UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE LITERE
SPECIALIZAREA : PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI
PREȘCOLAR

LUCRARE DE LICENŢĂ

PROFESOR COORDONATOR:
LECTOR UNIV. DR. VÎRTOP SORIN-AVRAM

ABSOLVENTA:
TUDOR ANDRA-ELENA-DANIELA

CRAIOVA
2020
 UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE LITERE
SPECIALIZAREA : PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI
PREȘCOLAR

DEZVOLTAREA IMAGINII DESPRE LUMEA

ÎNCONJURĂTOARE PRIN INTERMEDIUL
INTERACȚIUNII CU MEDIUL, LA DOMENIUL
EXPERENȚIAL ȘTIINȚE, LA NIVEL PREȘCOLAR

PROFESOR COORDONATOR:
LECTOR UNIV. DR. VÎRTOP SORIN-AVRAM

ABSOLVENTA:
TUDOR ANDRA-ELENA-DANIELA

CRAIOVA
2020
2
 CUPRINS

INTRODUCERE. IMPORTANȚA ȘI MOTIVAȚIA ALEGERII TEMEI………………..........4

CAPITOLUL 1. FORMAREA COMPORTAMENTULUI ECOLOGIC ȘI SPECIFICUL
ACTIVITĂȚILOR DE CUNOAȘTEREA MEDIULUI ÎN GRĂDINIȚĂ....................................7
1.1. Particularități ale dezvoltării psihice la copilul preșcolar.....................................7
1.2. Locul și rolul activităților de cunoaștere a mediului înconjurător…...................10
CAPITOLUL 2. PARTICULARITĂȚI ALE PROCESULUI INSTRUCTIV-EDUCATIV ÎN
CADRUL ACTIVITĂȚILOR DE EDUCAȚIE ECOLOGICĂ...................................................13
2.1. Rolul jocului didactic în activitățile de cunoașterea mediului...........................13
2.2. Metode și strategii didactice de realizare a activităților ecologice….................16
2.3. Rolul cunoașterii mediului în deschiderea drumului către realitatea lumii
înconjurătoare……………………………………………………….................20
CAPITOLUL 3. APLICAȚIA PSIHOPEDAGOGICĂ PRIVIND DEZVOLTAREA
IMAGINII PREȘCOLARULUI DESPRE LUMEA ÎNCONJURĂTOARE PRIN
INTERMEDIUL INTERACȚIUNII CU MEDIUL.......................................................................24
3.1. Scopul și obiectivele aplicației..........................................................................24
3.2. Demersul aplicativ - ipotezele, grupul, metodele desfăşurării propriu-zise......26
3.3. Interpretarea rezultatelor…………………………….......................................47
CAPITOLUL 4. CONCLUZII…………………………………………………………………….49
ANEXE……………………………………………………………………………………………...51
BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………………...53

3
INTRODUCERE. IMPORTANȚA ȘI MOTIVAȚIA ALEGERII TEMEI

Activităţile de cunoaştere a mediului înconjurător, dincolo de obiectivele explicite legate

de educaţia intelectuală, pot contribui la sesizarea frumosului din natură şi societate, în special
activităţile legate de înfăţişarea omului, de cunoaştere a cadrului natural, a localităţii şi regiunii în
care trăiesc copiii, au o contribuţie majoră în acest sens, cu condiţia ca educatorul să urmărească în
mod conştient şi obiective ale educaţiei estetice.
Desfăşurarea acestor activități în afara sălii de clasă, unde poate fi descoperit contactul cu
natura este foarte importantă, pentru ca preșcolarii să înţeleagă rolul componentelor mediului, mai
ales că aceste activităţi contribuie din plin la sporirea atenţiei şi curiozităţii copiilor.
Pentru aceasta, educatorul trebuie să îşi stabilească obiectivele de referinţă, conţinuturile şi
strategiile didactice, pe care să le aplice, neuitând în acelaşi timp să se focuseze pe stimularea
continuă a curiozităţii şi interesului copilului, precum şi pe captarea atenţiei lui.
Cunoaşterea mediului înconjurător presupune o activitate intelectuală intensă, un efort pe
care copiii trebuie să-l depună în timpul însuşirii şi înţelegerii cunoştinţelor noi. În cadrul acestui
proces se formează copiilor deprinderi elementare de muncă intelectuală, bază temeinică pentru
integrarea copilului în activitatea şcolară.
Valoarea educativă a activităţilor de cunoaştere a mediului se manifestă nu numai prin
efectele salutare de dezvoltare a intelectului preşcolarului, ci şi prin influenţa comportamentului
copiilor, prin efectul de conştientizare a unor cerinţe de conduită civilizată, de socializare a
preșcolarilor prin numeroasele posibilităţi de colaborare.
În cadrul activităţilor din grădiniţă, educatorul dispune de multiple mijloace şi procedee de
transmitere a cunoştinţelor şi formare a conduitei ecologice, pentru că, aşa cum spune Laura Ciolan ,
„Activităţile din grădiniţă sunt organizate în așa fel încât permit stabilirea problemei legate de
natură până la cele mai mici detalii. Iar acum intervine măiestria pedagogului care trebuie să
aleagă temele de educație pentru mediu, cât şi în stimularea interesului copilului pentru a participa
la activităţi ecologice”1.

1
Laura Ciolan, Dimensiuni contemporane, exigenţe şi tendinţe în Emil Păun, Romiţa B. Iucu, Educaţia preşcolară în
România, Editura Polirom, Iaşi, 2002, p.83

4
 Prin lecţiile de cunoaşterea mediului înconjurător, activităţile organizate pentru
cunoaşterea naturii, copiii au posibilitatea să cunoască prin observaţie proprie, prin experimentare,
complexitatea fenomenelor vieţii, înseamnă să-şi dea seama că natura este suportul vieţii noastre, că
ea ne dă tot ceea ce avem nevoie: aer cu oxigen, lumină, asigură circulaţia apei, curăţă prin
autopurificare apele murdare, ne dă rocile metalifere, energia din combustibilii solizi şi gazoşi,
energia hidroelectrică.
Cunoaşterea naturii, a mediului înconjurător cu toate formele sale biologice este necesară
pentru formarea unor noţiuni, idei, convingeri, raţionamente despre lumea înconjurătoare.
Toate acestea integrează preșcolarul în mediul său de viaţă, îi trezesc curiozitatea,
observând natura şi oferindu-și dragostea pentru aceasta, facilitându-i înţelegerea relaţiilor complexe
ce au loc în mediul înconjurător.
La baza procesului de cunoaştere şi învăţare a celor mici ,a mediului înconjurător şi
formarea unei conduite ecologice pe mai departe, este întotdeauna educatorul, care prin trăsături
pozitive de caracter: dragoste de copii, empatie, răbdare, pasiune pentru meserie şi în mod special
pentru ecologie , având un material didactic adecvat, dar şi cunoştinţele corespunzătoare, poate sădi
în sufletul copiilor dragostea şi interesul faţă de mediul înconjurător prin activităţi obligatorii şi
jocuri liber-creative.
Educația ecologică a preșcolarilor trebuie să înceapă din grădiniță, fiind realizată la început
la nivel afectiv, deoarece, copilul, la această vârstă începe să-și contureze anumite legături
emoționale și anumite sentimente manifestate prin atitudinea ulterioară față de mediul înconjurător.
Sentimentele şi atitudinile preșcolarului față de mediul înconjurător trebuie să fie de
respect şi grijă, deoarece oamenii reprezintă parte integrantă a naturii, iar copiii trebuie să
conștientizeze că doar respectând ceea ce mediul oferă vor putea avea grijă de cei din jurul lor.
Sentimentele și atitudinile pozitive trebuie accentuate, deoarece prin acestea, copilul
preșcolar devine mai sensibil și astfel acumulează mult mai ușor aspecte teoretice referitoare la
elementele funcționale și de structură ale mediului.
De asemenea, la această vârstă, puterea exemplului primează, iar preșcolarii imită ceea ce
aud sau văd, de aceea adulții trebuie să aibă grijă în permanență la comportamentul lor în fața unui
copil.
Preșcolarii sunt nerăbdători să participe la acțiuni bazate pe amenajarea spațiului în care
trăiesc, acest lucru făcând posibil implicarea lor în activități de plantare de pomi, sau de îngrijire a
plantelor sau a florilor.

5
 De asemenea, preșcolarii trebuie învățați că orice copac plantat reprezintă o gură de oxigen
și totodată o încercare de a salva și echilibra ecosistemul.
Totodată, mediul înconjurător oferă posibilitatea copilului de a înțelege mult mai ușor
anumite aspecte legate de protecția naturii, de a-și dori mai mult, de a avea o dorință pozitivă asupra
protejării plantelor și naturii în general, înțelegând faptul că doar prin ajutarea naturii ne ajutăm pe
noi.
Activitatea de cunoaștere a mediului este foarte bine înțeleasă prin observare, metodă în
cadrul căreia preșcolarii dobândesc elemente privind formarea și desfășurarea anumitor fenomene
ale naturii cum ar fi căderea frunzelor, sau ploaia, înghețul apei, topirea zăpezii, etc.
Astfel, copiii își lărgesc orizontul cunoașterii mediului, căpătând noțiuni despre animale
domestice sau sălbatice, mediul lor de viață, habitat natural.
De asemenea, învață să facă deosebiri între păsări migratoare și nemigratoare, sau între
animale domestice și sălbatice, sau între cele care aduc beneficii omului și cele care îi sunt
dăunătoare.

6
 CAPITOLUL 1
FORMAREA COMPORTAMENTULUI ECOLOGIC ȘI SPECIFICUL
ACTIVITĂȚILOR DE CUNOAȘTEREA MEDIULUI ÎN GRĂDINIȚĂ

1.1. Particularități ale dezvoltării psihice la copilul preșcolar

Gândirea la vârstă preşcolară, reprezintă un element esenţial al personalităţii copilului, iar

modul de dezvoltare şi nivelul acesteia scoate în evidenţă evoluţia intelectuală a preşcolarului.
Astfel, jocul are un rol important, reprezentând un exerciţiu pentru dezvoltarea gândirii, iar cu cât
preşcolarul este obişnuit cu jocul, cu atât comparaţiile obiectelor devin mai uşor de observat.
Astfel, gândirea preşcolarului nu reprezintă alte operaţii în afară de percepere, dar treptat
preşcolarul înţelege că el nu gândeşte la fel ca un alt copil, astfel traversează această etapă începând
să imite şi să construiască obiecte pe care încearcă să le redea conform realităţii.
Dezvoltarea cognitivă este un proces continuu de interacțiune între copil și mediu. Aceasta
se referă la extinderea domeniului de cunoaștere a intelectului și la creșterea numărului de abilit ăți
mintale.
Teoriile dezvoltării tind să pună accentul în mod prioritar pe aspectele cognitive ale evoluției
copiilor, pe abilitățile lor de gândire, de înțelegere și de învățare. Desigur că aceste aspecte sunt
importante în dezvoltarea copiilor, însă la o analiză mai atentă constatăm că abilitățile cognitive
sunt condiționate de explorarea realității, de abilitățile perceptive și de cele motorii.
Activitatea motorie, mișcarea pare să fie activitatea preferată prin care copilul preșcolar
acționează, exprimă, învață, comunică, reflectând dezvoltarea lui în ansamblu.
Activitatea motorie oferă posibilitatea controlului propriului corp și a exploatării
potențialului de interacțiune cognitivă și motorie cu mediul înconjurător.
Perioada preşcolară reprezintă o etapă cu o receptivitate majoră asupra tuturor cunoştiinţelor
şi lucrurilor noi aflate, în această perioadă formându-se toate conduitele sociale, relaţionale şi
afective.
Preşcolarul traversează astfel o perioadă de transformări şi cunoaştere manifestată prin
lărgirea sferei sociale şi culturale unde este determinat să aibă noi interacţiuni şi să-şi creeze
propriile modele în viaţă.

7
 Pornind de la dezvoltarea capacităţilor perceptive şi senzoriale sunt dezvoltate şi alte forme
de reprezentare a capacităţilor de memorare ce alimentează dezvoltarea unui limbaj creativ, unde
jocul reprezintă principala activitate de înţelegere a preşcolarilor.
Gândirea preşcolarului se exprimă prin noţiuni-concepte, judecăţi şi raţionamente. În
perioada micii şcolarităţi, acest proces se dezvoltă prin intermediul învăţării. În gândire se reflectă
însuşirile generale şi esenţiale, comune unor grupe întregi de obiecte şi fenomene, reflectare care nu
este posibilă decât prin mijlocirea limbajului.
De aceea, părinţii trebuie să ştie să le stimuleze necesitatea dezvoltării şi obţinerii de noi
informaţii. Gândirea prezintă numeroase trăsături, iar una din principalele sale caracteristici este
reprezentat de constituirea personalităţii umane, de aceea dezvoltarea gândirii preşcolarului trebuie
urmărită sub toate aspectele şi particularităţile de vârstă, sex sau individuale.
În grădiniţă, parcurgând cele patru grupe, preșcolarii capătă un bagaj de cunoştiinţe în care
dezvoltarea vorbirii devine o prioritate, aceasta fiind mai clară, mai corectă, și face ca dezvoltarea
intensă a gândirii să capete sens.
După cum precizează Stan L. , ”Jocurile spontane, individuale sau în grup ale copiilor
preșcolari implică adeseori mișcare, și, asociat acesteia, o importantă doză de inventivitate.
Creativitatea și criteriile acesteia, fluență, flexibilitate, mobilitate, sensibilitate la probleme, au fost
teoretizate și investigate de obicei cu referire la dimensiunea cognitivă a personalității.”2
În ultimul timp însă, creativitatea a fost asociată și cu dimensiunea motorie a personalității,
astfel încât ,concepte precum creativitatea motorie, flexibilitatea sau fluența motrică au devenit
subiecte de cercetare și au permis evidențierea de legături importante între predispoziția spre joc –
de altfel naturală pentru copii de vârstă preșcolară - și dezvoltarea unor calități motorii, precum
creativitatea motorie.
Deși se știe că abilitățile motorii fundamentale joacă un rol esențial în dezvoltarea și
sănătatea copiilor, în ultimele decenii se constată un declin al acestora la copii. Comportamentul lor
s-a schimbat, în sensul adoptării unui stil de viață sedentar, cu activitate fizică de nivel redus.
În grădiniță, preșcolarii manifestă o mare varietate de comportamente, iar unele dintre
acestea pot fi caracterizate ca inadaptate unor contexte sociale sau ca inadecvate în raport cu
anumite tipuri de relații interpersonale..
Lipsa abilităților de interacțiune socială, slaba capacitate de a exprima propriile emoții sau
de a le recunoaște atunci când apar la ceilalți, dificultățile în managementul stresului, empatia

2
Stan Liliana, Dezvoltarea copilului și educația timpurie, Editura Polirom, Iași, 2016, p.103

8
redusă, nerespectarea regulilor, manifestarea furiei și lipsa de autocontrol sunt doar câteva exemple
din gama foarte largă a unor asemenea comportamente.
Copilul are capacitatea de a învăţa încă de la naștere, dar şansa supravieţuirii, a umanizării
şi a socializării lui ține foarte mult cont de modul în care interacționează cu adultul și cu mediul
educaţional.
Dar cu cât aceasta începe de la o vârstă mai mică şi continuă de-a lungul anilor, cu atât va
fi mai productivă, conducând la obţinerea unor realizări mai valoroase.
În perioada imediat următoare vârstei de 2 ani, atașarea tinde să se contureze în
comportamente mai variate, cum ar fi exprimarea afectivă și verbală a interesului pentru problemele
altor persoane.
Părinții au un rol important în dezvoltarea empatiei copiilor, mamele influențând pozitiv
dezvoltarea trăsăturilor importante ale copiilor, care manifestă empatie mai ridicată, își stabilesc
scopuri mai înalte, exprimă într-un grad mai mare fericire și într-unul mai scăzut agresivitate.
Un alt aspect relaționat cu dezvoltarea competenței sociale și emoționale este jocul.
Interacțiunile în cadrul jocului sunt forma cea mai frecventă în care copiii preșcolari intră în contact
unii cu alții și mijlocul prin care se dezvoltă competența lor.
În perioada 3-4 ani, de regulă, copilul se joacă singur sau în paralel, în raport cu ceilalți
copii. Totuși, el poate coopera cu ceilalți pentru perioade mai scurte de timp. Începând cu vârsta de
4-6 ani, începe să se implice în jocul care presupune interacțiune, cooperare, gestiunea unor reguli și
rezolvarea de conflicte.
Este capabil să își aștepte rândul, dacă situația de joc o cere, fără ca aceasta să fie întărită
de un adult sau de ceilalți colegi, și reflectează înainte de a acționa, anticipând consecințele
acțiunilor.
În ceea ce privește rezolvarea conflictelor, până spre 3 ani acestea sunt tratate cel mai
adesea prin acte agresive, fizice sau verbale. Ulterior însă, sub influența educației, copiii își însușesc
strategii constructive de raportare la conflict.
Inițierea, menținerea, dezvoltarea și încheierea relațiilor de prietenie reprezintă, de
asemenea, priorități din sfera competenței sociale și emoționale. Aceste relații presupun petrecerea
unui timp împreună, împărtășirea unor informații, alocarea reciprocă de roluri în joc, împărțirea
jucăriilor, a hranei, etc.

9
1.2. Locul și rolul activităților de cunoaștere a mediului înconjurător

În zilele noastre, în majoritatea ţărilor lumii, educaţia pentru protecţia mediului, este
considerată o nouă dimensiune a curriculumului, ce are ca scop principal inițierea și promovarea
unei atitudini responsabile faţă de natura înconjurătoare, de a-i face pe copii să înțeleagă pericolele
unei deteriorări accentuate și ireversibile a mediului.
Educația ecologică a devenit un obiectiv important al lumii contemporane. Din acest motiv
omenirea caută soluţii rapide și eficiente pentru a preveni poluarea mediului înconjurător precum şi
crearea unui mediu echilibrat ce asigură condiții eficiente și propice vieţii.
Încă de la vârstă mică, preșcolarii trebuie să înveţe şi să respecte legile naturii, aceștia fiind
învățați de educatori să descifreze şi să-şi însuşească ABC-ul acestei științe, să înţeleagă necesitatea
protecţiei mediului, a ocrotirii mediului în care trăim cu toții.
Deoarece preșcolarii sunt mereu curioși, dornici să afle lucruri noi, să descopere ceea ce se
petrece în jurul lor, aceștia sunt mult mai ușor de modelat, deoarece au o anumită sensibilitate și
prezintă mai multă receptivitate decât un adult.
Formând la preșcolari aceste elemente privind cultura ecologică, corelate cu acțiunile
directe asupra natura, aceștia îi descifrează tainele, înțelegând importanța mediului înconjurător și
necesitatea de a o păstra curată și pentru generațiile care vor veni.
Pregătirea preșcolarului în sprijinul ocrotirii mediului, și pentru a-i dezvolta un acut simț al
responsabilității în fața problemelor de natură ecologică trebuie să înceapă încă din frageda
copilărie.
Realizarea acestui obiectiv poate fi făcută datorită receptivității preșcolarului, dar și
dorinței acestuia de a descoperi natura din jurul lui lui. Fiind sensibili, copiii vor privi cu atenție și
interes natura înconjurătoare, și astfel putem pune bazele unui comportament pozitiv al acestora față
de mediu.
Aceasta trebuie să reprezinte un rezultat al muncii în echipă, echipă în care își aduc aportul
atât familia, cât și grădinița, prietenii, administrațiile locale.
Educaţia ecologică a preșcolarilor trebuie să înceapă din grădiniță, și este realizată la
început la nivel afectiv, deoarece, copilul, la această vârstă începe să-și contureze anumite legături
emoționale și anumite sentimente manifestate prin atitudinea ulterioară față de mediul înconjurător.

10
 Sentimentele şi atitudinile preșcolarului faţă de mediul înconjurător trebuie să fie de
respect şi grijă, deoarece oamenii reprezintă parte integrantă a naturii, iar copii trebuie să
conștientizeze că doar respectând ceea ce mediul oferă vor putea avea grijă de cei din jurul lor.
Sentimentele și atitudinile pozitive trebuie accentuate, deoarece prin acestea, copilul
preșcolar devine mai sensibil și astfel acumulează mult mai ușor aspecte teoretice referitoare la
elementele funcționale și de structură ale mediului.
De asemenea, la această vârstă, puterea exemplului primează, iar preșcolarii imită ceea ce
aud sau văd, de aceea adulții trebuie să aibă grijă în permanență la comportamentul lor în fața unui
copil.
Preșcolarii sunt nerăbdători să participe la acțiuni bazate pe amenajarea spațiului în care
trăiesc, acest lucru făcând posibil implicarea lor în activități de plantare de pomi, sau de îngrijire a
plantelor sau a florilor.
De asemenea, preșcolarii trebuie învățați că orice copac plantat reprezintă o gură de oxigen
și totodată o încercare de a salva și echilibra ecosistemul.
Educaţia ecologică a preşcolarilor reprezintă un subiect important pentru:
- dezvoltarea anumitor sentimente de afecţiune pentru lumea înconjurătoare
- corectarea unor atitudini comportamentale
- transmiterea de noi cunoştinţe
- lămurirea anumitor informaţii primite prin intermediul televizorului sau al familiei, din
povești auzite sau citite
- formarea unor viitoare personalităţi.
Deoarece copiii sunt foarte curioși la această vârstă, acumulează mult mai ușor noțiuni
privind elementele de protecție a mediului, acest lucru contribuind la dezvoltarea capacității de
gândire a preșcolarilor, dar și de interpretare logică a acestor aspecte.
Totodată, mediul înconjurător oferă posibilitatea copilului de a înțelege mult mai ușor
anumite aspecte legate de protecția naturii, de a-și dori mai mult, de a avea o dorință pozitivă asupra
protejării plantelor și naturii în general, înțelegând faptul că doar prin ajutarea naturii ne ajutăm pe
noi.
Activitatea de cunoaștere a mediului este foarte bine înțeleasă prin observare, metodă în
cadrul căreia preșcolarii dobândesc elemente privind formarea și desfășurarea anumitor fenomene
ale naturii, cum ar fi căderea frunzelor, sau ploaia, înghețul apei, topirea zăpezii, etc.

11
 Astfel, copiii își lărgesc orizontul cunoașterii mediului, căpătând noțiuni despre animale
domestice sau sălbatice, mediul lor de viață, habitat natural. De asemenea, învață să facă deosebiri
între păsări migratoare și nemigratoare, sau între animale domestice și sălbatice, sau între cele care
aduc beneficii omului și cele care îi sunt dăunătoare.
Pentru a putea atinge acest scop, preșcolarii trebuie puși să observe în natură aceste
fenomene. Totodată, indiferent de anotimp, întâlnim și situații neplăcute, în care comportamentul
iresponsabil al oamenilor creează un dezechilibru major al ecosistemelor naturale, prin depunerea
unor deșeuri în spații neamenajate.
Observând natura, preșcolarii învață să evalueze sănătatea mediului, astfel își găsesc
măsuri de prevenire și protecție. De aici se formează atitudinile pozitive legate de protecția
mediului, copiii își exprimă dorința de participare directă la acțiuni ecologice, atât la grădiniță, cât și
acasă, prin strângerea hârtiilor de pe jos, îngrijirea florilor din curte sau din părculeț.
De asemenea, copiii observă faptul cum autoritățile se comportă legat de amenajarea
stradală, cu coșuri de gunoi amplasate des, vopsind băncuțele din parcuri, îngrijind florile stradale,
afișând anunțuri prin care îndeamnă trecătorii să nu arunce deșeuri, etc.
Prin activitățile ecologice desfășurate în grădiniță, copiii reușesc să înțeleagă faptul că între
natură și oameni există un echilibru care trebuie menținut în permanență.
Pentru ca toate acestea să poată fi aplicate trebuie implementate anumite strategii de
formare a atitudinilor, de deprindere a unor comportamente ecologice la preșcolari. Este absolut
necesar ca preșcolarul să observe tainele mediului prin experiențe care să le dea capacitatea de a
sesiza și a înțelege anumite lucruri, dezvoltându-le spiritul de observație, și mărindu-le capacitatea
de asimilare de noi date privind protejarea lumii înconjurătoare.

12
 CAPITOLUL 2
PARTICULARITĂȚI ALE PROCESULUI
INSTRUCTIV-EDUCATIV ÎN CADRUL ACTIVITĂȚILOR
DE EDUCAȚIE ECOLOGICĂ

2.1. Rolul jocului didactic în activitățile de cunoașterea mediului

Jocul este considerat cea mai bună strategie pentru promovarea îngrijirii timpurii și a
dezvoltării. Conform teoriei inteligenţelor multiple ale lui Gardner, acesta încurajează toate tipurile
de inteligenţă printre care și cea personală și cea socială.
Urmărind jocul copilului, cadrul didactic poate face rost de date preţioase cu ajutorul
cărora își poate desfășura activităţile următoare. Jocul reprezintă activitatea fundamentală de
dezvoltare, de învăţare. Este forma cea mai naturală de învăţare.
Maria Montessori 3considera că jocul este munca copilului, atrăgând în felul acesta atenția
asupra efortului pe care îl depune copilul în joc. Piaget 4considera că atunci când copilul se joacă, el
pune în mișcare toată capacitatea sa de a stăpâni și influența realitatea.
Elementele de joc, artificiale, nestimultive, îngreunează învățarea și plictisesc pe copii.
Calitatea jocurilor depinde de condițiile materiale, de spațiul disponibil, de jucării, de
prezența mai multor copii și de obișnuința lor de a se juca, de timpul acordat jocului, și de
îndrumarea primită din partea adultului.
Sprijinirea viitoarelor activități școlare o realizează grădinița, scopul ei final fiind
pregătirea multilaterală a copilului pentru școală, prin intermediul jocului și învățării, mai ales că
activitățile de învățare dirijată din grădiniță pregătesc copilul pentru lecția la clasă.
Însă, la vârsta preșcolară, jocul nu este unica formă de activitate în procesul căreia se
realizează dezvoltarea psihică a copilului. Cu toate posibilitățile largi pe care le oferă, jocurile nu
sunt suficiente pentru a-l înarma pe copil cu cunoștiințe sistematice despre mediul înconjurător,
pentru a-i forma diferite procese și însuțiri psihice.
Jocul îi oferă preșcolarului să facă descoperiri în mediul înconjurător, iar aceștia dau
obiectelor întrebuințări și folosințe care exprimă dorința de joc și imaginația lor.
3
Montesoori Maria, Descoperirea copilului, Editura Didactică și pedagogică, București, 1977, p.39
4
Piaget J., Judecata morală la copil, Editura Didactică și pedagogică, București, 1980, p.163

13
 Ca activitatea specifică stadiului preșcolar, jocul determină și celelalte activități de
învățare, de muncă, creație, și îl va ajuta pe copil să-și construiască imaginea sa despre lume și, mai
departe, mecanismele prin care să se adapteze la ea.
Erikson considera jocul un instrument prin care copiii acționează și evidențiază sentimente
și idei interne. Astfel, se pot rezolva anumite experiențe traumatice sau plăcute, iar copilul câștigă
cunoștiințe despre lumea încpnjurătoare.
Jocul are o dimensiune culturală, fiind specific tuturor vârstelor și constituie forma
principală de dezvoltare și construire a personalității la copil. Este activitatea principală prin care
copilul cunoaște, învață și își apropie realitatea, o transformă și îi identifică dimensiunile valorice.
Vârsta fragedă a preşcolarilor este unul dintre cele mai importante momente din
dezvoltarea personalităţii copilului. Acesta este momentul cheie în care copilul îşi dezvoltă
capacitatea de a relaţiona cu cei din jur, de a-şi exprima propriile idei, comportamente, abilităţi şi de
a se putea face înţeles, iar un aspect foarte important din această perioadă îl reprezintă faptul că
experienţele pe care copilul le are, ceea ce vede şi ceea ce aude, îl urmează întreaga sa viaţă.
Activităţile din grădiniţă vin în sprijinul acestora pentru a-şi dezvolta limbajul verbal,
imaginaţia, curiozitatea intelectuală, caracterul moral, relaţionarea cu ceilalţi copii, respectarea
normelor de comportare în societate şi au un rol important în definirea unui comportament şi a unei
atitudini optimiste în faţa vieţii.
Activitatea fundamentală în grădiniţă este jocul. Acesta este lumea în care copilul se lasă
antrenat cu toată fiinţa sa. Jocul incită copilul să pătrundă într-o lume imaginară atât de atractivă, o
lume fabuloasă, o lume în care imaginaţia sa debordantă poate să cutreiere în voie. Prin conţinutul
lor, dau posibilitatea copiilor să înţeleagă mai bine intenţiile, acţiunile şi faptele celor din jur.
Prin învăţămintele pe care poveștile le scot în evidenţă, dramatizările contribuie la
formarea unor trăsături pozitive de voinţă şi caracter, la dezvoltarea conştiinţei morale a copiilor, le
orientează valorile, atitudinile, îi emoţionează şi îi conving despre frumos, bine şi adevăr.
Astfel, jocul își justifică existența nu numai ca mod de adaptare a copiilor mici la
activitatea școlară, ci și ca formă de învățare.
Perioada preșcolară este o perioadă a descoperirii, astfel am considerat necesar să le
dezvolt capacitățile intelectuale și aptitudinile pe care aceștia le aveau, prin utilizarea în procesul
învățării a unor jocuri didactice adecvate, prin utilizarea metodelor și mijloacelor moderne, eficiente,
precum și prin stimularea și încurajarea comunicării didactice.

14
 Jocul este permanent ancorat la pulsul vieții reale, creând copilului o apropiere intuitivă,
complexă de laturile importante ale realității. ”În joc, copilul descoperă legea gravității, aspectele
diferențiate ale diferitelor pârghii, ale echilibrului pozițional al acestora, ale relațiilor și
diferențierilor de viteze, chiar principiul lui Arhimede, sau se câștigă prin lumea plină de
neprevăzut a literelor și comunicației.”5
Simplele jocuri practicate de copii în mod spontan au valențe educative, dar în învățământ
ne interesează jocurile cu scop educativ bine precizat și organizate în concordanță cu el, scopul
principal nu este divertismentul rezultat din încercarea puterilor, ci învățarea, adică profilul de ordin
comportamental.
Jocul, cu elementele lui te transpune în diferite roluri și situații imaginare, dar care se
apropie de realitatea înconjurătoare, transpune simbolic copilul în rolurile adultului: cel economic,
profesional, pe care le imită, de unde decurge importanța îmbogățirii impresiilor copiilor depre viața
și activitatea oamenilor dintr-o sferă largă de domenii profesionale accesibile înțelegerii lor.
Tocmai de aceea, la vârsta preșcolară este necesară îmbunarea elementelor de învățare cu
cele de joc, printr-o formă de activitate specific preșcolară: jocul didactic. Aici apar elemente
surpriză, ghicitori, întreceri, jocuri de mișcare, care creează distracție, bună dispoziție, pe fondul
cărora copilul asimilează mai ușor cunoștiințele și deprinderile transmise.
Perioada preşcolară reprezintă o etapă importantă în viaţa oricărui individ, unde copilul de
azi devine adultul de mâine, iar creativitatea copiilor dezvoltată încă din etapa preşcolară reprezintă
preocuparea permanentă a educatorilor.
În acest fel preşcolarul va deveni acel om capabil să-şi găsească singur preocupările
viitoare şi soluţiile necesare adaptării la schimbările societăţii.
Astfel, înainte de a începe să se joace, copilul reflectă inițial asupra temei, își elaborează un
plan de desfășurare a jocului. În cazul preșcolarilor, însușirea limbii determină dezvoltarea gândirii
dar și a celorlalte procese psihice care îi ajută să devină apți pentru a desfășura anumite activități din
grădiniță.
Vârsta preşcolară este apreciată din ce în ce mai mult, deoarece este vârsta care include cea
mai bogată experienţă educaţională din viaţa unui individ, înregistrându-se pe parcurs ritmurile cele
mai intense în dezvoltarea personalităţii umane şi una din achiziţiile semnificative pentru etapele
viitoare dezvoltării sale. Una din dimensiunile esenţiale ale dezvoltării personalităţii o reprezintă
creativitatea.

5
Șchiopu U., Verza E., Psihologia vârstelor-ciclurile vieții, 1981, p.120

15
 Activităţile din grădiniţă vin în sprijinul acestora pentru a-şi dezvolta limbajul verbal,
imaginaţia, curiozitatea intelectuală, caracterul moral, relaţionarea cu ceilalţi copii, respectarea
normelor de comportare în societate şi au un rol important în definirea unui comportament şi a unei
atitudini optimiste în faţa vieţii.

2.2. Metode și strategii didactice de realizare a activităților ecologice

Deși ființează într-un mediu fizic și social încă de la naștere, copilul nu are posibilitatea de
a înțelege și a se raporta logic la ceea ce se află în jurul lui.
Capacitatea de însușire a datelor despre mediul înconjurător se dezvoltă treptat, fiind direct
dependent de vârstă, de nivelul de dezvoltare individuală și senzorial-perceptivă, precum și de
nivelul de dezvoltare a analizatorilor.
Însușirea mersului și a limbajului îi oferă ante-preșcolarului posibilitatea de a explora noi
teritorii.
În perioada preșcolară, copilul face treptat trecerea de la mediul familial la mediul
grădiniței, trecând prin cel social, lărgindu-i-se astfel orizontul și ajungând în situația de a observa o
luma nouă: persoane necunoscute, relații interumane, obiecte necunoscute și elemente din natură.
În general, grădinița valorifică capacitatea de învățare și interesele de cunoaștere ale
copilului. Activitățile de învățare pun accentul și pe mediul înconjurător, urmărind capacitatea de
cunoaștere a acestuia, de observare și de stabilire a unor relații spațio-temporale și cauzale, precum
și formarea și exersarea unor deprinderi de ocrotire a mediului.
Din această perspectivă, noul curriculum pentru educația timpurie propune dezvoltarea
unor comportamente în acord cu ceea ce prezintă interes pentru copil în această etapă.
Din punct de vedere al resurselor materiale, pentru desfășurarea activităților de cunoaștere
a mediului se recomandă ca în sala de grupă, la centru de interes Științe să existe planșe, atlase de
anatomie, botanică și zoologie, mulaje ale unor animale sau păsări, materiale din mediul terestru sau
acvatic (fructe, legume, semințe, cereale, pietre, scoici, ierbar, insectar, frunze, etc), un acvariu cu
pești, instrumente de laborator, ghivece cu plante, etc.6

6
Ministerul Educatiei Nationale (2019) : Curriculum pentru educatie timpurie :
https://www.edu.ro/sites/default/files/Curriculum%20ET_2019_aug.pdf

16
 De asemenea, este important ca, din perspectivă metodică, în cadrul acestor activități,
educatoarea să valorifice în mod deosebit jocul, activitățile observative, demonstrația, experimentul,
exercițiul, conversația, strategii care să îi pună pe copii în situația de a explora direct și indirect
mediul, de a descoperi, a înțelege și a explica ceea ce observă în jurul lor.7
Cunoașterea particularităților învățării la vârstele timpurii este extrem de necesară, atât în
ceea ce privește familia, cât și educatorul, din perspectiva înțelegerii aspectelor ce țin de procesele
de dezvoltare și învățare, dar și din necesitatea raportării adecvate și coerente a cerințelor adultului
față de copilul de vârstă antepreșcolară sau preșcolară.
Consider că, prin raportare la aceste particularități generale, fiecare copil aflat în primii ani
de viață este un univers unic, prezintă caracteristici proprii, ceea ce îl individualizează prin raportare
la ceilalți. Adecvarea învățării la vârstele timpurii la aceste caracteristici individuale asigură
premisele necesare unei învățări școlare eficiente, care să răspundă trebuințelor interne ale copilului.
Formarea unor elemente specifice culturii ecologice este echivalentă cu un prim pas în
cadrul unui proces al cărui obiectiv final este reprezentat de transformarea participanților în
persoane motivate și cu o cultură ecologică dezvoltată încă de la vârsta preșcolară.
La nivel preșcolar, există anumite etape, prin care copiii trebuie să treacă, pentru a atinge
nivelul culturii ecologice:
● conştientizarea – mai exact modul în care problema mediului înconjurător este cunoscută
de către copil, dar și importanța pe care acesta i-o acordă, dar cu care acesta încă nu este familiar,
deși există implicare din partea lui.
● consecvenţa în conduita personală – mai precis modul în care copilul preșcolar înțelege
subiectele referitoare la probleme legate de mediul înconjurător, felul în care această capacitate de
înțelegere a problemelor naturii se reflectă în anumite modificări de comportament sau de limbaj,
dar această etapă nu necesită neapărat o cunoaștere a situației în detaliu.
● cultura ecologică – ce reprezintă un rezultat în cadrul unui program amplu de educaţie
ecologică, unde preșcolarul progresează, pornind de la un anumit stadiu al înțelegerii problemei
mediului înconjurător până la dezvoltarea unor competențe de natură ecologică, iar la final dezvoltă
dorința de a acționa.

7
Dincă E., Copiii şi natura – educaţie ecologică şi de protecţie a mediului, Editura Caba Educaţional, Bucureşti, 2008.

17
 Cu ajutorul procesului educaţional de descoperire a educației ecologice, este realizat unul
din principalele obiective ale protecției mediului înconjurător și anume angrenarea preșcolarului
într-un proces de dezvoltare personală.8
Pentru a-și forma anumite elemente legate de protecția mediului înconjurător la preșcolari,
cultura ecologică trebuie axată pe o atitudine de promovare a unui mediu deschis vieții, dar și pe o
gândire responsabilă față de mediu.
Cultura ecologică la copiii preșcolari trebuie să se formeze încă din copilărie, insistând pe
metode didactice ce stimulează motivarea acestora pentru studiul naturii.
Utilizarea strategiilor și metodelor cât mai variate, privind formarea culturii ecologice,
influențează copiii să devină inventivi, să găsească soluţii, să participe la luarea unor decizii, să-și
exerseze imaginaţia pentru a participa, așa cum pot, la rezolvarea problemelor comunităţii.
Activitățile extracurriculare legate de protecția mediului sunt extrem de importante, atât în
ceea ce privește dezvoltarea personalității copiilor, cât și pentru dezvoltarea capacității de înțelegere
necesară protejării mediului înconjurător.
În acest context, educația ecologică, a devenit o prioritate, în aceeași măsură pentru
grădiniță, dar și pentru autoritățile publice sau organizațiile non-guvernamentale cu activitate în
domeniu.
O parte mai puțin plăcută este aceea că, astăzi, de educația pentru mediu se ocupă oricine,
însă oricine ar fi însă furnizorul de educație pentru mediu, acesta trebuie să urmărească îndeplinirea
celor două atribuții fundamentale ale acestei dimensiuni educaționale: formarea la preșcolari a
conștiinței și conduitei ecologice.9
În prima etapă, cea a formării conștiinței ecologice am putea vorbi despre stimularea
responsabilității preșcolarilor față de mediu și față de problemele cu care acesta se confruntă, prin
informarea cu privire la specificul educației ecologice, motivarea lor în a se implica în gestionarea
problemelor de mediu, respectiv în a depune eforturi pentru depășirea obstacolelor obiective și
subiective, ce i-ar putea împiedica în atingerea țelului propus.
În a doua etapă, ar fi vorba despre implicarea preșcolarilor în acțiuni concrete de protejare
a mediului, în așa fel încât să-și dezvolte o serie de comportamente ecologice, deprinderi și
obișnuințe, precum și trăsături pozitive de caracter favorabile acestui obiectiv.

8
Gînju, S. Valorile educației ecologice și pentru protecția mediului. În: Univers Pedagogic, 2012, nr.2, p.78-81.
9
Dincă E., Copiii şi natura – educaţie ecologică şi de protecţie a mediului, Editura Caba Educaţional, Bucureşti, 2008.

18
 Educația ecologică și protecția pentru mediu se poate realiza prin orice tip de activitate:
activități științifice, literare, artistice și chiar sportive.
Această educație prezintă o multitudine de forme de realizare, începând cu observația
directă, experimentarea în natură, povestiri științifice despre nașterea naturii, desene, activități
practice, plimbări, drumeții, excursii, jocuri distractive, tabere, scenete ecologice, concursuri.
De asemenea, știm cu toții că preșcolarii preferă activitățile în natură, unde pot învăța să
manifeste o conduită adecvată în natură, să folosească responsabil resursele naturale, să protejeze
flora și fauna întâlnite, să consume apă doar din surse igienizate, să se protejeze împotriva radiațiilor
ultraviolete, etc.
În felul acesta, consider că s-ar putea crea o simbioză autentică între om și natură, cu efecte
benefice și de durată asupra ambilor parteneri.
Implicarea părinților în relația cu grădinița, pentru a aduce un plus de valoare educației
ecologice se realizează pe mai multe paliere:10
- asigurarea sănătății și securității copilului, pregătirea pentru școală și asigurarea
condițiilor favorabile pentru sprijiniirea progresului educațional;
- comunicarea dintre grădiniță și familie, privind programele grădiniței cu privire la
activitățile extraccuriculare privind protejarea mediului;
- participarea voluntară la activități educative de protecție a mediului, activități culturale,
sportive, organizate în grădiniță sau în afara ei;
- implicarea acestora în activitățile de învățare de acasă;
- colaborarea părinților cu organizații din comunitate, care au scopuri educaționale, care
sprijină și întăresc oportunitățile de dezvoltare pe plan ecologic, prin participarea la programe
operaționale legate de protecția mediului.

10
Berca M., Ecologie generală şi protecţia mediului, Editura Ceres, 2000

19
2.3. Rolul cunoașterii mediului în deschiderea drumului către realitatea lumii înconjurătoare

Deși ființează într-un mediu fizic și social încă de la naștere, copilul nu are posibilitatea de
a înțelege și de a se raporta logic la ceea ce se întâmplă în jurul lui. Capacitatea de însușire a datelor
despre mediul înconjurător se dezvoltă treptat, fiind direct dependent de vârstă, de nivelul de
dezvoltare intelectuală și senzorial-perceptivă, precum și de nivelul de dezvoltare a analizatorilor.
În perioada antepreșcolară, relația cu mediul exterior este mijlocită de adult, de care este în
totalitate dependent. În primul an de viață, mediul înconjurător al copilului se rezumă la obiectele cu
care vine în contact.11
Copilul cunoaște lumea prin intermediul obiectelor pe care le aruncă, le deplasează, le
agită, le pipăie, le inventariază după conținut (de exemplu, cele care fac zgomote).
Însușirea mersului și a limbajului îi oferă antepreșcolarului posibilitatea de a explora și
cuceri noi teritorii. Astfel, dacă preșcolarul mic este încă atras de obiectele care ”sar în ochi”, cum ar
fi cele strălucitoare sau colorate în culori intense, preșcolarul mijlociu reusește să distingă aspectele
care diferențiază obiectele, durata examinării obiectului crescând semnificativ.
Preșcolarul mare are un spirit al observației mai dezvoltat, reușind să compare obiectele,
distingând deopotrivă aspectele comune și diferențele dintre acestea.
În general, grădinița valorifică capacitatea de învățare și interesele de cunoaștere ale
copilului.
Activitățile de învățare pun accentul și pe mediul înconjurător, urmărind dezvoltarea
capacității de cunoaștere a acestuia, de observare și de stabilire a unor relații spațio-temporale și
cauzale, precum și formarea și exersarea unor deprinderi de ocrotire a mediului.
Din această perspectivă, Curriculumul pentru educație timpurie propune dezvoltarea unor
comportamente în acord cu ceea ce prezintă interes pentru copil în această etapă.
Astfel, pentru copiii de 2-5 ani se urmăresc: 12
- descoperirea elementelor componente ale mediului înconjurător (aer, apă, sol, vegetație,
faună, fenomene ale naturii, om) prin antrenarea organelor de simț;
- relatarea unor activități umane specifice cartierului, orașului, satului;
11
Berca M., Ecologie generală şi protecţia mediului, Editura Ceres, 2000
12
Toma, Cristina, Zamfir, Lia, Educaţia pentru mediu în sistemul educaţional preuniversitar din România, în Prietenii
pământului, Galaţi, 2003

20
 - sesizarea legăturilor directe și indirecte dintre elementele mediului;
- cunoașterea existenței corpurilor cerești și denumirea vehiculelor cosmice;
În cazul copiilor de 5-7 ani sunt vizate în plus:
- observarea, descrierea și compararea transformărilor ce au loc în mediul apropiat (viața
omului, a plantelor și a animalelor, în funcție de anotimp)
- relatarea semnificației unor evenimente naționale (tradiționale, religioase, culturale, etc);
- participarea la acțiuni de îngrijire a mediului și motivarea necesității acestora;
- observarea unui proces, de exemplu creșterea unei plante, și înregistrarea datelor;
- utilizarea reperelor cronologice (zi-noapte, momente ale zilei, anotimpuri, etc).
Prin urmare, formarea culturii referitoare la protejarea naturii, mai ales la nivel preșcolar,
are la bază formarea unor elemente ecologice, nu reprezintă un proces simplu.
Obiectivul principal al educației privind protejarea naturii la preșcolari rezidă în:
- formarea unei atitudini corecte a preșcolarului faţă de mediul înconjurător, faţă de sine și
totodată, pentru adulți ca parte componentă a naturii.
- învățarea de către preșcolari, cum să stabilească copiii, legăturile dintre natura vie şi cea
moartă;
- caracterizarea relației unui organism viu cu mediul său de viață, cum are loc adaptarea la
acesta.
Cunoaşterea mediului înconjurător conduce la dezvoltarea unor percepţii şi reprezentări
legate de frumusețea naturii, de asemenea participă la formarea unor capacităţi de apreciere și
evaluare a esteticii, precum și la deprinderea unor capacități creatoare și stimulative a unor aptitudini
creative.
Percepând natura înconjurătoare ca pe un organism viu, cunoscându-i componentele şi
modul de funcționare, preșcolarul va înţelege treptat faptul că deteriorarea unei componente duce
automat la distrugerea alteia.
Astfel cunoaşterea modului de funcționare a naturii este în strânsă legătură cu educaţia
ecologică. Preșcolarul trebuie ajutat şi dirijat să poată identifica sursele de poluare, precum şi
posibilităţile de eliminare a acestora.
De asemenea, acesta trebuie să înţeleagă noţiuni referitoare la procesul de reciclare,
învăţând să economisească.
Astfel, preșcolarul va fi capabil să aplice în contexte reale, atât regulile, cât şi normele
însuşite privind protecţia naturii.

21
 Încă din primii ani de viață, copiii trebuie să învețe să respecte legile naturii, să fie capabili
să înțeleagă de ce este necesar să protejăm mediul, cum pot aceștia să contribuie la refacerea naturii
prin organizarea activităților de curățenie și igienizare a mediului, dar și prin înțelegerea noțiunii de
menținere a curățeniei în natură.
Prin aceste acțiuni, legate de protejarea spațiului în care își desfășoară activitatea, ei vor
înțelege faptul că se vor proteja pe ei. În acest sens, grădinița împreună cu familia este responsabilă
cu rolul educării preșcolarilor în acest sens.
Prin activitățile ecologice desfășurate în grădiniță, educarea copiilor se va face în spiritul
formării unor deprinderi de comportament adecvat față de mediul care ne înconjoară.
Comportamentul ecologic al copiilor poate fi realizat prin puterea exemplului. Cunoaștem
faptul că preșcolarii sunt foarte receptivi la tot ce li se spune sau li se arată legat de protejarea
mediului, își doresc să se implice, să fie prezenți, iar educația legată de protecția naturii
înconjurătoare este strâns legată de interesul firesc al copiilor pentru plante sau animale.
Prin acțiunile desfășurate în grădiniță, se încearcă oferirea treptată a unei educații eco-
civice, respectând particularitățile de vârstă, și oferind cunoștiințe care motivează preșcolarii pentru
a păstra un mediu curat.
Pentru ca preșcolarii să-și formeze o conduită ecologică este esențială transpunerea
acestuia în mediul natural, în natură, observând singur modificările suferite de aceasta prin
intervenția omului, și conștientizarea faptului că orice acțiune distructivă a pădurilor sau a apelor,
conduce la un dezechilibru iremediabil, de cele mai multe ori, asupra mediului.
De asemenea, curiozitatea copiilor față de natura înconjurătoare este mare, lucru care ne
oferă posibilitatea inducerii unor comportamnete pozitive pentru protejarea spațiului care ne
înconjoară, contribuind astfel la dezvoltarea gândirii critice a copiilor, de a interpreta corect aspecte
legate de mediu.13
Activitățile opționale sau activitățile extraccuriculare din grădiniță pot fi desfășurate și
integrate în toate domeniile de dezvoltare, astfel educatoarea le poate proiecta și folosi în funcție de
posibilitățile și necesitățile copiilor.
Antrenarea preșcolarilor în activități de genul plimbărilor sau micilor excursii, activităților
de plantare sau ecologizare, acțiuni de igienizare a curții grădiniței sau activități de voluntariat,

13
Toma, Cristina, Zamfir, Lia, Educaţia pentru mediu în sistemul educaţional preuniversitar din România, în Prietenii
pământului, Galaţi, 2003

22
vizite la diferite grădini zoologice sau botanice, dezvoltă spiritul de inițiativă a copilului, dezvoltă
curiozitatea și spiritul civic.
De aceea, se impune încă din grădiniță, adoptarea acestor activități ca reprezentând
activități de bază în formarea comportamentelor ecologice, astfel încât preșcolarul să fie familiarizat
cu natura, să învețe să o protejeze, și să cunoască formele de viață din mediul înconjurător.
Prin compararea fenomenelor din natură, copilul învață să gândească critic, iar dificultățile
întâmpinate îi dezvoltă dorința de a cunoaște mai mult, îi trezește curiozitatea.
Educatoarea, prin abilitățile pedagogice dobândite, trebuie să creeze acel spațiu necesar
cunoașterii, astfel încât copilul să poată sa-și manifeste spiritul creativ, și sa-l exploreze cu pasiune.
Astfel, cu răbdare și perseverență, preșcolarul își dezvoltă treptat abilități ecologice
corecte, participând cu interes la acțivități ecologice, arătându-și interesul față de frumusețea lumii
înconjurătoare, observând sunetele naturii sau urmările acțiunilor omenești asupra naturii.
În cadrul procesului instructiv-educativ din grădiniță sunt prezente o serie de obiective
esențiale legate de cultura ecologică a preșcolarilor, cum ar fi transmiterea de informații ecologice,
oferirea unor cunoștiințe legate de relația om-natură, formarea unor deprinderi de protejare a
mediului prin acțiuni de plantare și ecologizare, îmbogățirea vocabularului cu cuvinte noi referitoare
la natură, expunerea de lucruri noi sau curiozități despre plante sau animale, participarea la activități
de curățenie, recoltarea de plante medicinale, implicarea directă în activități specifice și transmiterea
relației dintre sănătate și păstrarea unui mediu curat.

23
 CAPITOLUL 3
APLICAȚIA PSIHOPEDAGOGICĂ PRIVIND DEZVOLTAREA IMAGINII
PREȘCOLARULUI DESPRE LUMEA ÎNCONJURĂTOARE, PRIN
INTERMEDIUL INTERACȚIUNII CU MEDIUL

3.1. Scopul și obiectivele aplicației

Pentru întreaga societate, ocrotirea și îmbunătățirea mediului înconjurător,poate fi luată

ca un obiectiv de bază și o sarcină care trebuie foarte bine realizată și coordonată, integrată în
sistemul educațional. Într-o comunitate, acțiunea de protecție ecologică nu este ușoară, deoarece
schimbarea de mentalități este dificilă, iar o educație în acest sens este dificilă de făcut.14
De aceea, această educație trebuie începută încă din vârsta timpurie a preșcolarității,
deoarece aproape orice demers asupra ocrotirii naturii poate fi sortit eșecului. Formarea unor
deprinderi ecologice și educarea preșcolarilor în acest sens trebuie să înceapă din grădiniță și trebuie
continuată până la sfârșitul învățământului universitar.
La vârsta preșcolară, educația despre mediu trebuie să cultive în primul rând dragostea
pentru cunoașterea naturii sub toate formele ei. Educația ecologică investește în dezvoltarea gradului
de conștiință și responsabilitatea tuturor celor implicați, direct sau indirect, în problemele mediului.15
De asemenea, sunt vizate asimilarea de deprinderi și cunoștiințe, comportamente
favorabile, precum și instituirea unui demers practic eficient. Scopul principal al activităților de
protecție a mediului este acela de dezvoltare a responsabilității față de natura care ne înconjoară.16
Preșcolarul, prin curiozitatea care îl caracterizează, prin dorința puternică de a imita
adultul, sau prin răspunsul emoțional la activitățile adulților, poate fi format spre dezvoltarea
cunoștiințelor ecologice și formarea unor trăsături pozitive legate de mediul înconjurător.
La acestea mai poate fi adăugat faptul că, în context social, copilul petrece adesea mai
mult timp la grădiniță decât acasă, iar educatoarea are un rol esențial, aproape la fel de important

14
Berca M., Ecologie generală şi protecţia mediului, Editura Ceres, 2000
15
Toma, Cristina, Zamfir, Lia, Educaţia pentru mediu în sistemul educaţional preuniversitar din România, în Prietenii
pământului, Galaţi, 2003
16
Dincă E., Copiii şi natura – educaţie ecologică şi de protecţie a mediului, Editura Caba Educaţional, Bucureşti, 2008.

24
precum cel al părinților în oferirea unei educații ecologice, deși rolul educației parentale știm că nu
poate fi înlocuit.
Este necesar ca aceste activități să se desfășoare într-o atmosferă relaxantă, iar
comunicarea și interesul preșcolarilor să încurajeze anumite inițiative, astfel încât explorarea
situațiilor problemă să fie ușor de realizat. Gândirea critică a preșcolarului trebuie să reflecte bazele
dezvoltării conștiinței ecologice, iar acest lucru poate fi realizat prin joc.
Astfel, copilul pune bazele formării unor deprinderi de bază legate de natură și rolul
acesteia în viața fiecăruia dintre noi, prin jocurile desfășurate, copiii ajung să recunoască situații rele
sau situații bune, să descopere natura sub toate formele ei, să-i descopere tainele, să o iubească.

Scopul aplicației

Această aplicație are drept scop formarea la preșcolari a unei gândiri și atitudini bazate
pe promovarea și dezvoltarea unui mediu natural ecologic, pe formarea deprinderilor de protecție a
naturii, și dezvoltarea spiritului de responsabilitate față de lumea înconjurătoare.
Preșcolarul va înțelege cel mai bine efectele unor comportamente negative asupra
mediului cu ajutorul participării tuturor factorilor implicați, și anume grădinița, familia, mass-media,
etc.

Obiectivele aplicației

- manifestarea interesului şi a curiozităţii faţă de lumea înconjurătoare;

- trezirea interesului pentru mediu prin participarea la activităţi ecologice;
- dezvoltarea unui comportament adecvat legat de lumea care ne înconjoară, evaluând
corespunzător urmările ce pot avea loc datorită faptelor lor;
- înţelegerea anumitor legături din natură şi a faptului că distrugerea lor ar avea urmări
negative pentru om;
- dezvoltarea capacităţii de investigare a naturii, cu scopul formării unor trăsături
ecologice și a unor comportamente responsabile.

25
 Permanent, copiii manifestă interes pentru lucrurile care îi înconjoară, de aceea,
întrebările și activitățile propuse trebuie să fie unele stimulative, să trezească curiozități, să aibă o
valoare ecologică mare.
Pornind de la cele mai simple acțiuni, cum ar fi udatul și îngrijirea plantelor din sala de
clasă, până la activități de plantare de pomi sau flori, grija pentru protejarea naturii va fi mereu
descoperită și cultivată, iar preșcolarul va fi mereu în acțiune, putând în acest fel să fie mereu
conectat în lumea înconjurătoare, formându-se treptat trăsături de caracter care nu vor putea fi
șterse.17
Conceptul de educație pentru mediu cuprinde o sferă largă de informații, și poate fi
realizat și în cadrul procesului instructiv-educativ din interiorul grădiniței dar și prin intermediul
activităților extraccuriculate, activități desfășurate de obicei în afara spațiului grădiniței.18
Ca dascăli, puși mereu în fața imprevizibilului, este necesar să contribuim cu tot ce
putem în folosul desfășurării unei educații ecologice de calitate, care să fie bine implementată la
nivelul de cunoaștere și percepție a preșcolarului, unde primează curiozitatea și interesul pentru
cunoaștere.

3.2. Demersul aplicativ - ipotezele, grupul, metodele desfăşurării propriu-zise

În contextul unei societăţi a cunoaşterii, şcoala de mâine poate fi construită cu ajutorul

transformărilor permanente care alimentează continuitatea și susține schimbarea în bine.
În acest spirit, educaţia ecologică din grădiniță este deosebit de importantă în formarea
unei idei sănătoase despre viață și lumea care ne înconjoară, contribuind în mod constant la educarea
tinerei generații.19
Încă din ciclul preșcolar, educația pentru natură trebuie să fie bine definită și implementată
în programa educativă, iar ținând cont de acest context, rolul educației pentru mediu trebuie să fie
unul important, bazat pe formarea unor deprinderi sănătoase și modelarea viitorului cetățean, acesta

17
Toma, Cristina, Zamfir, Lia, Educaţia pentru mediu în sistemul educaţional preuniversitar din România, în Prietenii
pământului, Galaţi, 2003
18
Dincă E., Copiii şi natura – educaţie ecologică şi de protecţie a mediului, Editura Caba Educaţional, Bucureşti, 2008.
19
Ivănescu Maria, Ile Mărioara, Boghiu Samica şi Vereş Mariana, Ghid metodic de educaţie ecologică- învăţământ
preşcolar, Editura Casa Corpului Didactic Bihor, Oradea, 2005

26
fiind capabil de a stabili relații obiective cu lumea înconjurătoare, prezentând un spirit civic
dezvoltat.
Pentru a putea determina nivelul de cunoaștere a naturii, precum și rolul pe care aceasta îl
are în dezvoltarea imaginii preșcolarului despre lumea înconjurătoare, am elaborat următoarea
ipoteză:

Ipoteza de lucru
Dacă se respectă condițiile de calitate și eficiență ale activităților legate de protecția naturii,
atunci poate fi dezvoltată imaginea despre lumea înconjurătoare prin intermediul interacțiunii cu
mediul înconjurător, la nivel preșcolar.
Ipoteza nulă
Dacă nu se respectă condițiile de calitate și eficiență ale activităților legate de protecția
naturii, atunci nu poate fi dezvoltată imaginea despre lumea înconjurătoare prin intermediul
interacțiunii cu mediul înconjurător, la nivel preșcolar.

Cadrul didactic este responsabil în mare măsură de stimularea şi dezvoltarea capacităţii

creative a preşcolarului, de declanşarea imaginaţiei prin organizarea de activităţi specifice ce
încurajează copilul să se exprime liber, unde jocul reprezintă modul cel mai eficient în abordarea
preşcolarului astfel încât acesta să se simtă liber, dezinhibat, iar mediul înconjurător să fie unul ce
permite libera exprimare a fiecăruia dintre copii.
În elaborarea aplicației, am pornit de la premisa că activitățile extracurriculare și practice
implică asimilarea mult mai ușoară a cunoștiințelor despre mediu la nivel preșcolar.
Educația timpurie reprezintă baza educației ecologice, educație ce are ca scop formarea
viitorului cetățean spre asigurarea valorilor de protejare a lumii înconjurătoare. Învățămintele din
această perioadă a vieții rămân pentru totdeauna întipărite în conștiința viitorului om, așadar
educația ecologică trebuie începută încă din grădiniță.
Cunoaștem faptul că educația pentru natură are în prim-plan formarea unui comportament
adecvat legat de mediul înconjurător, dar acest comportament este în mare parte indus și de
activitățile practice demarate în grădiniță, deoarece contactul direct cu natura ne ajută să ne
dezvoltăm spiritul civic și să observăm mult mai ușor și mai bine fenomenele din natură.
Cunoștiințele despre mediu sunt asimilate în mod treptat, de aceea vârsta preșcolară este
una optimă pentru implementarea acestor cunoștiințe, deoarece observarea fenomenelor exact în

27
arealul natural conduce la o mult mai bună înțelegere a unor aspecte legate de modul în care
deteriorarea acestui areal ne poate afecta pe viitor.
Educarea unei conștiințe corecte și formarea unor deprinderi despre mediu, ajută
preșcolarii să se dezvolte pe toate planurile, începând de la trăsături de caracter precum bunătatea,
empatia, la comportamente ecologice și de voluntariat.
Astfel, copiii sunt ajutați să-și descopere abilități ce au la bază înțelegerea unor valori
personale prin descoperirea unor fenomene din natură, cum ar fi ploaia, necesitatea acesteia, dar și
modul în care ploaia poate aduce prejudicii.
De asemenea, educația ecologică sporește conștientizarea problemelor, în sensul că ne face
mult mai selectivi în modul în care ne desfășurăm comportamentul, trăind după reguli mult mai bine
stabilite, reguli legate de protecția lumii înconjurătoare.
După trecerea în revistă a câtorva informaţii teoretice referitoare la educaţia ecologică şi
ecologie, prezint câteva metode, activităţi şi tehnici aplicabile în educaţia ecologică.
„În acelaşi timp, nu numai adecvarea externă constituie un indicator al pertinenţei
metodei, ci şi congruenţa secvenţelor care o compun (respectiv a procedeelor didactice),
precum şi alternanţa, succesivitatea artificiilor metodologice, calitatea coordonării şi articulării
între metode, între un procedeu şi o metodă etc”20
Metoda observaţiei am folosit-o pentru observarea directă din timpul activităților
desfășurate a modului în care preșcolarii percep natura, a fenomenelor legate de dezvoltarea psihică
și emoțională a preșcolarului, dar și pentru cunoaşterea nivelului de dezvoltare socială a acestuia,
precum și pentru observarea comportamentului legat de natură.
În timpul observaţiei, am urmărit totodată dezvoltarea comportamentului ecologic al
fiecăruia dintre preșcolarii din grupă, sub toate aspectele sale, în mod deosebit al dezvoltării
trăsăturilor de personalitate, precum bunătatea sau empatia pentru mediu, pentru problemele
acestuia, sau pentru contribuirea la rezolvarea acestora.
Observarea este ”una dintre metodele de cunoaștere a personalității umane care constă în
consemnarea metodică, fidelă și intenționată a diferitelor manifestări de comportament individual
sau colectiv, așa cum se prezintă ele în fluxul lor natural de manifestare” 21
Cu ajutorul acestei metode, am căutat să aflu necesitățile copiilor legate de petrecerea
timpului în aer liber, ce anume preferă să facă în cadrul activităților, cum vor să contribuie la

20
Cucoş, C. Pedagogie, ediţia a II a, revizuită şi adăugită, Editura Polirom Bucureşti, 2002
21
Holban I, Cunoașterea elevului. O sinteză a metodelor, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1987

28
soluționarea unor probleme propuse, precum și dacă aceștia au deja o părere legată de lumea care ne
înconjoară, sub aspectul protejării ei.
Observând atent copilul, sub aspectul dezvoltării imaginii despre lumea înconjurătoare (în
timp ce ne jucam diverse jocuri, în timpul activităților extracurriculare la care au participat) ,am
reținut informaţii care ne interesează pe latura corectării ei.
Informaţiile culese pe baza observaţiei au oglindit:
- dacă preşcolarul are sau nu dezvoltat nivelul creativ al vârstei sale;
- dacă copilul folosește imaginația, curiozitatea, imitația ca și elemente de dezvoltare a
trăsăturilor de protecție a naturii;
- dacă se constată anumite abilități, deprinderi sau aspirații, care se exprimă și prin
comportament;
- dacă modul de adaptare și integrare la activitățile propuse este mai lent sau mai rapid,
dacă cooperează și îndeplinește regulile, sau dacă vine cu propuneri și își arată astfel
spiritul civic, de protejare și ocrotire a naturii.
Prin această metodă, am pus în valoare atât interdependenţele, cât şi spiritul de cooperare,
participarea afectivă şi totală la joc, și am angajat atât copiii emotivi, cât şi pe cei mai puternici, ceea
ce duce la creşterea gradului de coeziune în colectivul grupei, precum şi întărirea unor calităţi
morale (răbdare şi tenacitate, respect pentru alţii, stăpânirea de sine, autocontrolul), dar și al
nuanțării comportamentului creativ și dezvoltarea unor abilități sociale.
De asemenea, am observat că toate activitățile desfășurate, au dus la dobândirea unor
comportamente legate de îndeplinirea unor viitoare funcţii sau responsabilităţi sociale.
Prin intermediul acestei metode am urmărit:
- dorința copiilor de a săvârși acțiuni și fapte asemănătoare cu ale acelora în mijlocul cărora
trăiesc.
- stabilirea scopurilor care justifică actele comportamentale ale copiilor.
-dezvoltarea unei personalități bazată pe creație, prin dezvoltarea progresivă a unor
contradicții între libertatea de acțiune și conformarea la schema de joc.
- dezvoltarea unor deprinderi practice gospodărești, în scopul protecției mediului.
O altă metodă folosită este metoda produselor activității preșcolarului, aceasta fiind o
metodă de explorare și verificare a profilului psihopedagogic al copilului, cu ajutorul căreia am
putut scoate în evidență trăsături ce privesc nivelul de creativitate, inteligență, gradul de receptivitate
sau sensibilitate pentru activitățile propuse de mine.

29
 Creațiile materiale sau nemateriale ale fiecărui preșcolar au fost analizate, iar metoda
aceasta mi-a oferit un bun itinerariu în descoperirea interesului și a curiozității manifestate de copil,
putând scoate în evidență manifestarea implicării active a acestora în desfășurarea activităților în aer
liber față de activitățile desfășurate în interiorul grădiniței.
Metoda convorbirii am folosit-o datorită faptului că preșcolarii încă nu se pot exprima în
scris. În raport cu obiectivele instructiv-educative urmărite, această metodă prezintă o mulțime de
funcții, lucru care îi oferă valoare scopului didactic, reprezentând un instrument de folos pentru
cadrele didactice.
Am folosit această metodă pentru a vedea și nivelul fiecăruia de comunicare, dar și pentru
a le atrage atenția atunci când greșesc, totodată punându-le întrebări despre necesitatea protejării
lumii înconjurătoare și oferind argumente în favoarea naturii.
Prin această metodă, întrebările sunt necesar să fie clar formulate pentru a putea fi ușor
înțelese de copil, iar răspunsurile lor să poată să fie unele coerente, corecte și care răspund foarte
bine scopului propus.
În același timp, desfășurarea activităților în afara clasei, a condus la o mai bună
comunicare cu preșcolarul, datorită gradului mai mare de atenție și datorită interesului pentru lecție
și pentru lucrurile nou aflate, acesta putând face comparații între ceea ce aude de la mine legat de un
copac de ex, și faptul că îl vede în același timp.
Datele furnizate de metoda conversaţiei le-am confruntat cu cele obţinute prin folosirea
altor metode de cercetare şi în urma concluziilor formulate am stabilit măsuri pedagogice
corespunzătoare.
Pe lângă cultivarea respectului pentru mediul înconjurător, copiii au fost puşi în situaţia de
a-şi cunoaşte şi chiar de a-şi depăşi propriile limite, fapt ce contribuie decisiv la creşterea stimei de
sine, la dezvoltarea personală şi la creşterea şanselor de integrare socială a acestora.
Preşcolarii trebuie să înțeleagă că problemele naturii înconjurătoare reprezintă problemele
tuturor, ale fiecăruia dintre noi, de aceea fiecare acțiune greșită asupra mediului duce la afectarea în
mod iremediabil, uneori a naturii.
De aceea, semnalele de alarmă trase de specialişti, precum și explicaţiile oferite şi
statisticile realizate de aceştia prezintă un rol incontestabil. Totodată, pentru ca implicarea să fie una
eficientă, iar acțiunea să se desfășoare în sensul formării ecologice, se ajunge, de multe ori, prin
sensibilizarea şi prin antrenarea componentelor afective ale preșcolarilor.

30
 Din acest motiv, activităţile de educaţie și protecție a mediului înconjurător trebuie să fie
desfăşurate într-o manieră relaxantă, unde interesul şi comunicarea să încurajeze iniţiativele, dar şi
opţiunile fiecăruia.
Cunoscând mediul și descifrându-i tainele, preșcolarii vor putea înțelege cât de important
este acesta, precum și necesitatea acestuia de a fi mereu curat pentru ca noi să putem fi sănătoși.
În activităţile desfăşurate, m-am străduit să creez un climat favorabil manifestării
curiozităţii, de asemenea am căutat o acțiune directă între copil și materialele practice, astfel încât să
fie stimulată exprimarea verbală a copiilor.
În toate activitățile efectuate, am aplicat metode și forme organizatorice adecvate tratării
individuale si diferențiate ale copiilor. Acest lucru mi-a permis stimularea fiecăruia la participarea
activă, contribuind astfel la procesul instructiv-educativ din grădiniță.
Investigând si explorând mediul imediat apropiat lor, preșcolarii se obișnuiesc cu anumite
deprinderi legate de mediul, deprinderi sociale și de limbaj, deprinderi estetice, matematice și
sociale.
Aplicația s-a realizat la Grădinița Priki'n'dell din Târgu-Jiu, grupa mijlocie, şi a constat în
desfășurarea unor activități extracurriculare, dar și desfășurate în interiorul clasei, aplicația cu
ajutorul căreia am urmărit dezvoltarea imaginii despre lumea înconjurătoare prin intermediul
interacțiunii cu mediul.
Grupa a fost alcătuită din 17 copii, proveniţi din diferite medii sociale.
Pentru a putea determina nivelul inițial de cunoaștere a copiilor despre mediul înconjurător
și problemele lui, am aplicat o fișă inițială de testare, cu ajutorul căreia am putut identifica de unde
pornesc cu fiecare preșcolar.
Fișei de lucru i-am atribuit un anumit punctaj, acest punctaj am socotit că este
corespunzător unei acțiuni civice efectuate de către copil. Fișa de lucru am folosit-o ca instrument de
evaluare inițială, notând de asemenea anumite observații pe care le-a făcut pe parcursul desfășurării
experimentului.
Formarea unor elemente de cultură ecologică la acest nivel de vârstă reprezintă un proces
amplu care necesită multă muncă, selectarea celor mai bune și eficiente metode de evaluare
specifice educației la nivel preșcolar, unde accentul cade pe formarea trăsăturilor de caracter și pe
trăirile afective care rezultă din obținerea cunoștiințelor.
Deoarece copiii sunt sensibili la frumusețea naturii, aceștia sunt ușor de convins să fie
sensibili cu ea, să manifeste grijă și atenție pentru mediul înconjurător, să simtă în pemanență că

31
trebuie să susțină dezvoltarea plantelor, precum și protejarea și menținerea curată a pădurilor,
apelor, etc.

FIŞĂ DE LUCRU

Colorează imaginile ȋn care copiii au un comportament corect:

32
 În etapa formativă, am desfășurat activitățile prezentate, utilizând în continuare
observația, precum și celelalte metode didactice. Contactul preșcolarului cu natura nu trebuie
îngrădit, oferind astfel posibilitatea cunoașterii mult mai profunde a unor aspecte și a unor legături
cu natura, înțelegând mult mai ușor necesitatea protejării ei.
De asemenea, am aplicat o fișă de evaluare continuă.

În baza temei alese și a ipotezei de lucru elaborate, am procedat la următoarele activități:

33
 Tema 1
PROIECT DIDACTIC - ,,PLANTĂM POMIŞORI ŞI FLORI”

Grupa:Mijlocie
Denumirea activităţii: Plantăm pomișori și flori
Mijloc de realizare: activitate extracurriculară practic-gospodărească
Tipul activităţii: formare de priceperi şi deprinderi
Scopul: Dezvoltarea interesului copiilor asupra protejării naturii înconjurătoare, precum și adoptarea
unui comportament adecvat față de mediul natural și natură.
Competențe operaţionale:
O1: să numească mai multe acţiuni prin intermediul cărora pot contribui la menţinerea curăţeniei şi a
sănătăţii naturii;
O2: să știe importanţa plantării şi îngrijirii pomilor, și să înțeleagă necesitatea protejării mediului
înconjurător
O3: să planteze pomii şi florile, respectând indicaţiile primite;
STRATEGII DIDACTICE:
Metode şi procedee: conversaţia euristică, explicaţia, observaţia, munca în echipă, activitatea
practică;
Mijloace didactice: - fotografii, instantanee cu copii care îngrijesc şi protejează natura;
- Globul Pământesc
- puieţi (tei, brad);
- unelte pentru grădinărit;
- răsad de flori;
- recompense / ecusoane
Loc de desfăşurare: curtea grădiniţei

34
 DEMERSUL DIDACTIC

Secvenţele Conţinutul activităţii Strategii Evaluare

Activităţii didactice
Introducerea Astăzi am primit o scrisoare de la poștaș
în activitate împreună cu un colet surpriză.
Citesc scrisoarea care prezintă activităţi pe
Captarea care le-au desfaşurat alţi copii ,,mici - expunerea
atenţiei ecologişti “, dar şi dorinţa lor de a ne ruga să - conversaţia
ne alăturăm efortului lor de a proteja natura - surpriza
după puterea şi înţelegerea noastră. - plic cu
Am arătat și anumite fotografii pentru ca scrisoare
preșcolarii să manifeste interes.
Ce am putea oferi noi Pământului? (urmărind
ilustraţiile):
- să-i dăruim flori; - analiza
- să-l curăţăm de gunoaie; răspunsurilor
- să sădim pomi; - conversaţia/
- să îngrijim plantele şi florile; - frontal
- să avem grijă de păsări şi animale;
- să nu tăiem pădurile;
- să păstrăm apele curate şi aerul nepoluat
- să nu mai fie poluare de la maşini şi fabrici.

- analiza
Anunţarea Deci astăzi şi noi vom fi ,,mici ecologişti “. răspunsurilor
temei Astăzi vom desfăşura o activitate practică în
curtea grădiniţei prin care vom ajuta şi noi.
Fiecare echipă primeşte semnele distinctive,
ecusoane cu arbore, brad, panseluţă şi
bănuţei, şorţurile verzi şi băscuţe.

- aprecierea
Dirijarea Se porneşte către locul din curtea grădiniţei, răspunsurilor
Învăţării unde este pregătit terenul / gropile pentru
plantat.
Vor cunoaşte uneltele (cazmale, stropitori, - unelte,
foarfeci) şi materialul săditor: pomii, florile. material săditor - proba
(anexa 1) - expunerea practică
Se precizează câteva norme de protecţia - observarea/ -încurajarea
muncii. - frontal prin
Se descrie amănunţit fiecare etapă specifică evidenţierea
plantării pomilor: săparea gropii, etapa muncii pe
fasonării, mocirlitul, fixarea pomişorului pe echipe
o moviliţă de pământ, acoperirea rădăcinilor
cu pământ, tasarea acestuia şi udarea, fixarea
pomişorului cu ajutorul unui arac.
35
 Odată plantate, florile şi pomişorii, ca şi
oamenii, au nevoie şi de iubire; copiii se
prind cu toţii în hora prietenilor naturii, (fig - explicaţia -observaţii
3) cântând în jurul pomilor, pe care îi -demonstraţia/ curente
doresc sănătoşi şi roditori şi printre flori - frontal - proba
pentru a ne aduce bucurie şi culoare. practică

III.Încheierea Deplasarea spre sala de grupă.

Activităţii Înainte de a intra în sala de grupă, fiecare se
va spăla pe mâini cu apă şi săpun.
Se fac aprecieri generale şi individuale şi se - aprecierea
propune ca să trimitem şi noi, copiilor din - autoaprecierea
alte grădiniţe poze din timpul activităţii şi
mulţumiri pentru că ne-au propus o activitate
frumoasă şi utilă.
Copii primesc diplome. (anexa 2)

Fig. 1. Activitatea de plantare Fig. 2. Activitatea de plantare

Fig. 3. Hora prietenilor naturii

36
 În urma acestei activități, preșcolarii au învățat:
- să-și dezvolte abilități legate de protejarea plantelor
- să înţeleagă, să accepte şi să respecte reguli legate de ocrotirea florilor și pomilor
- să-și îmbunătățească spiritul civic
- să-și descopere aptitudini şi talente legate de activitățile de plantare
- să-și crească încrederea în sine, și capacitatea de a se integra rapid într-un grup de copii
cu aceiaşi vârstă,
- și-au manifestat interesul pentru desfășurarea activităților în aer liber.

37
 Tema 2
PROIECT DIDACTIC - „Prietenii peştişorului Tino”

Grupa:mică
Domeniul experiential: Dezvoltarea cognitivă şi cunoaşterea lumii
Tema anuală: Cum este, a fost şi va fi aici pe pământ?
Tema proiectului: Vieţuitoarele apelor
Tema zilei: Prietenii peştişorului Tino
Forma de realizare: Activitate integrată
Mijloace de realizare: -povestirea educatoarei “Povestea lui Tino”
-pictură prin tehnica amprentării “O mare curată pentru Tino”
Tipul activităţii: predare / învățare și consolidare de priceperi și deprinderi
Scopul: conștientizarea copiilor de pericolul poluării apelor, stimularea interesului pentru protecția
naturii, realizarea de lucrări plastice cu mesaje ecologice.
Obiective operaţionale:
O1- să recunoască personajele din poveste şi mediul natural sănătos pentru dezvoltarea acestora;
O2- să desprindă, cu ajutorul adultului, mesajul educativ al textului audiat;
O3- să precizeze, pe baza textului, elementele care produc poluarea apelor şi sursele poluării;
O4- să sorteze, selectiv, obiectele care poluează apa;
O5- să aplice prin amprentare culoare pe suprafața dată;
O6: să acopere suprafeţe plastice, cu pete de culoare pentru a realiza fondul unui peisaj marin;
STRATEGII DIDACTICE:
Metode şi procedee: povestirea, explicaţia, observaţia, conversația, jocul de rol, pictura prin
amprentare, exercițul, demonstrația, turul galeriei.
Mijloace didactice: decor cu un peisaj subacvatic, siluete cu personajele din poveste, acvariul,
diferite obiecte, pensule, acuarele, pliante sub formă de peştișori cu mesaje ecologice.
Forme de organizare: frontal, pe grupuri mici, individual
Timp: 45 min

38
 DEMERSUL APLICATIV
Secvenţele Conţinutul activităţii Strategii Evaluare
Activităţii didactice
1.Introducerea Se asigură condiţiile necesare desfăşurării optime a Conversația
în activitate activităţii: Explicația
-aerisirea sălii de grupă
-aranjarea mobilierului
-pregătirea materialului didactic

2. Captarea Captez atenția preșcolarilor prezentând elementul Expunerea

atenţiei surpriză, și anume un clown. Descrierea
mediului
acvatic
3. Anunţarea Clar, enunț tema de azi, copii fiind încântați de Povestirea securizant,
temei noi şi a personajul surpriză. Teatrul de identifica-
obiectivelor siluete rea stărilor
afective ale
personaje-
4.Desfășura- Copiii audiază povestea şi urmăresc “jocul” lor
rea activității personajelor. Cu ajutorul meu, sunt identificate
obiectele şi sursele de poluare; Conversaţia
Apoi fac anumite previziuni privind efectele poluării
asupra vieţii şi sănătăţii vietăţilor din ape;
Deasemenea, le explic copiilor comportamentele Identificare
negative asupra apei, venite din partea oamenilor. a soluţiilor
de limitare
a poluării
5. Obţinerea Această etapă o realizez prin însumarea tuturor Colectarea
performanţei soluţiilor găsite pentru a atenua efectele poluării. Se Amestecă, selectivă a
aleg cele mai potrivite soluţii. Prin jocul “Amestecă, îngheaţă deşeurilor,
pescuieşte, asează la locul potrivit!” se rezolvă formează
problema vietăţilor cuprinse de apele poluate şi se perechi Acoperirea
depozitează selectiv deşeurile ce poluează apele. spaţiului
plastic
Obţinerea
de efecte
Se transpun trăirile şi dorinţele de a păstra toate Exerciţiul plastice
apele curate prin pictarea unui colţ de mare curat şi prin
6. Asigurarea imprimarea prin ştampilare pentru a-l anima cu tehnica
retenţiei şi a vietăţile corespunzătoare. Prin intermediul metodei picturii
feedback-ului “turul galeriei” copiii îşi vor analiza lucrările proprii
şi pe ale colegilor descriind trăirile proprii Turul galeriei
referitoare la efectele acţiunii umane asupra Aprecieri
mediului acvatic transpuse în limbaj plastic. verbale

39
7. Evaluarea Se realizează prin asocierea siluetelor personajelor Aprecieri
din poveste cu umbra corespunzătoare din macheta Exerciţiul verbale
ce a fost “ecologizată”.

8.Încheierea La calculator “peştisorul Tino” mulţumeşte copiilor

activității pentru ajutorul dat, apreciază verbal modul de Conversaţia
participare la activitate, gradul de respectare a
regulilor, acordându-le drept multumire o scrisoare
cu mesaje pentru părinţi.

Imagini din timpul desfășurării activității

40
 La finalul acestei activități, preșcolarii vor fi capabili să:
- înțeleagă necesitatea protejării apelor pentru ca viața să poată să continue;
- poată să manifeste empatie față de viețuitoarele marine;
- aibă capacitatea de a diferenția animalele acvatice de cele terestre;
- poată să numească trăsături ale viețuitoarelor;
- clasifice viețuitoarele marine;
- identifice sursele de poluare din apă;
- ofere soluții de protejare a naturii.

41
 Tema 3
PROIECT DIDACTIC - Serbare ecologică - ”PĂDUREA VORBITOARE”

Grupa:mare
Denumirea activităţii: Serbare ecologică ”PĂDUREA VORBITOARE”
Mijloc de realizare: activitate extracurriculară - serbare
Tipul activităţii: formare de priceperi şi deprinderi
Scopul: Educarea copiilor și a comunității locale pentru păstrarea unui mediu mai curat și mai
sănătos, pentru utilizarea rațională a resurselor naturale și menținerea echilibrului ecologic, în
vederea conservării naturii pentru generațiile următoare.
Competențe operaţionale:
O1: conștientizarea și sensibilizarea comunității locale, a copiilor și părinților față de problemele
mediului;
O2: crearea în grădiniță și în împrejurimi a unui mediu ambiant plăcut, prin amenajarea și
întreținerea spațiilor verzi;
O3: formarea unui comportament etic, civic
O4: formarea unor deprinderi de conservare a naturii;
O5: implicarea copiilor în colectarea materialelor reciclabile – hârtie și PET-uri.
STRATEGII DIDACTICE:
Metode şi procedee: conversaţia euristică, explicaţia, observaţia, munca în echipă, activitatea
practică;
Mijloace didactice: - fundal de pădure, PET-uri, bușteni și bolovani din carton, flori rupte, cutii de
conserve, ambalaje de hârtie și plastic
Loc de desfăşurare: sala de clasă

42
 DEMERSUL DIDACTIC
Secvenţele Conţinutul activităţii Strategii Evaluare
activităţii didactice

expunerea
I.Introducere Voi aerisi clasa și voi prezenta activitatea de azi și conversaţia
în activitate anume serbarea ecologică.

a) Captarea Pentru că pădurea este prietena noastra, azi m-am conversaţia

atenţiei gândit să o sărbătorim printr-o sebare diferită. Sunteți frontal
de acord?
- proba
practică
b) Anunţarea Tema de azi este serbarea ”Pădurea vorbitoare”. Veți
temei avea de îndeplinit multe roluri frumoase pentru a ajuta joc de rol
pădurea să trăiască. încurajar
ea
prin
II. Dirijarea Se împart rolurile și fiecare copil primește câte o foaie evidenţie
Învăţării cu replicile pe care le va rosti. rea
Toate personajele sunt în scenă, cu excepţia lui Ştefan muncii
şi Ilenuţei, care sunt în culise. Decorul este sugestiv pe
pentru mizerie. Joc de rol echipe
TABLOUL DE ÎNCEPUT: brazii sunt „adunaţi" (în
Executarea
sensul că au crengile pe lângă trunchi), sugerând că
de către copii
dorm încă, fructele şi florile dorm, de asemenea. Se
aude apa de izvor curgând, vântul, şi pe acest decor
„apare soarele", coborât cu un fir din tavar.
Fundalul sonor accentuează susurul izvorului şi, în
plus, se aude ciripitul păsărilor din păduri în vreme ce
soarele intră în scenă, florile, brazii, fructele mimează
trezirea din somn.
Suntem tare-amărâţi şi de soartă loviţi Cine oare ne va
ajuta? " Ilenuţa se aşază, tristă, lângă Ştefan şi tace, Joc de rol
îngândurată... Intervin FRUCTELE: ,,
- Eu sunt FRĂGUŢA... Aprecieri
- Eu, ZMEURICA!' verbale
-Eu, AFINICA! Suntem tare parfumate
Şi ne-adună-n coşuleţe
Băieţei şi mândre fete...
ILENUTA, suflecându-şi mânecile:
.. Gata-am auzit destul! Joc de rol
Ştefan, hai să adunăm
Tot gunoiul de pe-aici! (uitându-se spre sală, spune mai
departe)
Oameni mari, şi voi, cei mici,

43
 Daţi de veste că aici
Am pornit campania
Si vom curăţa pădurea! (întorcându-se către Ştefan)
Hai, trimite-n ţara toată:
Romani, porniţi de îndată
Aprecieri
Si salvaţi pădurile, Luncile, poienile,
verbale
Că podoabă ca a noastră
Nu mai e în lumea toată!!!"
Ştefan lansează mesajul şi apoi, împreună cu Ilenuţa,
adună gunoaiele în pungile de pe care le are,
prevăzător, în traistă. Acum toţi sunt fericiţi.

III.Încheierea
activităţii Programul se încheie cu o horă românească (melodia
va fi aleasă de educatoare) în care se prind toate
personajele.

Imagini din timpul activității

44
 La sfârșitul acestei activități, preșcolarii au deprins următoarele abilități:
- formarea unei atitudini sănătoase faţă de natură
- dorinţa copiilor de a desfăşura mai multe activităţi în aer liber
- abordarea mediului atât pe cale ştiinţifică, cât şi pe cale sensibilă, artistică
- întărirea colaborării (copii, cadre didactice) pentru îmbunătăţirea sănătăţii mediului
- implicarea responsabilă şi efectivă a copiilor în viaţa grădiniței
- responsabilizarea acestora în ceea ce priveşte mesajul acţiunii lor
- dezvoltarea spiritului civic şi a capacităţii elevilor de a ocroti natura

În ultima etapă, am aplicat o fișă de evaluare finală, pentru a putea face aprecieri asupra
modului în care preșcolarii au răspuns testului și asupra felului în care și-au însușit aspecte legate de
protejarea mediului înconjurător prin activitățile desfășurate, dacă pot să identifice fenomene ale
naturii sau surse de poluare, dacă pot numi câteva vietăți marine sau animale sălbatice din pădure.

45
46
3.3. Interpretarea rezultatelor

Rezultatele obţinute îmi permit să afirm faptul că ipoteza a fost confirmată şi obiectivele
realizate. Activitățile alese pentru desfășurarea aplicației au fost bine înțelese de către preșcolari,
aceștia obținând rezultate favorabile la toate cele trei testări efectuate.
Educația despre mediul înconjurător reprezintă o componentă esențială și de actualitate
în formarea deprinderilor comportamentale ale unui copil.
Preșcolarul, la intrarea în grădiniță, are întipărite anumite reprezentări legate de natură,
de mediul social sau de mediul familial, însă rolul educativ al grădiniței rămâne unul esențial în
formarea mai departe a unei culturi ecologice, al cărei conținut poate fi mereu îmbogățit și valorizat.
Pe parcursul desfășurării experimentului ales, am observat faptul că, treptat, preșcolarii
și-au lărgit orizontul de cunoștiințe, fiind mereu curioși de ceea ce avea să se întâmple, manifestând
empatie pentru activitățile în aer liber, în natură.
Am plecat de la experiența acumulată de fiecare copil, notând în fișele de observație
constătări legate de comportamentul fiecăruia, de modul în care percepe natura, de curiozitățile pe
care le are sau de manifestările de bucurie atunci când le-am vorbit despre cât este de important să
ajutăm mediul înconjurător să ramână curat.
Activitățile alese au contribuit și ele la educația ecologică a copilului, prin faptul că
acesta a avut acces direct în natură, observând plantele și florile, participând la acțiunea de plantare,
fiind astfel stimulată nevoia acestuia de înțelegere a realității înconjurătoare.
Formarea unor deprinderi pozitive în raport cu natura reprezintă caracteristica esențială a
activităților desfășurate pe parcursul aplicației, precum și scopul esențial al educației ecologice.
Am căutat mereu, prin întrebările adresate copiilor, să fructific interesul acestora pentru
mediul înconjurător, formând o atitudine pozitivă și o gândire centrată pe promovarea unui mediu
curat, având la bază dezvoltarea spiritului de responsabilitate față de lumea înconjurătoare.
Participarea copiilor la activitățile propuse de mine a fost una unanimă, toți manifestând
interes față de acțiunile propuse, având deja formate anumite atitudini față de natură, putând sa-mi
exemplifice animale domestice sau sălbatice, vietăți marine, sau noțiuni privind fenomenele naturale
de ploaie, vânt sau furtună.
Totodată, am observat dezvoltarea spiritului de participare masivă în cadrul scenetei, de
exemplu, unde toți copiii voiau să fie personajele naturii, sau în cadrul acțiunii de plantare de flori,
unde majoritatea au vrut să fie primii care sapă o groapă.

47
 Ocrotirea naturii este necesar să înceapă încă din grădiniță, deoarece copilul are contact
foarte de timpuriu cu natura, începând cu floarea din fereastră sau copacul din curtea casei unde
locuiește.
De asemenea, animalele de lângă casă fac posibilă intermedierea mult mai rapidă cu
animalele domestice și cele sălbatice din natură, preșcolarul putând astfel să le clasifice, să știe
arealul fiecăruia de dezvoltare și mediul de adaptare.
Aceste activități desfășurate au permis copilului manifestarea sensibilității față de întreg
mediul, aici incluzând și problemele lui de funcționare.
Copiii capătă anumite valori civice și sentimente de grijă față de natură, putând astfel să
utilizeze cunoștiințele dobândite în vederea acțiunilor pozitive asupra lumii înconjurătoare, acțiuni
gândite în așa fel încât să conducă la protejarea sau rezolvarea problemelor.
Cu ajutorul observărilor concrete efectuate prin prisma activităților, preșcolarul
evaluează, cu ajutorul educatoarelor, sănătatea mediului și poate găsi cele mai bune metode de
protecție, rezolvând anumite probleme legate de natură, probleme cum ar fi ecologizări mai dese,
plantări mai dese, acțiuni de voluntariat în parcuri, grădini botanice, etc.
De asemenea, problema poluării este una foarte actuală, și este necesar ca preșcolarul să
fie familiarizat cu anumite noțiuni pe care încă nu le cunoaște foarte bine. Doar în momentul când
acesta va deveni conștient de rolul lui în lume, legat de protecția mediului, de faptul că orice mică
acțiune înseamnă foarte mult, doar atunci activitățile cu conținut ecologic își vor găsi finalitatea.
Preșcolarilor le plac foarte mult ieșirile în aer liber, excursiile sau plimbările în natură,
unde interesul pentru cunoaștere este dezvoltat, datorită faptului că micul copil are o mare
disponibilitate pentru descoperire.
Orice conștiință ecologică este bazată pe fixarea structurii morale a preșcolarului,
acționând din interior spre exterior, formând o conduită și o atitudine pozitivă față de frumosul
natural, copilul devenind astfel responsabil de tot ceea ce îl înconjoară.
Pot spune, în încheiere, faptul că aceste activități mi-au permis să aflu mai multe lucruri
legate de personalitatea și trăsăturile de caracter ale preșcolarilor, concluzionând că nu există
anumite activități strict pentru protejarea mediului, ci prin cumularea tuturor cunoștiințelor morale și
civice din grădiniță, cu toții putem contribui la o natură mai curată.
Preșcolarii trebuie ajutați să înțeleagă faptul că fără plante nu ar exista respirație, hrană
sau viață. de aceea, nici un efort nu poate fi considerat prea mare atunci când ne referim la protecția
mediului.

48
 CAPITOLUL 4
CONCLUZII

Abordările creative studiate în cadrul aplicației, pot fi considerate provocări veritabile

pentru orientările metodologice tradiționale, contribuind substanțial la schimbarea rolului copilului
în raport cu adultul, însă nu sunt lipsite de capcane și trebuie evaluate cu seriozitate.
Atrag atenția asupra faptului că înțelegerea perspectivelor copilului, descoperirea
percepțiilor sale cu privire la mediul înconjurător, inclusiv în dimensiunea sa socială, pot fi realizate
deopotrivă prin opțiuni metodologice tradiționale și creative.
Capacitatea de însușire a datelor despre mediul înconjurător se dezvoltă treptat, fiind direct
dependente de vârstă, de nivelul de dezvoltare intelectuală și senzorial-perceptivă, precum și de
nivelul de dezvoltare a analizatorilor.
Educatoarea, prin abilitățile pedagogice dobândite, trebuie să creeze acel spațiu necesar
cunoașterii, astfel încât copilul să poată sa-și manifeste spiritul creativ, și sa-l exploreze cu pasiune.
Astfel, cu răbdare și perseverență, preșcolarul își dezvoltă treptat abilități ecologice
corecte, participând cu interes la acțivități ecologice, arătându-și interesul față de frumusețea lumii
înconjurătoare, observând sunetele naturii sau urmările acțiunilor omenești asupra naturii.
Această educație prezintă o multitudine de forme de realizare, începând cu observația
directă, experimentarea în natură, povestiri științifice despre nașterea naturii, desene, activități
practice, plimbări, drumeții, excursii, jocuri distractive, tabere, scenete ecologice, concursuri.
De asemenea, știm cu toții că preșcolarii preferă activitățile în natură, unde pot învăța să
manifeste o conduită adecvată în natură, să folosească responsabil resursele naturale, să protejeze
flora și fauna întâlnite, să consume apă doar din surse igienizate, să se protejeze împotriva radiațiilor
ultraviolete, etc.
Cunoașterea particularităților învățării la vârstele timpurii este extrem de necesară, atât în
ceea ce privește familia, cât și educatorul, din perspectiva înțelegerii aspectelor ce țin de procesele
de dezvoltare și învățare, dar și din persepectiva raportării adecvate și coerente a cerințelor adultului
față de copilul de vârstă antepreșcolară sau preșcolară.
De reținut faptul că, prin raportare la aceste particularități generale, fiecare copil aflat în
primii ani de viață este un univers unic, prezintă caracteristici proprii, ceea ce îl individualizează
prin raportare la ceilalți.
49
 Adaptarea învățării la vârstele timpurii ,la aceste caracteristici individuale, asigură
premisele necesare unei învățări școlare eficiente, care să răspundă trebuințelor interne ale copilului.
Vârsta preşcolară este apreciată din ce în ce mai mult, deoarece este vârsta care include cea
mai bogată experienţă educaţională din viaţa unui individ. Una din dimensiunile esenţiale ale
dezvoltării personalităţii o reprezintă creativitatea.
Perioada preşcolară reprezintă o etapă cu o receptivitate majoră asupra tuturor
cunoştiinţelor şi lucrurilor noi aflate, în această perioadă formându-se toate conduitele sociale,
relaţionale şi afective.
Preşcolarul traversează astfel o perioadă de transformări şi cunoaştere manifestată prin
lărgirea sferei sociale şi culturale, unde este determinat să aibă noi interacţiuni şi să-şi creeze
propriile modele în viaţă.
Creativitatea capătă sensul de potenţial creativ, dar în același timp îi revin o serie de
însuşiri şi factori psihici ai viitoarelor performanţe.
Cadrului didactic îi revine rolul de a depista încă din timpuriu bagajul creativ al copiilor şi
de a crea cele mai bune condiţii de desfăşurare. Arta este una din principalele modalităţi prin care se
pot exprima sentimente; muzica ne învaţă să ascultăm, pictura ne învăţă să privim, iar activităţile
practice ne învaţă cum găsim rezolvarea problemelor practice.
Dezvoltarea potenţialului creativ al copiilor prezintă importanţă nu numai sub aspect
pedagogic, ci şi de ordin social. La această vârstă, imaginaţia poate fi determinată prin muzică, prin
desen ori prin construcţie.
Este perioada în care, în imaginaţia copilului se reflectă realitatea fiindcă ea nu creează
nimic care să nu fi fost dat, într-o formă sau alta, în experienţă.
Aspectul creator al acestei funcţii se manifestă nu în materialul folosit, ci în modul de
combinare a materialului. De aceea, chiar atunci când copilul reproduce realitatea prin utilizarea
jocurilor, prin desen, sau prin activităţi practice, reproducerea reprezintă o creaţie, este un fel de a
vedea originalul.
Imaginaţia reproductivă devine mai complexă, mai bogată, operează cu termeni şi în
împrejurări din ce în ce mai variate ,atunci când volumul de cunoştinţe al copilului este mai mare
,ceea ce duce la instalarea unei ordini în imaginaţie. Imaginaţia creatoare este considerată de mulţi
autori ca fiind nucleul central al creativităţii.

50
ANEXA 1

51
ANEXA 2

52
BIBLIOGRAFIE

1. Berca M., Ecologie generală şi protecţia mediului, Editura Ceres, 2000

2. Ciolan Laura, Dimensiuni contemporane, exigenţe şi tendinţe în Emil Păun, Romiţa B. Iucu,
Educaţia preşcolară în România, Editura Polirom, Iaşi, 2002
3. Comănescu Maria, Gheorghe Doina, Cunoaşterea mediului-grupa pregătitoare, ghidul
educatoarei, E.D.P., R.A., Bucureşti, 1998
4. Coyle, K. Environmental Literacy in America. What Ten Years of NEETF/Roper Research and
Related Studies Say About Environmental Literacy in the U.S., Washington D.C., The National
Environmental Education and Training Foundation, 2005
5. Cucoş, C. Pedagogie, ediţia a II a, revizuită şi adăugită, Editura Polirom Bucureşti, 2002
6. Cucoş, C., Pedagogie, Editura Polirom, București, 1999
7. Dincă E., Copiii şi natura – educaţie ecologică şi de protecţie a mediului, Editura Caba
Educaţional, Bucureşti, 2008
8. Gînju, S. Valorile educației ecologice și pentru protecția mediului. În: Univers Pedagogic, 2012,
nr.2, p.78-8I
9. Holban I, Cunoașterea elevului. O sinteză a metodelor, Editura Didactică și Pedagogică,
București, 1987
10. Ivănescu Maria, Ile Mărioara, Boghiu Samica şi Vereş Mariana, Ghid metodic de educaţie
ecologică- învăţământ preşcolar, Editura Casa Corpului Didactic Bihor, Oradea, 2005
11. Ministerul Educatiei Nationale, Programa şcolară pentru disciplina Comunicare în Limba
română (2013); http://programe.ise.ro/Portals/1/2013_CP_I_II/01_CLR_CP_II_OMEN.pdf
12. Ministerul Educatiei Nationale (2019) : Curriculum pentru educatie timpurie :
https://www.edu.ro/sites/default/files/Curriculum%20ET_2019_aug.pdf
13. Mitu F., S. Antonovici, "Metodica activităţilor de educare a limbajului în învăţământul
preşcolar", Ed. a II-a revizuită, Humanitas Educational, 2005
14. Montesori Maria, Descoperirea copilului, Editura Didactică și pedagogică, București, 1977

53
15. Neacșu Ioan, Loredana Manasia, Teodora Chicioreanu, ”Ghid pentru elaborarea lucrărilor de
licență, disertație și Gradul didactic I. Ghid științific și metodologic”, Editura Paralela 45,
București, 2014
16. Osterieth P., Introducere în psihologia copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1976
17. Piaget J., Judecata morală la copil, Editura Didactică și pedagogică, București, 1980
18. Stan Liliana, Dezvoltarea copilului și educația timpurie, Editura Polirom, Iași, 2016
19. Șchiopu U., Verza E., Psihologia vârstelor-ciclurile vieții, 1981
20. Toma Cristina, Zamfir Lia, Educaţia pentru mediu în sistemul educaţional preuniversitar din
România, în Prietenii pământului, Galaţi, 2003
21. Țuțuianu Marilena, Rolul jocului în dezvoltarea și evoluția armonioasă a copilului. Repere
pentru practică.
22. Umberto Eco, ”Cum se face o teză de licență”, Editura Pontică, Constanța, 2000
23. Umberto Eco, ”Cum se face o teză de licență”, Ediție revizuită, Editura Polirom, Iași, 2014
24. Varzari E., M. Taiban, V. Manasia, E. Gheorghian, "Cunoaşterea mediului înconjurător si
dezvoltarea vorbirii"- Manual pentru liceele pedagogice de educatoare, E.D.P., Bucureşti, 1999
25. Vrednic, N., Formarea conștiinței ecologice – imperativ al timpului, În: Didactica Pro, 2003,
nr.6 (22), p.7-9
26. www.ise.ro

54