Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
LUCRARE
METODICO – ŞTIINŢIFICĂ PENTRU
OBŢINEREA GRADULUI DIDACTIC I
Coordonator ştiinţific :
Prof. Gr.ICălin Adriana
Candidat :
Înv. Diaconu Gina
ŞcoalaGimnaziala “Elena Doamna”Tecuci”
Focşani
2015
1
UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI
Facultatea de psihologie şi ştiinţele educaţiei
Departamentul pentru formarea profesorilor
Filiala Focşani
Coordonator ştiinţific :
Prof. Gr.I Călin Adriana
Focşani
2015
2
CUPRINS
Introducere..................................................................................................................4
CAPITOLUL I
Importanţa şi locul cunoaşterii mediului înconjurător în procesul de
învăţămant...................................................................................................................7
1.1Rolul „Cunoaşterii mediului înconjurător”în formarea spiritului de
observatie................................................................................................................8
1.2 Dobândirea noţiunilor ştiinţifice din domeniul cunoştinţelor despre natură în
ciclulprimar................................................................................................................12
CAPITOLUL II
Conţinutul cunoştinţelor despre natură în învăţământul primar...............................16
2.1 . Scopul şi obiectivele predării cunoştinţelor despre natură în învăţământul
primar ............................................................ .........................................................172
. 2.Educaţia ecologică a elevilor............................................................................22
CAPITOLUL III
Modalităţi metodice folosite în defăşurarea lecţiilor pentru asigurarea caracterului
activ şi practic-aplicativ al cunoaşterii medului înconjurător.............................. ..45
3.1 Activitati ecologice ce pot fi desfasurate.............................................................46
3.2 Activitatea în afara clasei:forme de organizare în studierea mediului
înconjurător................................................................................................................54
3.3 Organizarea şi valorificarea activităţilor din afara şcolii.....................................65
3.4 Metode activ-participative de explorare a realităţii bazate pe contactul direct cu
realitatea................................................................................................................69x
CAPITOLUL IV
Metodologia cercetării...............................................................................................88
4.1. Scopul şi obiectivele cercetării...........................................................................89
4.2. Metodele şi instrumentele cercetării...................................................................91
4.3. Organizarea cercetări..........................................................................................92
4.4. Desfăşurarea cercetării experimentale................................................................93
4.4.1. Etapa prerexperimentală..................................................................................93
4.4.2. Etapa experimentală.........................................................................................97
4.5. Analiza, prelucrarea şi interpretarea datelor.....................................................108
4.6.Concluziile cercetarii.........................................................................................113
Anexe.......................................................................................................................115
Bibliografie..............................................................................................................124
.
3
INTRODUCERE
4
fenomenele care au loc în natură, de a cunoaşte aspectele reprezentative ale mediului natural şi
social în care trăiesc şi de a pune astfel bazele unei cunoaşteri ştiinţifice a mediului înconjurător,de
a cultiva încrederea în posibilităţile omului de a cunoaşte,supune şi transforma natura potrivit
scopurilor sale.
Pe de altă parte în cadrul acestei discipline li se formează unele deprinderi de muncă
intelectuală şi practică, li se dezvoltă interesul şi dragostea faţă de natură.
Prin discuţiile purtate cu elevii, pornind de la observaţiile lor directe asupra naturii , mi-a
fost uşor să-i fac să înţeleagă orice fenomen în mod ştiinţific.
Astfel am organizat activităţi prin care elevii trebuiau să observe şi să compare unele
fenomene ca : fenomenul de înmugurire şi înflorire al pomilor , fenomenul de înmulţire ,
fenomenul trecerii apei dintr-o stare de agregare în alta; putând astfel să-şi explice multe
fenomene cu care ei se întâlnesc la fiecare pas.
Observaţiile directe efectuate de către elevi în condiţii naturale sau în condiţiile unei
experienţe simple sunt în măsură să-i obişnuiască pe elevi cu explorarea lumii înconjurătoare , le
oferă un ghid în ceea ce priveşte modul de privi şi interpreta fenomenele naturii.
Elevii trebuie obişnuiţi să vadă , să-şi fixeze şi să-şi dirijeze atenţia dar şi să-şi exprime
constatările.
Lecţia devenind astfel un exerciţiu de observare a naturii, rolul învăţătorului fiind acela
de a solicita ,de a orienta , corecta şi completa observaţiile proprii ale elevilor .
Temeinicia şi valoarea cunoştinţelor teoretice ale elevilor sunt corelate şi determinate în
mare măsură de modul în care aceştia reuşesc să le transpună în practică , să descifreze şi să
deducă anumite fenomene ale naturii vii. De aceea învăţătorului îi revine sarcina de a îmbina
cunoştinţele teoretice cu cele practice efectuând activităţi cu caracter practic ,în laborator ,în
grădina şcolii ,la colţul viu al clasei şi în excursie .
În cadrul acestor activităţi elevii vor fi puşi în situaţia de a aplica cunoştinţele învăţate în
condiţii cat mai variate şi pe măsura posibilităţilor psiho–fizice ale elevilor .
Organizată şi desfăşurată cu grijă, activitatea practică sporeşte eficienţa învăţământului ,
trezeşte interes pentru însuşirea de noi cunoştinţe, creează şi dezvoltă alte laturi care-l ajută pe elev
chiar să îndrăgescă munca fizică.
Eficienţa procesului de învăţământ depinde în mare măsură de modalităţile metodice
folosite la lecţii, prin aceasta înţelegând folosirea unui ansamblu de metode care să pună elevii într-
5
o situaţie de învăţare dirijată în scopul descoperirii adevărurilor ştiinţifice şi raportarea lor la
necesităţile practice ale vieţii.
În predarea-învăţarea cunoaşterii mediului ,metodele şi procedeele didactice nu se
folosesc izolat ci întotdeauna integrate într-un sistem de metode.
Într-o lecţie devine preponderentă o metodă sau alta, în funcţie de clasă, de obiectivele
urmărite ,de specificul conţinutului temei .
Învăţătorul este cel care stabileşte calea cea mai potrivită prin care se transmite
informaţia, lăsând în acelaşi timp libertatea copiilor de a-şi manifesta iniţiativa şi ingeniozitatea.
Prin aflarea căilor şi procedeelor de activizare a predării-învăţării ,,Cunoaşterii mediului
înconjurător ”ne apropiem de acest mecanism prin care omul învaţă în vederea schimbării pozitive a
mediului şi nu a distrugerii lui.
6
CAPITOLUL IV
Metodologia cercetării
7
Cercetarea de faţă se axează pe descrierea implicaţiilor pe care le are studierea educaţiei
relative la mediu asupra elevilor din clasele primare, mai precis asupra calităţii deciziilor şi
asupra modului de percepţie şi reprezentare a mediul înconjurător.
Am folosit metode interactive de lucru, adaptate nivelului de vârstă, toate activităţile având un
caracter integrat.
Copiii din grupul experimental au fost stimulaţi în mod sistematic să-şi lărgească
orizontul de cunoştinţe, prin intuirea unui material didactic foarte bogat şi diversificat, să-şi
însuşească atitudini pozitive durabile faţă de mediul înconjurător, deprinderi de îngrijire a
plantelor, abilitatea de a observa în amănunt fenomene naturale şi fiinţe. De asemenea, au luat
parte la vizite şi la plimbări care le-au îmbogăţit semnificativ cultura generală. Rezultatele
învăţării sunt concretizate în portofoliile de educaţie ecologică ale copiilor.
Studiul îşi propune să surprindă dacă intervin schimbări în privinţa următoarelor
aspecte: capacitatea de a discerne între comportamentele pozitive şi cele negative faţă de
mediul înconjurător, capacitatea de a diferenţia elementele vii de cele nevii, identificarea
factorilor care întreţin viaţa, cunoaşterea rolului unor părţi componente ale plantelor, percepţia şi
reprezentarea modului în care sunt alcătuite diverse specii de plante şi de animale.
Ipoteza cercetării
Ipoteza generală pe baza căreia am structurat cercetarea a fost următoarea: dacă se proiectează şi
desfăşoară sistematic activităţi de educaţie ecologică atât în cadrul educaţiei de tip formal cât şi
nonformal din primii ani de şcoală, prin strategii adecvate şi eficiente de predare, atunci se
contribuie la crearea un context educaţional favorabil care promoveaza în rândul elevilor concep-
tele ecologice cu privire la un mediu sănătos în zona în care locuiesc şi sensibilizarea elevilor/
populaţiei asupra problematicii poluării cu deşeuri a mediului înconjurător, precum şi
îmbunătăţirea percepţiei acestora despre mediu;
Această ipoteză a presupus centrarea investigaţiei pe două coordonate:
Proiectarea şi desfăşurarea activităţilor de educaţie ecologică în şcoală în cadrul disciplinelor
din trunchiul comun, în cadrul unui opţional precum şi în cadrul activităţilor extracurriculare
8
Monitorizarea şi evaluarea efectelor pe care aceste activităţi le produc asupra personalităţii
copiilor, precum şi în planul performanţelor acestora pe plan emoţional, social şi
comportamental
Obiectivele cercetării stabilesc acele aspecte concrete, acţionale, pe care cadrul didactic, cu statut
de cercetător, le are de realizat pentru a confirma sau infirma ipoteza propusă.
Pentru o ghidare concretă a activităţii de cercetare am stabilit şi formulat următoarele obiective
ale cercetării pedagogice :
O1. -cunoaşterea problematicii ce vizează acţiunile de ocrotire a mediului;
O2 -înţelegerea de către elevi a legislaţiei mediului înconjurător;
O3 -informarea elevilor despre resursele naturale din zonă şi importanţa acestora în viaţa
oamenilor;
O4 -cunoaşterea principalelor aspecte legate de educaţia ecologică şi conştientizarea necesităţii
ocrotirii, protejării şi conservării naturii;
O5 -formarea şi dezvoltarea capacităţilor şi abilităţilor de investigare- experimentare- explorare a
realităţii, folosind instrumente şi procedee specifice particularităţilor de vârstă şi individuale;
O6-dezvoltarea interesului şi responsabilităţii pentru menţinerea unui mediu echilibrat, propice
vieţii sănătoase;
9
4.2 Metodele şi instrumentele cercetării
Metodele utilizate
În cadrul cercetării am insistat pe folosirea următoarelor metode: studiul documentelor personale,
observaţia, experimentul. În cercetare am folosit atât metode de culegere a datelor cât şi metode de
prelucrare a datelor, pe care le voi prezenta succint în continuare:
Observaţia – este foarte potrivită pentru studiul unor comportamente nonverbale sau spaţiale. Ea
ne cere să construim un sistem de clasificare explicită, exhaustivă şi mutual exclusivă a
comportamentelor precum şi o metoda de eşantionare a perioadelor de timp în care s-a desfăşurat
studiul.
Experimentul – a constat în măsurarea efectului produs ca urmare a introducerii unuia sau mai
multor factori experimentali – spre exemplu elaborarea colţului viu al clasei. Experimentul s-a
desfăşurat folosind mai multe tehnici: tehnica grupului pe care se experimentează, tehnica grupelor
paralele (experimentală şi de control), având aproximativ acelaşi nivel de cunoştinţe, acelaşi număr
de subiecţi şi fiind aproximativ egale din punct de vedere al vârstei.
Studiul documentelor personale – a fost menit să completeze datele obţinute prin primele două
metode şi să ofere o imagine mai completă asupra subiecţilor investigaţi. Pe baza studiului
documentelor personale ale copiilor, s-au obţinut date despre provenienţa socială a acestora, starea
de sănătate, despre relaţiile care există în familie şi despre nivelul cultural al părinţilor.
Instrumentele cercetării:
Evaluarea initiala - este cerută la începutul unei acţiuni de instruire pentru că nu toţi elevii au
acelaşi nivel de pregatire. Acest gen de evaluare se realizează în doua forme:
- functia diagnostică, are în vedere cunoaşterea măsurii în care elevii stăpânesc cunoştinţele şi
posedă capacităţile necesare pentru a putea face faţă unui nou program. Interesează ceea ce ştiu, ce
lacune au, ce sunt capabili să înveţe, ce deprinderi de muncă independentă au. Pe baza acestei
diagnoze, institutorul cunoaşte potenţialul de învăţare al elevilor, lacunele ce trebuie remediate.
- functia prognostică, pornind de la obiectivele programului următor, se poate anticipa măsura în
care subiecţii pot face faţă unui program viitor.
10
Evaluarea finala - are două funcţii: de verificare şi de comunicare. Funcţia de verificare este
îndeplinită, mai ales, pe parcursul activităţii şi se manifestă în final, într-un ansamblu de cunoştinţe
acumulate, capacităţi formate.
În cazul în care prin rezultatele obţinute se consideră că s-a atins nivelul minim de competenţă
cerut şi necesar continuării studiilor - aceste performanţe sunt apreciate ca fiind satisfăcătoare. În
cadrul evaluării sumative interesează, în mod deosebit rezultatele de la sfârşitul unui curs (a unei
perioade de activitate) şi mai puţin efectele produse pe secvenţele de activitate. Pe baza acestor
valori se realizează şi clasificarea subiecţilor în cadrul grupului din care fac parte.
11
4.4. Desfăşurarea cercetării experimentale
În cadrul acestei etape am stabilit cadrul cercetării, am formulat ipoteza şi am alcătuit eşantionul
de subiecţi, am ales metodele, tehnicile şi instrumentele de cercetare. Tot în această etapă am
aplicat testarea situaţiei experimentale şi a tehnicilor de cercetare, am înregistrat datele şi am
stabilit strategia desfăşurării experimentului. Această etapă s-a derulat pe parcursul semestrului I al
anului şcolar 2014-2015, precum şi în primele trei săptămâni ale semestrului II. În data de
17.01.2012, am aplicat elevilor testul de evaluare iniţială. Menţionez că acest test iniţial a conţinut
5 itemi, testul urmărind capacitatea elevilor de a observa corect fenomenele din natură, precum şi
de a sesiza influenţa factorilor de mediu pentru plante, animale şi om. Prin acest test am verificat
capacităţile şi performanţele elevilor, înainte de începerea experimentului.
Evaluarea iniţială a constituit punctul de plecare în stabilirea strategiei didactice pentru clasa de
elevi. Pornind de la datele cuprinse în aceste evaluări, s-a putut face o analiză privind saltul
înregistrat de copii până la data aplicării probelor ce au stat la baza cercetării noastre. Voi prezenta
în cele ce urmează structura şi forma testului iniţial:
12
O2 - să completeze I2: Completaţi enunţurile :
spaţiile libere cu
noţiunile O plantă este formată din :
corespunzătoare; ________________________________________ .
Rolul rădăcinii este de a
__________________________________________.
Simbolizează pacea
Simbolul norocului
13
Simbolizează hărnicia
Simbolul primăverii
Simbolul Crăciunului
Simbolul păcatului
Descriptori de performanţă:
ITEMI FOARTE BINE BINE SUFICIENT
I1 * barează corect 4 cuvinte; * barează corect 3 cuvinte; * barează corect 2
cuvinte;
I2 * completează 7-8 cuvinte *completeză 5-6 cuvinte * completează 2-3
corecte; corecte; cuvinte corecte;
I3 * identifică 5-6 legături * identifică 3-4 legături * identifică 2-3 legături
corecte între imagini şi corecte între imagini şi corecte între imagini şi
simboluri; simboluri; simboluri;
I4 * Confirmă valoarea de Confirmă valoarea de Confirmă valoarea de
adevăr a propoziţiilor date adevăr la 3-4 propoziţii adevăr la 1-2 propoziţii
14
Calificative Numă Procen
rul taj
elevilo
r
Foarte bine 15 56%
Bine 8 30%
Suficient 3 11%
Insuficient 1 3%
Rezultatele obţinute la testarea iniţială dovedesc că nu toţi elevii şi-au însuşit cunoştinţele despre
plante. Pentru a le micşora lacunele pe care le aveau, dar şi pentru a înţelege mai uşor noile
cunoştinţe ce vor fi predate la clasa a II-a, mi-am propus să folosesc în cadrul orelor de explorarea
mediului mai multe metode participativ-aplicative, să realizez învăţarea sub formă de joc,
deoarece am constatat că elevii învaţă mai uşor şi reţin mai multe date în felul acesta.
15
4.4.2. Etapa experimentală
16
Obiective urmărite :
-stimularea interesului elevilor pentru cunoaşterea de locuri noi şi pentru studiul naturii
(cunoaşterea vegetaţiei şi a faunei );
-vizitarea următoarelor obiective turistice:Salina de la Targu Ocna,Izvoarele terapeutice din
statiunea Slanic Moldova;
-creşterea coeziunii colectivului de elevi şi consolidarea spiritului de echipă, a relatiilor de
prietenie: stabilirea unui climat de încredere şi căldură sufletescă, favorabil comunicării deschise şi
unei bune socializări;
-crearea unor reguli de comportament responsabil şi împărţirea echitabilă a sarcinilor intre membrii
grupului;
-iniţierea şi desfăşurarea de activităţi cu caracter recreativ, relaxant (jocuri).
17
3. Valorificarea achiziţiilor rezultate în urma desfăşurării excursiei:
- întocmirea unui album documentar cu fotografii
- iniţierea unor discuţii dezbateri, formularea unor impresii legate de excursia desfăşurată,
propuneri pentru excursia viitoare .
În afara acestei excursii tematice, am mai efectuat una în Parcul Naţional Munţii Ceahlau, pe
traseulTecuci-Bacau-Piatra Neamt-Lacul Rosu-Bicaz-Durau. Cu această ocazie am experimentat
un tip de test imaginat de mine pe care l-am numit “Test descriptiv”. Acest tip de text se prezintă
sub forma a nouă dreptunghiuri care conţin cîteva fraze scurte ce descriu o specie de animal sau
plantă. Ele sunt aşezate într-o ordine anumită (fiind şi numerotate de la 1-9), care ia forma unei
compuneri sau povestiri. Elevii au sarcina de a scrie în spaţiul gol al fiecărui dreptunghi specia de
animal sau plantă care reiese din descriere. Frazele trebuie să conducă pe elev la găsirea
răspunsului, evitându-se cuvintele cu înţelesuri multiple sau expresiile ambigue. Astfel, elevii sunt
purtaţi într-o excursie imaginară pentru identificarea vieţuitoarelor din cadrul diverselor habitate.
18
Pe parcursul anului scolar 2014-2015 , în cadrul grupului de elevi am organizat diverse
activităţi practice, concursuri, excursii, jocuri, care solicitau pe elevi din punct de vedere motric.
Rezultatele care au apărut după această perioadă au fost remarcabile, putându-se observa faptul
că activităţile motrice prin care elevii veneau în contact direct cu realitatea (prin experimente,
jocuri, teatru, confecţionarea de obiecte eco) au avut un impact pozitiv .
La finele programului de dezvoltare a atitudinii pozitive de protejarea mediului si disciplinei
opţionale am realizat o evaluare a capacităţilor creative ale elevilor. Aceasta a constat în
administrarea unor probe ce au vizat aceiaşi indicatori ca cei din testarea iniţială: flexibilitatea,
fluiditatea, originalitatea şi capacitatea de analiză şi sinteză a gândirii, dar sarcinile de lucru au
avut un grad mai mare de dificultate. Aceste probe sunt următoarele:
Pe parcursul administrării acestor probe am observat o mai mare disponibilitate a elevilor de a se
angaja în rezolvarea sarcinilor faţă de momentul iniţial când adresau multe întrebări şi nu aveau
curajul de a–şi da frâu liber imaginaţiei. Acest lucru se datorează strategiilor creative pe care le–
am aplicat pe parcursul anului şcolar, elevii demonstrând că pot fi capabili de un efort susţinut
mai ridicat, graţie unei motivaţii interioare mai puternice. Rezultatele obţinute la probele finale
au fost notate cu calificative şi sunt înscrise în următorul tabel:
Flexibilitate 17 6 3 1
Fluiditate 17 5 4 1
Originalitate 17 4 5 1
Capacitate de analiză 17 6 3 1
şi sinteză
Rezultatele acestor probe finale confirmă progresul elevilor pe linia cultivării
potenţialului creativ.
Calificativele de bine şi foarte bine s–au înregistrat la elevii care de–a lungul anului şcolar s–au
implicat activ în rezolvarea sarcinilor de lucru, dând dovadă de energie, independenţă, încredere
în forţele proprii, concentrare şi nonconformism. În mare parte, aceştia provin din familii ce
19
încurajează exprimările libere ale copiilor lor, încercând să cultive potenţialul creator al acestora
dincolo de mediul şcolar.
Rezultatele mai slabe au fost obţinute de elevi care au, în general, rezultate scăzute la
învăţătură. Cauzele generatoare acestei situaţii ar fi pe de o parte legate de mediul familial
(absenţa părinţilor, lipsa preocupării acestora, condiţiile precare de trai etc.), iar pe de altă parte
legate de anumite caracteristici individuale (slaba rezistenţă la efort, puterea scăzută de
concentrare, inteligenţa redusă, timiditatea etc.).
Rezultatele testului iniţial şi testului final:
20
18
16
14
12
Evaluare iniţială
10
Evaluare finală
8
0
Foarte bine Bine Suficient Insuficient
20
-Activităţile de ocrotire a naturii vin în sprijinul educaţiei ecologice, oferind eleviilor o
percepţie mai bună a ceea ce înseamnă relaţia om-mediu;
-Interesul faţă de natura înconjurătoare creşte semnificativ pentru elevii din învăţământul
primar, atunci când aceştia intră în contact direct cu diferite elemente ale acesteia;
-Trebuie dezvoltate mijloace alternative de educaţie ecologică, cum ar fi concursurile
eco, calendarul ecologic sau observaţiile în teren;
-Orice lectie sau activitate ecologică trebuie sa porneasca de la practică şi să se
concretizeze în aceasta;
-Elevii cărora li se organizează activităţi practice obţin rezultate şcolare mult mai bune
decât cei care se limitează strict la cerinţele manualului .
21
2
1.5
frecvent rar
1
0.5 deloc
0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 12 15 18 21 24 27
2
1.5 frecvent rar
1
0.5 deloc
0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 12 15 18 21 24 27
Comparând cele două grafice, se poate constata că în urma plimbării în mijlocul naturii,
frecvenţa comportamentelor dăunătoare mediului înconjurător a început să scadă la unii dintre
şcolari.
La finalul cercetării datele privind frecvenţa conduitelor negative faţă de mediul înconjurător au
fost sintetizate în următorul grafic:
1.5
frecvent rar
1
0.5 deloc
0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 12 15 18 21 24 27
22
Analizând diagramele, se poate constata că la începutul cercetării, comportamentele
copiilor faţă de mediu s-au modificat pozitiv (chiar dacă iniţial s-au modificat pe o perioadă
scurtă de timp), fiind influenţaţi de activităţile de educaţie ecologică desfăşurate în perioada
respectivă, dar, cu timpul, aceste comportamente au devenit un obicei, fapt pentru care se
consideră confirmată ipoteza potrivit căreia implicarea preşcolarilor în activităţi ecologice reduce
frecvenţa conduitelor negative ale copiilor faţă de mediul natural.
23
Analizând datele înregistrate prin intermediul mai multor metode şi instrumente de cercetare,
se confirmă ipoteza generală formulată la începutul cercetării: proiectarea şi desfăşurarea
sistematică a unor activităţi de educaţie ecologică atât în cadrul educaţiei de tip formal cât şi
nonformal, prin strategii adecvate şi eficiente de predare contribuie la crearea un context
educaţional favorabil care produce modificări benefice în structura personalităţii copilului.
Totodată, rezultatele au confirmat şi cele două ipoteze secundare, şi anume:
- Implicareaelevilor în activităţi ecologice a dus la scăderea frecvenţei conduitelor negative ale
copiilor faţă de mediul înconjurător
Prin impactul pozitiv pe care l-au avut activităţile ecologice asupra beneficiarilor educaţiei implicaţi în
cercetare, investigaţia de faţă deschide noi perspective care oferă o temă de refelecţie tuturor cadrelor
didactice implicate în educaţia copiilor de vârstă şcolară mică, afirmându-se o nouă ipoteză pentru o
posibilă cercetare ulterioară.
Dacă abordarea interdisciplinară a educaţiei ecologice sprijină dezvoltarea multilaterală a
personalităţii şcolarului, atunci există temeiuri pentru ca aceasta să devină parte integrantă a
curriculumului ,fiind stimulată ca un factor educaţional activ şi eficient în formarea unei generaţii
capabile să se adapteze în permanenţă schimbărilor.
24
BIBLIOGRAFIE
Bocoş Muşata. Instruire interactivă. Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2002;
Bocoş Muşata. Teoria şi practica cercetării pedagogice.Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. Cluj –
Napoca, 2003
Botnariuc N., Vădineanu A. Ecologie. Editura didactică și pedagogică, București, 1982.
Bratu Gabriela, Aplicaţii ale metodelor de gândire critică în învăţământul primar,
Bucureşti, Editura Humanitas Educaţional, 2004.
Bucovala C., Candea M. Metode moderne de educaţie pentru mediu- note de curs, Craiova
2003.
Clinciu, A.Metodologia cercetării în psihopedagogie,Editura Universităţii Transilvania,
Braşov., 2002.
Cogălniceanu D. Ecologie și Protecția Mediului. Ministerul Educației și Cercetării Proiectul
pentru Învățământul Rural, 2007.
Cucoş C. Pedagogie, Editura Polirom Iaşi, 2002.
Cupșa, D. Ecologie – note de curs. http://biologie-oradea.xhost.ro/files/Eco-NC.pdf, 12.II.2006.
Dottrens R. Institutori ieri, educatori mâine. Editura Didacticã si Pedagogicã,
Bucuresti,1971.
Dulamă E. M.Modele, strategii şi tehnici didactice activizante. Cluj-Napoca, Editura
Clusium, 2002.
Dulamă E. M. Ştiinţe şi didactica ştiinţelor pentru învăţământul primar şi preşcolar. Ed.
Presa Universitară Clujeană, Cluj-napoca, 2012.
Dragu Anca; Cristea Sorin Psihologie şi pedagogie şcolară, Constanţa, Ovidius University
Press, 2002.
Dulgheru Maria;Mocanu Sofia, (coordonatori) – Creativitate în învăţământ, Focşani,
Editura Terra, 2004.
Dumitru Alexandrina; Dumitru Viorel George, Activităţi transdisciplinare pentrugrădiniţă
şi ciclul primar, Piteşti, Editura Paralela 45, 2005.
Enache Melania; Munteanu Maria, Jocuri didactice, Galaţi, Editura Porto - Franco, 1998.
25
Horaţiu Catalano,Muşata Bocoş- coordonatori. Pedagogia Învăţământului Primar şi
Preşcolar. Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2008.
Ionescu Al., Berca M. - Ecologie si protectia ecosistemelor. Bucuresti, 1988.
Manolescu Marin.Teoria si metodologia evaluarii, Editura Universitara, Bucuresti,2010.
Nicolae, B. Ecologie. Editura didactica si pedagogica. Bucuresti, 1994.
Primack Richard– Conservarea diversitatii biologice. Ed. Tehnica, Bucureşti, 2002.
Puia I., Soran V. Agroecologie. Ecosistem si agroecosistem. Cluj-Napoca, 1987.
Puia I., Soran V., Ardelean A., Maior C., Puia C. I. Elemente de ecologie umană, Editura
Vasile Goldiş University Press, Arad, 2000.
Stoica A. Creativitatea elevilor, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1983
Stoica – Constantin Ana Creativitatea pentru studenţi şi profesori, Iaşi, Editura Institutului
European, 2004.
Stugren B. Bazele ecologiei generale. Ed. St. şi Enciclopedică, Bucuresti, 1982.
Tănase Alexandru; Todea GeorgetaOmul creator de cultură şi civilizaţie, Bucureşti,
Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1979.
Todor Virginia, Bărbuleanu Reasilvia, Burtea Elisabeta Metodica predăriicunoştinţelor
despre natură la clasele I-IV, Bucureşti, E.D.P., 1985.
Ţimiraş Daniela. Educaţia ecologică la ciclul primar, Ed. Cadrelor didactice, Bacău, 2012.
Varvara, M. Curs de Ecologie. Vol. 1, Ed. Univ. “Al. I. Cuza” , Iasi, 2000.
Vegheş Rozalia; Peneş Marcela Rebusuri pentru şcolarii claselor 1-IV, Bucureşti, Editura
Aramis, 1997.
*** www.didactic.ro
26
27