Jocul favorizează dezvoltarea aptitudinilor imaginative, a capacităților de
creare a unor sisteme de imagini generalizate despre obiecte și fenomene, posibilitatea de a opera mintal cu reprezentări după modelul acțiunilor concrete cu obiectele în timpul jocului. Pătrunderea copilului în universul raporturilor de conviețuire a oamenilor (care le oferă profilul moral al unui anumit mod de viață) se realizează tot prin intermediul jocului. Aici, copilul capătă simțul răspunderii pentru respectarea unor reguli, i se formează însușiri morale cum ar fi: curajul, solidaritatea, solicitudinea, spiritul de colectiv, și hotărârea. Jocul este prilejul realizării educației estetice a copilului, care se inițiază în tainele frumosului și învață să- l creeze. Teoria lui Ed. Claparède cu privire la joc își are rădăcinile în „teoria exercițiului pregătitor” a lui Karl Gross cu care este de acord înprivința fundamentului biologic al acestuia. Claparède afirma ca: „. . . punctul de vedere biologic prea neglijat de psihologi poate să ne ofere o înțelegere mai profundă a activitatii mintale”.Cu aceasta optica, considera jocul drept un exercitiu pregatitor pentru viata de adult, fiind de aceeasi parere cu K. Gross care subliniaza ca, de fapt copilul nu se joaca pentru ca e tanar, ci e tanar pentru ca simte nevoia sa se joace. Jocul ar avea rolul de a actiona la copil nu instincte (ca la animale), ci functii motrice sau mintale; activitatea copilului se exprima prin joc. Ceea ce intereseaza este modul in care reuseste copilul sa-si exercite functiile motrice si mintale prin intermediul unor activitati similare cu cele ale adultului, desi copilul inca nu are de unde sa cunoasca natura nevoilor adultului. Claparède considera ca tipul de joc este determinat pe de o parte de nevoile copilului, iar pe de alta parte, de gradul dezvoltarii organice si il apreciaza ca agent de dezvoltare, de expansiune a personalitatii in devenire. Functia principala a jocului este aceea de a permite individului sa-si realizeze eul, sa-si manifeste personalitatea, sa urmeze, pentru moment, linia interesului sau major, atunci cand nu o poate face prin activitati serioase. Astfel, jocul, dupa Claparède, ar fi inlocuitor al activitatii serioase. Individul este obligat sa recurga la joc din doua motive: — pentru ca este incapabil sa presteze o activitate serioasa din cauza dezvoltarii insuficiente; — din pricina unor imprejurari care se opun indeplinirii unei activitati serioase care sa satisfaca dorinta respectiva (interdictiile adultului). Asadar, obstacolele in discutie pot fi de doua feluri: externe (un mediu nepotrivit) sau interne (cenzura morala). In final este vorba — de fapt — de o sustragere a individului din realitate prin crearea unei realitati libere, potrivite satisfacerii nevoii sale de realizare. Jocul devine astfel un fenomen de derivare explicat in felul urmator de Claparède: „curentul dorintelor noastre, al intereselor care alcatuiesc eul nostru cauta o iesire in fictiune, prin joc, atunci cand realitatea nu-i ofera cai suficiente de manifestare'. Incercand sa raspunda daca jocul este sau nu instinct, el precizeaza ca jocul se inrudeste cu instinctul in sensul ca declanseaza printr-un stimul intern sau extern activitati neinsusite, ratiune pentru care poate fi apreciat impuls instinctiv. Auzim frecvent copiii spunand ca vor sa se joace de-a printesa sau pompierul, ca vor sa fie Superman si sa salveze omenirea,cand vor fi mari... vor fi doctor, actrita, cantaret sau politist. Copilul are o inclinatie naturala in a se aventura in jocuri de rol, in care se pune in pielea unui personaj sau imita o situatie reala de viata si incearca sa inteleaga mai multe lucruri din ea. Jocul de rol este considerat o arta magica a imitatiei si a prefacerii. In cadrul jocurilor de rol copilul reproduce fictiv o situatie reala (personaje, fenomene, functii, relatii) intr-un scenariu prestabilit. Beneficiile pe care aceste activitati le au in dezvoltarea lui sunt nenumarate, dezvoltand abilitati importante si ajutandu-l sa inteleaga o multime de concepte si idei pe care altfel cu greu si le- ar putea explica. Jocul de rol nu este doar o activitate distractiva pentru cel mic, el devine un instrument esential al invatarii. Copilul invata prin experienta, deoarece devine "actor" al vietii sociale si nu numai, si are ocazia sa invete lucruri noi, sa isi formeze convingeri si sa infrunte situatii complicate, in care se vede nevoit sa gaseasca solutii creative pentru a le depasi. Potrivit specialistilor, prin acest tip de joc, el este incurajat sa se joace si sa dobandeasca o multime de abilitati si cunostinte: -isi exploreaza imaginatia; -dobandeste noi elemente de limbaj si isi dezvolta vocabularul; -invata si gandeste abstract; -isi imbunatateste abilitatile sociale; -constientizeaza efectele sau consecintele unei actiuni asupra altora; -intelege punctul celorlalti de vedere; -dezvolta abilitati de lider; -capata incredere in sine si in fortele proprii; -invata lectii de viata importante; -gaseste solutii creative la diverse probleme. Mai nou, expertii in psihologia copilului au demonstrat ca jocul de rol foloseste si stimuleaza nu doar latura emotionala, limbajul sau abilitatile motorii, ci are un rol esential in dezvoltarea inteligentei celui mic. Determina formarea unor conexiuni sinaptice la nivel cerebral. Cu cat se formeaza mai multe conexiuni de acest gen, cu atat copilul devine mai inteligent. Alti cercetatori sunt de parere ca jocul de rol stimuleaza dezvoltarea timpurie a creierului, in special a lobului frontal, care regleaza comportamentul copilului. Dincolo de toate beneficiile pe plan social, cognitiv si psihomotor, stimularea imaginatiei ramane cel mai important avantaj al acestui joc. Idei de jocuri de rol pentru copii: 1.Imitarea mamicii si a taticului Jocurile de rol incep sa prinda contur printre activitatile copilului inca de cand este mic si isi fac simtita prezenta in mod firesc. Sigur ca ele trebuie incurajate si mai mult de catre tine, insa copilul va dori sa te imite pe tine sau pe tatic, fara ca macar sa ii sugerezi acest lucru. Dorinta de "a fi ca mami si ca tati", care apare in mod natural, este un prim joc de rol pe care copilul il pune in aplicare si din care invata foarte multe. Permite-i copilului sa te imite si sa te ajute atunci cand faci curatenie si sa reproduca anumite comportamente ale tale - atunci cand gatesti, cand muncesti, cand vorbesti la telefon, etc. In felul acesta, copilul nu doar ca te va cunoaste mai bine, dar intelege mai bine si comportamentul adultilor si invata abilitati care-l vor ajuta mai tarziu. 2.Imitarea unor situatii reale de viata Copilul adora sa se joace de-a profesoara, doctorul, vanzatoarea, pompierul, cantareata, actrita, etc. Sunt jocuri de rol in care copilul imita situatii reale de viata sau personaje, pe care le reproduce imaginar. In acest fel, copilul invata mai multe si intelege mai bine lumea inconjuratoare. Punandu-se in pielea unor personaje reale, el isi explica anumite comportamente si actiuni pe care le fac unele persoane pe care le intalneste in viata reala. Cu alte cuvinte, se joaca de-a doctorul pentru a intelege mai bine ce se intampla in cabinetul medicului, ce presupun exact consultatiile, dar din postura cealalalta, nu a pacientului, ci a doctorului. Cu ajutorul jocului de rol, copilul poate scapa de frica de medici sau de alte fobii sau temeri legate de anumite persoane sau situatii sociale (circ, clovni, concerte etc.) 3.Jocuri... de-a imbracatul Aceste joculete sunt mai potrivite pentru fetite, care adora sa imite personaje precum printese, regine, modele, actrite, manechine si sa se preschimbe in ele cu ajutorul hainelor, machiajului etc. Copilul se poate transforma numaidecat intr-un judecator autoritar daca imbraca o roba, intr-o fantoma prietenoasa daca ii pui un cearsaf sau in Spiderman ori Superman, daca incropesti cateva hainute si ii faci o capa sau un costum de paianjen. 4.Reconstituirea unor scene de poveste Povestile pentru copii sunt o sursa inepuizabila de inspiratie pentru jocuri de rol. Pe langa faptul ca prichindelul tau poate pune in scena si personaliza povesti clasice precum Cenusareasa, Harry Potter, Alba ca Zapada, Punguta cu doi bani, Craiasa zapezii, copilul poate fi provocat sa reconstituie in maniera proprie anumite scene din ele sau finalul lor. Provoaca-l pe micut sa regandeasca anumite scene: de exemplu, intreaba-l si roaga-l sa puna in scena ce ar fi facut el in locul Cenusaresei, cand mama vitrega i-a interzis sa mearga la bal? Ce ar fi facut cand a batut ceasul de 12 noaptea si a trebuit sa plece? Ce ar fi facut in locul lui Harry Potter in anumite situatii cheie? etc. 5.Interpretari pe scena Fie ca e vorba de punerea in scena a unui concert sau a unei piese de teatru, pune-l pe micutul tau sa sustina recitaluri, sa cante la un instrument si sa faca acest lucru in fata mai multor oameni. Nu doar ca il ajuta sa scape de tracul de scena, dar contribuie si la dezvoltarea stimei de sine. In plus, la punerea in scena a unui show, copilul trebuie sa coopereze si colaboreze si cu alti copii sau oameni, ceea ce il ajuta sa isi dezvolte abilitatile sociale. Jocul nu este o actiune fara utilitate imediata, dar generatoare de distractie si reconfortare, de sentimente de placere si de bucurie. Datorita spontaneitatii, jocul reclama o imbinare armonioasa intre cerintele situatiei de joc si aptitudinile celor care se joaca.Chateau spune ca jocul ofera posibilitatea aparitiei unor potentialitati care se concretizeaza selectiv si apare ideea ca jocul este o pregatire pt munca.Leontiev sustine ca jocul este o modalitate de exprimare a vietii psihice mai ales la varsta prescolara de exercitare a personalitatii : originea jocului rezulta din decalajul dintre cerintele mediului extern si posibilitatiule copilului. Jocul ca activitate didactica specifica, indeplineste multiple functii : de distractie, de creativitate in conformitate cu varsta, in final de modelare si formare a personalitatii copiilor. Incorporate in activitatile didactice, elementele de joc imprima un caracter mai viu si mai atragator, aduc varietate si o stare de buna dispozitie, de veselie, de destindere prevenind aparitia oboselii. In procesele de interactiune din cadrul jocului au loc procese de invatare, importante pentru dezvoltarea sociala, cognitiva si psihomotorie. Jocul pleaca de la ideea ca are un scop, dar este deschis modificarilor, finalul sau nefiind previzibil. Nivelul jocului exprima nivelul dezvoltarii psihice a copilului, dar jocul este si un stimulator principal al dezvoltarii psihice, confirmand si prin acceasta locul lui fundamental in viata prescolarului. Jocul are un caracter universal, fiind o manifestare la care este evidenta o lupta a contrariilor, un efort de depasire, avand rol de propulsare in procesul obiectiv al dezvoltarii ; jocul este o realitate permanenta, cu mare mobilitate pe scara varstelor. Evolutia sa in raport cu dezvoltarea perscolaritatii sau scolaritatii mici, cu alte activitati umane, cu unele mecanisme ale vietii sociale, ii determina, in diverse momente, loc si rol diferite, dar cert este faptul ca el nu lipseste, indiferent de varsta omului. Asadar,jocurile de rol,ca si celelalte jocuri,au un rol foarte important,suntesentiale in viata celor mici,este o activitate care le face placere si prin care sunt dispuși sa-si însușească ,cu efort minim si voluntar,cat mai multe cunostinte.
Adaptarea Eficienta A Copiilor La Cerintele Din Ce in Ce Mai Complexe Ale Mediului Sunt Asigurate de Dezvoltarea Optima A Competentelor Emotionale Si Sociale