INFLUENTELE ECRANULUI ASUPRA

COPIILOR
 
 
Rezumat
Referatul ţine să atragă din atenţia asupra efectelor negative pe care le au
televizorul,telefonul,tableta şi calculatorul asupra minţii preşcolarilor, rolul acestora în
formarea şi dezvoltarea personalităţii copiilor cei care vor fi adulţii de mâine.
          Pentru copiii din ziua de astăzi schimbarea este singura constantă din viaţa lor. Ei
cresc într-o familie în care cuvântul de ordine este „supravieţuirea”. Sunt educaţi acum de
maşinării care le vorbesc în locul părinţilor şi primesc explicaţii de la aparate sofisticate.
            Educaţia începută de la o vârstă fragedă are o mare relevanţă atunci când este făcută
de persoane semnificative şi nu prin intermediul tehnologiei de ultimă oră
          Copilul aflat la o vârstă fragedă este uşor de manipulat şi influenţat.
El îşi ia modele de comportare din mediul lui apropiat copiind ceea ce vede ori aude în
familie, la şcoală ori la televizor.
            Părinţii de multe ori se întreabă: Ce a modificat şi influenţat comportamentul  copilul?
De ce copilul său a devenit atât de  neatent, irascibil,dezinteresat  şi violent? Unde au greşit în
educaţia acestuia?
In ziua de astăzi copiii nu sunt educaţi numai într-un cadru organizat ori de către
părinţi, ci sunt educaţi şi de maşinării care le vorbesc şi de la care primesc explicaţii
sofisticate. Nu încerc să minimalizez sau să neg rolul pe care îl are televizorul,calculatorul, ci
să trag un semnal de alarmă asupra influenţei negative pe care o are folosirea în exces a
acestuia şi mai ales atunci când oferim libertate deplină copiilor în a urmări orice emisiune
TV chiar dacă aceasta are o influenţă nocivă asupra personalităţii acestuia.   
Scenele violente, limbajul agresiv abundă în cadrul emisiunilor TV chiar şi unele
desene animate care ar trebui să fie educative sunt presărate cu scene violente de unde copilul
poate să-şi însuşească diferite tehnici de luptă. Această agresiune verbală şi psihologică  nu
face altceva decât să influenţeze negativ comportamentul şi personalitatea copilului îl face să
fie şi el mai agresiv să utilizeze uneori un limbaj neadecvat fără ca el măcar să realizeze acest
lucru.
            Copiii aflaţi la o vârstă fragedă nu dispun de maturitatea psihică de a delimita binele
de rău. Trebuie să comunicăm cu ei astfel încât să perceapă corect mesajul şi să le insuflăm
interesul pentru ceea ce este frumos, adevărat, educativ şi interesant.
            Dintre efectele negative pe care le poate avea vizionarea îndelungată a unor emisiuni
TV amintesc:
- diminuarea atenţie - scade capacitatea copiilor de a urmări o expunere ori o discuţie;
 - memorie scurtă - incapacitatea de a reţine un mesaj transmis şi de a se exprima
coerent;
- epuizarea minţii – copiii nu mai apelează la imaginaţia creativă ci la cea reproductiva
(reproduc scene ori secvenţe vizualizate) ceea ce duce la diminuarea capacităţi lor creative;
- intoxicarea subconştientului – televizorul reuşeşte să condiţioneze anumite
comportamente, dorinţe influenţând totodată şi mintea acestuia.
            Aceste sunt doar câteva exemple de influenţe pe care le poate avea televizorul asupra
minţii şi comportamentului copiilor însă sperăm ca prin acţiunile prin activităţile noastre să
reuşim să-i facem pe părinţi conştienţi de rolul, locul şi urmările nefaste pe care îl are
televizorul asupra copilului.
            Prin expunerea sistematică la acte de cruzime şi scene violente, apare o desensibilizare
emoţională, copilul se obişnuieşte cu astfel de scene, învăţând totodată să aplice scheme,
comportamente agresive. Este necesar în aceste condiţii să aibă loc o „negociere” între părinţi
şi copii în alegerea programelor TV favorite şi a jocurilor pe calculator educative.
            Este foarte important pentru părinţii şi bunici să înţeleagă că o educaţie corectă a
copilului se realizează prin exemplu personal şi de aceea dacă noi ne vom petrece cea mai
mare parte a timpului liber în faţa televizorului şi ei vor urma exemplul nostru. Pentru o
dezvoltare normală a minţii copilului trebuie să ne dedicăm cea mai mare parte a timpului lor
celor care au nevoie de sprijin şi suport, celor care trebuie să se dezvolte să crească, să se
formeze ca şi om.
            Educaţia nu se realizează de televizor ci de către părinţi şi cadre didactice cei care au
menirea de a-i călăuzi, de a-i învăţa limba, de a-i învăţa să gândească şi să simtă. Numai în
colectivitate, prin socializare se pot stabili relaţii, copiii învaţă să socializeze şi să colaboreze.
Jocul şi interacţiunea cu alţi copii constituie mediul ideal pentru dezvoltarea normală a minţii
copiilor.
           
Bibliografie:
Virgiliu Gheorghe, „Efectele micului ecran asupra minţii copilului”, Editura Prodromos, 200