Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca

Centrul de Formare Continuă, Învăţământ la Distanţă şi Frecvenţă Redusă

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI

SPECIALIZAREA PSIHOPEDAGOGIE SPECIALĂ

Suport de curs

TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI,
COMUNICĂRII ŞI TEHNOLOGII DE ACCES

Asist. cercet. dr. Marian Pădure

marian.padure@ubbcluj.ro

Cluj-Napoca, 2018
I. Informaţii generale despre curs

1.1. Date de identificare a cursului

Date de contact ale titularului de curs: Date de identificare curs şi contact tutori:

Nume: Asist. cercet. dr. Marian Pădure
Birou: Birou 29, sediul Facultăţii de
Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, str.
Sindicatelor nr. 7
Telefon: 0264 590 559
Fax: 0264 590 559
E-mail: marian.padure@ubbcluj.ro
Consultaţii: miercuri 14 – 16
Numele cursului – Tehnologia Informaţiei,
Comunicării şi Tehnologii de Acces
Codul cursului – PLR 2202
Anul, Semestrul – anul 1, semestrul 2
Tipul cursului - obligatoriu
Tutor. Asist.univ.dr. Marian Padure
Pagina web a cursului
http://psihoped.psiedu.ubbcluj.ro

1.2. Descrierea cursului

Cursul şi activităţile de laborator sunt interdisciplinare, cuprinzând informaţii din domeniul
psihopedagogie speciale, tehnologiei informaţiei şi comunicării şi tehnologiei informaţionale.
Temele propuse abordează principalele teorii, produse şi tehnologii informaţionale şi de
acces, utilizate de persoanele care nu prezintă dizabilităţi, dar şi de către utilizatori cu diferite
tipuri de dizabilităţi.

1.3. Organizarea temelor in cadrul cursului

Cursul este structurat pe șapte module de învăţare: standardele de formatare şi editare a
textului ştiinţific; construcţia unei prezentării şi expunerea orală; realizarea de elemente
grafice; tehnologiile de acces în sprijinul persoanelor cu dizabilităţi; dificultăţi întâmpinate de
persoanele cu dizabilităţi neuromotorii şi modalităţi de sprijin; dificultăţi întâmpinate de
persoanele cu vedere slabă/cecitate şi modalităţi de sprijin; dificultăţi întâmpinate de
persoanele cu dizabilităţi auditive şi modalităţi de sprijin; dificultăţi întâmpinate de
persoanele cu dificultăţi de învăţare şi modalităţi de sprijin; softurile educaţionale în evaluarea
şi intervenţia psihopedagogică.

1.4. Competente dobândite

Competenţe profesionale
• Utilizarea şi adaptarea tehnologiilor de acces pe baza principiilor designului universal
în programele de învăţare şi reabilitare pentru copiii de vârstă antepreşcolară şi
şcolară, al elevului, studentului şi adultului cu nevoi speciale:
o Cunoaşterea principalelor tehnologii de acces, a produselor, serviciilor şi
resurselor care facilitează mediul de dezvoltare al copiilor mici, mediul de
învăţare ale elevilor cu diverse dizabilităţi; şi mediul de lucru ale adulţilor cu
nevoi speciale
o Cunoaşterea principiilor designului universal în vederea facilitării accesului
copiilor cu dizabilităţi la curriculum şi în activităţile educaţionale şi de viaţă
cotidiană. Facilitarea integrării pe piaţa de muncă al adultului cu nevoi speciale
o Colaborarea în evaluarea nevoilor persoanei cu dizabilităţi de utilizare a
tehnologiilor de acces;
Competenţe transversale
• Utilizarea platformelor de e-learning, a învăţării de tip blended learning şi a
bazelor de date internaţionale pentru dezvoltarea personală şi profesională.
1.5.Formatul şi tipul activităţilor implicate de curs
Parcurgerea modulelor care se regăsesc în cadrul cursului va presupune atât întâlniri
faţă în faţă, cât şi muncă individuală. Consultaţiile, la care prezenţa este facultativă, sunt
oferite de către titularul disciplinei sub forma unui ajutor pentru o mai bună înţelegere a
noţiunilor prezente în cadrul modulelor. Titularul va prezenta prin mijloace auditive şi vizuale
unele informaţii suplimentare care să vină în sprijinul întrebărilor pe care dumneavoastră le-
aţi putea adresa. De asemenea, titularul cursului va răspunde în cadrul activităţilor asistate
întrebărilor dumneavoastră directe, încercând oferirea unor explicaţii cât mai clare.
În ceea ce priveşte activitatea individuală, aceasta va depinde de fiecare student în
parte şi va trebui să se finalizeze cu parcurgerea materialelor bibliografice şi realizarea
lucrărilor practice. Timpul necesar fiecărei activităţi va fi monitorizat prin intermediul
calendarului disciplinei.
Având în vedere particularităţile învăţământului la distanţă, precum şi reglementările
UBB şi CFCID, activităţile în care vor fi implicaţi studenţii sunt următoarele:
- consultaţii – vor fi organizate două întâlniri de acest tip pe parcursul semestrului,
prezenţa la acestea nefiind obligatorie;
- realizarea unui proiect de semestru cu o temă şi un set de sarcini anunţate cu cel
puţin 30 de zile înaintea datei de depunere a acesteia.
- trei lucrări de evaluare care vor fi rezolvate şi, respectiv trimise tutorilor în
conformitate cu precizările din calendarul disciplinei.
- forumul de discuţii – acesta va fi monitorizat şi supervizat de titularul disciplinei.

1.6. Materiale bibliografice obligatorii

În suportul de curs, sunt precizate atât referinţele bibliografice obligatorii, cât şi cele
facultative. Sursele bibliografice au fost astfel stabilite încât să ofere posibilitatea adâncirii
nivelului de analiză şi, implicit, înţelegerea particularităţilor instruiri asistate de calculator:
Anca M. (2007), Aplicaţii software ale unei cercetării acţiune, în Anca M. (coord.), Dezvoltarea
competenţelor didactice şi de cercetare în ştiinţele naturii, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-
Napoca, pp. 96-103.
APA Citation Style - www.liu.edu/cwis/cwp/library/workshop/citapa.htm
Arion M. (2000), Persoanele cu deficienţe şi calculatorul, în Preda, V.,(2000), Orientări teoretico-
praxiologice în educaţia specială, Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, pp.
101-142.
Brodwin G..M., Star T., Cardoso E., (2004). Computer Assistive Technology for People who Have
Disabilities: Computer Adaptation and Modification, Journal of Rehabilitation; Jul-Sept. 2004, 70,
3; 28. Online la:
http://findarticles.com/p/articles/mi_m0825/is_3_70/ai_n6237489/print?tag=artBody;col1
CATA Centrul de Asistenţă în Domeniul Tehnologiilor de Acces pentru Persoane cu Deficienţe de
Vedere – www.cata.centre.ubbcluj.ro
Chelcea, S. (2007). Cum să redactăm o lucrare de diplomă, o teză de doctorat, un articol ştiinţific în
domeniul ştiinţelor socioumane (ediţia a IV-a, revăzută şi adăugită), Bucureşti, Editura
Comunicare.ro.
Collett, P. (2005). Cartea gesturilor. Cum putem citi gândurile oamenilor din acţiunile lor. Editura Trei,
Bucureşti.
Cook, A.M., Hussey, S.M. (2002). Assistive technologie. Principles and practice, ST.Louis, Mo.Moby.
EATT Equal Access to Technology Training - www.eatt.org/en/index.php
Kerscher, G. (2006). The Essential Role of Libraries Serving Persons Who Are Blind and Print
Disabled in The Information Age. în Computers Helping People with Special Needs, Springer,
Germany, pp. 100-105.
Miesenberger, K., Klaus, J., Zagler, W. and Karshmer, A. (Eds.)(2006). Computers Helping People with
Special Needs. 10th International Conference, ICCHP 2006, Linz, Austria, July 2006,
Proceedings. Spring Publishing Berlin – Germany.
 Miesenberger, K., Klaus, J., Zagler, W. and Karshmer, A. (Eds.)(2008). Computers Helping People with
Special Needs. 11th International Conference, ICCHP 2008, Linz, Austria, July 2008,
Proceedings. Spring Publishing Berlin – Germany.
Miesenberger, K., Klaus, J., Zagler, W. and Karshmer, A. (Eds.)(2010). Computers Helping People with
Special Needs – part 1 and part 2. 12th International Conference, ICCHP 2010, Vienna, Austria,
July 2010, Proceedings. Spring Publishing Berlin – Germany.
Miesenberger, K., Klaus, J., Zagler, W. and Karshmer, A. (Eds.)(2012). Computers Helping People with
Special Needs. 13th International Conference, ICCHP 2012, Linz, Austria, July 2012,
Proceedings. Spring Publishing Berlin – Germany.
Pah I. (2000), Rolul tehnologiilor informatice în educaţia specială, în Preda, V.,(2000), Orientări
teoretico-praxiologice în educaţia specială, Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, Cluj-
Napoca, pp. 142-148.
Pădure M. (2006), Implicaţii ale tehnologiilor informaţionale şi de acces în educaţia elevilor cu
deficienţe de vedere, în Anuarul Institutului de Pregătire Universitară, Universitatea „Babeş-
Bolyai” Cluj-Napoca, pp. 211-221.
Pădure M. (2007), Valenţe formative ale tehnologiilor de acces, în Educaţie şi Creativitate pentru o
societate bazată pe cunoaştere, Editura Universităţii Titu Maiorescu, Bucureşti, pp. 43-47.
Pădure, M. (2008). Daisy – cărţi digitale accesibile pentru persoanele cu deficienţe vizuale şi dificultăţi
de învăţare, în Buraga, S., Juvina, I. (editor), Interacţiune Om-Calculator, Editura Matrix Rom,
Bucureşti, pp. 65-68.
Pădure, M. (2010). Interacţiunea utilizatorului cu deficienţe de vedere cu tehnologiile de acces, în
Revista Română de Interacţiune Om-Calculator, Editura MatrixRom, 3(1), 2010, pp. 65-78.
Pease, A. (1997). LIMBAJUL TRUPULUI, Cum pot fi citite gândurile altora din gesturile lor. Editura
POLIMARK, Bucureşti.
Principiile Designului Universal - www.design.ncsu.edu
Rascanu, R. (2003). Psihologie si comunicare, Editia a II-a, revazuta si adaugita, Editura Universitatii
din Bucuresti.
Section 508 - www.section508.gov
Umberto E. (2000). Cum se face o teză de licenţă, Editura Pontica, Bucureşti.
Universal Design for Learning - www.cast.org
Web Accessibility Initiative (WAI) - www.w3.org/WAI/

Lucrările menţionate la bibliografia obligatorie se găsesc şi pot fi împrumutate de la

Biblioteca Facultăţii de Psihologie din cadrul Bibliotecii Centrale „Lucian Blaga”.

1.7. Materiale şi instrumente necesare pentru curs

Derularea activităţilor prevăzute necesită accesul studenţilor la următoarele resurse:
- videoproiector, laptop – pentru întâlnirile faţă în faţă
- calculator conectat la internet (pentru a putea accesa bazele de date si resursele
electronice suplimentare dar şi pentru a putea participa la secvenţele de formare
interactivă on line)
- imprimantă (pentru tipărirea materialelor suport, a temelor redactate, a studiilor de
caz)
- acces la resursele bibliografice (ex: abonament la Biblioteca Centrală „Lucian
Blaga”)
- acces la echipamente de fotocopiere

1.7. Calendar al cursului

Pe parcursul semestrului II, în care se studiază disciplina de faţă, sunt programate două
întâlniri faţă în faţă cu toţi studenţii; ele sunt destinate soluţionării, nemediate, a oricăror
nelămuriri de conţinut sau a celor privind sarcinile individuale.. Pentru a valorifica la maxim
timpul alocat celor două întâlniri studenţii sunt atenţionaţi asupra necesităţii suplimentării
lecturii din suportul de curs cu parcurgerea obligatorie a cel puţin a uneia dintre sursele
bibliografice de referinţă. Datele celor două întâlniri sunt precizate în calendarul sintetic al
disciplinei. În acelaşi calendar se regăsesc şi termenele la care trebuie realizate lucrările
practice aferente fiecărui modul precum şi data limită pentru depunerea proiectului de
semestru.

1.8. Politica de evaluare si notare

Evaluarea finală se va realiza pe baza unui examen scris, de tip grilă, desfăşurat în sesiunea de
la finele semestrului II. Nota finala se compune din:
- Tema 1:
o Analiza produsului de culegere bibliografică şi realizare a unui referat
ştiinţific după standarde de construcţie şi formatare clar definite;
o Analiza expunerii orale, sub formă de prezentare multimedia, a
materialului ştiinţific realizat la tema 1 – 30%
- Portofoliu
o Realizarea unui portofoliu al accesibilități instituționale – 20%
- Examenul final – 50%

1.9. Elemente de deontologie academică

Se vor avea în vedere următoarele detalii de natură organizatorică:
- Orice material elaborat de către studenţi pe parcursul activităţilor va face dovada
originalităţii.
- Orice tentativă de fraudă sau fraudă depistată va fi sancţionată prin acordarea notei
minime sau, în anumite condiţii, prin exmatriculare.
- Rezultatele finale vor fi puse la dispoziţia studenţilor prin afişaj electronic.
- Contestaţiile pot fi adresate în maxim 24 de ore de la afişarea rezultatelor iar
soluţionarea lor nu va depăşi 48 de ore de la momentul depunerii.

1.10. Studenţi cu dizabilităţi:

Titularul cursului si echipa de tutori îşi exprima disponibilitatea, în limita
constrângerilor tehnice si de timp, de a adapta conţinutul şi metodelor de transmitere a
informaţiilor precum şi modalităţile de evaluare (examen oral, examen on line etc.) în funcţie
de tipul dizabilităţii cursantului. Altfel spus, avem în vedere, ca o prioritate, facilitarea
accesului egal al tuturor cursanţilor la activităţile didactice si de evaluare.

1.11. Strategii de studiu recomandate:

Date fiind caracteristicile învăţământului la distanţă, se recomandă studenţilor o
planificare foarte riguroasă a secvenţelor de studiu individual, coroborată cu secvenţe de
dialog, mediate de reţeaua net, cu tutorii si respectiv titularul de disciplină. Lectura fiecărui
modul şi rezolvarea la timp a lucrărilor practice garantează nivele înalte de înţelegere a
conţinutului tematic şi totodată sporesc şansele promovării cu succes a acestei discipline.
 Modulul 1 – Formatarea textului ştiinţific
Obiective:
- familiarizarea cu principalul editor de texte
- cunoașterea standardelor de formatare general acceptate pentru lucrări de licență

Norme de tehnoredactare
Normele de aranjare a textului sunt stabilite în prealabil de edituri, universităţi sau
cadre didactice, dar trebuie respectate câteva standarde stabilite de APA (American
Psychology Association) şi acceptate în mare parte de comunitatea ştiinţifică.
În majoritatea cazurilor normele de aranjare în pagină a textului sunt următoarele:
- formatul pagini: A4 (21 cm x 29,7 cm)
- margine stânga: 3 cm
- marginile: 2 cm (sus, jos, dreapta)
- fontul: Times New Roman
- culoarea fontului: negru
- mărimea şi stilul fontului:
o titlu nivel 1: 14 puncte, centrat, îngroşat, cu majuscule
o titlu nivel 2: 14 puncte, îngroşat, aliniat la un TAB
o titlu nivel 3: 12 puncte, îngroşat, aliniat la un TAB
o text: 12 puncte, normal
o bibliografie: 10 puncte
o note de subsol: 10 puncte
- alinierea textului:
o titlu capitol: centrat
o titlu subcapitol: aliniat la stânga
o text: justify
o bibliografia: aliniat la stânga
Lucrarea trebuie să fie scrisă cu diacritice. Tabelele şi figurile se numerotează. Acestea
trebuie să aibă menţionată denumirea precisă, scurtă şi să fie indicată sursa bibliografică.
Titlul unui capitol şi subcapitelelor, trebuie să fie relevante pentru conţinut, formulate
clar şi concis. Poziţionarea în pagină a titlului de capitol se face de pe o pagină nouă. Numai
capitolul principal este început de pe o pagina nouă, nu şi sub capitolele. Nivelul de
clasificare al titlurilor să nu treacă de nivelul 5, exemplu: 1. ; 1.2. ; 1.2.3. ; 1.2.3.4. ; 1.2.3.4.5.
Prescurtările şi acronimele trebuie să fie explicate atunci când sunt folosite prima dată
în text (Exemplu: Tehnologii de acces (TA)). Nu sunt necesare explicaţii în cazul
prescurtărilor precum: <etc.>. Cuvintele şi frazele care trebuie scoase în evidenţă nu sunt
îngroşate, ci sunt înclinate (italic) sau subliniate (underline). Ghilimele cel mai des utilizate
sunt (“ ”) şi se folosesc pentru citatele din cadrul textului principal şi a notelor de subsol.
Ghilimele simple (‘ ’) se folosesc numai pentru citatele din interiorul altui citat sau pentru
termeni aparţinând unei terminologii noi.
Numerotarea paginilor se va face cu cifre arabe, poziţionate în partea de jos a pagini,
centrat (Times New Roman, 12 puncte) iar numărul pagini de titlu nu trebuie să fie vizibil.
Citarea surselor bibliografice pentru idei, citate, tabele şi figuri trebuie menţionate în
text, trebuie să respecte acelaşi standard în tot materialul şi trebuie să se regăsească în lista
bibliografică. Citarea în text a unui surse se face în forma:
o un singur autor: (<nume>, <an>) sau (<nume>, <an>, <pagina>)
 o doi autori: (<nume1> şi <nume2>, <an>) sau (<nume1> şi <nume2>, <an>,
<pagina>)
o trei autori: (<nume1>, <nume2>, <nume3>,<an>)
o mai mult de trei autori: (<nume1> et al.,<an>)
o acronomie instituţii: (<acronim>, <an>)
o capitol de carte: (<nume> <an>)
o referire la articol din presa: (<nume>, în presă)
o referinţe multiple: (<nume>, <an>; <nume>, <an>; <nume>, <an>)
o preluare indirectă (<nume>, <an> citat de <nume>, <an>)
o citat întreg (după <nume>, <număr pagină>, <an>)
o citare preluare figură (după <nume>, <număr pagină>, <an>)
Prima pagină trebuie să conţină următoarele informaţii (figura 1): numele instituţiei de
învăţământ superior, facultatea, secţia; tipul materialul; titlul materialului; gradul didactic,
numele şi prenumele coordonatorului ştiinţific (în cazul lucrărilor de licenţă, disertaţie),
numele şi prenumele autorului; anul de studiu (în cazul referatelor), localitatea şi anul.
Cuprinsul va conţine numele capitolelor, subcapitolelor şi subpunctelor, respectiv
bibliografia şi anexele, cu indicarea paginaţiei corespunzătoare din text. Opţional, cuprinsul
poate fi urmat de o listă a tabelelor, figurilor şi ilustraţiilor, indicându-se titlul şi de o pagină
în care sunt enumerate abreviaţiile utilizate în text.
Lucrarea trebuie structurat astfel: Introducere (motivaţia alegerii temei şi problematica
studiată), Cadrul teoretic (definiţii, teorii de la care a plecat cercetarea), Obiectivele şi
metodologia cercetării (obiective, ipoteze, metodologia utilizată în cercetare), Rezultatele
cercetării (rezultatele cercetării şi interpretarea lor), Concluzii şi implicaţii (concluzii asupra
cercetării şi implicaţiile acestora), Anexele (teste, chestionare sau alte materiale utilizate în
cadrul cercetare), Bibliografia.

Antet: 14 puncte Antet: 14 puncte, centrat, îngroşat, majuscule

Tipul materialului: 16 puncte
Titlul: 20 puncte
Autor, An de studiu: 16 puncte
Oraş, An: 14 puncte
Toate: majuscule, îngroşat, centrat.
Tipul materialului: 16 puncte, centrat, îngroşat, majuscule
Titlul: 20 puncte, centrat, îngroşat, majuscule
Coordonator ştinţific: 16 puncte, aliniat la stânga, majuscule
Grad didactic şi Numele: 16 puncte, îngroşat
Absolvent: 16 puncte, îngroşat, aliniat la dreapta, majuscule
Nume Absolvent: 16 puncte, centrat, îngroşat,
Oraş, An: 14 puncte, centrat, Îngroşat, majuscule
Bibliografia
a) Articol jurnal care începe cu pagina unu:

<nume>,<iniţiala prenumelui>(<anul>). <titlul articolului> în <titlul jurnalului>,

<numărul>(<volumul>), <paginile>.

Hudson, P. (1993). Using content enhancements to improve the performance of adolescents with
learning disabilities in content classes. Learning Disabilities Research and Practice, 8(2), 106-
126.
De la pagina la pagina
Volumul/Numărul

b) articol din jurnal care continuă paginaţia după fiecare număr:

<nume>,<iniţiala prenumelui>(<anul>). <titlul articolului>. <titlul jurnalului>, <numărul>,

<paginile>.

Astor, R. A., Meyer, H. A., & Pitner, R. O. (2001). Elementary and middle school students’
perceptions of safety: An examination of violence-prone school sub-contexts. The Elementary
School Journal, 101, 511-528.
Numărul
De la pagina la pagina

c) Articol dintr-un ziar/cotidian:

<nume>,<iniţiala prenumelui>(<anul, luna, ziua>). <titlul articolului>. <titlul ziarului>,

<pagina>.
Luna şi ziua apariţiei

Popescu, C. (2004, Decembrie 15). Educaţia la răscruce de vânturi: educaţia cu tichie de mărgăritare.
Tribuna Învăţământului , p. 3.

Pagina
Numele ziarului

d) Articol dintr-o Bază de Date:

<nume>,<iniţiala prenumelui>(<anul, luna>). <titlul articolului>. <titlul jurnalului>,

<numărul>, <pagina>. <data consultării>, <numele bazei de date>.

Mershon, D. H. (1998, Noiembrie-Decembrie). Star trek on the brain: Alien minds, human minds.
American Scientist, 86, 585. Preluat in Iulie 29, 1999, din Baza de date a Academiei ASAP.
Baza
Jurnalul Data de date
unde a apărut consultării
e) Carte:

<nume>,<iniţiala prenumelui>(<anul>). <titlul cărţii>. <oraşul>, <editura>.

Autor Anul publicării

Pred, V. (coordonator)(2007). Elemente de Psihopedagogie Specială. Cluj-Napoca: Editura EIKON.

Editura Titlu Oraşul

f) Capitol de carte:

<nume>,<iniţiala prenumelui>(<anul>). <titlul capitolului>. În <numele, iniţiala

prenumelui>(coordonator), <titlul cărţii> (<paginile între care se întinde capitolul>).
<oraşul>, <editura>.
Anul publicării Titlul Capitol
Roşan, M.A. (2007). Consecinţe ale expunerii la violenţă în copilăria mică asupra dezvoltării
neurobiologice. În Preda, V. (Coordonator), Elemente de psihopedagogie Specială (pp. 69-92).
Cluj-Napoca, Editura EIKON.

Titlul Oraşul
Pagina de început şi Editura Editor
Autor cărţi
pagina de sfârşit a Carte
capitol capitolului

g) Website:

<nume>,<iniţiala prenumelui>(<anul>). <titlul articolului>. <data consultării>, <numele web

site-ului>, Adresa Web: <adresa de forma http:…>.

Wood, L., şi Johnson, S.C. (2000). An overview. Children and violence. A KIDS COUNT in Virginia
Special Report [Online]. Disponibil: www.vakids.org/violence%20report.htm

Adresa web
Numele site-ului
Autor

După cum ştiinţa este într-o continuă modelare, la fel se poate spune şi despre stilurile de
formatare a textelor, care sunt din ceea ce în ce mai diverse. Totul se bazează pe imaginea „de bine”
pe care o pot crea textele „bine aşezate”.
Stilurile de mai sus nu reflectă în totalitate standardele APA (www.apa.org) ci doar o parte
dintre acestea modelate în spaţiul european. Formatul paginii utilizat în standardele APA este Letter
(21,59 cm X 27,94 cm); dimensiunea marginilor, spaţierea rândurilor, tipului fontului folosit sunt
identice. Textul însă suportă modificări; mărimea fontului de 12 puncte pentru text este valabilă şi
pentru titlul materialului, instituţia şi numele autorului, cât şi pentru titlurile din material; textul şi
titlurile nu sunt îngroşate ci doar subliniate sau înclininate; alinierea se face la stânga. Numerotarea
paginilor se face în partea dreaptă sus. Fiecare pagină are inclus în header, deasupra numărului de
pagină, o variantă scurtă a titlului întregului material. Forma de includere a bibliografiei nu suportă
mari modificări de la o editura la alta, aceasta este numerotată şi sortată în ordine alfabetică, iar în text
referinţele bibliografice nu mai indică autorul ci poziţia numerică din lista bibliografică (exemplu: în
text <[1]>, în lista bibliografică <1. Smith, A. (1999)...>). Adnotarea bibliografiei în ordine numerică
nu ţine cont de o sortare alfabetică ci de poziţia în text a citării bibliografice.
Tutorialul Word poate fi consultat pe
platformă.
 Modulul 2 – Grafice în cercetarea de bază

Obiective:
- familiarizarea cu principalul program de calcul tabelar
- cunoașterea standardelor minime de introducere a datelor unei cercetării
- familiarizarea cu comenzile de formatare a unui grafic

1. Deschidere Microsoft EXCEL

Există mai multe modaliăţi de deschidere a aplicaţiei MICROSOFT EXCEL :

Fişierul de lucru pentru Excel este denumit registru (workbook, în limba engleză).
Rolul unui registru este de a permite stocarea şi prelucrarea datelor. Un registru este format
din una sau mai multe foi de lucru.
O foaie de lucru (worksheet sau spreadsheet, în limba engleză) este documentul
elementar utilizat în Excel pentru stocare şi prelucrarea datelor. Într-o foaie de lucru se pot
introduce şi modifica date, se pot realiza calcule şi analize asupra acestora, se pot insera
grafice construite pe baza datelor şi imagini.
Datele aflate într-o foaie de lucru sunt organizate asemănător cu un tabel, în linii
(rows, în limba engleză) şi coloane (columns, în limba engleză). Intersecţia unei linii cu o
coloană determină o zonă dreptunghiulară denumită celulă (cell, în limba engleză). O celulă
este cel mai mic spaţiu de editare (introducere şi modificare date) în Excel. Nu se poate scrie
nimic în afara unei celule. O celulă poate conţine valori alfanumerice (text), numere, date
calendaristice. În celule pot fi scrise formule de calcul având ca operatori (parametri) valori
din alte celule, valoare afişată fiind rezultatul evaluării formulei. Lucrul cu formule este unul
dintre cele mai puternice facilităţi ale programelor de calcul tabelar, aşa cum este şi Excel.

2. Bara cu meniuri şi barele de formatare

Bara de meniuri conţine principalele grupe de opţiuni puse la dispoziţie de Excel

utilizatorului. Bara de meniuri Excel îndeplineşte aceiaşi funcţionalitate ca în toate aplicaţiile
Windows. Ea conţine opţiuni, care dispun la rândul lor de subopţiuni. Prin acţionarea unei
subopţiuni, aplicaţia va îndeplini o funcţionalitate anume. Sub Excel 2000, meniurile sunt
auto-configurabile. Când deschidem prima oară aplicaţia Excel, meniurile vor afişa numai
comenzile de bază.
Bara de unelte (toolbar, sau bara de utilitare) este un instrument întâlnit şi în alte
aplicaţii Windows. Chiar aplicaţia My Computer are o asemenea bară. În esenţă, o bară de
unelte conţine butoane care, prin acţionarea cu mouseul, îndeplinesc o funcţie pentru care au
fost destinate. Funcţiile îndeplinite de butoane se regăsesc, în general, între opţiunile sau
subopţiunile disponibile în meniuri. Principalul avantaj al utilizării butoanelor de pe o
asemenea bară de unelte este accesul rapid. În plus, funcţionalitatea butonului poate cuprinde
mai multe opţiuni sau subopţiuni succesive, des folosite, a căror îndeplinire prin utilizarea
meniurilor ar dura mai mult.
Activarea unui buton se face printr-un clic cu mouse-ul desupra imaginii acestuia. În
momentul apăsării mouseului, imaginea butonului de pe bara de unelte se schimbă, dând
utilizatorului senzaţia de apăsat. În funcţie de ceea ce face butonul respectiv, la relaxarea
butonului mouse-ului, butonul de pe bara de unelte poate "reveni" (poziţie "ridicat" -
comportament de tip buton propriu-zis, îşi execută funcţia o singură dată, la apăsare), sau
poate rămâne "apăsat" (comportament de tip comutator, activează o opţiune de lucru cât
timp este apăsat, şi altfel o dezactivează). în oricare din situaţii, însă, după relaxarea
butonului mouse-ului, se execută funcţia specifică butonului de pe bara de unelte.

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22

1. Crează un document nou

2. Deschidere document deja existent
3. Salvează documentul curent
4. Trimite fişierul curent prin intermediul poştei electronice
5. Tipăreşte documentul la imprimantă
6. Previzualizare document
7. Verificare ortografiei din foaia de calcul
8. Taie text, numere, formule din foaia de calcul şi le copiază în CLIPBOARD
9. Copiează text, numere, formule în CLIPBOARD
10. Lipire – Transmiterea conţinutului CLIPBOARD-ului înapoi în foia de calcul
11. Aplicare format – Memorează formatul celulelor selectate şi le aplică unei noi selecţii
de celule
12. Anulează ultima acţiune
13. Repetă ultima acţiune
14. Crează legătură
15. Sumare automată – Adună numerele dintr-un anumit domeniu preselectat sau care se
va selecta
16. Scriere funcţie – oferă asistenţă în procesul de scriere al unei funcţii, apoi o depune în
celulă
17. Sortare ascendentă
18. Sortare descendentă
19. Plasare diagrame – permite plasarea unei diagrame, apoi oferă asistenţă în procesul de
selectare a opţiunilor şi crează o diagramă pe baza datelor selectate
20. Activarea barei de desenare
21. Control al măririi – măreşte sau micşorează scara de afişare a foii de calcul
22. Ajutor Microsoft Excel.

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19

1. Tipul fontului
2. Dimensiunea caracaterului
3. Îngroşare
4. Înlinare
5. Subliniere
6. Aliniere la stânga
7. Aliniere la mijloc
8. Aliniere la dreapta
9. Îmbinare celule şi centrare
10. Stabilirea implicită
11. Formatare procent
12. Inserare virgulă pentru despărţirea zecimalelor de la cifre
13. Creşte numărul zecimalelor
 14. Scade numpărul zecimalelor
15. Creşte alinierea
16. Scade alinierea
17. Borduri/Margini
18. Colorarea fundalului
19. Colorarea caracterului

4. Introducerea de date

În momentul în care se introduc date în celula curentă, acţiunea se încheie prin

apăsarea unei taste sau combinaţii de taste, în funcţie de acţiunile următoare, astfel:
- ENTER – cursorul se va muta pe celula de desupt;
- SHIFT+ENTER – cursorul se va muta pe celula de deasupra (în cazul în care nu
există o celulă deasupra, în cazul liniei 1, selectarea rămâne pe celula care a fost
editată) ;
- TAB – cursorul se va muta pe celula din dreapta;
- SHIFT+TAB – cursorul se va muta pe celula dn stânga (în situaţia în care nu există o
celulă la stînga, în cazul coloanei A, selecţia rămâne pe celula care s-a editat).

4.1. Tipuri de date

În continuare vom discuta despre fereastra Format Cells/Number care este deosebit
de utilă în Excel. Prin intermediul ei veţi atribui datelor din celule informaţii de tip: formate
numerice specifice, formate de dată calendaristică, alte formate numerice personalizate. O
serie de modificări realizate în cadrul acestei ferestre pot duce inclusiv la schimbarea tipului
datei conţinute în celulă, operaţiuni cu repercusiuni majore asupra manipulării ei de către
Excel.
În fereastra Format Cells/Number există o listă denumită Category. Prin intermediul
acestei liste veţi încadra conţinutul celulei (celulelor) selectate într-o categorie de date
specifică. În funcţie de categoria aleasă în lista Category, partea dreaptă a ferestrei se va
schimba corespunzător, punând la dispoziţie următoarele elemente:
- Modul în care va arăta conţinutul celulei, după ce va primi formatul ales (Sample -
eşantion în limba engleză);
- Opţiuni de format specifice categoriei alese din listă;
- O scurtă descriere a formatului ales din lista Category.
În cele ce urmează vom detalia o parte din din tipurile de formatare a informaţiilor din
celule (prezentare sintetică) :
- General – informaţia alfanumerică introdusă este neformatată
- Number – formatarea numerelor cu zecimală şi despărţirea în funcţie de ordin
- Currency – stabilirea valorii monetare
- Date – modalităţi de afişare a datei
- Time – tipuri de afişare a orei
- Text – celula este formatată pentru date de tip text
Ca opţiuni de formatare disponibile pentru numere există:
- Numărul de cifre zecimale, configurabil prin caseta de tip spin-box denumită Decimal
Places. În mod implicit este 2; acesta este numărul de zecimale stabilit prin
configurarea cu caracter regional, dar poate fi modificat din interiorul mediului Excel.
Valorile posibile pentru numărul de zecimale sunt numere întregi cuprinse între 0 şi 30
inclusiv.
 - Dacă se foloseşte sau nu separator pentru grupele de mii, selectabil prin caseta de tip
Check box Use 1000 separator.
Modul în care vor fi afişate numerele negative: de exemplu, afişarea numerele negative cu
semnul minus în faţă sau numerele negative în roşu
De reţinut că această opţiune este disponibilă doar pentru date de tip text. Pentru date
de alt tip decât text nu se poate forţa ruperea informaţiei pe mai multe rânduri. Trebuie ca
celula în care este înscrisă informaţia să fie suficient de lată. În cazul informaţiilor de tip
numere se utilizează doar variantele a) şi c).
Dacă introducem în celule date de tip iar ele depăşesc lăţimea celulei, în celula
respectivă vor apărea semnele “###### “. Pentru a evita astfel de erori utilizaţi variantele a) şi
b) expuse mai sus.
În categoria formatarea celulelor mai pot fi incluse şi opţiunile de a) evidenţierea unei-
unor celule şi/sau coloane şi b) formatarea textului din celule sau coloane. Formatarea textului
şi evidenţierea celulelor şi/sau coloanelor se poate efectua prin utilizarea opţiunii de colorare
şi formatare a textului care sunt aproximativ indentice ca în Word şi Power Point. Pe lângă
utilizarea scurtăturilor din bara de standard şi bara de formatare, mai există şi varianta
formatării celulelor din fereastra FORMAT CELLS > FONT şi PATTERNS.

5. Opţiunea AUTOFILL

Excel permite copierea celulelor şi/sau coloanelor mai flexibil decât prin folosirea
opţiunii de copiere şi lipire. Acelaş lucru se poate realiza mai uşor şi în cazul listelor ordonate.
Prezentăm în continuare două exemple.
Pentru realizarea operaţiunilor anterior menţionate se poziţionează cursorul mouse-
ului în partea dreaptă jos a domeniului selectat (Exemplul A de mai jos – domeniul selectat
este cel de la A1 la A5), prin apăsarea continuă a butonului stâng al mouse-ului se trage, iar
după eliberare lista va fi completată automat (se poate observa în figura b)). În figura c)
cursorul mouse-ului a fost orientat tot în dreapta jos a celulei pe care dorim să o copiem
(celula selectată este B3 şi dorim să o copiem în celula C3) şi prin apăsarea continuă a
butonului stâng al mouse-ului se trage, iar după eliberarea butonului celula-celulele/coloana-
coloanele sunt copiate înspre zona indicată (efectul poate fi observat în figura d)).

7. Inserarea unui comentariu

Excel permite inserarea unui comentariu asociat unei celule. Acesta este pur-şi-simplu
o notiţă, care se "leagă" de celulă (nu de conţinutul acesteia!) şi care poate conţine un text
explicativ sau ajutător referitor la celula în cauză.
Inserarea unui comentariu se poate face în două moduri:
a) din meniul INSERT > COMMENT
b) efectuând clic dreapta pe celula căruia dorim să îi inserăm un comentariu.

Observaţi semnul roşu din dreapta sus. Acel semn indică faptul că celula respectivă
are ataşat un comentariu. El va fi vizibil şi după încheierea editării comentariului. Cometariul
este însoţit de numele utilizatorului care inserează comentariul. Pentru vizualizarea
comentariului cursorului mouse-ului trebuie să fie poziţonat deasupra celulei care ataşat un
comentariu. Ştergerea sau editarea comentariului se poate realiza prin utilizrea opţiunilor Edit
Comment şi Delete Comment, care sunt active în momentul în care se excută clic dreapta pe
celula care are un comentariu ataşat.
8. Foile de calcul

Pentru schimbarea etichete foilor de lucru (partea inferioară a zonei de lucru), se

efectuează un dublu clic pe numele foii de lucru « Sheet1 ». Textul reprezentând numele foii
de calcul este afişat în mod video invers (alb pe fond negru), iar forma cursorului se schimbă
în cea specifică introducerii de text. De fapt, trecerea textului de nume în mod video invers
indică faptul că acesta este selectat, putând fi imediat înlocuit prin scrierea altui text peste el.
Pentru a încheia editarea numelui se apasă tasta Enter. După încheierea editării,
cursorul revine la forma obişnuită.
În acelaşi scop poate fi utilizat şi meniul contextual: se execută clic cu butonul drept al
mouse-ului pe denumirea foii de calcul şi din meniul afişat se selectează opţiunea Rename.

Atenţie : după ce aţi dat dublu clic peste eticheta unei foi de calcul, şi înainte de a apăsa tasta
Enter comportamentul etichetei foii de calcul este identic cu al unei casete pentru editare text.
Se pot introduce sau şterge caractere. Deplasarea se poate face, folosind tastele săgeţi
stânga/dreapta.

9 . Diagrame

O diagramă este o reprezentare grafică a datelor dintr-o foaie de lucru. Diagramele

sunt rezultatul convertirii datelor din rândurile şi coloanele foii de lucru, într-o formă grafică
uşor de „citit”, pe baza cărei se pot face interpretări, eventuale prognoze etc.
Excel oferă 14 tipuri de diagrame. Fiecare tip de diagramă are predefinite o serie de
formate (sau subtipuri), din care utilizatorul îşi poate alege unul care se potriveşte mai bine
scopurilor sale.
Pentru crearea unei diagrame, trebuie, în primul rând, selectată informaţia pentru care
doreşte a fi reprezentată sub formă grafică. Cea mai simplă metodă pentru crearea rapidă a
unei diagrame este folosirea butonului ChartWizard aflat în bara de formatare Standard.
Totodată se poate acţiona şi din meniul INSERT > CHART. Opţiunea ChartWizard vă
ghidează în procesul de alegere a diferitelor opţiuni necesare pentru crearea diagramei.

9.1. Crearea unei diagrame

Crearea unei diagrame se face în 4 etape, în fiecare afişând câte o casetă de dialog.
a) oferă posibilitatea de alegere a tipului diagramei dintre cele 14 posibile, plus diagrama
combinată. Selectarea etichetei Custom Types va conduce la alegerea unui tip creat
de utilizator.
b) ne permite să selectăm / schimbăm celulele care conţin datele dorite.

De asemenea, acestă etapă, permite selectarea rândurilor şi coloanelor care vor fi

folosite pentru seriile de date şi categoriile care furnizează etichete pentru acestea. Oferă
previzualizare de probă a diagramei. Aici puteţi schimba modul în care sunt trasate datele în
diagramă.

c) permite să adăugaţi o legendă şi titluri pentru diagramă şi pentru diferitele axe ale
acesteia, ca şi introducerea de grid-uri, legende, etc.
a. Fereastra TITLES – permite definirea titlului diagramei, definirea axei X şi Y,
b. Fereastra AXES – permite ascunderea sau afişarea valorilor axelor X şi Y
c. Fereastra Gridlines – permite afişarea liniilor în zona ariiei de desfăşurare a
categoriilor axei X şi valorilor axei Y
 d. Fereastra Legend – permite setarea locului în care este afişată legenda aferentă
diagramei
e. Fereastra Data Labels – permite setarea afişării sau ascunderii valorilor pentru
fiecare categorie
f. Fereastra Data Table – permite afişarea sau ascunderea sub grafică a unui
tabel sintetic cu valorile şi categoriile din diagramă.

d) permite salvarea diagramei în cadrul foii de calcul. Atunci când aţi terminat
introducerea opţiunilor, acţionaţi butonul Finish, pentru închiderea casetei pentru
dialog ChartWizard şi pentru afişarea diagramei.

Observaţi că diagrama fixată pe care tocmai aţi creat-o este încadrată într-un chenar
prevăzut cu mici pătrate de culoare neagră (mânere). În acest mod diagrama este selectată şi
permite să fie redimensionată precum o imagine. Atenţie la redimensionare deoarece se vor
modifica şi mărimea caracterelor din diagramă.
Părţile diagramei care reprezintă datele în foaia de lucru poartă numele de marcheri
pentru date. Aceşti pot fi în formă de punct, linie, suprafaţă, bară, coloană, sector de cerc sau
alt simbol, în funcţie de tipul de diagramă ales.
Fiecare marcher de date dintr-o diagramă reprezintă o valoare dintr-o celulă a foii de
lucru, mărimea acestuia fiind proporţională cu valoarea sau poziţia fiind funcţie de valoare.
Un grup de valori corelate, aflate într-un rând sau o coloană a foii de lucru este numit
o serie de date. Seriile de date sunt trasate, de obicei, de-a lungul axei verticale (Y) a valorilor.
Elementele unei diagrame care aparţin aceleaşi serii de date sunt trasate cu aceeaşi culoare,
acelaşi model sau acelaşi simbol. Numele seriilor de date sunt etichete asociate datelor din
foaia de lucru şi sunt plasate în prima celulă a domeniilor care reprezintă seriile. Aceste nume
sunt folosite în legenda diagramei.
Într-o diagramă, seriile de date sunt grupate pe categorii, care sunt, de obicei, afişate
de-a lungul axei orizontale (X). Numele categoriilor de date sunt etichete asociate datelor din
foaia de lucru şi sunt plasate în prima celulă a domeniilor care reprezintă categoriile.
Seriile de date sunt mai uşor identificate dacă adăugăm diagramei o legendă. Aceasta
este o casetă, care conţine pentru fiecare serie de date o mostră de culoare/model/simbol
însoţită de numele seriei.
După ce a fost creată o diagramă, se poate interveni asupra ei pentru elimarea
elementelor grafice care nu sunt utile (în cazul în care dorim să importăm diagrama într-un
document WORD sau prezentare Power Point). Dacă dorim să ştergem o diagramă, mai întâi
o selectăm iar apoi apăsam tasta DELETE sau acţionăm butonul drept al mouse-ului, va
apărea meniul contextul şi vom alege opţiunea CLEAR. Atenţie cât selectaţi elemente din
diagramă. Diagrama permite o selecţie pentru întreaga diagramă dar şi pentru fiecare element
în parte. Exemplu:

9.2. Tipuri de diagrame

a) Area
Ilustrează importanţa relativă a valorilor într-o perioadă de timp. Ea subliniază mai
degrabă mărimea schimbării decât momentul şi rata schimbării.

b) Bar
Prezintă valori individuale, la un anumit moment de timp, sau ilustrează comparaţii
între elemente. Subtipurile stivuit şi stivuit la 100 % ale acestui tip de diagramă arată
corelarea dintre părţi şi întreg. Diagrama pune accentul pe compararea valorilor şi nu pe
evidenţierea timpului.

c) Column
Indică variaţia pe o perioadă de timp sau ilustrează comparaţii între elemente. Aceeaşi
observaţie în privinţa subtipurilor cu diagrama Bar.

d) Line
Arată tendinţe sau schimbări ale datelor în timp, la intervale egale. Evidenţiază
scurgerea timpului şi data schimbării, spre deosebire de o diagramă Area, care evidenţiază
mărimea modificării. Dacă se doreşte ilustrarea tendinţelor sau schimbărilor petrecute la
intervale inegale, este mai adecvată o diagramă XY (scatter).

e) Pie
Arată legătura sau proporţiile părţilor faţă de întreg. Este utilă pentru a evidenţia un
element semnificativ. Ea conţine întotdeauna o singură serie de date. Dacă aveţi mai multe,
numai una va fi afişată.

f) Doughnut
Este asemănătoare cu plăcintă. Diferenţa constă din faptul că putem reprezenta mai
multe serii de date.

g) Radar
Indică modificări sau frecvenţe ale seriilor de date raportate la un punct central şi una
faţă de alta. Fiecare categorie are propria axă a valorilor care radiază de la punctul central.
Liniile conectează marcherii de date aparţinând aceleiaşi serii.

h) XY (scatter)
Ilustrează legăturile sau gradul de interdependenţă dintre valorile numerice din mai
multe serii de date sau trasează 2 grupe de numere ca o serie decordonate xy. Evidenţiază date
culese la intervale inegale sau grupate. Utilizată pentru reprezentarea datelor ştiinţifice.

i) Surface
Arată ca o peliculă elastică întinsă pe o diagramă 3-D pe coloane. Este utilă pentru
găsirea celor mai bune combinaţii între două mulţimi de date. Această diagramă poate să arate
corelaţii între mari cantităţi de date, care, altfel, ar fi dificil de observat. Asemănător unei hărţi
topografice, culorile sau modelele indică zone care au aceeaşi valoare. Culoarea nu marchează
seriile de date.

Alte tipuri :
 - Area 3-D: Evidenţiază suma valorilor trasate şi separă seriile de date în rânduri
distincte pentru a arăta diferenţele între seriile de date.
- Bar 3-D : Pune în evidenţă valorile elementelor individuale la un anumit moment de
timp sau desenează comparaţii între elemente. Subtipurile stivuit şi stivuit 100 %
indică interdependenţă părţilor cu întregul.
- Column 3-D : Oferă două variante de diagramă: simplă şi în perspectivă. Acest tip de
diagrame permite compararea datelor dintr-o serie şi vizualizarea datelor pe categorii.
- Line 3-D: Afişează datele dintr-o diagramă linie ca benzi 3-D.

9.3. Formatarea unei diagrame

Pentru a schimba culorile cu care sunt marcate valorile, fundalul, mărimea şi culorea
fontului, ascunderea sau afişarea şi schimbarea liniilor de margine utilizăm următoarele
opţiuni, ce pot fi activate în momentul în care efectuăm clic dreapta în zona corespunzătoare:
- FORMAT CHART AREA pentru întreaga diagramă
- FORMAT PLOT AREA pentru formatarea graficului
- FORMAT LEGEND pentru formatarea legendei.

Tutorialul Excel integral poate fi consultat

pe platformă.
 Modulul 3 - Power Point – cum îmi construiesc o prezentare
Obiective:
- familiarizarea cu principalul program pentru crearea prezentărilor multimedia
- cunoașterea standardelor minime de aranjare șl formatare a unei prezentări
- familiarizarea cu standardele de creare a unei prezentări accesibile

Power Point (PPT) este o componentă a pachetului OFFICE produs de compania

Microsoft. Prezentările în Power Point reprezintă modalitatea cea mai des întâlnită de a
îmbina elemente grafice cu text, pentru a fi transpuse cu uşurinţă în cadrul unei comunicări
publice sau ştiinţifice. Astfel de prezentări pot să conţină puncte de vedere, teorii, proiecte de
cercetare, structurate într-o formă atractivă şi prescurtată.
Este recomandat ca la diverse activităţi şi manifestări cu caracter instructiv-educativ,
ştiinţific, comercial sau organizatoric să fie prezentate informaţii cu ajutorul tehnicilor
moderne. Prezentările Power Point au fost percepute ca fiind un mijloc de a-i facilita
individului o exprimare mai clară a ideilor sale, a punctelor sale de vedere în faţa unui auditor,
captându-i atenţia şi interesul pentru informaţia din prezentare, dar pe parcursul evoluţiei
informaţionale a căpătat altă conotaţie, nu chiar pozitivă.
Unul dintre creatorii programului Power Point, Robert Gaskins, răspunzând unor
întrebări-acuzaţii conform cărora PPT ar transformat oamenii în prezentatori nu tocmai buni, a
replicat (după Apetrei, 2007) : “Dacă nu pot să facă o treabă bună cu PPT, înseamnă că nu vor
reuşi nici utilizând un alt instrument.”.
Un studiu realizat pe 688 de subiecţi arată că cele mai mari greşeli în utilizarea PPT
sunt (după Apetrei, 2007):
o faptul că vorbitorul citeşte de pe slide-uri - 62%;
o textul este prea mic, aproape ilizibil - 46,9%;
o slide-urile sunt greu de citit din cauza culorilor folosite - 42,6%;
o folosirea de fraze întregi în loc de liste marcate -39,1%;
o animaţii ale textului sau ale elementelor grafice - 24,8%;
o diagrame sau grafice mult prea complexe - 22,2%.
Să le analizăm pe rând (Apetrei, 2007):
Power Point-ul reprezintă un instrument de punere în valoare a prezentatorului şi acest
lucru a fost dovedit în timp. Cel care citeşte de pe slide-uri nu îşi aduce propria sa valoare în
cadrul prezentării, nu arată cu nimic că are o contribuţie utilă pentru ceilalţi. Folosirea
prezentărilor de tip PPT în cadrul unor comunicării presupune să fii bine pregătit, slide-urile
îţi oferă posibilitatea să îţi stabileşti nişte repere, câteva puncte de sprijin de care ai nevoie în
timpul prezentării. Slide-urile îţi oferă posibilitea să completezi logic şi/sau emoţional ideile
pe care le expui.
Utilizarea textelor cu caractere mici, ilizibile, frazele lungi şi arborescente, pot
diminua considerabil prezentării. Este recomandabil ca ideile să fie prezentate pe puncte, clar
exprimate, prin cuvinte simple şi formulări uşor de urmărit. De exemplu, ce rost ar avea să
scriem într-un slide clasificarea deficienţelor mintale şi la fiecare categorie să expunem
caracteristicile psihologice, cânt putem prezenta o variantă mult mai eficientă:
Titlu: Clasificarea deficienţelor mintale:
1) Deficienţă mintală profundă,
2) Deficienţă mintală severă,
3) Deficienţă mintală moderată,
4) Deficienţă mintală uşoară
 5) Intelect de limită
şi restul informaţiilor să fie expuse verbal, de prezentator, care are astfel avantajul de a fi
urmărit de audienţă.
Încărcarea slide-urilor cu text, nu face altceva decât să abată atenţia audienţei de la cel
care vorbeşte, plictisindu-i şi astfel arătând o lipsă de respect. Dar citirea textului de pe slide-
uri (ceea ce fiecare din sală are posibilitatea să facă singur), dovedeşte lipsa de implicare şi de
interes pentru audienţă.
Contrastele greşit alese (precum galben pe alb sau gri pe negru) doar de dragul de a ne
satisface o preferinţă personală, imaginile neclare, nuanţele de pastel folosite “ca să nu fie
strident” şi alte alegeri care ignora audienţa aduc mari deservicii prezentării Power Point, ca
mijloc de facilitate a informaţiei, dar mai ales prezentatorului.
Contrastele trebuiesc să fie puternice, iar culorile tari, astfel încât ochiul să nu fie
supus unui efort suplimentar pentru a urmării informaţia de pe slide-uri (vezi ultima parte a
modului Constraste Eficiente). Trebuie să captăm atenţia audienţei la ceea ce spunem, aceştia
nu trebuiesc solicitaţi în plus, să descifreze de pe slide-uri informaţia expusă sub o formă
multicoloră şi multidimensională de dragul artei.
Cât priveşte animaţiile aplicate textului şi/sau elementelor grafice, cei mai mulţi dintre
cei care folosesc prezentări Power Point vor să arate audienţei că şi-au făcut bine temele şi
stiu efecte de animaţie, mai mult sau mai puţin spectaculoase. Utilizarea unor slide-uri
zgomotoase, inutil de dinamice, îi pot impresiona doar pe necunoscători, dar pentru scurt
timp. Conceperea unei prezentări „spectaculoase” poate obosi audienţa şi o poate îndepărta de
la axa prezentării, existând riscul să fie afectate transmiterea şi receptarea corectă a mesajului.
Utilizarea diagramelor şi/sau graficelor mult prea complexe s-au dovedit a nu fi de bun
augur. Cifrele, graficele şi statisticile sunt extrem de utile într-o prezentare, cu condiţia ca
acestea să fie şi înţelese cei cărora le sunt prezentate.
Prezentarea nu trebuie să arate cât de multe ştie prezentatorul despre Power Point, ci
cât de utile le-ar putea fi audienţei informaţiile respective. Graficele şi diagramele trebuie
simplificate atât cât este necesar pentru a fi eficiente în contextul timp/audienţă. Mai eficient
ar fi ca textul să fie înlocuit cu o imagine, cu condiţia ca imaginea respectivă să fie sugestivă,
dar acest lucru nu trebuie repetat pe fiecare slide.
În cazul în care consideraţi că este necesar, puteţi să aveţi suplimentar material în
formă tipărită pe care să o oferiţi după terminarea expuneri dvs. spre consultare persoanelor
interesate.
Regula de bază, pe care se poate baza fiecare prezentator este înţelegerea faptului că,
prezentările Power Point ajută, atunci când sunt folosite cum trebuie (Apetrei, 2007). Steven
Pinker, profesor de psihologie la MIT (Massachusetts Institute of Technology), este de părere
că, prezentările cu ajutorul PowerPoint pot da o formă vizuală unui argument: “Limbajul este
un mediu linear: curge cuvânt după cuvânt. Însă ideile sunt multidimensionale... Atunci când
este folosit corect, PowerPoint clarifică mult mai bine structura logică a unui argument.
Două canale care transmit aceeaşi informaţie sunt mai bune decât unul singur”. Edward
Tufte, profesor de statistică şi design grafic la Universitatea Yale, este de părere că
prezentările Power Point “ridică forma deasupra fondului, într-o atitudine de comercialism
care transformă totul într-o licitaţie de vânzări”. (după Apetrei, 2007).
Fiecare prezentare Power Point pe care o construim, trebuie să ţină cont de câteva
aspecte:
- ea nu ne înlocuieşte în procesul expuneri,
- prezentarea trebui să fie adecvată audienţei căreia ne adresăm,
- citirea coerentă de pe slide sau de pe foi, ne aduce un mare dezavantaj în raport cu
percepţia audienţei.
 Comunicarea are trei puncte: prezentarea Power Point, vorbitorul şi audienţa.

O prezentare în Power Point, facilitează transmiterea informaţiilor mai uşor audienţei,

într-o formă lizibilă şi uşor de abordat, balanţa răspunderii nu se înclină înspre prezentarea
Power Point, ci înspre vorbitor, el este cel care se află în centrul atenţiei sau ar trebui să se
afle în centrul atenţiei.
Trebuie să reţinem următoarele aspecte, în momentul în care construim o prezentare
Power Point şi ne proiect această prezentare:
- trebuie să fim conştienţi de faptul că audienţa nu va citi ce este expus pe slide-uri;
- audienţa este atentă cu precădere la informaţia expusă oral;
- dacă aţi făcut greşeala şi aţi proiect un slide cu foarte mult text cu scris mic, nu faceţi
greşeala să îl citiţi cursiv, ci expuneţi oral o sinteză a lui şi altădată încercaţi să nu mai
faceţi această greşeală;
- dacă consideraţi că puteţi avea emoţii sau aveţi de făcut notaţii importante cu privire la
prezentare, folosiţi-vă de notiţele de subsol;
- nu proiectaţi prezentări care depăşesc în expunere timpul alocat prezentării: înainte de
a face prezentarea în faţa audienţei încercaţi să calculaţi cât timp poate dura
prezentarea construită;
- tonul prezentării trebui să fie unul lejer;
- în cazul unei prezentări mai lungi, puteţi cere feedback din partea audienţei
solicitându-le întrebări;

Structura unei prezentări

Prima pagină a unei prezentări trebuie să conţină următoarele informaţii: titlul lucrării,
numele şi prenumele celui/celor care au conceput lucrarea, instituţia pe care o reprezintă şi
eventual datele de contact al autorului, autorilor. În general, datele de contact se rezumă doar
la adresa de e-mail şi este de preferat ca acestea să nu fie expusă pe prima pagină, ci să
însoţească slide-ul de sfârşit care mai poate conţine şi unul din mesajele: „Vă mulţumim !”
sau „Întrebări”.
În cazul în care prima pagină nu este urmată de o pagină introductivă în problematica
temei, se poate recurge la o prezentare orală a introduceri, în momentul în care este proiectată
pagina titlu.
Conţinutul informaţional al unei prezentări Power Point trebuie să se încadreze în
recomandările anterioare. Dacă pe parcursul prezentări doriţi să prezentaţi şi filme, asiguraţi-
vă înainte că dispuneţi de suport audio pe parcursul prezentării; în caz contrat utilizaţi un film
care să cuprindă informaţii concrete şi uşor de observat în lipsa suportului auditiv. În acest
caz, sunt acceptate comentariile pe marginea filmului.
Prezentarea este construită pe baza unei lucrării tipărite, este recomandat ca firul
ştiinţific şi logic din lucrare să se reflecte şi în prezentarea Power Point.

Tutorialul Power Point integral poate fi consultat pe

platformă.
 4. Contrast eficient al culorilor

În acest document veţi găsi indicaţii de bază pentru a realiza selecţii corecte ale
culorilor pentru a fi eficiente în cadrul prezentărilor Power Point sau Web site-urilor care se
adreseaza persoanelor cu deficienţe vizuale şi nu numai. Ataşat indicaţiilor veţi găsi
explicaţii referitoare la cele trei atribute perceptive ale culorilor: nuanţa, luminozitate şi
saturaţie, aşa cum sunt utilizate de oamenii de ştiinta din domeniul educaţiei vizuale.

Cum influenţează deficienţa de vedere percepţia culorilor?

Ambliopa, deficienţele din cauza îmbătrânirii sau cele congenitale, produc schimbări
în percepţie, care reduc eficienţa vizuală a unor combinaţii cromatice. Două culori care sunt
puternic contrastante pentru cineva cu vedere nealterată, vor părea mult mai greu de a fi
distins pentru cineva cu deficienţe de vedere. Subliniem faptul că este important contrastul
unei culori fata de cealaltă culoare, pentru că, acesta determină gradul de discriminare şi nu
contrastul individual al culorii.
Vă prezentăm cele trei reguli simple de realizare a selecţiei corecte a culorilor pentru
a fi cât mai eficiente.

1. Măriţi diferenţa de luminozitate a culorilor din primul plan în planul de fond. Evitaţi
folosirea culorilor cu acelaşi grad de luminozitate în acelaşi plan, chiar dacă diferă ca saturate
sau nuanţă.

Nu presupune că luminozitatea percepută de tine este aceeaşi percepută de către o

persoană cu deficienţă vizuală. Dar poţi presupune că vor vedea mai puţin contrast între
culori. Dacă, în designul tău, vei creşte luminozitatea culorii deschise la culoare şi o vei scade
pe cea închisă la culoare, vei creşte nivelul accesibilităţii vizuale.

2. Alege culori închise cu nuanţe situate în partea inferioară a cercului de nuanţe cromatice şi
pune-le în contrast cu culorile deschise aflate în partea superioară a cercului de nuanţe
cromatice. Evită contrastarea culorilor din jumătatea inferioară a culorilor deschise cu
jumătatea superioară a culorilor închise.
Orientarea cercului nuanţelor a fost ales să va ilustreze acest fapt.

Pentru majoritatea persoanelor cu vedere slabă şi/sau discromatopsii, nivelul

luminozitatii culorilor din jumătarea inferioară a cercului cromatic are tendinţa de a fi mai
redus.

3. Evitaţi punerea în contrast a nuanţelor din părţile adiacente a cercului cromatic, în special
ale culorilor care nu contrastează evident la nivelul luminozităţii.
 Discromatopsiile asociate cu deficienţa de vedere sau cu tulburări congenitale
determină dificultăţi în discriminarea culorilor cu nuanţe similare.
Nuanţa, luminozitarea şi saturaţia, principalele trei atribute perceptive ale
culorii, pot fi considerate ca un corp geometric.

Nuanţele variază în jurul corpului geometric, luminozitatea variază de la vârf la bază şi

saturaţia este distanţa de la centru.

Nuanţa este atributul perceptiv asociat cu numele elementar al culorii. Nuanţa ne ajută
să identificăm categoriile cromatice de bază ca albastru, verde, galben, roşu şi mov.
Persoanele fără deficienţe menţionează faptul că, nuanţa urmează o secventa naturală
bazată pe similaritatea dintre culori. În cazul multor tulburări de vedere, abilitatea de
discriminare a culorilor în funcţie de nuanţă este semnificativ diminuată.
 Luminozitatea corespunde nivelului de lumină care apare reflectată pe suprafaţa
colorată în relaţie cu suprafeţele învecinate.
Luminozitatea, ca şi nuanta este un atribut perceptiv care nu poate fi descris numai din
punct de vedere a măsurătorilor fizice. Este cel mai important atribut în realizarea unui
contrast eficient.
În cazul tulburărilor de percepere a culorilor, abilitatea de discriminare a culorilor din
punct de vedere al luminozitatii este redusă.

Pentru o persoană cu deficienta de vedere şi discromatopsie, partea din stânga a

imaginii de mai sus poate apărea ca şi cea din dreapta, percepută de o persoană fără
deficienţe.

În cazul deficitelor de culoare, abilitatea de discriminare a culorilor pe baza celor trei

atribute: nuanţă, luminozitate şi saturaţie - este redusă. Designerii pot ajuta prin compensarea
deficitelor, prin augmentarea diferenţelor la nivelul celor trei atribute.
 Modulul 4 – Principiile Designului universal şi a Designului
universal pentru învăţare
Obiective:
- cunoaşterea principiilor designului universal
- cunoaşterea principiilor designului universal pentur învăţare

Un mediu educaţional non-discriminativ trebuie să ţină cont de particularităţile

fiecărui elev, indiferent dacă prezintă o deficienţă vizuală sau de altă natură. Altfel spus, acest
mediu trebuie să fie adaptat la nevoile şi posbilităţile elevului cu deficienţe. Conform
concepţiei pedagogice, şcoala trebuie să se adapteze elevului şi nu elevul şcolii. Dar oare
mediul educaţional adoptă în realitate acest concept? Sunt adaptate materialele şcolare
particularităţilor fiecărui elev? Utilizând tehnologii asistive, se poate crea un mediu
educaţional care să le permită tuturor elevilor integraţi într-o şcoală de masă, indiferent de
deficienţa pe care acesta o prezintă, să atingă un nivel de dezvoltare egal şi chiar peste, în
comparaţie cu elevii fără deficienţă. Atâta timp cât vom trata diferenţiat cele două „grupuri”,
(elevii cu deficienţe versus elevii fără deficienţă), riscăm să promovăm o discriminare
pozitivă unui grup şi să discriminăm negativ celălalt grup.
Conceptul de Designul Universal pentru Învăţare (Universal Design for Learning –
UDL)(CAST, 1984) promovează utilizarea tehnologiilor computerizate, pentru a crea un
mediu educaţional care să le permită tuturor elevilor să atingă succesul în clasele de masă, cu
o utilizare minimă a tehnologiilor asistive. La baza UDL, stau principiile Designului
Universal, principii ce extrapolează design-ul universal în două direcţii cheie: în primul rând,
aplică ideea unui curriculum educaţional flexibil şi duce design-ul universal cu un pas mai
departe, nu numai prin îmbunătăţirea accesului la informaţie în cadrul clasei, dar, de
asemenea, îmbunătăţind şi accesul la învăţare (Rose şi Mayer, 2002). UDL adoptă conceptul
de acces ameliorat pentru toţi şi îl aplică la materialele curriculumului şi la metodele de
predare. Mai mult decât să se bazeze că AT este o punte de legătură între materiale şi nevoile
de învăţare ale elevilor, materialele create utilizând conceptele UDL, au creat adaptările
necesare. Tehnologia, ca suport de asistare, nu necesită traducerea materialului într-un mod
care să faciliteze învăţarea (Firchow, 2002).
Principiile Designul Universal nu se adresează doar persoanelor cu deficienţe, ci
tuturor categoriilor de persoane. De pildă, construcţia rampelor de acces în clădire, facilitează
accesul persoanelor cu fotoliu rulant, totodată permiţându-i persoanei fără deficienţe să poată
împinge un cărucior sau un geamantan cu rotile.

Principiile Designul Universal

Design-ul universal constă în crearea de produse şi medii care pot fi utilizate de către
toate persoanele, în cea mai mare măsură posibilă, fără a avea nevoie de adaptări sau un
design special (Mace, 1997).
Cele 7 principii ale Design-ului Universal, elaborate în cadrul Centrului pentru Design
Universal în anul 1997, sunt următoarele (după C.U.D., 1997):
1. utilizare echitabilă – design-ul este folositor unor persoane cu diferite abilităţi:
o oferă aceleaşi mijloace pentru a fi folosit de toţi utilizatorii: identice, ori de
câte ori este posibil; echivalente sau nu;
o evită segregarea sau stigmatizarea oricărui utilizator;
o oferă utilizatorilor, în mod egal, un spaţiu privat, securitate şi siguranţă;
 o creează un design care atrage toţi utilizatorii.
2. flexibilitate în utilizare – design-ul vine în întâmpinarea unei game variate de
preferinţe şi abilităţi individuale:
o oferă alternative în utilizarea metodelor de lucru;
o este folosit în funcţie de lateralitatea utlizatorului (dreapta sau stânga);
o facilitează acurateţea şi precizia utilizatorului;
o poate fi adaptat în funcţie de utilizator.
3. simplu şi intuitiv - modul de utilizare a design-ului este uşor de înţeles,
independent de experienţa utilizatorului, cunoştinţe, abilităţi lingvistice sau nivelul
de concentrare a atenţiei:
o sunt eliminate elementele complexe care nu sunt necesare;
o întâmpină aşteptările şi intuiţia utilizatorului;
o este potrivit nivelelor diferite ale scris/cititului şi abilităţii lingvistice;
o ordonează informaţiile în funcţie de importanţa lor;
o oferă feedback efectiv în timpul şi după realizarea unei sarcini.
4. Informaţie perceptibilă – design-ul comunică utilizatorului informaţia necesară,
indiferent de condiţiile de mediu sau abilităţile senzoriale ale utilizatorului:
o utilizează diferite modalităţi (desen, verbal, tactil) de prezentare repetată a
informaţilor esenţiale;
o oferă un contrast adecvat între informaţia esenţială şi zona din jurul
acesteia;
o maximizează „claritatea” informaţiei esenţiale;
o diferenţiază elementele, astfel încât acestea pot fi descrise (spre exemplu,
se pot da mai uşor instrucţiuni);
o sunt compatibile cu diverse tehnologii sau dispozitive utilizitate de
persoanele cu limitări senzoriale.
5. toleranţă la erori – design-ul minimizează riscul producerii erorilor şi a
consecinţelor neplăcute care se produc accidental sau neintenţionat:
o elementele sunt aranjate pentru a reduce erorile şi evenimentele neplăcute:
cele mai folosite elemente, cele mai accesibile; elementele întâmplătoare
sunt eliminate, izolate sau protejate;
o semnalează erorile şi evenimentele neplăcute;
o are opţiuni de siguranţă;
o descurajează actele inconştiente în sarcinile care necesită atenţie sporită.
6. efort fizic scăzut – design-ul poate fi utilizat eficient şi confortabil şi cu un
minimum de efort:
o permite utilizatorului să adopte o poziţie neutră a corpului;
o necesită un efort fizic rezonabil în operare;
o reduce la minimum actele repetitive;
o reduce la minimum efortul fizic susţinut.
7. mărime şi spaţiu pentru a fi abordat şi utilizat - mărime şi spaţiu adecvat pentru a fi
abordat, manipulat şi folosit indiferent de mărimea, poziţia sau gradul de
mobilitate al utilizatorului:
o oferă o imagine asupra elementelor importante indiferent de locul sau
poziţia utilizatorului,
o Face posibil accesul la toate componentele, dintr-o poziţie confortabilă,
şezând sau stând în picioare,
o oferă adaptări pentru apucarea dispozitivelor de diferite mărimi,
o oferă un spaţiu adecvat pentru folosirea dispozitivelor de sprijin sau în
asistenţa individuală.
 Principiile Designului Universal pentru Învăţare

Principiile UDL oferă indicaţii pentru un proces educaţional, nu doar pentru persoanele
cu deficienţe, ci pentru toţii elevii (Firchow, 2002). Finalitatea actului educaţional de predare-
învăţare constă în însuşirea de către elevi de cunoştinţe şi abilităţi. Materialele didatice
tradiţionale nu sunt accesibile tuturor elevilor şi astfel trebuie create adaptări speciale pentru
fiecare elev, mai ales în cazul elevilor cu diferite deficienţe. Adaptarea materialelor
educaţionale la nevoile fiecărui elev necesită efort şi costuri ridicate, fie din partea cadrului
didactic, al şcolii sau al familiei.
Cele trei principii ale UDL constau în modalităţii multiple şi flexibile, de: 1)
prezentare a materialului de învăţat; 2) exprimare; 3) angajare în învăţare; (Rose şi Mayer,
2002). În tabelul 1 prezentăm un ghid în implementarea a celor trei principii ale UDL.

Reprezentarea Exprimarea Angajamentul

Utilizaţi metode multiple ale
reprezentării
1. Oferiţi opţiuni pentru
percepţie
 opţiuni care îmbunătăţesc /
personalizează afişarea
informaţiilor;
 opţiuni care oferă
alternative pentru informaţia
auditivă;
 opţiuni care oferă
alternative pentru informaţia
vizuală.
2. Oferiţi opţiuni pentru limbaj
şi simboluri
 opţiuni care definesc
vocabularul şi simbolurile;
 opţiuni care clarifică sintaxa
şi structura;
 opţiuni pentru decodarea
textelor sau a notaţiilor
matematice;
 opţiuni care promovează
înţelegerea cros-lingvistică;
 opţiuni care ilustrează non
lingvistic concepte cheie.
3. Oferiţi opţiuni pentru
întelegere
 opţiuni care oferă sau
activează cunoştinţe de
bază;
 opţiuni care scot în evidenţă
trasături cheie, idei
importante sau relaţii;
 opţiuni care ghidează
procesarea informaţiilor;
 opţiuni care sprijină
Utilizaţi metode multiple de
exprimare
4. Oferiţi opţiuni pentru
acţiunea fizică
 opţiuni în modul de răspuns
fizic;
 opţiuni în mijloacele de
navigare;
 opţiuni pentru accesarea
unor instrumente sau
tehnologii assistive.
5. Oferiţi opţiuni pentru
abilităţile de exprimare şi
fluenţă
 opţiuni în cadrul media,
pentru comunicare;
 opţiuni în instrumente,
pentru compunerea şi
rezolvarea de probleme;
 opţiuni în scheme, pentru
practică şi performanţă.
6. Oferiţi optiuni pentru
funcţiile executive
 opţiuni care ghidează
stabilirea eficientă a
scopurilor;
 opţiuni care susţin
planificarea şi dezvoltarea
de strategii;
 opţiuni care facilitează
managementul informaţiilor
şi al resurselor;
 opţiuni care îmbunătăţesc
capacitatea de a monitoriza
progresul.
Utilizaţi metode multiple de
angajament
7. Oferiţi opţiuni pentru
creşterea interesului
 opţiuni care cresc frecvenţa
alegerilor individuale şi
autonomia;
 opţiuni care îmbunătăţesc
relevanţa, valoarea şi
autenticitatea;
 opţiuni care reduc
ameninţările şi distragerile.
8. Oferiţi opţiuni în vederea
susţinerii efortului şi a
persistenţei
 opţiuni care scot în evidenţă
scopurile şi obiectivele;
 opţiuni care variază nivelele
de provocare şi susţinere;
 opţiuni care permit
colaborarea şi comunicarea;
 opţiuni care cresc feed-
back-ul orientat spre
performanţă.
9. Oferiţi opţiuni pentru auto-
reglare
 opţiuni care să ghideze
stabilirea proprie a
scopurilor şi a aşteptărilor;
 opţiuni care să suporte
mecanismele şi strategiile
de coping;
 opţiuni care să ajute la
dezvoltarea auto-evaluării şi
a reflecţiei.
 memoria şi transferul.
Tabel 1. Ghid de implementare a principiilor UDL (după CAST, 2008)

Primul principiu oferă recomandări cadrelor didactice în ceea ce priveşte prezentarea

alternativă, utilizând mai multe metode, medii sau materiale, a aceloraşi concepte. Utilizarea
unei descrieri verbale a unei hărţi, reprezentarea tactilă a respectivei hărţi sau existenţa
descrierii hărţii în format electronic şi lecturat apoi cu ajutorul unui cititor de ecran facilitează
deopotrivă accesul la materialul de învăţat pentru majoritatea elevilor. Sunt elevi cu dificultăţi
de citire care nu pot lectura un text sau urmări o hartă, sunt elevi cu deficienţe vizuale care au
nevoie de transpunerea în format tactil a hărţii, sunt elevi cu deficienţe de auz care nu pot
urmări discursul profesorului dar au acces la informaţie atât grafic, cât şi pe computer sau sunt
elevi, la care învăţarea le este facilitată mult mai repede, dacă au acces la toate cele trei
modalităţi (auditiv, vizual, kinestezic).
Alternative de prezentare a informaţiilor (Firchow, 2002):
 conţinutul ar putea fi prezentat utilizând diverse mijloace media, cum ar fi
lecturile orale, manualele tipărite, tabelele sau diagramele, casete audio sau
video;
 acelaşi conţinut poate fi transpus dintr-un format tipărit în format audio sau
invers: pentru elevii cu dificultăţi de citire, informaţia poate fi transpusă în
format audio sau poze şi ilustraţii pentru elevii care au nevoie de suport
imagistic sau format mărit/braille pentru elevii deficienţe de vedere;
 materialele prezentate să fie adaptabile – stilul şi mărimea caracterelor să poată
fi modificabile, posibilitatea de evidenţiere a conceptelor – cheie, sau control
asupra variabilelor de volum şi viteză;
 materialele ar putea fi adaptate astfel încât să fie consontante cu stilurile
cognitive ale elevilor. De exemplu, elevii care preferă informaţiile secvenţiale,
ar putea învăţa o lecţie de istorie pe baza unei prezentări în stil cronologic.
Elevii care învaţă mai bine pe baza conceptelor largi, ar putea alege să li se
prezinte această lecţie dintr-o perspectivă largă sau pe baza unor relaţii cauzale
dintre evenimente, iar datele şi informaţiile concrete sa fie adăugate ulterior.
Modalităţile în care elevii pot participa în sarcină sau prin care îşi pot expune
rezultatele activităţii lor sunt descrise în cadrul principiului al doilea. Firchow (2002)
consideră că prin oferirea de posibilităţi multiple pe care elevul le are la dispoziţie pentru a
opera în sarcina dată şi de a prezenta rezultatele acesteia, cadrul didactic pune în valoare
punctele tari ele elevilor:
 Sarcinile de lucru şi rezultatul acestora pot fi prezentate în diverse formate.
Elevii cu dificultăţi de scriere pot să îşi expună cunoştinţele verbal, un elev cu
dificultăţi în exprimarea orală ar putea să îşi prezinte activităţile sub formă de
desen sau scris sau un elev cu deficienţe vizuale poate adopta una sau ambele
metode sau alţi elevi pot dezvolta proiecte, prin care să le fie valorificate
abilităţile şi cunoştinţele. Cadrul didactic trebuie să sprijine elevii în utilizarea
mai multor metode de exprimare a sarcinii de lucru şi a rezultatelor acesteia,
astfel încât să nu întărească particularităţile impuse de deficienţă.
 Exerciţiile de tip “Creion-hârtie” ar putea deveni de tip “computer şi
imprimantă” pentru elevii care prezintă tulburări neuromotorii şi nu pot utiliza
instrumente de scris clasice sau pentru orice elev care preferă tastatura.
Cel de-al treilea principiu al UDL permite flexibilitate în modul în care elevii pot
interacţiona cu materialul. Totodată, cadrul didactic are posibilitatea să construiască sarcini pe
diferite nivele de dificultate, oferind posibilitatea fiecărui elev de a atinge obiectivele
prestabilite în planul individualizat.
 Modalităţi de interacţiune cu materialul (Firchow, 2002):
 elevii au posibilitatea de a-şi putea alege metoda preferată de învăţare a noului
material. Aşadar, pentru învăţarea vocabularului, unii elevi ar putea apela la un
joc de competiţie contra-cronometru; alţii ar putea crea poveşti sau chiar mici
lucrări artistice în care să încadreze noile cuvinte;
 conţinutul ar fi astfel construit încât să corespundă intereselor copiilor. De
exemplu, principiile matematice ar putea fi predate utilizând subiecte variate.
 materialele trebuie să ofere un suport suplimentar, în cazul în care elevii ar avea
nevoie de acesta. De exemplu: pentru exersarea citirii. Cei care citesc
independent ar putea citi în gând dintr-o carte. Cei care au nevoie de ajutor la
citire ar putea citi poveşti pe calculator, unde, cu un click pe un cuvânt dificil de
înteles, ar putea să audă cuvântul pronunţat corect sau ar putea primi informaţii
explicative a respectivului cuvânt sau să audă citit întreg textul;
 materialele ar putea prezenta nivele adaptabile de dificultate, cum ar fi jocurile
educaţionale pe calculator, cu grade de dificultate diferite;
 materialele le-ar putea permite elevilor să adauge propriile lor cuvinte, imagini
sau idei, aşa cum este programul de citire care încurajează elevii să
îmbunătăţească poveştile sau ilustraţiile.
 sarcinile trebuie adaptate şi variate conform abilităţilor fiecarui copil. Dacă
scopul unui proiect este ca elevul să dobândească abilităţi de cercetare, elevilor
mai avansaţi li se poate cere să realizeze un raport mai complex. Elevii cu
abilităţi mai puţin dezvoltate, pot câştiga la fel de mult prin realizarea unui
raport pe baza mai puţinor date, dar care să acopere un număr limitat de
concepte-cheie.
Adaptarea materialelor educaţionale, ţinând cont de cele trei principii, se axează foarte
mult pe prezenţa tuturor informaţiilor în format electronic. Formatul electronic permite o
adaptabilitate la majoritatea categoriilor de persoane cu deficienţe. Astfel, aceeaşi informaţie
în format electronic îi poate fi accesibilă atât unui elev cu deficienţe vizuale, lecturat cu un
cititor de eran sau listat în format mărit/braille, cât şi unui elev cu dificultăţi de citire, care,
prin utilizarea unui soft special, poate fi ajutat să citească într-un ritm normal facilitândui-se
astfel înţelegerea materialului. Pentru a nu plictisi elevii cu un text, pe ecranul computerului
acestuia i se pot aplica diverse efecte, imagini sau sunete, care să-l motiveze pe elev în
rezolvarea sarcinii.
Principiile prezentate mai sus pot fi implementate în orice clasă, chiar dacă sunt
utilizate materiale clasice în procesul instructiv-educativ sau tehnologii moderne. Adaptările
sunt făcute pentru a-l menţine pe elev atent la materialul de învăţat, oferindu-i elevului diverse
posibilităţi (Firchow, 2002):
 dacă manualele tradiţionale îl distrag pe elev, se poate purta o discuţie pe baza
unui documentar video, a unor casete audio sau unor programe computerizate
care acoperă aceeaşi temă;
 în cazul în care elevul are dificultăţi în realizarea temei, profesorul poate recurge
la modalităţi prin care elevul îşi poate demonstra cunoştinţele învăţate –
expunere orală, expune pe baza de imagini etc.;
dacă elevul nu este atras de subiect şi nu prezintă intres pentru acesta, cadrul didactic trebuie
să încerce să îl relaţioneze cu ceva care îl pasionează sau îl interesează în mod deosebit.
 Modulul 5 – Utilizarea calculatorului de către persoanele cu
dizabilităţi1
Obiective:
- Identificarea dificultăţilor şi a modalităţilor de sprijin în condiţiile diferitelor disabilităţi.
- Prezentarea unor tehnologii de acces utilizate de către persoanele cu deficienţe vizuale.

Persoanele cu disabilităţi întâmpină o serie de dificultăţi şi bariere în viaţa cotidiană.

Unele dintre acestea pot fi depăşite cu ajutorul tehnologiei. Utilizând tehnologiile informatice
pentru sarcini ca lectura şi scrierea documentelor, comunicarea cu alte persoane, căutarea de
informaţii pe Internet, persoanele cu disabilităţi pot să aibă acces în mod independent la o
varietate de activităţi. Instrumentele hardware şi software cunoscute sub numele de tehnologii
de sprijin sau de acces au fost dezvoltate tocmai pentru a veni în sprijinul lor, oferind
alternative funcţionale pentru operaţiile standard realizate pe calculator.
Însă mulţi oamenu întâmpină dificultăţi în utilizarea acestor tehnologii. Aceste
dificultăţi pot fi grupate în trei categorii funcţionale (Burgstahler, 2002):
- Dificultăţi în accesarea calculatorului (input)
- Dificultăţi în interpretarea output-ului, a rezultatelor
- Dificultăţi în lectura documentaţiei de sprijin.
În rândurile de mai jos vom prezenta unele dificultăţi şi modalitaţile de sprijin destinate
unor categorii diferite de persoane cu disabilităţi, parcurgând schema prezentată mai sus.

Dificultăţi întâmpinate de persoanele cu deficienţe neuromotorii şi modalităţi de

sprijin

Tehnologiile de sprijin utilizate pentru persoanelor care au mişcări limitate,

necontrolabile sau absente permit ca acestea să beneficieze de funcţiile calculatorului. Însă
este important de ştiut faptul că persoanle care au acelaşi diagnostic, spre exemplu distrofie
musculară, paralizie cerebrală sau scleroză multiplă pot să aibă nevoie de tehnologii de sprijin
diferite. Pe de altă parte, deficienţele neuromotorii pot fi asociate unor deficienţe senzoriale,
situaţie în care este nevoie să se realizeze adaptări adiţionale.
Deşi este bine să se ţină seama de limitele inerente circumscrise deficienţei, este mult
mai important să ne orientăm asupra sarcinilor care trebuie îndeplinite şi a modalităţilor prin
care abilităţile existente pot fi valorificate cu ajutorul tehnologiilor. Prin urmare, este necesar
să se evalueze atent aceste abilitaţi, în cazul fiecărui individ, pentru a identifica nevoile
specifice fiecăruia şi a alege tehnologia cea mai potrivită. Pentru aceasta este nevoie, în
primul rând, să asigurăm accesul persoanei la tehnologie. Înainte de a utiliza calculatorul, ea
trebuie să ajungă la acesta; intrările din clădiri, coridoarele, toaletele, telefoanele trebuie să fie
accesibile pentru scaunele cu rotile. Poziţia la calculator şi aşezarea acestuia sunt alte condiţii
pentru buna utilizare a tehnologiilor de acces. (vezi capitolul privind designul universal)
Unele scaune cu rotile nu pot fi ajustate înălţimii mesei pe care este plasat monitorul, iar
unii utilizatori nu pot să-şi folosească mâinile pentru a utiliza tastatura standard şi/sau mouse-
ul, deci au dificultăţi în accesarea calculatorului. Pentru a le depăşi, s-au creat o serie de
echipamente care asigură poziţionarea flexibilă a monitorului, a tastaturii, a documentelor.

1
Preluat din suportul de curs Suporturi informatice în psihopedagogia specială – Lect. Univ. dr. Laura Elena
Runceanu, Catedra de Psihopedagogie Speicală, Cluj-Napoca, 2007.
Introducerea componentelor calculatorului în prize care au butoane accesible pentru
pornit/oprit facilitează accesul independent la computer.
Există tehnologii care vin în sprijinul persoanelor care îşi folosesc foarte puţin sau deloc
mâinile. Astfel, pentru cei care îşi folosesc doar un deget sau utilizează instrumente de acces
manevrate cu ajutorul capului sau gurii există diferite utilitare care fac posibil controlul
computerului. Aceste softuri pot crea aşa-numitele “taste care se lipesc” (StikyKeys),
respectiv comenzi care închid tastele SHIFT, CONTROL etc. pentru a permite accesul
secvenţial la comenzile de input care necesită în mod normal tastarea simultană a două sau
mai multe taste. Tasta care repetă funcţia poate fi inactivată pentru cei care nu pot apăsa o
tastă suficient de repede pentru a evita alegerile multiple. Există şi modalităţi de protejare a
tastaturii destinate persoanelor care au un control limitat al motricităţii fine, prin plasarea
peste fiecare tastă a unui material cu un orificiu central pentru a asigura tastarea precisă a
fiecăreia dintre ele.
Uneori simpla reaşezare a tastaturii şi a monitorului poate spori accesibilitatea. Spre
exemplu, plasarea tastaturii pe un dispozitiv care poate fi ridicat perpendicular deasupra mesei
sau plasarea acesteia pe o tăviţă la nivelul capului vin în sprijinul persoanelor cu o mobilitate
limitată, dar care folosesc dispozitive pentru a folosi tastatura.
Pentru persoanele care folosesc o singură mână în utilizarea calculatorului, se pot pune
la dispoziţie tastaturi pentru mâna dreaptă sau stângă.
Se pot realiza şi modificări complete ale componentelor hardware care înlocuiesc
tastatura şi/sau mouse-ul pentru persoanele care nu pot folosi varianta standard a acestora.
Astfel, tastatura mărită (taste mari, plasate la o distanţă mai mare unele de altele) poate înlocui
tastatura standard pentru persoanele care au un control limitat al motricităţii fine (spre
exemplu, IntelliTools). Tastatura mini facilitează accesul persoanelor care au un control al
motricităţii fine, dar cărora le lipsesc abilităţile motrice necesare utilizării tastaturii standard.
Mouse-ul standard poate fi înlocuit cu cel în formă de minge (“trackball”) şi prin
asigurarea unui input specializat. Această formă alternativă a mouse-ului este potrivită
deoarece suprafaţa de control este manipulată cu o mai mare uşurinţă, şi butoanele pot fi
manipulate fară a afecta poziţia cursorului. Uni dintre aceşti mousi (spre exemplu,
Kensington) au butoane adiţionale care îi sporesc funcţionalitatea, ca dublu-click, şi pot fi
programate în funcţie de nevoile fiecărei persoane. Pentru cei care nu-şi pot folosi mâinile,
acest mouse poate fi plasat la nivelul picioarelor. De asemenea, se pot utiliza touchpad-uri
externe, care pot fi plasate în palmă (spre exemplu, ProPoint) şi care au o suprafaţă limitată de
control şi care vin în sprijinul persoanelor care au o mobilitate redusă a mâinilor. Pentru
persoanele care folosesc un joystick în deplasarea cu căruciorul, se poate utiliza un dispozitiv
ca Roller Joystick care înlocuieşte mouse-ul.
În cazul în care nu poate fi utilizat nici un membru, se aleg sisteme controlate prin
mişcările capului ca HeadMouse sau HeadMaster. Aceste sisteme se bazează pe detecţia în
infraroşu şi un transmiţător sau reflector care este plasat pe capul utilizatorului, translatând
mişcările capului în mişcările mouse-ului pe monitor.
Pentru cei cu deficienţe motorii severe, tastatura poate fi înlocuită cu un cod de input
Morse şi scanare. În funcţie de fiecare caz, există dispozitive speciale care fac apel la cel puţin
un muşchi care poate fi controlat voluntar de către utilizator (spre exemplu, cap, deget,
genunchi sau gură). În scanarea de input lumina sau cursorul scanează literele şi simbolurile
afişate pe monitor sau pe alte dispozitive externe. Pentru a selecta diferite funcţii, utilizatorii
folosesc dispozitive activate prin mişcările capului, degetului, piciorului, respiraţie etc. Există
o gamă foarte variată de dispozitive care de input, adaptate nevoilor fiecărei persoane. În
situaţia utilizării codului Morse ca formă de input, există utilitare software şi hardware care
traduc codul Morse într-o formă care este înţeleasă de calculator, astfel încât se pot utiliza
softuri standard.
 O altă modalitate de a veni în sprijinul persoanelor cu deficienţe neuromotorii este
inputul bazat pe voce (“Speech input”). Sistemele bazate pe recunoaşterea vocii permit
utilizatorilor să utilizeze calculatorul prin pronunţarea unor cuvinte şi litere. Există un sistem
specific, “antrenat” în mod special pentru a recunoaşte o anume voce.
Software-urile care permit extinderea abreviaţiilor în cuvinte şi predicţia cuvintelor
diminueaza cerinţele de input pentru textele utilizate în mod standard şi pentru comenzile de
pe tastatură. Spre exemplu, softul pentru predicţia cuvântului anticipează cuvintele dupa
câteva atingeri ale tastelor şi creşte viteza inputului.
Persoanele cu deficienţe neuromotorii nu întâmpină dificultăţi, în general, la nivelul
produsului (output), însă în situaţiile în care nu pot obţine produsul de pe imprimantă este
necesară folosirea unor echipamente adaptate.
În ceea ce priveşte accesul la documente, sprijinul oferit direct pe monitor facilitează
accesul în folosirea ghidurilor la persoanele care nu pot să întoarcă paginile dintr-o carte.

Dificultăţi întâmpinate de persoanele cu deficienţe auditive şi modalităţi de sprijin

Deficienţele de auz şi tulburările de limbaj nu interferează, în general, cu utilizarea

calculatorului. Dar sintetizatoarele vocale de generaţie noua pot genera sunete destul de
apropiate de vocea umană, oferind astfel un instrument compensator pentru persoanele care
nu pot comunica verbal. Softurile educaţionale pot veni în sprijinul elevilor în dezvoltarea
abilităţilor de scris.
În general, persoanele cu deficienţe auditive folosesc tastatura şi mouse-ul standard şi
nu au dificultaţi în lectura textelor printate.

Dificultăţi întâmpinate de persoanele cu dificultăţi de învăţare şi modalităţi de

sprijin

Tehnologiile de acces nu “vindecă” dificultăţile de învăţare, ci au doar un rol

compensator. Pentru a selecta cea mai potrivită tehnologie este necesară evaluarea abilităţilor
copilului în contexte cât mai diverse. Acesta are un rol important în alegerea tehnologiei,
verificând măsura funcţionalităţii acestora.
Softurile educaţionale care au fost elaborate pentru aceste persoane oferă o varietate de
experienţe multisenzoriale, în context interactiv, bazat pe feed-back pozitiv, instruire
individualizată şi repetarea execiţiilor. Elevii care au dificultăţi în procesarea informaţiei
scrise pot utiliza calculatorul în realizarea sarcinilor de la clasă, a temelor etc. spre exemplu,
un calculator standard poate fi un instrument valoros pentru copiii care au disgrafie.
La nivel de input, utilizarea căştilor, într-un mediu liniştit, poate facilita munca la
calculator. Unele persoane care fac multe greşeli în redactarea textului pot folosi softuri
pentru corectat structura gramaticală a acestuia.
La nivel de output, folosirea unor dispozitive sau alternative de prezentare asemanătoare
celor create pentru persoanele cu deficienţe vizuale pot veni în sprijinul persoanelor cu
tulburări de citit. (spre exemplu, caractere mărite, utilizarea culorilor etc.).
În continuare vom descrie, cu titlu ilustrativ, câteva modalităţi de utilizare a
tehnologiilor de acces.
- Procesoarele de cuvinte sunt adaptări destinate persoanelor cu dislexie, care nu
necesită echipamente hardware şi software specializate. Spre exemplu, aceasta poate
folosi un procesor în verificarea corectitudinii structurilor gramaticale şi pot modifica
mărimea caracterelor şi culorile. Multe dintre aceste programe includ şi instrumente
pentru evidenţierea ideilor şi oferă alternative în format vizual care pot compensa în
 situaţiile în care copilul are dificultăţi în organizarea ideilor dintr-un text. De
asemenea, programele pot fi utilizate şi de către persoanele cu disgrafie, ca alternativă
pentru exprimarea ideilor în scris.
- Sistemele de citire, sunt utile mai ales pentru cei care valorifică mai eficient
informaţiile pe cale auditivă, ascultându-le, şi mai puţin prin lectura lor. Aceste
sisteme permit ca textul de pe ecran (document, pagină web, email) să fie citit de către
o cartelă de sunet instalată pe calculator. Cu ajutorul unui scaner şi a unui soft pentru
recunoaşterea optică a caracterelor (spre exemplu, Freedom Scientific’s WYNN sau
Kurzweil 3000) se pot citi textele tipărite. Acestea pe plasează pe scaner, cu ajutorul
căruia sunt convertite într-o imagine digitală. Apoi această imagine este convertită
într-un fişier de tip text, caracterele fiind astfel recunoscute de calculator. Acesta
citeşte ulterior textul prin intermediul sintezei vocale şi îl prezintă simultan pe ecran.
Sistemele de citire includ opţiuni ca evidenţierea unui cuvânt, a unei propoziţii sau
paragraf folosind culori contrastante. Dacă doreşte, utilizatorul poate alege să apară un
singur cuvânt pe monitor. Mărirea caracterelor şi modificarea culorilor pot spori
înţelegerea unui conţinut.
- Harta conceptelor. Unele persoane au dificultăţi în organizarea şi integrarea ideilor în
timp ce scriu. Softurile care generează harta conceptelor permit reprezentarea ideilor şi
conceptelor. Astfel, aceste reprezentări sunt prezentate “fizic” şi pot fi conectate prin
săgeţi conectate, rearanjate, codate color şi asociate unor icon-uri variate, adaptate
nevoilor fiecărui utilizator. Aceste hărţi pot fi utilizate pentru a iniţia şi organiza
diferite materiale scrise (proiecte, rezumate, programe etc.).
- Predicţia cuvintelor. Aceste programe oferă utilizatorilor o listă de cuvinte care oferă
sugestii posibile în baza a ceea ce a fost scris până în acel moment.
- Recunoaşterea vocii. Softurile preiau cuvântul rostit printr-un microfon şi îl
convertesc într-un format care poate fi citit pe calculator. Utilizatorul vorbeşte în
microfon, fie cu pauze între cuvinte, fie la viteza obişnuită de vorbire a utilizatorului.
Este totuşi recomandabilă o viteză mai scăzută a vorbirii pentru că persoanele cu
dificultăţi de învăţare pot identifica greşelile pe măsură ce acestea apar. Operarea
corecţiilor în cazul vorbirii la viteze obişnuite, necesită abilitaţi de lectură bine
dezvoltate. Pentru a utiliza acest program, utilizatorii trebuie să posede abilităţi
moderate de înţelegere a unui text tipărit. Deoarece multe dintre persoanele cu
dificultăţi de învăţare au probleme de citire, aceste programe nu sunt întotdeauna
prima opţiune.
- Softuri organizatorice/Manager pentru informare personală. Deoarece persoanele
cu dislexie întâmpină unele probleme în organizarea programului zilnic şi a
informaţiilor, utilizarea unor programe ca Palm Pilot, Casio, Microsoft Otlook sau
Lotus Organizer pot veni în sprijinul activitaţilor cotidiene. Prin modul de prezentare,
aceste programe pot sprijini persoana în îndeplinirea unor sarcini şi oferă alternative
vizuale pentru reprezentarea sarcinilor de lucru realizate sau de realizat. Însă ele pot
avea şi dezavantaje, în sensul, deoarece unora dintre aceste persoane pot să le
lipsească abilităţile de lucru sau nu acordă suficientă atenţie verificării regulate a
aplicaţiilor.
- Calculatoare “vorbitoare”. Aceste programe sunt utile pentru persoanele cu
discalculie. Vocea sintetică oferă feed-back utilizatorului şi îl sprijina în identificarea
greşelilor. Mai mult, auzind răspunsul calculat utilizatorul poate verifica încă o dată
modul de scriere a numerelor pe care le inversează în mod obişnuit.
 Modulul 6 – Tehnologii de acces pentru persoanele cu dizabilităţi
de vedere
Obiective:
- familiarizarea cu principalele tehnologi de acces destinate persoanelor cu dizabilităţi de
vedere

1. Delimitări conceptuale şi dezvoltări ale noilor tehnologii

Tehnologia informaţiei şi comunicării (TIC) este termenul din limba română pentru
cel din limba engleză : „Information and Comunication Tehnology” (ICT), fiind interşanjabil
cu termenul franţuzesc „Nouvelle Technologie de l’Information et de Comunication” (NTIC),
iar la noi – cu „noile tehnologii ale informaţiei şi comunicării”.
Termenul a evoluat de la conceptul „Tehnologie a Informaţiei” („Information
Tehnology” (IT), care se referă la elementele de bază ale tehnologiei computerizate:
componente hadware şi software, precum şi la abilitătile solicitate pentru utilizarea eficientă a
computerului (de exemplu, producerea de documente cu ajutorul unui procesor de text, sau în
cazul nevăzătorilor – utilizarea sintetizatorului vocal, a imprimării braille etc.). Noul concept
„TIC” aduce o nouă dimensiune – aceea a comunicării, care alături de informare sunt
concepute şi ca modalităţi de dezvoltare personală.
Importanţa utilizării tehnologiilor pentru dezvoltarea personală şi instituţională a fost
scoasă în evidenţă cu mai multă pregnanţă prin punerea în lucru a ceea ce semnifică termenul
„Tehnologia informaţiei şi învăţării” („Information and Learning Technology - ILT”), termen
utilizat în prezent mai ales în programele de educaţie continuă, pentru referire la aplicaţiile IT
şi TIC în proiectarea şi desfăşurarea eficientă a procesului de predare-învăţare.
În utimii ani, avându-se în vedere impactul TIC asupra dezvoltării socio-economice şi
asupra calităţii vieţii, acest concept se subsumează unora mai cuprinzătoare – „Tehnology –
based society” şi „Knowledge-based society”. Conceptul „societate informaţională” se
sincronizează cu mai multe concepte de mare actualitate, precum: societate postmodernă,
societatea comunicării generalizate, societate fără bariere, tehnologie pentru toţi (tehnologii
de acces), societate globală.
Noile tehnologii, mai ales prin intermediul internetului, în secolul XX au introdus un
nou concept : „realitatea virtuală” („Virtual reality”). „Realitatea virtuală” produsă de noile
tehnologii ale informaţiei şi comunicării funcţionează doar prin intermediul componentelor
hardware şi software specifice, având rolul de a construi, de a stoca şi transmite informaţii şi
cunoştinţe fundamentale pentru buna funcţionare a realităţii non-virtuale.
În domeniul complex şi dinamic al educaţiei, s-a impus şi “-Learning”/ Distance
Learning” mai ales în unele state în care populaţia era dispersată, deci, pentru a se difuza
informaţii în zone puţin populate. Învăţarea este însă, în esenţă, de tip clasic, suporturile de
curs fiind trimise prin internet sau pe suport digital şi apoi tipărite, devenind – în fapt –
manuale didactice. Este adevărat că e-learning presupune şi instruire la distanţă, dar acesta nu
este principalul ei atribut.
În sfera educaţiei, o formă mai recentă a instruirii asistate de computer este „On-line
learning” - ”Învăţarea on-line”, practicată îşi dezvoltată începând din anul 1990. Înstruirea
on-line se bazează pe utlizarea internetului în susţinerea unor activităţi didactice la distanţă.
Diferenţa majoră faţă de e-learning rezidă în faptul că în cazul instruirii on-line internetul şi
computerul sunt utilizate doar ca mijloace de învăţământ, ca interfeţe, anulâmd distanţele.
Pentru a facilita managementul activităţilor de învăţare s-a proiectat „clasa virtuală”,
care este o categorie de aplicaţii software numită „mediu virtual de învăţare”.
Mediul virtual de învăţare („Virtual Learning Environment” – VLE) se caracterizează
prin faptul că sistemul monitorizează activităţile elevilor, ca utilizatori ai platformei virtuale,
în funcţie de setările introduse de profesor, în calitatea sa de administrator al platformei.
Platforma rulează pe un server, iar elevii o accesează de pe orice terminal conectat la internet,
prin intermediul unui program ce permite navigarea şi vizualizarea site-urilor de pe internet
(„browser”). Un astfel de software pentru clasa virtuală oferă oportunităţi de a posta cursuri,
resurse bibliografice, documente, sarcini de învăţare pentru elevi, grile de autoevaluare,
forumuri şi grupuri de discuţii, chat-uri, mesagerii instantanee, diverse instrumente de
comunicare audio şi/sau video etc. Structura clasei virtuale se organizează în jurul a trei
componente definitorii: elevul, profesorul şi exigenţele curriculare, interacţiunea didactică
dintre acestea fiind susţinută de „mediatori ai învăţării” oferiţi de platforma de lucru şi fiind
influenţată de celelalte elemente ale comunităţii virtuale: membri grupului clasă, alte persoane
implicate în formare (Glava, 2006).
Din punctul de vedere al psihologiei educaţiei şi din punctul de vedere al didacticii
moderne, utilizarea eficientă a TIC în predare-învăţare se bazează pe aplicarea unei
perspective cognitiviste, precum şi pe perspectiva socio-constructivistă care subliniază
funcţiile învăţării prin cooperare, colaborare şi prin co-participare.
Deci, noile tehnologii vizează schimbarea concepţiilor tradiţionale privind predarea şi
învăţarea. Reconfigurând maniera în care profesorii şi elevii au acces la informaţie, TIC şi, în
cazul persoanelor cu deficienţe, tehnologiile de acces au demonstrat potenţialul lor de a
transforma specificul proceselor de predare şi învăţare. Desigur, competenţele de utilizare a
TIC trebuie concepute în relaţie cu cele didactice, de proiectare şi de management al clasei.
Deci, utilizarea TIC în procesul de predare-învăţare nu trebuie să fie un scop în sine, ci un
mijloc de eficientizare a proiectării şi desfăşurării activităţilor formative, iar în cazul
deficienţilor vizuali, şi al activităţilor corective şi compensatorii. Calculatorul, internetul,
poşta electronică, soft-urile educaţionale şi cele asistative/de acces reprezintă, în zilele
noastre, realităţi pe care elevii şi studenţii le experimentează frecvent, în spaţiile didactice şi
în afara lor.
Utilizarea noilor tehnologii presupune colaborare, comunicare, acces la informaţii
relevante şi recente, forme de exprimare variate, respectarea ritmului de lucru individual şi a
stilului propriu de învăţare, flexibilizarea stilurilor cognitive ale elevilor şi studenţilor.
Din cele de mai sus rezultă că educaţia se plasează la confluenţa unor forţe extrem de
puternice, de fiabile şi de eficiente, de un mare dinamism, forţe de natură tehnologică, politică
şi culturală, cărora organismele internaţionale (ONU, UNESCO) le acordă o mare importanţă,
deoarece ele modelează structura sistemului educaţional, atât la nivelul ofertelor cât şi la nivel
curricular.
Noile tehnologii au produs schimbări la toate nivelele societăţii şi au influenţat
profund şi activităţile din instituţiile de învăţământ, inclusiv din sfera reabilitării, educaţiei şi
incluziunii sociale a persoanelor cu dizabilităţi.

2. Tehnologia informaţiei şi comunicării în educaţia pentru toţi

Utilizarea tehnologiilor informaţionale în educaţie a dus la o schimbare majoră a unor

principii didactice şi strategii de predare şi învăţare. Trebuie să subliniem faptul că profesorul
nu poate fi substituit de computer, ci reprezintă un instrument facilitator între factori implicaţi
în educaţie – profesor, clasa de elevi şi/sau sistemul. Tehnologia informaţională nu îşi doreşte
să reprezintă o luptă între vechi şi nou, ci reprezintă acele mecanisme prin care indivizii pot
avea acces mai rapid şi mai comod la informaţie.
Scopurile educaţiei şi formării bazate pe noile tehnologii ale informaţiei şi comunicării
(nTIC) nu este aceea de a demonstra că are rezultate imediate într-o întrecere cu alte tipuri de
sisteme educaţionale, ci de a substitui o parte din structurile actuale cu un nou, probabil
superior, spectru de performanţe, în întâmpinarea schimbărilor inerente ce au loc în cultură şi
civilizaţie (Istrate, 2000)
Simpla prezenţă a computerului în şcoală nu reprezintă îndeplinirea condiţiei de acces
la educaţie pentru toţi. Astfel, sunt necesare adaptări speciale, consonante cu stilurile
cognitive şi de învăţare, precum şi cu particularităţile individuale ale fiecărui elev, cu sau fără
dizabilităţi. Lipsa unor adaptări corespunzătoare şi lipsa unui personal instruit adecvat,
adânceşte şi mai mult discriminarea informaţională dintre un elev valid şi un elev cu
dizabilităţi, permiţând, astfel, anularea acelor mecanisme sociale actuale, care ne sunt
întimpărite în cultura noastră, şi anume, aspectul umanitar al problemei.
Sistemul educaţional, în special, şcoala, trebuie să fie capabil să ofere elevului şanse
egale de informare, studiu şi cercetare, fie prin angajarea unei persoane cu studii în domeniul
tehnologiilor informaţionale şi educaţie specială, fie prin perfecţionarea cadrelor didactice
implicate direct în procesul educaţional al elevului cu dizabilităţi.
În momentul în care, în şcoală, este integrat un elev cu dizabilităţi, cadrele didactice
trebuie să conştientizeze necesităţile, nevoile individuale ale acestuia şi, împreună cu
psihologul / psihopedagogul / profesorul itinerant, să stabilească un plan educaţional adaptat
la particularităţile de lucru ale elevului. O echipă multidisciplinară din care să facă parte şi
factorii decizionali din şcoală trebuie să pregătească, în prealabil, mediul pentru acceptarea
necondiţionată şi fără rezerve de către cadrele didactice şi elevii din şcoală a unui elev cu
nevoi speciale, evitându-se prezentarea lui ca un „model”. Adică, elevul cu nevoi educative
speciale să nu fie prezentat ca un personaj diferit, ci ca un individ care doreşte să se bucure de
toate facilităţile unei educaţii egale cu ei. Este important ca profesorul de la clasă să sprijine
elevul cu dizabilităţi vizuale, să folosească tehnologii de acces specifice, astfel, facând din
acesta un participant activ în procesul instructiv – educativ, ţinându-se cont de paradigma
modernă pedagogică: şcoala se adaptează cerinţelor elevului.
Cu certitudine, tehnologiile informaţionale vor deveni instrumente indispensabile în
orice domenii de activitate, iar acest lucru a permis şi va permite, în continuare, accesul
tuturor persoanelor cu dizabilităţi la educaţie. Pentru aceasta, este necesar o nouă abordare
şi/sau adaptare la un nou stil de gândire şi comportament, care va permite cadrelor didactice
să facă faţă oricărei noi cerinţe. Fiecare profesor va trebui să capete o formaţie de bază în
domeniul tehnologiilor informaţionale.

3. Tehnologiile de acces

Termenul tehnologie de acces se referă la echipamentele hardware şi aplicaţiile

software cu ajutorul cărora o persoană cu (cel puţin) o dizabilitate (în cazul nostru dizabilităţi
vizuale) poate utiliza Tehnologia Informaţională, respectiv computerul, cu tot ceea ce ţine de
acesta, inclusiv internetul şi serviciile de comunicare aferente acestuia. (CATA, 2004)2
Tehnologiile de acces sau asistive sunt cunoscute si sub numele de tehnologii de
asistare sau tehnologii adaptive.
Folosirea tehnologiilor de acces sub formă hardware sau software pot îmbunătăţi
sistemul de operare; astfel, acesta devine accesibil pentru un număr cât mai mare de
utilizatori. Softurile de acces pot rula cu majoritatea aplicaţiilor, inaccesibilitatea anumitor
aplicaţii putând fi remediată ulterior, iar în cazul în care apar elemente de inaccesibilitate se
apelează la producătorul respectivei aplicaţii.
Datorită promovării paradigmei educaţie pentru toţi şi a dezvoltării tot mai pregnante
2
CATA - Centrul de Asistenţă în Domeniul tehnologiilor de Acces pentru Persoane cu Deficienţe de Vedere,
Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca – www.cata.ubbcluj.ro
a tehnologiilor informatice, a fost nevoie de implementarea unor legislaţii specifice care să
prevină sau să elimine eventualele probleme de inaccesiblitate ale programelor de calculator,
website-uri sau diverselor medii informaţionale comune (de exemplu, biblioteci online).
Prezentăm, în continuare, principalele tehnologii de acces specifice pentru persoanele
cu deficienţe de vedere, bazându-ne şi pe informaţii de pe site-ul producătorilor şi pe
experienţa personală.
3.1. Cititoarele de ecran şi sintetizatoarele de voce

Aceste soft-uri permit ca orice nevăzător să poată lucra pe computer, independent, şi

să aibă acces la programe soft, poştă electronică, internet etc.
Principiul de bază pe care funcţionează acest soft este următorul: textul afişat pe ecran
(output-ul), precum şi textul tastat ori comenzile iniţiate de către utilizator (input-ul) sunt
prelucrate pentru a fi redate vocal unui sintetizator de voce sau unui afişaj Braille.
Caracteristicile obişnuite se referă la capacitatea de a reda vocal întreaga informaţie de
pe ecran, o zonă definită de utilizator, o linie compusă din mai multe cuvinte, un singur
cuvânt, o singură literă ori echivalentul fonetic al unei litere sau semn de punctuaţie, precum
şi citirea continuă a unui document sau a unei pagini web. Cititoarele de ecran permit citirea
meniurilor, ferestrelor de dialog, mesajele de sistem.
Utilizatorul nevăzător foloseşte numai tastatura în activităţile sale de lucru pe
computer dotat cu un cititor de ecran. El nu se foloseşte de mouse, dar, cu ajutorul tastaturii,
prin folosirea de combinaţii de taste, pot fi efectuate aproape toate acţiunile ce pot fi executate
cu mous-ul.
Cititoarele de ecran nu trebuie confundate cu programele de recunoaştere a vocii, în
care utilizatorul este cel care vorbeşte, iar calculatorul recunoaşte informaţia primită de la
utilizator, prin intermediul unui microfon.
Numărul cititoarelor de ecran este destul de mare, dar ele au ceva în comun şi anume:
toate redau vocal informaţia de pe ecran, permit modificarea intensităţii sunetului, a vitezei de
citire, a timbrului vocal şi permit reluarea procesului de recitire a informaţiei.
Pe măsură ce textul este introdus de la tastatură, acesta poate fi redat vocal după
terminarea unei litere, unui cuvânt, rând sau propoziţie. Opţional, cititorul de ecran poate fi
setat să permită vocal delimitarea majusculelor, precizarea semnelor de punctuaţie şi
simbolurile speciale.
Cititoarele de ecran permit, prin funcţiile încorporate, configurarea şi personalizarea
lui, astfel încât să satisfacă nevoile oricărui utilizator nevăzător, indiferent de nivelul lui de
cunoştinţe (începător, intermediar, avansat).
Considerăm că este necesar să efectuăm o delimitare între termenul sintetizator de
voce şi cititor de ecran. Cititorul de ecran este cel care analizează informaţia şi oferă date
despre focarul unde se găseşte cursorul. transmiţând aceste informaţii către un sintetizator de
voce care poate fi software sau hardware şi totodată către boxe şi/sau afişajului Braille.
Pe lângă cititoarele de ecran, care sunt disponibile pentru calculatoarele personale,
sunt şi cititoare de ecran utilizate de către persoanele cu deficienţe de vedere şi pe telefoanele
mobile compatibile. Un cititor de ecran instalat pe telefonul mobil permite utilizatorului cu
deficienţe de vedere accesul la meniuri, lista de contacte, scrierea şi citirea mesajelor.
Dorim să sublinem faptul că numărul proiectelor care au ca obiectiv realizarea unui
cititor de ecran este mare. În tabelul 1, am expus o listă, sumară, a citioarelor de ecran
existente pe piaţă, fie sub formă comercială, fie sub formă open-source.

Tabelul 1 – Producători de cititoare de ecran

Denumire Firma Producătoare Informaţii suplimentare Adresa web
JAWS Freedom Scientific, Produs comercial, disponibil
 USA sub formă demonstrativă www.hj.com
pentru a fi testat.
HAL Dolphin, UK Produs comercial, disponibil
sub formă demonstrativă www.yourdolphin.com
pentru a fi testat.
Windows GW Micro, USA Produs comercial, disponibil
Eyes sub formă demonstrativă www.gwmicro.com
pentru a fi testat.
VIRGO Baum Retec AG, Produs comercial, disponibil
Germania sub formă demonstrativă
pentru a fi testat. www.baum.de
Baum Retec AG, Produs Open Source, www.baum.ro
Gnopernicus Germania disponibil pentru descărcare
şi utilizare.
Thunder screenreader.net Produs Open Source,
CIC disponibil pentru descărcare www.screenreader.net
şi utilizare.

3.2. Softuri de mărit

În literatura de specialitate se va găsi sub sintaxa screen larger sau screen magnifier.
Acest soft poate mări informaţiile afişate pe ecranul computerului de până la 32 de ori.
Deoarece aceste softuri măresc informaţiile afişate pe ecranul computerului, la un moment
dat, pe ecran va apărea o mică porţiune din informaţia iniţială, şi anume, acea porţiune în care
este îndreptată atenţia utilizatorului (de exemplu, ce se află în dreptul cursorului). Datorită
acestui aspect, este recomandat ca monitorul computerului să fie de dimensiuni mai mari.
Modul de afişare a informaţiei mărite va fi prezentat pe toată suprafaţa ecranului sau
pe jumătate din el, restul rămânând normal sau sub forma unei lupe. Actualele sisteme de
operare oferă acest avantaj persoanelor cu resturi de vedere, dar acestea sunt la un nivel
primitiv şi se recomandă folosirea unor softuri speciale. Softurile speciale de mărit pentru
persoanele cu resturi de vedere au încorporat şi un cititor de ecran, astfel oferindu-i
utilizatorului mult mai multe informaţii. Se reduc, astfel, ambiguităţile care pot să apară
datorită multor informaţii care sunt afişate pe ecran. Totodată, acest softuri permit schimbare
culorilor în care informaţia este prezentată pe ecranul computerului, permiţând fiecărui
utilizator să îşi adapteze sistemul la cerinţele şi particularităţile deficienţei.
Utilizarea tehnologiilor de acces pe telefoanele mobile ia amploare. Aşa cum pe
telefoanele mobile compatibile se pot instala cititoare de ecran, acelaşi lucru se poate spune şi
în cazul softurile de mărit, care permit utilizatorului cu resturi de vedere să poată utiliza toate
funcţiile telefonului mobil.
Pe lângă softurile de mărit, care se instalează pe computer sau pe telefonul mobil, se
mai pot întâlni aparatele portabile de mărit (figura 1A) şi dispozitivele statice de mărit sau
CCTV – televizor cu circuit închis (figura 1B).
 Figura 1A – Aparat portabil de mărit Figura 1B – CCTV

În tabelul 2, am expus o listă, a unora dintre cele mai cunoscute programe de mărit
existente pe piaţă.
Tabel 2 – Producători de softuri de mărit
Denumire Firma Producătoare Informaţii Adresa web
suplimentare
Magic Freedom Scientific, Produs comercial,
USA disponibil sub formă www.hj.com
demonstrativă pentru www.lowvisionsolutions.com
a fi testat.
SuperNova Dolphin, UK Produs comercial,
Lunar disponibil sub formă www.yourdolphin.com
demonstrativă pentru
a fi testat.
Galileo Baum Retec AG, Produs comercial,
Germania disponibil sub formă www.baum.de
demonstrativă pentru www.baum.ro
a fi testat.
ZoomText Ai Squared Produs comercial. www.aisquared.com

3.3. Televizorul cu circuit închis - CCTV

Persoanele cu dizilităţi de vedere care au resturi de vedere, CCTV-ul (figura 1B) le

vine în ajutor prin mărirea imaginilor, materialelor tipărite, obiectelor. Imaginea este preluată
de o cameră video, care apoi o traspune pe ecranul unui monitor de computer sau al unui
televizor, imagine care poate fi prelucrată prin modificarea adâncimii de culoare, prezentare
color sau mono-crom, mărirea anumitor detalii. Sunt folosite în special pentru lectură, a scrie
sau pentru a coase. Cel mai răspândit CCTV este cel desktop care permite vizualizarea
materialului după ce a fost plasat pe o platformă ce se află sub camera video şi care este apoi
deplasat de la stânga la dreapta. CCTV-ul care se poate ataşa la un teleizor se aşeză pe hârtie
şi este deplasat astfel încât să fie parcursă informaţia necesară. În comparaţie cu cele desktop,
acestea nu pot mări de foarte multe ori informaţia care apare pe ecran. De asemenea, cele
portabile au integrat propriul ecran pentru vizualizare.

3.4. Echipamente Braille

Tehnologiile de acces au venit în sprijinul nevăzătorilor, nu numai prin cititoare de

ecran sau programe de mărit, pentru persoanele cu resturi de vedere, ci şi prin revoluţionarea
sistemului de tipărire braille. Dacă înainte nevăzătorii pentru a scrie un text în format braille
trebuiau să se folosească de o plăcuţă şi un punctator sau de o maşină de scris specială, astăzi
ei se bucură de o metoda mult mai uşoara şi anume, tipărirea textelor la o imprimantă specială
(figura 2).
Imprimantele Braille imprimă informaţii braille provenite de la un computer prin
crearea unor puncte în relief pe o hârtie groasă, foarte rezistentă, astfel încât punctele să nu se
tocească, iar nevăzătorul să nu mai poată percepe informaţiile tipărite în totalitate. Aceste
imprimante se conectează ca şi imprimantele obişnuite la computer şi prin modul său de
conectare pot fi conectate şi la alte dispozitive speciale, cum ar fi NoteTakers. Pentru
folosirea unei imprimante braille avem nevoie de un soft special care transformă textul
obişnuit într-un limbaj specific, astfel încât imprimanta să poate tipări braille ceea ce avem
nevoie.
Soft-urile de transcriere în braille sunt uşor de utilizate de către necunoscătorii
sistemului braille, dar reprezintă un dezavantaj mai ales în cazul în care este necesară tipărirea
unor materiale cu caractere sau format special, cum ar fi în cazul textelor matematice,
ştiinţifice sau muzicale. Unele soft-uri sunt oferite gratuit, iar altele vin împreună cu
imprimanta.
Imprimantele braille sunt diverse de la cele mai simple care permit, prin soft-ul lor, să
fie tipărite materiale simple, doar text, şi până la materiale grafice în relief sau broşuri.
Imprimantele braille sunt de nivel individual, de birou sau industriale, pentru tipografii.

Figura 2 – Evoluţia echipamentelor braille

Plăcuţă şi punctator Picht

Imprimantă braille Afişaj braille NoteTakers

Afişajul braille este un dispozitiv tactil aşezat sub o tastatură obişnuită de computer
sau sub tastura laptop-ului şi permite utilizatorului să citeacă informaţiile afişate pe ecranul
computerului parcurgând, prin analiză tactil-kinestezică, informaţia în format braille. Fiecare
celulă a afişajului are opt puncte din metal sau plastic, controlate electronic, pentru a se ridica
sau coborî şi, astfel, în combinaţie alcătuind caracterul braille. Afişajele braille diferă ca
mărime de la 20 la 80 de celule. Afişajele braille mari care au 70 până la 80 de celule sunt
destinate utilizării cu un desktop PC şi se potrivesc exact sub tastatură standard, iar cele
pentru laptop-uri si NoteTakers au pănâ la 40 de celule. Afişajele braille sunt foarte utile,
deoarece prezintă informaţia mult mai acurat şi, astfel, sunt evitate greşelile de scriere, iar
cunoscătorii ar putea să îşi corecteze mult mai eficient textele dactilografiind pe computer.
Formatul braille rămâne în continuare un mod de comunicare mai uşor cu indivizii cu
surdocecitate.
 Folosirea celor două echipamente se face numai prin intermediul unui cititor de ecran.

NoteTakers sunt aşa zisele computere portabile care au o tastură braille – aşezate ca la
maşina de scris braille – care permit utilizatorului, printr-un sintetizator încorporat, să ia
notiţe, să-şi creeze o agendă telefonică de adrese sau să-şi planifice întâlnirile. Unele modele
permit ca utilizatorul lor să trimită informaţiile de pe ele şi prin poşta electronică. Aceste
echipamente au încorporat şi un afişaj electronic braille, iar ele pot fi folosite cu succes şi de
către indivizii care au cecitate dobândită, deoarece la ele se poate ataşa o tastură de
configuraţie normală, dar de dimensiuni mai mici. Astfel, ei pot urmări informaţia şi în format
braille. Softul instalat pe ele din fabricaţie permite gestionarea de fişiere; este prezent şi editor
de text împreună cu un dicţionar ortografic pentru limba engleză, iar cele mai recente oferă
utilizatorului posibilitatea de a se conecta la internet şi pot rula programe care rulează sub
sistemul de operare Windows.
Preţul acestor echipamente este foarte mare, iar utilizatorul de acasă nu îşi poate
achiziţiona o asemenea tehnologie, dar poate avea acces la ele în instituţiile speciale.

3.5. Scanner-ul şi aplicaţiile de tip OCR3

Unul din cele mai importante câştiguri datorate avansului tehnologic a fost pentru
nevăzători apariţia scanerului şi a aplicaţiilor de recunoaştere a textelor tipărite. Cu
perfecţionarea sa şi vânzarea lui într-un număr mare de exemplare, preţul scanerelor a scăzut
foarte mult, fiind accesibil oricărui utilizator cu venituri modeste. În acelaşi grad, a scăzut şi
preţul aplicaţiilor OCR.
Scanerul este un echipament format dintr-o cutie, având în partea superioară un geam
transparent, sub care se plimba o sursă de lumină. Razele reflectate de documentul tipărit care
trebuie aşezat pe geam sunt captate de nişte fotodetectori care se deplasează sincron cu sursa
de lumină. Astfel, sunt transmise computerului la care este conectat scanerul informaţii de
culoare şi intensitate pentru fiecare punct de pe suprafaţa documentului explorat.
Caracteristicile scanner-elor variază, în funcţie de numărul de puncte explorate pe
unitatea de suprafaţă DPI4, de numărul de culori detectate şi de viteza de explorare a
documentului.
În urma unui proces de scanare a unui document, va rezulta o imagine electronică ce
poate fi stocată în memoria computer-ului. Dacă documentul conţine texte tipărite, această
imagine poate fi analizată de un soft special de tip OCR. În urma analizei, softul generează un
fişier text în care vom regăsi toate caracterele detectate în acea imagine. Textul astfel rezultat
îl putem prelucra cu un procesor de texte, adnota; dar cel mai important lucru pentru un
nevăzător este acela că îl poate citi cu ajutorul unui cititor de ecran, prevăzut cu sinteză vocală
sau cu display braille.
În funcţie de calitatea materialul tipărit, pus pe scanner şi, deci, de calitatea imaginii
rezultate în urma scanării, un soft OCR bun poate recunoaşte textul cu o acurateţe de 100 %.
Din nefericire, soft-urile OCR încă nu pot recunoaşte formule matematice supraetajate
sau diverse formate artistice de scriere şi, bineînţeles, nu pot recunoaşte scrisul de mână.
Odată cu perfecţionarea scanerului şi a softurilor OCR, nevăzătorii pot citi
independent o carte, un ziar sau alt document scris cu un editor standard.

3.6. Alte tehnologii de acces

a) Metoda termoform de creare a imaginilor tactile

3
OCR – Optical Character Recognizer – recunoaştere optică a caracterelor
4
DPI – dots per inches - Unitate de măsură a rezoluţiei la imprimante, scannere sau monitoare.
 Un desen făcut în tehnica termoform este o imagine în relief, obţinută prin deformarea
la cald şi în vid a unei folii de plastic. Prin explorarea tactilă a deformărilor produse asupra
unei foi de plastic, un nevăzător poate identifica grafice şi alte imagini simple, formate din
diferite tipuri de linii întrerupte sau zone haşurate. Aceste imagini pot fi însoţite de texte
scrise în braille.
Pentru a realiza o imagine termoform, trebuie, mai întâi, să se realizeze o matriţă
rigidă, care poate fi fabricată din orice tip de material, cum ar fi lemn, metal, carton, ceramică
etc.
Odată matriţa terminată, pe baza ei se pot face oricâte copii dorim. Foaia de plastic
care se aşează în aparat va lua forma matriţei, sub efectul căldurii şi al vidării.
Pentru a crea o diagramă tactilă termoform de calitate, este necesară elaborarea unei
schiţe simplificate a modelului, în care să se pună în evidenţă contururile şi anumite zone mai
importante.
În funcţie de modelul care trebuie reprodus, trebuie luate în considerare următoarele
patru aspecte: grosimea plasticului, temperatura elementului de încălzire, durata expunerii
matriţei la sursa de căldură şi durata punerii în funcţie a pompei de vidare.
Există softuri specializate care realizează schiţa modelului după o imagine dată şi chiar
aparate care creează automat matriţa după diagrama generată de computer.
Acest tip de echipament este foarte util în procesul de predare-învăţare, dar, şi mai
târziu, pentru a facilita orientarea persoanei în spaţiile necunoscute, cu ajutorul unor hărţi
tactile.
Metoda termoform prezintă avantaje precum: flexibilitatea materialului din plastic,
diagramele tactile pot fi întreţinute mai uşor, nu se deformează la cea mai mică presiune,
ocupă spaţiu mai puţin, se pot realiza mai multe exemplare după aceeaşi matriţă etc.. Din
păcate, prezintă şi unele dezavantaje: elaborarea manuală a unei matriţe ia mult timp, preţul
mare, atât al aparatului, dar şi al foliilor de plastic (care încă) nu se găsesc de vânzare la noi în
ţară.

b) Cărţi în format DAISY5

Consorţiul DAISY este format din biblioteci şi organizaţii, care furnizează informaţii
persoanelor nevăzătoare sau slab văzătoarea, precum şi persoanelor care nu pot să citească
textul tipărit.
Din acest consorţiu fac parte organizaţii mari din întreaga lume, care se ocupă
împreună de persoanele cu dizabilităţi de vedere precum şi de cei cu probleme de citire.
DAISY – Digital Audio-Based Information System (sistem digital de informare pe
bază audio) – este un sistem dezvoltat pentru a înlocui tehnologia analogă, dar, în prezent,
obiectivele sale s-au schimbat destul de mult, păstrându-şi totuşi denumirea originală.
Misiunea Consorţiului DAISY este de a dezvolta tehnologia informaţiei pentru
generaţiile următoare de persoane cu dizabilităţi. De asemenea, intenţionează să dezvolte noi
moduri de a schimb informaţiile între bibliotecile din întreaga lume.
Înregistrările audio nu prezentau o anumită structură; ceea ce dezvoltă acest consorţiu
seamănă cu o prezentare multi-media. Fişierele cu informaţii sunt astfel marcate şi etichetate,
pentru a permite navigarea mult mai uşoară în structura informaţiilor; acestea folosesc toate
informaţiile care precizează structura documentelor, cum ar fi paragrafele, referinţele,
paginile. Totodată, se utilizează şi un limbaj multi-media de integrare sincronizată. Astfel,
DAISY foloseşte standardele internaţionale bazate, în principiu, pe recomandările World
Wide Web Consortium – W3C.
Aceste informaţii structurate care, de obicei, sunt cărţi sunt puse pe CD-ROM şi se

5
Daisy consortium - www.daisy.org
caută soluţii, împreună cu alte firme importante, pentru dezvoltarea unui program soft cu
ajutorul căruia să se poată citi, asculta şi naviga prin ele.
Cei de la DAISY au creat mai multe tipuri de cărţi, cele mai simple fiind cele care sunt
în totalitate în format audio sau în format text. În cazul cărţilor text, utilizatorul are nevoie de
un cititor de ecran, dacă le citeşte pe computer, pentru a putea parcurge informaţia.
Scopul principal este de a obţine o carte, în care conţinul, curpinsul, numărul de
pagini, să fie accesibile, atât în format text, cât şi în format audio, astfel încât utilizatorul să
poată naviga cu uşurinţă între capitole, subcapitole, paragrafe, propoziţii şi să ajungă la orice
pagină sau secţiunea la care doreşte. Având şi textul, cât şi partea audio, acest tip de
prezentare a informaţiei îi mulţumeşte şi pe cititorii în Braille, care cu uşurinţă pot converti
textul în format braille.
Singurele probleme care ridică dificultăţi de accesibilizare a cărţilor în acest format
sunt reprezentate de legea drepturile de autor şi de distribuire.
Este de remarcat faptul că numărul proiectelor şi aplicaţiilor din domeniul
tehnologiilor de acces este din ce în mai mare, dar accesul la o parte dintre ele este îngrădit,
din diferite considerete. Unele dintre aplicaţii sunt la stadiul de prototip, altele au un preţ
exagerat de mare pentru utilizatorii nevăzători. Cert este că aportul noilor tehnologiilor de
acces a fost şi va rămâne important în stabilirea unui nou traseu educaţional şi profesional în
viaţa persoanelor cu deficienţe vizuale.

4. Validitatea şi Accesibilitatea Paginilor Web

Prezentăm, în continuare (după W3C), câteva elemente pe care noi le considerăm

foarte importante, în ceea ce priveşte accesibilitatea paginilor web.
Internetul este, poate, cel mai important, rapid şi uşor mod de a comunica ca şi
consecinţă a dezvoltării tot mai rapide a modului de a comunica între indivizi,. Prin serviciile
sale de poştă electronică, chat, informaţii electornice, internetul a devenit astăzi una dintre
principalele surse de informare şi comunicare pentru toţi utilizatorii. Problema care se pune
este aceea dacă toţi utilizatorii, indiferent de particularităţile psihice, psihomotorii sau
senzoriale, au acces nediscriminatoriu la serviciile de internet.
Proiectanţii de web site-urile se întrec în a oferi un design al web site-urilor cât mai
atrăgător, prin elemente care ţin de culoare, animaţie. Numărul celor care sunt proiectanţi de
web site-uri care să ţină cont, în construcţia unui site, de elementele de accesibilitate pentru
majoritatea categoriilor de utilizatori cu diferite dizabilităţi este mic, dar acest lucru este pe
cale să se schimbe, datorită legislaţiilor în vigoare. Elementele care ţin de Designul
Universal6, cât şi modalităţilor de stabilire a limbajelor de programare al web site-urilor, au
devenit repere importante în proiectarea de web site-uri accesibile.
În continuare, vom enumera o parte din recomandarile consorţiul W3C7, necesare
celor care proiectează website-uri şi nu numai. O parte din aceste elemente pot fi asimilate şi
de profesorii psihopedagogi implicaţi în educaţia persoanelor cu deficienţe de vedere.
Proiectanţi ar trebui să ţină cont de aceste aspecte elementare, necesare unei optimizări
corecte a website-urilor la nevoile individuale ale fiecărui utilizator cu dizabilităţi:
o este posibil ca utilizatorul care accesează pagina de internet să fie cu
deficienţe de vedere, de auz, deficienţe motorii sau se află în
imposibilitatea de a putea procesa anumite informaţii;
o există posibilitatea să întâmpine probleme în parcurgerea şi înţelegerea
textului;

6
Centrul pentru Design Universal - www.design.ncsu.edu/cud/
7
W3C – World Wide Web Consortium – www.w3c.org
 o este posibil ca, în funcţie de dizabilitatea sa, să nu poata utiliza o tastatură
sau un mouse;
o este posibil ca utilizatorul să deţină doar un monitor text sau un ecran
foarte mic sau o conexiune la Internet foarte slabă;
o există posibilitatea să nu înţeleagă bine limba în care este oferită
informaţia;
o există posibilitatea ca informaţia să fie accesată într-un mediu în care ochii,
mâinile, urechile sunt ocupate (de exemplu, în timpul deplasării la serviciu,
ori într-un mediu foarte zgomotos);
o există posibilitatea să deţină o versiune a unui soft foarte slabă -
neactualizată.
Alegerea unui design accesibil avantajează, în special, o serie de grupuri de persoane
cu nevoi speciale şi, în general, întreaga comunitate a utilizatorilor web-ului. De exemplu,
prin utilizarea anumitor artificii de programare mai simple şi eliminarea altora mai uzuale,
dezvoltatorii de pagini web au un control mai mare asupra design-ului paginilor, făcând
paginile mai accesibile pentru utilizatorii cu deficienţe vizuale şi micşorează timpul necesar
descărcării paginilor pentru restul utilizatorilor.
Problemele de accesibilitate sunt dintre cele mai diverse Cele mai frecvente discuţii s-
au axat pe modul în care trebuie amplasate imaginile şi modul în care ar trebui să fie transpus
textul din pagini. O parte dintre utilizatorii de tehnologie de acces pot percepe imaginile, alţii
utilizează un browser în mod text care nu suportă imagini, în timp ce alţii îşi pot dezactiva
afişarea imaginilor pentru a nu fi deranjaţi de ele în momentul navigării sau datorându-se unei
conexiuni la internet lente. Proiectanţii de web site nu trebuie să renunţe la utilizarea
imaginilor, ci ar trebui să folosească o cale de a îmbunătăţi accesibilitatea, prin oferirea unui
echivalent textual pentru imagini, care să cuprindă o descriere sumară şi concretă a imaginii.
Textul descriptiv care însoţeşte imaginea poate fi prezentat utilizatorului sub formă de voce,
în format braille, sau afişat pe ecran. De exemplu: o imagine care înfăţişează planeta Pământ
văzută din spaţiu. Dacă imaginea respectivă este utilizată doar ca o decoraţiune, atunci textul
alternativ „imagine cu planeta Pământ văzută din spaţiu” ar putea îndeplini funcţia necesară.
Dacă scopul respectivei imagini este acela de a da anumite informaţii despre geografia lumii,
atunci textul alternativ ar trebui să furnizeze respectivele informaţii. Dacă imaginea respectivă
este utilizată cu scopul de a-i spune utilizatorului să o selecteze (să execute un click pe ea, de
exemplu) pentru a obţine informaţii despre pământ, textul echivalent ar trebui să fie
„informaţii despre Pământ”. Deci, dacă textul alternativ are aceeaşi funcţie pentru utilizatorii
cu nevoi speciale ca şi imaginea propriu zisă pentru celelalte persoane. (după W3C).
În afară de beneficiile pentru utilizatorii cu diferite dizabilităţi, textele alternative fac
ca paginile să fie mai uşor găsite de către toţi utilizatorii, dat fiind faptul că motoarele de
căutare pot indexa respectivele texte.
Echivalentele non-text ale textelor (de exemplu iconiţele, cuvinte preînregistrate sau
secvenţe video cu o persoană care comunică în limbajul semnelor) pot face documentele
accesibile persoanelor care au dificultăţi în a întelege textul scris, incluzând indivizii cu
dificultăţi de procesare a informaţiei, de învăţare sau pe cei cu dizabilităţi de auz.
Echivalentele non-text pot fi utile şi celor care nu citesc sau care nu pot percepe
imaginile din cauza unei deficienţe vizuale. Acest lucru poate fi facilitat printr-o descriere
auditivă pentru o prezentare multimedia
Cei care construiesc pagini web trebuie să creeze un conţinut uşor de parcurs şi de
înţeles şi acest lucru nu presupune doar utilizarea unui limbaj simplu şi clar, dar şi crearea
unui mecanism de navigare uşor de înţeles şi de parcurs. Existenţa unor aspecte de navigare şi
de informaţii orientative va maximiza accesibilitatea şi, de aici, uşurinţa de a avea acces la
informaţie.
 Nu toţi utilizatorii pot utiliza informaţii ca hărţile de imagini, barele de derulare,
elemente care trebuie urmărite în paralel, sau grafice care indică utilizatorilor valizi unele
aspecte folosind un anumit browser. Utilizatorii pierd de asemenea informaţiile contextuale
când accesează doar o parte din ecran sau doar un cuvânt (acest lucru îl întâmpină utilizatorii
cu dizabilităţi de vedere care folosesc un screen reader sau un display braille) sau a unei
porţiuni din ecran (în cazul în care monitorul are dimensiuni mai reduse, iar utilizatorul
foloseşte un program de mărit). Dacă utilizatorilor nu li se prezintă informaţii orientative, ar
putea ajunge într-un impas generat de neînţelegerea tabelelor foarte mari, listelor, meniurilor
(în cazul celor care folosesc un screen reader sau display braille) sau imaginilor, prezentărilor
multimedia (în cazul celor care folosesc un program de mărit) (W3C).
 Modulul 7 – Antrenamente ortofonice computerizate8
1. Destinaţia programului computerizat

Acest soft a fost destinat iniţial procesului de demutizare la persoanele cu deficienţă

de auz. În conceperea acestui soft s-a pornit de la premisa că persoanele care prezintă
deficienţă de auz au nevoie de un suport vizual în vederea însuşirii modului de articulare a
fonemelor segmentale (vocale şi consoane), suport care prin mijlocire tehnică oferă şansa
învăţării în manieră mult mai interactivă. În plus, prezenţa unui program pe computer creşte
nivelul motivaţional al copiiilor, pentru a colabora şi a încerca să realizeze mişcările
prezentate în imagine. La finalizarea aplicaţiei, s-a realizat testarea pilot al acestuia, cu scopul
identificării posibilelor surse de confuzii atât în cazul copiilor cu deficienţă de auz, cât şi
pentru cei care au tulburări de limbaj, dar care nu se datorează unui deficit auditiv. S-a
obervat că aplicarea programului este utilă în ambele cazuri realizându-se modificări la
nivelul sintezei vocale. S-a constata că vocea imprimată trebuie să fie caracterizată prin
claritate, intensitate şi acurateţe, altfel fonemele sunt caracterizate printr-o serie de
caracteristici contextuale (caracteristici datorate specificului vocii şi a pronunţiei persoanei
folosită drept model pentru sinteza vocală) deformându-se fonemul şi având în prim plan, de
antrenat, alofone ale fonemului, şi nu fonemul în sine. În cazul copiilor care prezintă
deficienţă mintală asociată cu tulburările de limbaj, s-a constatat că programul poate fi aplicat
cu greutate crescută datorită inabilităţii acestora de a decodifica semnele grafice şi schiţa
profilului uman.

2. Implicaţii ortofonoice
2.1 Aparatul fono-articulator şi caracterizarea ortofonică a fonemelor limbii
române

Aparatul prin care se realizează efectiv vorbirea umană este denumit în literatura de
specialitate fono-articulator şi este compus din următoarele organe: buze, dinţi, limbă, palat,
văl palatin, epiglotă, corzi vocale, cavitate nazală, laringe, trahee, bronhii, plămâni şi
diafragmă. Fiecare dintre aceste componente are un rol specific atunci când sunt articulate
sunetele. Pentru producerea acestora este nevoie de un impuls (dat de curentul de aer ce vine
din plămâni, trece prin bronhii, trahee, laringe-glotă, cavitatea faringală, bucală şi nazală),
oscilaţii care vor produce tonuri şi zgomote (se realizează la nivel laringal de către corzile
vocale) şi un rezonator pentru formarea timbrului sunetului (cavităţile faringală, bucală şi
nazală). Organele implicate în producerea vorbirii se împart în două categorii. Prima categorie
este cea a organelor pasive (compusă din dinţi, palatul dur, alveolele dentale, palatul mediu),
iar cealaltă este reprezentată de organele active (maxilarul inferior, palatul moale-vălul
palatin, uvula, limba, buzele). Cavitatea nazală are rol în producerea sunetelor “M” şi “N”
prin rezonare, datorită neînchiderii acesteia de către vălul palatin (care rămâne coborât). În
funcţie de denumirea anatomică a părţilor implicate în articulare, sunetele au fost clasificate
în: laringale, anterioare, centrale sau posterioare, palatale, alveolo-dentale, dentale, labio-
dentale, labiale, nazale şi orale.
Sonoritatea se realizează în funcţie de tipul de oscilaţii imprimate corzilor vocale.

8
Preluat din suportul de curs Suporturi informatice în psihopedagogia specială –
Conf. Univ. dr. Anca Maria Dorina, Catedra de Psihopedagogie Speicală, Cluj-
Napoca, 2008.
Tonurile sunt produse de oscilaţii ritmice, iar zgomotele de oscilaţii haotice. În limba română,
sunetele se împart în vocale şi consoane. Dintre acestea, vocalele sunt produse în exclusivitate
de tonuri, iar consoanele se împart în trei mari categorii: cele surde, produse doar de zgomote,
la rostirea cărora nu participă vocea; cele sonore, alcătuite atât din zgomote, cât şi din tonuri,
predominând zgomotele, la rostirea cărora participă şi corzile vocale; şi cele sonante, la care
predomină existenţa tonurilor şi la care de asemenea participă şi vocea (Anca, 2007). Vocalele
sunt în număr de 7 având diferite zone de articulare. Vocala “A” este deschisă, centrală,
nelabializată; “O” este semideschisă (medie), anterioară, labializată; “U” este închisă,
anterioară, labializată; “E” este semideschisă (medie), posterioară, nelabializată; “I” este
închisă, posterioară, nelabializată; “Ă” este semideschisă (medie), centrală, nelabializată; “”
este închisă, centrală, nelabializată. Consoanele sunt în număr de 20 şi anume: “B” este orală,
oclusivă, labială, sonoră; “P” este orală, oclusivă, labială, surdă; “M” este nazală, oclusivă,
labială, sonantă; “F” este orală, fricativă, labio-dentală, surdă; “V” este orală, fricativă, labio-
dentală, surdă; “Ţ” este orală, africată, dentală, surdă; “T” este orală, oclusivă, dentală, surdă;
“D” este orală, oclusivă, dentală, sonoră; “N” este nazală, oclusivă, dentală, sonantă; “L” este
orală, lateralizată, dentală, sonantă; “S” este orală, fricativă, dentală, surdă; “Z” este orală,
fricativă, dentală, sonoră; “Ş” este orală, fricativă, alveolo-dentală, surdă; “J” este orală,
fricativă, alveolo-dentală, sonoră; “R” este orală, vibrantă, alveolo-dentală, sonantă; “C” este
orală, oclusivă, postero-palatală, surdă; “G” este orală, oclusivă, postero-palatală, sonoră; “Č”
este orală, africată, palatală, surdă; “Ğ” este orală, africată, palatală, sonoră; “H” este orală,
fricativă, laringală, surdă.

2.2. Specificul procesului de demutizare şi a celui de terapia limbajului

Procesul de demutizare (proces de reabilitarea a auzului şi limbajului copilului cu

deficienţă de auz ) se diferenţiază, în mod ferm, de cel de terapia limbajului (proces prin care
se reabilitează limbajul copiilor care nu prezintă deficienţă de auz) printr- o serie de
particularităţi. Astfel, în cazul în care se lucrează în vederea reabilitării limbajului cu un copil
care prezintă deficienţă de auz psihopedagogul se află poziţionat în faţă în faţă cu copilul,
pentru a-i permite acestuia să citească labial informaţiile tramsmise. Citirea labială, în vederea
sublinierii unor caracteristici ale articulării este dublată de folosirea unui sistemde sprijin de
semne. De exemplu, în cazul în care se insită asupra diferenţei dintre P, B Şi M, cele trei
consoane bilabiale ale limbii române, diferenţe care nu sunt majore în copndiţiile absenţei
auzului, psihopedagogul poate folosi drept semn de sprijin pentru a face diferenţa dintre
fonemul sonor şi perechea surdă B, respectiv P, mişcarea degetelor în dreptul gâtului, o
mişcare care redă vibraţia corzilor vocale. În vederea stabilirii diferenţei dintre M şi P, B
psihopedagogul poate folosi drept semn de sprijin atingerea cu dosul palmei a zonei faciale
tensionate în momentul articulării fonemului M.
Avînd exemplul de mai sus se poate sublinia impactul programului computerizat şi
utilitatea sa în procesul de reabilitare a limbajului copiilor cu deficienţă de auz.
O altă caracteristică a demutizării este nevoia adaptării formelor de comunicare pe
care cadrul didactic le foloseşte în funcţie de: gradul pierderii de auz, de momentul în care s-a
instalat pierderea de auz, de protezelwe pe care copilul le foloseşte, de faptuzl că poate
proveni dintr-o familie de auzitori sau una de surzi, de sistemele de comunicare pe care le-a
adoptat încă din familie, de momentul începerii terapiei de reabilitare a limbajului, de
tulburările asociate.
Spre deosebire de demutizare, în terapia limbajului copilului care nu prezintă
deficienţă de auz, logopedul are drept sprijin capacitatea copilului de a percepe pe cale
auditivă sunetele. Totuşi, şi în aceste cazuri programul computerizat se dovedeşte foarte util,
în condiţiile în care tulburările de pronunţie sunt datorate, în mare parte, unui auz fonematic
deficitar. Astfel, cu ajutorul acestui program se poate antrena acest auz fonematic deficitar,
dublând informaţia auditivă cu cea vizuală.
Perceperea vorbirii pe cale vizuală este un fenomen intens studiat, subliniindu-se
importanţa şi rolul acestuia în situaţii concrete de viaţă. McGurk şi Mac Donald (1976 apud
Anca, 2006) au studiat fenomenul interacţiunii audio-vizuale, fenomen care evidenţiază
strânsa legătură dintre calea auditivă şi cea vizuală. Ei au arătat că, dacă pe canalul auditiv
sunt oferite informaţii care le contrazic pe cele furnizate prin lectura labială, informaţia
vizuală influenţează inevitabil ceea ce este auzit, deoartece lectura labială, la fel ca şi
informaţia auditivă lasă un traseu senzorial care este prelucrat de mecanismele fonologice.
Cercetările au pus în evidenţă faptul că formele auditive şi verbale ale vorbirii, împărtăşesc o
structură comună de tratare a semnalului în procesele de percepere a vorbirii (Summerfield,
1991, apud Anca, 2006). Astăzi se consideră că obiectul percepţiei verbale nu este nici pur
auditiv, nici vizual, ci ceea ce subiectul percepe sunt gesturi articulatorii executate cu intenţie
comunicativă. Din această perspectivă, programul computerizat care valoprifică componenta
fonologică se articulează în prelungirea acestor cercetări, facilitând furnizarea informaţiei cu
valoare fonologică.
Există divergenţe de opinie în ceea ce priveşte mecanismele perceperii vorbirii:
- Teoria motorie a vorbirii evidenţiază existenţa unui traseu specializat pentru
perceperea fonologică, traseu care tratează atât informaţii auditive, cât şi informaţii
vizuale. Acest sistem este înnăscut, dar este modelat ca urmare a unui proces de
adaptare selectivă pentru prelucrarea gesturilor articulatorii.
- Teoria percepţiei directe suisţine că în perceperea vorbirii pot fi utilizate nu doar
informaţii auditive şi vizuale, ci toate informaţiile care posedă valoare fonematică
din mediu.
Dependenţa exclusivă de lectura labială, în cazul copilului cu deficienţă de auz se
răsfrânge în mod negativ asupra dezvoltării sistemului fonologic al limbii, dar şi asupra
dezvoltării lexicale, semantice, deoaece aceasta nu poate asigura relaţii sistematice între
referenţi şi secvenţele fonologice corespunzătoare. Dezvoltarea sintactică este deasemenea
deficitară, în aceaste condiţii, întrucât este foarte greu de diferenţiat, pe cale labială indicii
gramaticali ai funcţiilor sintactice. Astfel, facilitând perceperea fonemelor, cu ajutorul
programului computerizat, asigurăm, în mod implicit, rezultate îmbunătă-ite la nivelul tuturor
laturilor limbajului, întrucât sistemul lingvistic este un sistem integrat şi integrant. Latura
fonologică constituie primul nivel al sistemului lingvistic, nivel integrat în toate celelalte
laturi: morfologică, sintactică, semantică şi pragmatică.

3. Descrierea programului computerizat

Programul “Antrenament ortofonic computerizat” a fost conceput iniţial în scop

didactic şi de cercetare, în vederea elaborării lucrării de licenţă a studentei Raluca Seica. Soft-
ul dedidacat fonemelor segmentale este varianta computerizată a profilelor logopedice clasice.
Este format din animaţii care prezintă modul de producere al sunetelor limbii române. A fost
realizat în programul Macromedia Flash MX Professional 2004, versiunea 7.0.1 prin
intermediul schemelor care ilustrează schiţa profilului uman. Deoarece este o aplicaţie, rularea
acesteia necesită instalarea soft-ului în care a fost conceput (Macromedia Flash MX
Professional 2004, versiunea 7.0.1). Interfaţa are o imagine în care este prezentat profilul şi în
partea dreaptă o serie de butoane la acţionarea cărora se declanşează animaţia. Butoanele se
activează prin intermediul tastaturii sau a mouse-ului reprezentând atât grafemele
corespuzătoare sunetelor, cât şi comenzi de “STOP” şi “PAUZĂ/ PORNIRE” . De la tastatură
se apasă grafemul corespunzător fonemului dorit să fie vizualizat (pentru fonemele specifice
limbii române s-au creat şase scurtături : tasta 1 pentru ă, 2 pentru î, 3 pentru ş, 4 pentru ţ, 5
pentru č şi 6 pentru ğ). Mouse-ul se foloseşte prin indicarea grafemului, pe partea dreaptă a
programului şi prin apăsare pe grafemul corespunzător fonemului dorit. În imaginea profilului
uman există patru părţi mobile (buzele, limba, vălul palatin şi corzile vocale), care îşi
modifică poziţia în funcţie de modul de articulare al sunetului selectat. Designul programului
a fost efectuat în două culori (roşu şi negru) pe fundal alb. Cu negru este reprezentată schiţa
profilului şi cu roşu sunt colorate buzele, limba şi vălul palatin, organele care participă activ
la producerea fonemelor. Aerul care se scurge prin cavitatea orală şi/sau nazală este
simbolizat printr-o undă de culoare albastru-bleu. Corzile vocale sunt reprezentate prin două
linii situate una sub cealaltă care vibrează la trecerea aerului.
Întrucât sunetele limbii române pot fi clasificate în: orale şi nazale; surde, sonore şi
sonante cu ajutorul animaţiei de care este însoţit soft-ul se pot realiza diferenţieri foarte uşor.
Astfel, sunetele nazale se diferenţiază de cele orale prin imobilitatea vălului palatin şi prin
scurgerea aerului şi prin cavitatea nazală. În cazul sunetelor orale, vălul palatin este ridicat
obturând scurgerea aerului prin cavitatea nazală.
În vederea realizării de diferenţiei între fonemele sonante, sonore şi fonemele surde,
corzile vocale şi mişcarea acestora sunt cele prin care se realizează distincţiile. Astfel, în cazul
fonemelor sonore şi a sonantelor sunt identificabile mişcări (în direcţia sus-jos) ale celor două
linii transversale care sugerează vibraţia acestora, mişcări absente în cazul sunetelor surde.
Poziţia limbii se modificată în funcţie de modul şi locul de articulare al sunetului
selectat. Astfel, pentru rostirea fonemului vocalic “A” limba este poziţionată neutral pe
planşeul cavităţii bucale.

În schimb, pentru articularea fonemului consonantic “R” limba este poziţionată cu

apexul în spatele incisivilor superiori, marginile limbii fiind sprijinite pe arcada dentară
formând pe mijlocul limbii un jgheab prin care unda de aer provenit din plămâni poate trece,
în vederea realizării unor semiocluzii succesive între alveolele dentare şi apexul limbii.

Figura 1. Triunghiul vocalic

De asemenea, mandibula efectuează mişcări de închidere/ deschidere, respectiv de

retragere (în cazul siflantelor f, v), mişcări uşor de identificat datorită animaţiei care însoţeşte
profilul articulator conţinut de acest soft.
Componenta auditivă a programului, sinteza vocală poate fi folosită în mod opţional,
sunt cazuri în care pierderea de auz esta foarte mare, se pot identifica chiar şi cazuri de cofoză
sau se poate menţiona cazul unei afazii de percepţie, cazuri în carte utilizarea cestei
componente auditive este de foarte puţin folos. Declanşarea unui sunet corespunzător
fonemului şi grafemului activat prin intermediul tastării se realizează instantaneu. Programul
are în acest sens două variante, varianta care prezintă declanşarea instantanee a componentei
auditive şi varianta care nu prezintă această componentă.
Astfel, la activarea unei taste sau a unui buton de pe ecran, se produce mişcarea de
articulaţie a fonemului şi se poate auzi în căşti (sau boxe) sunetul corespunzător. În funcţie de
sistemul audio folosit, poate fi reglat volumul sau frecvenţele de redare a sunetelor. În mod
standard, acestea au fost setate astfel încât să poată fi percepute foneme cât mai apropiate de
alofonul primar (forma auditivă lipsită de caracteristici contextuale, acea formă care din punct
de vedere fonologic se caracterizează prin mărcile distinctive, de ex. Pentru fonemul vocalic
“O” mărcile distinctive sunt trei: vocală posterioară, semideschisă, labială).

4. Metode de lucru şi aplicaţii la persoanele cu tulburări de limbaj

Metodologia de lucru în ceea ce priveşte aplicarea programului este accesibilă. I se

prezintă copilului aplicaţia şi i se pun întrebări legate de ceea ce observă în imagine: “Ce vezi
tu pe calculator?” , “Cu ce seamănă imaginea” etc. În cazul în care nu decodifică profilul
uman, i se spune ceea ce reprezintă imaginea şi mai apoi, tot prin intermediul întrebărilor vor
fi denumite părţile componente ale profilului. Se poate folosi un arătător în vederea detalierii
fiecărei componente a soft-ului sau se poate folosi pointer-ul mouse-ului. În momentul în care
a fost decodificată schema, i se arată copilului una dintre animaţii şi împreună încercăm să
detaliem ceea ce se petrece în secvenţa de pe calculator. Această etapă este extrem de
importantă în vederea materializării metodei didactice a învăţării prin descoperire, o metodă.,
care în aceste cazri a reabilitării limbajului s-a dovedit a fi eficientă. Ulterior i se explică
copilului animaţia, se repetă rularea acesteia şi se opreşte în momentele esenţiale pentru a
explica se etapele articulatorii ale sunetului respectiv. În urma vizualizării şi a explicaţiilor, se
oferă modelul de pronunţie în oglindă, se încearcă poziţionarea corectă a organelor fono-
articulatorii şi mai apoi pronunţia sunetului. Vizualizarea profilului de pronunţie animat are
un rol important în poziţionare şi mai apoi în pronunţia corectă. În urma efectuării mişcărilor
pentru realizarea sunetului, se continuă cu etapele de introducere a sunetului în silabe directe,
indirecte, v-c-v, c-v-c, logatomi, cuvinte mono, bi şi plurisilabice, diferenţiere de sunete
asemănătoare, introducerea cuvintelor în propoziţii, fraze, texte scurte şi în final consolidarea
folosirii sunetului nou emis (sau corectat) în vorbirea curentă, urmându-se etapele intervenţiei
logopedice clasice.
Bibliografie

Anca M. (2007), Aplicaţii software ale unei cercetării acţiune, în Anca M. (coord.), Dezvoltarea competenţelor
didactice şi de cercetare în ştiinţele naturii, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, pp. 96-103.
Anca, M. (2006). Psihologia deficienţilor de auz, reeditată, Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană.
Anca, M. (2007). Logopedie. Cluj – Napoca: Presa Universitară Clujeană.
APA Citation Style - www.liu.edu/cwis/cwp/library/workshop/citapa.htm
Arion M. (2000), Persoanele cu deficienţe şi calculatorul, în Preda, V.,(2000), Orientări teoretico-praxiologice în
educaţia specială, Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, pp. 101-142.
Behrmann, M. (1994). Assistive technology for students with mild disabilities. În Intervention in School and
Clinic, 30 (2), pp. 70-83.
Bernthal, J.E.; Bankson, N.W. (Ed.). (1988). Articulation and Phonological Disorders (2nd edition). Englewood
Cliffs: Prentice Hall.
Brodwin G..M., Star T., Cardoso E., (2004). Computer Assistive Technology for People who Have Disabilities:
Computer Adaptation and Modification, Journal of Rehabilitation; Jul-Sept. 2004, 70, 3; 28. Online la:
http://findarticles.com/p/articles/mi_m0825/is_3_70/ai_n6237489/print?tag=artBody;col1
CAST (1984). The Center for Applied Special Technology. Online la www.cast.org . Consultat în 1 iunie 2008.
CAST (2008). Universal Design for Learning (UDL) Guidelines - Version 1.0. Online la
http://www.cast.org/publications/UDLguidelines/version1.html,
http://www.cast.org/publications/UDLguidelines/UDL_Guidelines_v1.0-Organizer.pdf Consultat în 2
iunie 2008.
CATA Centrul de Asistenţă în Domeniul Tehnologiilor de Acces pentru Persoane cu Deficienţe de Vedere –
www.cata.centre.ubbcluj.ro
Chelcea, S. (2007). Cum să redactăm o lucrare de diplomă, o teză de doctorat, un articol ştiinţific în domeniul
ştiinţelor socioumane (ediţia a IV-a, revăzută şi adăugită), Bucureşti, Editura Comunicare.ro.
Christmann, E.P., Badgett, J.L. şi Lucking, R. (1997). The effectiveness of microcomputer-based computer-
assisted instruction on differing subject areas: A statistical deduction. În Journal of Educational
Computing Research, 16 (3), pp. 281-296.
Collett, P. (2005). Cartea gesturilor. Cum putem citi gândurile oamenilor din acţiunile lor. Editura Trei,
Bucureşti.
Cook, A.M., Hussey, S.M. (2002). Assistive technologie. Principles and practice, ST.Louis, Mo.Moby.
CUD (1997). The Center for Universal Design - Principles of Universal Design. Online la
http://www.design.ncsu.edu/cud/pubs_p/docs/poster.pdf, Consultat în 10 februarie 2001.
EATT Equal Access to Technology Training - www.eatt.org/en/index.php
Firchow, N. (2002). Univesal Design for Learning – Improved Access for All. Online la
http://www.schwablearning.org/articles.aspx?r=490, Consultat în 16 noiembrie 2007.
Glava, C. (2006). Modelarea didactică a unor medii virtuale de învăţare şi contribuţia ei la formarea
competenţelor didactice, Teză de doctorat, Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca.
ISA (1998). Manual MS Excel Vol I. ISA, Bucureşti.
Istrate, O. (2000). Educaţia la distanţă. Proiectarea Materialelor. Editura Agata.
Kerscher, G. (2006). The Essential Role of Libraries Serving Persons Who Are Blind and Print Disabled in The
Information Age. în Computers Helping People with Special Needs, Springer, Germany, pp. 100-105.
Lahm, E. şi Morisette, S. (1994). Zap ‘em with assistive technology. Paper presented at the annual meeting of
the Council for Exceptional Children, Denver, CO.
Mace, R. (1997). The Center for Universal Design – About Universal Design. Online la
http://www.design.ncsu.edu/cud/about_ud/about_ud.htm, Consultat în 10 februarie 2001.
Miesenberger, K., Klaus, J., Zagler, W. and Karshmer, A. (Eds.)(2006). Computers Helping People with Special
Needs. 10th International Conference, ICCHP 2006, Linz, Austria, July 2006, Proceedings. Spring
Publishing Berlin – Germany.
Miesenberger, K., Klaus, J., Zagler, W. and Karshmer, A. (Eds.)(2008). Computers Helping People with Special
Needs. 11th International Conference, ICCHP 2008, Linz, Austria, July 2008, Proceedings. Spring
Publishing Berlin – Germany.
Miesenberger, K., Klaus, J., Zagler, W. and Karshmer, A. (Eds.)(2010). Computers Helping People with Special
Needs – part 1 and part 2. 12th International Conference, ICCHP 2010, Vienna, Austria, July 2010,
Proceedings. Spring Publishing Berlin – Germany.
Miesenberger, K., Klaus, J., Zagler, W. and Karshmer, A. (Eds.)(2012). Computers Helping People with Special
Needs. 13th International Conference, ICCHP 2012, Linz, Austria, July 2012, Proceedings. Spring
Publishing Berlin – Germany.
Pah I. (2000), Rolul tehnologiilor informatice în educaţia specială, în Preda, V.,(2000), Orientări teoretico-
praxiologice în educaţia specială, Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, pp. 142-148.
Pădure M. (2006), Implicaţii ale tehnologiilor informaţionale şi de acces în educaţia elevilor cu deficienţe de
vedere, în Anuarul Institutului de Pregătire Universitară, Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca, pp.
211-221.
Pădure M. (2007), Valenţe formative ale tehnologiilor de acces, în Educaţie şi Creativitate pentru o societate
bazată pe cunoaştere, Editura Universităţii Titu Maiorescu, Bucureşti, pp. 43-47.
Pădure, M. (2008). Daisy – cărţi digitale accesibile pentru persoanele cu deficienţe vizuale şi dificultăţi de
învăţare, în Buraga, S., Juvina, I. (editor), Interacţiune Om-Calculator, Editura Matrix Rom, Bucureşti,
pp. 65-68.
Pădure, M. (2010). Interacţiunea utilizatorului cu deficienţe de vedere cu tehnologiile de acces, în Revista
Română de Interacţiune Om-Calculator, Editura MatrixRom, 3(1), 2010, pp. 65-78.
Pease, A. (1997). LIMBAJUL TRUPULUI, Cum pot fi citite gândurile altora din gesturile lor. Editura
POLIMARK, Bucureşti.
Popa, I.Ş. (1998). Microsoft Excel 97 – Nivel Începători. Centrul de perfecţionare radiocomunicaţii, Bucureşti.
Principiile Designului Universal - www.design.ncsu.edu
Rascanu, R. (2003). Psihologie si comunicare, Editia a II-a, revazuta si adaugita, Editura Universitatii din
Bucuresti.
Rose, D.H. şi Mayer, A. (2002). Teaching Every Student in the Digital Age. Universal Design for Learning.
Online la http://www.cast.org/teachingeverystudent/ideas/tes/, Consultat în 1 iunie 2008.
Sander, E. (1982). When are speech sounds learned? În Bennett, C.W.; Bountress, N.G.; Bull, G. (Eds),
Contemporary Readings in Articulation Disorders (pp.55 - 67). Dubuque: Kendall/Hunt.
Section 508 - www.section508.gov
Tucker, I.; Con Powell (1993). Copilul cu deficienţe de auz şi şcoala. Bucureşti.
Umberto E. (2000). Cum se face o teză de licenţă, Editura Pontica, Bucureşti.
Walkenbach, J. (2001). Excel 2002 Power Programming with VBA. M&T Books, New York.
Watson, S. şi Johnston, L. (2007). Assistive Technology in the Inclusive Science Classroom. În The Science
Teacher; Mar 2007; 74, 3; Academic Research Library, pp. 34-38.
Winitz, H. (1984). Treating Articulation Disorders- for Clinicians by Clinicians. Baltimore: University Park
Place.

*** Ai Squard - www.aisquared.com.

*** Baum Engineering - www.baum.ro.
*** CATA (2004). Centrul de Asistenţă în Domeniul Tehnologiilor de Acces pentru Persoane cu deficienţe de
Vedere. Universitatea “Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca. http://www.cata.ubbcluj.ro .
*** Daisy consortium - www.daisy.org.
*** Dolphin Computer Acces Ltd. - www.yourdolphin.com.
*** EnableMart Technology for Everyone - www.enablemart.com.
*** Freedom Scientific Blind/Low Vision Group and Corporate Offices - www.hj.com.
*** GW Micro - www.gwmicro.com.
*** Screenreader.net CIC - www.screenreader.net.
*** The Center for Universal Design - www.design.ncsu.edu:8120/cud/.
*** W3C – World Wide Web Consortium – www.w3c.org.
 Anexa 1

Combinaţii de taste Microsoft Word

DOCUMENT Noul document Ctrl+N

Deschiderea documentului Ctrl+O sau Ctrl+F12
Închiderea (documentului, Word- Ctrl+F4
ului)
Salvare Ctrl+S sau Shift+F12
Salvarea ca.. F12
Pretipărire Ctrl+F2
Tipărire la o imprimantă Ctrl+P
Sfârşit la pretipărire Esc
Tipărire Ctrl+P sau Ctrl+Shift+F12
Închide(sesiunea Word) Alt+F4

EDITARE Anularea tastării Ctrl+Z

Repetarea tastării Ctrl+Y
Tăiere Ctrl+X
Copiere Ctrl+C
Lipeşte Ctrl+V
Ştergere Del
Selectează toate Ctrl+A
Caută.. Ctrl+F
Repetă căutarea Shift+F4
Înlocuieşte.. Ctrl+H
Mergi la o pagină, paragraf, notă de Ctrl+G
subsol, comentariu, grafic

VIZUALIZARE Normal Alt+Ctrl+N

Privire din afara liniei Alt+Ctrl+O
Privire de ansamblu Alt+Ctrl+P
Introduce codurile de tipărire Ctrl*

FORMAT Tipul caracterului (font-ul) Ctrl+Shift+F

Mărime literă Ctrl+Shift+P
Mărirea caracterelor Ctrl+Shift+> sau Ctrl+]
Micşorarea caracterelor Ctrl+Shift+< sau Ctrl+[
Îngroşare (Bold) Ctrl+B
Cursive (Italic) Ctrl+I
Subliniat (underlinead) Ctrl+U
Dublă subliniere Ctrl+Shift+D
Aliniere la stânga Ctrl+L
Aliniere la dreapta Ctrl+R
Centrare Ctrl+E
Din capăt în capăt de rând Ctrl+J
Transformare litere cu majuscule Ctrl+Shift+A
 Transformarea literelor majuscule în Ctrl+Shift+K
litere mici
Scriere ca indince Ctrl+Semnul egal
Scriere la putere Ctrl+Shift+Semnul Plus
Spaţierea la un rând Ctrl+1
Spaţierea la două rânduri Ctrl+2
Spaţierea la un rând jumătate Ctrl+5
Pagină nouă Ctrl+Enter
Rând nou cu aliniat Shift+Enter
Aliniat nou Enter
Salt Tab
Fixarea început linie (înainte) Ctrl+Shift+M
Fixarea început linie (înapoi) Ctrl+Shift+M
Fixarea început aliniat (înainte) Ctrl+T
Fixarea început aliniat (înapoi) Ctrl+Shift+T

UNELTE Corectare gramaticală (document) F7

Corectare gramaticală (cuvinte) Alt+F7
Sinonime Shift+F7
Schimbarea limbii de scriere Alt stânga + Shift
Înserare notă de subsol Alt+Ctrl+F
Înserare caractere speciale Ctrl+F9

FEREASTRĂ Salt la documentul următor Ctrl+F6

Salt la documentul anterior Ctrl+Shift+F6

AJUTOR Apelarea (Help) F1

Ce este aici? Shift+F1

SELECŢIE Selectează tot Ctrl+A

Marchează blocul F8
Mărire definire bloc F8 şi săgeţi
Micşorare definire bloc Shift+F8

DEPLASARE ÎN Poziţionare în următoare celulă de TAB

TABEL pe acelaşi rând
Poziţionare în celulă anterioară de Shift+TAB
pe acelaşi rând
Poziţionare pe prima celulă de pe Alt+Home
rând
Poziţionare pe ultima celulă de pe Alt+End
rând
Poziţionare pe prima celulă din Alt+Page Up
coloană
Poziţionare pe ultima celulă din Alt+Page Down
coloană
Rândul anterior Săgeată în sus
Rândul următor Săgeată în jos
 Anexa 2

Comenzi rapide (după combinaţia de taste şi funcţia) Microsoft Excel

Combinaţia de taste Rezultat

F1 Intrarea în sistemul Help
F2 Activarea unei celule
F3 Transmiterea comenzii Paste (lipire)
F4 Repetarea celei mai recente acţiuni
F5 Transmiterea comenzii Go To
F6 Salt în panoul următor
F7 Lansarea aplicaţiei pentru verificarea ortografiei
F8 Extinderea unei selectări
F9 Calcularea tuturor formulelor
F10 Mutarea cursorului pe bara Main Menu
F11 Crearea automată a unei diagrame
F12 Deschiderea casetei de dialog Save As sau salvarea
fişierului deja denumit
Shift+Ins Inserarea (lipirea) articolului care a fost copiat sau decupat
Shift+Home Selectarea celulelor începănd cu celula activată până la
marginea din stânga a rândului curent
Shift+PgUp Selectarea celulelor începând cu celula activată până la
începutul coloanei curente
Shift+Delete Mutarea celulelor selectate
Shift+PgDn Selectarea celulelor începând cu celula activată până la
începutul paginii de pe ecran
Shift+F1 Obţinerea de ajutor referitor la un articol de pe ecran
Shift+F2 Editarea unei celule
Shift+F3 Lansarea funcţiei Wizard
Shift+F4 Repetarea celei mai recente comenzi Find sau Go To
Shift+F5 Transmiterea comenzii Find
Shift+F8 Selectarea mai multor celule
Shift+F9 Calcularea foii active
Shift+F10 Deschiderea meniului cu comenzi rapide legat de celula sau
obiectul activ
Shift+F12 Deschiderea casetei de dialog Save As sau salvarea
fişierului deja denumit
Ctrl+B Scrierea cu aldine a textului selectat
Ctrl+C Copierea articolului selectat
Ctrl+D Efectuarea operatiei AutoFill in jos
Ctrl+F Deschiderea casetei de dialog Find
Ctrl+G Deschiderea casetei de dialog Go To
Ctrl+H Deschiderea casetei de dialog Replace (and Find)
Ctrl+I Scrierea cu italice a textului selectat
Ctrl+N Deschiderea casetei de dialog New worksheet
Ctrl+O Deschiderea casetei de dialog Open worksheet
Ctrl+P Deschiderea casetei de dialog Print
Ctrl+R Efectuarea operaţiei AutoFill la dreapta
Ctrl+S Deschiderea casetei de dialog Save As sau salvarea
fişierului deja denumit
Ctrl+U Sublinierea textului selectat
Ctrl+V Inserarea (lipirea) articolului care a fost copiat sau decupat
Ctrl+W Inchiderea filei de calcul
Ctrl+X Decuparea articolului decupat
Ctrl+Y Repetarea operaţiei AutoFill
Ctrl+1 Deschiderea casetei de dialog Format Cells
Ctrl+2 Activarea şi dezactivarea atributului “bold”
Ctrl+3 Activarea şi dezactivarea atributului “italic”
Ctrl+4 Activarea şi dezactivarea atributului “underline”
Ctrl+5 Activarea şi dezactivarea atributului „strikethrough”
Ctrl+7 Activarea şi dezactivarea afişării barei cu instrumente
Standard
Ctrl+8 Afişarea simbolurilor Outline sau crearea unei selectari
(outline)
Ctrl+0 Ascunderea coloanelor
Ctrl+- Deschiderea casetei de dialog Delete pentru ştergerea de
rânduri sau coloane

Ctrl+’(apostrof) Copierea informaţiei din celula de deasupra celulei active

Ctrl+`(semn deschidere Redimensionarea coloane
citat)
Ctrl+; Afişarea numărului serial corespunzător datei curente
Ctrl+Ins Copierea articolului selectat
Ctrl+Home Mutarea cursorului in celula A1
Ctrl+PgUp Deplasarea înainte in cadrul filei de calcul
Ctrl+Del Mutarea celulei active în altă poziţie
Ctrl+End Mutarea cursorului la sfârşitul foii
Ctrl+PgDn Deplasarea înapoi in cadrul filei de calcul
Ctrl+săgeată în sus Mutarea cursorului în sus în coloană, sărind celulele goale
Ctrl+săgeată în jos Mutarea cursorului în jos în coloană, sărind celulele goale
Ctrl+săgeată la stânga Mutarea cursorului la stânga, sărind celulele goale
Ctrl+săgeată la dreapta Mutarea cursorului la dreapta, sărind celulele goale
Ctrl+F2 Deschiderea ferestrei Info
Ctrl+F3 Indicarea denumirii
Ctrl+F4 Închiderea ferestrei
Ctrl+F5 Restaurarea ferestrei
Ctrl+F9 Minimizarea ferestrei
Ctrl+F10 Maximizarea ferestrei
Ctrl+11 Deschiderea unei foi Macro
Ctrl+F12 Deschiderea casetei de dialog Open worksheet
Alt+D Deschiderea meniului Data
Alt+E Deschiderea meniului Edit
Alt+F Deschiderea meniului File
Alt+H Deschiderea meniului Help
Alt+I Deschiderea meniului Insert
Alt+O Deschiderea meniului Format
Alt+T Deschiderea meniului Tools
Alt+V Deschiderea meniului View
Alt+W Deschiderea meniului Windows
Alt+- Deschiderea meniului File
Alt+= Suma celulelor de deasupra
Alt+\ Mutarea cursorului in stânga pe rândul curent
Alt+; Schimbarea atributului celulelor in „vizibil”
Alt+săgeată în jos Deschiderea casetei de dialog AutoComplete
Alt+PgDn Deplasarea cu o pagină la dreapta
Alt+PgUp Deplasarea cu o pagină la stânga
Ctrl+Shift+F Deschiderea listei Font
Ctrl+Shift+P Deschiderea listei Font size
Ctrl+Shift+2 Formatarea celulei ca oră
Ctrl+Shift+3 Formatarea celulei ca data
Ctrl+Shift+4 Formatarea celulei ca valută (currency)
Ctrl+Shift+5 Formarea celulei ca procent
Ctrl+Shift+6 Formarea celulei în „ştiinţific”
Ctrl+Shift+7 Evidentierea celulelor selectate
Ctrl+Shift+8 Selectarea blocului care contine toate celulele date
Ctrl+Shift+’ Copierea de deasupra
Ctrl+Shift+; Afişarea numărului serial corespunzător orei curente
Ctrl+Shift+= Deschiderea casetei de dialog Insert
Ctrl+Shift+- Ştergerea selecţiei Line
Ctrl+Shift+săgeată în jos Selectarea întregii coloane
Ctrl+Shift+săgeată la Selectarea întregului rând
dreapta
Ctrl+Shift+F3 Deschiderea casetei de dialog Create Names
Ctrl+Shift+F4 Repetarea operaţiei Fiind
Ctrl+Shift+F12 Deschiderea casetei de dialog Print

Comenzi rapide (după funcţie şi combinaţia de taste)

Combinaţia de taste Rezultat

F1 Intrarea în sistemul Help
Ctrl+7 Activarea şi dezactivarea afişării barei cu instrumente
Standard
Ctrl+2 Activarea şi dezactivarea atributului “bold”
Ctrl+3 Activarea şi dezactivarea atributului “italic”
Ctrl+4 Activarea şi dezactivarea atributului “underline”
Ctrl+5 Activarea şi dezactivarea atributului „strikethrough”
F2 Activarea unei celule
Ctrl+; Afişarea numărului serial corespunzător datei curente
Ctrl+Shift+; Afişarea numărului serial corespunzător orei curente
Ctrl+8 Afişarea simbolurilor Outline sau crearea unei selectări
(outline)
Ctrl+0 Ascunderea coloanelor
Shift+F9 Calcularea foii active
F9 Calcularea tuturor formulelor
Ctrl+C Copierea articolului selectat
Ctrl+Ins Copierea articolului selectat
Ctrl+Shift+’ Copierea de deasupra
Ctrl+’(apostrof) Copierea informaţiei din celula de deasupra celulei active
F11 Crearea automată a unei diagrame
Ctrl+X Decuparea articolului decupat
Alt+PgDn Deplasarea cu o pagină la dreapta
Alt+PgUp Deplasarea cu o pagină la stânga
Ctrl+PgUp Deplasarea înainte in cadrul filei de calcul
Ctrl+PgDn Deplasarea înapoi in cadrul filei de calcul
Alt+săgeată în jos Deschiderea casetei de dialog AutoComplete
Ctrl+Shift+F3 Deschiderea casetei de dialog Create Names
Ctrl+- Deschiderea casetei de dialog Delete pentru ştergerea de
rânduri sau coloane
Ctrl+F Deschiderea casetei de dialog Find
Ctrl+1 Deschiderea casetei de dialog Format Cells
Ctrl+G Deschiderea casetei de dialog Go To
Ctrl+Shift+= Deschiderea casetei de dialog Insert
Ctrl+N Deschiderea casetei de dialog New worksheet
Ctrl+O Deschiderea casetei de dialog Open worksheet
Ctrl+F12 Deschiderea casetei de dialog Open worksheet
Ctrl+P Deschiderea casetei de dialog Print
Ctrl+Shift+F12 Deschiderea casetei de dialog Print
Ctrl+H Deschiderea casetei de dialog Replace (and Find)
F12 Deschiderea casetei de dialog Save As sau salvarea
fişierului deja denumit
Shift+F12 Deschiderea casetei de dialog Save As sau salvarea
fişierului deja denumit
Ctrl+S Deschiderea casetei de dialog Save As sau salvarea
fişierului deja denumit
Ctrl+F2 Deschiderea ferestrei Info
Ctrl+Shift+F Deschiderea listei Font
Ctrl+Shift+P Deschiderea listei Font size
Shift+F10 Deschiderea meniului cu comenzi rapide legat de celula sau
obiectul activ
Alt+D Deschiderea meniului Data
Alt+E Deschiderea meniului Edit
Alt+F Deschiderea meniului File
Alt+- Deschiderea meniului File
Alt+O Deschiderea meniului Format
Alt+H Deschiderea meniului Help
Alt+I Deschiderea meniului Insert
Alt+T Deschiderea meniului Tools
Alt+V Deschiderea meniului View
Alt+W Deschiderea meniului Windows
Ctrl+11 Deschiderea unei foi Macro

Shift+F2 Editarea unei celule

Ctrl+D Efectuarea operatiei AutoFill in jos
Ctrl+R Efectuarea operaţiei AutoFill la dreapta
Ctrl+Shift+7 Evidentierea celulelor selectate
F8 Extinderea unei selectări
Ctrl+Shift+5 Formarea celulei ca procent
Ctrl+Shift+6 Formarea celulei în „ştiinţific”
Ctrl+Shift+3 Formatarea celulei ca data
Ctrl+Shift+2 Formatarea celulei ca oră
Ctrl+Shift+4 Formatarea celulei ca valută (currency)
Ctrl+W Inchiderea filei de calcul
Ctrl+F3 Indicarea denumirii
Shift+Ins Inserarea (lipirea) articolului care a fost copiat sau decupat
Ctrl+V Inserarea (lipirea) articolului care a fost copiat sau decupat
Ctrl+F4 Închiderea ferestrei
F7 Lansarea aplicaţiei pentru verificarea ortografiei
Shift+F3 Lansarea funcţiei Wizard
Ctrl+F10 Maximizarea ferestrei
Ctrl+F9 Minimizarea ferestrei
Ctrl+Del Mutarea celulei active în altă poziţie
Shift+Delete Mutarea celulelor selectate
Ctrl+Home Mutarea cursorului in celula A1
Alt+\ Mutarea cursorului in stânga pe rândul curent
Ctrl+săgeată în jos Mutarea cursorului în jos în coloană, sărind celulele goale
Ctrl+săgeată în sus Mutarea cursorului în sus în coloană, sărind celulele goale
Ctrl+săgeată la dreapta Mutarea cursorului la dreapta, sărind celulele goale
Ctrl+End Mutarea cursorului la sfârşitul foii
Ctrl+săgeată la stânga Mutarea cursorului la stânga, sărind celulele goale
F10 Mutarea cursorului pe bara Main Menu
Shift+F1 Obţinerea de ajutor referitor la un articol de pe ecran
Ctrl+`(semn deschidere Redimensionarea coloane
citat)
F4 Repetarea celei mai recente acţiuni
Shift+F4 Repetarea celei mai recente comenzi Find sau Go To
Ctrl+Y Repetarea operaţiei AutoFill
Ctrl+Shift+F4 Repetarea operaţiei Fiind
Ctrl+F5 Restaurarea ferestrei
F6 Salt în panoul următor
Alt+; Schimbarea atributului celulelor in „vizibil”
Ctrl+B Scrierea cu aldine a textului selectat
Ctrl+I Scrierea cu italice a textului selectat
Ctrl+Shift+8 Selectarea blocului care contine toate celulele date
Shift+PgUp Selectarea celulelor începând cu celula activată până la
începutul coloanei curente
Shift+PgDn Selectarea celulelor începând cu celula activată până la
începutul paginii de pe ecran
Shift+Home Selectarea celulelor începănd cu celula activată până la
marginea din stânga a rândului curent
Ctrl+Shift+săgeată în jos Selectarea întregii coloane
Ctrl+Shift+săgeată la Selectarea întregului rând
dreapta
Shift+F8 Selectarea mai multor celule
Ctrl+U Sublinierea textului selectat
Alt+= Suma celulelor de deasupra
Ctrl+Shift+- Ştergerea selecţiei Line
Shift+F5 Transmiterea comenzii Find
F5 Transmiterea comenzii Go To
F3 Transmiterea comenzii Paste (lipire)