Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Coordonator Candidat
Conf. univ. dr. ELENA RAFAILÃ Educ. LEOPEA VIOLETA
1
CUPRINS
Argument………………………………………………………………………….......3
Capitolul I – JOCUL – ACTIVITATE FUNDAMENTALÃ LA VÂRSTA PREŞCOLARÃ……........5
I.1. Conceptul de joc......................................................................................................5
I.2. Teorii despre joc......................................................................................................9
I.3. Funcţiile jocului....................................................................................................13
I.4. Clasificarea jocurilor.............................................................................................16
Capitolul II – CARACTERISTICILE PSIHO-FIZICE ALE PREŞCOLARULUI………………...24
II.1. Dezvoltarea biofizicã..........................................................................................24
II.2. Dezvoltarea proceselor cognitive........................................................................29
II.3. Dezvoltarea limbajului........................................................................................34
II.4. Dezvoltarea mecanismelor reglatorii şi energetice..............................................38
Capitolul III – ROLUL JOCULUI DIDACTIC ÎN INSTRUIREA ŞI DEZVOLTAREA
PREŞCOLARULUI……………………………………………………….......................44
III.1. Importanţa jocurilor didactice în educarea limbajului şi a comunicãrii.............44
III.2. Importanţa jocurilor didactice matematice.........................................................48
III.3. Organizarea şi desfãşurarea jocurilor didactice. .................................................52
Capitolul IV – ASPECTE ALE VALORIFICÃRII JOCULUI DIDACTIC ÎN DEZVOLTAREA
PREŞCOLARULUI (CERCETARE PERSONALÃ)…………………………...........................60
IV.1. Obiectivele cercetãrii..........................................................................................60
IV.2. Ipoteza cercetãrii................................................................................................60
IV.3. Descrierea eşantionului......................................................................................61
IV.4. Metode de cercetare...........................................................................................61
IV.5. Desfãşurarea experimentului................ ..............................................................62
1. Faza de evaluare iniţialã...................................................................................62
2. Faza de lucru.....................................................................................................71
3. Faza de evaluare finalã .....................................................................................83
IV.6. Concluzii şi propuneri.............................................................................. ..........87
Bibliografie..................................................................................................................89
Anexe...........................................................................................................................91
2
ARGUMENT
“Copilãria este ucenicia necesarã vârstei mature, iar prin joc copilul îşi
modeleazã propria sa statuie.”(Jean Chateau, 1972, p.72)
4
CAPITOLUL I
JOCUL – ACTIVITATE FUNDAMENTALĂ LA
VÂRSTA PREŞCOLARÃ
“În limba românã, ca de altfel şi în celelalte limbi, termenul de joc are mai
multe sensuri: activitate distractivã, amuzament, metodã psihoterapeuticã dar şi
glumã superficialã, activitate care şi-a compromis scopul. Cel mai important sens este
cel de activitate specific umanã, dominantã la vârsta copilãriei ” (Elena Rafaila, 2007,
p.36) .
Fiecare om descoperã încã din copilãrie ce înseamnã a te juca. Jocul este
ocupaţia preferatã dar şi cea mai captivantã pentru copii. Adul ţii remarcã des şi
repede amintirile legate de aceastã activitate. Ideea de “joc” ne arat ã cã trebuie sã
îndrãznim, cã trebuie sã luptãm, cã trebuie sã ne lãsãm ademeni ţi de aceastã
activitate. “A te juca” este o confruntare pl ãcutã cu sine însuşi, cu ceilalţi, cu
elemente din mediul înconjurãtor.
Verbul “a se juca” este folosit în sensul de amuzament, de conectare sau de
interpretare a rolului într-o piesã; în sens figurat poate desemna simularea (a juca o
comedie), o acţiune excitantã (a juca pe nervi), ocuparea unei anumite pozi ţii
ierarhice (a juca un rol conducãtor), riscul (a se juca cu focul), manifestãri de o
deosebitã voiciune şi strãlucire (soarele joacã pe apã).
Deşi în dicţionarele explicative se face diferen ţierea dintre sensul direct
(principal) şi cele figurative ale acestor cuvinte, deosebirile nu apar suficient de clar.
De exemplu, în expresia “a juca un rol” se foloseş te sensul figurat, iar în expresia “a
juca cãr ţi” se foloseşte în sens propriu.
Nu este greu de stabilit care sunt genurile de activit ãţi şi ce însuşiri ale acestora
au intrat în semnificaţia esenţialã a cuvintelor respective şi pe ce cãi s-a îmbogãţit cu
noi şi noi sensuri.
Noţiunea de joc a reprezentat iniţial anumite particularitãţi la diferite popoare,
astfel, la vechii greci, cuvântul “joc” desemna acţiuni proprii copiilor, însemnând
ceea ce noi numim acum “a face nãzbâtii, copilãrii”.
La evrei, cuvântul “joc” corespunde noţiunii de glumã şi haz, în timp ce la
romani, “ludo” desemna bucuria , veselia.
În limba sanscritã “khada” înseamna joc, bucurie, pe când la nem ţi, vechiul
“spilän”, desemna mişcarea uşoarã, linã, asemãnãtoare pendulului sau valurilor, care
provocau o mare satisfacţie.
5
Copilul schimbã prin joc realitatea lui imediatã, înva ţã “sã fie cu ceilalti”,
învaţã lucruri noi, toate acestea într- o stare de relaxare şi plãcere, totodatã, prin joc se
dezvoltã întreaga sa fiinţã, i se contureazã personalitatea. “Jocul se defineşte ca:
activitate specific umanã prin care subiectul îşi satisface imediat şi nemijlocit
propriile voinţe, nevoi, acţionând conştient, liber şi constructiv î n lumea imaginarã, în
care reconstruieşte cu mijloace (psihice şi materiale) personalitatea (fizic ã şi socialã)
în care îşi desfãşoarã existenţa.” (Elena Rafailã, 2007, p.37)
7
Pentru copil aproape orice activitate este joc, prin joc el anticipeazã conduitele
superioare. Pentru copil “J ocul este munca, este binele, este datoria, este idealul
vieţii. Jocul este sintagma, atmosfera în care fiin ţa sa psihologicã poate sã respire şi,
în consecinţã poate sã acţioneze.” (Ed.Claparede, 1975, p.45). Nu ne putem imagina
copilãria fãrã râsetele şi jocurile sale. Un copil care nu ştie sã se joace “un mic
bãtrân”, este un adult care nu ştie sã gândeascã.
8
A doua teorie, propusã de poetul Schilber şi apoi susţinutã de Spencer, este cea
a surplusului de energie, conform cãreia surplusul de energie acumulat de
copil se descarcã prin joc, urmând ni şte canale, create deja de obişnuinţã.
Contraargumentele propuse de Claparede se referã la caracterul inovator al
acţiunilor întreprinse de copil, precum şi catergoria de copii care se joacã, de şi
nu manifestã surplus de energie.
A treia teorie este cea propusã de Hall, teoria atavismului, care susţine cã
jocul este un exerciţiu necesar dispariţiei tuturor funcţiilor rudimentare,
devenite inutile copilului ( jocul “de-a vânãtoarea”), care exprimã o funcţie
rudimentarã ce nu are drept scop dispari ţia prin istovire, ci exercitarea
trecãtoare a unei influen ţe asupra dezvoltãrii altor funcţii. Claparede considerã
cã cele douã poziţii ale lui Hall sunt antagonice şi susţine funcţia de
instrument creator al jocului.
A opta teorie la care se referã Claparede îşi are originile tot în considera ţiile lui
H.Carr. Este vorba de teoria catharticã, dupã care funcţia jocului ar fi aceea
de a ne purifica tendin ţele antisociale cu care venim pe lume, dar de a le
canaliza spre comportamente acceptate.
Psihologul Jean Piaget define şte jocul ca o “activitate prin care copilul se
dezvoltã în conformitate cu etapele formãrii sale intelectuale ” (Jean Piaget, 1968,
p.75).
Jocul este definit de psihologul elve ţian ca un “exerciţiu funcţional” cu rol de
“extindere a mediului”, o modalitate de transformare a realului , prin asimilare şi
acomodare la real, deci un mijloc de adaptare. În evolu ţia jocului, Piaget delimiteazã
trei mari categorii de joc: jocul-exerci ţiu, jocul simbolic şi jocul cu reguli. Jocul
exerciţiu este o formã primitivã şi constã în repetarea unei ac ţiuni, nemijloceşte
formarea deprinderilor simple. Jocul simbolic (2-6ani) presupune o asimilare a
realului la propriul eu. Acest joc are la bazã conflicte incon ştiente, nelinişte, fuga de
risc. Prin jocul cu reguli se relizeazã procesul de socializare progresivã. Printr-o
adaptare treptatã copilul realizeazã înţelegerea reciprocã prin intermediul cuvântului,
10
bazându-se pe norme de reciprocitate. Dupã 5 ani apare jocul de construc ţii care
prilejuieşte creaţii inteligente, rezolvãri de probleme.
mai importante ale sociabilit ãţii copilului. Ele pot surprinde prin modul în care se
joacã.
Jocul este un proces interdisciplinar, el încurajeazã toate tipurile de inteligenţã,
conform teoriei inteligenţelor multiple a lui H. Gardner (1983): lingvisticã,
muzicalã, logico-matematicã, spaţialã, corporal -chinestezicã, personalã şi socialã.Prin
joc, copiii :
învaţã elemente de vocabular nou numind obiectele în timpul jocului;
caracteristicile acestora, relaţiile dintre ele, utilizând stucturi gramaticale,
dezvoltându-şi abilitatea de a susţine o conversaţie ; exprimã dorinţe,
negociazã, împartãşesc idei, experienţe, imitã aspecte din viaţa cotidianã;
învaţã muzica prin intermediul jocurilor cu text şi cânt, jocurilor cu
acompaniament muzical;
îşi formeazã deprinderi matematice, construiesc, numãrã cuburi, obiecte, le
comparã, le sorteazã, le aşeazã în spaţiu;
îşi dezvoltã abilitãţi spaţiale prin arte (desen, picturã, modelaj), prin jocurile de
corespondenţã vizualã şi pe baza realizãrii de semne vizuale;
aleargã, se caţarã, aruncã şi prind mingea sau alte obiecte , sar coarda
dezvoltându-şi abilitãţile de tip corporal-kinestezic;
conştiintezeazã propriile sentimente, gânduri;
rezolvã situaţii problematice, gãseşte soluţii pentru probleme reale;
dobândeşte abilitãţi sociale îndeplinind diferite roluri sociale, înva ţã sã vadã
lumea din perspectiva altor persoane, folosesc limbajul adecvat negoc ierii şi
rezolvãrii de probleme, colaboreazã şi acceptã propuneri, idei etc.
12
13
din plin cu pasiune fiecare moment, având func ţia de o mare şi complexã şcoalã a
vieţii.
Jocul, în ansamblu, este un bun prilej de pregãtire psihologicã a copiilor,
necesarã integrãrii lor în via ţa socialã complexã. Prin joc, copilul îşi exprimã
dorinţele, nevoile, temperamentul, nivelul de dezvoltare psihicã.
Jocul este o activitate specific umanã, fiind una dintre variatele activit ãţi ale
oamenilor în strânsã interdependen ţã cu acestea, fiind determinat de celelalte
activitãţi şi determinându-le pe toate acestea, înv ãţarea, munca şi creaţia neputându-
se realiza în afara jocului, dupa cum acesta nu ar putea exista fãrã a fi purtãtorul
principalelor elemente psihologice de esen ţã neludicã ale oricãrei ocupa ţii specific
umane.
Prin joc, copilul este stimulat din toate punctele de vedere ale dezvoltãrii sale.
De aceea, jocul este cea mai eficientã formã de înv ãţare integratã datoritã naturale ţei
cu care copilul învaţã.
Prin joc, copilul:
-desf ãşoarã o activitate specificã în sensul identit ãţii personale, urmeazã cerinţele şi
determinãrile de bazã ale copilului ;
-realizeazã mişcãri de motricitate grosierã şi finã, de coordonare oculo-motorie;
-comunicã, îşi îmbogãţesc şi exerseazã vocabularul, îşi dezvoltã limbajul ;
-rezolvã probleme de viaţã din mediul lor fizic şi social ;
-exprimã sentimentele lor în simboluri, îşi dezvoltã astfel gândirea abstractã;
-comunicã cu sine, cu ceilalţi, îşi exprimã sentimente, reacţioneazã afectiv ,
recepţioneazã şi învaţã sã recunoascã sentimentele celorlal ţi ;
-folosesc obiectele din jurul lor în scopurile în care au fost create, dar şi în alte
scopuri, îşi dezvoltã atenţia, motivaţia, interesul .
Jocul a fost, este şi va fi o prezenţã permanentã în viaţa oamenilor, o realitate
care a depãşit de mult graniţele de vârstã. Jocul este un fenomen de culturã şi
civilizaţie multidimensional.
În a doua categorie, autorul enumerã jocurile care exerseazã func ţii speciale :
- De-a lupta;
- De-a vânãtoarea;
- Sociale (de-a plimbarea);
- Familiale (de-a mama);
- De imitaţie (adaptarea unor roluri, imitarea unor activit ãţi sociale).
Jocul liber – este tipul de joc pe care copilul îl utilizeazã tot timpul pe
parcursul zilei, îmbrãcând diferite forme. Fie cã manipuleazã obiecte, încercând
diferite mişcãri şi experimente, fie cã realizeazã anumite acţiuni pentru a obţine
satisfacţie (parcheazã maşini, construieşte cazemate, rostogoleşte cãtre o anumitã
destinaţie un obiect, leagã obiecte între ele pentru a ob ţine un şir pe care apoi îl
deplaseazã trãgându-l dupã el etc), toate acestea copilul le realizeazã jucãndu-se. Nu
sunt sarcini impuse de nimeni, îi fac plãcere şi astfel învaţã despre lucruri, despre
efectele acţiunii sale asupra obiectelor şi, totodatã despre el, ce poate şi ce nu poate
încã sã facã.
Educatoarea sau adultul trebuie sã-i acorde timp copilului pentru acest tip
fundamental de joc, specific înv ãţãrii în copilãria timpurie. Este natural şi de aceea
are un impact puternic asupra dezvoltãrii copilului în toate domeniile de dezvoltare.
Jocurile libere sunt jocurile alese, propuse, ini ţiate de copil, fãrã intervenţia
adultului. El singur îşi alege locul, jucãriile şi tipul de joc pe care îl doreşte. Jocul
liber oferã educatoarei şansa de a cunoaşte cât mai bine copilul, fiind momentul în
care copilul utilizeazã cunoştinţele, deprinderile, experienţele dobândite anterior în
contexte în care el se simte liber sã se exprime. Limbajul şi acţiunile copilului în
jocul liber vorbesc despre modul în care el percepe lumea din jurul lui. De exemplu,
dacã îl observãm cum se joacã cu o ma şinuţã, vom vedea ce lucruri ştie despre
maşini, ce scenarii inventeazã inspirate din via ţa realã, în care apar personaje,
evenimente, acţiuni aşa cum le-a perceput el, putem observa tipurile de raporturi pe
care le stabileşte între personaje, precum şi limbajul utilizat. Sau dacã se joacã un joc
simbolic, de tipul “ De-a ....”, vom vedea cum copilul transpune în joc experien ţe
proprii, fie ca “spectator” al evenimentelor din jurul lui, fie ca personaj principal.
Jocul simbolic permite copilului totodatã, sã transpunã î n “realitatea” lui, dorinţe,
gânduri, frustrãri, insatisfacţii, bucurii din viaţa lui, care sunt pline de semnifica ţie,
pentru cã nu existã cenzurã în exprimarea sa în timpul jocului liber indiferent ce tip
de joc e (simbolic, de manipulare, de construc ţii, etc.).
Jocul didactic este iniţiat numai de cãtre adult, scopul fiind acela de a urmãri
atingerea unor obiecte educa ţionale. Elementele joc se împletesc cu înv ãţarea,
reprezintã o formã utilizatã în activitatea educativã din gradini ţã.
O serie de obiective propuse în cadrul proiectelor tematice se rezolvã prin
aceastã formã de organizare şi desf ãşurare a actului educativ.
Jocurile didactice pot fi:
Senzoriale, de ghicire, de recunoa ştere a unui obiect cu ajutorul sim ţurilor:
“Ghici ce ai gustat!”; “Spune cum este!”; “Ce pot spune despre?”
Jocuri de analizã perceptivã vizualã, de reconstituire de imagini din buc ãţele:
“Lotto flori, fructe, pãsãri, animale”; “Din jumãtate-întreg”; “Jocul umbrelor”
Jocuri logice de comparare a obiectelor dupã criterii date şi de analizã, de
scriere, clasificare: “Mare-mic”; “Gãseşte locul potrivit!”.
18
20
Jocul cu reguli - sunt jocurile cu reguli formulate fie de cãtre copii sau de
cãtre adulţi. În general sunt jocuri care aratã prin ce modalit ãţi poţi sã câştigi (au la
bazã întrecerea precum şi jocurile de echipã), jocuri inventate de copii, jocurile
sportive, jocurile diactice.
La vârsta preşcolarã, jocurile cu reguli inventate de copii sunt cel mai des
întâlnite, treptat spre finalul pre şcolaritãţii, la 7 ani, apãrând şi jocurile cu reguli
impuse, care devin foarte populare în şcolaritatea mica, ele bazându-se pe competiţie,
pe mãsura în care copilul demonstreazã o mai mare performan ţã în aplicarea unor
cunostinţe, capacitãţi, abilitãţi.
Copiii însã pot simplifica sau complica aceste reguli, în func ţie de interesul
manifestat, de experienţa de viaţã, de context.
În jocurile “Şoarecele şi pisica”, “De-a v-aţi ascunselea”, “Batistuţa”, pe lângã
bucuria participãrii, implicarea afectivã, dorin ţa de a câştiga, are loc socializarea,
incluziunea, fiind jocuri de grup. Copiii sunt pu şi în situaţia de a respecta regula , de a
acţiona doar atunci când nominaliza ţi, de a alege un partener, de a se întrece cu el, de
a se bucura de reuşitã sau de a accepta eşecul.
21
Jocurile dinamice/de mişcare au la bazã acţiuni motrice mai simple sau mai
complexe, dirijate de anumite reguli prin care se consolideazã deprinderile motrice de
bazã (mers, alergarea, prinderea, saritura, cãţararea, echilibrul), se dezvoltã calit ãţile
motrice (viteza, forţa, rezistenţa ) şi stãri emoţionale pozitive.
În selectarea şi practicarea jocurilor dinamice se au în ved ere particularitãţile
de vârstã: tipul exerciţilor incluse în jocuri , durata lor, exigenţa faţã de executare ,
numãrul regulilor va fi în dependen ţã directã cu vârsta copiilor.
Pentru a evita excesul, suprasolicitarea, oboseala, extenuarea fizicã, pe lângã o
bunã dozare a timpului de joc dinamic, este necesarã şi alternarea acestuia cu jocuri
liniştitoare.
O atenţie deosebitã sã acordãm copiilor timizi, fricoşi , apatici sau instabili,
respectându-le ritmul propriu şi particularitãţile individuale .
Jocurile dinamice se pot organi za şi în aer liber, în funcţie de anotimp, şi în salã, cu
sau fãrã obiecte, aparate. Ele mobilizeazã întreaga grupã de copii, educã atitudini,
comportamente, dezvoltã stãri emoţionale , sentimentul de apartenenţã la grupã, spirit
de cooperare, sentimentul de altruism, prietenie .
Atractivitatea şi eficienţa jocului depind de ingeniozitatea educatoarei de a
îmbina sarcina educativã cu dorinţele copiilor , cu simboluri şi reguli arãgãtoare.
Alte clasificãri ale jocurilor au fost realizate în func ţie de alte criterii:
- caracterul de complexitate;
- numãrul partenerilor;
- locul de desf ãşurare;
- anotimpul în care se desf ãşoarã;
- natura activitãţilor antrenate etc.
Deci, clasificarea realizatã de Jean Piaget are la bazã criterii psihologice şi
urmãreşte o direcţie evolutivã.
O altã clasificare a jocurilor ar fi în func ţie de natura şi amploarea implicãrii
sociale a copiilor (Mildren Parten,1932).
Acestea ar fi :
- jocul de neimplicare (fãrã ocupaţie) – copiii îşi petrec timpul privindu-i pe
ceilalţi, plimbându-se în jurul lor sau angajându-se în activit ãţi fãrã scop bine
determinat (mutarea unui scaun, aranjarea hainelor proprii, plimbarea de ici-colo a
unor obiecte);
- jocul solitar – copiii se joacã singuri, recurg la diferite jucarii dar nu fac nici un
demers de a se apropia de ceilal ţi copii sau de a vorbi cu ace ştia;
- jocul spectator (pasiv) – copilul priveşte alţi copii jucându-se, ocazional le mai
pune câte o întrebare, nu se implicã în jocul celorlal ţi. Diferenţa între acest tip de joc
şi cel fãrã ocupaţie este ca în acest caz copilul este implicat în ceea ce se întâmplã şi
vorbeşte de la distanţã cu participanţii;
22
23
CAPITOLUL AL – II-LEA
CARACTERISTICILE PSIHO-FIZICE ALE
PREŞCOLARULUI
II.1.DEZVOLTAREA BIOFIZICÃ
Omul, în decursul vieţii şi existenţei sale, este supus unor transformãri,
schimbãri, prefaceri de ordine cantitativã şi calitativã reunite sub termenul general de
dezvoltare. În funcţie de nivelul la care au avut loc asemenea modificãri, desprindem
trei tipuri de dezvoltãri umane :
Dezvoltarea biologicã – schimbãri – fizice;
– morhologice;
– biochimice ale organismului.
Dezvoltarea psihicã – constã în apariţia, instalarea şi transformarea
proceselor, funcţiilor şi însuşirilor psihice;
Dezvoltarea socialã, concretizatã în reglarea conduitei individului, în
conformitate cu normele şi cerinţele impuse de colectivitate , de mediul
social existenţial.
Preşcolaritatea aduce schimbãr i importante în viaţa copilului, atât în planul
dezvoltãrii somatice, cât şi a celei psihice , dar şi în ceea ce priveşte planul raţional .
Gradiniţa constituie instituţia cu un mediu social educativ impregnant de
probleme de naturã psihologicã şi de dezvoltare , care le conferã un rol îndeosebi
formativ.
Ca mediu, gradiniţa se deosebeşte de familie prin programul sau progresiv
educativ ce cuprinde intenţionalitãţi clare , prin solicitarea mai expusã a copilului de a
se exprima şi de a acţiona, de a înţelege şi gândi, percepe , simte ceea ce se impune
prin activitãţi şi materialele ilustrative. Gradiniţa creazã pentru copil trecerea de la
fluctuaţia dispoziţiilor la permanenţa relativã a disponibilitãţii , adicã la cerinţa ca toţi
copiii sã fie gata de integrare în activit ãţi colective obligatorii.
De altfel, atât familiei, ca mediu natural, cât şi gradiniţei , ca mediu
instituţionalizat educativ, li se adaugã mediul social larg în care existã mult mai multe
evenimente şi situaţii supuse unei cauzalitãţi ce depãşeşte relaţia copil-adult şi
regulile de comportare înţelese de copil. Acest mediu pãtrunde în familie şi gradiniţã.
Vârsta cuprinsã între 3-6/7 ani, reprezintã o perioadã caracterizatã prin înalte
ritmuri de dezvoltare, în care se pun bazele f ormãrii viitoarei personalitãţi. Este o
24
26
27
sã pãşeascã într-o nouã etapã - cea a şcolaritãţii. Dacã, “ tr ãsãtura esenţialã a copilului
este aceea de a exista ca fiinţã în devenire , preşcolaritatea marcheazã descoperirea
realitãţii externe”. (P.A.Osterrieth 1976 , p 31 )
care copilul şi-o pune: “De ce zboar ã pasãrea?”, r ãspunde tot el: “Fiindcã are
cioc sau fiindcã a dormit azi- noapte.”, sau la întrebarea: “De ce merg norii pe
cer?” tot el rãspunde: “Pentru c ã sunt lunguieţi sau pentru cã le e foame”. La
baza sincretismului gândirii stã inconştienţa reprezentãrilor şi incapacitatea de
a folosi raţionamentele care sunt achizi ţii sociale învãţate. Sincretismul
evidenţiazã forme de înţelegere globalã nedistinctã, nediferen ţiatã.
32
Explozia care are loc în planul imaginar este întreţinutã în special de prezen ţa
jocului, care se poate organiza oricum şi oriunde şi prin care se conjugã imaginaţia
reproductivã, dar se exprimã şi forme multiple de imaginaţie creatoare, de fantezie.
Imaginaţia se exprimã activ în creativitatea generalã, nespecificã, ce se exercitã prin
joc, dar şi caracteristicile mai complexe ale vie ţii intime, interne.
Creativitatea specificã se manifestã în produsele artistice ale copiilor în care,
chiar dacã atenţiile sunt mai largi decât realizãrile, se manifestã for ţa şi
caracteristicile personalitãţii, se proiecteazã sinele şi aptitudinile, interesele.
Preşcolarul îşi însuşeşte tehnicile simple, artistice ale colajelor, construc ţiilor din
cuburi, nisip, pietre etc., tehnici ale artelor grafice, ale modelajului etc. Aceste tehnici
constituie expresii ale diferitelor arte şi activitãţi artizanale şi constituie bazele artelor
spaţiului. Preşcolarul se iniţiazã treptat şi în artele timpului (dansul, scenetele,
muzica, serbãrile etc.). Toate activit ãţile de acest gen, au în perioada pre şcolarã
caracteristici ludice şi produc mare plãcere, afirmarea sinelui, fapt ce întãre şte
conturarea identitãţii.
33
34
aceste douã forme de limbaj coexistã pe toatã periada pre şcolaritãţii, locul lor se
schimbã în funcţie de sarcinile şi condiţiile în care are loc comunicarea. Când copilul
se referã la experienţa sa nemijlocitã, caracterul situativ al limbajului este foarte
prezent, în schimb atunci când el reproduce povestirile auzite de adult, acest caracter
se diminueazã. Ca o tendinţã generalã, se manifestã totuşi diminuarea caracterului
situativ al limbajului odatã cu trecerea spre pre şcolaritatea mare. Specific pentru
preşcolar este şi apariţia treptatã din limbajul monologat a unei noi forme-limbajul
interior.
Limbajul interior este un proces ce are loc între 3 ani jumãtate şi 5 ani
jumãtate. Apariţia limbajul interior sporeşte enorm de mult posibilitãţile copilului de
a-şi planifica mintal activitatea, de a şi-o regla permanent. Limbajul interior are o
mare importanţã în dezvoltarea intelectualã a copilului, el reprezentând mecanismul
fundamental al gândirii.
În preşcolaritate se dezvoltã mult latura foneticã a limbajului, de şi datoritã unor
particularitãţi ale aparatului fonator, ale analizatorului verbomotor şi analizatorului
auditiv, pronunţia nu este încã perfectã.
Sunt posibile omisiuni, substituiri, inversiuni de sunete. De obicei, când într-un
cuvânt sunt mai multe consoane alãturate, una dint re ele se omite (“caun” in loc de
“scaun”). La fel de r ãspândite sunt şi substituţiile: ș şi j înlocuite cu s şi z (“zoc” în
loc de “joc”). Inversiunile presupun schimbarea ordinii fireş ti a fonemelor din cuvinte
(“stlicã” în loc de “sticlã”).
Problema cea mai importantã a pre şcolaritãţii, dar şi a şcolaritãţii, o va
reprezentã însã însuşirea structurii gramaticale a limbajului. Tatiana Slama Cazacu
(1961), Bianca Bratu (1968) şi alţii au studiat aceastã problemã, referindu-se mai ales
la conversaţiile (dialogul copiilor cu educatoarea, cu al ţi copii şi cu persoane adulte)
care au fost întregistrate pe bandã magneticã. La un copil existã mari diferen ţe în
modul de a vorbi de la situa ţie la alta; la aceştia sunt evidente funcţiile situaţional-
sociale ale limbajului. La alţi copii, mai ales la cei care nu au un mare bagaj de
cuvinte, stabilirea relaţiilor verbale este nesigurã, angajarea verbalã este sãracã şi nu
atât reţinutã, cât mai ales vidã .
Existã o tipologie amplã în ceea ce priveşte modul în care se manifestã copiii
în mod spontan în situaţii de dialog la diferite vârste .
Vocabularul copilului se îmbogãţeşte foarte mult dupã 4 ani. Încep sã fie
folosite cuvinte care permit diferen ţieri ale obictelor: toarta cãnii, margi nea şi fundul
farfuriei, talpa, genunchiul, piciorul, mâna, palma, bra ţul, cotul, clanţa uşii, butoanele
aparatului de T.V. etc. De asemenea apar cuvinte legate de cunoa şterea mediului
înconjurãtor implicate în programele grãdini ţelor, înţelegerea vocabularului se fac
concomitent pe diferite categorii gramaticale, inclusiv propozi ţii, conjuncţii,
interjecţii. Substantivele au o pozi ţie de comunicare favoritã la copiii pre şcolari mai
mici şi la antepreşcolari, dat fiind faptul cã prin ele se vehiculeazã exp erienţa
identificãrii obietelor, fenomenelor şi situaţiilor etc. şi au, deci, o mare valoare de
evocare precisã.
36
38
39
De aceea dorinţele lui sunt mai puţin absurde şi vizeazã mai ales restricţiile privind
orele şi condiţiile de joc, de hranã, de somn etc. Acest negativism de restricţie se
referã adeseori şi la dorinţa de a avea ceva ce a adus un copil la grãdiniţã sau pe
stradã. Altã categorie de negativism de restricţie se referã la faptul cã nu i se dã voie
copilului sã meargã sau sã se joace cu anumite jucãrii din diferite motive: jucãria se
poate defecta uşor, mama nu are timp sã -l ajute la montarea ei etc. Negativismul
poate sã se manifeste sub douã forme: ca dezadaptare sau ca inadaptare.
Ca dezadaptare se exprimã datoritã unei influenţe de dorinţe, legatã de
formarea personalitãţii şi creşterea situaţiilor de frustrare: temperãri, întreruperi
neîndemânatice de cãtre adulţi de la activitãţile plãcute de joc.
Negativismul de inadaptare se manifes tã prin dificultatea de a face faţã şi se
manifestã mai agresiv sub formã de încãpãţânare, uneori stãri depresive. Printre
manifestãrile negativiste în perioada preşcolarã poate fi inseratã minciuna
intentionalã (pentru a scãpa de a fi pedepsit, pentru a o bţine ceva) sau minciuna gravã
(pentru a face ca cineva sã fie pedepsit).
Afectivitatea cunoaşte o foarte mare nuanţare în perioada preşcolarã. Copilul
se supune cu plãcere procesului de educaţie şi patosului acestuia pe care îl poate simţi
spre 4 ani.
În perioada preşcolarã mare şi mijlocie se constituie un fel de activitate psihicã
interioarã, ce conferã, pe de o parte, rezonanţe fiecarui moment, iar pe de altã parte se
exprimã ca episoade de trãiri interioare pline de dorinţe, nãzuinţe. Aceste însuşiri
conferã activitãţii în ansamblu o mai mare fineţe care se exprimã mai ales în faptul cã
la 3 ani copilul este relativ neimpresionat când vede un alt copil cã plânge, la 5 ani îl
mângâie şi îi dã o jucarie.
Ierarhizarea în subordinea sentimentelor morale şi nuanţarea trãirilor afective
constituie fenomenul cel mai important în educaţia copilului. Printr -o astfel de
reorganizare a planului afectiv se creeazã şi o nouã expresivitate a personalitãţii
copilului.
42
43
CAPITOLUL III
ROLUL JOCULUI DIDACTIC ÎN INSTRUIREA ŞI
DEZVOLTAREA PREŞCOLARULUI
III.1. IMPORTANŢA JOCURILOR DIDACTICE ÎN EDUCAREA
LIMBAJULUI ŞI A COMUNICÃRII
“Copilul – spunea marele pedagog elveţian Ed. Claparede – este o fiinţã a cãrei
principalã trebuinţã este jocul....aceastã trebuinţã spre joc este ceva esenţial naturii
sale. Trebuinţa de a se juca este tocmai ceea ce nu va permite sã împãcãm şcoala cu
viaţa, sã procurãm copilului acele mobiluri de acţiune care se considerã de negãsit în
sala de grupã”.
Jocurile didactice, organizate conform cerinţelor psihologice învãţãrii, devin o
metodã activã şi eficientã de instruire şi educare.
O contribuţie importantã la pregãtirea copilului pentru şcoalã şi -o aduc jocurile
didactice pentru dezvoltarea limbajului. Se ştie cã mediul familial exercitã o influenţã
cultural-educativã binefãcãtoare asupra dezvoltãrii limbajului copilului şi în mod
deosebit, asupra dezvoltãrii limbajului acestuia. Una dintre sarcinile majore ale
grãdiniţei instructiv-educative o constituie omogenizarea relativã a dezvoltãrii
limbajului copiilor, astfel încât la intrarea în şcoala primarã, sã posede noţiunile strict
necesare însuşirii cunoştinţelor de bazã prevãzute de programa şcolarã.
Dezvoltarea limbajului se realizeazã atât în activitãţile specifice dezvoltãrii
vorbirii, cât şi în cadrul întregului program din grãdiniţã.
Procesul de influenţare asupra dezvoltãrii limbajului copiilor înc epe la grupa
micã ţinându-se seama de caracterul concret al limbajului, dificultãţile de pronunţie,
vocabularul redus şi alte particularitãţi psihice cum sunt: gândirea concretã, atenţia
instabilã, memoria individualã.
Dezvoltarea vorbirii copiilor se realizeazã în mod treptat, prin lãrgirea relaţiilor
verbale cu cei din jur, în condiţiile manifestãrii de cãtre copii a curiozitãţii de
cunoaştere a obiectelor, a însuşirilor acestora. În întregul proces de cultivare a
limbajului, atât în activitãţile specifice, cât şi în toate celelalte împrejurãri se
urmãreşte:
-formarea deprinderilor de vorbire corecte (sub aspect fonetic, lexical, gramatical,
coerentã şi expresivã);
-îmbogãţirea şi activizarea limbajului şi a gândirii, dezvoltarea li mbajului
monologat şi dialogat, însuşirea simbolurilor verbale cu caracter generalizator, în
funcţie de particularitãţile de vârstã;
-formarea deprinderii de exprimare adecvatã a gândurilor, ceea ce contribuie la
pregãtirea lor pentru activitatea instructiv- educativã din şcoalã;
-trecerea treptatã de la limbajul concret-situativ la limbajul contextual;
44
46
Jocurile didactice contribuie din plin la îmbog ãţirea lexicului sub aspectul
achiziţionãrii de noi cuvinte, al consolidãrii şi activizãrii lor , sarcinã deosebit de
importantã la aceastã vârstã a marilor acumulãri. Se pot organiza diferite jocuri
didactice, deoarece preşcolarul îşi apreciazã mai uşor sensurile cuvintelor pe care le
diferenţiazã prin contrast: exemplu jocul “R ãspunde repede şi bine” (precizarea şi
activizarea vocabularului cu unele cuvinte: adjective, substantive cu sens contrar,
gãsirea antonimelor unor cuvinte, formarea unor propozi ţii cu acestea).
Pentru precizarea sensului unor cuvinte - antonime, se pot desf ãşura diferite
jocuri cum ar fi: “La televizor” (se denumesc obiectele expuse şi se alcãtuiesc
propoziţii cu ele: coş, cocoş, cãţel, ochi , etc.).
Îmbogãţirea vocabularului cu cuvinte - sinonime se pote realiza cu mare
eficienţã tot prin intermediul jocului didactic : “Cum este?” (expunerea unor scurte
poveşti despre anumite animale cunoscute pri n observarea directã, şi din poveşti,
fabule, în care sã foloseascã în fraze succesiv e diferite sinonime: vulpe hoaţã,
vicleanã, şireatã, precizand sensul lipsit de sinceritate).
În ceea ce priveşte folosirea corectã a pronumelui, la grupa micã sunt
recomandate jocuri – exerciţii destinate pronumelui personal şi a celui de politeţe:
“Cine a primit mingea?” (înlocuirea numelui colegului de grupã şi al educatoarei cu
pronumele personale şi de politeţe).
La grupa mijlocie se adaugã însuşirea pronumelor posesive şi a celor
demonstrative. Jocul didactic “Cine ţi-a dat jucaria?” contribuie la formarea
deprinderii copiilor de a folosi corect diferitele pronume personale şi demonstrative
în funcţie de relaţiile ce se stabilesc între membrii jocului, ace ştia nu au voie sã
foloseascã numele copilului care oferã jucãrii, ci sã-l desemneze folosind pronumele
personal sau demonstrativ corespunzãtor.
La grupa mare se completeazã pronumele demonstrativ “celãlãlt, cealaltã” şi se
recomandã folosirea unor pronume relativ- interogative “care, cine, ce” şi nehotãrâte
“cineva, ceva, unul, altul, fiecare, oricine”. Acestea se pot însuşi numai prin exerciţii
în cadrul jocurilor didactice “Cine este?” , “Cine sunt?”.
Prin anumite jocuri didactice se urmãre şte îmbogãţirea vocabularului cu
numerele cardinale şi ordinale; la grupa micã se însu şesc numerele cardinale: unu
doi, trei şi ordinale corespunzãtoare: primul, al doilea, al treilea.
La grupele mare şi pregãtitoare copiii se familiarizeazã şi cu numeralele
distributive: câte doi, câte zece, în cadrul jocurilor didactice utilizându-se şi versuri
care au un caracter ludic, fiind atractive prin umorul lor, prin ritmicitate şi
muzicalitate.
Jocul didactic contribuie şi la îmbogãţirea vocabularului cu cuvinte ce
denumesc acţiuni (verbe): la grupa micã accentul cade pe acţiunile copilului în
47
Ştiinţele matematice au pãtruns în toate formele vie ţii moderne, iar prezenţa lor
activã din Antichitate este dovada vie a perenit ãţii adevãrurilor lor. De-a lungul
secolelor, ele s-au dovedit folositoare omenirii prin multiple aplica ţii practice.
Deoarece matematica se învaţã din viaţã şi pentru viaţã, înţelegerea
conceptelor ei, operarea cu ele conduce la formarea unei gândiri mereu logice şi
creatoare.
Vârsta preşcolarã reprezintã stadiul la care se înregistreazã ritmurile cele mai
pregnante în dezvoltarea intelectualã a copiilor privind înmagazinarea achizi ţiilor
fundamentale referitoare la calit ãţile şi operaţiile gândirii.
Cercetãrile fãcute de speciali şti în domeniu confirmã faptul cã introducerea
cunoştinţelor matematice în învãţãmantul preşcolar este cu atât mai eficientã cu cât se
realizeazã, deoarece aceste cuno ştinţe trebuie introduse treptat, pornindu-se de la
acţiunea în plan extern cu obiectele, la formarea reprezentãrilor şi abia apoi la
utilizarea simbolurilor. Abordarea matematicii în aceastã manierã este accesibilã
preşcolarilor şi rãspunde intenţiei de a-l determina pe copil s ã “descopere”
matematica, trezindu-i interesul şi atenţia.
Vârsta preşcolarã reprezintã stadiul la care se înregistreazã ritmurile cele mai
pregnante în dezvoltarea intelectualã a copiilor privind înmagazinarea achizi ţiilor
fundamantale referitoare la calit ãţile şi operaţiile gândirii.
48
49
– standard (confecţionat);
– natural (din naturã).
jocuri didactice matematice fãrã material didactic (orale, ghicitori,
În funcţie de aportul lor formativ (pot fi clasificate ţinând cont de acea operaţie
a gândirii cãreia sarcina jocului i se adreseazã în mai mare mãsurã):
a) jocuri pentru dezvoltarea capacitãţii de analizã;
Exemplu:
“Jocul negaţiei” prin care se urmãreşte sã se nascã la preşcolari ideea
negaţiei logice şi acest lucru se poate realiza numai printr -o analizã amãnunţitã a
tuturor atributelor pe care le are o piesã oarecare din trusa de figuri geometrice.
“Completeazã şirul” în care copiii trebuie sã deducã regulile dupã care se
obţine un şir, analizând anterior termenii şirului.
b) jocuri pentru dezvoltarea capacitaţii de sintezã:
jocuri didactice matematice cu numere naturale;
(jocul “Cine ştie sã numere mai bine?” , “Care sunt vecinii
mei?”);
jocuri didactice matematice în care se efectueazã operaţii cu numere
(jocul: “Sã adaugãm-Sã scãdem”).
Exerciţiile de sintezã se introduc dupã efectuarea celor de analizã.
c) jocuri didactice pentru dezvoltarea capacitãţii de a efectua comparaţii ;
Exemplu:
compararea cantitativã a douã mulţimi (jocul “Multe-puţine”);
recunoaşterea egalitãţii/inegalitãţii a douã numere;
compararea şi ordonarea numerelor într-un şir crescãtor şi
descrescãtor (jocul “Ordonãm şi numãrãm”).
d) jocuri didactice pentru dezvoltarea capacitãţii de a efectua abstractizãri ş i
generalizãri;
Exemplu:
“Cine ştie rãspunde” cu sarcina de a compune numere, de a compune
exerciţii de adunare şi scãdere cu rezultat dat.
50
51
53
- prima regulã traduce sarcina didacticã într-o ac ţiune concretã, atractivã şi astfel
exerciţiul este transpus în joc;
-a doua regulã a jocului didactic are un rol organizatoric şi precizeazã când trebuie
sã înceapã sau sã se termine o anumitã ac ţiune a jocului, ordinea în care trebuie sã
intre în joc. Gradul de realizare al sarcinii didactice şi calitatea ei se constituie în
forma de evaluare.
55
57
Prin jocul didactic, copilui îşi angajeazã întreg potenţialul psihic, îşi dezvoltã
spiritul de cooperare, de echipã, îşi cultivã iniţiativa, voinţa, in ventivitatea,
flexibilitatea gândirii.
Jocul didactic este specific, ca formã de activitate, pentru vârstele mici, iar
forma dominantã de organizare a instruirii pentru vârstele mai mari o constituie
activitãţile pe bazã de exerciţiu cu material ce include elementele de joc.
Jocurile didactice sunt mijloace de evaluare, arãtând în ce mãsurã copiii şi -au
însuşit cunoştinţele necesare, priceperile, deprinderile, reprezentãrile, mijloc de a
realiza sarcinile în succesiunea datã de educatoare, de a se integra în ritmul cerut, de
a da rãspunsuri prompte şi concrete.
Jocul didactic este jocul prin care se realizeazã obiective şi sarcini de învãţare
folosind un conţinut accesibil, modalitãţi atractive de organizare şi desfãşurare,
precum şi materiale didactice interesante.
Prin specificul sãu, jocul didactic îmbinã funcţii şi sarcini de învãţare cu formã
plãcutã şi atractivã a jocului, cultivând interesul pentru studiu. Jocul contribuie la
realizarea sarcinilor formative ale p rocesului de învãţãmânt, în cadrul jocului, copilul
este solicitat pe toate planurile psihicului sãu: congnitiv, afectiv şi voliţional.
Importanţa jocului didactic constã în faptul cã el faciliteazã pregãtirea copiilor
preşcolari pentru introducerea lor în activitatea de învãţare. În cadrul jocului didactic,
copilul învaţã sã observe, sã compare, sã susţinã un dialog s.a.
Jocul didactic solicitã intelectul copiilor pentru a rezolva unele sarcini în mod
individual. Astfel, unele jocuri le cer sã deosebeascã obiectivele mari de cele mici, pe
cele lungi de cele scurte, sã compare lucrurile dupã diferite criterii (ce se potr iveşte),
sã facã clasificãri ale obiectivelor dupã anotimp sau ale animalelor dupã locul şi
modul în care trãiesc. Ei fac unele generalizãri folosindu-se dupã motto-urile cu
animale, cu fructe.
Jocul didactic contribuie la dezvoltarea spiritului de observare, la concentrarea
atenţiei şi la formarea unor deprinderi de muncã intelectualã.
58
59
CAPITOLUL IV
ASPECTE ALE VALORIFICÃRII JOCULUI DIDACTIC ÎN
DEZVOLTAREA PREŞCOLARULUI
( CERCETARE PERSONALÃ)
60
61
Figura 1. Histograma
Frecventa
14
12
10
Frecventa
6
0
insuficient suficient bine foarte bine
Perceptia proportiilor
insuficient
foarte bine
bine
suficient
63
Figura 3. Histograma
Frecventa
12
10
6
Frecventa
0
insuficient suficient bine foarte bine
64
insuficient
foarte bine
bine
suficient
65
Figura 5. Histograma
Frecventa
7
Frecventa
3
0
insuficient suficient bine foarte bine
insuficient
foarte bine
bine
suficient
66
Figura 7. Histograma
Frecventa
12
10
6
Frecventa
0
insuficient suficient bine foarte bine
67
insuficient
foarte bine
bine
suficient
68
Figura 9. Histograma
Frecventa
12
10
6
Frecventa
0
insuficient suficient bine foarte bine
insuficient
foarte bine
bine
suficient
69
4) Comportament inteligent
Material: o canã, patru vase de forme diferite (pahare), un vas cu apã;
Desfaşurare: toate aceste materiale sunt aşezate pe o mãsuţã. Se cere copilului sã
umple cana cu apã şi sã toarne câte o canã în cele patru vase. La final, copilul este
întrebat în care dintre cele patru vase este cantitatea cea mai mare de apã. Acest
experiment l-am desfãşurat individual.
Frecventa
16
14
12
10
8
Frecventa
0
insuficient suficient bine foarte bine
70
insuficient
foarte bine
bine
suficient
72
75
Sã alcãtuiascã propoziţii şi fraze scurte utilizând corect acordul dintre singular
şi plural;
Sã formeze singularul şi pluralul substantivelor rostite de educatoare.
77
78
Sã alcãtuiascã propoziţii corecte despre anotimpul iarna din punct de vedere
gramatical;
Sã identifice numãrul de silabe dintr-un cuvânt;
Sã gãseascã alte cuvinte care încep cu acelaşi sunet;
Sã mânuiascã materialele puse la dispoziţie.
Scopul:
- dezvoltarea unei vorbiri corecte, coerente şi expresive utilizând cuvinte şi
expresii din poveştile prezentate.
- verificarea însuşirii de cãtre copii a conţinutului unor poveşti, stimularea
expresivitãţii şi creativitãţii limbajului oral.
Sarcina didacticã:
- Recunoaşterea şi denumirea poveştilor şi a personajelor dupã ilustraţii;
- Reproducerea dialogurilor dintre personaje.
Regulile jocului – rãspunde copilul care este numit de educatoare. Se aruncã
cubul şi se va rãspunde la întrebãrile puse de educatoare despre povestea din imagine.
79
Scopul:
- Formarea capacitãţii de a mãsura greutatea unor obiecte utilizându -se unitãţi de
mãsurã nestandardizate;
- Dezvoltarea operaţiilor gândirii (analiza, sinteza, comparatia);
- Formarea unui comportament adecvat normelor de convieţuire socialã.
Sã mãsoare greutatea unor obiecte, utilizând balanţe improvizate şi cuburi în loc
de greutãţi;
Sã înregistreze pe hârtie mãsurãtorile efectuate, utilizând desene (linii, x-uri
etc.);
Sã f oloseascã în joc formele de politeţe;
Sã aprecieze valoarea unui obiect în funcţie de greutatea mãsuratã;
Sã alcãtuiascã propoziţii corecte din punct de vedere fonetic, lexical şi
gramatical.
Sarcina didacticã :
- Mãsurarea greutãii unor obiecte;
- Formularea unei propozitii;
- Exersarea unor deprinderi şi atitudini adecvate normelor de comportare civilizatã
în societate.
Regulile jocului – copiii vor mãsura greutatea unor obiecte, vor consemna
rezultatul mãsurãtorii în tabele; obiectele vor fi aşezate într -un raft cu o etichetã care
aratã greutatea stabilitã. “Cumpãrãtorii” intrã în magazine, folosesc formele de
politeţe, “vânzãtorul” va rãspunde politicos; cumpãrãtorul plãteşte contravaloarea
obiectului cu bani-jucãrie.
Scopul:
- Verificarea cunoştinţelor despre animale;
- Dezvoltarea capacitãţii de a formula întrebãri pe un subiect stabilit;
- Dezvoltarea gândirii logice şi a operaţiilor ei;
- Activizarea şi îmbunãtãţirea vocabularului.
Sarcina didacticã – alcãtuirea unor întrebãri orientate spre descoperirea unor
obiecte şi desene.
Regulile jocului – obiectul care trebuie descoperit este stabilit de educatoare
împreunã cu un copil pe care aceasta îl desemneazã ca fiind conducãtorul jocului.
Copiii din grupã pot pune un numãr nelimitat de întrebãri pentru a ghici rãspunsul.
Conducãtorul rãspunde doar prin “DA” dau “NU” întrebãrilor copiilor.
Scopul:
- Verificarea cunoştinţelor copiilor despre legumele şi fructele de toamnã;
- Consolidarea desprinderii de a alcãtui propoziţii despre legume şi fructe de
toamnã.
Sarcina didacticã:
- Asocierea cantitate-numãr-cifrã şi rezolvarea corectã a problemelor expuse de
educatoare;
- Precizarea unor fenomene şi acţiuni specifice anotimpului iarna.
Regulile jocului – grupa se va împãrţi în douã echipe, egale ca nivel.
Rãspunsurile sunt date de un copil desemnat conducãtor de fiecare echipã.
Scopul:
- Sesizarea relaţiei de antonime şi folosirea cuvintelor în contexte adecvate;
- Dezvoltarea capacitãţii de a ordona obiecte dupã un criteriu dat;
- Verificarea cunoştinţelor despre animale;
- Consolidarea deprinderii de a interpreta expresiv un cantec;
- Dezvoltarea capacitãţii de a reda prin desen personaje din poveşti.
Sarcina didacticã – gãsirea unor cuvinte – antonime; rezolvarea exerciţiilor –
joc; redarea prin desene/ limbaj plastic a unui personaj preferat.
Regulile jocului – alegerea copilului care va rãspunde se va face prin aruncarea
şi prinderea unui morcov de pluş; dupã rezolvarea sarcinilor, copiii primesc câte o
cheie, care ar trebui sã deschidã porţile apãrute în drumul spre casã; pentru
rãspunsurile corecte copiii sunt aplaudaţi sau recompensaţi cu steluţe.
82
Figura 1 – Histograma
Frecventa
16
14
12
10
8
Frecventa
0
insuficient suficient bine foarte bine
83
insuficient
foarte bine
bine
suficient
Figura 3 – Histograma
Frecventa
16
14
12
10
8
Frecventa
0
insuficient suficient bine foarte bine
84
Raportul formã-culoare
insuficient
foarte bine
bine
suficient
Figura 5 – Histograma
85
Frecventa
18
16
14
12
10
8 Frecventa
0
insuficient suficient bine foarte bine
insuficient
foarte bine
bine
suficient
86
Figura 7 – Histograma
Frecventa
20
18
16
14
12
10
Frecventa
8
0
insuficient suficient bine foarte bine
Copmportament inteligent
insuficient
foarte bine
bine
suficient
88
BIBLIOGRAFIE
1. Barbu, H., Popescu, Eugenia, Şerban, Filofteia (1993): Activitãţi de joc şi
recreativ-distractive, Ed. Didacticã şi Pedagogicã, Bucureşti;
2. Cerchit, I. (1997): Metode de învãţãmânt, E.D.P., Bucureşti;
3. Chateau, J., (1972): Copilul şi jocul, E.D.P., Bucureşti;
4. Claparede, Ed. (1975): Psihologia copilului şi pedagogie experimentalã,
E.D.P., Bucureşti;
5. Cristea, S. (1998): Dicţionar de termeni pedagogici, E.D.P., Bucureşti;
6. Debesse, M. (1981): Etapele educaţiei, E.D.P., Bucureşti;
7. Diaconu, M., Jinga, I. (coordonator) (2004): Pedagogie, Ed. ASE, Bucureşti;
8. Dima, Silvia (coordonator) (1997): Copilãria- fundament al personalitãţii,
Ed. Rev;
9. Elkonin, D.B. (1980): Psihologia copilului., E.D.P., Bucureşti ;
10. Golu, P., Zlate, M., Verza E. (1993): Psihologia copilului, învãţare şi
dezvoltare, Manual pentru clasa a IX a – şcoli normale, E.D.P., Bucureşti;
11. Gavra, Rodica (coordonator) (2008): Totul... pentru copil, Ed. Diana;
12. Ieftimie, Ghe. (1976): Jocurile lo gice în învãţãmântul preşcolar, E.D.P.,
Bucureşti;
13. Ionescu, M., Chris, V. (1992): Strategii de predare- învãţare, Ed. Ştiinţificã,
Bucureşti;
89
90
ANEXE
PROIECT DIDACTIC
91
DESFÃŞURAREA ACTIVITÃŢII
EVENIMENTELE OB. CONTINUT STIINTIFIC METODE MIJLOACE MODALITĂŢI DE
INSTRUIRII OP. DIDACTI- DIDACTI- EVALUARE
CE CE
1. MOMENT - aranjarea măsuţelor macheta observare asupra
ORGANIZATO- pregătirea şi distribuirea jetoane comportamentu-
RIC materialelor pe măsuţe cifre lui copiilor
flanelograf
2. CAPTAREA ŞI Se creează un cadru povestirea scrisoare observare asupra
ORIENTAREA afectiv emoţional, prin explicaţia comportamentu-
ATENŢIEI citirea scrisorii de la Moş lui copiilor
Crăciun- -Copii, eu am
primit un mesaj pentru voi
din partea lui Moş
Crăciun, vă rog să-l
ascultaţi cu multă atenţie!
,,Bună ziua copii, eu sunt
O1 Moş Crăciun şi am
pregătit multe daruri
pentru toţi co piii.
Îngeraşii mi-au spus că
voi sunteţi foarte harnici
şi cuminţi,
de aceea azi la povestirea
matematică vreau să ştiu
92
lipseşte de pe flanelograf?
Proba nr.3 jetoane
- Care sunt vecinii lui 4? exerciţiul cifre
-Care sunt vecinii lui 3? flanelograf
-Aranjaţi mulţimile în
coşuleţ în ordine
descrescătoare.
- Număraţi în ordine
descrescătoare
Proba nr.4.
– Voi suna din clopoţel iar
un reprezentant din
echipa clopoţeilor va bate
din palme de tot atâtea ori
de câte ori am sunat.
Proba nr.5
- Voi chema câte un copil
din fiecare grupă la tablă
pentru a compune şi
descompune numere în
limitele 1.5;
Câte un reprezentant din
fiecare echipă numără
bulinele câştigate de
fiecare echipă şi se
stabileşte echipa
câştigătoare
Voi face aprecieri privind
modul de desfăşurare a
jocului
Se aplaudă echipa
câştigătoare.
7.OBŢINEREA O6 Moş Crăciun vă face o fişe capacitatea
PERFORMANŢEI surpriză, v-a trimis nişte matematice copiilor de a
fişe matematice şi vă recepta sarcinile
propune să –l ajutaţi să le
rezolve. capacitatea
1),,Desenează pe fiecare copiilor de a
etichetă tot atâtea linii câte rezolva corect
elemente are fiecare sarcinile din fişa
mulţime!” de lucru
2),,Coloraţi în brad atâtea
globuri câte arată cifra!”
3) „Coloraţi prima săniuţă,
a treia săniuţă şi a cincea
săniuţă!”
fişă. stabilite
PROIECT DIDACTIC
DESFÃŞURAREA ACTIVITÃŢII
PROIECT DIDACTIC
Grupa: mare-pregatitoare
Tema: “Când, cum şi de ce se întâmplă?”
Subtema: “Parfumul primăverii”
Categoria activităţii: DLC (Domeniul limbă şi comunicare)
Mijloc de realizare: Joc didactic
Tema activitatii: “Cine ştie, răspunde!”
Tipul activitatii: Consolidarea cunoştinţelor
Scopul activitatii: Dezvoltarea unei exprimări orale corecte din punct de vedere
fonetic, lexical şi gramatical;
Obiective operationale:
O1 – Să formeze cuvinte pornind de la o silabă dată;
O2 – Să precizeze sunetul iniţial şi final al unui cuvânt dat;
O3 – Să specifice poziţia sunetelor într -un cuvânt dat;
O4 – Să despartă în silabe cuvântul dat specificând numărul
acestora;
O5 – Să alcătuiască propoziţii cu un cuvânt dat, în care acesta să se
afle la începutul, la mijlocul şi la sfârşitul propoziţiei;
O6 – Să dea exemple şi de alte cuvinte care încep cu acelaşi sunet;
O7 – Să reprezinte grafic propoziţii, cuvinte, silabe;
Strategia didactica:
99
100
DESFÃŞURAREA ACTIVITÃŢII
EVENIMENTUL OP. CONŢINUTUL ŞTIINŢIFIC STRATEGIA EVALUARE
DIDACTIC OB DIDACTICĂ (INSTRUMENTE
ŞI INDICATORI)
1.MOMENT Asigurarea condiţiilor optime frontal Deprinderea de a
ORGANIZATO- pentru realizarea activităţii. se pregăti pentru
RIC Aranjarea mobilierului. activitate, de a
Pregătirea materialului didactic. ocupa locul, de a
Intrarea organizată a copiilor în se linişti.
sala de grupă, aşezându-se fiecare
la măsuţe conform ecusonului
primit.
2.CAPTAREA Se prezintă copiilor un săculeţ frontal Gradul de interes
ATENŢIEI fermecat în care se regăsesc toate manifestat pentru
conversaţia
materialele necesare desfăşurării materialul
jocului (plicuri, jetoane cu silabe, imagini, prezentat.
cub, imagini, fişe individuale). jetoane, cub. Răspunsurile
copiilor.
3.ANUNŢAREA Se va realiza în mod direct, prin frontal Comportamentul
TEMEI ŞI A anunţarea temei şi a scopului copiilor.
OBIECTIVELOR conversaţia
activităţii, în termeni accesibili
explicaţia
preşcolarilor.
4.DIRIJAREA Preşcolarii sunt împarţiţi în individual, Gradul de
INVAŢARII două echipe. pe grupe, întelegere al
a )Explicarea Se explică regulile jocului. frontal. regulilor jocului
101
ANEXA 1
1. Spune cu ce sunet începe cuvântul din imaginea ta? ( avion)
2. Găseşte un cuvânt care începe cu sunetul ,, m”!
3. Cu ce sunet începe cuvântul ,, umbrelă”?
4. Care este ultimul sunet din cuvântul ,, linie”?
5. Din câte silabe este format cuvântul ,, primăvară”?
6. Formulează o propoziţie cu cuvântul ,, floare”!
7. Care sunt silabele din cuvântul ,, inimă”?
8. Desparte în silabe cuvântul ,, bicicletă”!
9. Bate din palme de tot atâtea ori câte silabe sunt în cuvântul ,, cântec”!
10. Scrie la tablă tot atâtea linii orizontale câte silabe sunt în cuvântul
,,bucurie”!
11. Din ce cuvinte este alcătuită propoziţi a: ,,Copiii cântă frumos”?
12. Arată câte cuvinte sunt în propoziţia: ,, Veveriţa mănâncă alune”,
ridicând tot atâtea degete!
13. Completează propoziţia următoare cu cuvântul potrivit: ,, Croitorul
….haine.”
14. Completează propoziţia următoare cu cuvântul dorit: „ Florile sunt ...!”
15. Corectează greşeala din propoziţia: „ Calul merg la galop.”
16. Găseşte două cuvinte care să înceapă cu sunetul ,, a”!
103
Nume:______________ ANEXA 2
Data: ______________
104
Reprezintă grafic propoziţia şi încercuieşte cifra care îţi arată câte cuvinte sunt:
105
Nume:______________ ANEXA 3
Data: ______________
106
Reprezintă grafic propoziţia şi încercuieşte cifra care îţi arată câte cuvinte sunt:
108
Reprezintă grafic propoziţia şi încercuieşte cifra care îţi arată câte cuvinte sunt:
109
DECLARAŢIE DE AUTENTICITATE
Data:
110
Semnãtura:
111