CUPRINS

INTRODUCERE.........................................................................................................pagina 4
1. Motivaţia alegerii temei............................................................................................ pagina 4
CAPITOLUL I. Jocul in invatamantul prescolar....................................................pagina 6
1.1 Joacă.Joc...................................................................................................................pagina 6
1.2 Jocul didactic .........................................................................................................pagina 10

1.3Jocul-forma de baza în organizarea procesului instructiv-educativ în

preşcolaritate......................................................................... ………...........................pagina 16
1.4.Clasificarea jocurilor utilizate în grădiniţă............................ ................................pagina 19
1.5.Jocul didactic- mijloc de realizare a activitatii de educarea limbajului in gradinita
..................................................................................................................................... pagina 24
1.6. Valenţele formative ale jocului didactic............................................................... pagina 32
1.7. Exemple de jocuri aplicate în învăţământul preşcolar......... .................................pagina 33
CAPITOLUL II. Organizarea şi desfăşurarea cercetării……………………..... pagina 42
2.1 Obiectivele cercetării............................................................................................pagina 42
2.2 Ipoteza cercetării..................................................................................................pagina 42
2.3Variabilele cercetării.............................................................................................pagina 42
2.3.1 Variabila independentă………………………………………………………....pagina 42
2.3.2 Variabilele dependente………………………………………………………....pagina 43
2.4. Coordonatele cercetării………………………………………………….…pagina 43
2.4.1.Locul de desfăşurare a cercetării………………………………….. ………. pagina 43
2.4.2.Perioada de desfăşurare a cercetării…………………………………………pagina 43
2.5. Eşantioanele cercetării……………………………………………………...pagina.43
2.5.1. Eşantionul de subiecţi………………………………………………………pagina 43
2.5.1.1. Descrierea eşantionului de subiecţi din clasa experimentală……………..pagina 44
2.5.1.2. Descrierea eşantionului clasei de control. ………………………………..pagina 44
2.5.2. Eşantionul de conţinut………………………………………………………pagina 45
2.6. Metodologia cercetării…………………………………………………...…pagina 45
2.6.1 Metodele şi instrumentele de cercetare ..........................................................pagina 45
2.7. Etapele cercetării …………………………………………………………...pagina 46
2.7.1. Etapa constatativă (pretest)…………………………………………...pagina 46

2
 2.7.2 Etapa experimentală………………………………………………...…pagina 46
2.7.3. Etapa de control…………………………………………………….....pagina 46

CAPITOLUL III. Rezultatele cercetării. Analiza, prelucrarea și interpretarea

datelor........................................................................................................................ pagina 47
CONCLUZII…………………………………………………………….………... .pagina 59
BIBLIOGRAFIE……………………………………….……..…….…….……….. pagina 60
ANEXE……………………………………………………………….………….… pagina 62

3
 INTRODUCERE

1.Motivația alegerii temei

Copiii au nevoie de joacă, se dezvoltă cel mai bine într-un mediu care să le acorde
suficient timp pentru explorare si pentru cultivarea gândirii si imaginaţiei. Jucăriile au un rol
esenţial în viaţa copiilor.
Joaca este foarte importantă pentru dezvoltarea socială, emoţională, cognitivă şi fizică
a copilăriei. În timpul jocului, cel mic işi utilizeaza toate simţurile (văzul, auzul, mirosul,
simţul tactil şi gustul), motiv pentru care jocul este primul stadiu de învăţare şi activitate
creatoare. n timpul jocului micutul dobandeste capacitatea si experientele noi, cultiva spiritul
de observatie, atentie, fantezie, gandire si spirit artistic.
Pe masură ce copilul creşte, joaca copilului devine din ce în ce mai complexă şi mai
imaginativă, acesta exersându-şi abilitaţile şi talentele prin intermediul acesteia.
Joaca le oferă copiilor oportunitatea de a descoperi cum funcţionează lucrurile, de a se
înţelege cu alţii şi de a încerca roluri noi. Jocul este o activitate dominantă a copilăriei prin
care micuţul işi satisface propriile dorinţe şi visuri, acţionând conştient şi liber în lumea
imaginară pe care şi-o creează.
Cercetătorii demonstrează că jocul este esenţial pentru dezvoltarea personalităţii
copilului şi că prin joc acesta işi dezvoltă capacităţile şi competentele de bază.
Scopul jocului este chiar acţiunea, capabilă de a satisface imediat dorinţele sau
aspiraţiile copilului.
Prin atingerea scopului copilul stabileşte un echilibru al vieţii psihice. Importanţa
locului pe care jocul îl ocupă în viaţa copilului este dată de faptul ca acesta satisface dorinţa
firească de manifestare, de acţiune şi de afirmare a independenţei lui.
Încă din copilarie, învăţăm să comunicăm, să interacţionăm cu lumea ce ne înconjoară
prin intermediul jocului.
Începând cu prima etapă de formare a modului de gândire, întâlnim noi modalităţi de
a ne adopta lanţului de provocări pe care ni-l pregăteste viaţa.
În primul rând, atunci când suntem puşi in faţa unor situaţii reale,cotidiene, metoda
prin care mintea unui copil le înţelege este jocul.

4
 În al doilea rând, trecând în a doua etapă a dezvoltării intelectuale modul de abordare
a jocului este cu totul diferit de ex. ideea transmisăde opera ‘Computer games forever’
susţine acest argument cu tarie.
În al treilea rând, perspectiva omului asupra jocului ajuns la maturitate se schimbă,
devenind nostalgică. Acesta işi doreşte să redescopere inocenţa copilăriei de ex. în opera
‘Erasmo sau a doua fotografie cu oameni mici’ construieşte o paralelă între joc si realitate,
amintindu-şi unul dintre momentele frumoase petrecute în copilarie.
Ca un ultim argument, părinţii interpretează jocul ca fiind un instrument, cu ajutorul
căruia işi pot îndemna copii să devină mai creativi şi să-şi folosească toate cunoştinţele
dobândite, idee surprinsă în opera ‘Prefaţa’ de Tudor Arghezi.
Având în vedere aceste caracteristici, jocul modelează personalitatea şi gândirea
omului, indiferent în ce etapa a vieţii se află, astfel importanţa jocului este una mare.
Eu am ales această temă, pentru că, copilul prin joc participă cu mare drag la toate
activităţiile pe care educatoare le pregăteşte pentru întreaga grupă.Copilul când aude cuvântul
joc îşi manifestă interes spre a participa la joc.
În grădiniţă , comunicarea are un rol important şi primordial ,stăpânirea semificaţiei
cuvintelor, fiind premisa indispensabilă dobândirii abilităţilor şi capacităţilor de comunicare
orală. Jocul este un bun prilej de a cunoaşte copilul sub diferite înfăţişări,iar copilul prin joc
îşi arată în mod spontan aptitudinile fizice şi înclinaţiile sufleteşti.

5
 CAPITOLUL I

1. Jocul în învăţământul preşcolar

1.1 Joacă.Joc

Joaca, spre exemplu, nu presupune reguli. Când copiii aleargă liberi prin curte nu
trenuie să respecte nicio regulă, ei se joacă, participă la o acţiune simplă şi de multe ori
distracţie pentru ei. La joacă se antrenează toţi copiii fie ei mari fie mici, indiferent de
pregătirea lor,de abilităţile pe care le au etc. De aici,poate, vine şi expresia ,, aceasta este o
joacă’’, adică e ceva foarte simplu chiar şi pentru noi cei mari, lucru care poate fi făcut de
oricine.
Fiind o activitate liberă,distractiv la alegerea copiilor, maturii nu trebuie sa intervină,
pentru că orice intervenţie deranjează.Ei pot să supravegheze discret joaca şi să intervină
atunci când copilul nu poate fi în pericol.(Vasile Molan, 2014).
Noţiunea de “joc”, prezintă, în genere, anumite particularităţi la diferite popoare. Astfel,
la grecii din vechime, cuvântul “joc” desemna acţiuni propii copiilor, exprimând în principal
ceea ce noi numim acum “a face copilării”. La evrei, cuvântul “ joc” corespunde noţiunii de
glumă şi haz. La romani, “ludo” desemna bucuria, veselia. În limba sanscrită, “kleada”
însemna joc, bucurie. La nemţi, vechiul cuvânt german “spilan” desemna mişcarea
uşoară, lină, asemănătoare oscilaţiei pendulului, care provoc a o mare satisfacţie. Ulterior, în
toate limbile europene, cuvântul “joc” a început să se extindă asupra unei largi sfere de
acţiuni umane, care, pe de o parte, nu presupun o muncă grea, iar pe de altă parte,
oferă oamenilor veselie şi satisfacţie. În această sferă atotcuprinzătoare, noţiunea modernă
de joc a început să cuprindă totul, de la jocul copilului de- a soldaţii, până la interpretarea
eroilor, tragic pe scena teatrului, de la jocul copiilor pe alone, la jocul de bursă cu hârtii de
zece ruble, de la joaca de- a căluţul, la măiestria interpretativă a violonistului etc. (Pokrovski
după Elkonin, 1980, p. 13).
“Denumim joc acel gen de practică socială care constă în reproducerea efectivă a
oricărui fenomen de viaţă, în întregime sau parţial, în afara ipostazei lui reale: semnificaţia
socială a jocului constă în rolul său de a antrena, pe treptele timpurii ale dezvoltării omului,
spiritu l colectivităţii.” (Vsevolodski- Herngross, după Elkonim, 1980, p.20).

6
 A. N. Leontiev defineşte jocul ca fiind o activitate de tip fundamental cu rol
hotărâtor în evoluţia copilului, constând în reflectarea şi reproducerea vieţii reale într-o
modalitate proprie copilului, rezultat al interferenţei dintre factorii bio-psiho-sociali. Jocul
este transpunerea pe plan imaginar a vieţii reale pe baza transfigurării realităţii, prelucrării
aspiraţiilor, tendinţelor, dorinţelor copilului. Jocul este o activitate cu caracter dominant
această vârstă, fapt demonstrat de modul în care polarizează celelalte activităţi din viaţa
copilului, după durata şi ponderea sa, după eficienţă, în sensul că jocul este activitatea care
conduce la cele mai importante modificări în psihicul copilului. Valoarea formativă a jocului
se poate aprecia mai bine în funcţie de planul dezvoltării. Prin joc, dezvoltarea intelectuală
este puternic influenţată în sensul dobândirii de informaţii pe de o parte, şi a diversificării
acţiunilor mintale, pe de altă parte.
Jocul favorizează dezvoltarea aptitudinilor imaginative, a capacităţilor de creare a
unor sisteme de imagini generalizate despre obiecte şi fenomene, posibilitatea de a opera
mintal cu reprezentări după modelul acţiunilor concrete cu obiectele în timpul jocului.
“Adesea constatăm că în joc copiii repetă ceea ce în viaţă îi impresionează puternic
şi faptele la care pot reacţiona ca să devină stăpâni pe situaţie. Pe de altă parte însă, este
destul de limpede că jocul se află pe de- a- ntregul sub influenţa dorinţei care domină viaţa
lor– dorinţa de a deveni adulţi şi a face ceea ce fac adulţii. Se poate observa, de asemenea, că
latura neplăcută a emoţii lor nu le fac pe acestea întotdeauna inutilizabile ca obiect al jocului.
Dacă doctorul a examinat gâtul copilului sau i- a făcut o mică operaţie, această operaţie
înspăimântătoare va deveni cu siguranţă subiect de joc, deşi aici nu poate fi trecut cu vederea
faptul că satisfacţia obţinută rezultă dintr- o altă sursă. În timp ce copilul trece de la emoţia
pasivă la cea emoţia activă a jocului, el transpune momentul neplăcut pe care a fost nevoit să-
l suporte pe seama tovarăşului său de joc, răzbunându- se astfel pe cel care este substituit în
joc de acesta din urmă. De aici rezultă că în orice caz este inutil să considerăm tendinţa
specială către imitaţie ca motiv pentru joc. Mai reamintim că jocul artistic şi imitarea
adulţilor (care, în raport cu comportamentul copilului, apar ca spectatori) îi oferă, de
exemplu, în tragedii, impresiile cele mai dureroase; dar totul poate fi perceput de copii ca o
supremă satisfacţie. În felul acesta ajungem la convingerea că în cazul dominării principiului
satisfacţiei există mijloace şi căi ca trăirile neplăcute să devină obiect de aducere aminte şi de
prelucrare psihică.” (Freud,1925, după Elkonin, 1980, pg. 104-105).
Un alt autor care menţionează dorinţa “de a fi adult”, a copilului, este Hegel, însă
acesta o rapor tează la o vârstă mai mare, susţinând că întrucât de la joc copilul trece la o

7
activitate serioasă – la instrucţie, el devine tânăr. De la această vârstă copiii încep să
manifeste o deosebită curiozitate, mai ales pentru tot felul de povestiri; acum, pentru ei capătă
valoare reprezentările de care nu dispun în mod nemijlocit. Însă lucrul cel mai
important aici îl constituie trezirea sentimentului care le arată că ei nu sunt încă ceea ce ar
trebui să fie şi care le alimentează dorinţa fierbinte de a deveni la fel ca adulţii printre care
trăiesc (Hegel, 1965, după Elkonin, 1980).
J.Chateau. consideră că jocul oferă posibilitatea descătuşării fiinţei umane de lumea
înconjurătoare, că anticipează conduitele superioare, pentru copil orice activitate prin fiind
joc.
Psihologul francez J. Piaget defineşte jocul ca “pol al exerciţiilor funcţionale în
cursul dezvoltării individului” celălalt pol fiind exerciţiul neludic, când subiectul învaţă să
înveţe într-un context de adaptate cognitivă şi nu numai de joc.
Jocul stimulează imaginaţia şi contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor
preşcolarilor,sunt puşi în numeroase situaţii , la care trebuie să se gândească, să participe să
fie activi.Urmărind cu atenţie copilul în timpul jocului, educatoarea observă lacunele
copilului şi poate lua măsurile cele mai potrivite pentru a completa golurile semnalate ale
copilului.
Orientându-şi preocupările spre a observa fiecare copil în parte , ea îmbogăţeşte
cunoştinţele copiilor, le formează capacitatea de a opera cu ele, îi ajută de a se folosi de ele în
toate împrejurările, atât în activitatea de joc, cât şi în activitatea de învăţare. Prin munca
îndeplinită sub formă de joc, preşcolarul capătă informaţii şi se formează ca membru al
grupului social. Numai prin jocul-muncă, preşcolarul va înţelege necesitatea, utilitatea muncii
şi va căpăta respectul faţă de munca altuia. La vârsta preşcolară, munca are un predominant
caracter imitativ, împletindu-se permanent cu jocul, fiind subordonată acestuia. Jucându-se,
copiii află despre munca din diferite sectoare de activitate şi educatoarea îi va sprijini în acest
sens.
Prin joc se realizează educaţia viitorului om în acţiune. Aşa cum se comportă
preşcolarul în joc, tot aşa se va comporta şi în muncă, în perioada maturităţii. Organizarea
justă a jocului duce la educarea unei atitudini pozitive faţă de muncă. Jocul îl deprinde pe
copil cu efortul fizic şi intelectual şi astfel îl pregăteşte pentru munca de mai târziu.
Din ideea lui M. Dougall că „jocul este şi o pregătire pentru viaţa de mai târziu, dar,
mai presus de toate, el este însăşi viaţa copilului.”

8
 Prin joc se îmbogăţeşte sfera afectivă şi cognitivă a copilului, se dezvoltă curiozitatea,
se conturează interesele, se extinde sfera relaţiilor interpersonale şi se deschide în planul
imaginaţiei prin interpretarea rolurilor socio-profesionale, accesul la viaţa şi activitatea
adultului. (Mihu Ecaterina, 2017).
Mendjeriţk aia (după Elkonin, 1980), susţine că particularităţile jocului sunt următoarele:
- Evoluţia modului de folosire de către copii a diverselor obiecte de joc; substituirea
obiectului real cu obiectul de joc care evoluează de la o asemănare aproximativă spre o
exigenţă tot mai mare în privinţa asemănării;
- Atenuarea, cu vârsta, a contradicţiilor dintre născocirea subiectului şi posibilitatea
realizării lui;
- Dezvoltarea subiectului ce urmează calea de la reproducerea laturii exterioare a
fenomenelor, la redarea sensului lor ;
-Apariţia, la o vârstă mai avansată a planului de joc, plan care, deşi schematic şi
inexact, dă perspectivă şi contur acţiunii;
- Intensificarea şi, totodată, schimbarea rolului organizatorilor jocului.
Alte caracteristici ale jocului sunt (Garvey, 1977, după Bochiş, 2007).
-Jocul este plăcut şi asociat cu efecte pozitive;
- Este o activitate exectutată de dragul ei, recompensatoare în sine şi nu depinde de
realizarea regulilor din afara situaţiei de joc;
- Este spontan şi voluntar, nu este provocat şi controlat de altcineva;
- Nu este acelaşi lucru cu viaţa reală.
Lista propusă de Gravey prezintă trăsături pe care nu le întâlnim în toate jocurile, dar
şi omite multe trăsături, nefăcând trimitere la faptul că jocul nu este întotdeauna
spontan, de exemplu, ci mai mult decât atât, există jocuri în care o pregătire prealabilă
minuţioasă este absolute obligatorie, apoi, există jocul cu adultul în care acesta deţine de
cele mai multe ori controlul etc. (Bonchiş, 2007).
Folosirea jocurilor educative în grădiniţe se justifică prin nevoia copilului de a învăţa ce este
o sarcină. Serierea culorilor, clasificarea etichetelor, executarea împletiturilor, aşezarea
cuburilor, iată tot atâtea sarcini mici şi tot atâtea jocuri. Prin intermediul lor, copilul învaţă
să- şi fixeze atenţia, să- şi stăpânească instabilitatea natural, în sfârşit, să facă un efort. Într
- adevăr, ar fi imposibil să- I cerem o muncă neîntreruptă unui copil de patru sau cinci ani; o
asemenea cerinţă nu poate interveni înainte ca sensul sarcinii să fi fost însuşit complet

9
 de copil. Jocul este vestibulul natural care conduce spre muncă. (Chateau, 1967, după
Bonchiş, 2007)

1.2. Jocul didactic

Copilăria este ucenicia necesară vârstei mature. A nu studia în cursul copilăriei decât
creşterea, dezvoltarea funcţiilor, fără a face nici un loc jocului, ar însemna să neglijăm acest
impuls irezistibil prin care copilul îşi modelează singur propria sa “statuie”. Despre un copil
nu se poate spune că “el creşte” şi atât; trebuie să spunem că el se dezvoltă prin joc. Prin joc
el pune în acţiune posibilităţile care decurg din structura sa particu lar, traduce în fapte
potenţele virtual care apar succesiv la suprafaţa fiinţei sale, le asimilează şi le dezvoltă, le
îmbină şi le combină, îşi coordonează fiinţa şi îi dă vigoare. (Chateau, 1967, după Bonchiş,
2007)
Jocul didactic este o formă de activitate care îmbină în mod armonios
sarcinile instructive, cu latura distractivă. Ele realizează în practică, dezideratul învăţării prin
joc, prin organizarea unor activităţi special create de adulţi în acest scop (Gîrboveanu, 1970).
Valoarea practică a jocului didactic constă în faptul că în desfăşurarea lui, copilul are
ocazia să- şi aplice cunoştinţele dobândite în diferite activităţi, să îşi exerseze priceperile
şi deprinderile în cadrul unei activităţi plăcute, aşadar ele urmăresc explicit dezvoltarea
psihică care, însă, pot fi şi ele foarte variate. (Glava & Glava, 2003)
În realizarea jocului didactic trebuie să ţinem cont de câteva criterii de adaptare şi
anume: finalitatea generală urmărită, particularităţile individuale şi de grup ale copiilor,
nevoile lor de cunoaştere (nevoia de a exersa, persevera, imita, controla; nevoia de a gândi şi
a crea original; nevoia de a investiga, căuta, explora; nevoia de a comunica, a pune întrebări,
a interacţiona cu ceilalţi; nevoia de a se prezenta pe sine şi de a se autoevalua, etc.).
Jocul didactic se diferenţiază de celelalte jocuri prin: conţinut, sarcină didactică, reguli,
acţiune de joc acestea fiind repere importante de urmărit,de către educatoare/învăţătoare, în
organizarea şi desfăşurarea jocului didactic.
Jocurile didactice vizează nivelul proximei dezvoltări şi ţincont de linia generală a
evoluţiei copiilor în activitatea ludică. Jocul didactic constituie cel mai eficient mijloc
pentru dezvoltarea capacităţilor de cunoaştere şi a gândirii logice. Astfel, prin unele jocuri
didactice urmărim să exersăm, să fixăm anumite cunoştinţe.
Jocul didactic constituie un mijloc şi un procedeu valoros în dezvoltarea limbajului, sub

10
toate aspectele sale.: fonetic, lexical, gramatical, dar şi în ce priveşte fluiditatea şi
expresivitatea, îmbinarea limbajului intern şi extern, oral, gestual, grafic. Se va avea în vedere
dezvoltarea auzului fonematic şi corectarea tulburărilor de limbaj, (prin jocuri ca: „Focul şi
vântul” , „Şarpele şi albiniţa”, „Spune cum face”, „Repetă după mine”, ş.a.), formarea
abilităţii de a distinge cuvintele din propoziţii şi de a le pronunţa corect, formularea
propoziţiilor cu respectarea regulilor gramaticale, identificarea poziţiei sunetului în
cuvinte (iniţial, median, final), prin jocurile: „Spune mai departe”, „Completează ce
lipseşte”, Cu ce sunet începe/sfârşeşte cuvântul?”, ş.a. Dezvoltarea limbajului la
preşcolari şi şcolarii mici, nu se reduce numai la aspectul fonetic şi la creşterea ca
ntitativă a vocabularului, ci, odată cu asimilarea fondului lexical, copilul îşi însuşeşte şi
semnificaţia cuvintelor şi structura gramaticală. Prin jocul didactic se realizează şi
activizarea şi îmbogăţirea vocabularului.
Aceste jocuri contribuie la dezvoltarea atenţiei voluntare (copiii observă modificările
cuvintelor/propoziţiilor, reprezentarea grafică, etc.) precum şi la dezvoltarea memoriei
(reproduc dialogurile dintre personaje, utilizează chiar versuri memorate anterior ).
Prin jocurile de labiolectură copiii îşi formează deprinderea de a citi pe buze, li se dezvoltă
rapiditatea în gândire, spiritul de observaţie pentru sesizarea unor greşeli. Îmbogăţirea zestrei
ludice a copilului este un obiectiv primordial pentru educatori, pentru a crea copilului un
sentiment de împlinire, de realizare, de dobândire a unor competenţe în organizarea şi
direcţionarea activităţii.
Indiferent de tipul de joc utilizat, atitudinea cadrului didactic şi a părinţilor faţă de jocul
preşcolarilor, trebuie să fie dominată de câteva principii:
1. Jocul liber trebuie acceptat şi considerat ca proces, şi nu doar pentru eventualele
sale produse;
2. Jocul nu este opus muncii;
3. Caracteristicile şi calitatea jocului depind întotdeauna de mediul, resursele şi
contextul social în care acesta are loc;
4. Jocul este un prilej excepţional pentru învăţare;
5. Jocul direcţionat de către adult sau educador determină dezvoltarea copilului în
zona de proximă competenţă;
6. Părintele are dreptul de a cere instituţiei educaţionale organizarea unor activităţi
care să se detaşeze calitativ şi ca organizare de cele realizate acasă şi are obligaţia de a
încuraja continuarea jocului constructiv al copilului şi în mediul familial.

11
 Multe dintre trăsăturile intelectuale, emoţionale, afective etc, sunt relevate în joc,
în modul de manifestare al copilului în cadrul jocului. După modul în care se joacă un copil,
putem observa dacă acesta este mai inventiv, mai activ în joc, dacă poate sau nu surprinde
soluţii noi, ingenioas e, dacă dispune de claritate de idei, coerenţă în rolul pe care şi l- a
asumat etc. În jocurile de competiţie de tipul şahului, al tablelor etc, se pot pune în evidenţă
caracteristici ale atenţiei, forme de strategii ale gândirii copilului etc. (Macadziob, 1970).
Jocul pare să fie o activitate specială copiilor , dar daca ne uităm în jurul nostru ,
descoperim tineri şi oameni maturi care se joacă sau participă la diferite jocuri împreună cu ei
sau doar intre ei. De aici se desprinde conculzia că jocul ne însoţeşte în toata viaţa noastră.În
timpul jocului omul se deconectează de la problemele zilnice si intra într-o lume fără griji
care de fapt este trăită doar pentru o oră sau chiar doua sau ore în şir dar este trăită şi la vârstă
mică, este lumea copiilor , deci omul matur reintră fără să vrea în această lume distractivă şi
se concentrează asupra regulilor jocului.La alte popoare jocul este si o acţiune umană care
ofera bucurii ,jocul are o sferă largă de interpretări: de la jocul copiilor la jocul de rol şi, apoi,
la interpretarea unui rol la teatru.
Jocul de-a lungul timpului a fosst perceput ca acţiune proprie copiilor, bucurie ,
veselie,distracţie, amuzament etc. ( Vasile Molan,2014).
Jocul didactic reprezintă forma de trecere de la joc la învăţăturăsi este o activitate care
se deosebeste prin structura specifica de celelalte activitati cu continut asemanator.Jocul
didactic constituie un mijloc valoros de instruire si educare a prescolarilor deoarece rezolva
intr-o forma cu totul adecvata varstei sarcini instructive complexe.Eficienta jocului didactic
in raport cu celelalte mijloace practicate in gradinita este cu atat mai mare cu cat se realizeaza
o concordanta perfecta intre procesul de cunoastere a mediului inconjurator, procesul de
invatare si actiunea de joc, atat de atractive pentru prescolari.In felul acesta procesul
asimilarii si adancirii cunostintelor este adaptat la cerintele si specificul varstei prescolare.
Jocul didactic contribuie fie direct, fie indirect si la educarea emotiilor, a sentimentelor
morale, a trasaturilor pozitive de vointa si caracter.Multe jocuri stimuleaza cinstea, rabdarea,
spiritul critic si autocritic, stapanirea de sine.De asemenea, au un rol valoros in inchegarea
colectivului si in formarea disciplinei constiente.In joc, copilul este obligat sa respecte
initiativa colegilor, sa le aprecieze munca si sa le recunoasca meritele, sa respecte regulile
jocului si sa reactioneze in conformitate cu ele, sa-si autoregleze propria activitate.

12
 Trebuie sa subliniem si influenta pe care o au jocurile didactice la educarea estetica a
copiilor.Manuind diferite materiale artistic realizate, facand aprecieri asupra lor, copiii invata
sa aprecieze frumosul, isi dezvolta simtul estetic.
Jocul didactic este activitatea cea mai fireasca, care corespunde cerintelor de dezvoltare a
copiilor, tendintei lor de a fi in contact cu adultii si cu alti copii, de a precepe activ, de a
intelege si a oglindi lumea inconjuratoare, de a-si exprima gandurile.Actiunea jocului didactic
asupra comportamentului copiilor, asupra disciplinei, asupra caracterului si vointei este
permanenta, directa si de o intensitate mare, ceea ce-i mareste considerabil valoarea
instructiva si educativa.
Jocul didactic are reguli, scopuri şi obiective didactice care urmaresc educarea copiilor,
jocurile didactice sunt organizate şi dirijate de către educatoare.Jocul ne ajută să fixăm
conoştinţe în mintea preşcolarului , dar jocul didactic consolidează cunoştinţele, abilităţi,
deprinderi.Jocul didactic este perceput ca mijloc de instruire si educare a copilului deoarece,
potrivit particularităţilor de vârstă ale şcolarilor mici, învăţarea prin acţiune este o formă
accesibilă şi eficientă.Jocul didactic implica si o trecere de la incertitudine si la
certitudine.Atracţia copilului faţă de jocul didactic în procesul de acţiune îi creează bucurii
care, la rândul lor , îi întăresc încrederea în forţele proprii îi întăreşte încrederea în sine şi
contribuie la mărirea capacităţii de muncă.(Vasile Molan, 2014).
Jocul didactic contribuie la dezvoltarea limbajului si a comunicarii.Jocul didactic
are o largă contribuţie , mai cu seamă în stimularea şi dezvoltarea tuturor preoceseolr
psihice.Jocurile didactice solicită în mare măsură activitatea gândirii,rezolvarea unor
probleme în mod individual etc.Jocul didactic este activitatea cea mai firească, care
corespunde cerinţelor de dezvoltare a copiilor, tendinţei lor de a fi în contact cu adulţii şi cu
alţi copii , de a înţelege şi a oglinda lumea înconjurătoare.Jocul didactic are o infulenţă mare
asupra copilului şi asupra comportamentului copiilor, asupra dişciplinei ,asupra ambiţiei pe
care o depune,asupra caracterului şi voinţei este permanentă directă şi cu un interes mare , ca
scop îi măreşte considerabil valoarea instructivă-educativă.
Jocul are un caracter universal uman, fiind manifertarea între o luptă ,un efort de
depăşire ,având un rol mare de depăşire în procesul obiectiv al dezvoltării.Ceea ce jocul
conferă la momentul portivit coipului rămâne o achiziţie preţioasă pentru toată viaţa.
Edouard Claparede spune ca ,,Jocul este însăşi viaţa’’ acesta fiind pentru copil o
muncă şi o artă.Jocul pentru copil este o fomă de activitate specifică şi hotărâtoare pentru
dezvoltare lui psihică.

13
J.Piget spune ce funcţia primordială a jocului didactic este cea de adaptare ce se realizează
pe două coordonate:asimilarea realului la eu si acomodare.J.Piget ne spune că adaptarea
realizată în copilărie ,prin joc,este un process recreativ,dar şi creative ,al cărui echilibru se
realizează prin inteligenţă.
Jocul deschide în faţa copilului nu numai universal activităţii ci şi univerul extreme de
variat în interumane oferind copiilor prilejul de a pătrunde în intimitatea acestora.Prin joc
preşcolarul cunoaşte realitatea lucrurilor,îşi însuşeşte funcţia socială a obiectivelor,se
familiarizează cu semnificaţia socio-umană a adulţilor.Jucându-se cu obiectele ,copii îşi
dezvoltă percepţiile de formă,mărime,greutate,culoare,grosime,îşi formează capacitarea de
observare.
În joc copiii născocesc, modifică realitatea şi ca urmare îşi vor dezvolta capacitatea de
intervenţie.
,,Jocul stimulează creşterea capacităţii de a trăi din plin, cu pasiune fiecare
miment,organizând tensiunea propri a acţiunilor cu finalitatea reaşizată ,având funcţia de o
mare şi complex şcoală a vieţii”(Şchiopu, U.,E.Verzea, 1997).
J.Piaget defineşte jocul activitatea prin care copilul se dezvoltă în conformitate cu
etapele formării sale intelectuale,iar aceste etape sunt marcate prin trei tipuri succesiv de
,,structuri mintale”
- scheme sensorio-motrice,
- scheme simbolice,
- forme noţionale (socializate ale gândirii)
Pe baza acestor clasificării ,J.Piaget fixează trei structui genetice în funcţie de care
evoluează jocul, în funcţie de exerciţiul , în funcţie de regulă.Jocurile sunt clasificare dupa
mai multe criterii: după formă, după conţinut,după sarcina didactică prioritară şi după gradul
de evoluţie.
Jocul didactic este un mijloc de accelerare a trecerii de la joc la învăţare . Jocul didactic
este propus şi condus de către educatoare şi are ca scop realizarea unor sarcini didactice
precise.Jocurile didactice îi dezvoltă copilului atenţia, contribuie la dezvoltarea memoriei,
imaginaţiei ,acţiuni simple, prin imitarea unor activităţi reale.
Jocul didactic trebiue considerat şi apreciat deoarece face legătura între activităţile
instructiv-educative atât în învăţământul preşcolar cât şi în învpţământul primar.Jocul esste
un mijloc de intruire şi de educare a copiilor în gradiniţă sau în şcoală, este procedeul
metodic de realizare optim a sarcinilor concrete ale precesului de învăţământ şi este şi o

14
formă de realizare a activităţii de cunoaştere şi dezvoltare a capacităţilor psihofizice a copiilo
din grădiniţă dar şi in învăţământul primar.
Jocul didactic într-un mod accesibil îmbină şi sarcinile care îi aparţin jocului şi cu funcţiile
învăţării.Jocul didactic este considerat un mijloc eficient de instruire şi educare , de
consolidare şi formare a anumitor cunoştinţe , priceperi şi deprinderi.
Eduard Clapared spune ca ,,Jocul este singura atmosferă în care fiinţa sa psihologică
poate să respire şi în consecinţă poate să acţioneze.A ne întreba de ce se joacă copilul
înseamnă a ne întreba de ce este copil, nu ne putem imagina copilăria fără râsetele şi jocurile
sale’’
Jocul pentru copil este o modalitate de investigaţie şi un spaţiu de satisfacere a dorinţei
fiereşte de manifestare şi independenţă,un mijloc de comunicare.Copilul se implică în joc
total.El îşi antrenează spontan şi voluntar în joc toate posibilităţile fizice,intelectuale,afective
.Dincolo de acestea , pentru copil ,jocul este o sursa de placere pentru copil, deoarece el
presupune eliberarea de realitatea constrângătoare şi libertatea de reflectare şi transformare în
manieră personală a acesteia.
Jocul începe şi se încheie, el este limitat în timp şi spaţiu, ceea ce conferă celui implicat,
copilului , un sentiment de securitate.
La copii jocul este o realitate permanentă.Copilul se joacă cea mai mare parte a timpului
şi pe măsura creşterii şi dezvoltării sale, jocul devine tot mai complex şi mai divers,
influenţând şi subordonând toate celelalte acţiuni de viaţă , interese şi preocupări.
Ceea ce caracterizează jocul cub aspectul conţinutului său nu este flexibilitatea, rigiditatea
ci, mai degrabă, valabilitatea,Pentru copil jocul apare ca o disponibilitate,o activitate lipsită
de utilitatea practică,deci gratuită.(Educatoare Mirela Moş).
J.B.Caroll precizează: ,,Numai introducând în munca efectuată bucuria şi atracţia jocului
vom reuşi să întreţinem atenţia copilului şi să-i dăm forţa psihologică necesară îndeplinirii
muncii respective”.
Jocul didactic pare o activitate uşoară prin forma pe care o abordează în realitate, el ,, are
întotdeauna în mintea copilului o valoare funcţională imediată sau tardivă.El pregăteşte
numeroase adaptări şi fixează achiziţiile succesive ale copilului.(Vasile Molan ., 2014).
La copil, “ jocul este munca, este binele, este datoria, este idealul vieţii. Jocul este
singura atmosferă în care fiinţa sa psihologică poate să respire şi, în consecinţă poate să
acţioneze.” (Claparede, după. Chateau, 1967, p. 8).
Se poate spune, fără teamă de a greşi, că jocurile constituie o şcoală a energiei, a

15
educaţiei, a conduitei, a gesturilor, a imaginaţiei, în cadrul necesităţilor de a acorda conduita
la situaţii cu anumite dimensiuni. În acelaşi sens jocul educă atenţia, abilităţile şi capacităţile
fizice şi intelectuale, trăsăturile operative ale caracterului (persev
erenţa, promptitudinea, spiritul de ordine, dârzenia etc.), trăsăturile legate de atitudinea faţă
de colectiv, corectitudinea, spiritul de dreptate, cel de competiţie, sociabilitatea în general. În
acest fel, jocul modelează dimensiunile etice ale conduitei (Şchiopu, 1970).
Funcţia principală a jocului se exprimă în asimilarea practică şi mentală a
caracteristicilor lumii şi vieţii. Aceasta este defapt o funcţie de cunoaştere. Această funcţie
conferă jocului o curbă de viabilitate specifică, întreţinută de o curiozitate şi atenţie cu totul
deosebite. Funcţia de cunoaştere garantează dozarea subtilă a caracteristicilor cognitive ale
jocului, adâncirea acestora pe parcursul consumării sale (Schiopu, 1970).

1.3. Jocul- formă de bază în organizarea precesului instructiv-educativ în preşcolaritate

În conformitate cu metodologia de aplicare a Planului pentru învăţământul preşcolar

,principalele mijloace de realizare a procesului instructiv-educativ în grădiniţa de copii sunt:
jocul , ca joc liber, dirijat sau didactic, activităţile liber alese sau comune.( Carmen Popa,
2007).
Valenţele formative ale jocului la vârstă preşcolară sunt recunoscute de specialiştii în
educaţie.Jocul este un mijloc de relaxare şi distracţie , jocul are multiple funcţii instructiv-
educative, jocul contribuind prin conţinutul său obiectual sau logic ajută la dezvoltarea
intelectului,creativităţii etc.Jocul în preşcolaritate contribuie şi sau reprezintă mijlocul
fundamental pentru dezvoltarea socială a copiilor , prin joc copii învaţă să respecte reguli,
norme de comportare socială,sa comunice cu ceilalţi .(Carmen Popa, 2007).
Formele de manifestare ale jocului şi funcţiile sale diferă de la o perioadă de vârstă
la alta. Dacă în perioada copilăriei jocul ândeplineste mai mult funcţii cognitive sau formativ
–educative ,mai târziu funcţiile sale devin de recreere şi reconfortare fizica si pshica.
Practica dovedeşte că atât cronologic cât şi educativ, legea dezvoltării copilului
urmează calea de la joc la învăţătură şi muncă, ponderea avînd-o una sau alta din activităţi, în
funcţie de specificul si particularităţile diverselor perioade ale vârstei umane. Trecerea de la
o perioadă de dominaţie a unei activităţi la alta se realizează în mod treptat într-o perioadă
destul de îndelungată de timp si care nu presupune excluderea uneia şi înlocuirea bruscă prin

16
alta, ci dimpotrivă, coexistă cele două forme de activitate printr-o îmbinare care înlesneste
saltul de la o etapă la alta fară praguri , fara obstacole.
Fr. Schiller defineşte jocul ca formă de activitate dominată în copilărie , dar nu
trebuie să lipseasă de-a lungul întregii vieţă.Fr.Schiller spune că ,,Omul este un om întreg
numai atunci când se joacă”.
Normele didactice impun respectarea principiului adaptării conţinuturilor învăţării la
particularităţile de vârstă celui educat.Jocul este prezent în gradiniţă , dar este prezent si în
mediul în care se formează.
Jocul alături de învăţare , muncă şi de creaţie este unul dintre activităţile umane
fundamentale.Jocul este o activitate cunoscută de copil şi tratată ca atare neputând să o
confunde cu celelalte activităţi umane.
S-a constatat că efortul depus de copil în joc este la fel cu cel depus de adult în muncă.
Nu trebuie perceput jocul ca o activitate neserioasă, lipsită de importanţă deoarece pentru
copil jocul este o activitate dominantă prin care el construieste lumea, o apropie, o analizeaza
si cautăsa o înţeleagă , prin care acţionează şi scoate la lumină sentimente şi idei
interiorizate. Astfel jocul îl introduce pe cel care-l practică în specificitatea lumii imaginare
create de jucătorul respectiv. Scopul jocului este acţiunea însăşii, capabilă să-i satisfacă
jucătorului imediat dorinţele sau aspiraţiile proprii. Prin atingerea unui asemenea scop, se
restabileste echilibrul vieţii psihice si se stimulează funcţionalitatea de ansamblu a acesteia.
Jocul este o activitatea specific umană, dominată în copilarie, prin care omul îşi satisface
nevoile imediat, după propriile dorinţe, acţionând conştient şi liber în lumea imaginară ce şi-o
crează.
Tot prin joc sunt modelate trăsăturile de personalitate respectul faţă de alţii,
responsabilitatea, cinstea, curajul. Astfel psihologul Ursula Schiopu consideră faptul că
"jocul stimulează cresterea capacităţii de a trăi din plin cu pasiune fiecare moment,
organizând tensiunea proprie acţiunilor cu finalitate realizată, având funcţia de mare şi
complexă scoală a vietii" .
Jocul este o formă de activitate bine gândită, necesară şi indispensabilă procesului
educaţiei, este o activitate prin care conţinutul, formă şi functionalitatea sa specifică nu se
confundă cu nici o altă formă de activitate instructiv-educativa, motiv pentru care nu poate fi
suplinită şi nici nu este în măsură să suplinească pe una din ele.
Pentru a înţelege specificul jocului ca formă de activitate instructiv-educativă, trebuie
să cunoastem şi celelalte sensuri ce i se atribuie jocului, cum ar fi: activitate specific umană,

17
activitate dominantă la vârstă preşcolară, factor hotărâtor în viaţa copilului preţcolar. Aceste
sensuri indică, fie poziţia jocului în raport didactic cu celelalte forme de activitate specifice
omului, fie aportul jocului în procesul educaţiei.
J. Chateau spune că aproape orice activitate este joc sau, dupa cum afirma Claparede
"jocul este munca, este binele, este datoria, este idealul vieţii este singura atmosferă în care
fiinţa sa psihologică poate să respire şi, în consecinţă, poate să acţioneze".
S. Bivolaru ne afirmă că "Copilul trăieşte în lumina fericită a jocului, spiriduş ce
preface zilele în sărbătoare şi viaţa în minune"
Fiecare joc are laturi constitice prin care se diferenţiază de celelalte jocuri sau forme
de activitate din grădiniţă –şcoală conţin,sarcină didactică,reguli ,acţiune de joc.Jocul didactic
se divide în jocuri didactice orale ,jocuri didactice cu material demonstrative şi distributive.
La vârsta preşcolară jocul satisface în cel mai înalt grad nevoia de activitate a
copilului, nevoie generată de trebuinţe ,dorinţe,tendinţe specifice acestui nivel de dezvoltare
psihologică.Sub o formă sau alta,jocul se regăseşte la copiii tuturor popoarelor ,din cele mai
vechi timpuri.
Din aceste considerente,în grădiniţe, jocul este activitatea fundamentală.Prin joc se
manifestă,se exteriorizează întreaga viaţă psihică a copilului ,se exprimă
cunoştinţele,emoţiile,dorinţele,chiar şi acele care nu pot fi satisfăcute imediat.Jocul
reprezintă, de asemenea ,una din modalităţile prin care copilul caută să cunoască realitatea
înconjurătoare.
H.Wallon consideră jocul ca o activitate de pre-învăţare.Jocul constituie,în esenţă
,principala modalitate de formare şi dezvoltare a capacităţilor psihice ale copilului.Acţionând
asupra obiectelor şi fiinţelor din jur copilul cunoaşte treptat această lume, îşi satisface nevoia
de mişcare şi înţelegere ,dobândeşte încredere în forţele proprii,se defineşte pe sine ca
personalitate.
Clasificarea jocurilor a preocupat pe mulţi specialişti din domeniul pedagogiei
preşcolare.Cu toate acestea,nici până astăzi nu s-a ajuns la o clasificare unanim
acceptată,datorită abordărilor deosebite şi , mai ales,datorită criteriilor diferite utilizate pentru
diferenţierea lor.În scop didactic noi vom opta pentru o clasificare ce are drept criteriu
influenţa formativă a jocurilor asupra dezvoltării psihice a copilului,ea vizând pe de o parte
dezvoltarea intelectuală cât şi pe de altă parte dezvoltarea morală,estetică şi fizică a
copiilor.În funcţie de acest criteriu,se pot diferenţia:
- Jocuri de creaţie sau jocuri simbolice

18
- Jocuri de mişcare
- Jocuri didactice

1.4. Clasificarea jocurilor utilizate în grădiniţă

Clasificarea jocurilor a constituit şi constituie în continuare o preocupare pentru mulţi

specialişti, cu toate acestea, nu s-a ajuns la o clasificare unanim acceptată, date fiind
perspectiva din care au fost investigate şi criteriile diferite care au stat la baza diferenţierii
jocurilor. S-a operat, astfel, cu criterii multiple de clasificare, cum ar fi: conţinutul, formă,
sarcina urmărită cu prioritate, materialele folosite.
În lucrarea "Probleme ale adaptării şcolare - ghid pentru perfecţionarea activităţii
educatoarelor şi învăţătorilor", Editura All, Bucuresti 1999, autoarea, Elvira Cretu
realizează urmatoarea clasificare a jocurilor.
jocuri în care sunt solicitate funcţiile psihofiziologice (senzoriale, motorii,
intelectuale);
jocuri tehnice (productive) care solicită fondul de reprezentări, memoria,
motricitatea şi care dezvăluie medii de viaţă (agricole, industriale, mestesugăreşti, scoala);
jocuri care exersează relaţiile sociale (de familie, de grup scolar);
jocuri artistice (desen, muzică, arte plastice, s.a.)
J. Piaget abordează evoluţia jocului la copil si realizează o interesantă clasificare
a jocurilor, concludentă pentru buna înţelegere a funcţiilor sale:
jocul exercitiu - forma cea mai elementară a jocului, prezentă în etapa
inteligenţei senzorio-motorii şi constă în repetarea unei activităţi însuşite anterior pe alte căi
pentru plăcerea activităţii;
jocul simbolic (de imaginatie) îndeplineşte în cea mai mare măsură funcţia de
adaptare. Permite asimilarea realului la "eu-l" copilului fără constrângeri şi sancţiuni, asigură
retrăirea unor realităţi transformate după propriile trebuinţe;
jocul cu reguli apare în stadiul gândirii preoperatorii (2-7 ani). Are un rol
deosebit în socializarea copilului, deoarece realizează înţelegerea reciprocă prin intermediul
cuvântului şi disciplinei;
jocul de constructie care se dezvoltă pe baza jocului simbolic după vârsta de 5-6
ani. Jocurile de construcţie apar ca jocuri integrate în simbolismul ludic pentru ca mai tarziu
să devină autentice adaptări, rezolvări de probleme, creaţii inteligenţe.

19
 A.N. Leontiev, stabilind următoarele tipuri:

jocurile cu rol în care prim plan apare rolul asumat de copil, care reprezintă
de fapt o funcţie socială generalizată a adultului;
jocurile cu rol şi subiect în care copilul îşi asumă o funcţie socială anume
pe care o realizează prin acţiunile sale;
jocurile cu reguli care apar mai tarziu, în cadrul lor copilul subordonează
unei ordini fixe şi raporturi între participanţi, includ o anumită sarcină, au un mare rol în
structurarea personalităţii şi în socializarea copilului;
jocurile de tranziţie spre activitatea de învăţare ("jocurile de graniţă"). Din
această categorie fac parte: jocurile distractive, dramatizările, jocurile sportive, jocurile
didactice. Acestea pregătesc învăţarea, încep să substituie procesul de joc cu învăţarea.

În literatura de specialitate sunt prezentate numeroase clasificări ale jocurilor

folosite în grădiniţă.
Jocurile pot fi clasificate în următoarele tei categorii: jocuri de creaţie ( simbolice),
jocuri didactice,jocuri de mişcare.
a. Jocurile de creaţie (simbolice) sunt jocuri în care subiectul şi regulile sunt inventate de un
copil sau un grup de copii, iar conţinutul şi structura lor reflectă nivelul lor de înţelegere a
vieţii şi mediului ambiant.Jocurile de creaţie pot fi la rândul lor clasificate în treo
categorii, după cum urmează:
- Jocuri cu subiecte din viaţa cotidiană care prin conţinutul lor reflectă , mediul
de viaţă al copilului şi sunt insirate din activităţile adulţilor : de-a mama, de-a
doctorul , de-a şcoala, de-a frizerul.
- Jocuri de creaţie cu subiect din poveşti şi basme, din spectacole sau
emisiunile vizionate în care copiii interpretează rolurile diferitelor personaje.
- Jocuri de construcţie în care copiii realitează diferite construcţii plane pri
trodimensionale utilizînd diferite materiale (cuburi, mozaic, materiale
plastice, sau naturale), fie din imaginaţie , fie după o temă sugerată de
educatoare.

20
b. Jocul didactic este formă de activitate accesibilă copilului, prin care se realizează o parte
din sarcinile educaţionale ale activităţilor obligatorii, dar şi a celor alese, într-o atmosferă
plăcută, distractivă, motivată etc.

Principalele tipuri de jocuri didactice sunt:

a. Jocuri didactice pentru cunoasterea mediului înconjurător:
b. Jocuri didactice pentru dezvoltarea limbajului:
-jocuri pentru dezvoltarea auzului fonematic
- jocuri didactice pentru îmbogăţirea vocabularului şi însuşirea structurii
gramaticale
- jocuri didactice pentru dezvoltarea expresivităţii vorbirii

c. Jocuri didactice matematice:

- jocuri didactice de mormare de mulţimi
- jocuri logico-matematice de exersare a operaţiilor cu mulţimi
- jocuri didactice de numeraţie
d. Jocuri muzicale care urmăresc reproducerea unor melodii, ritmuri, recunoaşterea
unor instrumente după sunet etc.
Elementele constitutive definitorii ale oricărui joc didactic sunt:
- conţinutul jocului – dat de cunoştinţele dobândite anterior de copii în cadrul
activităţilor comune cu întreaga grupă;
- sarcina didactică- care apare sub forma unor probleme pe care copiii le vor
rezolva în mod independent sau în echipe, prin cooperare.
- regulile jocului – reglementează relaţiile reciproce dintre copii, asigurând un
comportament corect şi disciplinat pe parcursul activităţii. Ele au rolul de a
descriecadrul de rezolvare a sarcinilor jocului. Educatoarea va ţine cont în
prezentarea regulilor jocului de prezentarea regulior să nu se facă odată cu
stabilirea rolurilor, în jocurile cu material distractiv,jocul va fi mai întâi
demonstrat şi apoi vor fi precizate regulile;la grupele mică şi mijlocie
regulilese precizează odată cu demonstraţia, reamintirea şi fixarea regulilor se
face fie imediat după demonstrare, fie în timpul joccului, fără a scădea din
intensitatea şi ritmul acestuia.

21
Regulile jocului didactic reglementează repartizarea rolurilor,succesiunea acţiunilor arată în
accesibili cum trebiue rezolvată problema intelectuală şi coordonatele comportamentului
copiilor în joc care indică ce este permis şi ce nu este permis în timpul jocului.
- Acţiunile şi elementele de joc (surpriza, apelul la cunoştinţele anterioare
,întrecerea,aplauzele,mişcarea,aşteptarea) sunt subordonate temei jocului şi
- vir fi prezentate atractiv pentru a capta şi menţine viu interesul copiilor în
derularea jocului.

c.Jocurile de mişcare au deosebită valoare formativă contribuind la dezvoltarea fizică,

intelectuală,morală ,estetică a preşcolarilor, ele corespund dinamismului specific copilăriei şi
satisfac în cea mai mare măsură nevoia de mişcare a acestora.
- jocurile de mişcare cu subiect-în care mişcările şi regulile se îmbină cu un
conţinut imaginativ ( Ex.,, Vrăbiile şi pisica”)
-jocurile cu text şi cânt se desfăşoară mai ales în cerc sau horă , iar textele şi
cântecele îl ajută pe copil să interpreteze mai expresiv rolul şi să execute mişcările mai
corect.
-jocurile hazlii stimulează atenţia şi buna dispoziţie pentru activitate.
-jocurile fără subiect sunt jocuri cu carcater competitiv al căror scop principal
este exersarea îndemânării şi agilităţii motrice.(Popa Carmen, 2007).

Vasile Molan clasifică jocurile didactice în mai multe feluri.

a. după obiectivele prioritare:
-jocuri senzoriale ( auditive, vizuale,motorii,tactile);
-jocuri de observare(a mediului natural, social);
-jocuri de dezvoltare a limbajului;
-jocuri de stimulare a cunoaşterii interactive;

b. după conţinutul instruirii:

-jocuri matematice;
- jocuri matematice;
- jocuri musicale;
- jocuri tehnologice (de aplicaţii, de construcţii tehnice)
- jocuri sportive;
- jocuri literare-lingvistice;

22
 c. după forma de exprimare:
-jocuri simbolice;
-jocuri de orientare;
-jocuri de sensibilizare;
-jocuri conceptuale;
-jocuri-ghicitori;
-jocuri de cuvinte încrucişate;

d. după resursele folosite:

-jocuri cu materiale;
-jocuri orale;
-jocuri pe bază de întrebări;
-jocuri pe bază de fişe individuale;
-jocuri pe calculator;
e. după regulile instituite:
-jocuri cu reguli tradiţionale;
-jocuri cu reguli inventate;
-jocuri spontane;
-jocuri protocolare;

f. după capacităţile stimulative:

- jocuri de mişcare;
- jocuri de observaţie;
- jocuri de atenţie;
-jocuri de memorie;
-jocuri de gândire;
-jocuri de imaginaţie;
-jocuri de limbaj;
-jocuri de creaţie.

23
1.5. Jocul didactic- mijloc de realizare a activităţii de educarea limbajului în grădiniţă

Conform definiţiei din Dicţionarul de pedagogie (1979,pag.241),jocul didactic este

un ,,tip de joc prin care educatorul consolidează,precizează şi verifică cunoştinţele predate
copiilor,le îmbogăţeşte sfera de cunoştinţe”.
Jocul didactic are o componentă formativă şi una informativă,înbinând armonios elementul
instructiv cu cel distractiv.
Jocurile didactice se clasifică astfel:
a. jocur didactice pentru dezvoltarea laturii fonetice a limbajului;
b. jocuri didactice pentru formarea deprinderii de exprimare corectă din puncet de vedere
gramatical;
c. jocuri didactice pentru precizarea şi activizarea vocabularului.
În funcţie de centrul de interes pe care l-au fixat şi ţinând cont de particularităţile de
vârstă ale copiilor , de nivelul grupei , educatoarea poate să-şi planifice mai multe jocuri
de educarea limbajului, spre deosebire de convorbire,de exemplu ,care se planifică şi se
realizează după un anumit interval de timp,dupa ce au fost desfăşurate o serie de alte
activităţi precum: activităţi de însuşire de cântece,observări,memorizări etc. În
planificarea calendaristică ,jocul didactic poate fi organizat atât ca activitate obligatorie
, cât şi ca metodă în realizarea unei alte activităţi.
Jocurile didactice dun cadrul altor categorii de activitate, jocurile didactice pentru
educarea limbajului pun accentul pe exersarea limbajului preşcolarului din grădiniţă,pe
îmbunătăţirea
pronunţiei acestora,pe formarea unor reprezentări generale şi a noţiunilor ( Ex. ,,
veselă”, îmbrăcăminte” etc.), pe obişnuirea copiilor cu folosirea diferitelor construcţii
gramaticale cum ar fii:formarea pluralului (,, Eu spun una tu spui multe”),acordul între
subiect şi predicat (,,Răspunde repede şi bine’’),folosireafrazelor în a căror componenţă
să existepropoziţii subordonate cauzale sau temporale (,,Când se întâmplă?”).
În literatura de specialitate (Eyechil, L., Păişi Lăzărescu, M., 2001) întâlnim următoarea
structură a jocului didactice:
1.-moment organizatoric;
2.-captarea atenţiei (se realizează sub formă de surpize, prin intermediul unui presonaj
îndrăgit din poveste, printr-o ghicitoare,prin audiere unui fragment muzical etc.);
3.-enunţarea temei şi a obiectivelor;

24
 4.-reactualizarea cunoştinţelor;
5.-prezentarea conţinutului şi dirijarea învăţării:
- se explică regulile jocului
- se execută jocul demonstrativ de către educatoare
- se execută jocul de probă
6. –obţinerea performanţei;
7.- asigurarea retenţiei şi a transferului:
- complicarea jocului;
8.- evaluarea (se fac aprecieri privind modul de realizare a sarcinii didactice în
comparaţie cu obiectivele propuse).
Pentru ca un joc didactic să fie reuşit ,el trebuie să îndeplinească anumite condiţii:
a. în structura sa să se regăsească următoarele elemente:
- conţinutul jocului;
- sarcina didactică;
- regulile jocului;
- acţiunile (elementele) de joc.
b. materialul didactic utilizat în joc trebuie să fie: accesibil, adecvat
conţinutului,simplu,clar,vizibil din orice poziţie,să aibă valoare artistică;
c. Să aibă atât o componentă informativă ,cât şi una formativă,eucativă(prin
intermediul regulilor jocului,copiii adoptă o conduită civilizată care contribuie la
socializarea relaţiilor dintre ei );
d. tematica să fie bine selectată ţinând cont de particularităţile de vârstă ale copiilor
(de exemplu,nu se va proiecta la grupa mica un joc didactic cu tema : ,,Ce ştim
despre univers?’’).

Jocurile exerciţiu reprezintă o formă aparte a jocului didactic.Acestea includ cu predilecţie

exerciţii de educare a limbajului şi a unei exprimări verbale orlae corecte din punct de vedere
fonetic,lexical şi sintactic, necesitând utilizarea unor elemente de joc.Jocurile exerciţiu
trezesc interesul copiilor prin executarea unor sarcini didactice atractive care întreţin efortul
decesar finalizării lor.Se desfăşoară mai ale în cadrul activităţilor pe grupuri mici de copii
datorită faptului că presupun muncă diferenţiată şi sunt îndrumate de către educatoare.(Popa
Carmen, 2007).
Jocul este activitatea preferată a preşcolarului ,o activitate gratuită, fără un scop
anume,a cărei motivare este intrinsecă.În lumea imaginată a jocului ,copilul se sinte

25
puternic,adult ,el este capabil de acţiuni spectaculoase, totul îi este permis în joc.În jocul cu
roluri,el poate fi poliţist ,aviator,cosmonaut,om de afaceri etc.În joc ,copilul este
independent,nu are nevoie de ajutorul adulţilor,se poate intrece cu colegii .
Jocul didactic constituie un mijloc valoros de instruire şi educare a copiilor,jocul didactic este
o activitate care se distinge ,prin structura sa specifică,de celelalte activităţi cu un conţinut
asemănător.
Educaţia desfăşurată în grădiniţă reprezintă un ansamblu de demersuri, o abordare
complexă din punct de vedere socio-emoţional, cognitiv, estetic, psiho-motor, cu accent pe
elementele formative, astfel încât copilul să fie capabil de însuşirea valorilor umaniste
unanim acceptate. Activităţile didactice, jocul, sunt componente cu valenţe formative ce
structurează direcţiile de dezvoltare a personalităţii copilului, căruia i se oferă şansa unei
optime integrări, tradusă prin posibilitatea de a rezolva sarcini care necesită efort, voinţă,
cooperare, perseverenţă, respectarea intereselor şi a muncii celor din jur, formarea atitudinii
pozitive faţă de muncă şi educarea sentimentelor morale şi estetice.
Precum se ştie ,cea mai importană modalitate de exprimare a copilului preşcolar o reprezintă
jocul.
Din această cauză jocul reprezintă o formă de activitate preferată şi adecvată
specificului activităţilor realizate în grădiniţă, dar şi principala metodă de intruire şi educaţie
utilizată în activităţile cu copiii preşcolari.Jocul satisface în cea mai amre măsură trebuinţele
de manifestare şi de exprimare ale copilului.
Valoarea activităţilor de joc este apreciată după capacitatea acestora de a-l ajuta pe
copil să se integreze în mediul natural şi social şi pentru a înţelege lumea înconjurătoare.
În esenţă,experienţa acţională pe care o dobândşte copilul jucându-se se reflectă
asupra dezvoltării sale psihce prin:
- dobândirea unor însişiri sociale: să intre cu uşurinţă în relaţie cu ceilalţi, să aibă
iniţiativă în raporturile lui cu semenii,să fie tolerant,îngăduitor,înţelegător,milos
,răbdător,ceea ce înseamnă să-şi optimizeze capacitatea de adaptare lamediul social;
- activarea şi optimizarea potenţialului intelectual: a observa,a descoperi,a analiza,a
înţelege, a numi, a exprima, toate acestea acestea reprezentând dimensiuni esenţiale ale
inteligenţei;
- activare şi optimizarea potenţialului fizic: să apuce ,să apropie, să depărteze,să sară,să
se caţăre,să arunce,să prindă,mişcări şi acţiuni prin intermediul cărora se vor dezvolta toţi
muşchii mari şi se va întări simţul echilibrului psiho-fizic.

26
 Activitatea de joc este extrem de solicitată pentru copil în ciuda aparenţei pe care o
creează,adică ceea de a fi relaxantă,lejeră.
Educatoarea trebuie să ştie ,din această cauză,cât poate să-l solicite pe copil prin joc şi
în joc şi în ce fel ,convertind jocul într-o veritabilă situaţie de învăţare.
Pentru realuzarea unei asemenea scop este uitl de evidenţiat că jocurile pot fi
integrate în mai multe categorii după funcţiunile didactice îndeplinite.
Jocul funcţional- în cadrul căruia copiii sunt aduşi în situaţia de a explora
caracteristicile şi proprietăţile din mediul lor de existenţă;
Jocul de construcţie – prin intermendiul căruia copiii explorează diverse materiale cu
ajutorul cărora vor construi diferite obiecte.Ei vor avea astfel posibilitatea să compare unele
materiale: hârtie, lemn,cauciuc,plastic.Vor observa ,de asemenea ,diferitele forme ale
obiectelor:cubice,cilindrice,sferice şi vor constata diferitele lor însuşiri:
aspre,dure,lucioase,moi;
Jocul cu regului – în cadrul cărora copiii învaţă să se supună unor norme- prescripţii
care sunt mai presus decât propriile lor dorinţe.
Prin astfel de forme de joc ei află că nerespectarea regulilor este sancţionată,cel mai
adesea,prin excluderea din joc atunci când prescripţiile sunt încălcate.Copiii învaţă în felul
acesta să-şi elaboreze comportamentul social de tip normativ,ceea ce va facilita procesul
integrării lor în mediul organizaţional.
În activităţile instructiv-educative organizate în grădiniţă se pot folosi oricare dintre
formele de joc prezentate mai sus ori combinaţii între acestea prin adaptarea lor strategică la
scopurile fixate cu multă claritate de către educatoare.
Jocul devine ,,didactic” atunci când prin modul de formulare al sarcinii de învăţare
copilul este aduc în situaţia de a-şi utiliza energiile şi potenţialul psiho-fizic pentru a-şi
optimiza parametrii comportamentali.
La vârsta preşcolară un asemenea scop e relative uşor de atins având în vedere nevoia
de mişcare a copilului şi trebuinţele lui acţionale care sunt native şi nu necesită stimulări
suplimentare.
Jocul didactic constituie un important mijloc de educare a limbajului copiilor în
vederea şcolarizarii.
Prin intermediul lui se fixează,precizează şi activitatea vocabularului copiilor,se
contrbiue la îmbogăţirea pronunţiei,la formarea unor noţiuni ,la însuşirea unor cunstrucţii
gramaticale necesare formării deprinderii de citire şi scriere în clasa I.

27
 Pornindu-se de la cunoaşterea dezvoltării psiho-fizice a copilului preşcolar ,în special
a limbajului acestuia,de la cunoaşterea cerinţelor învăţământului primar şi a posibilitîţilor de
adaptare a fiecăruia dintre aceste cerinţe, se poate conferi experienţă sporită jocului didactic
de dezvoltare a limbajului şi comunicării orale se realitează la un nivel optim prin variante de
jocuri didactice concepute sau adaptate scopului urmărit.Deseori, educatoarea îşi propune să
îmbogăţească conţinutul unor jocuri didactice de dezvoltare a limbajului şi a comunicării
orale descrise în literatura de specialitate şi să creeze unele variante noi, menite să
contribnuie la optimizarea sarcinilor şi obiectivelor programei,la valorificare potenţelor
intelectuale ale copiilor,în special la grupa mare şi grupa pregătitoare.

Clasificarea jocurilor didactice de educare a limbajului

1.Jocuri didactice pentru dezvoltarea laturii fonetice a limbajului;

2.Jocuri didactice pentru formarea deprinderii de exprimare corectă din punct de vedere
gramatical:
3. Jocuri didactice pentru precizarea şi activizarea vocabularului.
Prin folosirea jocurilor didactice astfel grupate,copiii sunt pregătiţi în următoarele direcţii:
-să pronunţe corect toate sunetele limbii române;
- să folosească în vorbire cuvinte care denumesc obiecte şi fenomene din mediul
înconjurător(substantive),cuvinte care ţin locul unor nume (pronume),cuvinte care exprimă
un număr,o determinare numerică sau ordinea obiectelor prin mumărare (numerale,cuvinte
care denumesc acţiuni (verbe) ,cuvinte de legătură;
- să folosească formele articulate şi nearticulate ale substantivelor la singular şi la plural şi
terminaţiile cazurilor substantivelor –mai ales genitiv-dativ;
- să folosească în contexte diferite numeralele cardinale şi ordinale;
- să schimbe formele verbului după persoană şi număr şi să deosebească timpurile verbului
(present,trecut,viitor);
- să exprime corect acordurile gramaticale;
- să realizeze analize fonetice prin metoda fonetică, analitico-sintetică.
Pentru formarea unor comportamente verbale corecte la copiii preşcolari ,se poate
folosi o strategie didactică ce implică atât metode şi procedee tradiţionale,cât şi pe cele
moderne,activizate.
Dintre preocedeele folosite pot fi amintite:

28
 -repetarea într-o formă corectă a răspunsului copilului;
- repetarea formei corecte de către copil;
- adresarea cererii de a-şi reformula singur răspunsul într-o formă corectă;
- corectarea ori de câte ori a fost nevoie a copilului care a greşit;
- activizarea tuturor copiilor;
- tratarea diferenţiată a copiilor;
- prezentarea în toate împrejurările a unor modele de exprimare corectă sub aspecte
gramaticale.
Folosindu-se asemenea procedee,se pot pune în evidenţă comportamentele verbale
specifice preşcolarilor mari,greşelile tipice de orin gramatical săvârşite de aceştia pentru
corectarea vorbirii şi cultivarea limbii române în vederea pregătirii copiilor pentru şcoală.
Educatoarea trebuie să acorde o atenţie deosebită asigurării materialului ilustrativ
necesar desfăşurării jocului didactic,ştiind că ponderea jocurilor didactice cu material faţă de
jocurile didactice verbale este mai mare la această vârstă,dat fiind caracterul concret-situativ
al gândirii preşcolarilor.Necesitatea utilizării materialului didactic este determinată de
relaţiile existente între cunoştinţele copilului şi limbajului , de interacţiunea dintre obiect –
imagine mentală –cuvânt.În acest feş va fi respectată principala cerinâă a învăţământului
intuitiv, şi anume ca intuiţia să fie dirijată,sistematică,activă şi corelată cu interesele şi
trebuinţele copilului.
Pentru buna desfăşurare a jocurilor didactice organizate la grupă,e necesar să se
asigure un cadru stimulativ ,în scopul participării ,antrenării şi stabilirii unor relaţii între
educatoare- copil, copil-copii,copil-grupă.
Atât în cadrul desfăşurării jocurilor,cât şi după parcurgerea unui grup de jocuri
didactice , se va analiza graduş de realizare a obiectivelor propuse,nuvelul de însuşire a
conţinutului, de formare a deprinderilor de exprimare orală a preşcolarilor. Organizarea şi
desfăşurarea joclui didactic.
Eficienţa preocesului instructiv-edcativ din grădiniţă depinde atât de stabilirea
adecvată a conţinutului cunoştinţelor ,priceperilor şi deprinderilor cât şi de modalităţile prin
care ajung să fie însuşite de copii.
Jocul didactic are conţinut variat şi o funcţionalitate multiplă: însuşirea,fixarea şi
sistematizarea unor cunoştinţe,formarea unor deprinderi şi aplicare lor în practică.
A. Pregătirea jocului didactic

29
Ca orice activitate organizată cu copiii,şi jocul didactic trebuie pregătit din vreme şi cu
multă atenţie ,pentru a asigura buna lui desfăşurare şi mai ale pentru a ne asigura că finalul lui
va fi o reuşită.
Dintre măsurile prealabile luate în acest sens amintim pe cele mai importante:
-planificarea judicioasă a jocurilor didactice ţinând cont de tematica propusă de
programă;
- cunoaşterea amănunţită a jocului didactic planificat;
- raportarea acestuia la particularităţile de vârstă şi individuale ale copiilor;
- întocmirea proiectului de activitate sau a unei schiţe cu pricipalele obiective
urmărite,precum şi cu strategia aleasă.
- asigurarea cerinţelor pe care să şe îndeplinească mijloacele de învăţământ;
- pregătirea grupului de copii.
B. Desfăşurarea jocului didactic.
Indiscutabil ,jocul didactic este cel mai eficient mijol pentru dezvoltarea gândirii şi
vorbirii preşcolarilor.
Aşadar,reuşita jocului didactic depinde de buna lui organizare şi de conducerea
metodică ,potrivit principaleor lui momente (etape).
Introducerea în joc are rolul de a crea copiilor dispoziţia necessară pentru activitate,de
a le suscita interesul pentru ea şi de a-i familiariza cu tema respectivă.
Prezentaea şi instruirea materlialului în întregime sau parţial.
Anunţarea temei activităţii simplu şi concis formulată.
Explicarea jocului ce urmază să se desfăşoare în care educatoarea face pe deplin
înţelese atât acţiunea jocului cât şi regulile care îl reglementează ,indicâ modul de
folosire a materialului,precizează sarcinile copiilor, folosind un limbaj simplu,însoţit
de o mimică adecvată.
Pentru a se asigura dacă preşcolarii au înţeles explicaţiile,educatoarea desfăşoară
,,jocul de probă”, în care dirijează şi explică fiecare acţiune.
Executatea jocului are loc sub aonducerea educatoarei, care urmăreşte mai multe
probleme :respectarea regulilor, reamintirea lor atunci când este necesar,îndeplinirea
corectă a sarcinii didactice, atragerea în joc a tuturor copiilor,sprijinirea celor care nu
reuşesc să efectueze corect sarcina,îmbinarea armonioasă a eşementeolr de joc cu cele
instructive,pregătirea copiilor pentru auto-conducerea jocului,introducerea unor noi
variante de joc,complicare lui.

30
Jocuri exerciţiu – drnumirea convenţională dată unei categorii de exerciţii de vorbire
îmbinate cu elemente de joc, îmbrăcând o haină atractivă, ce trezesc interesul copiilor
pentru executarea unei sarcini didactice şi întreţin efortul necesar executării lor.
J.Piage atestă că ,, jocul- exerciţiu constă în repetarea pentru plăcerea activităţii
însuşite pe alte căi în scopul adaptării,, . El îndeplineşte o funcţie fonetică,dar şi
informative, fiind Acela ce angajează plenar copilul, o angajare atât pe vertical cât şi
pe orizontală a activităţilor psihice.
Exerciţiile joc se desfăşoară în grupuri mici de copii şi în muncă individuală,chiar şi
frontal,în scopul pregătirii verbale a activităţilor dirijate.Ele au calitatea de a putea fi
adaptate nivelului de dezvoltare a limbajului fiecărui copil şi de a permite repetarea
exerciţiului de atâtea ori cât este necesar pentru a se obţine saltul calitativ pe o treaptă
superioară de dezvoltare a copilului.
În acelaşi timp permit trecerea de la uşor la mai greu, prin paşi mărunţi,adaptaţi
ritmului individual al fiecărui copil ( tratare diferenţiată).
Atractivizarea de obţine prin formele noi sub care se prezintă aceeaşi sarcină,prin
folosirea altor material didactice,prin alternanţa unor sarcini cu altele, de acelaşi grad
de dificultate.Planificarea acestui gen de exerciţii se face parallel cu proiectarea
celorlalte activităţi de educarea limbajului, urmărindu-se progresiv obiectivele
acesteia, venind în sprijinul realizarii obiectivului general (pregătirea copilului pentru
activitatea şcolară).
Metodica desfăşurării acestor exerciţii este următoarea:
a. Copii sunt introduşi în mod atractiv în exerciţiul –joc prin trezirea şi menţinerea
interesului pentru el;
b. Educatoarea explică şi demonstrează exerciţiul pe care copii îl au de realizat;
c. Copiii execută exerciţiul sub supravegherea educatoarei;
d. Educatoarea sintetizează materialul verbal exersat , analizează şi apreciază
munca preşcolarilor.

De obicei ,jocurile-exerciţiu porecedă jocurile didactice,pentru familiarizarea

copiilor cu expresiile , cuvintele sau imaginile folosite în timpul jocului
didactic.
Ex: Înaintea jocului didactic ,, Cu ce sunet începe sau se sfârşeşte cuvântul?” ,
desfăşurat la grupa mare, se poate organiza în activitatea de dimineaţă, jocul

31
 exerciţiu ,,Priveşte şi citeşte” , care are ca obiectiv recunoaşterea şi pronunţarea
literelor.
În desfăşurarea jocurilor didactice, pe lângă forma clasică frontal, am trecut la
îmbinarea formelor:individual,frontal şi pe grupuri, pentru o mai bună
activizare a tuturor copiilor,pentru imprimarea unui ritm active de participarea
lor la joc.Aceste forme de desfăşurare pot alterna pe tot parcursul
activităţii,plasându-se în momente prielnice ale jocului didactic.

1.6 Valenţele formative ale jocului didactic

Jocul didactic este astăzi tot mai intens valorificat din punct de vedere pedagogic în
intenţia de a imprima programului şcolar un caracter mai viu şi mai atrăgător, de a fortifica
energiile intelectuale şi fizice ale elevilor. S-a dezvoltat o varietate de jocuri educative sau
didactice care îşi propun să îmbine cu bune rezultate, spontanul cu imaginativul din structura
psihicului infantil cu efortul programat şi solicitant de energii intelectuale şi fizice propriu
învăţării şcolare.
După cum se ştie în învăţământul preşcolar toate activităţile se caracterizează prin
preponderenţa activităţilor libere (la alegere) organizate sub formă de joc. Iată de ce în
vederea pregătirii treptate a copiilor pentru activitatea şcolară este necesar să se asigure o
gradare progresivă a raportului dintre activităţile libere, independente şi cele dirijate, în care
preponderenţa să revină totuşi activităţilor obligatorii dirijate. Deci, prin aceasta este pregătit
terenul pentru contactul cu acţiunile de învăţare specifice muncii şcolare din ciclul primar
presupunănd, pe de o parte, stimularea spontaneităţii copilului, a spiritului de independenţă,
iar pe de altă parte,orientarea acestuia către activităţi constructive, folositoare instruirii şi
dezvoltării fizice şi psihice, permiţându-i integrarea eficientă în regimul şcolar.
Jocul didactic poate fi inclus în structura lecţiei, în oricare din momentele ei. El asigură
păstrarea atenţiei, facilitează procesul de însuşire şi consolidare a cunoştiinţelor, de formarea
unor priceperi şi deprinderi, previne apariţia oboselii, îl face pe copil să iubească şcoala şi pe
conducătorul său. Susţin de asemenea formularea în joc a unor probleme despre care ştim
dinainte că sunt mai greu de înţeles, că asigură abordarea lor de către toţi copiii, fără rezerve,
fără efort deosebit.

32
 1.7 Exemple de jocuri aplicate în învăţământul preşcolar

Jocul silabelor

Scopul: formarea deprinderii de a găsi cuvinte care să înceapă cu o silabă dată,

precum şi de a despărţi cuvintele din cuprinsul unei propoziţii în silabe ; perfecţionarea
capacităţii de analiză şi sinteză fonetică , a capacităţii de a efectua rapid asociaţii.
Sarcina didactică: să completeze silaba dată cu alte silabe pentru a obţine un cuvînt.
Să alcătuiască propoziţii cu cuvântul dat şi să despartă apoi toate cuvintele în silabe,
menţionând numărul silabelor din fiecare cuvânt spus.
Regulile jocului: copilul indicat prin intermediul unei baghete va pronuţa silaba
enenţată de educatoare şi o va completa construind un cuvând.
Copiii vor căuta alte cuvinte care să aibă în cuprinsul lor aceeaşi silabă şi se vor
anunţa să le spună.
Material didactic: ilustraţii care să sugereze copiilor diferenţe cuvinte cu silabele mai frecvent
întâlnite în vorbire, de exemplu:
1). cană,casă, cadă,
masă,mazăre, maramă,mamă,macara.
tavă, taburet,taraf,taxi,
măgar,măceş,mălai,mănuşă,mătură,mătase,
ladă,lamă,lacăt.
2). cuvinte care conţin două-trei consoane consecutive;
capră,castană,castel, carte, castravete.
creion,cretă,crap,parc,palmă,patru,scrisoare,stropitoare.

Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului

Copiii vor sta pe scăunele în cerc, lăsând doar un loc pentru educatoare.Educatoarea
organizează în introducere câteva exerciţii de analiză a structurii unor cuvinte
cunoscute,pentru a familiariza copiii cu noţiune de silabă.După ce educatoarea va da
exemple , copiii pot asocia pronunţarea silabelor cu bătăi ritmice din palme, cu braţele bine
întinse oblic, în faţă ,pentru ca pauzele necesare să fie cât mai bine marcate ,va începe
jocul.Ea pronunţă o silabă din cele mai frecvent întâlnite în structura cuvintelor;ma, na , la, pa

33
, da, ca etc. Şi lasă timp copiilor.Ea se deplasează prin spatele copiilor şi atinge pe rând copiii
cu bagheta punându-i în situaţia de a completa silaba spusă pentru a forma un cuvânt.Nu va
limita copiii în ceea ce priveşte numărul sau structura silabelor.Va putea accepta şi cuvinte
care au silaba în interiorul cuvântului.
În complicarea jocului se paote utiliza încercarea între copii sau între echipe.
Variante:
1). Educatoare pronunţă o silabă.Copilul cu care a dat mâna adaugă imediat o altă
silabă

pentru a construi un cuvânt cu sens,apoi îl repetă în întregime.

2). Educatoarea spune un cuvând iar copilul cu care a dat mâna îl desparte în
silabe.Grupa de copii scoate din coşuleţ atâtea beţişoare câte silabe are cuvântul.Se începe cu
cuvinte cu două silabe şi se continuă cu cuvinte care conţin ma multe silabe.Se pot alege
cuvinte cu acelaşi sens dar cu structură diferită.De exemplu: bunic,bunicul,bunicilor ; foloare
, florile, folor, florilor.
Spune mai departe

Scopul: consolidarea deprinderii de a pronunţa corect frupuri de consoane consective

aşezate în silabe diferite sau în aceeaşi silabă ; obişnuirea copiilor cu p emisiune clară a
sunetelor şi cu accentuarea corespunzătoare a cuvintelor pronunţate.
Consolidarea deprinderii de a rezolva cât mai prompt o sarcină dată:
Sarcina didactică: completarea cu silaba sau silabele care lipsesc a cuvântului început.
Completarea propoziţiei cu cuvintele care lipsesc.
Regulile jocului : copilul care a primit steguleţul vine la masa educatoarei cu el şi ia
un jeton de pe masă.După ce a recunoscut ceea ce este în imagine pronunţă o parte din cuvânt
fără să arate copiilor imaginea.Copilul care primeşte steguleţul se ridică şi pronunţă corect
cuvântul.Dacă răspunde corect primeşte un punct sau o bulinuţă roşie. Dacă greşeşte nu i se
acordă nimic.
Material didactic: ilustraţii ( jetoane) reprezentând obiecte a căror denumiri conţin
diferite grupuri de consoane consecutive,mai greu de pronunţat.

Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului

34
 Aşezarea copiilor se va face în semicerc, ca la orice joc la care nu primesc material
distributiv.Materialul ilustrativ va fi aşezat pe o masă la o anumită distanţă de copii pentru a
nu vedea conţinutul imaginii.
Numirea copiilor în cadrul jocului se va face prin intermediul unui steguleţ.Astfel , la
primirea steguleţului copilul vine la masa educatoarei.El ia o imagine de pe masă , o priveşte
în aşa fel încât să nu fie văzută de grupă şi pronunţă prima a cuvântului astfel încât să
sugereze cuvântul.De exemplu : vul ( pentru vultur) , arbo ( arbore ), crava(ta), marme(lada),
strugu(re), feră(strău) , aprin(de) , crati(ţă) , stre(şină) , cren(vuşti), castra(vete) ,
crizan(temă), spina(re), grădi(nă), groa(pă) , har(tă), mus(că). Etc.
După ce a pronunţat una sau doua silabe din cuvânt după cum e cazul (la cuvinte
formate din două se va spune fără îndoială numai prima silabă) înmânează steguleţul unui alt
copil care trebuie să reconstituie cuvântul .Dacă nu găseşte cuvântul corespunzător sau nu
respectă timpul acordat, predă steguleţul uni alt copil , până se găseşte cuvântul cerut.
Dealtfel sarcina poate fi rezolvată corect fără să se găsească cuvântul la care se referă
imaginea.
Astfel,dacă se dă pentru început silaba stra se poate găsi mai multe cuvinte: stradă,
strat, pentru silaba dra copiii pot răspunde cu cuvintele : dragă, drajeu, drapel,draperie.
În caz că s-a răspuns corect, dar cuvântul nu corespunde imaginii, educatoarea ( sau
copilul care a ridicat jetonul) atestă atât corectitudinea cât şi nepotrivirea cu imaginea şi
întreabă pe copii cine poate găsi alt cuvânt cu acelaşi început .Se va proceda în acest fel ,
analizându-se răspunsurile până se va găsi cuvântul corespunzător imaginii.Copiii care au
construit corect cuvintele primesc câte o bulină.La sfârşitul jocului va câştiga copilul care va
avea mai multe buline.
În complicare se prezintă o imagine de către copilul indicat sau se pronunţă un cuvânt,
ia copiii din grupă construiesc o propoziţie în care se include cuvântul respectiv.
Variante:
1). Steguleţul trece din mână în mână ,fiecare din copiii la care se află acesta trebuind
să spună un cuvânt care să corepundă grupului de sunete dat ca punct de plecare.Înainte de
a-l da mai departe ,copilul care reuşeşte să răspundă corect primeşte o bulină.
Câştigătorii jocului vor fi acei copii care au obţinut cele mai multe buline sau
steguleţe.Atmosfera de joc va fi imprimată prin rapiditatea cu care va trece steguleţul.

35
 2). Un copil ridică un jeton îl prezintă grupei şi îl înmânează unui copil.Acesta spune
prima silabă , al doilea pe cea de a doua şi aşa mai departe,în funcţie de numărul silabelor pe
care le are cuvântul.Ultimul copil spune cuvântul în întregime.

Eu spun una , tu spui multe

Scopul: consolidarea deprinderii de a folosi corect singularul şi pluralul

substantivelor , precum şi de a alcătui propoziţii corecte din punct de vedere gramatical ,
respectând acordul
între subiect şi predicat ; stimularea rapidităţii în gândire ; dezvoltarea atenţiei
voluntare.
Sarcina didactică: găsirea formei de singular sau plural în funcţie de cerinţa
exprimată de una din echipe; formularea unor propoziţii în care se utilizează substantivele
respective.
Regulil e jocului: reprezentantul unei echipe spune un substantiv , la singular sau la
plural ,iar cealaltă echipă răspunde repede cu forma opusă .Fiecare răspuns corect este
evidenţiat printr-o bulină pe care o oferă echipa care a pus întrebarea şi o primeşte echipa
care a dat răspunsul.Echipele care vor formula propoziţii incluzând substantivele la singular
sau la plural.
Material didactic : buline roşii şi albastre.

Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului

Grupa va fi împărţită în două echipe care se vor aşeza faţă în faţă pe scăunele dispuse
în formă de semicerc. Pe o măsutţă în dreptul fiecărei echipe va fi adus coşuleţul cu buline.La
semnalul educatoarei un copil dintr-o echipă spune un cuvânt (substantiv) care indică un
obiect sau mai multe obiecte.Copilul care se află în faţa lui răspunde enunţând substantivul la
numărul opus.
Copiii care spun cuvântul vor fi aleşi în mod alternativ din fiecare echipă.Răspunsul
bun va fi apreciat prin acordarea unei buline.Devine câştigătoare echipa care a obţinut cele
mai multe buline.
Într-o formă mai complicată se cere ca substantivul să fie însoţit de un adjectiv
corespunzător din punct de vedere sensului şi al formei ( de exemplu ,creion albastru -
creioane albastre) .

36
 În ultima parte a jocului substantivele vor fi incluse în propoziţii avându-se grijă ca
formularea să fie corectă din punct de vedere gramatical.
Variantă:
Se prezintă pe stativ imagini care reprezintă un animal sau mai multe animale de
aceeaşi specie, copii , plante , jucării. Dispare un animal sau mai multe , copilul care
sesizează dacă a plecat unul sau mai multe animale spune grupei.De pildă : ,,Ursuleţul a
plecat în pădure’’. Grupa răspunde în cor formulând pluralul şi prespectând acordul.

Răspunde repede şi bine

Scopul: precizarea şi activizarea vocabularului privind unele cuvinte ( adjective,

substantive) cu sens contrar : perfecţionarea formulării corecte şi cu sens a propoziţiilor ;
obişnuirea copiilor de a-şi adresa unii altora întrebări şi de a răspunde prompt , de a se
consulta în grup în vederea formulării întrebărilor sau a răspunsurilor . de a-şi alege
reprezentantul în dialogul dintre grupuri.
Sarcina didactică: găsirea antonimelor unor cuvinte , formularea unor propoziţii cu
acestea.
Regulile jocului : fiecare echipă are drptul să spună , pe rând , 2-3 cuvinte la care
cealaltă echipă trebuie să-i găsească antonimul.Echipa n-au voi să repete un cuvânt care s-a
mai spus.
Fiecare echipă trebuie să respecte timpul dat pentru consultare: la sunetul clopoţelului
să pună întrebarea sau să dea răspunsul. Echipa care nu se încadrează în timp sau nu răspunde
corec pierde un punct sau un steguleţ din cele care i-au fost reprezentate la început.
Câştigă echipa care a reuşit să păstreze cele mai multe din steguleţele primate.
Material didactic: un clopoţel sau un al instrument cu care se poate da un semnal
auditiv , steguleţe ( câte 20 de fiecare echipă) aşezate într-un vas sau pe un suport.

Indicaţii pentru organizarea şi desfăţurarea jocului.

La începutul jocului copiii vor fi împărţiţi în două echipe , cu un număr egal de

membri.Alegerea unui conducător nu este o cerinţă obligatory ci rămâne la latitudinea
educatoarei, în funcţie de nivelul dezvoltării copiilor.

37
 Se va insista pe baza unui exemplu sau două asupra însuşirii tehnicii de a adresa o
întrebare de către un grup prin reprezentantul său şi asupra tehnicii de a se consulta în
formularea întrebării şi în alegerea reprezentantului.Se va urmări reprezentarea regulilor de a
nu enunţa de mai multe ori acelaşi cuvânt şi nici ca aceaşi copii să fie mereu reprezentanţii
echipei ( la întrebări şi răspunsuri) . Se va stimula spiritl de creativitate a copiilor în găsirea
unor antonime cât mai variate pornind de la aspect concrete: dimensinui, asperitate,
intensitate, rapididate, duritate, temperature, greutate, culori, ajungând până la însuşiri
morale: harnic-leneş, bun-rău, corect-incorect, ascultător-neascultător, vesel-trist, curajos-
fricos.
Unul din copii sau edcatoarea va avea grijă ca la fiecare greşeală să îndepărteze un
steguleţ din colecţia echipei respective.Aceeaşi sancţiune va fi aplicată atunci când copiii nu
reuşesc să se încadreze în timp şi pierd rândul la adresarea unei întrebări.Educatoarea va
participa alternativ la o echipă sau la alta în prima parte a jocului pentru a-i organiza în
consultarea reciprocă şi la alegerea cât mai mare copiilor în tezolvarea sarcinilor jocului.
În încheiere , se va stabili echipa câştigătoare , care va avea latitudinea să ofere
echipei necâştigătoare un dar de consolare ( cântec, execturarea unui dans etc).Acest
procedeu va fi folosit pentrua atenua astfel spiritual de concurenţă pe care uneori întrecerea îl
îmbracă într-o formă nedorită.
Variantă:
Se utilizează la începutul jocului imagini aşezate la tabloul electoronic sau pe tablă.
Imaginile pot conţine elemente care să sugereze anotonimul: creion scurt-creion lung,
panglică lată- panglică îngustă, coş pin- coş gol, oraşul noaptea- oraşul ziua, copil ordonat-
copil dezordonat, copil vesel- copil trist, copil îmbrăcat-copil dezbrăcat etc.
În lipsa tabloului electronic un set de imagini va fi aşezate la masa educatoarei , iar
perechile acestora vor fi distribuite copiilor.În cazul în care se lucrează la tabloul electric,
educatoarea indică o imagine , copilul o denumeşte şi pune borna la imaginea care reprezintă
aspectul sau însuşirea contrarie celei arătate de educatoare.
După aprinderea becului ( confirmarea corectitudinii ascociaţiei făcute) copilul
pronunţă antonima. În complicarea jocului se va cere formularea de propoziţii cu antonimele
resprective.Astfel la enunţarea cuvântului leneş ,copiii trebuie să formulize o propoziţie în
care să fie inculs cuvântul harnic.
În încheierea jocului ,educatoarea poate introduce elemente cu caracter aplicativ
realizate prin intermediul mişcării: educatoarea mişcă braţele în sus –copiii mişcă braţele în

38
joc ,educatoarea se întoarce la dreapta- copiii se întoarce la stânga, educatoarea merge înainte
– copiii merg înapoi, educatoarea pune un obiect în faţă – copiii pun un obiect la spate.

Găseşte cuvintele potrivite( Spune cum este bine)

Scopul: perfecţionarea deprinderii de a formula propoziţii dezvoltate ,corect din

puncet de vedere gramatical şi cu sens logic;educarea capacităţii de a opera cu material verbal
corespunzător cunoştinţelor copillor despre fenomene , plante, activitatea oamenilor în
diferite anotimpuri.
Sarcina didactică: completarea propoziţiei enunţate de conducătorul jocului cu
cuvântul corespunzător, formularea unor propoziţii în care să se includă în mod logic un
cuvânt dat.
Regulile jocului: copilul atins pe umăr cu bagheta ,completează cuvântul care lipseşte
din propoziţie,reluând apoi întreaga propozăţie sau formulează o propoziţie cu un cuvânt dat.
Grupa de copii aprobă prin aplauze răspunsurile corecte.
Material didactic: o baghetă făcută dintr-un beţişor învelit în poleială.
Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului

Copiii vor fi aşezaţi în scăunele dispuse în semicerc.

În funcţie de nivelul grupei, educatoarea va formula propoziţii eliptice începând cu
cele cărora copilul trebuie să le adauge fie complementul, fie predicatul, fie atributul, fie
subiectul.
Astfel se poate utiliza propoziţii de tipul:
- Merele se culeg din ......
- Toamna,copiii merg la ......(grădiniţă, şcoală)
- Iarna,afară ninge.......
- Cireşele ........(sânt gustoase)
- Primăvara, pomii .....(înfloresc,înfrunzesc)
- ........ stropeşte florile (grădinarul)
- .........fac omul de zăpadă( copiii)

În general ,copiii pot fi solicitaţi să găsească mai multe cuvinte potrivite pentru
aceeaşi propoziţie.

39
 In partea a doua a jcului pot să fie antrenaţi copiii în calitatea de conducători a jocului.
De asemenea se modifică sarcina didactică.Conducătorul jocului spune un cuvânt ( cu rol fie
de subiect, fie de predicat, fie de atribut, fie de complement), iar copiii trebuie să construiască
o propoziţie cu sens în care să fie inculs cuvântul respective.Astfel dupa cuvântul
:……..Şcolarul ……. Copiii pot formula diferite propoziţii: Şcolarul merge la şcoală.
Şcolarul îşi face lecţiile.Şcolarul este silitor.
…..Cântă : Privighetoarea cântă frumos.Copiii cântă un cântec de primavera.

Variantă
Educatoarea poate stimula formularea de propoziţii fie prin imagini, fie prin acţiuni
mimatice, pe rând , de către un copil.De asemenea ,cuvintele care urmează să fie introduce în
propoziţii pot fi sugerate prin intermediul unor jucării ( animale, mijloace de locomotive,
veselă etc.)

A cui este ?

Scopul : activizarea vocabularului cu cuvinte referitoare la îmbrăcămintea specifică

unor categorii de oameni : preşcolar, şcolar, pionier, soldat, marinar, vânător, medic, bucătar,
etc: formarea deprinderii de a folosi corect substantivele la cazul genitive, respectând acordul
în gen şi număr în cadrul propoziţiei.
Ssarcina didactică: recunoaşterea şi denumirea corectă a obiectului de
îmbrăcăminte,indicarea categoriei de personae care-l poartă, formularea corectă a răspunsului
în propoziţii dezvoltate conţinând substantivul la cazul genitive.
Regulule jocului: copilul chemat la masa educatoarei, alege o imagine a unui obiect
şi-l prezintă grupei punând întrebarea :,, Al cui ete?’’ Răspunsul va fi dat într-o propoziţie
,,Caietul este al şcolarului ( al copilului ) ?’’
Material didactic: cartonaşe de mărime mijlocie reprezentând uniforme sau
îmbrăcăminte de protecţie, precum şi unele unelte, obiectefolisite în diferite domenii de
activitate.În loc de imagini se pot utiliza costume din trusele de creaţie.

Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului

40
 Organizarea grupei se va realiza pe scăunelele aşezate în formă de semicerc.În
introducerea jocului se vr intui selectiv obiectele mai puţin cunoscute de copiii din grupă în
raport cu experienţa lor de viaţă.
În conducerea jocului educatoarea va avea în atenţie crearea unor situaţii cât mai
diferite pentru utilizarea cazului genitiv,în formularea răspunsului de către copii. Astfel va
prezenta atât îmbrăcămintea şcolarului şi a şcolăriţei şi a pionierei , imaginea îmbrăcăminţii
unui soldar şi a îmbrăcăminţii mai multor soldaţi etc.
Copilul care răpunde corect are dreptul să aşeagă de pe masa educatoarei alt obiect
specific domeniului de activitate reprezentat.

Variante
1). În clasă sunt dispuse în diferite locuri imagini sau obiecte specifice activităţii unor
categorii de oameni ( îmbrăcămintea, unelte).La masa educatoarei se va afla un set cu
imaginile corespunzătoare unor obiecte de îmbrăcăminte specifice categoriilor stabilite.
Educatoarea creează o situaţie problematică de genul: ,, Elevul se îmbracă cu
uniformă....’’ şi arată îmbrăcămintea specifică soldatului.Copiii trebuie să sesizeze lipsa de
concordanţă să, spună corect a cui este îmbrăcămintea de pe iamginea arătată de educatoare.
După aceea un copil va căuta imaginea care reprezintă uniforma şcolarului.
Se va stimula în permanenţă dialogul între educatare şi copil ,şi pe cât posibil,dialogul
copil-grupă, copil-copil etc.
2). Un număr de 4-5 copii vor primi câte un element sau două din îmbrăcămintea
specifică unor profesiuni ( guler de marinar,bonetă de medic, caschetă de soldat , păşărie de
vânător etc.) şi vor interpreta aceste roluri.Pe o masă se vor afla alte obiecte aparţinând
aceloraşi categorii de oamnei.Pe rând câte un copil va alege câte un alt obiect şi va întreba
grupa : ,,Al cui este?’’,Vor răspunde copiii solicitaţi şi vor completa costumaţia lor.

41
 CAPITOLUL II

2. Organizarea şi desfăşurarea cercetării

2.1 Obiectivele cercetării

Ca obiective ale cercetării, pornind de la ipoteza stabilită ne-am propus ca în cadrul

tuturor activităţilor pe care le vom desfăsura în gradiniţă să îmbunătăţim rezultatele în ceea ce
priveşte nivelul de dezvoltare al limbajului copiilor preşcolari sub aspectul expresivităţii,
corectitudinii exprimării şi din punct de vedere gramatical, la grupa mare prin utilizarea
jocului didactic.

 perceperea şi pronunţarea clară a tuturor sunetelor şi a grupurilor de sunete ale limbii

române, integrate în cuvinte;
 sporirea zestrei lexicale şi activizarea noilor achiziţii;
 plasticizarea exprimării prin selecţii sinonimice, grupări antonimice şi diferenţieri
omonimice;
 folosirea cuvintelor şi expresiilor învăţate, în mod creator, în îmbinari şi combinaţii
personale;
 cultivarea deprinderii de folosire corectă a limbii române.

2.2 Ipoteza cercetării

Mi-am propus ca în această cercetare să scot în evidenţă ideea că în cadrul

activităţilor care se desfăşoară în grădiniţă există anumite activităţi care sunt mai eficiente
dacă în cadrul lor primează jocul didactic.De aceea am stabilit ca ipoteza de lucru să fie
aspectul ca dintre toate mijloacele didactice la îndemâna educatoarei, jocul didactic ocupa un
loc primordial în cadrul activităţilor de educare a limbajului.

2.3 Variabilele cercetării

2.3.1 Variabila independentă

Mi-am propus ca în această cercetare variabila independentă să fie jocul didactic în

educare limbajului la grupa mare.

42
2.3.2 Variabilele dependente
Variabila dependent să fie rezultatele copiilor de la grupul experimental în cea ce priveşte
corectitudinea exprimării orale.

2.4. Coordonatele cercetării

2.4.1.Locul de desfăşurare a cercetării

Cercetarea a avut loc la Şcoala Gimnazială Nr. 2 Lunca. În cercetarea s-au utilizat
două grupe: grupa experimentală – grupa mare A cu un număr de( 20 copii 11 fete şi 9
băieţi), iar grupa mare B grupa de control cu ( 21 de copii 9 fete şi 10 băieţi).

2.4.2.Perioada de desfăşurare a cercetării

Perioada în care s-a desfăşurat cercetarea pedagogică 15.02.2017 – 10.04.2017.

2.5. Eşantioanele cercetării

2.5.1. Eşantionul de subiecţi

Eşantionul de subiecţi a fost construit din două grupe: grupa experimentală – grupa mare
A cu un număr de( 21 copii 12 fete şi 9 băieţi), iar grupa mare B grupa de control cu ( 20 de
copii 9 fete şi 10 băieţi).
Cele două grupe provin ambele din medii familiale cu un nivel economic şi cultural
asemănător , sunt relativ apropiate din punc de vedere al vârştei copiilor, al nivelului de
dezvoltare psiho-fizică.

43
2.5.1.1. Descrierea eşantionului de subiecţi din clasa experimentală

Tabelul 2.1 Mediul familial al grupei experimentale

2.5.1.2. Descrierea eşantionului clasei de control

Tabelul 2.2 Mediul familial al grupei de control

Fig. 2.1. Diagrame areolare redând structura celor două grupe, după vârstă şi sex

44
Fig. 2. 2. Diagrame areolare redând frecvenţa la grădiniţă a copiilor din cele două grupe

2.5.2. Eşantionul de conţinut

Am pornit, în demersul meu, de la ideea că activitatea fundamentală din gradiniţă este jocul,
pentru educarea limbajului copiilor vom utiliza tot jocul, însă de data aceasta jocul didactic,
care presupune sarcini didactice concrete şi reguli ce se impun a fi respectate.

Jocul didactic s-a aplicat pe următoarele conţinuturi: Jocul silabelor , Spune mai departe , Eu
spun una tu spui multe , Răspunde repede şi bine , Găseşte cuvintele potrivite ( Spune cum
este bine ) , A cui este ? .

2.6. Metodologia cercetării

2.6.1 Metodele şi instrumentele de cercetare

În cadrul cercetării am insistat foarte mult pe folosirea următoarelor metode :

• Metode de colectare a datelor cercetării: metoda observaţiei, metoda experimentului

psihopedagogic, metoda biografică (ancheta biografică), metoda analizei produselor
activităţii copiilor, metoda testelor;
• Metode de cuantificare a datelor:

 numărarea rezultatelor, a răspunsurilor, a copiilor cu anumite rezultate, a categoriilor

de dificultăţi, interpretarea calitativă prin analize variate;

45
  clasificarea, ordonarea, ierarhizarea rezultatelor, a copiilor, în diferite etape ale
experimentului, folosind scările de evaluare;
 compararea rezultatelor copiilor din grupa experimentală, cu cele ale copiilor din
grupa de control; raportarea la sisteme de valori (standarde, etaloane);

• Metode matematico-statistice de culegere şi prelucrare a datelor: întocmirea tabelelor

de rezultate (tabele analitice şi sintetice, procente), interpretarea cantitativă a
constatărilor acumulate( reprezentări grafice, calcularea unor indici).

2.7. Etapele cercetării

Cercetarea a cuprins trei etape distincte:

• Etapa constatativă- (pretest)- au fost recoltate datele de start, pe bază de observaţii,

probe de control, teste, conturându-se nivelul de cunoştinţe şi deprinderi, existent în
momentul iniţierii experimentului, în grupa experimentală şi de control.
• Etapa experimentală –etapa fundamentală, cu caracter instructiv/ formativ, în care a
fost introdusă variabila independentă/modalitatea nouă de lucru (conţinut, metode,
tehnici, forme de organizare), numai la grupa experimentală.
• Etapa de control - o etapă de control, în care au fost evaluate rezultatele: datele
finale au fost raportate la datele de start, pentru a testa relevanţa diferenţelor obţinute,
urmărindu-se în paralel evoluţia grupei de control, pentru a se constata dacă
rezultatele obţinute în grupa experimentală sunt similare, semnificativ
superioare/inferioare. Atât probele iniţiale cât şi cele finale au fost aplicate la ambele
grupe.

46
 CAPITOLUL III. Rezultatele cercetării. Analiza, prelucrarea și
interpretarea datelor.

1 ETAPA CONSTATATIVĂ

Experimentul s-a desfăşurat în perioada 15.02.2017 – 10.04.2017 , fiind implicate două

grupe : grupa experimentală –grupa mare A , iar grupa de control –grupa mare B.
Această etapă s-a desfăşurat încă de la începutul cercetării , în data de 15.02.2017 ,
urmărindu-se determinarea nivelului de cunoştinţe de limbaj , al limbajului de cunoştinţe şi
comunicare orală ale copiilor din grupele inculse în cercetare . Etapa a constatat în aplicarea a
atrei probe de evaluare , cu conţinut variat , sub formă de jocuri- exerciţiu , orale şi scris ,
centrate pe următoarele conţinuturi:
1.gradul de cunoaştere şi operare cu elementele componente ale unor structuri gramaticale:
„propoziţia”, „cuvânul”, „silaba”, „sunetul”;
2. exprimarea gramaticală corectă;
3. nivelul vocabularului.

Toate probele au precizate unitatea de conţinut, obiectivele de referinţă, operaţionale, itemii

şi descriptorii de performanţă.

Obiective operaţionale Conţinutul itemilor

O.1. Să asocieze cuvintele pronunţate oral cu I.1. Arată obiectul pe care l-am numit! Spune
imaginea la care se referă, sesizând diferenţa unul (multe)!
singular-plural.

47
O.2. Să formuleze propoziţii corecte, I.2. Citeşte imaginea şi spune: ce face? ce
realizând intuitiv acordul între subiect şi fac?
predicat.

O.3. Să construiască propoziţii, cu ajutorul I.3. Răspunde la întrebarea mea, asociind

imaginilor, realizând acordul corect între imaginile perechi!Încercuieşte imaginile la
subiect şi atributul genitival. care ai folosit cuvântul “ale”

DESCRIPTORI DE PERFORMANŢĂ

ITEMI SUFICIENT BINE FOARTE BINE

I.1 Numeşte corect Numeşte corect Numeşte corect

obiectele din imagini, obiectele din imagini, obiectele din imagini,
asociind cuvântul asociind cuvântul asociind cuvântul
adecvat formei de adecvat formei de adecvat formei de
singular/plural; singular/plural; singular/plural,
comite două greşeli comite o greşeală în construind corect
în construirea formei construirea formei forma cerută
cerute. cerute.

48
I.2 Construieşte Decodifică conţinutul Formulează
propoziţii care redau imaginilor, se propoziţii care redau
conţinutul imaginilor, exprimă cu mici conţinutul imaginilor,
frecvent face ezitări în propoziţii, foloseşte intuitiv
dezacorduri foloseşte intuitiv acordul între părţile
(foloseşte aceeaşi acordul între părţile principale şi
formă a verbului în principale şi secundare de
ambele propoziţii). secundare de propoziţie.
propoziţie.

I.3 Construieşte corect, Construieşte corect, Construieşte correct,

realizând acordul realizând acordul realizând acordul
corect între subiect şi corect între subiect şi corect între subiect şi
atributul genitival în atributul genitival în atributul genitival în
2 propoziţii . 3 propoziţii . 4 propoziţii .

Prezentarea sintetică a rezultatelor evaluării la proba nr 2 , în etapa constatativă

Tabelul 3.1 Etapa constatativă – proba nr. 2

49
 Realizarea acordului între părțile de propoziție

14
12
FB
10
8 B
6 S
4
2
0
Gr exp Gr cont

Figura 3.1 realizarea acordului între părțile de propoziție

14
12
10
FB
8
B
6 S
4
2
0
P.E P.C C.E C.C SI.E SI.C S.E S.C

Figura 3.2 Diagramă redând rezulatele copiilor din cele două grupe,
la proba de evaluare nr. 1, în etapa constatativă

GRADUL DEZVOLTĂRII VOCABULARULUI

12
10
8 FB
6 B
4 S
2
0
Gr exp Gr cont

Figura 3.3 Diagramă redând rezultatele celor două grupe la proba de evaluare nr. 3, în
etapa constatativă

50
 2. ETAPA EXPERIMENTALĂ

În această etapă, a fost promovată o manieră de lucru atractivă, sub semnul jocului,
îmbinându-se metodele intuitive cu cele verbale, strategii activ-participative, integrându-se
jocurile didactice în activităţi inter şi transdisciplinare, selectându-se jocuri interesante,
atractive. Din considerente de prezentare logică a demersului educaţional, în lucrare se
prezintă aceste jocuri reunite tematic: Joc didactic – Eu spun una tu spui multe, Răspune
repede şi bine , , Găseşte cuvintele potrivite ( Spune cum este bine ) , A cui este ? .

Et.const.-experim. sumativă-PROPOZIȚIE, CUVÂNT, SILABĂ ,SUNET

15

10
FB
5 B
S
0
PC PE CC CE SIL SIL SC SE
C E

Figura 3.4 Etapa constatativă, experimentală, sumativă

3. ETAPA FINALĂ

În urma actului educaţional am evaluat priceperile şi deprinderile dobândite de elevi,prin care

s-a putut concretiza schimbarea,randamentul obţinut. S-a aplicat testul la ambele eşantioane
de cercetare.

Exemple de jocuri didactice folosite la test:

Joc didactic – Eu spun una tu spui multe, Răspune repede şi bine , , Găseşte cuvintele
potrivite ( Spune cum este bine ) , A cui este ? .

51
PROBA DE EVALUARE NR. 2- UNITATEA DE CONŢINUT: Aspecte lexicale şi
sintactice

OBIECTIVE OPERAŢIONALE CONŢINUTUL ITEMILOR

O.1. să sesizeze dezacordul dintre unele părţi de I.1. Am spus bine, n-am spus
vorbire în mod intuitiv, formulând propoziţia în bine?;Ascultă propoziţia spusă de mine şi
mod corect spune dacă e corectă sau nu. Spune
Exemplu: propoziţia corectă!
Barza stă într-un picioare.
Fetiţele sare în apă.
Ursuleţii mănânc frunze.
Legumele este bune.
Narcisele a înflorit.Ele miroase frumos.
Copiii construieşte un om de zăpadă.
Câinele este curajoasă.
Pomul este înflorită frumos.
Cartofii are gustul bun.

O.2. Să construiască propoziţii, cu ajutorul I.2. Denumeşte meseriile din imagine,

imaginilor, realizând intuitiv acordul corect între materialele şi uneltele. Spune, a ( al, ai,
subiect şi atributul genitival ale) cui este (sunt) fiecare din ele.

52
O.3.Să formuleze propoziţii intuind acţiunile din I.3.Ce face? Ce fac?; Ce face ea? Ce fac
imagini, folosind corect acordul subiect-predicat ele?Ce face el? Ce fac ei?

DESCRIPTORI DE PERFORMANŢĂ

ITEMI SUFICIENT BINE FOARTE BINE

53
I.1 Sesizează şi Sesizează şi Sesizează şi
corectează corectează corectează
dezacordul în 5 dezacordul în 7 dezacordul în nouă
propoziţii, formulând propoziţii, formulând propoziţii, formulând
fiecare propoziţie în fiecare propoziţie în fiecare propoziţie în
forma corectă. forma corectă. forma corectă.

I.2 Denumeşte corect Denumeşte corect Denumeşte corect

materialele, uneltele materialele, uneltele materialele, uneltele
şi meseriile ilustrate, şi meseriile ilustrate, şi meseriile ilustrate,
construieşte construieşte construieşte
propoziţii realizând propoziţii realizând propoziţii realizând
acordul între subiect acordul între subiect acordul între subiect
şi atributul genitival , şi atributul genitival , şi atributul genitival ,
cu 5-6 greşeli. cu 3-4 greşeli. cu 1-2 greşeli.

I.3 Formulează Formulează Formulează

propoziţii, realizând propoziţii, realizând propoziţii, realizând
corect acordul corect acordul acordul subiect-
subiect-predicat , cu subiect-predicat , cu predicat în mod
o greşeală. o greşeală. corect pentru toate
propoziţiile.

54
 Grupa de control-etapa finală
Grupa experimentală-etapa finală

FB B S Trim 4 FB B S

Figura 3.5 Diagrame areolare redând performanţele copiilor din cele două grupe în etapa
finală, la proba de evaluare nr. 2

REZULTATE – ETAPA FINALĂ

PR.1. GR. EXP. PR.1 GR. CONTR

FB B S FB B S Trim 4

PR.3. GR. EXP PR.3. GR. CONTR.

55
 REZULTATELE CELOR DOUĂ GRUPE LA CELE TREI PROBE

. PROBA 1

ETAPA FINALĂ
ETAPA CONSTATATIVĂ
20
14 18

12 16
14
10
12
FB
8 10
B
6 S 8
FB
4 6
B
4
2 S
2
0 0

Figura 3.6 Rezultatele celor trei grupe la cele trei probe

PROBA 2

56
 PROBA 3

TABEL 3.2 REALITÂND FRECVENŢA PENTRU PROBELE DE EVALUARE LA CELE

DOUĂ GRUPE

57
 Grupa experimentală

Figura 3.7 Histograme redând rezultatele celor două grupe la probele de evaluare din
etapa finală, exprimate în procente.

58
 CONCLUZII

În urma experimentului desfăşurat s-au desprins mai multe concluzii: deşi

posibilităţile intelectuale ale grupei de control nu au fost cu nimic mai prejos decât ale grupei
experimentale, elementul care a dus la rezultate diferite a fost jocul didactic.
Obiectivele cercetării au fost realizate. Ipoteza conform căreia dacă jocul didactic este
integrat şi utilizat preponderent în toate tipurile de activităţi de educare a limbajului (activităţi
comune, alese, pe arii de interes şi recreative), atât ca formă de activitate, cât şi ca metodă de
predare-învăţare-evaluare, capacităţile de comunicare ale preşcolarilor mari se dezvoltă într-
un ritm mai rapid, cu o motivaţie sporită, asigurând îmbunătăţirea rezultatelor preşcolarilor, a
fost pe deplin confirmată. La grupa experimentală limbajul copiilor a înregistrat modificări
cantitative şi calitative însemnate, atât în ceea ce priveşte latura instructivă, cât şi cea
formativă.
Jocul didactic stimulează şi antrenează imaginaţia, gândirea creatoare, reprezentările,
memoria, precum şi unele trăsături pozitive de voinţă şi caracter
Prin joc elevii valorifică cunoştinţele şi deprinderile însuşite, îşi manifestă spontan
calităţile comportamentale, stimulând atitudinea pozitivă faţă de muncă, relaţii colegiale în
colectiv
Jocurile influenţează pozitiv volumul şi calitatea cunoştinţelor elevilor, formarea şi
consolidarea deprinderilor de soluţionare corectă şi rapidă, perspicacitatea şi potenţialul lor
creativ.
Jocurile didactice desfăşurate într-un climat educaţional cu largi deschideri la nou pot
prefigura metode de stimulare a creativităţii.
Prin jocurile didactice, capacitatea de exprimare fluentă, cursivă a copiilor a
crescut, asociind folosirea gesturilor, mimicii, intonaţiei, copiii reuşind să-şi transmită
emoţiile, gândurile, sentimentele şi ideile mult mai nuanţat, diversitatea “problemelor”
soluţionate în jocurile didactice favorizând transferul, sporind resursele imaginative ale
copiilor, necesare în soluţionarea acestora.

59
BIBLIOGRAFIE

1. Alb Lupaş, A., (2013), Matematica în grădiniţă, Editura Universităţii din Oradea,
Oradea
2. Alb Lupaş, A., (2013), Predarea matematicii în învăţământul primar aspecte
metodice, Editura Universităţii din Oradea, Oradea
3. Bărcan, E., Ţicăliuc, (1979), 1001 de jocuri pentru copii, Editura Sport-Turism,
Bucureşti
4. Bărcan, E., Ţicăliuc, (1976), Exerciţii şi jocuri pentru preşcolari, Editura Sport-
Turism, Bucureşti

5 . Bulc, M., Driha, O., (2013), Elemente de didactică preşcolară aplicată, Editura
MEGA , Cluj-Napoca
6. Bonchiş, E. (2007), Psihologia Copilului, Editura Universităţii din Oradea, Oradea

7. Dumitran, M ., (1999), Educarea limbajului în învăţământul preşcolar (volumul 1 şi

2), Compania, Bucureşti

8. Papalia,D., Wendkos Olds,S., Feldman,R. Dezvoltarea umana, Editura Trei, Bucuresti

2010

9. Popa, C., (coord.), (2007), Elemente de pedagogie preșcolară aplicată, Editura

Universității din Oradea, Oradea
10. Popa, C., (coord.), (2014), Pedagogia învăţământului preşcolar, Editura Universitatea
din Oradea, Oradea
11. Popa, C., (coord), (2014), Repere psihopedagogice şi metodice actuale în
curriculumul preşcolar, Editura Didactică şi Pedagogică , Bucureşti
12. Molan, V., (2014), Didactica dişciplinelor Comunicare în Limba Română şi Limba
şi Literatura Română din Învăţământul Primar, Editura MINIPED, Bucureşti
13. Sas, C., (2005), Fundamentele pedagogiei, Editura Universităţii din Oradea, Oradea

14. Schaffer,R., Introducere in psihologia copilului, Editura ASCR, Cluj-Napoca 2010

15. Şchiopu, U. (1970), Probleme teoretice privind conduit ludică, în Şchiopu, U.

(coord). Probleme Psihologice ale Jocului şi D istracţiilor, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti

60
 16. Ştefan,C., Kallay, E., Dezvoltarea competentelor emotionale si sociale la prescolari,
Editura ASCR, Cluj-Napoca 2010

17. Tabian, M.,(coord.), (1976), Jocuri didactice pentru grădinițele de copii, Editura
Didactică și Pedagogică, București

18. http://www.didactic.ro/materiale/103735_referat-copilul-prescolar-si-jocul-didactic
19. http://www.scritub.com/gradinita/JOCUL-FORMA-DE-ACTIVITATE-
INST24918.php Consultat la 03.05.2017
20. http://www.didactic.ro/materiale-didactice/rolul-jocului-in-dezvoltarea-copilului-
referat
21. http://www.tribunainvatamantului.ro/rolul-jocului-didactic-in-procesul-de-
socializare-a-prescolarilor/

61
ANEXE

PROIECT DIDACTIC

Data:
Grupa: mare
Categoria activităţii: Educarea limbajului
Tema: „Cu ce călătorim?”
Mijloc de realizare: joc didactic
Tipul de activitate: consolidare (verificare de cunoştinţe)
Scopul: -formarea deprinderii de a se exprima corect şi coerent;
-consolidarea cunoştinţelor despre mijloacele de locomoţie şi transport;
-educarea atenţiei şi a spiritului de observaţie;
Sarcina didactică: descrierea după un plan dat a unui mijloc de locomoţie;
Regulile jocului: plicul porneşte din mână în mână la indicaţia dată prin culoare
verde a semaforului şi se opreşte când semaforul arată culoarea roşie. Copilul la
care s-a oprit plicul, prezintă grupei imaginea şi o descrie după criteriile
stabilite. Grupa întreagă imită mişcarea şi reproduce onomatopeele
corespunzătoare.
Obiective operaţionale:
O1-să alcătuiască enunţuri simple după diferite imagini cu mijloace de
transport;
O2-să recunoască mijloacele de transport pe uscat, pe apă şi în aer;
O3-să denumească corect mijloacele de transport;
O4-să denumească legăturile între însuşirile caracteristice şi un anumit mijloc
de transport;
O5-să plaseze jetoanele cu mijloacele de transport pe panoul care reprezintă
apa, uscatul şi aerul;
O6-să manifeste interes pentru activitate.
Strategii didactice:
a) metode şi procedee: conversaţia, explicaţia, exerciţiul, demonstraţia;
b) material didactic: panou care reprezintă apa, uscatul, aerul: plic cu jetoane
care reprezintă imaginea mijloacelor de locomoţie; cd cu mijloace de
transport;
c) forma de organizare: frontală;
d) tipuri de învăţare: receptiv-reproductivă, operaţională;
e) locul de desfăşurare: sala de grupă;
f) durata: 25-30 minute.

62
 DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII

Etapele Ob. Unităţi de Strategii didactice Evaluare

activităţii Oper. învăţământ
1.Moment O6 -organizarea Asigurarea condiţiilor
organizator sălii de grupă pentru buna desfăşurare a
ic activităţii: aerisirea sălii de
grupă, aranjarea scaunelor
în formă de semicerc,
pregătirea materialului
didactic
2.Captarea O6 -elementul Pentru captarea atenţiei le
atenţiei surpriză voi aduce o păpuşă care a
„păpuşa” re o scrisoare: „Vă rog să
mă ajutaţi să recunosc
mijloacele de transport şi
să le aşez la locul lor pe
panou” (pe uscat, apă, aer)
3.Reactuali O2 -întrebări „-Despre ce am vorbit noi
zarea O3 referitoare la săptămâna aceasta?” Iniţială
cunoştinţel O4 mijloacele de (mijloace de transport pe
or transport apă, uscat şi aer)
„-Daţi exemple de mijloace
de transport care circulă pe
apă.” „barca, vaporul)
„-Ce mijloace de transport
mai cunoaşteţi?”
(automobilul, autobuzul,
troleibuzul, tramvaiul,
metroul, trenul, bicicleta,
motocicleta, avionul,
elicopterul)
„-Cum să-i dăm numele
păpuşii? O să ajutăm
păpuşa să afle care sunt
mijloacele de transport şi
apoi să le aşeze la locul lor.
4.Anunţare O1 -tema „-Ca să ne fie mai uşor, eu
a temei şi a activităţii „Cu zic să ne jucăm un joc: „Cu
obiectivelo ce călătorim?” ce călătorim?”. Acest joc

63
r ne va arăta cine recunoaşte
mai bine mijloacele de
transport. Va trebui să
vorbiţi corect, clar, să fiţi
atenţi că să observaţi care
copii nu se exprimă corect
şi să-i corectaţi”.
5. Dirijarea O1 -jocul didactic Explic şi demonstrez
învăţării O2 „Cu ce modul de desfăşurare a
O3 călătorim?” jocului, dar nu înainte de a
O4 le arăta câteva imagini pe
O5 calculator cu mijloacele de
O6 transport.
Precizez sarcinile şi Continuă
regulile jocului: plicul care
conţine jetoane cu
imaginile de transport
porneşte din mână în mână,
la semnalul verde. El se
opreşte numai la semnalul
roşu. Copilul la care s-a
oprit plicul, îl deschide,
fără să arate ilustraţia
celorlalţi copii şi
formulează enunţuri despre
mijlocul de transport
ilustrat, descriindu-i părţile
componente, ce funcţie are
fiecare din ele şi cine
conduce autovehiculul,
după care se va deplasa la
panou, unde îl va pune pe
zona pe care circulă apă,
pământ, aer).
La semnalul
propunătorului, copiii
execută jocul propriu-zis.
6.Încheiere O6 -fişa de Le voi da o fişă de
a activităţii evaluare evaluare, prin care copiii
-aprecieri trebuie să recunoască
mijloacele de transport Finală
care merg pe uscat.

64
Voi face aprecieri generale
şi individuale referitoare la
modul de lucru şi la felul
cum s-au comportat la
activitate.
Voi da fiecărui copil câte
un stimulent adus de
elementul surpriză drept
răsplată că au ajutat în
recunoaşterea mijloacelor
de transport.

65