Cele 6 etape de dezvoltare a copilului

Psihoterapeut Andreea Matauan

De la nastere si pana la varsta de 3 ani, copilul cu o dezvoltare tipica invata foarte multe lucruri. El
invata cum sa existe in lume, incepe sa fie capabil sa se calmeze singur, sa se simta bine in propriul
corp, sa relationeze cu parintii si sa se bucure de dragostea lor, sa-si manifeste nevoile si sa
inceapa sa aiba ganduri si idei despre ceea ce se intampla in jurul lui, pe care poate sa le exprime.

In cazul copiilor cu tulburari de dezvoltare, achizitiile specifice acestor stadii sunt de multe ori mult mai dificil de
atins. Iar cunoasterea etapelor de catre parinti si specialisti este importanta. Daca observam ca un copil de 2 ani
este inca in etapa 1, in care ii este greu sa se calmeze singur si sa gaseasca liniste in propriul corp, vom sti ce
asteptari sa avem de la el si cum sa il ajutam, vom sti ca el are nevoie sa mastereze etapa 1 si ca nu ii putem
cere comportamente specifice etapei 4, de exemplu.

Etapa 1 – Autoreglare si interes pentru lume (0-6 luni)

Prima provocare a unui nou-nascut este sa faca fata tuturor impulsurilor senzoriale care vin spre el. Se
intalneste cu sunete, cu lumini si culori, cu diverse atingeri, cu un evantai de mirosuri si experimenteaza gustul.
In aceasta prima etapa el invata cum sa integreze informatia senzoriala reglandu-si raspunsul si gasindu-si
starea de calm. Bebelusul invata cum sa se simta bine in propriul corp, in cadrul mediului sau.

Etapa 2 – Intimitate, implicare si gasirea dragostei (7-12 luni)

Dupa ce s-a obisnuit cu lumea care il inconjoara, copilul a invatat sa isi identifice parintii, iar aceasta a doua
etapa este cea in care relatia cu parintii este un izvor de bucurie si de siguranta. Bebelusul este foarte
atasat de parintii sai si poate deja sa le arate cat de „indragostit” este de ei: ii priveste in ochi, le zambeste,
se lumineaza la fata cand ei intra in campul sau vizual. Masterarea acestei etape reprezinta o fundatie
importanta pentru dezvoltarea ulterioara, copilul stie ca relatiile de dragoste sunt posibile si ca poate sa
exploreze in continuare mediul in siguranta. Tot in aceasta etapa se dezvolta si abilitati precum: a-si mentine
atentia timp de 30 de secunde, a discrimina diverse sunete si a identifica vocile parintilor, a recunoaste obiecte si
persoane familiare.

Etapa 3 – Comunicarea in doua sensuri (13-18 luni)

Pe langa bucuria de a fi impreuna cu mami si cu tati, copilul descopera in aceasta etapa ca el poate influenta
comportamentul parintilor sai: daca el zambeste, tati o sa-i zambeasca la randul lui; daca isi intinde mainile catre
mami, mami o sa isi intinda si ea mainile spre el. In felul acesta se creeaza comunicarea bidirectionala, un
dialog ia nastere intre copil si parintii sai. Copilul devine o fiinta care poate sa isi impuna vointa in
lume, poate sa influenteze mediul in care traieste si constientizeaza asta. Daca scapa o jucarie pe jos,
aceasta face un zgomot; daca apasa un buton, jucaria incepe sa cante; daca plange, mami vine la el etc.
Comunicarea in doua sensuri este esentiala pentru dezvoltarea si intelegerea relatiilor cu ceilalti: daca
cel mic ia jucaria altui copil, acela nu o sa mai se mai joace cu el (copilul poate invata dezavantajele acestei
actiuni), daca o prinde pe mami de mana, mami il prinde si ea de cealalta mana (copilul invata cum sa isi arate
afectiunea).

Etapa 4 – Comunicarea complexa (19-24 luni)

Daca in stadiul anterior, comunicarea se rezuma la un sigur gest pe care copilul il facea pentru a primi raspuns,
in aceasta etapa copilul devine capabil sa indeplineasca si sa inteleaga o serie mult mai larga de
gesturi. Acum poate sa isi arate bucuria de a fi impreuna cu parintii alergand catre ei, dandu-le o imbratisare si
un pupic. In aceasta etapa, copilul dispune de mai multe mijloace de a-si exprima dorintele: poate sa ia
parintele de mana, sa-l duca in locul in care este obiectul dorit si sa-i arate cu degetul ce vrea. Copilul invata sa
descifreze gesturile altora, poate intelege dintr-o serie de comportamente ale parintilor daca acestia sunt suparati
sau bucurosi, daca este in siguranta sau in pericol. Personalitatea sa iese la iveala, iar sentimentul sinelui
se dezvolta. Daca inainte modalitatea de a exprima refuzul era una pasiva (plangea), acum poate cauta un
lucru care i-a fost luat, poate sa refuze sa faca o activitate indreptandu-se catre o alta actiune preferata.

Etapa 5 – Idei bazate pe emotii (25-30 luni)

Jocul este cel care ajuta copilul sa-si dezvolte intelegerea asupra lumii. In acesta etapa cel mic foloseste jocul ca
mijloc de a-si exprima intentiile, nevoile si emotiile. Jocul este modalitatea lui de a exersa si de a integra
realitatea. De acum are o gama mai variata de cuvinte la care poate apela si incepe sa inteleaga ca exista
simboluri si care este utilitatea lor. Acum, daca vrea de mancare, poate sa se gandeasca la mancare si sa o
ceara: „Mami, papa”. Se dezvolta lumea reprezentarilor interioare ale realitatii, pe care se sprijina procesul
gandirii. Cuvintele in sine, care se afla in plina expansiune, sunt niste simboluri. Etapa acesta este caracterizata
de o gandire pornind de la propriile emotii si sentimente, copilul isi foloseste reprezentarile, gandirea,
cuvintele si gesturile pentru a exprima stari, nevoi, dorinte. In aceasta perioada, emotiile exprimate in joc nu
au o stabilitate anume, orice prilej din mediu poate determina ca emotia sa se schimbe. Astfel, copilul
leagana linistit o papusa, apoi intalneste o castanieta si incepe sa o miste energic, exprimand furie, dupa care
gaseste niste creioane si o foaie si zambeste incepand sa coloreze, iar apoi se poate intrista ca ursuletul este pe
covor, intors cu fata in jos. Emotiile si activitatile de joaca se alterneaza cu rapiditate.

Etapa 6 – Gandire afectiva si logica (31-36 luni)

Dupa ce a exersat diverse emotii in activitati de joaca, este timpul ca gandirea afectiva si logica sa se dezvolte.
Astfel, jocul copilului va contine acum mai multe secvente cu sens, care vor decurge in mod firesc.
Papusa va primi de mancare, dupa care se va culca, apoi se va trezi si va bea un ceai. Copilul nu va mai trece de
la o jucarie la alta, prefacandu-se ca este altcineva. Acum, daca va gasi ursuletul pe jos, il va invita sa manance
cu papusa, daca va gasi creioane, se va putea preface ca papusa scrie o scrisoare. Diverse obiecte pot fi
integrate acum, cu sens, in jocul de baza. Copilul invata sa aiba concepte de spatialitate si
temporalitate, pornind de la emotiile personale. Daca il intereseaza unde este mama, si afla ca mama este
la cumparaturi, va stii ca la cumparaturi este alt spatiu decat interiorul casei. Daca astazi ii ia jucaria fratelui,
poate sa isi dea seama ca maine ii poate lua si el jucaria. Acum poate raspunde la intrebari de genul: „Ce?”,
„Cand?” si „De ce?”. Pe masura ce creste, copilul invata sa integreze din ce in ce mai multe informatii din mediu
pentru a pune la punct propriul sistem de rezolvare de probleme si de gestionare a propriilor emotii si reactii.