Ciobanu (Filip) Ionela-Cristina

Master: Educatie Timpurie

Anul I, Alexandria

Teoria despre joc a lui J. Piaget

Jocul didactic este o formă de joc instructiv-educativ organizat, responsabil cu

transmiterea unor competenţe. El are un rol fundamental in dezvoltarea copilului. Se poate defini
jocul ca fiind cea mai importanta activitate a copilului din momentul in care acesta se naste si
pana in momentul in care ajunge la varsta maturitatii.

Jocul reprezinta, in perioada prescolara, principalul mijloc de dezvoltare pe plan

cognitiv, fizic, social, emotional si lingvistic. Prin joc, copiii isi dezvolta creativitatea si
imaginatia, invata sa gandeasca in diferite moduri si sa se descurce in situatii problematice. Prin
intermediul jocului, copilul achizitioneaza noi aptitudini, isi dezvolta personalitatea si se
stabileste o baza fundamentala pentru invatare. La inceput, copilul se joaca manevrand obiectele
astfel incat rolul central il ocupa jucaria.

Jocul este un mijloc pretios de dezvoltare fizica si refulare a energiei pentru copilul
prescolar. Prin jocurile in aer liber, copilul isi fortifica muschii si in acelasi timp isi descopera
dorinta pentru performanta. La aceasta varsta este esential ca o buna parte din activitatea de joc
sa se desfasoare in aer liber. Copilul trebuie incurajat sa faca activitati de motricitate grosiera si
motricitate fina.

Jocul este pentru copil un taram al magiei si al imaginatiei.  Lumea imaginara create de
copil in joc se afla in totalitate sub controlul acestuia si astfel ii satisface copilului nevoia de
independenta. Prin folosirea creativitatii, copilul invata sa anticipeze si sa aiba anumite asteptari
in functie de situatie.

Activitatea ludica ajuta la dezvoltarea limbajului. Copil asculta si invata elemente de

limbaj prin interactiunea cu ceilalti copii si adultii dar si prin jocurile individuale. Rolul adultului
este de a stimula limbajului copilului prin creeare de scenarii si diverse jocuri de rol.

Pentru elaborarea unor teorii ştiinţifice despre joc o însemnată contribuţie au adus
vederile unor mari pedagogi. Psihopedagogul Jean Piaget afirmă că jocul este o activitate de
asimilare ce se complică treptat, încorporând o vastă simbolistică de-a lungul ontogenezei
timpurii, în special. Jocul simbolic constituie polul extrem al asimilării realului după J. Piaget; el
este pentru inteligenţă ceea ce este jocul de miscare pentru planul senzorio-motor. În jocul
simbolic copilul foloseşte imagini care sunt, în fapt, imitaţii interiorizate.

J. Piaget consideră că există o perioadă (coincidentă cu prima şi o parte din a doua copilărie)
când jocurile au un caracter egocentrist.

J. Piaget consideră că jocul are următoarele funcţii :

-  functia de adaptare  ,prin joc, copilul se adaptează la realitatea obiectiva. Adaptarea realizată
prin joc este un proces reactiv, dar si creativ, în care inteligenta joacă cel mai important rol

- funcţia formativă , îndeplinită începând cu jocul-exercitiu, care angajeaza plenar copilul in

planul activitatii psihice

- functia de descărcare energetică si rezolvare a conflictelor afective, de compensare si traire

intensa. Aceasta functie este indeplinita in special de jocul simbolic. Este ceea ce numim ''functie
cathartica a jocului''.

-  functia de socializare a copilului- este prezentă mai ales in jocul cu reguli, care înseamnă
acceptarea normelor exterioare copilului, dar care odată asimilate, devin un bun câştigat de copil.

Piaget grupează jocurile după criteriul psihologic, și anume:

1. Jocurile exerciții

- Jocuri senzorio-motorii sau de manipulare (mânuire):

- jocurile exercițiu simple- facilitează însușirea unei conduite ludice, în cadrul căreia se
trage, se împinge; acestea au la bază, adesea, reacții circulare terțiare, experiențe proprii
inteligenței senzorio-motorii.

- jocuri de combinații- sunt acele jocuri fără un scop în sine, caracterizate prin faptul
că recurg la dezmembrarea și reconstruirea de obiecte.

- Jocurile de exersare a gândirii- sunt acea subcategorie de jocuri de tip calamburi, anagramări,
discuții spiritual realizate sub formă ludică. Întrebari de tipul ''Ce ?'', ''Ce este ?'', ''De ce ?'' ce
apar in conduita verbala a copilului anteprescolar si prescolar fac parte din astfel de manifestari
ludice destinate exersarii în plan intelectual, daca ele sunt însotite de tendinta de amuzament.

Exemplu de joc exercițiu pentru exersarea gândirii şi creativităţii: ,,Ce ai fi dacă ai fi ….. ?”

- Ce ai fi dacă ai fi un fruct?
- Ce ai fi dacă ai fi un animal?
- Ce ai fi dacă ai fi o pasare?
 2. Jocurile simbolice

Jocul simbolic ajută copiii să-și dezvolte  abilitățile cognitive, deoarece  implică 
scenariile de joc care apar din imaginația copilului și contribuie la dezvoltarea creativității
acestuia. Abilitățile de joc imaginativ sunt strâns legate de abilitățile de limbaj, în urma
activităților asociate jocului simbolic, copilul, învață să împărtășească experiența cu un partener
de joacă și acest lucru facilitează dezvoltarea și utilizarea limbajului spontan.  Jocul simbolic
reprezintă un pas important în dezvoltarea jocului, astfel ,copilul ,demonstrează fapul că și-a
însușit anumite acțiuni, uitându-se la ceilalți și imitându-i.

În jocul simbolic, copilul foloseste imagini care sunt, de fapt, imitatii interiorizate.În
jocul simbolic, obiectul simbol este, mai degraba, un substitut al unui obiect real. Astfel, băţul
poate fi cal, spada, lopata în functie de necesităţile de joc ale copilului ; calul, spada, lopata sunt
substitute ale tuturor obiectelor incluse in categoria respectiva. În consecinta, obiectele sunt
folosite in jocul simbolic spre a evoca si substitui alte obiecte si actiunile determinate de acestea.
Ele pot fi structurate astfel: jocuri cu o simbolistică conștientă -sunt legate de aspect diverse
ale vieții care se asimilează si jocuri cu o simbolistică inconștientă (sau jocurile cu roluri) – au o
anume valoare chatartică și compensatorie uneori, cum ar fi: copilul neglijat de mama care are un
bebeluș, se joacă cu două păpuși inegale: cea mai mica este trimisă în călătorie, iar cea mare
rămâne cu mama

Activități care pot fi folosite în jocul simbolic:

- Manipularea animalelor ca și cum ar fi vii( copilul le plimbă,le dă să mănânce). Animarea

animalelor de jucărie îi ajută pe copii să înțeleagă faptul că animale neanimate nu pot acționa
spontan, dar oamenii și viețuitoarele pot face asta  și vor înțelege diferența dintre obiectele
animate și cele care nu sunt animate.

- De-a cumpărăturile prin urmarea pașilor specifici acestei activtăți, de la alegerea produsului,

până la plata acestuia.

- O vizită la cabinetul medical. În timpul jocului execută exact pașii din experiența trăită
(folosirea unei truse medicale de jucărie, pentru a măsura temperatura unei păpuși sau pentru a-i
face injecție). 

3. Jocurile cu reguli - apar odată cu preșcolaritatea și se dezvoltă în perioada

școlarității mici. Reprezinta unul din punctele de pornire în procesul de socializare. Pentru a
utiliza jocul cu reguli, copilul are nevoie de o anumită întelegere a actiunii ca atare. Cauza pentru
care jocurile cu reguli se constituie mai greu la copii, este ceea ce Piaget numeste ''efectul
egocentrismului initial'', observabil în primul rand in comportamentul copiilor mici. Din această
categorie de jocuri fac parte: jocurile cu reguli spontane si jocuri cu reguli transmise de la o
generație la alta.
Jocul copiilor nu trebuie subestimat sub nicio forma. Desi pare o modalitate de petrecere a
timpului liber, copiii isi dezvolta de fapt abilitati cruciale pentru dezvoltarea lor atunci cand se
lupta cu dragoni imaginari, cand isi atribuie calitatile anumitor personaje din desenele animate
sau din cartile lor preferate ori cand fac alte activitati similare, care ii ajuta de fapt sa isi dezvolte
creierul si ii pregatesc pentru provocarile vietii de adult.

BIBLIOGRAFIE:

1)Creţu, T., Psihologia vârstelor, Editura Credis, Bucureşti, 2001

2)Hanganu Ileana, Raclaru Cireşica,” Jocuri pentru preşcolari-culegere-„, Ed. Aramis, 2005

3)Taiban Maria, Gheorghian Elena, Metodica jocului şi a altor activităţi cu copiii preşcolari,
E.D.P; Bucureşti, 1978