FOLOSIREA JOCULUI DIDACTIC IN ACTIVITATILE DE CUNOASTERE A

MEDIULUI

ARGUMENT:

CUPRINS:

I. CAPITOLUL I - ACTIVITATILE DE CUNOASTEREA MEDIULUI IN GRADINITA

INTRODUCERE .
1.1 Caracteristicile activității de cunoașterea mediului in grădiniță.
1.2 Modalitățile de realizare a activităților de cunoașterea mediului in grădiniță.
1.3 Obiectivele activităților de cunoaștere a mediului in grădiniță.
1.4 Modalitățile de stimulare a copiilor pentru realizarea activităților de cunoașterea
mediului in grădiniță ( metode, tehnici,material didactic).
1.5 Nivelul de varsta, un criteriu definitoriu in propunerea obiectivelor, in activitățile de
cunoașterea mediului și în alegerea tehnicilor, metodelor si procedeelor didactice.

II. CAPITOLUL II - JOCUL DIDACTIC IN ACTIVITATILE DE CUNOASTEREA

MEDIULUI

2.1 Caracteristicile jocului didactic in grădiniță.

2.2 Activitatea de cunoaștere a mediului prin desfășurarea jocurilor didactice.
2.3 Obiectivele jocurilor didactice de cunoașterea mediului.
2.4 Scopul jocurilor didactice de cunoașterea mediului.
2.5 Tehnici si procedee in elaborarea jocurilor didactice de cunoașterea mediului.
2.6 Evaluarea si consolidarea cunoștințelor prin intermediul jocurilor didactice de
cunoașterea mediului.

III. CAPITOLUL III - CERCETAREA EXPERIMENTALA - METODE SI TEHNICI

3.1 SCOPUL
3.2 OBIECTIVELE
3.3 IPOTEZELE DE LUCRU
3.4 TEHNICI SI METODE DE CERCETARE EXPERIMENTALA

CAPITOLUL I-ACTIVITATILE DE CUNOASTEREA MEDIULUI IN GRADINITA

INTRODUCERE
Invatamantul modern tinde sa orienteze procesul educativ,de la informativspre formativ,de la
cantitate spre calitatea cunostintelor,permite institutiilor de invatamant pregatirea si formarea
noilor generatiide tineri,potrivit unor nevoi sociale specifice,legate de economia de piata,de
noile tipuri de profesionalizare,mai exact se pune accent pr pregatirea copiilor pentru a se
adaptadezideratelor societatii viitoare.Dezideratele majore ale
invatamantuluiformativ,integral,interactiv,pot fi bine realizate prin aportul ce-l aduc
activitatile de cunoasterea mediului inconjurator.
Pentru o reusita deplina,este necesar ca prescolarul sa traiascaexperienta de cunoastere,sa se
angajeze in procesul cunoasterii,sa se implice in acest proces,sa participe cu mult interes
pentru a cunoaste cat mai mult din tainele naturii,din viata plantelor,animalelor .fenomenelor
din natura,cat si despre contributia omului la ingrijirea si protectia mediului
inconjurator.Organizarea instruirii il situeaza pe educabil in prim plan ,punandu-se accent pe
insusirea instrumentelor de lucru,a tehnicilor de formare,urmarind cultivarea la elevi a stilului
de munca independent,se pune accent pe efortul individual sau colectiv de descoperire a
legaturilor lumii reale prin observare,investigare,experimentare,cercetare.
Invatamantul prescolar este prima treapta a scolaritatii,iar acest lucru nu este
intamplator,activitatile pe perioada educatiei timpurii,faciliteaza integrarea copiilor in
grup,societate si ajuta la o buna integrare,mai tarziu,in mediul scolar.
Motivand alegerea acestei,mentionez ca am tinut cont si de constatarea privind starea actuala
a mediului inconjurator,schimbarile survenite de acesta in ultimii ani,dar si importanta
cunoasterii acestuia de catre prescolari.
Degradarea continua a mediului inconjurator,ce se petrece sub ochii nostri,este un element
major al unei crize de civilizatie si care se datoreaza tocmai interventiei omului in
natura.Astfel,consider ca trebuie constientizata necesitatea protectiei mediului,a ocrotirii vietii
in cele mai variate forme ale sale,iar acest lucru nu ar fi posibil,daca nu cunoastem
caracteristicile principale ale mediului,lumii in care locuim.
Prin activitatile integrate si activitatile din cadrul domeniului experential stiinte,cu precadere
activitati de cunoasterea mediului,atent organizate,se pune accent pe formarea deprinderilor
practic-aplicative,pentru formarea unor atitudini pozitive fata de mediul inconjurator,pentru
formarea premiselor conceptiei,despre un mediu curat,natural (pe cat posibil),care sa
favorizeze dezvoltarea armonioasa a copiilor.
Contactul nemijlocit al copiilor cu natura si formele ei de viata,sporeste eficienta demersurilor
educationale,dat fiind cunoscuta marea disponibilitate a celor mici de a descoperi si asimila
tot ceea ce starneste curiozitatea,cu atat mai mult activitatile care sunt realizate in natura
(activitatile de tip out-door) si prin care folosesc materiale din natura sau materiale reciclabile.
Gradinita,ca parte integranta a invatamantului preuniversitar,ofera fiecarui prescolar cadrul
adecvat dezvoltarii sale intelectuale,afective,sociale si fizice,constituind baza piramidei in
planul cunoasterii,al formarii personalitatii,deoarece aceasta varsta (3-5\6 ani),este cea a
maximei plasticitati si receptivitati,a deschiderii largi spre lume,a curiozitatii namarginite,a
motivatiei maxime de a cunoaste tot ce exista in jur.
Mediul inconjurator,reprezinta ansamblul factorilor externi din natura si societate,care
actioneaza asupra omului si conditioneaza existenta lui.Inca de la nastere copilul se dezvolta
biopsihosocial sub influenta directa a mediului,acesta fiind principala sursa de informatii ce
va sta la baza procesului de cunoastere a realitatii.
In profesia de cadru didactic in invatamantul prescolar se acorda o importanta sporita
finalitatilor educatiei timpurii,care vizeaza:
-dezvoltarea libera,integrala si armonioasa a personalitatii copilului,in functie de ritmul
propriu si de trebuintele sale,sprijinind formarea autonoma si creativa a acestuia;
-dezvoltarea capacitatii de a interactiona cu alti copii,cu adultii si cu mediul pentru a dobandi
cunostinte,deprinderi,atitudini si conduite noi;
-incurajarea explorarilor,exercitiilor,incercarilor si experimentarilor,ca experiente autonome
de invatare,descoperirea de catre fiecare copil a propriei identitati,a autonomiei si dezvoltarea
unei imagini de sine pozitive;
-sprijinirea copilului in achizitionarea de cunostinte ,capacitati,deprinderi si atitudini necesare
acestuia la intrarea in scoala si pe tot parcursul vietii;
Cunoasterea mediului inconjurator este o sarcina de baza a procesului instructiv-educativ din
gradinita si contribuie la realizarea laturilor
educatiei:intelectuala,morala,estetica,profesionala si fizica,subliniate de pedagogul
francez,Rene Hubert.
Educatia intelectuala urmareste asimilarea unui sistem de cunostinte,din domenii diferite,ale
naturii si socio-umane,concomitent cu dezvoltarea structurii psihologice a personalitatii
umane si a formarii unei viziuni asupra lumii,facilitand conform spuselor lui Rene
Hubert,adaptarea individului la cele trei planuri ale realitatii:fizic,social si spiritual.In contact
direct cu obiectele si fenomenele naturale si cu cele sociale se dezvolta si se perfectioneaza
mai usor la copilul prescolar,sensibilitatea tuturor organelor de simt.Prin astfel de activitati se
imbogateste continutul senzatiilor si perceptiilor.Bogatia de informatii oferite de mediul
inconjurator copilului,reprezinta o baza importanta pentru formarea unor reprezentari clare
despre obiectele lumii reale.Perceperea componentelor mediului prin antrenarea tuturor
analizatorilor,ajuta copilul sa diferentieze insusirile caracteristice ale acestora,sa-si formeze
treptat reprezentarile respective sau sa le dezvolte spiritul de observatie.
Cunoasterea mediului inconjurator,contribuie la dezvoltarea unor perceptii si
reprezentari,legate de frumosul din natura,din societate,la formarea unor capacitati de a
aprecia si evalua frumosul,la cultivarea gustului estetic,la formarea unor deprinderi si
indemanari tehnice de arta sau stimularea capacitatilor creatoare,a unor aptitudini estetice.
Educatia profesionala ii ofera omului cunostintele necesare practicarii unei meserii si in
acelasi timp ii formeaza capacitatea de a intelege rezultatele muncii sale.Cunoasterea dirijata
si directa a mediului cultiva dragostea copiilor prescolari,pentru munca,capacitatea de a-si
planifica ei insisi o activitate,interesul pentru diferite indeletniciri,meserii.Observand munca
parintilor lor,copiii inteleg ca natura poate fi transformata de catre om,invata sa pretuiasca si
sa respecte munca,incap sa inteleaga importanta si necesitatea muncii si doresc sa participe si
ei la munca celor mari.Incep sa vada in roadele muncii,un izvor de bucurii.
Pentru educatia psihomotrica eficienta,pentru dezvoltarea armonioasa a organismului,pentru
mentinerea starii de sanatate,copilul are nevoie de cunostinte despre corpul uman,despre
componentele corpului uman si rolul fiecaruia dintre ele,despre importanta aerului,a apri,a
hranei,a igienei personale in mentinerea sanatatii fizice si mentale.
Percepand mediul inconjurator ca pe un organism,cunoscandu-i componentele si
functionalitatea lor,copilul va intelege treptat ca deteriorarea unuia dintre acestea va atrage
dupa sine si disfunctionalitatea celorlalte.Astfel,cunoasterea mediului este in stransa legatura
cu educatia ecologica,de protectie si ingrijire a naturii.Copilul va fi ajutat si dirijat sa
identifice surse de poluare si posibilitati de eliminare a loe,sa inteleaga notiunile de refolosire
si reciclare,invatand sa economiseasca.Rolul imaginatiei la aceasta varsta este atat de
mare,incat unii autori au considerat,ca o serie de conduite ale copilului isi au sursa tocmai in
ea.Prin activitati de educatie ecologica,se vor forma la copil,unele atitudini pozitive fata de
natura,acestia manifestandu-si grija fata de mediu,exprimandu-si ganduri si sentimente in
acest sens.Copilul va fi capabil sa aplice in contexte reale de viata regulile si normele insusite
privind protectia mediului (Comanescu Gheorghe 1998).

1.1 Caracteristicile activitatii de cunoasterea mediului in gradinita.

Cunostintele oamenilor,ca fiinte umane,ca personalitati,sunt mai mult un ansamblu static:ele

provin din viata,din ziare,din date alese in functie de nevoile noastre imediate si abia dupa ce
am strans un anumit volum de informatii,se desprind diferite structuri.
A.Moles,denumeste aceasta noua realitate ’’cultura mozaicata’’,care se prezinta ca o
asamblare de fragmente,prin juxtapunere,fara constructie,fara un punct de reper,in care nici o
idee nu este neaaparat generala,dar in care multe idei sunt importante.
Selectia si structurarea continuturilor,care dau directie si sens intregului curriculum,pentru
educatie timpurie se realizeaza in concordanta cu o serie de criterii ce regleaza procesul de
proiectare si dezvoltare ale acestora,criterii filosofice,ideologice,epistemiologice,sociologice,
psihologice,etice.Factorii de decizie vor lua in considerare o serie de probleme,care sa nu
duca la o supraincarcare a continuturilor si vor tine cont de progrese dau ordinea de predare a
materiei si ritmul de invatare.Cunoasterea transmisa prin activitatile din gradinita va trebui sa
pastreze un raport convenabil,atat cu cunoasterea caracteristica pentru comunitatea
stiintifica,cat si cu asa numita cunoastere comuna,pentru a asigura,in acest fel o sedimentare
a noului (Cucos,2006).
Obiectivele sunt puncte de reper in organizarea si realizarea continutului,in selectarea
informatiilor,priceperilor si deprinderilor vizate de obiective.La randul sau,continutul
programei,reprezinta pentru educator,elementul de stricta necesitate,pentru formularea
obiectivelor operationale.Strategia didactica se alege in functie de continut,in timp ce
continutul este realizabil doar in conditiile unei srtategii adecvate.Continutul invatamantului
este drumul prin care ajunge la cunoasterea lumii;in functie de continut se evalueaza
rezultatele activitatii progresului copiilor,in timp ce rezultatele evaluarii reprezinta informatii
esentiale pentru stabilirea noilor continuturi.
Ideea centrata a continutului este accentuarea caracterului sau formativ,renuntarea la retinerea
mecanica,formala a informatiilor si accentuarea formarii deprinderilor de munca
intelectuala,de organizare si sistematizare a cunostintelor,priceperilor si deprinderilor,astfel
incat ele sa produca noi cunostinte,sa influenteze asimilarea altora si sa poata fi aplicate in
practica fara dificultati.
Eficienta continuturilor este data de strategiile de ierarhizare a lor si de obiectivele
educationale privind realizarea unei viziuni integrative,la prescolari.Dupa G.F.Kneller
(1973),materia de invatamant poate fi ordonata logic,adica unele idei sunt deduse unele din
altele si pseudologic,adica unele idei ofera structura de semnificatii,prin care ordonarea logica
si cea pseudologica este aceea ca reletia dintre antecedent si consecvent,la prima este
liniara,iar la a doua concentrica.Ordonarea spiralata presupune reintroducerea treptata in
continut,a unor teme din ce in ce mai dezvoltate,la intervale periodice,conducand la o
intelegere mai adanca a problemelor tratate.
Specific invatamantului prescolar este organizarea concentrica a continuturilor,astfel incat sa
se revina asupra lor,cu imbogatiri sau specificari ulterioare,pe diferite niveluri de
invatamant,organiza-rea interdisciplinara (cooperare intre discipline diferite,cu privire la o
problematica complexa), organizarea integrata a continutului:integrarea unor elemente de
continut particulare in noi structuri explicative sau noi discipline,care realizeaza un salt
’’metateoretic’’,preluand si integrand continuturi esentializate si resemnificate din perspectiva
’’noii umbrele’’ explicative mai cuprinzatoare.Structura integrata realizeaza o jonctiune a
obiectivelor educationale,a unor structuri de continuturi corelative si a intereselor si
disponibilitatilor actorilor antrenati in invatare.

1.2.Modalitati de realizare a activitatilor de cunoasterea mediului in gradinita.

Invatarea este ’’procesul care determina o schimbare in cunoastere sau comportament’’
(A.Woolfolk) si poate fi dobandita prin experienta,ca urmare a interactiunii persoanei cu ea
insasi sau cu mediul din care face parte.Nu orice schimbare este expresia invatarii,ci numai
schimbarile selective,permanente si orientate intr-o directie determinata.
Procesul invatarii antreneaza personalitatea umana in ansamblul sau,implicand atat
mecanisme instrumental –operatorii,de receptare,prelucrare,interpretare si valorizare a ceea
ce s-a receptat,cat si mecanisme motivationale.Invatarea scolara incumba un ansamblu de
conditii,toate avand rolul de organizare a ”evenimentului invatarii’’ in vederea dobandirii
unei performante.Nu intamplator se estimeaza,ca indicatorul producerii unei invatari este cel
de ’’ modificare a performantei’’(Nicola,
2003).Tehnologia didactica reprezinta dupa R. Davitz si S.Ball,demersul intreprins de
profesor in vederea aplicarii ’’principiilor invatarii intr-o situatie practica de
instruire’’,incluzand toate componentele procesului de invatamant.Un loc important in cadrul
tehnologiei didactice,il ocupa strategia didactica,adica modul de imbinare a
metodelor,procedeelor,mijloacelor,tehnicilor,formelor de organizare a activitatii,de catre
cadrul didactic,in functie de conditiile si nevoile celui educat,fiind conditia cresterii eficientei
procesului didactic concret (Voiculescu 2001).
Strategia didactica urmareste aparitia unor reletii optime,intre activitatea de predare si cea de
invatare,prin care se urmareste declansarea mecanismelor psihologice ale invatarii,potrivit
particularitatilor de varsta si individuale ale copilului si a conditiilor create,in care are loc
aceasta invatare.Orice strategie didactica este eficienta,numai in masura in care,transmitand o
cantitate de informatie,reuseste sa-i antreneze pe copii in asimilarea ei activa si creatoare.
Strategia didactica,avand si caracter probabilist,impune imbinarea intre activitatea
profesorului si cea a copilului.Astfel rolul profesorului se poate deplasa de la polul in care
conduce,dirijeaza si controleaza activitatea independenta a alevilor,in timp ce activitatea
elevilor se poate deplasa de la cea de simpla reproducere,la cea creatoare,avand astfel si o
dimensiune psihosociala prin diversitatea relatiilor interpersonale ce se stabilesc intre
profesor si elev,devenind o componenta a ’’stilului de predare’’ a profesorului (Nicola 2003).
Noua politica educationala,vizeaza o alta perspectiva a actului de predare-invatare-evaluare:
personalizarea predarii si formarea autonomiei educatului,programe centrate pe achizitiile
elevului.Elevul exprima puncte de vedere proprii,realizeaza un schimb de idei cu ceilalti ,
argumenteaza,pune si isi pune intrebari,cu scopul de a intelege,de a realiza sensul unor
idei,coopereaza in rezolvarea problemelor si a sarcinilor de lucru.Profesorul faciliteaza si
modereaza invatarea,ajuta elevii sa inteleaga si sa explice punctele de vedere proprii,este
partener in invatare.
Modul de realizare a invatarii,este predominant prin formare de competente si deprinderi
practice, invatare prin cooperare,masurarea si aprecierea competentelor (ce poate sa faca
copilul cu ceea ce stie).Evaluarea pune accent pe elementele de ordin calitativ (Cucos 2006).
Orientarile si tendintele actuale in dezvoltarea metodologiei instruirii,sunt atat de ordin
cantitativ, cat si de ordin calitativ.Referitor la primele,B.F.Skinner subliniaza faptul ca pot fi
puse in actiune tot atatea metode de invatare,cate comportamente umane exista.De fapt exista
o tipologizare a metodelor,care lasa suficient timp liber
diversificarilor,particularizarilor,nuantarilor,astfel incat sa permita alternarea activitatilor
teoretice,cu cele practice,imbinarea lor efectiva,deziderat primordial al invatamantului
modern.Un repertoriu procedural bogat,mareste capacitatea de actionare in mod creativ,dupa
un bagaj tehnic deficitar franeaza (Glasser).Evolutiile cu rezonante calitative,vizeaza
conceptii metodologice de ansamblu sau moduri generale de abordare a procedurilor
didactice:
-accent pe revogorarea unora din metodele clasice consacrate;
-promovarea metodelor activ-participative si a celor interactive;
-atractia invatarii prin descoperire,constand intr-un ansamblu de procese foarte
complexe,bazate pe proceduri euristice si de cercetare,care-i determina pe elevi sa descopere
adevaruri,sa rezolve ei insisi probleme,sa efectueze transferuri de cunostinte,sa continue
studiul,sa manifeste independenta in gandire,sa reflecteze (M.C. Wittrock,Cf.Lenzi):
-orientarea pragmatica a metodologiei pune in lumina actiunea privata,ca sursa a cunoasterii si
actiunea privita ca aplicare a informatiei,actiunea cu obiectele,reprezinta un izvor al
cunoasterii dupa J.Piaget si Wallon-learning by doing;
-insertiile tehnologice in sistemul traditional de lucru cu copiii (a utilizarii
calculatorului),conduce la o imbinare a elementelor metodice moderne,cu cele
traditionale,extinzandu-se considerabil,aria surselor si resurselor cunoasterii;
-reinnoirea metodologiei in perspectiva invatarii continue pune in lumina faptul ca gradinita
(si scoala),are datoria sa dea omului mijloacele progresului continuu,invatandu-l cum sa
invete,sa-l obisnuiasca cu studiul independent,cu dialogul,cu tehnici de
cercetare,documentare,cu munca in colectiv.

1.3.Obiectivele activitatilor de cunoasterea mediului in gradinita.

Obiective cadru:
-Stimularea curiozitatii privind explicarea lumii inconjuratoare;
-Dezvoltarea capacitatii de cunoastere si intelegere a mediului inconjurator,precum stimularea
curiozitatii pentru investigarea acestuia;
-Utilizarea unui limbaj adecvat in prezentarea unor fenomene din natura si din mediul
inconjurator;
-Utilizarea unui limbaj adecvat in prezentarea unor fenomene din natura si din mediul
inconjurator;
-Formarea si exersarea unor deprinderi de ingrijire si ocrotire a mediului inconjurator,in
vederea educarii unei atitudini pozitive fata de acesta;
-Dezvoltarea capacitatii de rezolvare de situatii problematice,prin achizitia de strategii
adecvate.

Obiective de referinta.

-Sa inteleaga raporturi cauzale intre actiuni,fenomene (daca...atunci),prin observare si

realizare de experimente;
-Sa gaseasca solutii diverse pentru situatii problematice reale sau imaginare,intalnite in viata
de zi cu zi sau in povesti,povestiri;
-Sa cunoasca unele componente ale lumii inconjuratoare (obiecte,aerul
apa,solul,vegetatia,fauna, fiinta umana,ca parte integranta a mediului,fenomene ale
naturii),precum si interdependenta dintre ele;
-Sa recunoasca si sa descrie verbal si \sau grafic anumite schimbari si transformari din mediul
apropiat;
-Sa recunoasca elemente ale mediului social sau cultural,pozitionand elementul uman ca
parte integranta;
-Sa cunoasca existenta corpurilor ceresti,a vehiculelor cosmice;
-Sa comunice impresii,idei pe baza obsercarii efectuate;
-Sa manifeste disponibilitate in a participa la actiuni de ingrijire si protejare a
mediului,apicand cunostintele dobandite;
-Sa aplice norme de comportare specifice asigurarii sanatatii si protectiei omului si naturii.

1.4.Modalitati de stimulare a copiilor pentru realizarea activitatilor de cunoasterea mediului in

gradinita (metode,tehnici,material didactic).

Modalitati de stimulare a copiilor pentru realizarea activitatilor de cunoasterea mediului ,prin

intermediul metodelor folosite.
Metodele interactive de grup,promoveaza interactiunea dintre mintile participantilor,dintre
personalitatile lor,ducand la o invatare mai activa si cu rezultate evidente.Activitatea de grup
este stimulativa,generand un comportament contagios si o stradanie competitiva.Rezolvarea
sarcinilor complexe,rezolvarea de probleme,obtinerea solutiei corecte sunt facilitate de
emiterea de ipoteze multiple si variate.Interactiunea stimuleaza efortul si productivitatea
individului si este importanta pentru autodescoperirea propriilor capacitati si limite,pentru
autoevaluare.
Metodele interactive se folosessc cu succes in stimularea copiilor,pentru realizarea
activitatilor de cunoasterea mediului,deoarece solicita mecanismele gandirii,ale
inteligentei,ale imaginatiei si creativitatii.Folosirea in cadrul activitatilor de cunoasterea
mediului,a metodelor si tehnicilor de lucru,in grupuri mici,dezvolta abilitati de
comunicare,creste gradul de implicare la activitate,duce la cresterea responsabilitatii
prescolarului,fata de propria invatare,dar si fata de grup,creste eficienta invatarii,dezvolta
identitati personale,schimba atitudini fata de sine si fata de celelalte persoane,schimba
atitudini fata de mediul educational scolar.
Metodele interactive de grup,determina si stimuleaza munca colaborativa desfasurata de cei
implicati in activitate,in cadrul careia toti ’’vin’’ (participa) cu ceva si nimeni nu ’’pleaca’’ cu
nimic. Profitul este atat al grupului (solutionarea problemei,gasirea variantei optime),cat si al
fiecarui individ in parte (rezultatele obtinute,efectele aparute in planurile cognitiv,emotional-
afectiv, comportamental,o invatare noua).Experientele de invatare in grup sunt marcate de
dialog reflexiv,de stimularea atitudinii metacognitive (crearea de moduri alternative de
gandire,oferind o baza rationala pentru negocierea interpersonala a sensurilor ,o cale de a
ajunge la intelegerea reciproca), de crearea de jurnale reflexive si de stimularea gandirii
critice.
Ne mai putem folosi de modalitati de stimulare a curiozitatii copiilor pentru explorarea
mediului inconjurator.
Curiozitatea este forma primara a motivatiei,care sta la baza invatarii si este definita ca o
particularitate interactiva aunei fiinte,prin care isi exploreaza spontan ambienta si cauta
schimbari in structura sau dinamica acesteia.Probabil,majoritatea vietuitoarelor sunt curioase
pentru a supravietui,dar omul a ridicat curiozitatea la rang de calitate fundamentala si o pune
la baza tuturor conexiunilor si implicarilor proprii.
Dupa J.S. Bruner,curiozitatea este o reactiela nesiguranta si ambiguitate.O sarcina rutiniera
nu invita la investigatie.O alta,care e prea incerta,poate provoca tulburare si neliniste,ceea ce
duce la reducerea explorarii.
Berlyne D.E. vorbeste de o curiozitate perceptiva si de o curiozitate
’’epistemica’’.Curiozitatea perceptiva consta in raspunsurile la proprietatile percepute ale
stimulului,care inseamna compararea informatiei din surse diferite.Curiozitatea perceptiva o
intalnim si la animale,pe cand curiozitatea epistemica este specifica doar individului uman.Ea
consta in comportamentul orientat spre achizitia de cunostinte,comportament intarit de aceasta
achizitie.La baza curiozitatii epistemice vom gasi un conflict,dar unul intern,un conflict
conceptual,intre tendinte de raspuns simbolice,determinate de o situatie
stimul.’’Conflictul,care si in acest caz exprima un grad ridicat de incertitudine,scade treptat pe
masura ce se gasesc solutii,se dobandesc cunostinte’’.Rezultatul curiozitatii epistemice este
placerea,satisfactia,dar niciodata pierderea totala a tensiunii.
Ansuel si Robinson definesc curiozitatea ’’ ca un impuls cognitiv’’,reprezentand motivul
fundamental care declanseaza,sustine si orienteaza activitatea de cunoastere a copilului.
Curiozitatea umana are trei mari directii de manifestare:curiozitatea de sine,curiozitatea cu
privire la personalitatea si scopurile semenilor si curiozitatea orientata catre investigarea
realului.
Curiozitatea de sine duce la cunoasterea eu-lui si la cautarea tuturor placerilor,pe care
individul le poate oferi sie.
Curiozitatea sociala –genereaza spatiul social al multimii influentelor si dependentelor,care
definesc reteaua socializanta a umanului.Acest tip de curiozitate procoaca relatiile lucrative si
afective,ea declanseaza iubirile,repulsiile si alte atractii sau respinderi,care asorteaza
agregatul sociointeractiv.
Curiozitatea orientata spre investigarea mediului -este cea mai bogata in rezultate
surprinzatoare,interesante si utile.
Curiozitatea se manifesta prin intermediul comportamentului reflex-neconditionat de
orientare- investigare (explorare).Acest comportament este cu atat mai frecvent si mai
complex,cu cat organismul animal se studiaza pe o treapta mai inalta a dezvoltarii
filogenetice.Curiozitatea actioneaza ca un impuls intern si determina individul sa caute
noul.Curiozitatea se manifesta de la o varsta timpurie si cel mai puternic in perioada
copilariei si adolescentei.In aceasta perioada a vietii sale,individul tinde sa cunoasca,sa
descopere cat mai multe.Daca motivele curiozitatii sunt satisfacute,evitand fenomenele de
plictiseala si saturatie,ele se structureaza ca interese si trebuinte intriseci de cunoastere.
’’Instinctul curiozitatii’’ poate fi observat la copil,incepand cu 3-4 saptamani,care se exprima
prin intermediul ’’ reflexului de orientare’’ sau ’’ ce se intampla’’ (Pavlov).Copilul intoarce
ochii,apoi capul,in directia din care se aude vocea mamei sale sau de unde actioneaza
excitanti puternici: zgomotul,lumina etc.Dupa varsta de doua lini,copilul va acorda din ce in
ce mai multa atentie lumii din jurul sau.La sase luni va folosi mainile pentru a apuca si a-si
apropia obiectele si pentru a le ’’examina’’ cu minuozitate.Dupa varsta de un an,atunci cand
copilul deja umbla in picioare,isi va folosi din plin aparatul locomotor in vederea explorarii
spatiului ,trebuinta pe care si-o satisface ’’colindand’’ camera in care sta si chiar ’’
imprejurimile’’,daca are acces,apucand tot ce-i cade in mana,desfacand sau spargand (ceea ce
nu poate desface),spre disperarea adultilor.Mai tarziu,cand copilul va putea folosi limbajul
verbal ca mijloc de comunicare,nevoia de cunoastere va dobandi noi forme de
exprimare.Eeste perioada,in care copilul isi satisface aceasta trebuinta adresand intrebari
adultilor (varsta decelusilor).De altfel,intreaga viata este insotita de acest ’’ reflex de
orientare’’,de la primele reactii emotionale ( ’’ reflexul de inviorare’’,care se manifesta la
vederea mamei),pana la cunoasterea mediului ambiant prin explorare motorie sau,mai tarziu
prin investigatii stiintifice.
Din cele mentionate mai sus reiese ca intreaga viata psihica,in dezvoltarea ei,este conditionata
de acest impuls –curiozitatea -care actioneaza asupra dezvoltarii acuitatii simturilor,a
spiritului de observatie,a memoriei,a reprezentarilor,a atentiei,a imagintiei etc.
Lipsa curiozitatii la copii ar trebui sa ne ingrijoreze,caci acest lucru poate sa denote
timiditate,teama bolnavicioasa de nou,de adaptare in societate,de integrare.Pentru a evita
acest lucru curiozitatea trebuie stimulata.Printre modalitatile de stimulare a curiozitatii
copiilor pentru explorarea mediului inconjurator putem mentiona diverse
metode:observarea,experimentul,experienta,modelarea, investigatia-toate fiind metode
practice.Surpriza si neobisnuitul sunt stimulentii principali ai curiozitatii.
In realizarea activitatilor de investigare-explorare se disting trei etape:
-presupunerea (analiza unei situatii-problema,pentru a presupune ce se poate intampla);
-observarea (descrierea a tot ce s-a observat);
-explicarea (analiza relatiei dintre presupunere si observare).
Orice obiect din natura poate fi un stimul pentru curiozitatea copilului.

1.5
II.CAPITOLUL II - JOCUL DIDACTIC IN ACTIVITATILE DE CUNOASTEREA
MEDIULUI

2.1 Caracteristicile jocului didactic in gradinita.

Jocul didactic fiind parte interganta a clasei jocurilor cu reguli,este definit prin imperativitatea
acestuia in ceea ce priveste respectarea regulilor,acesta din urma precizand caile ce trebuie
urmate de catre copii in desfasurarea actiunii ludice.Aceasta categorie de jocuri contribuie la
indeplinirea unor obiective educationale variate si complexe.
Acestea pot viza dezvoltarea fizica a copilului in cazul jocurilor motrice,sportive sau
dezvoltarea unor subsisteme ale vietii psihice (procesele psihice,senzoriale,intelectuale,
volitive,trasaturi de personalitate s.a.).De asemenea jocurile didactice contribuie la rezolvarea
unor sarcini specifice educatiei morale,estetice.
Prin intermediul jocului didactic se precizeaza,se consolideaza,se sintetizeaza,se evalueaza si
se imbogatesc cunostintele prescolarilor,acestea fiind valorificate in contexte noi,inedite.
Spre deosebire de alte tipuri de jocuri,jocul didactic are o trasatura aparte.Elementele
componente ale acestuia sunt:
-scopul jocului
-sarcina didactica
-continutul jocului
-regulile jocului
-elemente de joc

Scopul jocului- constituie o finalitate generala spre care tinde jocul respectiv,formulandu-
se pe baza obiectivelor de referinta din programa activitatilor instructiv-educative din
gradinita de copii.Scopurile jocului didactic pot fi diverse:consolidarea unor cunostinte
teoretice sau deprinderi,dezvoltarea capacitatii de exprimare,de orientare in spatiu si timp,de
discriminare a formelor,marimilor,culorilor,de relationare cu cei din jur,formarea unor
trasaturi morale etc.

Continutul jocului-ne sugereaza ce anume trebuie sa realizeze efectiv prescolarii pe

parcursul jocului didactic pentru ca scopul prestabilit sa fie atins.Se recomanda ca sarcina
didactica sa fie formulata sub forma unui obiectiv operational,ajutandu-l pe copil sa
constientizeze ce operatii trebuie sa efectueze.Totodata se recomanda ca aceasta sa nu solocite
doar procese numerice ci sa implice in rezolvarea sa si gandirea,imaginatia si creativitatea
copiilor.Sarcina didactica trebuie sa fie in concordanta cu nivelul de dezvoltare al
copilului,accesibila clar si precis formulata si nu in ultimul rand sa fie atractiva.

Regulile jocului-divizeaza sarcina didactica si realizeaza legatura dintre aceasta si

actiunea jocului.Acestea precizeaza care sunt caile pe care prescolarii trebuie sa le urmeze in
desfasurarea actiunii ludice pentru realizarea sarcinii didactice.Regulile sunt prestabilite,au un
caracter imperativ si reglementeaza conduita si actiunile participantilor in functie de structura
particulara a jocului didactic.Regulile jocului prezinta o mare varietate:
-indica actiunile de joc
-precizeaza ordinea
-reglementeaza actiunile dintre copii
-stimuleaza sau inhiba anumite manifestari comportamentale.
Cu cat regulile sunt mai precise si mai bine insusite de catre prescolari,cu atat sarcinile
didactice sunt usor de realizat,iar jocul didactic devine mai interesant si mai distractiv.
Regulile trebuie sa fie simple,usor de retinut prin formulare si posibil de respectat de catre toti
copiii,accesibile.

Elementele de joc-reprezinta mijloacele didactice utilizate pentru a oferi o culoare

placuta,atractiva si distractiva activitatii desfasurate.Conceperea lor este strans legata de
imaginatia si creativitatea cadrului didactic.Literatura de specialitate ofera o serie de sugestii
in acest sens:folosirea unor elemente surpriza,de asteptare,intrecere individuala sau pe echipe,
miscarea,ghicirea,recompensarea rezultatelor bune,penalizarea greselilor comise s.a. Sarcina
cadrului didactic este de a gasi pentru fiecare joc,elemente de joc cat mai variate,deosebite de
cele folosite in activitatile anterioare,in caz contrar existand rescul ca acestea sa nu mai
prezinte atractivitate pentru copii,esenta jocului fiind,in acest caz compromisa.Reusita unui
joc depinde si de materialele didactice utilizate in joc.Acestea trebuie sa fie adecvate
continutului,variate si atractive,usor de manevrat si sa provina din mediul apropiat,familiar
copiilor (planse,jetoane,jucarii,figuri geometrice etc.).Atractivitatea si eficienta jocului
depind de ingeniozitatea educatoarei de a imbina o sarcina educativa acceptabila de catre
copii,nici prea grea,nici prea usoara,cu un joc simbolic sau cu reguli atragatoare.
Elementele de joc artificiale,nestimulative ingreuneaza invatarea si ii plictisesc pe copii.
Placerea cu care participa copiii la joc este singura justificare a recurgerii la jocul didactic.
2.2 Activitatea de cunoastere a mediului prin desfasurarea jocurilor didactice

In ceea ce priveste aranjarea salii de grupa,aceasta trebuie sa se faca intotdeauna potrivit

jocului didactic,care urmeaza a se desfasura.Astfel la jocurile didactice care presupun miscare
(„Cauta-ti casuta”, „Aseaza la locul potrivit”, „Animalelem si puii lor”, „Anotimpurile”etc.)
este necesar sa se utilizeze un spatiu cat mai mare pentru ca jocul sa se poata desfasura in
voie.In acest sens ,mobilierul trebuie strans si asezat intr-o parte a salii,lasand peretele la care
au fost stranse mesele.In partea opusa se vor face,dupa caz ,amenajarile necesare,de exemplu:
aranjarea magazinelor,a machetelor etc.Unele jocuri didactice de cunoastere a mediului
trebuie sa se desfasoare la masute,fapt care necesita de asemenea unele amenajari.De
exemplu:in jocurile „Unde s-a oprit roaba?”.In felul acesta copiii pot percepe mai usor
materialul care va fi manuit in joc.La grupele mijlocie si mare,la asezarea mobilierului,trebuie
antrenati si copiii de serviciu sau dupa caz,un grup mai mare de copii.O atentie speciala
necesita si aranjarea sau distribuirea materialului care va fi folosit in joc.In majoritatea
cazurilor in jocurile didactice de cunoastere a mediului inconjurator,materialul distributiv
poate fi repartizat la mese inainte de inceperea activitatii.Atunci cand nu este nevoie ca el sa
fie intuit sau atunci cand prezenta lui ar stanjeni urmarirea atenta a explicatiei de catre copii,
marerialul poate fi pus in plicuri sau in cosulete acoperite.Ca si in cadrul lectiei din ciclul
primar,jocul didactic ca activitate instructiv-educativa in programul gradinitei trebuie sa
indeplineasca o serie de cerinte privind organizarea,conducerea si evaluarea acestei activitati.
In ceea ce priveste stimularea prescolarilor in vederea participarii active la joc si pentru
asigurarea unei atmosfere prielnice de joc este necesara o pregatire atenta a conditiilor de
desfasurare a jocului si organizarea judicioasa a lui.
Astfel se impune aranjarea salii,a materialului si a copiilor,in functie de actiunea jocului,
distribuirea materialelor necasare desfasurarii jocului,intuirea materialului didactic s.a.
Desfasurarea jocului didactic ca si lectia cuprinde mai multe momente:
Introducerea in joc-poate fi realizata printr-o scurta convorbire pentru familiarizarea
prescolarilor cu unele aspecte ale jocului didactic ce urmeaza a fi desfasurat si cu reguli care
trebuie respectate,prin intuirea materialului ca si printr-o expunere care sa starneasca interesul
copiilor sau chiar printr-o ghicitoare.Introducerea in joc nu este totdeauna un moment
obligatoriu,uneori activitatea putand incepe direct cu anuntarea titlului jocului.
Anuntarea jocului-urmareste cunoasterea de catre copii a tipului activitatii si a titlului
jocului didactic.In cadrul acestei etape a jocului didactic se poate oferi o explicatie a titlului
acestuia.
Explicarea jocului didactic-vizeaza prezentarea de catre educatoare a principalelor etape
ale actiunii jocului,precizarea regulilor jocului,indicatii asupra modului de folosire a
materialului didactic,comunicarea sarcinilor conducatorului jocului si a cerintelor pentru
castigatorul individual sau pentru echipa castigatoare.Explicarea trebuie sa fie insotita de
demonstrare.Fie ca se explica si in timpul explicatiei se demonstreaza,fie ca se da explicatia
integrala si apoi se demonstreaza.
Fixarea regulilor-se realizeaza fie printr-o scurta convorbire,in cadrul caruia se va
preciza ce va trebui sa faca prescolarii in momentele importante ale actiunii sau executarea
jocului didactic de proba sub conducerea si indrumarea directa a educatoarei.Cand este vorba
de un joc cu o actiune mai complexa,regulile jocului pot fi atentionate fie imediat dupa
explicatie,fie dupa semnalul de incepere a jocului.De exemplu:”Incepem jocul!Nu uitati,nu
aveti voie sa deschideti ochii inainte de a bate eu (educatoarea) din palma.Dupa ce ati deschis
ochii,va trebui sa observati al catalea brad lipseste”.
Executarea jocului-jocul didactic incepe la semnalul educatoarei,care la inceput intervine
mai des amintindu-le copiilor regulile,dand indicatii asupra folosirii materialului s.a.Pe
masura ce jocul se repeta ea acorda copiilor mai multa independenta,oferindu-le posibilitatea
de a actiona liber.
Incheierea jocului-in incheierea jocului se declara castigatorul sau echipa
castigatoare,in cazul jocurilor didactice de tip concurs si se fac aprecieri asupra modului in
care s-a desfasurat jocul,spunand cuvinte de lauda copiilor care au respectat regulile si
totodata nominalizandu-i si atentionandu-i pe cei care au facut greseli si s-au descurcat mai
greu.Jocul didactic se recomanda a fi utilizat in orice tip de activitati instructiv-educative,fiind
deosebit de eficient in activitatile de consolidare si sistematizare de cunostinte.

2.3 Obiectivele jocurilor didactice de cunoasterea mediului.

Obiective cadru:

O1-Stimularea curiozitatii privind explicarea si intelegerea lumii inconjuratoare;

O2-Dezvoltarea capacitatii de cunoastere si intelegere a mediului inconjurator,precum si
stimularea curiozitatii pentru investigarea acestuia;
O3-Utilizarea unui limbaj adecvat in prezentarea unor fenomene din natura si din mediul
inconjurator.

Obiective de referinta:

O1-Sa gaseasca solutii diverse pentru situatii problematice reale sau imaginare intalnite in
viata de zi cu zi sau in povesti,povestiri;
O2-Sa cunoasca unele elemente componente ale lumii inconjuratoare
(obiecte,aerul,apa,solul,vegetatia,fauna,fiinta umana ca parte integranta a mediului,fenomene
ale naturii),precum si interdependenta dintre ele;
O3-Sa recunoasca si sa descrie verbal si\sau grafic anumite schimbari si transformari din
mediul apropiat;
O4-Sa cunoasca elemente ale mediului social si cultural,pozitionand elementul uman ca parte
integranta a mediului;
O5-Sa cunoasca existenta corpurilor ceresti,a vehiculelor cosmice;
O6-Sa comunice impresii,idei pe baza observarii efectuate;
O7-Sa manifeste disponibilitate in a participa la actiuni de ingrijire si protejare a
mediului,aplicand cunostintele dobandite.
O8-Sa aplice norme de comportare specifice asigurarii sanatatii si protectiei omului si naturii.

3.1 SCOPUL:

Demonstrarea,ca jocul didactic ,in cadrul activitatilor de cunoasterea mediului,are rolul de a

consolida si evalua cunostintele dobandite,cat si de a facilita transferul acestora,de la teorie la
practica.

3.2 OBIECTIVE:

O1 -Aplicarea cat mai multor jocuri didactice la cunoasterea mediului,in cadrul nivelului
II de
varsta (grupa mare),asigura dezvoltarea si evaluarea cunostintelor
implementate,conform
obiectivelor curriculumui national nivel prescolar.
O2 -Aplicarea instrumentelor investigative,altor cadre didactice (inv. prescolar),prin care
sa obtin
rezultate masurabile si cuantificabile,referitor la eficienta jocurilor didactice pentru
prescolari (grupa mare),din punct de vedere a obtinerii de rezultate pozitive in
transferul
cunostintelor insusite in contexte de aplicabilitate pe practica (aplicarea de
chestionar).
O3 -Selectarea conform obiectivelor propuse,pentru jocurile didactice (nivelul II,de
varsta,
cunoasterea mediului),astfel incat sa se obtina ca rezultate:reactualizarea
cunostintelor
invatate si transferul acestora in partea practica,prin crearea de situatii contextuale
diverse.
O4 -Aplicarea unor instrumente de masurare a rezultatelor obtinute la ambele grupe
(experimentala si de control),astfel incat obiectivele propuse in ipotezele formulate sa
se
adevereasca a fi demonstrabile,ex:observare sistematizata,fise,jocuri,rezultate,
standardizarea rezultatelor obtinute (grafice,coloane,cercuri).

3.3 IPOTEZELE DE LUCRU

- Cu cat se vor aplica jocuri didactice la activitatile de cunoasterea mediului,cu atat

transferul
cunostintelor din planul teoretic,in planul practic,se va realiza mai usor.
- Cu cat jocurile didactice din cadrul activitatilor de cunoasterea mediului,vor fi mai
bine
selectate,conform grupei,nivelului de varsta al copiilor,cu atat utilitatea lor practica va
fi
sporita(prin consolidarea si evaluarea cunostintelor).

3.4 TEHNICI SI METODE DE CERCETARE EXPERIMENTALA

- Observarea sistematizata.
- Experimentul.
-Chestionarul pentru educatoare.

Observarea sistematizata:

Observarea este o metoda de cercetare,ce consta in consemnarea constienta,fidela si

intentionata a diferitelor manifestari de comportament,individuale sau colective,asa cum se
prezinta acestea in timpul manifestarii lor,in vederea explicarii faptelor educationale
analizate.Cercetatorul va consemna comportamentele observate,fara a interveni sau a le
influenta.In functie de gradul de explicitare a ipotezei,distingem:
-observatia spontana,
-observatia sistematica.

Observatia sistematica se desfasoare organizat,respectandu-se o serie de conditii:

-stabilirea unui cadru conceptual,care presupune o documentare teoretica cu privire la

fenomenele observate si lansarea unei ipoteze de cercetare,
-programarea etapelor de desfasurare a observatiei(loc,durata,observator,comportamente
observate),
-stabilirea mijloacelor de inregistrare a datelor,acestea putand fi grile de observatie completate
de observator sau tehnice(camera video,reportofon,cronometru).
Prin respectarea conditiilor enumerate mai sus,observatia sistematica are un grad ridicat de
obiectivitate si fidelitate.

Caracterisrici ale observarii sistematice:

-Permite urmarirea intentionala si inregistrarea concreta a diferitelor manifestari

comportamentale ale copilului,precum si a contextului comportamentului.
-Asigura resurse extinse de cunoastere a preocuparilor prescolarului.
-Este indispensabila pentru orice diagnostic pedagogic sau psihologic,atat ca metoda de sine
statatoare,cat si ca etapa in cadrul altor metode.
-Este o practica utila in situatia in care informatiile vizate,privesc nu doar abilitatile
motrice,ci si obiceiurile si personalitatea prescolarului,atitudinile sociale sau comportamentul
in public.
-Este necesara atunci cand evaluarea scrisasau orala,furnizeaza informatii incomplete.

Se realizeaza de obicei asupra unor realitati educationale,complexe,care implica:

-o derulare in timp
-existenta anumitor faze
-un plan de desfasurare.

Etapele observarii:
-Pregatirea in vederea observarii
-Observarea propriu-zisa,care presupune:
-prelucrarea in interpretarea informatiilor
-lansare unei,unor ipoteze
-documentarea
-precizarea obiectivului vizat
-pregatirea aparatelor si instrumentelor necesare
-pastrarea discretiei
-notarea imediata o observatiilor
-observari repetatesi confirmari,prin alte modalitati,pentru
diminuarea
subiectivismului
-identificarea elementelor esentiale
-stabilirea relatiilor cauzale
-formularea concluziilor.

Instrumente de inregistrare a observarii sistematizate:

-grila de apreciere
-fisa de evaluare
-scara de clasificare

Experimentul

Experimentul este o metoda de cercetare,prin care se observa si se masoara efectele

unei variabile,dependente sau independente,intr-o imprejurare,in care actiunea acestora este
diminuata.
Variabilele dependente,sunt acelea ,in care educatoarea le va cerceta variatia,in momentul
experimental,in timp ce variabilele independente,nu sunt conditionate de o alta variabila,ele
sunt in stransa legatura cu decizia experimentatorului.

Exista cateva tipuri de experimente:

-experimentul de laborator
-experimentul natural
-experimentul psiho-pedagogic.

Experimentul de laborator,consta in mutarea locului de desfasurare a unui experiment,in

timp ce experimentul natural,se refera la aplicarea unei probe,intr-un mediu natural.
Experimentul psiho-pedagogic poate fi calificat astfel:

-constatativ-evidentiaza fotografierea,inregistrarea unei situatii,la un moment dat

-formativ-urmareste schimbarea comportamentului initial,cu cel final,schimbare evidentiata
prin compararea situatiei initiale,cu cea finale.

Chestionarul

Chestionarul, este un set de valori,bine organizat si structurat,pentru a obtine date cat mai
exacte,cu privire la o persoana sau la un grup de persoane si ale caror raspunsuri sunt
consemnate in scris.
Folosirea stiintifica a acestei metode,presupune parcurgerea mai multor etape:

-stabilirea obiectivelor anchetei

-documentarea
-formularea ipotezei
-determinarea esantioanelor
-alegerea tehnicilor si redactarea chestionarului
-pretestul(pentru a vedea,daca chestionarul a fost bine elaborat
-alegerea metodelor de administrare a chestionarului(prin persoane special destinate acestei
operatii sau prin autoadministrare
-defalcarea rezultatelor
-analiza rezultatelor,obtinute in raport cu obiectivele formulate
-redactarea raportului final de ancheta.
In elaborarea chestionarului,precizez ,ca voi folosi intrebari deschise,inchise.
O intrebare deschisa, solicita respondentului sa isi formuleze raspunsul propriu,in timp ce in
cazul unei intrebari de tip inchis,respondentul alege un raspuns dintr-un numar de optiuni.
Optiunile de raspuns,pentru o intrebare de tip inchis,vor fi exhaustive si exclusive reciproc.

Se disting patru tipuri de scale de raspuns pentru intrebari de tip inchis:

-dihotomica-in cazul in care respondentul are doua optiuni,

-nominala-politoma,in cazul in care are mai mult de doua optiuni,
-ordinala-politoma-in cazul in care respondentul are mai mult de doua optiuni comandate,
-continua,in cazul in care respondentului ii este oferita o scala continua.
Un respondent,care a raspuns la o intrebare deschisa,este plasat intr-o scala de raspune dupa
aceea.
Pentru a obtine cele mai bune rate de raspuns,intrebarile vor decurge de la cel putin sensibile
la cele mai sensibile,de la factuale si comportamentale la atitudine si de la general la specifice.

CHESTIONAR CADRE DIDACTICE EDUCATOARE

1. In anul scolar ............la ce grupa de copii ati fost educatoare?

2. Programa activităților de cunoașterea mediului ati intocmit-o dupa curriculum național
?
3. Ati realizat activități de predare conform proiectelor tematice anuale?
4. Ati realizat activități de consolidare si evaluare conform proiectelor tematice parcurse?
5. Pentru activitățile de consolidare si evaluare ati ales jocurile didactice?
6. Câte jocuri didactice ,ati realizat in semestrul I in cadrul activităților de cunoasterea
mediului?
7. Cate activități de jocuri didactice ati realizat in semestrul II la cum med?
8. Care au fost temele de proiect din sem I ,la care ati realizat jocuri didactice?
9. Care au fost temele de proiect din sem II la care ati realizat jocuri didactice?
10. Ati observat o îmbunătățire si consolidare a cunoștințelor copiilor in urma aplicării
jocurilor didactice?
11. Explicați in cateva cuvinte, care au fost îmbunătățirile copiilor la nivel cognitiv , in
urma aplicarij jocurilor didactice la cunoasterea mediului?
12. Ati observat o mărire a abilității copiilor, in directia transferului de cunostinte din
partea teoretică spre partea practica?
13. Explicați in cateva cuvinte , in ce a constat acest proces de mărire a abilităților
copiilor in a face transferul cunostintelor teoretice spre partea de aplicabilitate
practica.
14. Pe o scală de la 1 la 5 ( 1 reprezentând minim si 5 maxim), ce notare ati da in privinta
îmbunătățirii si consolidării cunoștințelor copiilor, in urma aplicării jocurilor didactice
la cunoasterea mediului?
15. Pe o scală de la 1 la 5 ( 1 reprezentând minim si 5 maxim) ce notare ati acorda in
privinta abilității copiilor, de a realiza un transfer de cunostinte din partea teoretică in
partea practica cu ajutorul jocurilor didactice, din cadrul activităților de cunoașterea
mediului?
16. Selectarea corecta a jocurilor didactice în cadrul activităților de cunoașterea
mediului, duce la marirea performanței de consolidare a cunoștințelor copiilor
obținute în cadrul activităților de predare?
17. Considerati ca jocurile didactice de cunoașterea mediului duc la o îmbunătățire a
cunoștințelor copiilor ?
- Foarte putin
- Puțin
- Mult
- Foarte mult
18. Considerati ca jocurile didactice de cunoașterea mediului duc la marirea abilităților
copiilor in a face mai usor transferul de cunostinte din teorie in practica?
- Foarte puțin
- Puțin
- Mult
- Foarte mult
19. Considerati ca de selectarea corecta a obiectivelor jocurilor didactice( din punct de
vedere psiho pedagogic), depinde posibilitatea ca prin acestea să se poata consolida
bine cunostintele copiilor si de a le putea forma copiilor abilitățile de a transfera
cunostintele din teorie in partea de practica?
- Foarte puțin
- Puțin
- Mult
- Foarte mult
20. Notați pe o scală de la 1 la 5 ( in care 1 reprezintă minim si 5 maxim) care este
concluzia dumneavoastra, privind eficacitatea jocurilor didactice de cunoasterea
mediului la prescolari in privinta consolidarii, evaluarii si transferului de cunostinte
din teorie in practica.