%) şi nu există
diferenţe semnificative statistic între cele două grupe; în cadrul grupei de control
s-a observat o evoluţie de 3.26 sec, iar în cazul grupei de experiment s-a
observat o evoluţie de 4.14 sec, ceea ce ne face să credem că metodele utilizate
au avut un efect pozitiv;
- la testul de „orientare spaţio-temporală‖ se observă că rezultatele la cele
două grupe arată diferenţe semnificative statistic, indicele de mărime a efectului
(0.52) arată o diferenţă mare spre foarte mare între cele două grupe; se respinge
cele două grupe la acest parametru este semnificativă;
- la testul „în pătrat” media grupei de experiment este mai mică decât a
grupei de control cu 0.45 secunde, iar testul Mann-Whitney U subliniază că nu
există diferenţe semnificative statistic între cele două grupe;
- la testul de „încredere‖, grupa de control a avut la prima testare 6 subiecți
cu nivel de încredere „slab‖ și 4 subiecți cu nivel de încredere „mediu‖, iar la
testarea finală 2 subiecți cu nivel de încredere „slab‖, 6 subiecți cu nivel de
încredere mediu și 2 subiecți cu nivel „ridicat‖, pe când grupa de experiment a
avut la prima testare 6 subiecți cu nivel de încredere „slab‖ și 4 cu nivel de
încredere mediu, iar la evaluarea finală, datorită metodelor utilizate, nivelul
subiecților s-a îmbunătățit considerabil: 1 subiect cu nivel de încredere „slab‖, 5
subiecți cu nivel de încredere „mediu‖ și 4 subiecți cu nivel de încredere
„ridicat‖.
245
11.5. CONCLUZII PRIVIND INTERVENȚIA ÎN ANTRENAMENT
Metodele de antrenament folosite, rezultatele testărilor şi mai ales fina-

litatea procesului de antrenament materializată prin calitatea performanţelor
sportive ne-au condus spre elaborarea următoarelor concluzii:
- înglobarea în cadrul sistemului fighting a metodelor specifice judo-ului
a reprezentat o soluţie la metodele clasice utilizate în antrenamentul de ju-jitsu;
- în ceea ce priveşte juniorii, am întâlnit dificultăţi în implementarea
metodelor de lucru, aceştia fiind reticenţi în primă fază la metodele de abordare
a luptei în partea a doua;
- cunoaşterea nivelului motric permanent şi evoluţia acestora a repre-
zentat un element esenţial în reuşita aplicării metodelor de lucru;
- introducerea metodelor de pregătire mentală s-a materializat în evoluţii
mult mai convingătoare ale subiecţilor din cadrul grupei de experiment;
- utilizarea metodelor originale în sistemul duo-demonstrativ a oferit o
rezolvare la antrenamentul de uzură din cadrul acestui sistem;
- metodele de antrenament utilizate în pregătire, deşi consacrate în alte
ramuri de sport, au reprezentat o noutate în antrenamentele specifice de ju-jitsu,
aducând vitalitate, diversitate şi poftă de antrenament, iar în competiţie acestea
au oferit subiecţilor siguranţă, încredere şi determinare.
- evoluţia subiecţilor participanţi la sistemul duo-demonstrativ în com-
petiţie s-a evidenţiat printr-o manieră de abordare total diferită de cea obişnuită,
observându-se efecte vizibile la cerinţele tehnice impuse de regulament (puterea
atacului, realism, control, viteză şi atitudine), datorită metodelor utilizate în
pregătire.
246
CAPITOLUL 12
CONCLUZIILE GENERALE ALE CERCETĂRII
Ipoteza de cercetare conform căreia „utilizarea în antrenament a unor

programe cu metode specifice şi nespecifice, selecţionate şi adaptate parti-
cularităţilor sistemelor fighting şi duo-demonstrativ pot determina optimizarea
procesului de pregătire psiho-fizică şi tehnică specifică în ju-jitsu compe-
tiţional” a fost parțial confirmată și are la bază următoarele aspecte:
- rezultatele experimentului au evidenţiat evoluţii semnificative statistic în
cadrul grupei de experiment în cazul a trei teste (testul de supleţe, testul
capacităţilor coordinative şi testul Matorin), iar cadrul altor patru teste s-a
observat o diferenţă consistentă în progresul grupei de experiment comparativ
cu grupa de control, evoluţia celor două grupe păstrând tendinţe asemănătoare în
cadrul testului de viteză „Naveta‖ şi testului de agilitate „în pătrat‖.
- nivelul performanțelor sportive ale subiecților din cadrul grupei de
experiment au fost foarte bune: toți subiecții sunt campioni naționali, o parte
dintre ei obținând rezultate deosebite la Campionatul Balcanic (campioni și
vicecampioni balcanici); 3 dintre aceștia au participat la Campionatul Mondial
unde doi s-au clasat pe locul 3 și un altul pe locul 7, obținând medalii la ambele
sisteme competiționale (Anexa nr. 14: Rezultate competiționale).
Ipoteza a doua conform căreia „implementarea accentuată a metodelor de
pregătire psihologică poate infuența decisiv nivelul de încredere în sine și
indirect îmbunătăţirea performanțelor în cadrul ambelor sisteme competiţio-
nale” a fost confirmată și susținută de rezultatele cercetării:
- la testul de încredere, deși la evaluarea inițială au avut valori aproximativ
egale (24,6 puncte grupa de control și 25 grupa de experiment), la evaluările
finale, datorită metodelor utilizate, subiecții grupei de experiment și-au îmbu-
nătățit nivelul de încredere față de grupa de control (35,7 puncte grupa de
control și 37,7 grupa de experiment).
Ca şi concluzii generale ale tezei, vom evidenţia:
- studiul literaturii de specialitate evidenţiază faptul că tema propusă nu
este tratată, iar interesul pentru actualizarea şi modernizarea metodelor de
antrenament în ju-jitsu competiţional este o cerinţă pentru îmbunătăţirea
rezultatelor sportive în acest stil;
- cunoaşterea factorilor antrenamentului în dezvoltarea strategiilor re-
prezintă elementul de bază în accesarea metodelor viitoare folosite în antrena-
mentul pentru accederea la înalta performanţă;
- dezvoltarea calităţilor motrice trebuie să fie adaptate fiecărui sistem
competiţional respectând cerinţele moderne ale antrenamentului sportiv;
- folosirea metodelor de antrenament neconvenţionale captează şi moti-
vează ju-jitsu-ka pentru abordarea mult mai dinamică a pregătirii specifice;
247
- implicarea în mod constant în antrenament a factorului psihic îi ajută pe
sportivi să dovedească stăpânire de sine şi siguranţă sporită în realizarea
sarcinilor motrice;
- cunoaşterea tipului de efort specific ju-jitsu-lui poate veni în sprijinul
antrenorilor pentru orientarea pregătirii sportivilor într-un mod specific stilului;
- pregătirea moral-etică şi teoretico-metodică poate influenţa pozitiv
temperamentul sportivilor, rezultatele competiţionale şi evoluţia individului şi în
viaţa extrasportivă;
- importanţa selecţiei în ju-jitsu şi orientarea sportivilor în funcţie de
aptitudinile proprii, precum şi o pregătire dirijată şi sistematică poate asigura
atingerea marii performanţe sportive; astfel, se dovedeşte că importanţa respectării
cerinţelor antrenamentului sportiv modern în planificarea şi desfăşurarea
antrenamentului specific în ju-jitsu reprezintă un element de bază în îmbunătăţirea
performanţei.
- evoluţia sistemului competiţional şi modul de desfăşurare solicită din
partea specialiştilor o nouă abordare a pregătirii, selectând mijloacele eficiente
care pot asigura îmbunătăţirea bagajului motric general, dar mai ales cel specific
stilului;
- sistemul competiţional din ju-jitsu se află în plină asccensiune: pornind
de la cele două probe clasice s-au dezvoltat alte două secţiuni de concurs duo-
show şi ne-waza, care, deşi par asemănătoare cu cele actuale duo-demonstrativ şi
fighting, acestea solicită noi abordări şi orientări în pregătirea sportivilor de care
specialiştii din domeniu ar trebui să ţină cont.
Problema ştiinţifică importantă soluţionată în domeniu o constituie
introducerea şi dezvoltarea metodelor nespecifice de antrenament la aspiranţi şi
juniori în cadrul antrenamentului sportiv în ju-jitsu, prin respectarea
componentelor antrenamentului sportiv și în legătură cu cerințele competițiIlor
moderne de ju-jitsu.
248
CAPITOLUL 13
ELEMENTE DE ORIGINALITATE, LIMITELE CERCETĂRII ŞI

DISEMINAREA REZULTATELOR
13.1. ELEMENTE DE ORIGINALITATE
La nivel naţional, aceasta este una dintre primele teze care abordează ju-
jitsu competiţional din perspectiva unei cercetări ştiinţifice, iar evoluţia firească
a stilului impune noi abordări în pregătirea ju-jitsu-ka.
Analiza tipurilor temperamentale şi corelarea lor cu orientarea sportivilor
spre sistemele către care prezintă înclinaţii reprezintă un element de origi-
nalitate.
Elaborarea profilelor motrice specifice celor două sisteme competiţionale
reprezintă o altă componentă originală a tezei. Valorificarea lor în practică ar
trebui să orienteze specialiştii din domeniu în selecţia sportivilor pentru cele
două sisteme competiţionale.
Studiul asupra bagajului motric utilizat la nivel mondial şi naţional
reprezintă un punct de plecare pentru viitoarele planuri de pregătire şi reprezintă
o abordare originală a rezultatelor din cadrul competiţiilor sportive. Crearea
baremelor de notare a reprezentat un alt element de originalitate în cadrul tezei.
Utilizarea şi/sau adaptarea în pregătire a metodelor specifice judo-ului,
adaptate cerinţelor din sistemul fighting din ju-jitsu a reprezentat o nouă
abordare personală, având efecte benefice atât în cadrul rezultatelor sportive, dar
şi în cazul îmbunătăţirii calităţilor motrice.
Implementarea metodelor inovatoare în sistemul duo-demonstrativ a ajutat
la eliminarea antrenamentului de uzură utilizat în modul clasic de pregătire a
sportivilor acestui sistem.
Un alt aspect de originalitate al lucrării constă în faptul că subiecţii
cercetării noastre au fost campionii ţării la categoriile lor de greutate, rezultatele
obţinute în urma măsurării şi evaluării prestaţiei lor constituind un reper bun
pentru viitoarele testări ale specialiştilor domeniului.
Planurile anuale de pregătire prezentate în partea a treia sunt originale,
elaborate, inclusiv, prin consultarea cu specialişti ai domeniului cât şi cu
metodişti în domeniul pregătirii psiho-fizice.
13.2. DISEMINAREA REZULTATELOR
Experienţa acumulată în domeniul sportiv şi în arte marţiale, inclusiv

competiţională, am valorificat-o prin colaborarea la editarea unor lucrări de
249
specialitate, referindu-ne aici la Manualul de educaţie fizică pentru pompieri -
de care am vorbit pe parcursul tezei noastre. De asemenea, am publicat sau
suntem în curs de publicare cu o serie de articole pe teme conexe în conferinţe,
sesiuni de comunicări ştiinţifice, congrese internaţionale, dintre care exem-
plificăm:
 Galan, D. 2012, Capacităţile coordinative în ju-jitsu, Lucrare de
dizertaţie, UNEFS 2012;
 Galan, D. 2014, Studiu comparativ privind agresivitatea şi tempe-
ramentul sportivilor din sistemul fighting si sistemul duo demonstrativ al
practicanţilor de ju jitsu; Conferinţa Naţională de Arte Marţiale, ediţia a V-a,
Cluj-Napoca;
 Galan P. D., Galan D. D., Ju-jitsu as a method of psycho-physical
training in the contemporay age; Arena Jurnal of Physical Activities Nr.3/2014
ISSN 2285-830X;
 Galan D., 2014, Ju-jitsu in psycho- physical training of individuals
The 4th International Congress of Physical Education, Sport and Kinetotherapy,
Bucharest, 2014;
 Galan D., Raţă G., 2016, Types of learning and their applications in ju-
jitsu, Revista Discobolul (în curs de publicare);
 Galan D., Raţă G., 2016, Study on the frequency of fighting system
techniques in ju-jitsu, Revista Discobolul.
 Galan D., Raţă G., Galan P. D., 2016, Study on improving the technical
level of athletes practicing duo-demonstration system in ju-jitsu – aspirant level
12-15 years, Edu-word 2016 (în curs de publicare)
Galan D., Rață G. Galan P.D, Studiu comparativ privind agresivitate la sportivii
practicanți ai stilului ju jitsu și nonsportivi, Conferință științifică, Bacău.
În acelaşi timp, suntem într-o fază destul de avansată a unei lucrări speci-
fice pentru ju-jitsu tradiţional şi competiţional care va analiza, inclusiv din
punctul de vedere al cercetării ştiinţifice, una din grupele esenţiale ale artelor
marţiale: Atemi-waza – tehnica de lovire.
Suntem convinşi că proiectele noastre editoriale vor căpăta amploare,
inclusiv prin acumularea experienţei dobândite la elaborarea prezentei teze.
13.3. LIMITELE CERCETĂRII
În ceea ce privește limitele cercetării, considerăm că numărul redus de

subiecți implicați în cadrul cercetării a fost dat de schimbările relativ dese ale
componenței echipei, dar mai ales de faptul că lucrăm cu sportivi de performan-
ță încluși în sistemul competițional național și internațional. Din acest motiv
considerăm că nu putem să generalizăm concluziile, ci doar să recomandăm
aplicarea modelului elaborat de noi, în corelație cu particularitățile sportivilor.
250
BIBLIOGRAFIE
1. *** (2002). Enciclopedia Educaţiei fizice şi Sportului din România,

Editura Aramis, Bucureşti, p. 355.
2. *** Proiectarea opusă după Frederic L. (1993). Dicţionar de Arte
Marţiale, Editura Enciclopedică, Bucureşti.
3. Albu, Constantin, Albu, Adriana, Vlad Tiberiu, Leonard & Iacob, Ioan
(2006): Psihomotricitatea. Editura Institutul European, Iaşi.
4. Allport, G. (1991). Structura şi dezvoltarea personalităţii. Bucureşti,
Editura Didactică şi Pedagogică.
5. Apostol, I. (1998). Ergofiziologie, Editura Universităţii ,,Al. I. Cuza‖, Iaşi,
p. 48.
6. A.P.A., 2013, Manual de publicare al Asociaţiei Americane de Psihologie,
Ediţia a 6-a, Editura Rentrop şi Straton, Bucureşti
7. Amlinei N. (2006). Curs practic de karate do. Editura Polirom,Iaşi P.51.
8. Anderson B. (1988). Streching , Volumul I, Ed.Solar , Bucureşti .
9. Avram I. (1969) Judo, Editura consiliului naţional pentru educaţie fizică şi
sport, Bucureşti p.102
10.Ardelean, V., 2015, Variabilitate individuală şi invarianţii în expresia
cinematică a unor elemente tehnice de kata din arte marţiale, Teză de
doctorat, Universitatea din Piteşti
11.Badea, D. (2003). Rugby – strategia formativă a jucătorului, Editura
FEST, Bucureşti, p. 26.
12.Băiţel, I. (2016) Aspecte cinematice ale loviturii directe de pumn fără
finalizare, U.N.E.F.S Teză de doctorat. Bucureşti
13.Băiţel. I., Deliu, D., 2014, Judo pentru începători. Centura albă, centura
galbenă, Editura Discobolul, Bucureşti
14.Bizim A. (1994) Metodica educaţiei fizice în învăţamântul superior,
Editura Universităţii Bucureşti, p.140
15.Bota A. Exerciţii fizice pentru viaţă activă, activităţi motrice de timp liber.
Bucureşti: Cartea Universitară, 2006, p .16-57.
16.Bompa, T. O. (2001). Periodizare: teoria şi metodica antrenamentului,
Ediţia a-4-a, Editura C.N.F.P.A., p. 48, 64.
17.Bompa T.O. (2001). Teoria şi Metodologia Antrenamentului Sportiv –
periodizarea, Editura Ex Ponto, Constanţa,
18.Bompa T.O.(2003). Totul despre pregătirea tinerilor campioni, Şcoala
Naţională de Antrenori, Editura Ex Ponto, Bucureşti,
19.Bonchiş, E. (1996). Cunoaşterea de sine şi de altul, culegere de probe
psihologice, Editura Casa Corpului Didactic, Oradea.
20.Bocoş, Muşata (2007), Didactica disciplinelor pedagogice – un cadru
constructivist. Editura Paralela 45, Piteşti.
251
21.Bonchiş, E. (2009). Introducere în psihologia personalităţii, Editura
Universităţii, Oradea.
22.Bota, C. (2000). Ergofiziologie, Editura Globus, Bucureşti, p. 49.
23.Botez M., Farcaş G. (2002). Tehnici de autoapărare pentru poliţişti şi
jandarmi, Timişoara, p.4
24.Bruce, L. (1978). Bruce Lee’s Fighting Methode.
25.Buss, A. H., Perry, M. (1992). The agression questennare, journal of
personality and social psychologie, p. 63.
26.Cart P.(2005). Book of intelligence tests, Editura Wiley, England.
27.Căileanu T.(1984). Mic dicţionar al sporturilor, Editura Albatros,
Bucureşti
28.Cârstea, Gh. (1993). Teoria şi metodica educaţiei fizice, Editura
Universul, Bucureşti, p. 47.
29.Cârstea, Gh. (2000). Teoria şi metodica educaţiei fizice şi sportului,
Editura AN-DA, Bucureşti.
30.Cerghit, I. (2002), Sisteme de instruire alternative şi complementare.
Structuri, stiluri şi strategii, Editura Aramis, Bucureşti.
31.Cerghit, I. (2006), Metode de învăţământ, Ediţia a IV-a revăzută şi
adăugită, Editura Polirom, Iaşi.
32.Cismaş, C., Ozarchevici, C. (2001). Sporturi de luptă, Editura Printech,
Bucureşti, p. 47.
33.Cojocaru, V. (1995). Jocul de fotbal – Elemente de strategie şi tactică, Ed.
Ag Topaz, Bucureşti, p. 53.
34.Cochran, S., (2001), Complete conditioning for Martial Arts, Human
Kinetics, USA.
35.Colibaba D., Bota, I. (1998). Jocuri sportive – Teorie şi metodică, Ed.
Aldin, Bucureşti, p. 56.
36.Cordun, M. (2009). Kinantopometrie, Editura CD Press, Bucureşti, p. 138.
37.Cungi C., Limousin S., (2004). Metode şi tehnici de relaxare, Editura
Polirom, Bucureşti
38.Deliu, D., 2001, Rolul reacţiei motrice în diagnoza, prognoza şi
desfăşurarea procesului de învăţare şi perfecţionare a tehnicii din artele
marţiale, Teză de doctorat, ANEFS, Bucureşti
39.Deliu, D. (2008). Metodica disciplinelor sportive de combat, Editura Bern,
Bucureşti, p. 18, 23.
40.Deliu, D. (2008). Antrenamentul sportiv în disciplinele sportive de
combat, Editura Bern, Bucureşti, p. 17, 19, 49.
41.Deliu, D. (2000). Karate do, Editura ANEFS, Bucureşti, p. 125.
42.Deliu, D. (2002). Cursuri teoretico-metodice de arte marţiale, Editura
Studenţească, Bucureşti.
43.Deliu, D. (2007). Predicţia performanţelor sportive, Editura Bern,
Bucureşti, p. 12.
252
44.Dem, G. C. (1912). Metodã practicã de apărare şi atac, Editura Librăriei
Theodosium Jonniţiu Fii, Bucureşti.
45.Derlogea, Ş., Ionescu, D. C. (1990). Aikido Calea Armoniei, Editura
Apimonia, Bucureşti, p. 65.
46.Dobre, I. C. (2010). Studiu privind procedeele tehnico-tactice eficiente din
ju-jitsul competiţional.
47.Dragnea, A. (1984). Măsurare şi evaluare în E.F.S., Editura Sport şi
Turism, Bucureşti, p. 134.
48.Dragnea A. (1994). Dimensiuni obiective şi subiective ale capacităţii de
performanţă (optimizarea sitemului atitudinal şi rolul acestuia în mani-
festarea capacităţii de performanţă a sportivilor), teză de doctorat,
A.N.E.F.S., Bucureşti.
49.Dragnea, A., Mate, S. (2002). Teoria sportului, Editura FEST , Bucureşti.
50.Dragnea, A., Teodorescu, S. (2002). Teoria sportului, Editura FEST,
Bucureşti, p. 88, 102, 131.
51.Dragnea, A.,Teodorescu, S., Stănescu, M., Aura, B., Sorin Ş., Virgil T.
(2006). Educaţie fizică şi sport, Teorie şi didactică, Editura FEST,
Bucureşti.
52.Drăgan, I. (1978). Refacerea organismului după efort. Editura Sport-
Turism, Bucureşti, p. 37.
53.Drăgan, I. şi colab. (2002). Medicina sportivă, Editura Medicală,
Bucureşti, p. 507.
54.Ene, L. (1990). Kinetoterapie Orientală , Editura Cronos 90, p. 14 .
55.Epuran, M. (2001). Psihologia Sportului de Performanţă: Teorie şi
practică, Editura Fest, Bucureşti, p. 74.
56.Epuran, M. (1983). Psihologia educaţiei fizice, Vol III, IEFS, Bucureşti,
p. 136.
57.Epuran, M. (1990). Modelarea conduitei sportive, Editura Sport-Turism,
Bucureşti, p.136.
58.Epuran, M., Holdevivi, I., Toniţa, F. (2001). Psihologia sportului de
performanţă: teorie şi practică, Editura FEST, Bucureşti, p. 208-210.
59.Epuran, M. (1963). Pregătirea psihologică a sportivului, Editura Ununii
de cultură fizică şi sport, Bucureşti, p. 105.
60.Epuran, M., Stănescu, M., 2010, Învăţarea motrică – aplicaţii în activităţi
corporale, Editura Discobolul, Bucureşti
61.Frederic, L., 1993, Dicţionar de arte marţiale, Editura Enciclopedică,
Bucureşti
62.Funakoshi, G. (1981). Karatedo my way of life, Kodansha International,
Tokyo, Japan.
63.Frazzei, F. (1972). Judo de la centura albă la centura neagră, Editura
Militară, Bucureşti, p. 9.
64.Galan, D. (2005). Ju-jitsu; elemente de teorie, filozofie şi metodică de
antrenament, Editura EstFallia, Bucureşti, p. 30.
253
65.Galan, D. (2006). Ju jitsu kansetsu waza, Editura RisoPrint, Cluj-Napoca.
66.Galan, D. D. (2011). Aptitudinile coordinative în Ju-jitsu, Disertaţie
Master, UNEFS.
67.Galan D., Galan, D. D., Dobre, I. C. (2010). Manual de educaţie fizică
pentru pompieri, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, p. 52.
68.Galan, D. (2007). Autoapărare pentru studenţi – anul I de studiu, Editura
Risoprint, Cluj-Napoca.
69.Galan, D. (2007). Autoapărare pentru studenţi – anul II de studiu, Editura
70.Galan, D. (2014). Curs de formare instructori arte marţiale, Editura
71.Galan, D., Gârbea, I. (2013). Educaţie psiho-fizică în Institutul de studii
pentru ordine publică, Editura Risoprint, Cluj-Napoca.
72.Galan, D., Galan, D. D., Dobre, I. C. (2010). Manual de educaţie fizică
pentru pompieri, Editura Risoprint, Cluj-Napoca.
73.Gagea A., Tiron C., 2007, Cunostintele interdisciplinare – un atu al
antrenorului de înaltă performanţă, Editura Ministerului Internelor si
Reformei Adminstrative, Bucuresti
74.Gianino, C., 2009, La Fisica del karate. Analisi teorica dell’energia di
impatto di una tecnica di pugno, Didattica delle Scienze e Informatica 259
75.Gracie R., Danaher J. (2003). Mastering jiu jitsu, Editura Hunman
Kinetics, United States, Champaing.
76.Green, T. A., 2001, Martial arts of the world: an enciclopedia, Published
by ABC_CLIO, Inc., Santa Barbara, California
77.Grigore, V., 2001, Bazele teoretice ale antrenamentului sportiv, Editura
Semne, Bucureşti
78.Goleman, Daniel (2005), Inteligenţa emoţională. Editura Curtea veche,
Bucureşti.
79.Goodman, F.( 2010) The ultimate book of martial arts, Hermes House,
London
80.Hantău , I., Bocioac, L. (1998). Antrenamentul în Judo; Pregătirea fizică
şi psihică, Editura Universităţii din Piteşti.
81.Hantău, I., Bocioacă, L. (2002). Judo – Curs de bază, ANEFS, Bucureşti.
82.Hantău, I. (1996). Manual de Judo, Editura Didactică şi Pedagogică R.A.
Bucureşti.
83. Hirtz, P. (1991). Testul de motricitate sportivă în diagnosticarea calită-
ţilor de coordonare. Bucureşti,C.C.P.S., S.D.P. 312.
84.HorghidaN, V. (1997). Metode de psihodiagnostic. Bucureşti, Editura
Didactică şi Pedagogică R.A.
85.Horghidan, V. (1998). Problematica psihomotricităţii. Note de curs
master, Bucureşti: A.N.E.F.S.
86.Hoble, V. (2012). Istoria practicării artelor marţiale în România şi în
lume, Editura Academicpres, Cluj-Napoca, p. 64, 68, 69, 71, 89.
254
87.Holdevici, I., Crăciun, B. (2013). Psihologia sportului, note de curs, p. 81-
88.Ionescu, Miron, (2000), Demersuri creative în predare şi învăţare, Editura
Presu Univesitară Clujeană, Cluj-Napoca.
89.Jerry R. Thomas, K., Jack K. N. (1996). Metodologia cercetării corporale
în activitatea fizică, M.T.S. / C.C.P.P.S., Bucureşti, p. 15.
90.Jigoro, K. (1981). Kodokan Judo, Japan.
91.Kanazawa, H. (2010). Karate The complet Kata, Kodansha International,
Tokyo, p. 11.
92.Kanazawa, H. (2004). Karate fighting techniques, Edition Hardcover
Kodansha, USA, p. 10.
93.Kelemen, Gabriela (2008), Psihopedagogia supradotării-strategii de
identificare şi educare a copiilor supradotaţi,Editura Universităţii „Aurel
Vlaicu‖,Arad.
94.Laşcu, V. G. (1986). Judo – judo competiţional; combinaţii şi contra-
atacuri. Editura Sport-Turism, Bucureşti.
95.Laşcu, V. G., Gotelet, V. (1981). Judo – tehnici de luptă la sol, Editura
Sport-Turism, Bucureşti.
96.Laşcu, V. G., (1986). Judo, Editura Sport-Turism, Bucureşti, p. 22.
97.Laşcu, V. G. (1992). Judo şi Kata. Editura Sport-Turism, Bucureşti, p. 12.
98.Lewis, P., 1996, Introducere in arte marţiale – origini, filosofie, practica.
Editura Teora, Bucureşti
99.Macovei, S. (1998). Supleţea, Editura ANEFS, Bucureşti.
100. Manno, R. (1992). Bazele teoretice ale antrenamentului sportiv, Editura
Revue E.P.S., p. 101.
101. Manno, R. (1989). Les bases de l’entraînement sportif, Editore S.P.A.,
Bologna, (1996) reeditată la C.P.P.S., Bucureşti, p. 140, 144.
102. Matthews, G., Deary, I. J., Whiteman, M.C. (2012). Psihologia personali-
tăţii-trăsături, cauze, consecinţe, Editura Polirom, Bucureşti, p. 377.
103. Minulescu, M. (1996). Chestionarele de personalitate în evaluarea
psihologică, Editura Garell Publishing House, Bucureşti.
104. Minulescu, M. (2004). Psihodiagnoza modernă. Chestionarele de
personalitate, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti.
105. Mitra Gh., Mogoş Al. Metodica educaţiei fizice şcolare ediţia a III a
revăzută şi adăugită. Bucureşti: Sport -Turism, 1983. 175
106. Muraru, A. (1975). Lecţii de judo. Editura Sport –Turism, Bucureşti.
107. Muraru, A. (1994). Judo – bazele performanţei. Editura Garell Publi-
shing House, Bucureşti.
108. Neacşu, I. (1990). Metode şi tehnici moderne de învăţare eficientă,
Editura Militară, Bucureşti, p. 35.
109. Neacşu, I. (1990). Instruire şi învăţare. Bucureşti: Editura Didactică şi
Pedagogică.
110. Neagu, N. (2010). Teoria şi practica activităţii motrice umane, Editura
University Press, Târgul Mureş p. 57.
255
111. Negoiţă, A., Galan, D. (2009). Educaţie fizică şi sport prin metode
marţiale, Editura Risoprint, Cluj-Napoca.
112. Nicu, A. (1993). Antrenamentul sportiv modern, Editura Editis, p. 332
113. Noveanu, Eugen, Potolea, Dan (2007) Ştiinţele educaţiei – Dicţionar
enciclopedic, Volumul I, Editura Sigma,Bucureşti.
114. Noveanu, Eugen, Potolea, Dan (2007) Ştiinţele educaţiei – Dicţionar
enciclopedic, Volumul II, Editura Sigma,Bucureşti.
115. Popescu-Neveanu, P. (1978). Dicţionar de psihologie, Editura Albatros,
Bucureşti, p. 41.
116. Predescu T., Iancu A., Jocuri Sportive. Modele orientative de joc şi
pregătire baschet-fotbal-handbal-volei. Bucureşti: Printech, 2011, p. 83-126.
117. Planchard, Emile (1972), Cercetarea în Pedagogie, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti.
118. Popper, Karl (1981) Logica cercetării,Editura ştiinţifică, Bucureşti.
119. Pufan, P. (1978). Psihologia muncii, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, p. 67.
120. Rateau, P. (2004). Metodele statistice şi experimentale în ştiinţele umane.
Iaşi, Editura Polirom.
121. Ratti O., Westbrook, A. (1999). Secrets of the samurai, Editura Castle
Books, p. 403.
122. Raţă, G. (2001). Studiu privind dinamica şi dezvoltarea detentei la copii
şi juniori, Teză de doctorat, p.85.
123. Raţă, G. (2010). Educarea creativităţii în educaţie fizică şi sport, Editura
Alma Mater, Bacău, p. 15.
124. Raţă, G., Raţă, C. (1999). Aptitudini motrice de bază, Editura Plumb,
Bacău.
125. Raţă G. Raţă B. C. (2006). Aptitudinile în activitatea motrică, Editura
Edusoft, Bacău, p. 12.
126. Rădulescu M. Şt. (2011), Metodologia cercetării ştiinţifice: elaborarea
lucrărilor de licenţă, masterat, doctorat, Ed. a 2-a, rev., Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti
127. Rădulescu, Şt., Mihaela (2006), Metodologia cercetării ştiinţifice, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
128. Riberio, S., Howell, K. (2008). Jiu-jitsu, University, Editura Victory Belt
Publish, Hong Kong.
129. STERNBERG, R.J. (2000). Handbook of intelligence. 2nd ed.
Cambridge, U.K.:Cambridge University Press.
130. Thomas, R., Eclache, J.-P., Keller, J. (1995). Aptitudini Motrice – teste şi
măsurători pentru tinerii sportivi, MTS/CCPPS, Bucureşti, p.73.
131. Thomas, Jerry, Nelson Jack (1997) Metodologia cercetării în activitatea
fizică. Volumul I, C.C.P.S., Bucureşti.
132. Thomas, Jerry, Nelson Jack (1997) Metodologia cercetării în activitatea
fizică. Volumul II, C.C.P.S., Bucureşti.
256
133. Teodorescu, S. (2009). Antrenament şi Competiţie, Editura Alpha MDN,
Buzău, p. 31, 29.
134. Teodorescu, S. 2009, Periodizare şi planificare în sportul de
performanţă, Ediţia a 2 a revizuită, Editura ALPHA MDN, 2009
135. Tudor, V., Crişan, D.I. (2007). Forţa-Aptitudine motrică, Editura Bern,
Bucureşti, p. 41.
136. Tudor, V., 2008, Măsurare şi evaluare în cultura fizică şi sport, Editura
Moroşan, Bucureşti
137. Tudor V., Şerbănoiu S. (2007), Teoria şi Metodica educaţiei fizice şi
sportului, ANEFS, Bucureşti,
138. Tudos, Ş. (2000). Elemente de statistică aplicată, Editura Globus,
Bucureşti, p. 88.
139. Tudös, Ş. (2000). Criterii psihologice în fundamentarea şi structurarea
pregătirii sportive, Editura Paideia, Bucureşti, p.53.
140. Tudös, Ş. (2000). Criterii psihologice în fundamentarea pregătirii
sportive. Bucureşti, Editura Paideia.
141. U.R.Q.K.D. (1996). Qwan ki do „calea energiilor corporale”, Editura
Garell Publishing House, Bucureşti, p.153,
142. Urzeală, C. (2009) Metodica antrenamentului sportiv, Curs universitar,
pg. 104
143. Vasilica, G. (2013). Note de curs, Învăţare, educare şi control motor.
144. Viespan, V. (2001). Anihilarea agresorilor prin tehnici de autoapărare,
Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, p. 170.
145. Weineck, J. (1997). Manuel D’Entrainement. Edition Vigot, Paris, p. 15,
32-41.
146. Weineck, J., (2001). L’allenamento ottimale, Edizione italiana della
decima edizione tedesca a cura di Pasquale Bellotti, Editori Calzetti Mariucci,
Roma, p. 107.
147. Weineck, J. (1994). Entreinmento optimo. Barcelona: Editorial Hispano
Europea, S.A.
148. ZAPAN, GH. (1984). Cunoaşterea şi aprecierea obiectivă a personali-
tăţii. Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.
149. ZLATE, M. (1999). Psihologia mecanismelor cognitive. Iaşi: Editura
Polirom
150. Zisulescu, Ş. (1978). Aptitudini şi talente, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, p. 17.
BIBLIOGRAFIE ON-LINE
1. http://www.psycholosphere.com/The%20Carroll%20Model%20by%20John
%20Carroll.pdf, p. 3.
2. http://www.jjif.info/fileadmin/JJIF/Documents/jjif_book_of_ethics_ang.pdf
257
3. https://books.google.ro/books?id=Pk2O4zB - The art of peace
kOoC&printsec=frontcover&source=gbs_ge_summary_r&cad=0#v=onepag
e&q&f=false.
4. http://documents.tips/documents/chestionar-de-agresivitate.html
5. https://www.scribd.com/doc/81131292/Buss-Perry-The-Agression-
Questionnaire
6. http://www.hawaiilibrary.com/articles/Ju-
Jitsu_International_Federation#cite_note-4
7. http://www.budo-seishin.ro
8. http://www.cursuriartemartiale.ro
9. http://www.jjif.info/index.php?id=17
10. http://www.jjeu.eu
11. http://www.sportaccord.com/events/world-combat-games/
12. http://www.jjafu.org
13. http://www.jjau.org/index.php?id=2
14. http://www.upjj.org
15. http://jujitsuselfdefence.eu/index.html
16. http://www.theworldgames.org
17. http://www.fram.ro
18. http://ju-jitsu.webs.com
258
ANEXE
259
Cuprins anexe
Anexa nr. 1: Cv competiţional personal......................................... 261

Anexa nr. 2: Stuctura ju-jitsu–lui................................................... 267
Anexa nr. 3: Regulamentul competiţional ijjf............................... 268
Anexa nr. 4: Programa de examinare kyu-uri, club budo seishin... 277
Anexa nr. 5: Rezultatele privind, vârsta, vechimea, greutatea şi
înălţimea gr.A............................................................ 292
Anexa nr. 6: Rezultatele privind, vârsta, vechimea, greutatea şi
înălţimea gr.B ......................................................... 292
Anexa nr. 7: Baremele probelor de control la educaţie fizică
pentru colegiile militare liceale…………………… 293
Anexa nr. 8: Chestionarul privind cele 8 temperamente și
principalele trăsături ale acestora............................. 294
Anexa nr. 9: Chestionar privind tipurile de agresivitate............... 297
Anexa nr.10: Calcul orientativ,privind volumul pregătirii pentru
campionatul european de la Podgorica, Muntenegru,
2009........................................................................ 299
Anexa nr. 11: Test de încredere................................................... 300
Anexa nr. 12: Teste statistice utilizate în analizarea rezultatelor... 303
Anexa nr.13: Planificarea anuală a celor două sisteme
competiționale......................................................... 305
Anexa nr. 14: Rezultatele obţinute în perioada aplicării strategiei
generale de pregătire............................................... 320
260
ANEXA NR. 1:CV COMPETIŢIONAL PERSONAL
Nume şi prenume: GALAN D. DORU

Data şi locul naşterii: 26.10.1987, Bucureşti
Domiciliu: Str. Pâncota, Nr. 9, Bl. 11 Nord, Sc. 4, Ap. 108, Sectorul 2
Telefon: 0745 84 00 56
Email: dorruu@yahoo.com
2013  Locul I şi titlul de CAMPION NAŢIONAL la proba Duo-
demonstrativ Masculin, seniori, 3-4 mai, Bucuresti;
demonstrativ Masculin, seniori, 3-4 martie, Bucuresti;
Locul I şi titlul de CAMPION NAŢIONAL la proba Fighting -69 kg ,
seniori, 3-4 martie Bucureşti;
demonstrativ Masculin, seniori, 24-25 aprilie, Sf Gheorghe;
Locul I şi titlul de CAMPION NAŢIONAL la Fighting, - 69 kg, , 24-
25 aprilie, Sf Gheorghe
2010  titlul de „Maestru al Sportului”, acordat de Autoritatea Naţională
pentru Sport şi Tneret, 11.11.2010;
 locul VII la Campionatul Mondial de Ju-Jitsu, la duo demonstrativ
masculin seniori, 27-28 noiembrie, Sankt Petersburg-Rusia;
 Locul III şi medalie de bronz, la proba Duo-demonstrativ Masculin,
seniori, 29-30 august, Beijing-China;
Locul I şi titlul de CAMPION NAŢIONAL la proba Duo-
demonstrativ Masculin, seniori, 24-25 aprilie, Bucureşti;
Locul II şi titlul de VICECAMPION NAŢIONAL la proba Fighting -
69 kg, seniori, 24-25 aprilie, Bucureşti;
 Titlul de arbitru categoria a III-a, recunoscut de Federaţia Română de
Arte Marţiale, 25 aprilie, Bucureşti.
2009  CENTURA NEAGRĂ 3 DAN în JU-JITSU, 26 decembrie,

Bucureşti
Locul I şi titlu de CAMPIOAN BALCANIC la Fighting -69 kg la
Ediţia a VI-a a Campionatului Balcanic, 26-29 septembrie 2009, Sofia -
Bulgaria
 Locul II şi titlu de VICECAMPION BALCANIC la Duo-
demonstrativ Msculin la Ediţia a VI-a a Campionatului Balcanic, 26-29
septembrie 2009, Sofia - Bulgaria
 Locul II şi titlu de VICECAMPION EUROPEAN la la a XX-a
ediţie a Campionatului European de Ju-Jitsu, 29-31mai 2009 Podgorica –
Muntenegru
261
 Locul IX la fighting masculin -69 kg, a XX- a ediţie a Campionatului
European de Ju-Jitsu , 29-31mai 2009 Podgorica – Muntenegru
 Certificat de Perfecţionare Profesională, acordat de Centru Naţional
de Perfecţionare a Antrenorilor, disciplina Arte Marţiale, 27 iunie
 Diplomă de participare la Seminarul Internaţional de Arte Marţiale şi
autoapărare, 26-28.06, Venus-Mangalia
 Diplomă de participare la stagiul internaţional de Kobudo şi Ju-Jitsu,
16-17 mai 2009 , Bucureşti
 Locul I şi titlu de CAMPION NAŢIONAL la Duo-demonstrativ
masculin seniori, 9-11 aprilie, Constanţa
 Locul I şi titlu de CAMPION NAŢIONAL la fighting masculin – 69
kg, 9-11 aprilie, Constanţa
 Locul I şi titlu de CAMPION NAŢIONAL la fighting masculin – 77
kg, 9-11 aprilie, Constanţa
 Locul I la Cupa „Aqvila‖ Ju-Jitsu la proba fighting Open-20.12.09
Giurgiu
 certificat de voluntar la acţiunea Programul naţional „Revigorare III‖,
mai 2009
 Cursuri de Masaj somatic „Scoala de sănătate Dragomir ‖, ianuarie
2009
 Participare la seminarul de lupte libere şi greco-romane, desfăşurat în
perioada 04-05.04.2009, Bucureşti
 Participarea la Cursul internaţional de Ju-jitsu pentru sportivi şi
antrenori, desfăşurat în perioada 27.02.-1.03.2009, Bucureşti
 Participarea la Forumul regional de Ju-Jitsu, ediţia a-II-a, desfăşurat în
perioda 06.-08.02.2009 Transilvania, Sibiu-Cisnădioara
 Participarea la Stagiul tehnic de pregătire Self Defence Kobudo – Ju-
Jitsu 21-22.03.2009, Timisoara;
 Participarea la stagiul tehnic de pregătire Self Defence Kobudo – Ju-
Jitsu, în Sistem Militar 21-22.03.2009, Timişoara;
2008  Locul V la Campionatul Mondial de Ju-Jitsu, Suedia, 28-30 noiembrie

la proba Duo demonstrativ masculin, seniori;
 Locul VII la Campionatul Mondial de Ju-Jitsu, Suedia, 28-30 noiem-
brie la proba fighting , seniori;
 Locul I şi titlu de CAMPION BALCANIC la Campionatul Balcanic
de Ju-Jitsu, Serbia 26-28 septembrie la proba fighting categoria -62
kilograme, seniori;
 Locul III la Campinatul Balcanic de Ju-Jitsu, Serbia 26-28 septembrie
 Locul I şi titlu de CAMPION NAŢIONAL la Campionatul Naţional
de Ju-Jitsu, 19-20 aprilie la proba fighting, categoria de greutate -62
kilograme seniori;
262
 Locul II şi titlu de VICECAMPION NAŢIONAL la Campionatul
Naţional de Ju-Jitsu, 19-20 aprilie la proba fighting, categoria de greutate
-69 kilograme seniori;
de Ju-Jitsu, 19-20 aprilie la proba Duo demonstrativ masculin, seniori;
 Locul III şi MEDALIE DE BRONZ la Campionatul Naţional
Universitar de Judo, Sibiu 23-25 mai la categoria – 60 kg;
 Locul I la Campionatul Universitar de Judo- Bucureşti, 12 aprilie la
categoria -60 kg;
 Locul III şi MEDALIE DE BRONZ la Cupa Romaniei la Jiu-Jitsu
Brazilian - Bucureşti, 12 aprilie la categoria – 70 kg;
 Locul I la Cupa Akari Ju-Jitsu la proba fighting categoria -77 şi -85
kg - Bucuresti
 Locul I la Cupa „Aqvila‖ Ju-Jitsu la proba fighting categoria -75 şi -
85 kg -13.12.08 Giurgiu;
2007  Participarea la stagiul tehnic de pregătire cu specializarea Kobudo, 8-9

decembrie 2007, Bucureşti;
 Participare la Festivalul Internaţional „Arte Marţiale fără frontiere‖,
23-25 noiembrie 2007, Timişoara;
 Participarea la stagiul de autoapărare cu specialitatea Ju-Jitsu, 25-28
octombrie 2007, Bucureşti;
 Locul IX Campionatul European de Ju-Jitsu, Italia 25-27 mai la proba
Duo demonstrativ masculin, seniori ;
 Locul III „ANEFS-iada de Lupte”, categoria de greutate -66
kilograme, 18 mai, Bucureşti;
 Locul I „Zilele sportive ale oraşului Sfântu Gheorghe‖, 22-24 aprilie
 Participarea la stagiul internaţional de Ju-Jitsu pentru sportivi şi
antrenori, 28-29 aprilie 2007, Bucureşti,
de Ju-Jitsu, 25 martie la proba Duo demonstrativ masculin, seniori;
de Ju-Jitsu, 25 martie la fighting, categoria de greutate -62 kilograme;
 Locul III şi MEDALIE DE BRONZ la Campionatul Naţional de Ju-
Jitsu, 25 martie la fighting, categoria de greutate -69 kilograme;
2006  Obţinerea gradaţiei 2 Dan Ju-Jitsu, 26 decembrie 2007;

 Locul I la Campinatul Balcanic de Ju-Jitsu, Bucureşti 20-22 octombrie
la proba Fighting -62 kg, seniori;
 Locul IX Campionatul Mondial de Ju-Jitsu, Olanda 24-26 noiembrie
263
 Locul IX Campionatul Mondial de Ju-Jitsu, Olanda 24-26 noiembrie
la proba fighting -62 Kilograme, seniori ;
de Ju-Jitsu, 13-14 mai la proba fighting categorie -62 kilograme, 18-21
ani;
de Ju-Jitsu, 13-14 mai la proba Duo demonstrativ masculin , 18-21 ani;
de Ju-Jitsu, 13-14 mai la proba Duo demonstrativ masculin, seniori;
 Locul I „Zilele sportive ale oraşului Sfântu Gheorghe‖, 15 iunie la
proba Duo demonstrativ masculin, seniori;
 Locul I „Zilele sportive ale oraşului Sfântu Gheorghe‖, 15 iunie la
proba fighting, categoria de greutate -62 kilograme, seniori;
 Locul II „Zilele sportive ale oraşului Sfântu Gheorghe‖, 15 iunie la
proba Judo, categoria de greutate -71 kilograme; + 18 ani ;
2005  Locul I şi titlu de CAMPION NAŢIONAL la Campionatul Naţional

de Ju-Jitsu, 19-20 martie la proba fighting -69 kg, Bucureşti, juniori;
Naţional de Ju-Jitsu, 19-20 martie la proba Duo demonstrativ masculin,
juniori;
 Locul I „Zilele sportive ale oraşului Sfântu Gheorghe‖, 22-24 aprilie la
proba Duo demonstrativ masculin 14-16 ani;
la proba fighting, categoria de greutate -65 kilograme, seniori;
 Locul III Campionatul Municipal Individual de Judo, 28-29 ianuarie,
categoria de greutate -65 kilograme;
 Locul I Campionatul „U 23‖ de Judo, 02.10., categoria de greutate -60
kilograme;
la proba Duo demonstrativ mixt, seniori;
 Participarea la organizarea şi desfasurarea Cupei 1 dec. din cadrul
Academiei de Poliţie ‖Alexandru Ioan Cuza‖ 17 septembrie şi „Olympic
Day Run ‖ 25 mai organizat de International Olympic Committee .
2004  Obţinerea gardaţiei 1 Dan Ju-Jitsu, 03 iulie, Bucureşti;

de Ju-Jitsu, 23-24 octombrie la proba Duo demonstrativ masculin, juniori;
Locul I şi titlu de CAMPION NAŢIONAL la Campionatul Naţional
de Ju-Jitsu, 23-24 octombrie la proba Duo demonstrativ mixt, juniori;
de Ju-Jitsu, 23-24 octombrie la proba fighting, categoria de greutate -62
kilograme, juniori, Giurgiu;
264
 Locul III la Campionatul Naţional de Ju-Jitsu, 23-24 octombrie la
fighting, categoria de greutate -69 kilograme, juniori, Giurgiu;
 Locul I la Campionatul Naţional de Ju-Jitsu Sistem full contact, 28
februarie la proba fighting, categoria de greutate -60 kilograme, juniori,
Bucuresti;
 Locul III şi MEDALIE DE BRONZ la Campionatul Municipal de
Judo, 27-28 martie, categoria de greutate -60 kilograme,
 Locul I „Zilele sportive ale oraşului Sfântu Gheorghe‖,la proba Duo
demonstrativ masculin, -20 ani;
 Locul I „Zilele sportive ale oraşului Sfântu Gheorghe‖, la proba
sectiune Judo -63 kg, -20 ani.
2003  Obţinerea gardaţiei Kyu 1 Ju-Jitsu, 12 iunie, Bucureşti;

 Participarea la Seminarul Internaţional de Ju-Jitsu,Tulcea 03-04
octombrie;
 Participarea la Seminarul Internaţional de Ju-Jitsu si Kempo, Venus 23-
29 iulie ;
de Ju-Jitsu, 8-9 noiembrie la proba Duo demonstrativ mixt, juniori,
Bucureşti;
Naţional de Ju-Jitsu, 8-9 noiembrie la proba Duo demonstrativ masculin,
juniori, Bucureşti;
de Ju-Jitsu, 8-9 noiembrie la fighting, categoria de greutate -60 kilo-
grame, juniori, Bucureşti;
 Locul III „Zilele sportive ale oraşului Sfântu Gheorghe‖, 2-4 mai la
proba Duo demonstrativ masculin, juniori;
 Locul II „Zilele sportive ale oraşului Sfântu Gheorghe‖, 2-4 mai la
proba Judo, categoria de greutate -55 kilograme, juniori;
 Locul I „Zilele sportive ale oraşului Sfântu Gheorghe‖, 2-4 mai la
proba Duo demonstrativ masculin, -16 ani.
2002 Locul III şi MEDALIE DE BRONZ la Campionatul Naţional de Ju-

Jitsu, 1 decembrie la proba fighting, categoria de greutate -60 kilograme,
juniori, Bucureşti;
 Locul III şi MEDALIE DE BRONZ la Campionatul Naţional de Ju-
Jitsu, 1 decembrie, la proba Duo demonstrativ masculin, juniori,
Bucureşti;
 Locul I şi titlu de CAMPION NAŢIONAL la Campionatul de Ju-Jitsu,
12 octombrie la proba Duo demonstrativ masculin, juniori, Bucureşti;
12 octombrie la proba Duo demonstrativ mixt, juniori, Bucureşti;
265
12 octombrie la fighting, categoria de greutate +50 kilograme, juniori,
Bucureşti;
 Locul I la Cupa Sakura de Ju-Jitsu, 7-9 iunie, la proba duo Demonstrativ
masculin, juniori, Reghin;
 Locul III la Cupa Sakura de Ju-Jitsu, 7-9 iunie, la proba duo De-
monstrativ mixt, juniori, Reghin;
2001  Obţinerea gardaţiei Kyu 2 Ju-Jitsu, 26 decembrie, Bucureşti;

 Diploma de participare la al III-lea Stagiu Naţional de Ju-jitsu;
 Diploma de participare la Festivalul internaţional „Regii artelor
marţiale‖ Bucureşti.
de Ju-Jitsu, 03 iunie la proba Duo demonstrativ mixt, 12-14 ani,
Bucureşti;
2000 Certificat de participare la stagiul de Kyokushin-Budo-Kai, Bucureşti;

 Certificat de participare la Seminarul internaţional de Ju-jitsu,
Bucureşti;
 Locul I, Duo-Demonstrativ Masculin 14-16 ani, Cupa Sakura –
Reghin;
1999  Obţinerea gardaţiei Kyu 3 Ju-Jitsu, 26 decembrie, Bucureşti;

Certificat de participare la al II-lea Stagiul Naţional de Ju-jitsu,
Bucureşti;
 Locul II şi titlu de VICECAMPION NAŢIONAL, Duo-Demonstrativ
Mixt, Campionatul Naţional de Ju-jitsu, Bucureşti 19-10, iulie 10-12 ani.
 Locul II şi titlu de VICECAMPION NAŢIONAL Duo-Demonstrativ
Masculin, Campionatul Naţional de Ju-jitsu, Bucureşti 19-10 iulie, 10-12
ani;
1998  Locul II şi titlu de VICECAMPION NAŢIONAL, Duo-Demonstrativ

Masculin 10-12 ani, Campionat Naţional – Bucureşti;
Mixt 10-12 ani, Campionat Naţional – Bucureşti.
1997 Obţinerea gardaţiei Kyu 4 Ju-Jitsu, 10 mai, Bucureşti;

Masculin, Campionatul Naţional de Ju-jitsu, Bucureşti 06 iunie;
Mixt, Campionatul Republican de Ju-jitsu, Bucureşti 06 iunie;
1995  Obţinerea gardaţiei Kyu 5 Ju-Jitsu, 23 decembrie, Bucureşti.
266
ANEXA NR. 2: STUCTURA JU-JITSU–LUI
 REGISHANO (Eticheta , ceremonial )

 SHINTAI şi TAI-SABAKI – deplasări şi pivotări
întoarceri, eschive;
 UKEMI-WAZA – tehnici de cădere, cu amortizare
prin bătaie (lovire în saltea), sau rostogolire / rulare ( chugaeri )
 ATEMI-WAZA– tehnici de lovire
* Atemi-WAN-waza – tehnici de lovire cu braţele
* Atemi-GERI-waza – tehnici de lovire cu picioarele
* Atemi-TAI-waza – tehnici de lovire cu corpul
 NAGE-WAZA – tehnici de proiectare
*KATA-TE-waza – tehnici de proiectare cu umerii şi braţele
*ASHI-waza – tehnici de proiectare cu ajutorul picioarelor
*GOSHI-waza – tehnici de proiectare cu ajutorul şoldului
*SUTEMI-waza – tehnici de proiectare prin sacrificiu
¤ MA-sutemi-waza – cu sacrificiu în faţă
¤ YOKO-sutemi-waza – cu sacrificiu lateral
 KATAME-WAZA – teh. de imobilizare / fixare
 NE-WAZA – arta luptei la sol
 DOROBO – KANSETSU – WAZA – tehnici de
transport forţat sau RENKO HO – tehnici de arestare:
¤ HOJO JUTSU (Torinawa) – Tehnici de legat
¤ KUMI-WAZA – Tehnici de transport
 SHIME-WAZA – tehnici de strangulare
 KANSETSU-WAZA – tehnici articulare
-UDE-KANSETSU-WAZA – tehnici articulare asupra
braţelor;
-ASHI-KANSETSU-WAZA – tehnici articulare asupra
picioarelor;
-SEBONE-KANSETSU-WAZA / SEKITSUI
HISHIGI – tehnici articulare asupra coloanei vertebrale.
 KYUSHO – studiul punctelor vitale
 KUATSU – metode de reanimare
 KIAI-JTSU – arta strigătului de luptă
 KOBUDO – tehnici cu arme
267
ANEXA NR. 3: REGULAMENTUL COMPETIŢIONAL IJJF
I. Generalităţi
Secţiunea 1 Domeniul de aplicare
a. Prezentele reguli se aplică competiţiilor din domeniul federaţiei internaţionale, al uniunilor
continentale, campionatelor internaţionale şi turneelor internaţionale, ca reguli de competiţie
pentru Sistemul Duo şi pentru Sistemul Fighting.
b. Toate referirile din prezentul document la termenul ―el‖ trebuie înţelese ca însemnând ―el
sau ea‖.
c. Ţările sunt libere cu privire la regulile pentru turneele lor naţionale.
Secţiunea 2 Echipamentul de concurs şi cerinţele personale

a. Competitorii vor purta un Ju-Jitsu gi (kimono) alb, de bună calitate, care trebuie să fie curat
şi ordonat. Competitorii vor purta centuri roşii sau albastre.
b. Bluza va fi suficient de lungă pentru a acoperi şoldurile şi va fi legată în jurul taliei, cu
centura.
c. Mânecile bluzei vor fi suficient de largi pentru a permite priza şi suficient de lungi pentru a
acoperi jumătate din antebraţ, dar nu şi încheietura. Mânecile nu pot fi rulate în sus.
d. Pantalonii vor fi largi şi suficient de lungi pentru a acoperi jumătate din tibie. Pantalonii nu
pot fi rulaţi în sus.
e. Centura va fi legată cu un nod pătrat, suficient de strâns pentru a nu permite bluzei să se
desfacă şi va fi suficient de lungă pentru a se petrece de două ori în jurul corpului şi pentru a
lăsa aproximativ 15 cm de centură de fiecare parte a nodului.
f. Competitoarele trebuie să poarte un tricou alb simplu sau un top pe sub kimono. Băieţilor
nu le este permis să poarte tricou pe sub kimono.
g. Competitorii trebuie să aibă unghii scurte la mâini şi la picioare.
h. Competitorii nu pot purta nimic ce ar putea să îl rănească sau să îl pună în pericol pe
adversar.
i. Nu se pot purta ochelari. Lentilele de contact pot fi purtate, pe riscul propriu.
j. Părul lung trebuie prins cu o bandă moale pentru păr.
Secţiunea 3 Suprafaţa de competiţie

a. Fiecare suprafaţă de concurs va fi de 12 m x 12 m şi va fi acoperită cu tatami, în general de
culoare verde, sau de orice altă culoare acceptabilă.
b. Suprafaţa de concurs va fi împărţită în două zone.
c. Suprafaţa de luptă va fi întotdeauna de 8 m x 8 m.
d. Suprafaţa din exteriorul suprafeţei de luptă se va numi suprafaţă de siguranţă şi va fi de cel
puţin 2 m lăţime.
e. Acolo unde două sunt folosite sau mai multe suprafeţe de competiţie alăturate, nu este
permisă o suprafaţă de siguranţă comună.
f. Pentru turneele internaţionale, este permisă o suprafaţă de luptă minimală de 6mx 6m. Ar
trebui să existe posibilitatea de a împărţi o parte din suprafaţa de siguranţă, dar între cele două
suprafeţe de luptă trebuie să fie cel puţin 3m.
Secţiunea 4 Antrenorii
a. Competitorii pot fi asistaţi de un singur antrenor, care stă la limita suprafeţei de concurs, în
timpul meciului.
b. Dacă antrenorul exteriorizează un comportament nepotrivit faţă de sportivi, de arbitru, de
public sau faţă de oricine altcineva, arbitrul suprafeţei de competiţie (MR) poate decide să îi
solicite să părăsească zona rezervată oficialilor, pentru durata meciului.
268
c. Dacă acest comportament nepotrivit continuă, Arbitrii meciului pot decide să solicite
antrenorului să părăsească zona oficială pentru întregul concurs.
II. Sistemul Fighting al JJIF

Secţiunea 5 Generalităţi
a. În Sistemul Fighting, doi competitori se întrec unul cu celălalt, într-o competiţie sportivă,
cu mijloace de Ju-Jitsu adaptate.
b. Sistemul Fighting al JJIF este compus din 3 Părţi:
Partea 1: Lovituri cu mâna sau cu piciorul.
Partea a 2-a: Proiectări, răsturnări, chei şi strangulări.
Partea a 3-a: Tehnici de luptă la sol, chei şi strangulări.
Competitorii trebuie să fie activi tehnic înainte de a trece în partea următoare. O acţiune este
valabilă din punct de vedere tehnic atunci când concurentul arată tehnică cu echilibru bun şi
cu o combinaţie controlată.
c. Atacurile în Partea 1 sunt limitate la următoarele zone: Cap, faţă, gât, abdomen, piept, spate
şi lateral.
d. Toate strangulările sunt permise, cu excepţia strangulărilor cu mâna/degetele.
e. Timpul de luptă pentru fiecare meci este de 3 minute. Arbitrul suprafeţei de competiţie,
împreună cu Arbitrii de margine, trebuie să decidă, după consultarea arbitrului de masă, dacă
ultima acţiune s-a petrecut înainte sau după sfârşitul celor trei minute.
f. Între două meciuri va fi permis un timp de recuperare de maxim 5 minute.
Secţiunea 6 Materiale
a. Organizatorul competiţiei va pune la dispoziţie centuri de concurs roşii şi albastre, tabele
de scor, liste şi hârtii administrative, un loc pentru arbitri şi pentru comitetul tehnic.
b. Competitorii trebuie să poarte protecţii de mâini moi, scurte şi uşoare şi protecţii moi ale
labei piciorului & tibiilor, care să fie de aceeaşi culoare cu culoarea centurii lor (roşu sau
albastru).
c. Protecţiile trebuie să fie confecţionate din spumă moale şi vor fi de cel puţin 1 cm grosime
şi cu o limită superioară de 2 cm.
d. Protecţiile trebuie să fie de mărimea potrivită şi în stare bună.
e. Este permisă purtarea de cochilie şi proteză dentară. Competitoarele pot purta protecţii ale
pieptului.
f. Protecţiile pentru laba piciorului & tibie, cochilia şi protecţiile pentru piept trebuie purtate
pe sub kimono.
Secţiunea 7 Categoriile de greutate

Următoarele categorii de greutate vor fi folosite la Campionatele Mondiale şi la competiţiile
continentale desfăşurate sub auspiciile JJIF pentru bărbaţi şi femei.
Feminin: – 55 Kg, – 62 Kg, – 70 Kg, + 70 Kg.
Masculin: – 62 Kg, – 69 Kg, – 77 Kg, – 85 Kg, – 94 Kg, + 94 Kg.
Secţiunea 8 Arbitrii
a. Arbitrul suprafeţei de competiţie (MR), care stă în suprafaţa de concurs, va conduce
concursul.
b. Doi Arbitri de margine (SR) îl vor asista pe MR şi vor fi situaţi în suprafaţa de siguranţă.
SR trebuie să se poziţioneze acolo unde pot urmări cel mai bine, în orice moment, cursul
meciului şi vor acorda punctele.
269
c. Arbitrul de masă (TR) este răspunzător pentru secretariat. El dictează secretarilor punctele
şi penalizările şi îl informează pe MR cu privire la expirarea timpului de luptă, a timpului de
Osae-komi sau a timpului de accidentare.
d. Pot exista doi Arbitri de masă la finale, dacă numărul arbitrilor o permite şi dacă acest
lucru se va putea face la toate finalele din concurs.
Secţiunea 9 Secretariatul
a. Secretariatul este plasat faţă în faţă cu poziţia MR la începutul luptei.
b. Secretariatul va fi compus din două persoane care ţin scorul şi un cronometror.
c. Unul dintre secretari va ţine scorul concursului pe hârtie; cel de al doilea poate controla o
tabelă de scor electronică.
d. Dacă există vreo diferenţă între cele două înregistrări ale scorului, atunci cea de pe hârtie
este cea corectă.
Secţiunea 10 Desfăşurarea meciului

a. Competitorii încep faţă în faţă la centrul suprafeţei de competiţie, la o distanţă de
aproximativ doi metri. Concurentul cu centura roşie stă în partea dreaptă a MR. La semnul
MR, competitorii vor executa salutul din picioare, întâi către arbitri, apoi unul către celălalt.
b. De îndată ce MR a anunţat „Hajime‖, meciul începe în Partea 1.
c. De îndată cei există contact între competitori prin prizarea adversarului, a început Partea a
2-a. Loviturile de mână şi de picior nu mai sunt permise, decât dacă sunt executate simultan
cu priza iniţială.
d. De îndată ce ambii sportivi au ambii genunchi pe saltea sau dacă un competitor este întins
sau stă jos pe saltea, meciul continuă cu Partea a 3-a.
e. Competitorii pot schimba între părţile diferite, dar trebuie să fie activi în toate părţile.
f. În Partea 1, dacă unul dintre concurenţi doar se repede la adversar fără a face o acţiune
tehnică sau dacă sportivul prezintă pericol pentru el însuşi („Mubobi‖), se va dicta o
penalizare tehnică şi meciul va continua în Partea 1.
g. Proiectările trebuie să înceapă în suprafaţa de luptă. Adversarul poate fi proiectat pe
suprafaţa de siguranţă, cu condiţia ca proiectarea să nu prezinte pericol de accidentare pentru
adversar.
Dispare fostul punct g).
h. La sfârşitul meciului, MR anunţă câştigătorul şi comandă salutul din picioare, întâi unul
către celălalt, apoi către arbitri, care stau pe o singură linie în suprafaţa de luptă, vis-a-vis de
arbitrii de masă.
Secţiunea 11 Aplicarea anunţurilor “Hajime”, “Matte”, “Sonomama” şi

“Yoshi”
a. MR va anunţa „Hajime‖ pentru a începe şi a reîncepe lupta după „Matte‖.
b. MR va anunţa „Matte‖ pentru a opri temporar meciul, în următoarele cazuri:
1. Dacă ambii concurenţi au ieşit complet din suprafaţa de luptă.
2. Pentru a da unui competitor, sau ambilor, o penalizare în Partea Part 1.
3. Dacă unul sau ambii concurenţi sunt accidentaţi sau se îmbolnăvesc.
4. Dacă unul dintre concurenţi nu poate bate singur în timpul unei strangulări sau chei.
5. Atunci când a expirat durata de Osae-komi.
6. Dacă se pierde contactul în partea a 2-a şi în partea a 3-a, iar competitorii nu continuă
singuri în partea 1.
7. În orice alt caz când MR găseşte acest lucru necesar (de ex. pentru a rearanja kimono-ul
sau pentru a da decizii).
8. În orice alt caz când unul dintre SR găseşte necesar acest lucru şi, de aceea, bate din palme.
270
9. Lupta s-a încheiat.
c. ―Sonomama‖ va fi folosit dacă MR trebuie să oprească temporar luptătorii. În acest caz,
competitorii nu mai au voie să se mişte. „Sonomama‖ va fi anunţat:
1. Pentru a da unuia sau ambilor competitori o atenţionare în Partea a 2-a sau Partea a 3-a.
2. Pentru a da unuia sau ambilor competitori o penalizare în Partea a 2-a sau Partea a 3-a.
3. În orice alt moment când MR consideră necesar.
d. După „Sonomama‖, competitorii continuă exact în aceeaşi poziţie în care se aflau atunci
când a fost anunţată Comanda. Pentru a reîncepe meciul, MR anunţă ―Yoshi‖.
Secţiunea 12 Puncte
Punctajele trebuie semnalizate de majoritatea arbitrilor, adică de cel puţin doi arbitri.
Dacă arbitrii dau puncte diferite unul de celălalt, scorul intermediar prevalează. Dacă unul
dintre arbitri nu vede o acţiune, cel mai mic dintre cele două scoruri prevalează.
a. Următoarele puncte pot fi acordate în Partea 1:
(Loviturile de mână sau de picior trebuie aplicate cu Hikite / Hikiashi, cu echilibru bun şi cu
control)
1. O lovitură neblocată de braţ sau de picior (Ippon, 2 puncte)
2. O lovitură de braţ sau de picior parţial blocată (Wazaari, 1 punct)
b. Următoarele puncte pot fi acordate în Partea a 2-a:
(Proiectări, răsturnări, chei şi strangulări)
1. Strangulări şi chei în cazul în care competitorul nu
poate bate singur, iar MR trebuie să oprească lupta
prin anunţul ―Matte‖. (Ippon, 2 puncte)
2. Strangulări şi chei la care adversarul bate (Ippon, 2 puncte)
3. O proiectare sau o răsturnare perfectă (Ippon, 2 puncte)
4. O proiectare sau o răsturnare imperfectă (Wazaari, 1 punct)
c. Următoarele puncte pot fi acordate în Partea a 3-a:
(Tehnici de luptă la sol, chei şi strangulări)
1. Strangulări şi chei in în cazul în care competitorul
nu poate bate singur, iar MR trebuie să oprească
lupta prin anunţul ―Matte‖. (Ippon, 3 puncte)
2. Osae-komi, strangulări şi chei la care adversarul
bate. (Ippon, 3 puncte)
3. Un control eficient anunţat drept „Osae-komi‖, timp
de 15 secunde. (Ippon, 2 puncte)
4. Un control eficient anunţat drept „Osae-komi‖, timp
de 10 secunde. (Wazaari, 1 punct)
d. Un control eficient început în timpul de luptă va fi continuat până la epuizare (chiar şi după
expirarea duratei luptei). Dacă controlul este întrerupt înainte de 15 secunde, MR va anunţa
―Toketa‖.
Secţiunea 13 Penalizări
a. Penalizările trebuie date de majoritatea arbitrilor.
b. ― Actele interzise uşoare‖ se vor pedepsi cu „Shido‖, iar adversarul primeşte 1 Wazaari.
Următoarele acţiuni contează drept acte interzise uşoare:
1. Dacă unul sau ambii sportivi dau dovadă de pasivitate sau încălcări tehnice minore.
2. ―Mubobi‖
3. Ieşirea deliberată în afara suprafeţei de luptă, cu ambele picioare.
4. Împingerea intenţionată a adversarului în afara suprafeţei de luptă.
5. Lovirea intenţionată cu piciorul sau cu braţul după începutul Părţii a 2-a.
271
6. Efectuarea de acţiuni după ce s-a anunţat „Matte‖ sau „Sonomama‖.
7. Lovirea cu braţul sau cu piciorul, la nivelul picioarelor.
8. Lovirea adversarului cu braţul sau cu piciorul, dacă acesta este la sol.
9. Executarea de chei la degetele de la mâini sau picioare.
10. Executarea de chei prin încrucişarea picioarelor la nivelul rinichilor şi întinderea
picioarelor.
11. Executarea unei strangulări cu mâinile goale / degetele.
12. Dacă un concurent vine nepregătit la saltea şi întârzie concursul.
13. Dacă un concurent pierde timp în mod intenţionat (prin aranjarea kimonoului, prin
scoaterea centurii, prin scoaterea mănuşilor etc.)
c. Actele interzise‖ vor fi pedepsite prin „Chui‖, iar adversarul primeşte 2 Wazaari:
1. Executarea de atacuri asupra corpului adversarului precum lovirea cu piciorul, împingerea,
lovirea cu braţele, într-un mod dur.
2. Proiectarea adversarului din suprafaţa de luptă în exteriorul suprafeţei de siguranţă.
3. Ignorarea instrucţiunilor MR.
4. Efectuarea de apeluri, remarci sau gesturi inutile către adversar, arbitri, secretariat sau
oricine altcineva.
5. Executarea unei acţiuni necontrolate, cum ar fi lovituri din întoarcere, de braţ sau de picior,
care nu sunt oprite, chiar dacă îl ratează pe adversar; şi, după o tehnică de proiectare,
adversarul nu poate continua imediat.
6. Executarea de lovituri directe de braţ sau lovituri directe de picior către cap.
d. În caz de două „acte interzise‖, lupta va fi pierdută prin ―Hansoku-make‖.
e. Următoarele acţiuni contează drept un „act interzis grav‖:
1. Aplicarea oricărei acţiuni care îl poate accidenta pe adversar.
2. Proiectarea sau încercarea de a proiecta adversarul cu orice cheie sau strangulare.
3. Executarea oricăror chei asupra gâtului şi a coloanei vertebrale.
4. Executarea oricăror chei cu torsionare la nivelul genunchiului şi al labei piciorului.
f. Prima dată când un concurent face un „act interzis grav‖, acesta va fi pedepsit prin
„Hansoku-make‖. El pierde meciul cu 0 puncte, iar oponentul primeşte 14 puncte sau scorul
pe care îl avea deja, dacă mai mare de 14.
g. A doua oară când un concurent pierde prin Hansoku-make într-o competiţie, acesta este
exclus din restul competiţiei.
h. Dacă un competitor exprimă comportament nesportiv după o luptă, Brigada de arbitri de pe
saltea decide în unanimitate că acel concurent trebuie exclus din restul competiţiei. Aceştia îl
vor informa pe Arbitrul-şef în legătură cu decizia lor şi apoi vor solicita Responsabilului
concursului să facă anunţul oficial. Concurentul exclus pierde toate meciurile pe care le
câştigase deja, inclusiv medaliile.
i. Dacă ambii concurenţi sunt pedepsiţi prin Hansoku-make, meciul se va repeta.
Secţiunea 14 Deciderea meciului

a. Un concurent poate câştiga meciul înainte de sfârşitul duratei de luptă, dacă unul dintre
concurenţi a reuşit cel puţin un Ippon în fiecare din cele trei părţi. Acest lucru se numeşte
Ippon Complet. În acest caz, concurentul care a pierdut obţine 0 puncte, iar câştigătorul
obţine 14 puncte sau scorul pe care îl obţinuse deja, dacă mai mare de 14.
b. După ce timpul de luptă a expirat, competitorul care are cele mai multe puncte la sfârşitul
meciului va fi câştigătorul.
c. Dacă concurenţii au punctaje egale la sfârşitul meciului, concurentul care a obţinut câte
unul sau mai multe Ippon-uri în mai multe părţi diferite ale luptei câştigă meciul.
d. Dacă scorul este egal atât ca punctaj total, cât şi ca număr de părţi diferite în care s-au
obţinut Ippon-uri, concurentul care a obţinut, în total, mai multe Ipponuri câştigă meciul.
272
e. Dacă scorul este egal, atât la puncte totale, cât şi la numărul de Ippon-uri, va exista o rundă
suplimentară de 2 minute, până când meciul este decis. Va exista o pauză de 1 minut între
rundele suplimentare. Procedura poate fi repetată. Scorurile din runda iniţială sunt reportate în
runda suplimentară.
Secţiunea 15 Neprezentare şi Retragere

a. Decizia „Fusen-Gachi‖ (victorie prin neprezentare) va fi dată de MR oricărui competitor al
cărui adversar nu se prezintă pentru meci. Câştigătorul obţine 14 puncte, după ce adversarul
său a fost anunţat de 3 ori pe parcursul a cel puţin 3 minute.
b. Decizia „Kiken-Gachi‖ (victorie prin retragere) va fi dată de MR concurentului al cărui
adversar se retrage din concurs în timpul meciului. În acest caz, sportivul care abandonează
obţine 0 puncte, iar câştigătorul primeşte 14 puncte, sau scorul pe care îl avea deja, dacă mai
mare de 14.
Secţiunea 16 Accidentare, boală sau accident

a. În cazul în care o competiţie este oprită din cauza unei accidentări a unuia sau a ambilor
competitori, MR poate permite sportivului accidentat o perioadă de odihnă de maxim de 2
minute. Perioada totală de odihnă pentru fiecare concurent în fiecare meci va fi de 2 minute.
b. Timpul pentru accidentare începe la comanda MR.
c. Dacă unul dintre concurenţi nu poate continua, MR şi SR vor lua o decizie, după
următoarele clauze:
1. Când cauza accidentării îi este atribuită competitorului accidentat, competitorul accidentat
va pierde meciul cu 0 puncte, iar adversarul va obţine 14 puncte, sau scorul pe care îl deţinea
deja, dacă acesta era mai mare de 14.
2. Când cauza accidentării îi este atribuită competitorului sănătos, competitorul sănătos va
pierde meciul cu 0 puncte, iar adversarul va obţine 14 puncte, sau scorul pe care îl deţinea
deja, dacă acesta era mai mare de 14.
3. Când este imposibil de atribuit cauza accidentării unuia dintre concurenţi, competitorul
sănătos va câştiga meciul cu 14 puncte, sau scorul pe care îl deţinea deja, dacă acesta era mai
mare de 14, iar competitorul accidentat va pierde cu 0 puncte.
d. Atunci când un concurent se îmbolnăveşte în timpul luptei şi nu mai este capabil să
continue, el/ea va pierde lupta cu 0 puncte, iar adversarul va primi 14 puncte, sau scorul pe
care îl deţinea deja, dacă acesta era mai mare de 14.
e. Medicul oficial va decide dacă competitorul accidentat poate continua sau nu.
f. Dacă un concurent îşi pierde cunoştinţa sau leşină, lupta trebuie oprită, iar concurentul va fi
exclus din restul competiţiei.
Secţiunea 17 Competiţii pe echipe

Competiţiile pe echipe sunt posibile, iar regulile sunt aceleaşi ca şi pentru competiţiile
individuale.
Secţiunea 18 Rezervele în competiţiile pe echipe

a. Rezervele îi pot înlocui pe sportivii care au fost accidentaţi sau care s-au îmbolnăvit.
b. Rezervele trebuie să fie în aceeaşi categorie de greutate sau într-o categorie inferioară faţă
de cei pe care îi înlocuiesc.
c. Rezervele nu pot înlocui un concurent descalificat.
d. Rezervele trebuie anunţate şi cântărite în acelaşi timp cu competitorii obişnuiţi.
III. Sistemul Duo al JJIF

273
Secţiunea 19 Generalităţi
a. Sistemul Duo JJIF urmăreşte prezentarea apărării unui competitor în faţa unui număr
predeterminat de atacuri venite din partea unui competitor din aceeaşi echipă. Atacurile sunt
împărţite în 4 serii a câte 5 atacuri fiecare:
A. Atacuri de priză
B. Atacuri de încenturări şi cravaşe
C. Atacuri cu lovitură de mână sau de picior
D. Atacuri cu arme
b. Fiecare atac trebuie pregătit de un pre-atac, cum ar fi împingere, atemi, tragere.
c. Fiecare atac poate fi efectuat cu mâna stângă sau cu mâna dreaptă, la libera alegere a
echipei.
d. Apărarea este complet la alegerea apărătorului, precum şi rolurile respective sau
schimbarea rolurilor de atacator şi apărător, precum şi poziţiile respective ale picioarelor.
e. Arbitrul suprafeţei de competiţie (MR) trage la sorţi 3 atacuri din fiecare serie. Cealaltă
echipă va folosi aceleaşi atacuri, dar într-o ordine diferită, anunţată de MR.
f. La primul atac din fiecare serie, Tori (apărătorul) va avea juriul în partea sa dreaptă; după
aceea, atacul poate veni din orice parte.
g. Scorurile pentru prezentare vor fi date după fiecare serie, de către Juriu. La comanda MR
„Hantei‖, aceşti ridică tăbliţele de scor respective deasupra capetelor.
h. Dacă este necesar, MR indică atacurile incorecte şi atacurile slabe, prin semnul
corespunzător şi prin indicarea verbală a numărului aracului greşit/slab.
i. Atunci când aceeaşi echipă este implicată în meciuri consecutive, un timp de recuperare de
maxim 5 minute va fi permis între cele două meciuri.
Secţiunea 20 Materiale
a. Organizatorul competiţiei va furniza centuri de competiţie roşii şi albastre, tăbliţe de note
pentru arbitrii-judecători, tabele de scor, liste şi hârtii de administrare, un loc pentru arbitri şi
comitetul tehnic.
b. Secretariatul va fi compus din minim două persoane.
c. Luptătorii pot folosi un baston moale şi un cuţit din cauciuc. Bastonul va avea între 50 cm
şi 70 cm.
Secţiunea 21 Categorii
a. O pereche poate fi formată fără nici un fel de restricţii, cum ar fi greutatea sau gradul.
b. Următoarele categorii vor fi diferenţiate: masculin, feminin şi mixt.
Secţiunea 22 Criterii de judecată

a. Juriul va urmări şi va judeca următoarele:
1. Atac puternic
2. Realitate
3. Control
4. Eficacitate
5. Atitudine
6. Viteză
7. Varietate
b. Scorul total va acorda mai multă importanţă atacului şi primei părţi a apărării.
c. Atemi trebuie să fie puternice, cu un bun control şi să fie executate într-un mod natural,
considerând posibila urmare.
d. Proiectările şi răsturnările trebuie să includă dezechilibrarea adversarului şi să fie eficiente.
274
e. Cheile şi strangulările trebuie arătate arbitrilor judecători într-un mod foarte evident şi
corect, cu bătaia lui Uke.
f. Atât atacul, cât şi apărarea vor fi executate într-un mod tehnic şi realist.
Secţiunea 23 Desfăşurarea meciului

a. Echipele stau faţă în faţă în mijlocul suprafeţei de competiţie, la distanţă de aproximativ
doi metri. Echipa trasă la sorţi prima (Echipa 1) are centurile roşii şi stă în partea dreaptă a
MR A doua echipă (Echipa 2) poartă centuri albastre. La semnalul MR, echipele vor executa
salutul din picioare, întâi către arbitrul suprafeţei de competiţie şi apoi între ele. Echipa 2
părăseşte suprafaţa de concurs şi merge în suprafaţa de siguranţă.
b. Meciul începe atunci când MR anunţă primul atac prin strigarea numărului atacului şi prin
indicarea semnului respectiv, cu mâna.
c. După sfârşitul seriei A, competitorii din prima echipă se aşează în genunchi şi îşi obţin
scorul. După aceea, ei părăsesc suprafaţa de concurs şi merg în suprafaţa de siguranţă. Echipa
2 arată, de asemenea, seria A şi îşi primeşte scorul. Echipa 2 începe seria B şi primeşte scorul;
după aceea, echipa 1 continuă cu seria B şi îşi primeşte scorul. Echipa 1 începe seria C, etc.,
iar echipa 2 începe seria D, etc.
d. După demonstrarea ultimei serii de către ultima echipă, meciul s-a încheiat. Cele două
echipe ocupă aceleaşi poziţii ca la începutul meciului, la cererea MR. MR îl întreabă pe
secretar cine este câştigătorul şi îl indică pe acesta prin ridicarea mâinii şi anunţarea culorii
respective a centurii.
e. Dacă punctele celor două echipe sunt egale („Hikiwake‖), meciul va continua, serie cu
serie, până când există un câştigător. Echipa cu centuri albastre începe cu seria A.
f. După ce MR anunţă câştigător, comandă salutul din picioare întâi între ei, apoi către arbitri.
Secţiunea 24 Sistemul de punctare

a. Scorul este dat de la 0 la 10 (interval de 1/2 punct)
b. Nota cea mai mică şi cea mai mare sunt îndepărtate.
Secţiunea 25 Juriul
Juriul va fi format din 5 arbitri cu licenţă, fiecare dintr-o ţară diferită.
Secţiunea 26 Neprezentare şi Retragere

a. Decizia „Fusen-Gachi‖ (victorie prin neprezentare) va fi dată de MR echipei concurente ai
căror adversari nu se prezintă pentru meci, după ce au fost anunţaţi de 3 ori pe parcursul a cel
puţin 3 minute. Câştigătorii obţin 12 puncte, după ce adversarii lor au fost chemaţi de 3 ori,
pe parcursul a cel puţin 3 minute. Perechea care nu se prezintă obţine 0 puncte.
b. Decizia „Kiken-Gachi‖ (victorie prin retragere) va fi dată de MR echipei concurente ai
căror adversari se retrag din concurs în timpul meciului. În acest caz, echipa care se retrage
obţine 0 puncte, iar câştigătorii obţin 12 puncte.
Secţiunea 27 Accidentare, boală sau accident

a. Atunci când are loc o accidentare, o boală sau un accident, echipa activă are dreptul la o
perioadă de odihnă de maxim 2 minute înainte de a continua (odihna totală, pe echipă, în
fiecare meci va fi de 2 minute).
b. Dacă o echipă nu poate continua după o accidentare, echipei celeilalte i se dă „Kiken-
Gachi‖).
Secţiunea 28 Competiţii pe echipe
275
Competiţiile pe echipe sunt posibile, iar regulile sunt aceleaşi ca pentru competiţiile
individuale.
IV. Reglementări finale

Secţiunea 29 Situaţii neacoperite de regulament
a. Arbitrii meciului n cauză, care trebuie să ajungă împreună la o decizie, trebuie să se ocupe
de orice situaţie, care apare, care nu este acoperită de prezentul regulament.
b. TR nu are drept de vot, acesta poate doar să asiste.
Secţiunea 30 Intrarea în vigoare

Prezentul regulament este autorizat de Adunarea Generală a JJIF, pe 26 noiembrie 2009, şi
vor intra în vigoare pe 1 ianuarie 2010. Acesta înlocuieşte toate regulamentele existente.
Regulament de competiţie
Versiunea 2.0 / 1 ianuarie 2010
Ediţia 2010
de Henrik Sandberg, Director al Comitetului Internaţional de Arbitri (IRC)
Roel Van Ravens Director al Comitetului European de Arbitri (ERC)
Ueli Zürcher Membru al Comitetului European de Arbitri (ERC)
Linus Bruhin Arbitru World, Avocat
Tradus: Dana Murgescu Arbitru World B
276
ANEXA NR. 4:PROGRAMA DE EXAMINARE KYU-URI, CLUB BUDO
SEISHIN
FEDERAŢIA ROMÂNĂ DE ARTE MARŢIALE

Clubul de Arte Martiale BUDO-SEISHIN (,,Spiritul Luptătorului”)
BUCUREŞTI – Str.Pâncota, nr. 9, bl. 11 nord, sc. 4, ap. 108, Sector 2
Tel. 0723 37 87 97; 0746 201 301; 0765 471 377 ; www.budo-seishin.ro
PROGRAMÃ kyu 5 - centura galbenă

Centura galbenă - simbolizează culoarea „soarelui răsare‖,
starea unui „spirit nou‖ deschis cunoaşterii; fragilitate, sete de
cunoaştere şi cuprindere a câtor mai multe cunoştinţe (...).
... ESTE PRIMUL PAS dintr-un drum lung (michi)...
Cerinţe:
 Timp[minim] de pregătire: 4 luni
 Cunoaşterea programei
1. REI – SHIKI / REGISAHO – Ceremonial

- Salutul din picioare – Ritsu – rei;
- Salutul din seiza – Za – rei.
2. KAMAE - poziţii:
a) poziţie de aşteptare: YOI–DACHI (corpul natural) / HAISOKU-DACHI; HEIKO-DACHI – în karate;
SHIZEN-DACHI – în judo.
b) poziţii de luptă:
- ZENKUTSU-DACHI;
- FUDO- DACHI; SHINZENTAI (judo);
- KIBA-DACHI; JIGOTAI (judo).
3. SHINTAI - deplasări:
- AYUMI-ASHI (mers normal);
- TSUGI-ASHI (mers cu pas încrucişat);
- ZENKUTSU-DACHI.
4. TAI SABAKI - pivotări, întoarceri, eschive (pe un pas, pe doi paşi)
Întoarceri din poziţiile Zenkutsu-dachi, Kiba-dachi.
5. UKEMI – Waza – tehnici de cădere:
- MAE - ukemi - căderea spre înainte (―în faţă‖):
- USHIRO - ukemi – căderea spre înapoi (―în spate‖):
- YOKO-ukemi – cădere în lateral;
- MAE-CHIUGAERI – rostogolire spre înainte (―în faţă‖);
- USHIRO – Chugaeri – rostogolire spre înapoi (―în spate‖).
6. KUMI-KATA [priza fundamentală] şi KUZUSHI – dezechilibrări spre cele patru direcţii de bază:
mae, ushiro, yoko (migi, hidari).
7. ATEMI-waza – tehnici de lovire:
a) TE-WAZA – tehnici de lovire cu braţele:
- SEIKEN OI-TSUKI (chudan, jodan) – lovitura directă spre înainte
(la nivel mediu şi superior);
- SEIKEN MAWASHI-TSUKI – lovitura circulară cu pumnul;
277
- TETSUI-UKI – lovitura cu ―pumnul ciocan‖.
b) ASHI-WAZA - lovituri de picior:
- HIZA-GERI - lovitura cu genunchiul;
- HAISOKU-KIN-GERI – lovitura spre spaţiul genital (―tsurigami‖ sau ―kinteki‖);
- KANSETSU-GERI – tehnica de lovire spre articulaţia genunchiului;
- MAWASHI-GEDAN-GERI – lovitura circulară la nivel inferior.
c) UKE-WAZA - tehnici de blocare / apărare:
- SEIKEN-AGE-UKE – blocaj la nivel superior (cu pumnul);
- SEIKEN-SOTO-UKE - blocaj dinspre interior (cu pumnul);
- SEIKEN-UCHI-UKE blocaj dinspre interior (cu pumnul);
- SEIKEN-GEDAN-BARAI - blocaj la nivel inferior (cu pumnul).
8. DORI-WAZA-UKETE – tehnici de degajare din prize (câte două variante / tehnici):
a) Dori-waza prize de mână)
- TE-DORI - strângerea mâinii
- SOTO-TE –DORI- priza din exterior a antebraţului
- UCHI-TE-DORI - priza din interior a antebraţului
- GYAKU-TE-DORI - priza pe mâna opusă
- AGE-RYOTE-DORI - priza superioară cu ambele mâini
- USHIRO-RYOTE-DORI - priza ambelor mâini din spate
- YOKO-TE-DORI - priza unei mâini din lateral
b) ERI-DORI - prize de rever:
- MAE-ERI-DORI - priza din faţă a reverului
- GYAKU-ERI-DORI - priza în diagonală a reverului
c) MAE-SURI-AGE/KAMI-DORI - priza părului
d) MUNE-DORI – încenturări: mae (din față); ushiro (din spate), inclusiv, peste braţe
e) SHIME –waza - apărări împotriva zugrumărilor
- MAE-TE-JIME - cu o mână din faţă
9. ATEMI UKE-WAZA - apărări împotriva tehnicilor de lovire (câte 2 tehnici /variante):
OI-TSUKI; MAWASHI-TSUKI; TETSUI-UKI; MAE-GERI; [Haisoku] KIN-GERI
10. KOBUDO–waza-ukette – tehnici de apărare împotriva atacurilor cu arme:
a) BO-UKETE - apărare împotriva bastonului lung (două variante):
-YOKO-BO-UKETE - apărare împotriva loviturii laterale de BO
- TATE -BO-UKETE - apărare împotriva loviturii verticale de BO
b) JO-UKETE -apărare împotriva bastonului scurt:
- YOKO-JO-UKETE - apărare împotriva loviturii laterale de JO
- TATE-JO-UKETE - apărare împotriva loviturii verticale de JO
c) TANTO-UKETE - apărare împotriva cuţitului:
- TATE-TANTO-UKETE - apărare împotriva loviturii verticale de cuţit
- YOKO-TANTO-UKETE - apărare împotriva loviturii laterale de cuţit
- KIRI-KOMI-TANTO-UKETE - apărare împotriva spintecării din exterior
11. PROCEDEE DE TRANSPORT [forţat]:
- KATA-UDE-GATAME - forţarea braţului pe umăr
12. NAGE-WAZA - tehnica de proiectare:
a) ASHI-WAZA - tehnici de picior:
* DE-ASHI-BARAI - secerarea piciorului avansat
* HIZA-GURUMA - roata la genunchi
* O-SOTO-GARI - marea secerare exterioară
* O-UCHI-GARI - marea secerare interioară
b) KOSHI-WAZA - tehnici de şold:
* UKI-GOSHI - zborul peste şold
* KOSHI –GRUMA - roata peste şold
c) KATA-TE-WAZA - tehnici de umăr şi braţ:
* SEOI-NAGE - aruncarea peste umăr
* SHIHO-NAGE - proiectarea în patru puncte
* UDE-OSAE – ―fixarea braţului‖
d) SHIME-WAZA - tehnica de strangulare:
* HADAKA-JIME - strangularea cu ajutorul antebraţului
278
d) OSAE-WAZA - tehnici de fixare / imobilizare:
* KESA-GATAME - imobilizarea laterală
* KATA-GATAME - imobilizarea umărului
13. TEST de ANDURANȚĂ :
 10 flotări
 15 bricege
 7 sărituri cu genunchii la piept.
 40 lovituri Mae-geri – jodan (fără oprire, alternativ stânga-dreapta)
14. TEORIE:
Formule de salut: * la începutul antrenamentului:
- SHOMENI-REI - salutul către KAMIZA – latura superioară a sălii
- SHIHAN / SENSEI / SENPAI – ni – REI - salutul către maestru
- OTAGANI – REI - salutul către colegi
* la terminarea antrenamentului, formule convenționale – explicare și execuție:
- Domo arigato gozemashita – ―Vă mulţumim că ne-aţi învăţat!‖
- Nihhon Banzai! (―Trăiască Japonia‖) – ―Banzai‖ (―Trăiască!‖)
15. TEST DE SPARGERE – O CĂRĂMIDĂ (30x15x2,5 cm)
Notă :
I) Comisia /examinatorul va solicita demonstrarea tehnicilor din poziţii distincte sau sub formă de combinaţii;
II) timpul de pregătire va putea fi modificat în funcţie de aptitudinile individuale dovedite
în programul de pregătire, prezenţă la antrenamente, vârstă, implicare în activitatea clubului etc;
III). Cerinţele programei vor putea fi demonstrate integral, parţial sau selectiv, funcţie de cerinţele comisiei de
examinare.
PROGRAMĂ kyu 4 - centura portocalie

Centura portocalie - simbolizează culoarea soarelui la zenit[…];
aptitudinea de a manifesta mai multă înţelegere; acceptare a rigorilor
antrenamentelor etc, fiind caracteristică unui „început de maturitate‖ pe
tărâmul artelor marţiale(...).
... ESTE al doilea PAS dintr-un drum lung (michi)...
Cerinţe:
 Timp [minim] de pregătire: 6-8 luni
 Cunoaşterea perfectă (şi a) programei kyu 5
 Se vor demonstra (minim) 4 variante de apărare
1. Ceremonial: salutul cu BO - bastonul lung
2. KAMAE - poziţii de luptă:
a) SHIKO -DACHI (KIBA -DACHI cu vârfurile picioarelor la 45º )
b) SANCHIN - DACHI
c) HAN-NI-KIBA-DACHI (KIBA -DACHI la 45º )
d) NE-DACHI – poziţia ariciului
3. SHINTAI – deplasări din următoarele poziții de luptă:
a) SANCHIN - DACHI
b) HAN - NI - KIBA - DACHI
c) YORI - ASHI (mers cu pas lunecat mae/ushiro)
4. TAI SABAKI - pivotări: pe trei paşi şi mai mulţi paşi (demonstraţie în combinaţii cu diferite tehnici)
5. KUZUSHI - dezechilibrări: pe cele 4 direcţii principale + 4 intermediare (oblice)
6. UKEMI-waza – tehnici de cădere – 6 tehnici:
MAE - UKEMI, USHIRO - UKEMI, YOKO - UKEMI,
MAE - CHUGAERI, YOKO - CHUGAERI, MAE - CHUGAERI [cu bătaie].
7. ATEMI-waza – tehnici de lovire:
a) TE - WAZA (tehnici de lovire cu braţele):
279
-TATE –TSUKI (pumn vertical); URAKEN [KE - AGE, SAI - UKI, HIZO - UKI, KAITEN – UKI]- tehnică de
lovire cu spatele pumnului; la nivel superior, stânga dreapta, nivel mediu şi lovitură prin întoarcere cu Uraken);
- TE - KATANA – sabia mâinii. Tehnici de lovire cu Te-katana la diferite nivele:
SHUTO – UKI, SAKOTSO – UKI , GAMEN -UKI, HIZO – UKI, NANAMI-UCHI.
-TEISHO - AGE (atac ascendent cu podul palmei la bărbie);
- URA – TSUKI – lovitura penetrantă.
b) ASHI - WAZA - tehnici de lovire cu picioarele:
- MAWASHI - GERI (gedan, chudan, jodan);
- YOKO – GERI;
- USHIRO –GERI;
- MIKATSUKI - GERI, UNA - MIKATSUKI – GERI;
- MAE - TOBI – GERI.
8. DORI - WAZA UKETE- tehnici de degajare din prize:
a) TE - DORI :
- MAE - TE - DORI (AI) – priza mâinii;
- UCHI - TE - DORI (AI) – priza din interior a mâinii;
- GYAKU - TE - DORI – priza inversă a mâinii;
- USHIRO - TE - DORI - priza din spate a mâinii;
- YOKO - TE - DORI - priza din lateral a mâinii;
b) ERI – DORI - degajări din prize de revere:
- MAE - ERI –DORI - priza din faţă a reverului;
- GYAKU - ERI – DORI - priza în diagonală a reverului;
- OKURI - ERI – DORI - priza ambelor revere;
- ERI - DORI + ATEMI - priză de rever + lovitură;
- USHIRO - ERI – DORI - priza din spate a reverului (priza gulerului);
c) MAE/USHIRO - SURI – AGE - priza din faţă/spate a părului
d) MAE /YOKO/GYAKU/USHIRO - SODE–DORI - priza cotului din faţă / lateral / invers/ spate;
e) MAE/USHIRO - RYOTE- SODE – DORI - priza din faţă/spate a ambelor coate.
f) MAE/USHIRO/YOKO-SHITA-DORI - încenturare peste braţe din faţă/spate/lateral.
g) SHIME-WAZA-UKE - tehnici de strangulare.
- MAE/USHIRO/YOKO TE-JIME: strangulare din faţă/spate/lateral cu o mână;
- MAE/USHIRO/YOKO RYOTE--JIME : strangulare cu 2 mâini;
- MAE/USHRO/YOKO UDE-JIME: strangulare din faţă/spate/lateral cu antebraţul.
9. ATEMI UKE–WAZA - apărări împotriva loviturilor de braţe şi/sau picioare:
a) câte 4 variante de apărare împotriva loviturilor de braţe:
- HAISU-UKI (lovitura de palmă);
- OI-TSUKI (gedan, chudan, jodan);
- KAGI-UKI (lovitura „ cârlig―);
- URA-TSUKI (lovitura în abdomen);
- URAKEN-TSUKI (lovituri executate cu URAKEN).
b) câte 4 variante de apărare împotriva următoarelor lovituri de picior:
- MAE-GERI (loviturile pe direcţia înaite, la toate nivelele);
- YOKO-GERI (loviturile în lateral, la toate nivelele);
- KANSETSU-GERI (loviturile executate la nivelul articulaţiei genunchiului);
- MAWASHI-GERI (loviturile circulare, la toate nivelele);
- HIZA-GERI (loviturile executate cu genunchiul).
10. NE - WAZA - arta luptei la sol:
- NE-GURUMA - tehnica apărării circulare la sol;
- NE-DACHI - poziţia ariciului;
- ENKEI-UKETE - apărare prin rotire circulară;
- NE-MOROTE-YOKO-UKETE - apărare împotriva imobilizării cu ambele braţe lateral;
- TATE-UKETE - apărare împotriva agresorului în poziţia „călare―.
a) BO-UKETE - apărare împotriva loviturilor cu baston lung:
- TSUKI BO-UKETE - apărare împotriva împungerii cu baston lung;
- YOKO BO-UKETE - apărare împotriva loviturilor laterale cu baston lung;
280
- TATE BO-UKETE - apărare împotriva loviturilor verticale cu baston lung.
b) JO-UKETE - apărare împotriva loviturilor cu baston scurt:
- TSUKI JO-UKETE - apărare împotriva împungerii cu bastonul scurt;
- YOKO JO-UKETE - apărare împotriva loviturilor laterale cu baston scurt;
- TATE JO-UKETE - apărare împotriva loviturilor verticale cu baston scurt.
c) TANTO-UKETE - apărare împotriva loviturilor de cuţit (direcțiile specificate la punctul a)
d) KENJU-UKETE - apărare împotriva pistoletului, ţinut în faţă, în lateral, în spate, la şold, câte 2 tehnici.
12. NAGE – WAZA - tehnici de proiectare:
a) ASHI-WAZA - tehnici de picior:
- KO-SOTO-GARI - mica secerare exterioară;
- KO-UCHI-GARI - mica secerare interioară;
- UCHI-MATA - secerarea coapsei interioare;
- SASAE-TSURI-KOMI-ASHI - proiectarea prin tracţiune şi ridicare;
b) KOSHI-WAZA - tehnici de şold:
- HARAI-GOSHI - secerarea şoldului;
- KOSHI-GURUMA - roata peste şold;
- TSURI-KOMI-GOSHI - aruncarea peste şold prin ridicare.
c) KATA-TE-WAZA - tehnici de umăr şi braţ:
- TAI-OTOSHI - aruncarea laterală;
- MOROTE-SEOI-NAGE - aruncarea peste umăr cu ambele braţe;
- SEOI-OTOSHI - aruncarea peste umăr prin flexarea genunchiului;
d) OSAE-WAZA - tehnici de fixare:
- KAMI-SHIHO-GATAME - imobilizarea în prelungire în patru puncte;
- YOKO-SHIHO-GATAME - imobilizarea laterală în patru puncte;
- MUNE-GATAME – imobilizarea transversală peste piept;
e) SHIME-WAZA - tehnici de strangulare:
- NAMI-JUJI-JIME - strangularea în cruce inversă pe deasupra;
- KATA-JUJI-JIME - strangularea în cruce cu antebraţul.
13. KANSETSU-WAZA - tehnici de luxare:
- WAKI-GATAME – forţarea braţului sub axilă sau ―mâna aripă‖;
- UDE-GATAME - luxarea cotului în pârghie pe piept;
- HIZA-GATAME - luxarea cotului pe genunchi;
- MUNE GARAMI – luxarea brațului peste piept
14. Procedee de transport [forţat]:
- YUBI-DORI – tensionarea degetelor
- MOCHI-MAWARI – răsucirea braţului la spate
15. TEST de ANDURANȚĂ :
 20 flotări(kentos)
 30 bricege
 10 sărituri cu genunchii la piept
 60 lovituri Mae-geri – jodan (fără oprire, alternativ stânga-dreapta)
16. TEORIE : CELE TREI PRINCIPII FUNDAMENTALE ALE JU-JITSU -lui (nominalizare)
 OCOLIRE - NU CEDARE !
 REFLEXE FULGERĂTOARE !
 RANDAMENT MAXIM CU EFORT MINIM !
15. TEST DE SPARGERE: două cărămizi (30x15x2,5 cm)
Notă :
I) Tehnicile din programă pot fi demonstrate selectiv, tehnică cu tehnică sau prin combinare cu situaţii
concrete de luptă;
II) Timpul de pregătire va putea fi modificat în funcţie de aptitudinile individuale dovedite în programul de
pregătire, prezenţă la antrenamente, vârstă, implicare în activitatea clubului etc.
PROGRAMĂ kyu 3 - centura VERDE
281
Centura verde - simbolizează culoarea generală a vegetaţiei,
starea unui spirit care începe „să dea roade‖. Dobândirea acestei
gradaţii etalează mai pregnant acumulările psiho-fizico-morale
caracteristice budoka (...).
... ESTE al treilea PAS dintr-un drum lung (michi)...
Cerinţe:
Timp de pregătire: 18 - 24 luni
Demonstrarea a minim 6 variante de fiecare tehnică
Cunoaşterea programelor anterioare
1. KAMAE: - cele de la kyu-urile anterioare
- NEKO-ASHI-DACHI - poziţia pisicii;
- KOKUTSU-DACHI (migi/hidari).
2. SHINTAI şi TAI- SABAKI – demonstrare liberă sau sub formă de combinații variate;
- Sabaki – no – Kata – două forme (cu blocaj şi cu lovitură).
3. UKEMI-waza: 8 tehnici  cele de la kyu 4 şi MAE CHUGAERI cu dublă bătaie;
- MAE CHUGAERI peste înălţime medie (50 cm).
4. ATEMI-waza:
a) TE-WAZA - lovituri executate cu membrele superioare:
HIRA-KEN; EMPI (HIJI): mae,mawashi,yoko,ushiro,shita-empi;
HAISHU (dosul palmei): nanami, mae.
b) ASHI-WAZA - lovituri executate cu membrele inferioare:
- HIZA-MAWASHI-geri – lovitură circulară cu genunchiul;
- KAGATO-geri – lovitură cu căclâiul;
- KEKOMI-geri - lovituri prin „împingere― cu piciorul;
- MAE-TOBI-GERI-KE-AGE – lovitură spre înainte la nivel superior, din săritură;
- YOKO-TOBI-GERI - lovitură laterală din săritură;
- MAE - ASHI-GARI – secerarea piciorului [prin lovire] din față;
- USHIRO-ASHI-GARI – secerarea piciorului [prin lovire] din spate.
c) UKE-WAZA - tehnica blocajelor:
- SHUTO-SOTO-UKE (blocaj în exterior cu te-katana/ shuto);
- SHUTO-UCHI-UKE (blocaj spre interior cu te-katana/ shuto);
- SHUTO-AGE-UKE (blocaj ascendent cu te-katana/ shuto);
- SHUTO-GEDAN-BARAI (blocaj descendent cu te-katana/ shuto);
- JUJI-UKE - blocaj în cruce la nivel gedan şi jodan.
5. DORI-WAZA-UKETE: orice priză din Tachi-ai, minimum 6 variante
6. TSUKI-UCHI-UKETE - apărări împotriva tuturor loviturilor (de braţ sau picior) studiate până la
kyu 3
7. NE-WAZA - arta luptei la sol:
- KAMI-UKETE - apărare împotriva agresorului aflat la creştet;
- ASHI-DORI-NAGE - „undiţa piciorului―;
- NE-HIZA-GERI - lovitura la menisc cu piciorul;
- NE-YOKO-CHUDAN-GERI - lovitura laterală cu piciorul din „culcat―;
- KAGATO-KINTEKI - lovitura cu călcâiul în tsurigane;
- ASHI-OSAE-HISIGI - „cârligul piciorului― ;
- NE-RYOTE-JIME - strangularea cu ambele mâini la sol.
a) JO-UKETE - apărare împotriva bastonului scurt:
- MOROTE-JO-UKETE;
- TATE -JO-UKETE;
- MAE -JO-UKETE;
- MAWASHI-JO-UKETE;
- TSUKI-JO-UKETE (împungere);
282
- MAE-TOBI-UKETE (apărare prin săritură).
b) BO-UKETE - apărarea împotriva atacurilor de baston lung: 6 atacuri diferite.
c) TANTO-UKETE - apărarea împotriva atacurilor de cuţit: 6 atacuri diferite.
d) KENJU-UKETE - apărarea împotriva pistoletului: 6 atacuri diferite.
e) Apărare împotriva obiectelor primejdioase / improvizate.
9. DOROBO-KANSETSU-WAZA sau KUMI-WAZA - procedee de transport forţat: 6 tehnici / variante.
10. KANSETSU-WAZA:
- UDE-HISHIGI -JUJI-GATAME - luxarea braţului în cruce (un picior sub axilă,celălalt peste gât);
- UDE-GARAMI - cheia braţului;
- KAMI-UDE-HISHIGI-JUJI-GATAME – forţarea superioară a braţului, în cruce (ambele picioare peste partener);
- GYAKU-JUJI - luxarea în cruce inversă (la sol uke,aflat între coapsele lui tori, atacă prin priză reverul acestuia);
- KATA-ASHI-HISIGI - luxarea genunchiului din faţă;
- ASHI-DORI-GARAMI - luxarea labei piciorului.
11. SHIME-WAZA:
- HADAKA-JIME - strangularea în cheie cu ajutorul antebraţului;
- OKURI-ERI-JIME - strangularea cu ambele revere;
- KATA-HA-JIME - strangulare prin blocarea umărului;
- KENSUI-JIME - strangulare în cădere (priză de rever şi lăsare în sacrificiu cu înfăşurarea gâtului);
- KAMI SHIHO – JIME - stragularea, la sol, de la creştet prin cele 4 puncte (judo).
12. NAGE-WAZA:
a) ASHI-WAZA:
- KO-SOTO-GAKE - mica agăţare din exterior;
- ASHI-GURUMA - roata peste picior;
- HARAI-TSURI-KOMI-ASHI - secerare prin tracţiune şi ridicare.
b) KOSHI-WAZA:
- TSURI-GOSHI - aruncarea prin ridicare cu şoldul (similar UKI-GOSHI);
- HANE-GOSHI - aruncarea prin proiectarea şoldului sau „şold înaripat―;
- KAITEN-NAGE - aruncarea în roată (uchi şi soto - varianta Irimi şi Tenkan).
c) KATA-TE-WAZA:
- KOTE-GAESHI - atuncarea prin torsionarea spre exterior a încheieturii mâinii;
- KATA-GURUMA - roata peste umeri;
- MOROTE-GARI - secerarea cu braţele a ambelor picioare;
- IRIMI-NAGE - aruncarea prin înaintare (sau prin interior);
d) SUTEMI-WAZA - tehnica de sacrificiu:
* MA-SUTEMI - cu sacrificiu în/pe sapte: TOMOE-NAGE - aruncarea circulară
* YOKO-SUTEMI - cu sacrificiu în lateral: YOKO-OTOSHI - căderea laterală
e) COMBINAŢII DE TEHNICI :
- 2 combinaţii pe tehnica HIZA-GURUMA;
- 2 combinaţii pe tehnica SEOI-NAGE.
f) CONTRATEHNICI:
- 2 contratehnici la tehnica UKI-GOSHI;
- 2 contratehnici la tehnica DE-ASHI-BARAI.
g) OSAE-WAZA:
- USHIRO-KESA-GATAME - imobilizarea laterală din spate (prizele pe sub axilele adversarului);
- TATE-SHIHO-GATAME - imobilizarea pe deasupra, în patru puncte;
- GYAKU-KESA- GATAME – fixarea laterală inversă.
h) KATAME –WAZA –tehnici de control:
- KOTE-MAWASHI – torsionarea articulaţiei mâinii spre interior (―mâna Z‖);
- KOTE-HINERI - ―torsionarea antebraţului‖.
13. Atacuri libere cu şi fără arme (4 pers. X 2 min)- apărare liberă.
14. Două exerciţii de respiraţie: demonstrare.
15. TEST de ANDURANȚĂ: 30 flotări (te-katana), 40 bricege, 15 sărituri cu genunchii la piept,
80 de Mae-geri –jodan (alternativ, stânga-dreapta).
283
16. Teorie: explicarea / comentarea celor 3 principii FUNDAMENTALE ale JU-JITSU – lui şi a celor trei
principii secundare: 1: Suplețea învinge forța!
2: Lovește fulgerător!
3: Dincolo de limite!
17. TEST DE SPARGERE: trei cărămizi (30x15x2,5 cm), cu orice altă armă decât ―seiken‖ sau
―kagato‖.
Notă :
 Timpul de pregătire va putea fi modificat în funcţie de aptitudinile individuale dovedite în perioada de
pregătire, conştiinciozitate, prezenţă la antrenamente, vârstă, rezultatele obţinute la diferite competiţii, implicare
în activitatea clubului etc.
 Tehnicile din programă pot fi demonstrate selectiv, tehnică cu tehnică sau prin combinare cu situaţii
concrete de luptă
PROGRAMĂ kyu 2 - centura ALBASTRĂ

Centura albastră - simbolizează culoarea cerului şi a oceanului,
cu tot zbuciumul caracteristic. Dobândirea acestei gradaţii este
sinonimă cu stabilitatea pe toate planurile, perseverenţă şi tărie
(inclusiv) spirituală (...)
Începând cu această gradaţie, budoka poate transmite mai
departe din cunoştinţele asimilate.
... ESTE al patruleaPAS dintr-un drum lung (michi)...
Cerinţe:
Timp de pregătire: 30 - 36 luni, minim un an de la examenul anterior
 Cunoaşterea programelor anterioare
 Demonstrarea a minim 8 variante la diferite atacuri
 Cunoaşterea celor douã mişcãri de bazã: - IRIMI (OMOTE - pozitiv, tare)
-TENKAN (URA - negativ, moale)
1. REI – SHIKI – Salutul cu Katana (din Tachi-ai şi Seiza)

2. UKEMI-waza: Orice cădere, cu şi fără obstacol (înalt sau jos), indiferent de direcţie;
- UKEMI – no - KATA – demonstrare ambidextră.
3. SHINTAI şi TAI – SABAKI – în condiţii îngreuiate;
- SABAKI –no- KATA – trei forme (inclusiv cu arme).
4. ATEMI-waza:
* TE-WAZA – tehnici de lovire [cu membrele superioare] folosind următoarele arme ale
corpului uman: Haito; Nihon-nukite; Kumade; Koken; Ippon-Ken.
* ASHI-WAZA: Tehnici de lovire [cu membrele inferioare]:
- Mae-Tobi-Geri – lovitura spre înainte din săritură;
- Yoko-Tobi-Geri – lovitura laterală din săritură;
- Mawashi – Tobi-geri – lovitură circulară din săritură;
- Mika-Tsuki-geri – lovitura de deviere [dinexterior] cu piciorul;
- Gyaku-Mika-Tsuki-geri – lovitura inversă de deviere;
- Ura-Mika-Tsuki-geri – lovitura inversă cu piciorul;
- Ura-Mawashi-geri – lovitura circulară inversă cu piciorul.
* UKE-WAZA: Toate tipurile de blocaje cu următoarele armele naturale ale mâinii
Seiken, Shuto, Haisho, Shotei/Teisho, Juji-uke;
5. DORI - WAZA - UKETE: orice atac cu priză din Tachi-ai.
6. NE – WAZA – tehnica luptei la sol: - 8 tehnici din seiza (4 de prindere, 4 de lovire);
- 8 tehnici din Ne-dachi.
7. TSUKI - UCHI - UKETE: Apărare împotriva oricărei tehnici de lovire, studiate
(inclusiv) până la kyu 2
284
8. KOBUDO–waza-ukette – tehnici de apărare împotriva atacurilor cu arme (orice formă de atac
liberă, neprevăzută): JO-UKETE, BO-UKETE, TANTO-UKETE, KENJU-UKETE, OBIECTE
PRIMEJDIOASE, APĂRARE CU CENTURA.
9. PROCEDEE DE TRANSPORT:
- MAE-KANUKI-GATAME - „zăvorul braţului din faţă―;
- KATA-UDE-GATAME [uchi, soto, cu Kake] - „forţarea braţului pe umăr―;
- KOTE-HINERI - torsionarea braţului spre interior;
- UCHI-KANUKI-GATAME - „zăvorul braţului―executat pe interior;
- MOCHI-MAWARI - răsucirea braţului la spate (cu priză de păr sau de umăr);
Yubi-Dori (gatame, garami, gaeshi) - tensionarea degetelor.
-
10. KANSETSU - WAZA:
- UDE-GARAMI-HENKA-WAZA - Luxarea braţului prin înfăşurare;
- SHIME-GARAMI - Luxarea braţului prin strangulare;
- HARA-GATAME - Luxarea braţului pe abdomen;
- ASHI-GARAMI - Luxarea braţului pe sub picior;
- OTEN-GATAME - Luxarea laterală prin rostogolire;
- KESA-GARAMI - Luxarea braţului pe sub picior;
- RYO-ASHI-HISHIGI - Luxarea ambilor genunchi prin înfăşurare;
- HIZA-HISIGI - Luxarea genunchiului.
11. SHIME - WAZA;
- KATA-JIME - strangularea cu ajutorul umărului (încrucişarea picioarelor pe sub axilă şi gât);
- TSUKI-KOMI-JIME - strangularea în sprijin (la sol şi în picioare);
- KATATE-JIME - strangularea cu o mână (o mână apasă pe trahee iar cealaltă sub ceafă);
- HARABI-JUJI-JIME – strang. cu ambele revere (sau braţe) în cruce (palmele spre partener);
- OTHEN-JIME - strangularea prin răsturnare,
- TOMOE-JIME - strangularea prin înfăşurare.
12. NAGE - WAZA:
a) ASHI - WAZA:
- YAMA-ARASHI - proiectarea prin răsucirea şi blocarea gleznei sau „furtună în munţi―;
- OKURI-ASHI-BARAI - secerarea ambelor picioare;
- TSUBAME-GAESHI - „zborul rândunicii―;
- O-SOTO-OTOSHI - marele moment exterior;
- ASHI-MOCHI - aruncarea prin apucarea unui picior şi secerarea celuilalt.
b)KOSHI-WAZA:
- O-GURUMA - „marea roată―
- SODE-TSURI-KOMI-GOSHI - aruncarea cu ajutorul şoldului, prin tracţiune şi ridicare (cu priză de mâini sau mâneci);
- UTSURI-GOSHI - proiectare prin ridicare peste şold;
- TOBI-GOSHI - aruncarea peste şold prin săritură;
- KUBI-NAGE - aruncarea prin înfăşurarea gâtului.
c)KATA-TE-WAZA:
-OBI-OTOSHI - aruncarea prin apucarea centurii;
- SUKUI-NAGE - „aruncarea în lingură―;
- TE-GURUMA - roata cu ajutorul mâinilor;
- TAMA-GURUMA - „rostogolirea mingii―;
- KAKATO-GAESHI - proiectarea prin apucarea călcâiului.
d) SUTEMI-WAZA - tehnica de proiectare prin sacrificiu:
* MA- SUTEMI – tehnici de proiectare cu sacrificiu pe spate:
- SUMI-GAESHI - proiectarea în colţ (secerarea coapsei interioare prin sacrificiu);
- TAWARA-GAESHI - răsturnarea peste piept sau „aruncarea sacului cu orez―.
* YOKO-SUTEMI – tehnici de proiectare cu sacrificiu lateral:
- TANI-OTOSHI - „proiectarea în vale―;
- SOTO-MAKI-KOMI - aruncarea prin înfăşurarea braţului;
- UKI-OTOSHI - „proiectarea plutită― (prin dezechilibrare cu mâinile).
e)OSAE-WAZA – tehnica de fixare:
* ―Roata fixărilor‖
- URA-SHIHO-GATAME - imobilizatea longitudinală prin înfăşurarea braţelor;
285
- KASHIRA-GATAME - imobilizarea capului;
- MUNE-GARAMI - imobilizarea transversală peste piept;
- TEKUBI-OSAE - fixarea prin pârghie şi rotirea braţului.
13. RENSOKU – waza – combinaţie de lovire-proiectare-fixare/imobilizare:
- 3 combinaţii finalizate cu tehnica IPPON-SEOI-NAGE;
- 3 combinaţii finalizate cu tehnica HARAI-GOSHI;
-3 combinaţii finalizate cu tehnica DE-ASHI-BARAI.
14. KOBUDO: * (cel puţin) 4 Kata de SABIE;
* mânuirea NUNCHAKU - lui;
* mânuirea BASTON – ului lung.
15. KYUSHA: demonstrarea a 10 tehnici de atac la puncte sensibile.
16. FREE - FIGHT: Luptă liberă împotriva a 8 persoane, 2 reprize x 2min.
17. KUATSU: - 3 tehnici de reanimare;
- 3 exerciţii de respiraţie (demonstrare).
18. TEORIE :
* Cunoaşterea laturilor DOJO –ului: KAMIZA –latura superioară; SHIMOZA –latura inferioară,
opusă KAMIZA; JOSEKI – în stânga laturii KAMIZA –latura superioară (pentru gradele mari); SHIMOSEKI –
latura inferioară – în dreapta KAMIZA, pentru gradaţiile mici;
* Cultură marţială (stiluri, fondatori etc, cunoştinţe generale);
* Explicarea/Aplicarea celor două principii ale Artelor Marţiale:
 MIZU - no -KOKORO - Spirit ca apa;
 TSUKI - no - KOKORO - Spirit ca luna.
19. TEST de ANDURANȚĂ:  40 Flotări (10 - seiken,10 - te-katana,10 – degete, 10 – cu apaluze)
 50 Bricege  20 Sărituri cu genunchii la piept  100 repetări Mae-geri –jodan (alternativ, stânga-
dreapta).
20. TEST DE SPARGERE: patru cărămizi (30x15x2,5 cm).
Notă :
 Timpul de pregătire va putea fi modificat în funcţie de aptitudinile individuale dovedite în programul de
pregătire, conştiinciozitate, prezenţă la antrenamente, vârstă, rezultatele obţinute la diferite competiţii, implicare în
activitatea clubului etc.
 Unele tehnici vor putea fi demonstrate în număr mai redus în funcţie de vârstă şi/sau sex;
 Tehnicile din programă pot fi demonstrate selectiv, tehnică cu tehnică sau prin combinare cu
situaţii concrete de luptă.
PROGRAMĂ kyu 1 - centura MARO

Centura maro – fiind la fel ca şi culoarea pământului, care este
solid, ferm, fertil etc., denotă un spirit matur din toate punctele
de vedere (...).
Calea parcursă până aici, trebuie finalizată cu cele mai profunde
cunoştinţe şi sentimente, care să capaciteze budoka cu adevăratul
sens al unui viitor posesor Yudansha. ...ESTE ultimul pas spre
simbolul MĂIESTRIEI, începutul unui drum lung (michi)...
Cerinţe:
 Timp de pregătire: 30 - 36 luni; minim un an de la examenul anterior
 Cunoaşterea programelor anterioare
 Demonstrarea a minim 10 variante la diferite atacuri
 Toate tehnicile vor fi demonstrate IRIMI şi TENKAN
 Concretizarea în cadrul executării tehnicilor a principiilor tactice:
ATO-no-SEN, GO-no-SEN, SEN-no-SEN.
286
 Cunoaşterea terminologiei tehnicilor
1. SHINTAI şi TAI-SABAKI – toate tipurile de deplasare şi eschivă studiate până la această gradaţie
2. UKEMI-waza: toate căderile cu şi fără sprijin, cu şi fără obstacol (mic/mare); execuţie în condiţii
îngreuiate
3. ATEMI-waza: cunoaşterea tuturor armelor naturale ale corpului uman studiate până acum, ca şi a
modalităţii de manifestare.
Cerinţe distincte:
A) TE-WAZA: IPPON-NUKITE, KEITO (degetul mare îndoit), YONHON-NUKITE, YSUZUKI
(lovitură cu fruntea);
B) ASHI-WAZA: Tehnicile de bază (mae, yoko, ushiro, mawashi) executate static, pe deplasare şi sub
formă de combinaţii.
Ashi-TOBI-waza: * Tobi-Geri (mae, yoko, mawashi, ushiro);
* Ura-Tobi-Geri; Tobi-Kagato-Uchi-Geri;
* Tobi-Geri-Kekomi;
* Ura-Mawashi-tobi-geri.
C) UKE-WAZA: Blocajele de bază (uchi, soto, gedan, ke-age) executate cu seiken, shuto, teisho,
juji-uke, nagashi-uke; morotte-uke; Tehnici superioare de blocaj, executate static sau sub formă de aplicaţii:
* Mikazuki-Geri-Uke;
* Nami-Gaeshi-Uke (blocaj cu piciorul prin îndoirea gambei);
* Osae-Uke (blocaj prin apăsare);
* Tetsui-Uke (blocaj prin lovire cu tetsui);
* Kaki-wake-uke (Blocaj în cruce, invers, cu braţele spre exterior)
4. DORI - WAZA – UKETE – degajări din următoarele prize:
 Te-Dori - strângerea mâini
 Soto-Te-Dori(Gyaku-Te-Dori) - strângerea mâinii din exeterior/ priză inversă
 Uchi-Te-Dori - strângerea mâinii din interior
 Migi-Ai-Te-Dori (Ai-Hanmi)- strângerea mâinii drepte în diagonală
 Hidari-Ai-Te-Dori - strângerea mâinii stângi în diagonală
 Morote-Dori (Katate-Dori) - priza dublă pe o mână
 Ushiro-Te-Dori (Ushiro -Katate-Dori) - priza din spate pe o mână
 Mae-RyoTe-Dori - priza din faţă a ambelor mâini
 Ushiro-RyoTe-Dori - priza din spate a ambelor mâini
 Gyaku-RyoTe-Dori - priza inversă a ambelor mâini
 Age-Ryote-Dori - priza superioară(frontală) a ambelor mâini
 Mae-Suri-Age - priza frontală a părului
 Ushiro-Suri-Age - priza din spate a părului
 Yoko-Suri-Age - priza laterală a părului
 Kimi-Shiki-ukette - Priza „Nelson―şi dublu„Nelson―
 Mae-Eri-Dori (Mune-Dori) - priza din faţă a reverului
 Gyaku-Eri-Dori - priza în diagonală a reverului
 Okuri-Eri-Dori - priza ambelor revere
 Ushiro-Eri-Dori - priza din spate a reverului(gulerului)
 Tomoe-Eri-Dori - priza circulară a reverului
 Mae-Ryote-Eri-Shime-Dori - priza frontală a ambelor revere cu strangulare
 Mae-Ude-Dori (Gyaku-Ude-Dori) - priza din faţă a unui cot
 Mae-Ai-Ude-Dori - priza în diagonală(armonie) a cotului
 Yoko-Ude-Dori - priza din lateral a unui cot
 Ushiro-Ude-Dori - priza din spate a unui cot
 Mae-Ryote-Ude-Dori - priza din faţă a ambelor coate
 Ushiro-Ryote-Ude-Dori - priza din spate a ambelor coate
 Yoko-Ryote-Ude-Dori - priza din lateral a ambelor coate
 Mae-Kata-Dori - priza din faţă a unui umăr
 Ushiro-Kata-Dori - priza din spate a unui umăr
 Yoko-Kata-Dori - priza din lateral a unui umăr
 Mae-Ryo-Kata-Dori - priza din faţă a ambilor umeri
287
 Ushiro-Ryo-Kata-Dori - priza din spate a ambilor umeri
 Yoko-Ryo-Kata-Dori - priza din lateral a ambilor umeri
 Mae-Shita-Dori - încenturare din faţă pe sub braţe
 Mae-Kami-Dori - încenturare din faţă peste braţe
 Ushiro-Shita-Dori - încenturare din spate pe sub braţe
 Ushiro-Kami-Dori - încenturare din spate peste braţe
 Yoko-Shita-Dori - încenturare din lateral pe sub braţe
 Yoko-Kami-Dori - încenturare din lateral peste braţe
 Mae-Te-Jime - zugrumare din faţă cu o mână
 Mae-Ryote-Jime - zugrumare din faţă cu ambele mâini
 Yoko-Jime - zugrumare din lateral cu o mână
 Yoko-Ryote-Jime - zugrumare din lateral cu ambele mâini
 Ushiro-Te-Jime - zugrumare din spate cu o mână
 Ushiro-Ryote-Jime - zugrumare din spate cu ambele mâini
 Mae-Eri-Ryote-Jime - strangulare din faţă cu reverele
 Mae-Juji-Eri-Jime - strangulare din faţă cu reverele în cruce
 Ne-Ryote-Jime - zugrumare la sol cu ambele mâini
 Kami-Shiho-Jime - zugrumare cu ambele mâini la sol, de la creştet
 Hadaka-Jime - „ghilotina japoneză―
 Mae-Ude-Jime - strangulare cu antebraţul din faţă
 Yoko-Ude-Jime - strangulare cu antebraţul din lateral
5. ATEMI-WAZA-UKETE - apărare împotriva loviturilor:
 Haishu-Uke - lovitura de palmă
 Tetsui-Uke - lovitura pumnului„ciocan―
 Oi-Tsuki - lovitura directă de pumn
 Mawashi-Tsuki - lovitura circulară de pumn
 Kagi-Tsuki - lovirura de pumn în „cârlig―
 Ura-Tsuki - lovitura de pumn penetrantă
 Morote-Tsuki - lovitura cu ambele braţe (la acelaşi nivel)
 Yama-Tsuki - lovitura cu ambele braţe în „U―(suprapuse)
 Nanami-Uke - lovitura de pumn în diagonală
 Empi – uke – apărare împotriva loviturilor de cot
 Mae-Geri - lovitura directă de picior(gedan,chudan,jodan)
 Kansetsu-Geri – lovitura percutantă la articulaţia genunchiului
 Fumi-komi - lovitura prin împingere, la articulaţia genunchiului
 Kin-Geri - lovitura la tsurigane
 Yoko-Geri - lovitura laterală de picior
 Mawashi-Geri - lovitura circulară de picior
 Ushiro-Geri - lovitura înapoi cu piciorul / călcâiul
 Hiza-Geri - lovitura cu genunchiul
 Ura-Mawashi-Geri - lovitura circulară din întoarcere
 Ushiro-kaiten-geri - lovitura spre înapoi, prin întoarcere
6. KANSETSU-WAZA - tehnica de luxare:
* Kansetsu – no - Kata
A ) Tekubi-Waza - tehnici de luxare ale articulaţiei mâinii
 Kote-Gaeshi - răsucirea articulaţiei mâinii spre exterior
 Gyaku-Kote-Gaeshi - răsucirea articulaţiei mâinii spre interior
 Kote-Mawashi - „torsionarea―braţului (în „Z―)
 Kote-Gatame - forţarea verticală a articulaţiei mâinii
 Kote-Hineri - „răsucirea―antebraţului
 Ude-Nobashi - forţarea articulaţiei mâinii prin apăsare
 Tekube-Osae - apăsarea dureroasă a încheieturii mâinii
B) Ude-Kansetsu-Waza - tehnici de luxare a braţelor:
 Gyaku-Kesa-Garami - luxarea braţului cu ajutorul picioarelor
 Kanuki-Gatame - „zăvorul braţului―( cele trei modalități: uchi/soto/ushiro)
288
 Yoko-Ude-Hisigi - luxarea braţului din lateral
 Mune-Gatame – forţarea braţului peste piept
 Hizi-Makikomi - luxarea cotului prin înfăşurarea
 Ude-Ashi-Makikomi – forţarea braţului prin înfăşurarea cu ajutorul piciorului
 Ura-Gyaku – forţarea inversă a braţului
 Ude-Makikomi – înfăşurarea braţului
C) Ashi-Kansetsu-Waza - tehnici de luxare a articulaţiilor piciorului:
 Ashi-Makikomi - luxarea genunchiului prin înfăşurare
 Kata-Ashi-Hisigi – pârghia piciorului sub umăr
 Ashi-Dori-Garami - luxarea labei piciorului
D) Kubi-Kansetsu-Waza - tehnici de forţare a articulaţiilor gâtului:
 Kubi-Hisigi - forţarea gâtului „prin tragere―
 Tate-Hisigi - forţarea gâtului „prin ridicare/cabrare―
 Gyaku-Hisigi - forţarea inversă a gâtului
 Osae – Hishigi - forţarea gâtului din fixare
A) Jo-Ukete - apărare împotriva atacurilor cu baston scurt:
 Tate-Jo-Ukete - apărare împotriva loviturii verticale (descendente)
 Yoko-Jo-Ukete - apărare împotriva loviturii laterale
 Nanami-Jo-Ukete - apărare împotriva loviturii în diagonală
 Ne-Jo-Ukete - apărare împotriva loviturii de baston scurt, la sol
 Dirijarea atacului adversarului (înarmat cu Jo) spre el însuşi (5 tehnici)
B) Bo-Ukete - apărare împotriva atacurilor cu baston lung:
 Tate / Yoko-Bo-Ukete - apărare împotriva loviturii verticale / laterale
 Morote-Bo-Ukete - apărare împotriva loviturilor cu ambele capete
 Bo-Tsuki-Ukete - apărare împotriva împungerii (cu bastonul lung)
 Tobi-Bo-Ukete - apărare împotriva loviturii de Bo prin săritură
 Dezarmarea unui adversar cu Bo (5 tehnici)
 Degajări din încenturări cu Bo (5 tehnici)
 Dirijarea atacului adversarului (înarmat cu Bo) spre el însuşi (5 tehnici)
C) Tanto-Ukete - apărare împotriva atacurilor cu cuţit:
 Tate / Yoko-Tanto-Ukete - apărare împotriva loviturii verticale / laterale
 Nanami-Tanto-Ukete - apărare împotriva loviturii în diagonală
 Kiri-Komi-Ukete - apărare împotriva spintecării
 Chudan-Tanto-Tsuki-Ukete - apărare împotriva împungerii
 Ushiro-Tanto-Uchi-Ukete - apărare împotriva împungerii dorsale
 Mikatsuki-Geri-Tanto-Ukete- apărare împotriva spintecării prin deviere cu talpa
D) Kenju-Ukete - apărare împotriva pistoletului:
 Kenju-Mae-Ukete - apărare împotriva pistoletului ţinut înainte
 Kenju-Koshi-Ukete - apărare împotriva pistoletului ţinut la şold
 Kenju-Nagashi-Ukete - ap. împ. pistoletului prin deviere cu palma
 Ushiro-Kenju-Ukete - apărare împotriva pistoletului ţinut în spate
 Yoko-Kenju-Ukete - apărare împotriva pistoletului ţinut lateral
 Kubi-Kenju-Ukete - apărare împotriva pistoletului ţinut la ceafă
E) Apărare împotriva obiectelor primejdioase
F) Apărare cu centura
8. KOBUDO: * (cel puţin) 6 Kata de SABIE; * mânuire NUNCHAKU
* mânuire BO; * mâniure TONFA
9. NE-WAZA - tehnici de apărare la sol:
* HANMI-HANTACHI-WAZA - apărare când uke este în picioare şi tori în seiza: 5 tehnici
de prindere; 5 tehnici de lovire;
* apărare din orice imobilizare convenţională sau neconvenţională
289
(uke aflat „călare― - tate-ukete, uke aflat la creştet - kami-ukete etc.)
10. DOROBO-KANSETSU-WAZA - tehnica de transport forţat: 10 tehnici
11. SHIME-WAZA - tehnica de strangulare:
 HIDARI-ASHI-JIME - strangularea cu gamba (uke este „călare―)
 KAGATO-JIME - strangularea cu călcâiul
 KAMI-SHIHO-JIME - strangularea în 4 puncte (un braţ deasupra, celălalt dedesubt)
 KAMI-SHIHO-BASAMI - strangularea prin forfecare (uke aflat la creştet)
 GAESHI-JIME - strangularea prin răsturnare
 SODE-GRUMA-JIME – strangulare prin răsucirea braţelor (mâna trage, antebraţul apasă)
12. NAGE-WAZA - tehnica de proiectare:
A) ASHI-WAZA – tehnica de picior:
● O-SOTO-GURUMA - marea rulare exterioară (secerarea ambelor picioare)
● O-SOTO-OTOSHI - marele moment exterior (secerarea cu piciorul „cârlig―)
● KO-UCHI-MAKI-KOMI - mica aruncare exterioară, prin înfăşurarea braţului
● KANI-BASAMI - aruncarea prin forfecarea cu ajutorul picioarelor
B) KATA-TE-WAZA – tehnica de umăr şi braţ:
● UKI-OTOSHI - proiectarea plutită
● SUMI-OTOSHI - proiectarea în unghi
● GANSEKI-GAESHI - răsturnarea pietroiului
–
● UDE –KIME-NAGE aruncare prin proiectarea ki-ului asupra braţului
● UDE-ATE – lovitura înaltă cu antebraţul
● SHUTO-ATE – lovitura înaltă cu te-katana
● OSHI-ATE – împingerea înaltă
C) KOSHI-WAZA - tehnica de şold:
● USHIRO-GAESHI - proiectarea din spate cu şoldul
● KO-TSURI-GOSHI - mica aruncare peste şold (similar UKI-GOSHI, piciorul mult între picioarele lui uke)
● KOSHI-NAGE – proiectarea cu ajutorul şoldului
D) SUTEMI-WAZA - tehnici de proiectare prin sacrificiu:
* MA-SUTEMI - cu sacrificiu pe/în spate:
● HIKI-KOMI-GAESHI - proiectarea în colţ prin blocare umărului
● URA-NAGE - proiectarea peste piept
* YOKO-SUTEMI – cu sacrificiu lateral:
● YOKO-GAKE - agăţarea laterală
● YOKO-GURUMA - roata laterală
● UKI-WAZA - proiectarea prin plutire
E) OSAE-WAZA – tehnica de fixare:
● TATE-SANKAKU-GATAME - imobilizarea superioară triunghiulară (călare pe uke,cu priză pe
sub axilă şi cap)
● UKI-GATAME - imobilizarea flotantă (genunchiul pe abdomen, celălalt picior în flexie)
13. RENZOKU-WAZA - combinaţii tehnice:
 TAI-OTOSHI — O-UCHI-GARI
 HARAI-GOSHI — SOTO-MAKI-KOMI
 UCHI-MATA — KO-UCHI-GARI
 UCHI-MATA — O-UCHI-GARI
 TSURI-KOMI-GOSHI — O-UCHI-GARI
14. KAESHI-WAZA - tehnici de contraatac:
● O-SOTO-GARI — O-SOTO-GARI
 TOMOE-NAGE — O-UCHI-GARI
 UKI-GAESHI — KATA-GURUMA
 HARAI-GOSHI — TE-GURUMA
 IPPON-SEOI-NAGE — UKI-WAZA
15. RENSOKU – waza – combinaţie de lovire-proiectare-control/imobilizare:
- 5 combinaţii finalizate cu tehnica O-SOTO-GARI
- 5 combinaţii finalizate cu tehnica O-UCHI-GARI
- 5 combinaţii finalizate cu tehnica HADAKA-JIME
290
16. KYUSHA: demonstrarea a 15 tehnici de atac la puncte sensibile pe ţintă vie
17. FREE - FIGHT: Apărare împotriva a 10 persoane, 2 reprize x 2min.
18. KUATSU: 5 tehnici de reanimare; 5 exerciţii de respiraţie (demonstrare)
19. TEORIE :
* Comentarea celor celor 3 principii tactice din budo:
 ATO-NO-SEN -„iniţiativă înaintea iniţiativei―;
 GO-NO-SEN – ―iniţiativa de după iniţiativă‖;
 SEN-NO-SEN – ―iniţiativa pe iniţiativă‖
* Noţiuni despre istoria JU-JITSU -lui
* Cultură marţială (stiluri, fondatori etc, cunoştinţe generale);
* O legendă / povestioară despre JU-JITSU, sau arte marţiale
20. TEST de ANDURANȚĂ:  50 Flotări (10 - seiken,10 - te-katana,10 – degete, 10 – cu
apaluze, 10 - koken)  60 Bricege  25 Sărituri cu genunchii la piept  120 de Mae-geri –jodan (alternativ,
stânga-dreapta).
21. TEST DE SPARGERE: cinci cărămizi (30x15x2,5 cm) sau materiale echivalente (BCA, ţiglă,
scândură etc.)
Notă:
 Timpul de pregătire va putea fi modificat în funcţie de aptitudinile individuale dovedite în
programul de pregătire, conştiinciozitate, prezenţă la antrenamente, vârstă, rezultatele obţinute la diferite
competiţii, contribuţii la afirmarea clubului nostru etc.
 Tehnici vor putea fi demonstrate conform programei sau selectiv, în funcţie de anumite criterii:
nivel de manifestare, vârstă şi/sau sex, loc de desfăşurare al examenului etc;
 Tehnicile din programă pot fi demonstrate selectiv, tehnică cu tehnică sau prin combinare
cu situaţii concrete de luptă.
291
ANEXA NR. 5:
REZULTATELE PRIVIND, VÂRSTA, VECHIMEA, GREUTATEA ŞI
ÎNĂLŢIMEA GR.A
Nr. Gradaţia Vârsta Vechime în Greutate Înălţime
ord practicarea jujit-su
.
1. 1 Kyu 16 8 56 1,66
2. 1 Kyu 17 8 52 1,72
3. 2 Kyu 15 7 66 1,79
4. 2 Kyu 14 7 57 1,75
5. 3 Kyu 18 10 77 1,80
6. 3 Kyu 15 4 59 1,74
7. 3 Kyu 18 2 68 1,76
8. 4 Kyu 15 2 60 1,66
9. 4 Kyu 16 4 80 1,82
10. 3 Kyu 18 4 55 1,70
ANEXA NR. 6:
REZULTATELE PRIVIND, VÂRSTA, VECHIMEA, GREUTATEA

ŞI ÎNĂLŢIMEA GR.B
Nr. Gradaţia Vârsta Vechime în Greutate Înălţime
ord practicarea jujit-su
.
11 1 DAN 17 10 66 1,78
12 1 Kyu 17 8 62 1,65
13 2 Kyu 17 6 75 1,81
14 2 Kyu 16 4 81 1,80
15 2 Kyu 14 8 59 1,69
16 3 Kyu 16 4 65 1,58
17 3 Kyu 17 3 67 1,73
18 4 Kyu 16 4 63 1,76
19 4 Kyu 15 4 55 1,55
20 4 Kyu 14 3 68 1,74
292
ANEXA NR. 7
BAREMELE PROBELOR DE CONTROL LA EDUCAŢIE FIZICĂ PENTRU
COLEGIILE MILITARE LICEALE
PROBA Note
Clasa 10 9 8 7 6 5 4 3 2 1
IX 6.9 7.1 7.3 7.6 7.9 8.2 8.4 8.6 8.8 9.0
Alergare de
viteză 50m X 6.8 7.0 7.2 7.5 7.8 8.1 8.3 8.5 8.7 8.9
plat XI 6.7 6.9 7.1 7.4 7.7 8.0 8.2 8.4 8.6 8.8
XII 6.6 6.8 7.0 7.3 7.6 7.9 8.1 8.3 8.5 8.7
IX 13.6 13.7 13.8 13.9 14.0 14.1 14.2 14.3 14.4 14.5
Alergare de
X 13.4 13.5 13.6 13.7 13.8 13.9 14.0 14.1 14.2 14.3
viteză
100m plat XI 13.2 13.3 13.4 13.5 13.6 13.7 13.8 13.9 14.0 14.1
XII 13.0 13.1 13.2 13.3 13.4 13.5 13.6 13.7 13.8 13.9
IX 4.60 4.20 3.90 3.50 3.20 2.80 2.70 2.60 2.50 2.40
Săritura în
X 4.70 4.30 4.00 3.60 3.30 2.90 2.80 2.70 2.60 2.50
lungime cu
elan XI 4.80 4.40 4.10 3.70 3.40 3.00 2.90 2.80 2.70 2.60
XII 4.90 4.50 4.20 3.80 3.50 3.10 3.00 2.90 2.80 2.70
IX 2.35 2.30 2.25 2.20 2.15 2.10 2.05 2.00 1.95 1.90
Săritura în
lungime de X 2.40 2.35 2.30 2.25 2.20 2.15 2.10 2.05 2.00 1.95
pe loc XI 2.45 2.40 2.35 2.30 2.25 2.20 2.15 2.10 2.05 2.00
XII 2.50 2.45 2.40 2.35 2.30 2.25 2.20 2.15 2.10 2.05
IX 7.00 6.70 6.40 6.20 6.00 5.70 5.40 5.10 4.80 4.50
Aruncarea X 7.50 7.20 6.90 6.60 6.30 6.00 5.70 5.40 5.10 4.80
greutăţii XI 8.00 7.70 7.30 7.00 6.60 6.30 6.00 5.70 5.40 5.10
XII 8.50 8.10 7.70 7.30 6.90 6.50 6.20 5.90 5.60 5.30
Alerg.rezist.
IX 3.15 3.35 3.55 4.10 4.30 4.50 5.00 5.10 5.20 5.30
1000 m
Alerg.rezist
X 5.05 5.15 5.25 5.35 5.45 5.55 6.05 6.15 6.25 6.35
1500 m
Alergare de XI 7.20 7.30 7.40 7.50 8.00 8.10 8.20 8.30 8.40 8.50
rezis.2000m XII 7.40 7.45 7.50 7.55 8.05 8.15 8.20 8.25 8.30 8.35
IX 12 10 9 7 6 4 3 2 1 0
Tracţiuni în
X 14 12 10 9 7 5 4 3 2 1
braţe la
XI 16 14 12 10 8 6 5 4 3 2
bara fixă
XII 17 15 13 11 9 7 6 5 4 3
Ridicări ale IX 60 55 50 45 40 35 30 25 20 15
trunchiului
X 65 60 55 50 45 40 35 30 25 20
la verticală
din culcat XI 70 65 60 55 50 45 40 35 30 25
dorsal XII 75 70 65 60 55 50 45 40 35 30
Extensiialetr IX 20 19 18 17 16 15 14 13 12 11
unchiuluidin X 24 23 22 21 20 19 18 17 16 15
culcat facial XI 28 27 26 25 24 23 22 21 20 19
peladadegim
n XII 32 31 30 29 28 27 26 25 24 23
IX 1.29 1.32 1.35 1.38 1.41 1.44 1.47 1.50 1.53 1.56
Parcursapli
cativ- X 1.26 1.29 1.32 1.35 1.38 1.41 1.44 1.47 1.50 1.53
militar XI 1.23 1.26 1.29 1.32 1.35 1.38 1.41 1.44 1.47 1.50
XII 1.20 1.23 1.26 1.29 1.32 1.35 1.38 1.41 1.44 1.47
293
ANEXA NR. 8
CHESTIONARUL PRIVIND CELE 8 TEMPERAMENTE ȘI
PRINCIPALELE TRĂSĂTURI ALE ACESTORA
Instructaj de aplicare:
Chestionarul cuprinde 15 întrebări, la fiecare întrebare sunt date două
răspunsuri. Primul notat cu „a‖, al doilea notat cu „b‖, conform exemplificării
de mai jos. Vă gândiţi şi răspundeţi cu toată sinceritatea, care din cele două
răspunsuri se potriveşte cel mai bine cu felul dumneavoastră obişnuit de a fi.
Dacă vi se potriveşte primul răspuns, cel notat cu a, însemnaţi cu 2 în căsuţa cu
numărul respectiv de pe foaia de răspuns. Dacă vi se potriveşte răspunsul notat
cu b, notaţi cu 0 în căsuţa respectivă. Dacă socotiţi că felul dumneavoastră de a
fi este mai degrabă între cele două răspunsuri decât la unul dintre ele, atunci
notaţi cu 1 în căsuţa de la numărul respectiv.
Răspunsurile la cele 15 întrebări, respectiv notarea lor şi calificativele
aferente, în Tabelul de mai jos.
Chestionar pentru evidenţierea trăsăturilor de temperament (Bonchiș E.)

Nr. Întrebări Nr. răspunsuri Punctaj
a B Între a şi b
2 0 1
1)a. Sunteţi mişcat de evenimentele care mişcă mai
puţin pe alţii care nu au ecou pentru ceilalţi în general.
b. Sunteţi indiferent sau aproape indiferent la tot ce se
întâmplă în jurul vostru.
2) a. Vă simţiţi bine când sunteţi întotdeauna ocupat,
chiar şi în timpul liber.
b. Vă place mai mult odihna, să nu prea faceţi nimic.
3) a. Păstraţi mult timp în minte o ofensă;b. Sunteţi
prompt la împăcare.
4) a. Treceţi repede şi categoric de partea cuiva cu
entuziasm sau indignare.
b. Judecaţi situaţiile la rece.
5) a. Când vă apucaţi de treabă vă adaptaţi uşor, treceţi
repede la muncă.
b. O luaţi încetişor, vă adaptaţi greu.
6) a. Sunteţi fidel prietenilor şi simpatiilor dvs.
b. Sunteţi versatil, schimbător în legăturile cu ceilalţi.
7) a. Sunteţi susceptibil, uşor de ofensat în amorul
propriu.
b. Nu vă formalizaţi prea des.
294
8)a. Dificultăţile vă stimulează, vă „încăpăţânează‖,
perseveraţi în înfrângerea lor;
b. Vă daţi înapoi, vă înfioraţi în faţa unui obstacol,
încercaţi să scăpaţi, să vă descotorosiţi de el.
9) a. Sunteţi conservator în sensul ca vă place ca totul
să fie regulat, ordonat, vă plac propriile obiceiuri.
b. Vă plac schimbările, variaţiile, să fiţi cât mai
fantezist.
10)a. Sunteţi veşnic neliniştit, o sarcină nouă o priviţi
cu oarecare îngrijorare;
b. Abordaţi orice situaţie fără teamă, fără nelinişte.
11)a. În împrejurările obişnuite, în viaţa de toate zilele
aveţi o participare activă.
b. Asistaţi făra a lua parte.
12) a. Sunteţi prevăzător, calculat, vă organizaţi
timpul;
b. Improvizaţi în faţa momentului.
13) a. Aveţi o dispoziţie variabilă ciclotimică (alternare
a perioadelor de surescitare cu cele de depresiune
melancolică);
b. Aveţi o dispoziţie constată, întreprinzător, netemător;
starea de spirit nu variază brusc.
14) a. Sunteţi punctual la obligaţii, trăiţi după ceas,
planificat;
b. De obicei amânaţi îndeplinirea sarcinilor impuse în:
mod constant, întârziaţi la întâlnirile de orice fel.
15) a. Trăiţi din amintiri, vă amintiţi mereu trecutul
propriu, educaţia pe care a-ţi primit-o etc.
b. Vă place prezentul, îl trăiţi intens, vă adaptaţi uşor
la el.
Prelucrarea şi interpretarea datelor:

Cele 15 întrebări vizează: E (emotivitate); A (activism) şi P-S (persistenţa
impresiilor - P -primar şi S - secundar).
După completarea tabelului conform instrucţiunilor se face suma aritmetică
a cifrelor înscrise în spaţiile din tabel - pe coloane, astfel:
- se adună cifrele înscrise ca răspunsuri la întrebările: 1, 4, 7, 10, 13; -
întrebări ce vizează gradul de emotivitate notat cu E;
- apoi se face suma cifrelor înscrise ca răspunsuri la întrebările: 2, 5,8, 11,
14 - care apreciază gradul de activism - notat cu A;
- se adună punctele pentru întrebările: 3, 6, 9, 12, 15 care apreciază
persistenţa impresiilor - notată cu P - primar şi S - secundar.
Valorile cuprinse între 0-4 înseamnă non E non A - P (nonemotiv;
nonactiv; primar) iar valorile cuprinse între 6-10 înseamnă E A S (emotiv, activ,
secundar). Exemplu: dacă cineva a obţinut pe prima coloană valoarea – 6, pe a
295
doua 8 şi pe a treia 4 înseamnă că este E A P (emotiv, activ, primar) - aceasta
însemnând temperament coleric; sau dacă cineva a obţinut pe prima coloană 4,
pe a doua 3 şi pe a treia 6 - înseamnă non E non AS - temperament
sentimental. Dacă pe vreuna din coloane se obţine valoare de 5 atunci se scrie
formula temperamentală de două ori - odată cu valoare pozitivă (la coordonata
respectivă) odată cu valoarea negativă: ex: valori obţinute: coloana întâia 5; a
doua 6; a treia 4, va rezulta următoarea formulă temperamentală: E A P şi non E
A P adică - coleric şi sangvinic.
Prezentăm în continuare caracteristicile celor opt tipuri de temperament 159,
. Cunoaşterea lor influenţează măsurile educative ce pot fi luate pentru a creşte
randamentul procesului de antrenament, inclusiv ameliorarea performanţei
sportive, in abordarea pregătirii noastre am ținut cont de trăsăturile
temperamntale pe care le prezentăm în anexa nr. 8 .
Caracteristicile celor 8 tipuri de temperament ( Traité pratique d’analyse du

caractère, Gaston Berger, P.U.F.)
Persistenţa
impresiilor
Tipul de Emotivitate Activism A Primar (P) Secundar Valoare dominantă
temperament E (S)
Pasionat E A - S Opera de îndeplinit
Coleric E A P - acţiunea
Sentimental E non A - S intimitatea
Nervos E non A P - divertismentul
Flegmatic; non E A - S legea
Sangvinic non E A P succesul social
Apatic non E non A - S liniştea
Amorf non E non A P - plăcerea
296
ANEXA NR. 9:
CHESTIONAR PRIVIND TIPURILE DE AGRESIVITATE
Instructaj de aplicare:
Se bifează cu „X” cât de caracteristică este pentru dvs. fiecare dintre
următoarele afirmaţii, înregistraţi răspunsurile dvs. în spaţiul din tabel ce
corespunde numărului de puncte la fiecare item în parte astfel: 1 = foarte
necaracteristic pentru mine, 2 = oarecum necaracteristic pentru mine, 3 = puţin
caracteristic, 4 = oarecum caracteristic pentru mine, 5 = foarte caracteristic
pentru mine.
Itemii Chestionarului pentru evidenţierea trăsăturilor de agresivitate (tabelul =

nota autorului)
Nr. crt. Itemii Puncte Total
raspunsuri puncte
1. Rareori nu-mi pot controla impulsul de a lovi pe cineva. 1 2 3 4 5
2. Le spun deschis prietenilor atunci când nu sunt de acord cu ei.
3. Mă aprind repede dar îmi trece la fel de repede.
4. Uneori gelozia nu-mi dă pace.
5. Dacă sunt provocat, s-ar putea să lovesc vreo persoană.
6. Adesea mă găsesc în situaţia de a mă contrazice cu lumea.
7. Când sunt frustrat, îmi manifest iritarea.
8. Au fost situaţii în care nu am putut controla dorinţa de a lovi altă

persoană.
9. Dacă cineva mă loveşte, îl lovesc şi eu.
10. Dacă oamenii mă enervează, s-ar putea să le spun ceea ce cred despre
ei.
11. Uneori mă simt ca un butoi cu pulbere gata să explodeze.
12. Mă aprind repede dar îmi trece la fel de repede.
13. Sar la bătaie mai des decât majoritatea oamenilor.
14. Nu mă pot abţine să nu intru în dispută atunci când oamenii mă

contrazic.
15. Unii dintre prietenii mei cred că sunt iute la mânie.
16. Mă întreb de ce sunt câteodată atât de înverşunat.
17. Dacă trebuie să recurg la violenţă pentru a-mi apăra drepturile, o voi
face.
18. Prietenii mei spun că sunt cam certăreţ.
19. Câteodată îmi ies din sărite fară nici un motiv.
20. Ştiu căprietenii mă vorbesc pe la spate.
21. Sunt oameni care mă provoacă într-atât, încât ajungem la bătaie.
22. Am dificultăţi în a-mi controla temperamentul.
297
23. Sunt suspicios în ceea ce priveşte străinii prea drăguţi/prietenoşi.
24. Nu găsesc nici un motiv pentru a lovi o persoană.
25. Câteodată am senzaţia că oamenii râd de mine pe la spate.
26. Am ameninţat persoane cunoscute.
27. Atunci când oamenii sunt drăguţi, mă întreb ce vor.
28. Am fost atât de furios, încât am spart lucruri.
29. Sunt o fire calmă/echilibrată.
Validitatea probei
Scorurile AQ au fost corelate cu fiecare în parte. Atunci când variaţia în
corelaţiile datorate scorului A a fost fragmentată, corelaţiile nu au fost
semnificative; aceasta susţine validitatea teoretică a AQ prin faptul că asocierile
între agresivitatea fizică, cea verbală şi ostilitate sunt datorate conexiunii lor cu
furia. Scorurile au avut si o bună validitate concurentă, fară asocieri
semnificative între PA si VA şi emoţionalitate/afectivitate, dar cu corelaţii
semnificative între afectivitate şi subscalele A si H. Scorurile celor patru scale
corelează cu impulsivitatea, competiţia şi asertivitatea, deşi au fost găsite
corelaţii scăzute între agresivitate şi scalele PA si H. Validitatea de constructie a
fost evidenţiată prin corelaţii între AQ şi rangurile agresivităţii, sociabilităţii şi
timidităţii.
Cotare:
Itemii 24 si 29 au scoruri inversate (1=5, 2=4, 3=3, 4=2, 5=1) Ceilalţi itemi
se cotează direct, conform instrucţiei.
Interpretare
Scorurile subscalelor sunt suma scorurilor itemilor pentru acei itemi din
subscală. Scorul total este suma tuturor scorurilor itemilor şi variază între 29 si
145. Scorurile înalte reflectă mai multă agresivitate.
Instrumentul, cuprinzând 29 de itemi, măsoară patru aspecte ale
agresivităţii:
- Agresivitatea fizică (Physical Aggression, PA: 1, 5, 9, 13, 17, 21, 24, 26,
28)
- Agresivitatea verbală, (Verbal Aggression, VA: 2, 6, 10, 14, 18)
- Furia/mânia (Anger, A: 3, 7, 11, 15, 19, 22, 29)
- Ostilitatea (Hostility, H: 4, 8, 12, 16, 20, 23, 25, 27)
298
ANEXA NR. 10:
CALCUL ORIENTATIV
PRIVIND VOLUMUL PREGĂTIRII PENTRU CAMPIONATUL
EUROPEAN DE LA PODGORICA, MUNTENEGRU, 2009
Orientativ, vizavi de volumul pregătirii pentru un concurs la proba Duo

Demonstrativ, prezentăm o situaţie, care până la urmă este uzuală pentru
abordarea concursurilor de talie mare la acest sistem.
Pentru o participarea la Campionatul European de la Podgorica,
Muntenegru – 2009, am început pregătire specială cu trei luni înintea de data de
desfăşurare a concursului.
Un calcul orientativ simplu ne arată:
- Trei luni x 30 zile = 90 zile;
- 20 de atacuri impuse = 20 de căderi pe suprafața de sprijin (având
în vedere că majoritatea finalizărilor la atcurile impuse, se realizează prin
tehnică de proiectare);
- Pentru a ascede spre podium, sunt necesare repetări multiple ale
tehnicilor, pentru a crea automatisme de execuție.
Prin urmare:
 20 atacuri impuse = 20 de finalizări / căderi X
(minim)10 repetări pe antrenament = 200 de izbiri ale corpului
pe suprafața de sprijin;
 200 de de izbiri ale corpului pe suprafața de sprijin X
6 zile / săptămână = 1 200 căderi într-o săptămână;
 1 200 căderi într-o săptămână x 12 săptămâni = 14 400
căderi!
Aici ar mai trebui adăugate:
 Cel puțin 4-5 ore/săptămână de pregătire fizică specifică;
 Minim 4 ore/săptămână de pregătire psihologică și
cunoaștere a regulamentului etc.
... Toate sublinierile de mai sus vor fi completate de faptul că, cel puțin la
noi, în România, ju-jitsu-ka care am reprezentat/reprezintă ţara în competiţii de
anvergură (Campionate Mondiale, Campionate Europene, Word Combat
Games, Campionate Balcanice etc), a trebuit să ne achităm şi de obligaţiile
şcolare sau de serviciu...
299
ANEXA 11:
TEST DE ÎNCREDERE
1. În general ai sentimente pozitive în legătură cu tine ?

a. Câteodată
b. În general
c. Nu în mod special
2. Ai profita de șansa de a lua parte la meciuri amicale cu sportivii foarte titrați?
a. Aș participa, însă nu cu foarte multă plăcere și aș avea emoții.
b. Da, mi-ar plăcea foarte mult.
c. Nu, mă sperie această perspectivă.
3. Simți că deții controlul vieții tale?
a. Doar parțial
b. Da, foarte mult
c. Nu prea
4. La competiții îți place să te plimbi și să întâlnești persoane noi?
a. Nu mă deranjează să cunosc persoane noi, dar de obicei rămân la cercul
meu de cunoscuți
a. Da
b. Nu. Prefer să rămân în cercul meu de cunoscuți
5. Cât de des îți faci griji dacă te ridici la standardele celorlalți?
a. Ocazional
b. Niciodată
c. Mai mult decât ocazional
6. Ți-ar fi frică la o reuniune de lot să îi inviți la luptă pe adversari mai mari în
categorie față de tine?
a. Nu mi-ar fi frică, poate doar aș fi îngrijorat să nu mă accidentez
b. Nu
c. Da
7.Care ar fi reacția ta dacă s-ar anunța o reorganizare completă a lotului?
a. Aș fi oarecum temător
b. Dacă ar fi posibil mi-aș dori să fiu implicat în reorganizare, gândindu-mă
la lucrurile bune care mă pot aștepta (parteneri noi, etc).
c. Aș fi alarmat, deoarece aceste schimbări duc cel mai frecvent la excluderi
de sportivi.
8. Îți revii repede după ce ești înfrânt la o competiție importantă?
a. De obicei da, însă depinde mult de cum am luptat.
b. Da, îmi revin repede, chiar dacă am luptat foarte slab.
c. Nu chiar; am nevoie de ceva mai mult timp să-mi revin după înfrângere
9. Simți vreodată că ești conștient de felul în care lupți și cum te comporți pe
saltea?
a. Niciodată.
b. Deseori.
300
c. Poate doar ocazional.
10. Crezi că e amuzant să lupți riscant câteodată?

a. Câteodată.
b. Da
c. Nu.
11. Atunci când mergi pe noroc, care sunt așteptările tale?
a. De obicei sunt optimist, dar precaut..
b. De obicei sunt foarte optimist.
c. De obicei nu sunt optimist.
12. Atunci când lupți, consideri că întodeauna ai dreptate și de obicei ești
dezavantajat de arbitraj?
a. De obicei îmi păstrez punctul de vedere, însă pot susține: „ că situația
respectivă este discutabilă și fiecare vede din unghi diferit acțiunea‖.
b. Da – consider ca mereu sunt dezavantajat de arbitraj și voi încerca să-mi
fac cunoscut punctul de vedere.
c. S-a întamplat să greșesc și să cred că poate am ratat eu.
13. Cât de des te învinuiești singur?
a. Ocazional.
b. Rar sau niciodata.
c. Mai mult decât ocazional.
14. Ai avea emoții dacă ar trebui să lupți cu campionul mondial din cadrul
categoriei tale?
a. Oarecum emoționat.
b. Nu, chiar mi-ar plăcea.
c. Foarte emoționat.
15. Cât de des te simți deprimat față de nivelul fizic la care te afli?
a. Ocazional.
b. Rar sau niciodată.
c. Mai mult decât ocazional.
16. Ce reacție ai când cineva este deosebit de negativist și îți oferă sfaturi
nepotrivite?
a. Asculți cu răbdare și încerci să-i explici ce anume dorești de fapt.
b. Iți exprimi iritarea în fața sa.
c. Accepți situația și îți păstrezi părerile pentru tine.
17. Cât de înxrezător ești în proprile decizii?
a. Destul de încrezător.
b. Foarte încrezător.
c. Mai degrabă sper că am luat decizia corectă decât am încredere.
18. Îți este rușine să ieși în față?
a. Câteodată.
b. Nu.
c. Frecvent.
301
19. Crezi în puterea gândirii pozitive?
a. Da.
b. Poate.
c. Nu m-am gândit la asta.
20. Ce părere ai despre promovarea propriei persoane?
a.Câteodată este necesar să te vinzi pentru a-ți atinge obiectivele.
b.Este foarte important să te vinzi pentru a avea succes.
c. În ziua de azi este un rău necesar, însă nu sunt prea bun la asta.
21. Te-ar îngrijora perspectiva de a susține un meci demonstrativ în fața unui
public numeros?
a. Mai degrabă aș fi foarte emoționat decât îngrijorat.
b. Da, aș fi puțin emoționat.
c. Da.
22. Cât de des îți stabilești obiective?
a. Ocazional.
b. Mai mult decât ocazional.
c. Rar sau niciodată, deoarece cred că trebuie să accepți viața așa cum este.
23. Care este atitudinea ta vis-a-vis de schimbare?
a. Câteodată schimbarea este inevitabilă.
b. Nu îmi este frică de schimbare.
c. Îmi displace, deoarece de cele mai multe ori schimbarea este în rău.
24. Care este atitudinea ta vis-a-vis de eșec?
a. Încearcă iar și iar și iar.
b. Eșecul este o experiență din care ai de învățat.
c. Dezamăgire.
25. Crezi că în viață trebuie să te conformezi pentru a fi acceptat?
a. Câteodată este necesar.
b. Nu.
c. Da.
Interpretarea testului
2 puncte pentru fiecare răspuns (b), 1 punct pentru fiecare răspuns (a) și 0
puncte pentru fiecare răspuns (c).
40-50 puncte
Factor de încredere în sine ridicată.
Cuvinte cheie: încrezut, extrovertit, sigur.
25-39 puncte
Factor de încredere în sine medie.
Cuvinte cheie: securizat, pozitiv, sensibil.
Sub 25 puncte
Factor de încredere în sine sub medie
Cuvinte cheie: neîncrezător, pesimist, modest, introvertit
302
ANEXA NR. 12:
TESTE STATISTICE UTILIZATE ÎN ANALIZAREA
REZULTATELOR
Testul Mann-Whitney, Testul Wilcoxon, Testul Friedman
Ttestul Mann-Whitney utilizat de preferință pentru identificarea diferențelor

semnificative între (două) variabile ce provin din eșantioane independente,
măsurate cu ajutorul scalei ordinale (se poate utiliza însă și în cazul variabilelor
proporționale), distribuite normal.
Ipotezele testului Mann-Whitney sunt următoarele:
H0 : nu există diferențe semnificative între cele două variabile.
H1: Cele două variabile diferă în mod semnificativ.
Valoarea calculată a testului U este dată de:
- Ri reprezinta suma rangurilor asociate valorilor din eșantionul i (primul

sau al doilea).
Pentru eșantioane totale (n 1+n 2) mai mici de 30, valorile lui Ut sunt
tabelate.
Interpretarea testului U pentru eșantioane mai mici de 30 de subiecți:
- Uc ≤ Ut : se acceptă ipoteză nulă.
- Uc > Ut : se acceptă ipoteză alternativă
Testul Wilcoxon
Acesta este un test non-parametric utilizat pentru identificarea
semnificației statistice a diferențelor identificate pentru variabile provenite din
eșantioane dependente (măsuratori repetate sau variabile măsurate ale
acelorași respondenți), măsurate cu ajutorul scalelor ordinale, indiferent de tipul
distribuției.
Ipotezele testului Wilcoxon sunt următoarele:
H0: Nu există diferențe semnificative între cele două variabile.
H1: Cele două variabile diferă în mod semnificativ.
+
Pentru calculul statisticii W , asociata testului Wilcoxon, se
ordonează toate valorile observate, se calculează diferențele observate
Wi, aceste diferențe sunt ordonate în funcție de mărime, fiecăreia
fiind ulterior asociat un rang Ri pe baza poziției în această serie de diferențe:
De asemenea, pentru calculul W+ se utilizează o funcție a indicator, ɸi :
303
Valoarea W+ este dată de:
Susținerea (sau respingerea) ipotezei nule se bazează pe

+
probabilitatea de apariție a valorii W , dată de tabele statistice asociate testului
(pentru n de maxim 30 de respondenți) sau estimată cu ajutorul testului Student.
Testul Friedman se utilizează pentru testarea diferenţei de rang în cazul
unei variabile măsurate repetat, de mai mult de două ori, pe acelaşi grup de
subiecţi. El este echivalentul testului ANOVA pentru măsurări repetate, pentru date
cantitative.
Dacă este utilizat pentru două măsurători repetate, rezultatul este acelaşi cu
al testului Wilcoxon. De menționat că atribuirea rangurilor se face la nivelul
fiecărui set de evaluări (testări). Testul Friedman arată în ce măsură rangurile
atribuite măsurătorilor repetate sunt semnificativ diferite statistic.
Se determină valoarea Fr după formula:
Unde:
c = numărul măsurătorilor repetate;
N = volumul seturilor de evaluări pereche;
Ti = suma rangurilor la nivelul fiecărei testări;
Valoarea critică se ia din tablele chi pătrat pentru df = nr. de perechi
comparate -1 (pentru 3 perechi df=3-1 = 2 si Fcritic = 5.99).
Analiza post-hoc se realizează cu testul Wilcoxon pentru testul Friedman.
Daca testul Friedman spune că diferenţele sunt semnificative, ne întrebăm între
ce grupe? Dacă avem 3 măsurători M1, M2 și M3 cu testul Wilcoxon comparam
M1 cu M2, M1 cu M3 şi apoi M2 cu M3. Rezultă în urma acestei comparații
între ce grupe există diferenţe semnificative statistic. Pot exista diferențe
semnificative între fiecare din cele trei perechi, între două sau numai în cazul
unei singure perechi. Pragul de eroare α nu mai este egal cu 0.05 și cu 0.05/3 =
0.017 reprezintă corecția Bonferroni (3 fiind cele 3 perechi de grupe comparate).
De aceea se spune că la testele Post hoc se aplică corecţia Bonferroni (α=0.017).
304
ANEXA NR. 13:
PLANIFICAREA ANUALĂ A CELOR DOUĂ SISTEME
COMPETIȚIONALE
PLANIFICAREA ANUALĂ
Planificare anuală sistemul fighting 2014-2015
Competițiile sportive sunt indispensabile procesului de instruire și

formare a sportivilor de mare performanță. experiența sportivului dobândită în
urma participării la diverse competiții, influențează activitatea acestuia și a
staffului tehnic. Abordarea problemelor de planificare presupune, cunoașterea
tematică.160
Planificarea antrenamentului sportiv în funcție de calendarul competițional
și dirijarea formei sportive reprezintă elemente de bază în activitatea modernă a
antrenamentului sportiv.
Fără îndoială cel mai important lucru în alegerea competițiilor de verificare
îl reprezintă similitudinea cu competiția principală, însă în condițiile economice
actuale, ne permitem doar abordarea competițiilor interne, acest lucru fiind un
alt motiv al rezultatelor reduse.
Planificarea antrenamentului sportiv a pornit de la următoarele obiective:
Obiective de performanţă:
- câștigarea titlului de campioni naționali la sistemul fighting la nivelul
aspiranți și juniori;
- clasarea în primii VII cu doi sportivi la sistemul fighting la Campionatul
Mondial;
- promovarea în lotul național a cel puțin 4 sportivi în vederea participării
la competiții internaționale;
Obiective motrice:
- dezvoltarea continuă a calităţilor motrice de bază şi orientarea
pregătirii spre perfecţionarea treptată a formelor specifice de manifestare a
acestora în luptă;
- perfecţionarea tehnicii de bază în condiţii diversificate şi cât mai
apropiate de condițiile din luptă;
- învăţarea şi consolidarea tehnicilor cu un nivel superior de dificultate;
- însuşirea temeinică a cunoştinţelor de tactică, cu accent pe formarea
capacităţii de alegere a celor mai indicate execuţii tehnice în raport cu situaţia
din luptă;
- formarea capacităţii de integrare eficientă în stilul de luptă a celor mai
utilizate combinații tehnice;
- crearea de automatisme tehnice specifice sistemului fighting.
160
Viespan V.(2001). Anihilarea agresorilor prin tehnici de autoapărare, Editura didactică și pedagocică
București p. 170
305
Obiective pe factorii de antrenament sistemul fighting
Pregătirea fizică Pregătirea tehnică Pregătirea tehnico- Pregătirea teoretică Pregătirea
tactică psihologică
Optimizarea indicilor • Corectarea • Învățarea și •Fundamentare • Educarea
antropometrici și deprinderilor greșite perfecționarea noțiuni teoretice proceselor psihice
funcționali • Consolidarea și acțiunilor tactice de din ju-jitsu. de bază
• Dezvoltarea perfecționarea luptă în atac și în • Însușirea • Optimizarea
aptitudinilor motrice procedeelor tehnico- defensivă. regulamentului capacității psihice de
• Optimizarea tactice de bază și •Perfecţionarea •Cunoașterea antrenament și de
capacității de efort specifice situațiilor de luptă în noțiunilor de bază concurs
• Dezvoltarea • Perfecţionarea care avem avantaj pe din T.M.A.S. • Formarea
vitezei sub toate tehnicilor de lovire tabelă • Cunoaşterea personalităţii
aspectele permise în sistemul •Perfecţionarea obiectivelor de sportivului, a
• Dezvoltarea vitezei fighting situațiilor de luptă în performanţă capacităţii lui de
de reacţie • Perfecţionarea care ne aflăm în şi de instruire autoconducere şi
• Dezvoltarea tehnicilor de dezavantaj pe tabelă • Cunoaşterea autoreglare în
vitezei de execuţie proiectare specifice •Perfecţionarea fentelor modelului de luptă condiţiile solicitării
• Dezvoltarea acestui sistem în partea I-a a luptei ideal şi maxime
rezistenţei generale • Perfecţionarea • Perfecţionare mijloacele tehnico- • Stimularea
• Ameliorarea forţei contraatacului în fentelor în partea a II-a tactice de capacităţii de
generale şi a dezvoltării partea I a luptei a luptei realizare a învăţare şi
fizice • Perfecţionarea •Perfecţionarea acestuia dezvoltarea
•Dezvoltarea combinațiilor tehnice tehnicilor defensive • Cunoaşterea strategiilor de
Rezistenţei generale/ în partea I a luptei • Utilizarea conţinutului însuşire a
specifice cuplată cu • Perfecţionarea regulamentului în tehnico-tactic în deprinderilor
creşterea forţei contratehnicilor în obținerea punctelor (să toate părțile luptei de tip perceptiv-
•Ameliorarea detentei; partea a II-a a luptei; îl forțezi pe adversar să • Cunoaşterea motrice şi
•integrarea tehnicii cu • Perfecţionarea iasă de pe saltea etc.). metodelor de inteligent-motrice
detenta recent tehnicii de luptă la recuperare • Formarea
perfecţionată sol după efort capacităţii
• Dezvoltarea • Perfecţionarea • Cunoaşterea decizionale în
mobilităţii articulare tehnicilor de abandon noţiunilor generale condiţii de criză de
şi supleţei musculare articular din partea a cu privire la timp, a rezolvării
• Ameliorarea forței III-a dezvoltarea euristice a situaţiilor
în regim de viteză • Perfecţionarea calităţilor motrice problematice,
• Ameliorarea forței tehnicilor de abanon • Cunoaşterea dezvoltarea
în regim de tehnică, prin strangulare și stăpânirea capacităţii de
executată în viteză specifice în partea a noțiunilor de păstrare a lucidităţii
• Ameliorarea III-a regulament gândirii, echilibrului
rezistenţei în condiții • Perfecţionarea • Cunoaştere afectiv şi
de luptă stil turneu. manierelor de trecere a limbajului verbal controlului voluntar
a luptei din partea I şi nonverbal al comportament
în partea a II-a și din specific acestui ului în situaţii de
a II-a în a III-a. sistem stress şi frustrare.
competițional.
306
Ponderea factorilor antrenamentului sportiv în cadrul etapelor de pregătire-anul 2014-fighting
FACTOR ETAPA ETAPA ETAPA REFACERE
PREGĂTITOARE PRECOMPETIŢIONALĂ COMPETIŢIONALĂ TRANZIȚIE
ANTRENAMENT
I II I II III I II III I/II
Pregătire fizică gen. 75% 45% 10% 5% 5% 5% 5% 5% 20%
Pregătire fizică sp. 15% 30% 25% 20% 30% 20% 25% 25% 20%
Pregătire tehnică 5% 20% 35% 45% 35% 30% 25% 30% 50%
Pregătire tactică - - 25% 25% 25% 35% 40% 35% 5%
Pregătire psihologică 5% 5% 5% 5% 5% 10% 5% 5% 5%
Ponderea factorilor antrenamentului sportiv în cadrul etapelor de pregătire –anul 2015- fighting
FACTOR ETAPA ETAPA ETAPA REFACERE
PREGĂTITOARE PRECOMPETIŢIONALĂ COMPETIŢIONALĂ TRANZIȚIE
ANTRENAMENT
I II I II III I II III I/II
Pregătire fizică gen. 7 40% 5% 5% 5% 5% 5% 5% 20%
Pregătire fizică spe. 5% 1 35% 30% 30% 30% 20% 25% 25% 20%
Pregătire tehnică 5% 5% 15% 40% 40% 35% 30% 30% 30% 50%
Pregătire tactică - 5% 20% 20% 25% 35% 35% 35% 5%
307
Plan anual de pregătire sistemul fighting 2014
OBIECTIVE DE Câștigarea titlului de campioni naționali în anul competițional 2014;
PERFORMANȚĂ Clasarea în primii VII cu o echipă la Campionatul Mondial de juniori și aspiranți din anul 2014;
Câștigarea a cel puțin 4 medalii la Campionatul Balcanic de ju-jitsu
Obiective de instruire PREGĂTIRE FIZICĂ PREGĂTIRE TEHNICĂ PREGĂTIRE TACTICĂ PREGĂTIRE TEORETICĂ PREGĂTIRE PSIHOLOGICĂ
1. Dezvoltarea calităților motrice implicate 1.Perfecționarea tehnici 1.Învățarea și 1.Fundamente noțiuni 1.Implementarea unei gândiri
în sistemul fighting. favorite. perfecționarea acțiunilor teoretice din ju-jitsu. pozitive.
2. Dezvoltarea forței explozive. 2. Consolidrea și tactice de luptă în atac și 2. Însușirea regulamentului. 2.Optimizarea capacității
3. Optimizarea capacității de efort. perfecționarea procedeelor în defensivă . psihice de antrenament și de
tehnico-tactice de bază și concurs.
specifice.
Luni IAN. FEB. MAR. APR. MAI IUN. IUL. AUG. SEP. OCT. NOV. DEC.
Săpt./viza. med/ Comp. 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4
PERIOADA/Calendar
MEZOCICLU Preg.bază. Precom. Comp. Ref. Tranz. Pregătire Precomp. Comp. Refacere Tranziție
GAFICUL
FORMEI SPORTIVE
Nr. Antr. 94 31 10 22 10 12 - 65 50 10 14 13
Nr. ore 188 54.5 11.5 33 11.5 24 - 120 87.5 11.5 28 19.5
PREG. Generală 141 5.45 0.57 1.65 0.57 4.8 54 4.37 0.57 5.6 3.9
FIZIC Specifică 28.2 13.62 2.3 6.6 2.87 4.8 36 26.25 2.87 5.6 3.9
Ă
Pregătire tehnică 9.4 19 3.45 14.8 2.87 12 24 30.6 3.45 14 9.75
5
Pregatire tactică - 13.62 4.02 8.25 4.6 1.2 - 21.8 4.02 1.4 0.97
Pregătire 9.4 2.72 1.15 1.65 0.57 1.2 6 4.37 0.57 1.4 0.97
psihologică
Concurs C.N. C.M, C.B.
Proba de control PROBA proba
LEGENDĂ:
Perioada pregatire de baza generală și specifică Perioada de refacere Pregătire centralizată
Perioada precompetițională Perioada competițională Perioada de tranziție
308
Plan anual de pregătire sistemul fighting 2015
PERFORMANȚĂ Obținerea unei medalii la Campionatul Mondial de ju-jitsu juniori și aspiranți din anul 2015;
Câștigarea a cel puțin 5 medalii la Campionatul Balcanic de ju-jitsu.
Obiective de instruire Pregătire fizică Pregătire tehnică Pregătire tactică Pregătire teoretică Pregătire psihologică
1. Dezvoltarea calităților motrice 1.Perfecționarea tehnici 1.Învățarea și 1.Fundamente noțiuni 1.Implementarea unei gândiri
implicate în sistemul fighting. favorite. perfecționarea acțiunilor teoretice din ju-jitsu. pozitive.
2. Dezvoltarea forței explozive. 2. Consolidrea și tactice de luptă în atac și 2. Însușirea 2.Optimizarea capacității
3. Optimizarea capacității de efort. perfecționarea procedeelor în defensivă regulamentului. psihice de concurs.
tehnico-tactice specifice. .
Săpt./viza. med/ Comp. 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4
2
PERIOADA/Calendar
MEZOCICLU preg. Precomp. Comp.Ref. Precom. Comp. Ref. Tranz. Preg. Precomp. Comp. Refacere Tranziție
GAFICUL FORMEI
SPORTIVE
Nr. Antr. 77 40 10 7 46 6 9 - 65 50 0 15 21
Nr. ore 154 70 15 14 81 9 18 - 120 87.5 15 30 31.5
Preg. Generala 115.5 3.5 0.75 2.8 4.05 0.45 3.6 48 4.37 75 6 6.3
Fizică Specifică 23.1 21 3 2.8 24.3 2.25 3.6 42 26.25 3.75 6 6.3
Preg.tehnică 7.7 28 4.5 7 32.4 25 9 18 30.62 4.5 15 15.75
Pregatire tactică - 14 5.25 0.7 16.2 3.6 0.9 6 21.87 5.25 1.5 15.75
Pregătire psihologică 7.7 3.5 1.5 0.7 4.05 0.45 0.9 6 4.37 0.75 1.5 15.75
Concurs C.M. C.N. C.B
Proba de control - prob
LEGENDĂ
Perioada pregatire de baza generală și specifică Perioada de refacere Pregătire centralizată
309
Model orientativ a unui microciclu săptămânal de antrenament în sistemul
fighting - etapa precompetițională perioada: 24.02-02.03.2015
Lecția nr. 1
Obiective operaționale: - menținerea indicilor de viteză;
- consolidarea tehnicii favorite;
- consolidarea contraatacului.
MIJLOACE DOZARE
Mokso +Taiso (încălzire) dirijat; 10 min I: 60%
Taiso individual; 5 min. I: 70%
Consolidare contratehnică yoko geri; 3x 1 min I 100% Pa 1,30 min
Consolidare contratehnică guaku tsuki; 3x 1 min I 100% Pa 1,30 min
Consolidare tokui waza Partea I; 3 x 3 min I 85% Pa 3 min
Consolidare tokui waza Partea II; 3x 3 min I 85% Pa 3min
Stretching; exerciții de respirație; 1x10 min I 50%
Pregătire psihologică: antrenament 1x10 minute
psihoton, Mokso
Lecția nr. 2
Obiective operaționale: -consolidarea trecerii din partea I în partea a II-a;
-consolidarea atacului dublu în părțile I și II.
Mijloace Dozare
Mokso +Antrenament mental dirijat 5 min;
Taiso (luptă cu umbra); 6x 1.30 min; I: 75% Pa 30 sec
Atac multiplu partea I; 3x 3min; I 90% Pp 2min
Atac multiplu partea II; 3 x3 min; I 85% Pp 2 min
Treceri din partea I în partea a II-a; 3 x 4 min; I 80% Pa 3 min
Yaku soku geiko cu aplicarea 6 x 1,30 min I 90% Pa 30 sec. 14
tehnicilor lucrate anterior;
Stretching; exerciții de respirație 1x10 min I 50%
Mokso
Lecția nr. 3
Obiective operaționale:
- consolidare tactică de luptă în avantaj;
- consolidare tactică: obținere full ippon;
- rezistență specifică.
Mijloace Dozare
Mokso; 2 min
Taiso-încălzire specifică de concurs; 10 min; I: 80%
Shihai cu temă obținere full ippon; 3x 3 min I :100% Pa 6 min
Meci competițional tori în avantaj- uke 5 x 3 min I: 95 % Pa 6min
încearcă recuperare de puncte; 1x 8min I 60 %
310
Mokso, stretching, exerciții de
respirație + discuții desfășurare
meciuri.
Lecția nr. 4
- consolidare treceri din partea a II-a în partea a III-a;
- consolidare tehnica de luptă la sol.
Mijloace Dozare
Mokso; 2 min.
Yoku soku geiko la sol; 6 x 3min. I 60% Pa 1 min
Tokui waza partea a II-a cu finalizare 3x 4 min. I 80% Pa 2 min
partea a III-a;
Luptă cu temă obținere 3 puncte în 4x 4 min I 85% Pp 4 min
partea a III-a;
Mokso, stretching, exerciții de
respirație + discuții desfășurare 1x 8 min I 60 %
meciuri.
Lecția nr. 5
- consolidarea tehnica de lovire partea I;
- consolidare kawashi waza (tehnica de eschivă) partea I.
Mijloace Dozare
Mokso +Taiso 12 min I 60%
Luptă cu temă, tori luptă 30 sec. 5x 2min, I 95% pa 2 min.
doar cu membrele superioare, uke doar
cu membrele inferioare, următoarele
30 sec. se inverseaza rolurile, iar
ultimul minut luptă liberă, cu
schimbare de partener;
Tori atacă partea I permanent, uke
execută kawashi waza (eschive), 1 min 5 x 2 min I 90% p 2min
cu schimbare de rol.
Meciuri arbitrate în care cel care 10 x 1 min I 90% p 2 min
punctează primul ippon în partea I
câștigă;
Antrenament psihoton 10 min
Stretching 5 min
Mokso 2 min
Lecția nr. 6
- consolidare luptă partea a II-a;
- menținerea indicilor de forță.
311
Mijloace Dozare
Mokso+ 20 min I 80%
Taiso specifică partea a II-a +
Tandoku renshu la procedeele de bază 3x3 min I 85% pa 2 min.
Sotai renshu la tokui waza 1 și 2 5x4 min I 90% pp 3 min.
Kakari geiko cu parteneri diferiți:
2 minute uke/2 minute tori.
3x 3min I 85 % pp 1.30 min.
Circuit forță tokui waza partea I
sac+ tokui waza coardă elastică + ieșiri
osae komi cu minge medicinală și
abdomen 1 min fiecare.
Stretching, mokso 7 min I 50 %
Lecția nr. 7
Obiective operaționale:- relaxare, socializare
Mijloace dozare
Joc sportiv; 2x 20 min I 70 %
Picnic.
Calendarul competițional pentru anul 2014-2015

PERIOADA
DESFĂȘ
Nr DENUMIRE, PROBE, GRUPE DE VÂRSTĂ URĂRII LOCALITATE ȚARA
1 CUPA CORYSAN OPEN BUCHAREST DUO, BUCUREȘTI ROMÂNIA

FIGHTING, NE-WAZA (toate categoriile) 15-16.03.2014
CAMPIONAT NAȚIONAL DUO, FIGHTING, NE-
BUCUREȘTI ROMÂNIA
2 WAZA U18, U21, +21 04-06.04.2014
EUROPEAN CHAMPIONSHIP
3 LUND SUEDIA
ASPIRANTS&JUNIORS 23-25.05.2014
31.05- SF.
ROMÂNIA
4 CUPA ZILELE SPORTIVE SF. GHEORGHE 01.06.2014 GHEORGHE
5 OPEN BRAȘOV toate categoriile CS KOKORO 06-07.09.2014 BRAȘOV ROMÂNIA
BALKAN OPEN, WORLD CUP U15, REFEREE
BUCUREȘTI ROMÂNIA
6 SEMINAR JJIF 26-29.09.2014
SF.
7 ROMÂNIA
CUPA CSM SF. GHEORGHE JU-JITSU 12.10.2014 GHEORGHE
8 CUPA AQUILA TOATE CATEGORIILE 06-07.12.2014 GIURGIU ROMÂNIA
CUPA ROMANIEI, DUO, FIGHTING, NE-WAZA, 28.02 -
9 BUCUREȘTI ROMANIA
COPII, CADETI, JUNIORI, TINERET, SENIORI 01.03.2015
CAMPIONAT MONDIAL DUO, FIGHTING, NE-
ATENA
10 WAZA JUNIORI, TINERET 13-15.03.2015 GRECIA
CUPA CORYSAN, DUO, FIGHTING, NE-WAZA,
11 BUCUREȘTI ROMÂNIA
COPII, CADETI, JUNIORI, TINERET 28.03.2015
12 STAGIUL PRIETENIEI BUDO SEISHIN 04-05.04.2015 BUCUREȘTI ROMÂNIA
CAMPIONAT NATIONAL, DUO, FIGHTING, NE-
GIURGIU ROMÂNIA
13 WAZA, JUNIORI, TINERET, SENIORI 09-10.05.2015
14 CUPA KOKORO 05.09.2015 BRASOV ROMANIA
312
CUPA MONDIALĂ, DUO, FIGHTING, CADETI&
CAMPIONAT BALCANIC, DUO, FIGHTING, NE- BANJA LUKA BOSNIA
15 WAZA, COPII, JUNIORI, TINERET, SENIORI 26-27.09.2015
Planificare anuală sistemul duo-demonstrativ 2014-2015
Așa cum am demonstrat în cercetarea constatativă, sistemul duo-

demonstrativ solicită o altă abordare diferențiată față de sistemul fighting.
Astfel, având la bază calendarul competițional prezentat în tabelul de mai jos,
am urmărit realizarea următoarelor obiective pe mai multe direcții:
Obiective de performanţă:
- câștigarea titlului de campioni naționali la sistemul duo-demonstrativ la
nivelul aspiranți și juniori;
- clasarea în primii VII cu o echipă la sistemul duo-demonstrativ la
Campionatul Mondial 2014 și în primii III la Campionatul Mondial din 2015;
- promovarea în lotul național a cel puțin 10 sportivi în vederea participării
la competiții internaționale;
Obiective motrice:
- dezvoltarea continuă a calităţilor motrice de bază şi orientarea
pregătirii spre perfecţionarea tehnicii specifice;
- perfecţionarea tehnicii specifice în condiţii de forță explozivă;
- învăţarea şi consolidarea tehnicilor cu un nivel superior de dificultate;
- însuşirea temeinică a tehnicii, cu accent pe atitudine și suplețe;
- formarea capacităţii de integrare eficientă a expresivității în funcție de
situațiile tehnice;
- crearea de automatisme tehnice specifice.
313
Obiective pe factorii de antrenament (duo demonstrativ)
Pregătirea fizică Pregătirea tehnică Pregătirea teoretică Pregătirea Pregătirea tehnico-
psihologică artistică
Optimizarea indicilor • Corectarea •Fundamentare • Educarea • Învățarea și

antropometrici și deprinderilor greșite noțiuni teoretice proceselor psihice de perfecționarea
funcționali • Consolidarea și din ju-jitsu. bază acțiunilor tehnice în
• Dezvoltarea perfecționarea • Însușirea • Optimizarea condiții de eficență
aptitudinilor motrice procedeelor tehnico- regulamentului capacității psihice de maximă.
• Optimizarea tactice de bază și •Cunoașterea antrenament și de •Perfecţionarea
capacității de efort specifice noțiunilor de bază concurs tehnicilor în
• Dezvoltarea • Perfecţionarea din T.M.A.S. • Formarea vederea surprinderi
vitezei sub toate tehnicilor de lovire • Cunoaşterea personalităţii
unchilui ideal;
aspectele utilizate în obiectivelor de sportivului, a
• Dezvoltarea vitezei componența performanţă capacităţii lui de
•Perfecţionarea
de reacţie tehnicilor şi de instruire autoconducere şi situațiilor de pre-
• Dezvoltarea • Perfecţionarea • Cunoaşterea autoreglare în atac și finalizare
vitezei de execuţie tehnicilor de modelului de condiţiile solicitării •Perfecţionarea
• Dezvoltarea proiectare specifice execuție ideal şi maxime realismuli ăn
rezistenţei generale acestui sistem mijloacele tehnice • Stimularea execuțile tehnice
• Ameliorarea supleți și • Perfecţionarea de realizare a capacităţii de a •
mobilității specifice execuților tehnice în acestuia lucra în echipă
•Dezvoltarea condiții de • Cunoaşterea •Dezvoltarea
Rezistenţei generale/ eficacitate metodelor de capacităţii de
specifice cuplată cu • Perfecţionarea recuperare păstrare a lucidităţii
creşterea forţei combinațiilor tehnice după efort gândirii, echilibrului
• Dezvoltarea în condiții de realism • Cunoaşterea afectiv şi controlului
mobilităţii articulare noţiunilor generale voluntar al
şi supleţei musculare cu privire la comportament ului
• Ameliorarea forței dezvoltarea în situaţii de
în regim de viteză calităţilor motrice stress şi frustrare.
• Ameliorarea forței • Cunoaşterea
în regim de tehnică, și stăpânirea
executată în viteză noțiunilor de
. regulament
• Cunoaştere
a limbajului verbal
şi nonverbal
specific acestui
sistem
competițional.
314
Ponderea factorilor antrenamentului sportiv în cadrul etapelor de pregătire-2014 duo-demonstrativ
FACTOR ETAPA ETAPA ETAPA COMPETIŢIONALĂ REFACERE
ANTRENAMENT PREGĂTITOARE PRECOMPETIŢIONALĂ
I II I II III I II III I/II/III
Pregătire fizică gen. 75 45% 10% 5% 5% 5% 5% 5% 25%
Pregătire fizică spe. % 15 30% 25% 30% 35% 25% 25% 30% 20%
Pregătire tehnică % 5% 20% 45% 40% 45% 45% 40% 50%
Pregătire tactică - - 5% 45%5% 5% 5% 5% 5% -
Ponderea factorilor antrenamentului sportiv în cadrul etapelor de pregătire- 2015 duo-demonstrativ

FACTOR ETAPA ETAPA ETAPA COMPETIŢIONALĂ REFACERE
ANTRENAMENT PREGĂTITOARE PRECOMPETIŢIONALĂ
I II I II III I II III I/II/III
Pregătire fizică gen. 75% 40% 10% 5% 5% 10% 10% 5% 25%
Pregătire fizică spe. 15% 40% 30% 35% 30% 25% 30% 25% 20%
Pregătire tehnică 5% 15% 40% 40% 45% 40% 40% 45% 50%
Pregătire tactică - - 5% 5% 5% 5% 5% 5% -
315
Plan anual de pregătire sistemul duo-demonstrativ pentru anul 2014
Obiective de instruire Pregătire fizică Pregătire tehnică Pregătire aristică Pregătire teoretică Pregătire psihologică
1. Optimizarea indicilor antropometrici 1.Corectarea deprinderilor 1. Învățarea și 1.Fundamente noțiuni 1.Dezvoltarea proceselor
și funcționali; greșite; perfecționarea teoretice din ju-jitsu; psihice de lucru în echipă;
2. Dezvoltarea calităților motrice 2. Consolidarea și tehnicilor în condiții de 2. Însușirea 2.Optimizarea capacității
specifice; perfecționarea procedeelor realism și expresivitate regulamentului. psihice de antrenament și de
3. Optimizarea capacității de efort. tehnice utilizate. tehnică concurs.
Săpt./viza. med/ Comp. 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4
1 2
PERIOADA/Calendar
MEZOCICLU Preg. bază. gen./sp. Precom. Comp. Ref. Tranz. Pregătire Precomp. Comp. Refacere Tranziție
GAFICUL FORMEI
SPORTIVE
Nr. Antr. 50+44=94 31 10 22 10 12 - 50+15=65 50 10 14 13
Nr. ore 100+88=188 54.5 11,5 33 11.5 24 - 100+20=120 87.5 11.5 19.5
28
PREG. Generală 141 5.45 0.57 1.65 0.57 6 54 4.37 0.57 7 4.87
FIZICĂ
Specifică 28.2 13.62 2.87 9.9 2.87 4. 36 30.6 3.45 5.6 3.9
8
Pregătire tehnică 9.4 24.52 5.17 14.8 5.17 12 24 35 4.6 14 9.75
Pregatire tactică - 2.72 0.57 1.65 0.57 - - 4.37 0.57 - -
Pregătire psihologică 9.4 8.17 2.3 4.95 2.3 1.2 6 13.12 2.3 1.4 0.97
Concurs C.N C.M, C.B.

.
Probă de control PROBA proba
LEGENDĂ: Perioada preg. de baza gen. și specifică Perioada de refacere Pregătire centralizată
316
Plan anual de pregătire sistemul duo-demonstrativ pentru anul 2015
PERFORMANȚĂ Obținerea unei medalii la Campionatul Mondial de ju-jitsu juniori și aspiranți din anul 2015;
Câștigarea a cel puțin 5 medalii la Campionatul Balcanic de ju-jitsu.
Obiective de Pregătire fizică Pregătire tehnică Pregătire aristică Pregătire teoretică Pregătire psihologică
instruire 1. Optimizarea indicilor 1.Corectarea deprinderilor 1. Învățarea și 1.Fundamente noțiuni 1.Dezvoltarea proceselor
antropometrici și funcționali; greșite; perfecționarea teoretice din ju-jitsu; psihice de lucru în echipă;
2. Dezvoltarea calităților motrice 2. Consolidarea și tehnicilor în condiții de 2. Însușirea 2.Optimizarea capacității
specifice; perfecționarea procedeelor realism și expresivitate regulamentului. psihice de antrenament și
3. Optimizarea capacității de efort. tehnice utilizate. tehnică de concurs.
Săpt./viza. med/comp. 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4
1 2
PERIOADA/Calendar
MEZOCICLU preg. Precomp. Comp. Ref. Precom. Comp. Ref. Tranz. Preg. Precomp. Comp. Refacere Tranziție
GAFICUL FORMEI
SPORTIVE
Nr. Antr. 77 40 10 7 46 6 9 - 65 50 10 15 21
Nr. ore 154 40+30=70 15 14 81 9 18 - 120 87.5 15 30 31.5
PREG. GENERALA 115.5 7 1.5 3.5 4.05 0.9 4.5 48 4.3 0.75 7.5 7.87
FIZICĂ
SPECIFICĂ 23.1 21 3.75 2.8 28.35 2.7 3.6 48 26 3.75 6 6.3
PREGĂTIRE 7.7 28 6 7 32.4 3.6 9 18 39 6.75 15 15.75
TEHNICĂ
Pregatire tactică - 3.5 0.75 - 4.05 0.45 - - 4.3 0.75 - -
Pregătire 7.7 10.5 3 0.7 12.15 1.35 0.45 6 13 3 1.5 1.57
psihologică
Concurs - C.M. C.N. C.B
Proba de control - proba
LEGENDĂ: Perioada preg. generală și specifică Perioada de refacere Pregătire centralizată
317
Model orientativ de microciclu săptămânal de antrenament- sistemul duo-
demonstrativ etapa precompetițională perioada: 24.02-02.03.2015
Lecția nr. 1
- perfecționare atacuri impuse seria I și a II-a;
- perfecționare tehnici în seria I și a II-a;
- dezvoltarea vitezei de execuție.
MIJLOACE DOZARE
Mokso; 2 min
Taiso (încălzire) sărituri cu coarda; 2x5 min I: 60% pa 5 min
Repetare atacuri impuse seria I; 3 x 1 min I 100% Pa 1,30 min
Perfecționarea întregului procedeu 3 x 3 min I 85% Pa 3 min
din seria I; 3 x 1 min I 100% Pa 1,30 min
Repetare atacuri impuse seria a II- 3 x 3 min I 85% Pa 3min
a;
Perfecționarea întregii tehnici din 5x1 min I 100% pp 30 sec
seria a II-a;
Ridicări simultane cu partenerul
din pozițiile de finalizare; 1x 7 min I 40%
Repetare seria I și II cu 1x10 minute
încetinitorul în condiții de concurs; 2 min
Stretching;
Mokso.
Lecția nr. 2
- perfecționare atacuri impuse seria a III-a și a IV-a;
- perfecționare seria a III-a și a IV-a;
- dezvoltarea vitezei de execuție
Mijloace Dozare
Mokso; 2 min
Antrenament mental dirijat; 5 min;
Alergare în tempo variat; 3 x 4 min I 70% p 1, 30 min
Repetare atacuri impuse seria a III- 3 x 1 min I 100% Pa 1,30 min
a; 3 x 3 min I 85% Pa 3 min
Perfecționarea întregii tehnici din
seria a III-a; 3 x 1 min I 100% Pa 1,30 min
Repetare atacuri impuse seria a IV- 3 x 3 min I 85% Pa 3min
a;
Perfecționarea întregii tehnici din 5x1 min I 100% pp 30 sec
seria a IV-a;
Executarea în condiții de concurs 1x 7 min I 40%
318
prima parte a tehnicii;
Repetare seria a III-a și a IV-a cu 1x5 minute
încetinitorul în condiții de concurs; 2 min
Stretching; exerciții de respirație;
Mokso
Lecția nr. 3
- consolidare seria I și a II-a cu accent pe finalizare;
- consolidare seria a III-a și a IV-a cu accent pe finalizare;
- rezistență specifică.
Mijloace Dozare
Mokso; 2min
Taiso-încălzire specifică de 10 min; I: 80%
concurs; 3x 3 min I:60% Pa 2 min
Repetarea fiecărei tehnici din seria
I și a II-a cu execuția finalizării de 4 x
pt fiecare procedeu; 3x 3 min I: 60% Pa 2 min
Repetarea fiecarei tehnici din seria
a III-a și a IV-a cu execuția finalizării
de 4 x pt fiecare procedeu; 4 x 4 min I 70% pp 3 min
Executarea fiecărui procedeu fără
oprire din cadrul celor 4 serii; 2x3 min I 80% pp1
Executarea tehnicilor de lovire
aflate în componența programului duo
demonstrativ; 1x 10min I 60%
Streching, exerciții de respirație +
discuții desfășurare meciuri; 2 min
Mokso.
Lecția nr. 4
- perfecționare program demonstrativ;
- analiza execuțiilor tehnice.
Mijloace Dozare
Mokso; 2 min
Taiso specific duo demonstrativ; 10 min I 75%
Meci concurs filmat la centura 3x 6 min. I 100% Pp 3 min
albastră;
Meci concurs filmat la centura 3x 6 min I 100% Pp 3 min
roșie Exerciții de respirație, stretching; 1x 10 min I 60%
Analizare video execuții tehnici; 12 minute
Mokso. 2 min
Lecția nr. 5
319
- corectare seria I și a II-a;
- corectare seria a III-a și a IV-a
Mijloace Dozare
Mokso; 2min
Taiso; 15 min I 60%
Repetarea tehnicilor segmentate; 4x6, I 70% pa 2 min
Repetarea procedeelor tehnice care
prezintă greșeli de execuție din cadrul 2x 6 min I 60% pa 1 min
seriilor I și a II-a;
Repetarea procedeelor tehnice care 2x 6 min I 60% pa 1min
prezintă greșeli de execuție din cadrul
seriilor a III -a și a IV-a;
Stretching; 10 x 1 min I 90% p 2 min
Mokso. 2 min
Lecția nr. 6
- consolidarea corecturilor efectuate la seria I și a II-a;
- consolidarea corecturilor efectuate la seria a III-a și a IV-a.
Mijloace Dozare
Mokso; 2min
Taiso; 15 min I 60%
Repetarea tehnicilor în oglindă; 4x4 min, I 70% pa 2 min.
Consolidarea corecturilor la
procedeele tehnice care prezintă greșeli 3 x 6 min I 80% pa 1 min
de execuție din cadrul seriilor I și a II-a;
Consolidarea corecturilor la 3 x 6 min I 80% pa 1min
procedeele tehnice care prezintă greșeli
de execuție din cadrul seriilor a III-a și
a IV-a; 5 min I 90% p 2min
Stretching; 2 min
Mokso.
Lecția nr. 7
Obiective operaționale: - Relaxare, socializare
Mijloace Dozare
Joc sportiv; 2x 20 min I 70%
Picnic.
320
ANEXA NR. 11
REZULTATELOR OBŢINUTE
IN PERIOADA APLICĂRII STRATEGIEI GENERALE DE
PREGĂTIRE
321
322
323
324

Teza Galan Doru CU CUPRINS

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Teza Galan Doru CU CUPRINS

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE

Universitatea Naţională de Educaţie Fizică şi Sport

Candidat: GALAN D. DORU

Candidat: GALAN D. DORU

Tabelul nr. 1: Cluburile de ju-jitsu afiliate în Departamentul de ju-jitsu la

Tabelul nr. 122: Media rangurilor și rezultatele realizate prin Testul

Venind în contact cu lumea artelor marţiale, stilul ju-jitsu, de la o vârstă

INTRODUCERE ÎN PROBLEMATICA TEMEI

1.1. IMPORTANŢA TEMEI ŞI LOCUL ACESTEIA ÎN CERCETAREA

Odată cu „liberalizarea‖ practicării artelor marţiale după Revoluţia din

1.2. ACTUALITATEA TEMEI ŞI ANALIZA REFLECTĂRII EI ÎN

În condiţiile în care omenirea este într-o continuă schimbare, artele

Abordând studiul artelor marţiale, a ju-jitsu-lui în mod special, de la o

1.4.1. Scopul cercetării

Importanţa efectuării unei cercetări asupra diferitelor metode şi/sau

1.4.2. Obiectivele cercetării

Pe parcursul cercetării am urmărit realizarea următoarelor obiective:

Desfăşurarea cercetării a cuprins X etape în care s-au desfăşurat activităţile

ASPECTE PRIVIND EVOLUŢIA TEHNICĂ ŞI METODOLOGICĂ

2.1. ORIGINEA ŞI ISTORICUL JU-JITSU-LUI

2.1.1. Evoluţia în timp a ju-jitsu-lui

Ju-jitsu este considerat a fi arta nobilă a samurailor28.

2.1.2. Ju-jitsu în Europa şi evoluţia sa pe plan mondial

Evoluţia ju-jitsu-lui pe plan mondial a cunoscut progrese remarcabile, în

Diferite şcoli au predat ju-jitsu tradiţional în Japonia încă din secolul al

2.1.4. Răspândirea ju-jitsu-lui în România

În ţara noastră, ju-jitsu a căpătat o amploare deosebită, atât în rândul

Tabelul nr. 1: Cluburile de ju-jitsu afiliate în Departamentul de ju-jitsu la nivel

CLUBURILE DE JU JITSU LA NIVELUL

2.2.1. Aspecte generale ale ju-jitsu-lui ca ramură sportivă

Pentru a ne călăuzi în clasificarea ju-jitsu-lui ca ramură sportivă am urmărit

2.2.2. Efortul în competiţiile din ju-jitsu

2.2.3. Sistemele competiţionale din ju-jitsu

Sistemul fighting din cadrul IJJF are statut de „luptă semicontact‖,

2.2.3.1.2. Ponderea calităţilor motrice în sistemul fighting

Având în vedere maniera de desfăşurare a concursurilor sportive în ju-jitsu,

2.2.3.1.3. Rolul forţei în sistemul fighting

Din multitudinea de definiţii atribuite forţei, cităm aici o definiţie care

2.2.3.1.4. Rolul vitezei în sistemul fighting

În majoritatea disciplinelor sportive, de la atletism, gimnastică, jocuri

2.2.3.1.5. Rolul rezistenţei în sistemul fighting

Rezistenţa poate fi definită ca fiind aptitudinea motrică ce permite omului

2.2.3.1.6. Rolul coordonării în sistemul fighting

Aptitudinea coordinativă în sistemul fighting este capacitatea perceptiv-

2.2.3.2 Sistemul competiţional duo-demonstrativ

Sistemul duo-demonstrativ evidenţiază arta supleţii în întreaga sa

2.2.3.2.1 Modul de apreciere în sistemul duo-demonstrativ

Pentru a obţine o imagine de ansamblu a acestui sistem, trebuie subliniat

Chiar dacă contactul cu adversarul de concurs nu este direct, reamintim doi

Figura nr. 6: Ponderea calităţilor motrice în sistemul duo-demonstrativ

2.2.3.2.2.1 Supleţe (V-F)

Indiscutabil, supleţea este calitatea definitorie a tehnicilor de ju-jitsu. O

Specialişti din domeniul educaţiei fizice sau antrenamentului sportiv

2.2.3.2.2.3. Aptitudinile coordinative

Aptitudinile/calităţile coordinative sunt capacităţi perceptiv-motrice, fiind

2.3. CAPACITATEA DE PERFORMANŢĂ ÎN JU-JITSU

2.3.1. Aspecte generale

Cercetarea legată de performanţă are un grad considerabil de pertinenţă

2.3.2. Antrenamentul sportiv

În viziunea lui Apostol I. (1998, p.48), prin antrenamentul sportiv se

Acestea au ca sursă etimologică termenul latinesc aptus (capacitate,

APTITUDINI IMPLICATE ÎN PERFORMANŢA

Schema nr. 1: Schema de ansamblu a aptitudinilor performanţiale în sport (M.

Mihai Epuran în lucrarea „Psihologia Sportului de performanţă‖ 90 (2001),