Ionela Găurean - Licență

UNIVERSITATEA “ BABEȘ -BOLYAI” CLUJ NAPOCA
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI
SPECIALIZAREA: PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR

ȘI PREȘCOLAR
LUCRARE DE LICENȚĂ
COORDONATOR ȘTIINȚIFIC: ABSOLVENT:

LECT. UNIV. DR. GĂUREAN IONELA - ANCUȚA
CONSTANTINA CATALANO
NĂSĂUD,
2022
UNIVERSITATEA “ BABEȘ -BOLYAI” CLUJ NAPOCA
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI
SPECIALIZAREA: PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR

ȘI PREȘCOLAR
MODALITĂȚI DE EDUCARE A
LIMBAJULUI COPIILOR
PREȘCOLARI ȘI ROLUL
STIMULATIV AL POVEȘTILOR
COORDONATOR ȘTIINȚIFIC: ABSOLVENT:

LECT. UNIV. DR. GĂUREAN IONELA -ANCUȚA
CONSTANTINA CATALANO
NĂSĂUD,
2022
2
Cuprins
Introducere.....................................................................................................................................4
CAPITOLUL I...............................................................................................................................5
Profilul psihologic al copilului......................................................................................................5
1.1 Conceptul de vocabular.......................................................................................................9
1.2 Vocabularul și dezvoltarea limbajului la preșcolari.......................................................10
1.3 Organizarea activității de educare a limbajului la preșcolari......................................14
1.4 Gândirea și limbajul preșcolarilor...................................................................................15
CAPITOLUL II...........................................................................................................................18
Introducere în literatura pentru copii.......................................................................................18
2.1. Specificul literaturii pentru preșcolari............................................................................18
2.2. Literatura pentru copii în învățământul preșcolar........................................................20
2.3. Rolul povestirii în educarea limbajului.......................................................................23
2.4 Povestirea ca metodă....................................................................................................26
CAPITOLUL III..........................................................................................................................31
CERCETAREA PEDAGOGICĂ...............................................................................................31
3.1. Motivul alegerii temei.......................................................................................................31
3.2. Ipoteza cercetării...............................................................................................................32
3.3 Obiectivele cercetării:........................................................................................................33
3.4 Eșantionul și etapa experimentală....................................................................................33
Concluzii.......................................................................................................................................53
Recomandări................................................................................................................................56
Bibliografie:..................................................................................................................................57
3
Introducere
Abilitățile lingvistice ale copiilor se dezvoltă puternic atunci când sunt înconjurați de
conversații și cuvinte bogate. Aceste abilități lingvistice sunt baza fundamentală pentru citire și
scriere. O modalitate de a îmbogăți experiența lingvistică a copiilor este prin utilizarea povestirii.
Multe studii au arătat că copiii își construiesc vocabularul, folosesc propoziții mai complexe
și îmbunătățesc înțelegerea când sunt expuși frecvent la povești.
Funcția principală a limbajului este comunicarea și schimbul social, iar comunicarea

adevărată necesită sens. Tocmai în aceste concepte se încearcă explicarea nevoii indispensabile a
practicării poveștilor la vărsta preșcolară mică ca urmare a urmei pe care această practică
didactică o lasă în dezvoltarea vocabularului la preșcolari.
Studiul are ca temă modalități de educare a limbajului copiilor preșcolari și rolul stimulativ al
poveștilor, la acest studiu au participat 20 de copii din grupa mare din comuna Cășeiu aflați la
grădinița cu program normal.
Dorim să prezentăm importanța poveștilor la vârsta școlară mică și rolul acestora în

dezvoltarea vocabularului.
Prin urmare vârsta preșcolară, de la naștere până la șase ani (când copiii intră de obicei în
școala primară), este o etapă foarte importantă. În această fază dobândesc bazele socializării și
construcției personalității lor, pentru care se sugerează introducerea celor mici în lumea
cuvintelor prin citirea de povești cu voce tare (de către un adult) pentru a promova dezvoltarea
limbajului oral și scris. Acest aspect l-am dezbătut și l-am avut și noi în vedere în cercetarea de
față astfel că au făcut parte din eșantionul de cercetare un număr de 20 de preșcolari din grupa
mare la care au fost observate și applicate unele metode de predare benefice în dezvoltarea
limbajului.
4
CAPITOLUL I
Profilul psihologic al copilului
Primii 6 ani ai vieții unui copil reprezintă un maraton spectaculos de dezvoltare, atât din
punct de vedere fizic, cât și cognitiv, dar și din punct de vedere psihologic și social. Copiii
învață cu mare viteză și își dezvoltă abilități motorii, sociale și cognitive care le vor marca
viitoarea personalitate.
De la 2 la 4 ani: În această etapă, dezvoltarea socială și cognitivă devine foarte

importantă. Încep să interacționeze mai mult cu ceilalți copii și să descopere domeniul
artistic: pictură, cărți... Și în ceea ce privește limbajul, sunt în sfârșit capabili să formeze
propoziții, deși deseori „se poticnesc” și nu sunt capabili să-și exprime sentimentele ,
gândurile în ordine.
- De la 4 la 6 ani: În sfârșit încep sa domine toate domeniile, atât limbajului psiho-motric

cât și cognitiv. Sunt capabili să sară, să se cațere și să danseze cu ușurință. Ei exprimă
gânduri și își rafinează desenele și reprezentările artistice. Îi caută pe ceilalți copii pentru că
le plac jocurile de grup.
Vorbind despre copilăria timpurie, această admirație ne plasează în perioada de la

gestație până la 6 ani. În această etapă, explorarea, curiozitatea, invenția, diferitele momente
și conștientizarea care i se poate oferi copilului vor fi cruciale pentru tot restul vieții.
Investigații multiple arată că etapa cu cea mai mare dezvoltare și învățare a creierului are
loc în această perioadă, în care abilitățile de a gândi, de a vorbi, de a învăța și de a raționa
sunt construite și sporite.
Aproximativ 90% din dezvoltarea creierului are loc în primii 6 ani de viață, datorită
proceselor neurofiziologice care se dezvoltă la această vârstă și care definesc în mare măsură
natura și amploarea capacităților adulte.
Prin urmare, aceasta perioadă este o etapă oportună și vitală pentru a genera dialogul,
participarea, gândirea, creația, recreerea și construirea unor învățări semnificative de viață,
din relațiile cu semenii, adulții, mediul și societatea.
5
Preșcolar este un cuvânt folosit ce se referă la procesul educațional care precedă școala
primară. În această etapă, se urmărește dezvoltarea diverselor abilități, cunoștințe și
competențe ce vor sta la baza dezvoltării ulterioare a copilului pe plan social și academic.
Caracterizare vârstă preșcolari
Vârsta preșcolară este o perioadă crucială pentru dezvoltarea socială. Abilitățile sociale
dobândite în această perioadă sunt baza pentru succesul vieții viitoare.
Vârsta preșcolară este cuprinsă între perioada de 3-6/7 ani, la această vârstă au loc
schimbări majore cu progrese remarcabile care îi vor marca viața de început a preșcolarului într-
un mod pozitiv sau negativ. Aceste progrese construiesc fundamentul tuturor însușirilor psihice
naturale în procesul de asimilare al experienței sociale iar calitatea rezultatelor obținute pe toată
perioada preșcolară vor fi cultivate sub influența acțiunilor educative și a condițiilor de mediu
profesat în grădiniță.
Odată cu intrarea copilului la grădiniță, orizontul lui de cunoaștere va depăși cadrul

restrâns al familiei din care acesta face parte, fiind pus în fața unor noi condiții și cerințe care
sunt cu mult diferite față de perioada de creștere avută până la acel moment.
Solicitările pe care le întâmpină și afecțiunile diferite de cele din familie îl vor determina
pe copil să își reformuleze comportamentul și totodată să sesizeze diversitatea noii lumi căreia va
trebui să îi facă față.
La această vârstă activitatea predominantă a preșcolarului este jocul prin care copilul va
reflecta experiența social achiziționată, va crea roluri comportamentale, va reda modele de
conduită, va stabili relații cu partenerii de joc, etc.
Activitățile acestea prin joc pe care ei le prestează vor alimenta imaginația,

comportamentul dar și strategiile mintale, jocurile sunt încărcate de emoție și complexe din toate
punctele de vedere la această vârstă, ceea ce va face din această perioadă o etapă unică, minunată
vârstă de aur, când nu cunosc grijile și problemele, când toată energia lor e concentrată asupra
jocului și bucuriei.
6
Jocul nu este singura formă de activitate, el se îmbină armonios cu activitățile ce vor
trebui rezolvate în comun, anumite sarcini pe care jocul nu le va putea asigura prin autenticitatea
lui.
Obiectivele principale în grădiniță se îndreaptă înspre dezvoltarea psihică și vizează un

nivel superior al funcțiilor psihice, odată aplicate aceste principii prin procedeele și mijloacele
specific, perioada preșcolară își va duce la bun sfârșit obiectivele.
În perioada preșcolară nevoile copilului sunt relativ simple și curate am putea spune, fără
vreun interes meschin, iar acțiunile educative trebuie să răspundă necesităților individuale ale
copilului, acțiunea educativă nu va fi eficientă atât timp cât nu este adecvată și accesibilă
preșcolarului așadar este important ca în centrul nucleului care are la bază acțiuni de îndeplinit,
să fie cunoașterea copilului.
Există două categorii de vârstă în procesul instructive-educativ derulat în grădiniță și

anume:
Nivelul I- acest nivel corespunde grupei mici ca reprezentanți ai vârstei 3-4 ani și mijloci
ca reprezentanți ai vârstei 4-5 ani.
Nivelul II - acest nivel corespunde grupei mari ca reprezentanți ai vârstei 5-6 ani.
Diferența dintre aceste două nivele este dată de finalitatea care la nivelul I reprezintă
evoluția pe treapta de socializare iar la nivelul II se va realiza pregătirea pentru școală.
Care sunt principalele aptitudini pe care un copil ar trebui să le dezvolte în zona socio-
afectivă?
În partea socio-afectivă are loc o dezvoltare de bază a autonomiei, unde copiii se pot
separa acum de părinți, unde încep să-și gestioneze spațiul cu mai multă independență. La
începutul vârstei preșcolare au deja posibilitatea de a face niște abordări sociale, adică încep să se
joace cu micii lor prieteni și, deși nu au încă un limbaj dezvoltat, pot interacționa și avea contact
fizic. Ei chiar execută unele comenzi de la îndrumătorul din grădiniță și pot răspunde și participa
la cursuri.
Cum este dezvoltarea limbajului la vârsta preșcolară?
7
Copii spun câteva cuvinte, dar nu au dezvoltat un limbaj fluent. Un copil de 2 ani, de
exemplu, este limitat la propoziții scurte de două sau trei cuvinte. Cu toate acestea, faptul că nu
au un limbaj matur nu înseamnă că ei nu înțeleg. Sunt mulți părinți care cred că, copiii încă nu
vorbesc pentru că nu înțeleg, iar asta interferează cu dezvoltarea lor.
La vârsta preșcolară, copiii trebuie să mănânce și să meargă singuri la baie?
Da, în acel stadiu, acele abilități încep să se dezvolte. Sunt incluse procesele
psihomotorii, psihice, care au de-a face cu înțelegerea și urmărirea unei instrucțiuni, repetarea
unei învățături pe care copilul o are pe plan intern, și implică, de asemenea, o întreagă
componentă psiho-afectivă, care este legată de acel ghid pe care părinții i l-au format, să ajungă
să genereze acel nivel de autonomie sau independență.
Cum se întăresc abilitățile unui copil?
Lucrul de bază este stimularea adecvată care include o componentă afectivă. Predarea
oferită de părinți sau îngrijitori, atâta timp cat este cu afecțiune, va genera mai multă motivație și
o legătură care îl face pe copil să învețe cu mai multă agilitate și cu un sentiment mai plăcut. De
asemenea, trebuie să existe o comunicare adecvată, asta înseamnă să poți explica copilului ce
vrei să-l înveți.
Este important ca adultul să-i vorbească clar și să-i explice cum ar trebui să facă lucrurile,
ce să facă, să-l felicite când reușește și să fie un model bun, adică să-i spună dar și să-i arate și să
aibă multă răbdare , pentru că este important să ne amintim căci copiii sunt doar într-un proces
de învățare.
Răbdarea adultului și acompaniamentul astfel încât să existe un exercițiu și o repetare a

învățării, este importantă până când copilul dobândește acest obicei ca al său, adică până îl
încorporează și îl face parte din repertoriul său.
Pentru fiecare vârstă există un standard de abilități de dezvoltat?
Nu toți copiii își dezvoltă aptitudinile la aceleași vârste, dar am putea spune că între
vârsta de doi și doi ani și jumătate încep deja să o facă. De aceea este necesară și importantă
perioada preșcolară, perioada de pornire a copilului să fie una cât mai complexă pe toate nivelele
de dezvoltare.
8
1.1 Conceptul de vocabular
Cuvântul vocabular desemnează ansamblul cuvintelor, cuvânt care își are originea în
latinescul „vocabulum” derivat la rândul său din verbul „vocare” în sensul de a chema după un
nume. Pentru a identifica obiectele și subiectele, sunt necesare cuvinte convenționale pentru a le
numi. În acest fel, toți vorbitorii de aceeași limbă pot recunoaște atunci când ascultă cuvântul
despre ce sau despre cine se vorbește. Vocabularul poate fi descris ca fiind și ansamblul de
cuvinte care alcătuiesc o limbă. În acest sens, un vocabular este sinonim cu un lexic în măsura în
care acesta din urmă este ansamblul unităților lexicale care alcătuiesc o limbă.
Vocabularul unei limbi este aranjat alfabetic în cărți numite dicționare, care pot conține și
sinonime, antonime sau traduceri în alte limbi.
Vocabularul se poate referi și la un dicționar sau la cartea sau catalogul (glosar, lexic)
care conține o listă de cuvinte cu definițiile lor.
Vocabularul se poate referi și la setul de cuvinte pe care o persoană le folosește zilnic sau
pe care le cunoaște. Acest tip de vocabular este cunoscut și ca lexic mental.
Un vocabular mare este întotdeauna o abilitate foarte apreciată în abilitățile de

comunicare ale unei persoane, deoarece se consideră că demonstrează inteligență, nivel de
educație și background cultural. În acest sens, este obișnuit, în anii de formare, ca una dintre
problemele pe care educatorii le subliniază să fie creșterea treptată a vocabularului de către elevii
lor.
Multe cuvinte care compun vocabularul au mai multe semnificații care trebuie
recunoscute în funcție de context.
Există și un vocabular tehnic sau științific alcătuit din cuvinte împărtășite de membrii
unei anumite comunități intelectuale. De exemplu, cuvinte sau expresii precum curtea de apel,
definiția penală sau sarcina probei fac parte din vocabularul juridic. Multe cuvinte din
vocabularul științific provin din latină sau greacă, cum ar fi numele științific al multor specii de
plante.
La fel ca majoritatea creațiilor comunicative ale ființei umane, vocabularul ar putea fi

descris ca o structură dinamică care nu rămâne statică, ci variază în timp și cu trecerea
9
generațiilor, responsabilă de abandonarea sau adăugarea cuvintelor în utilizarea cotidiană a
limbajului. Vocabularul unei limbi poate fi similar cu cel al altei limbi, dar nu va fi niciodată
același și, în timp ce unele limbi sunt cu adevărat complexe când vine vorba de termeni și
semnificațiile lor, altele sunt considerate mult mai simple și mai accesibile.
La un nivel mai specific, vocabularul este ansamblul de cuvinte pe care o persoană le

stăpânește sau le folosește în conversațiile de zi cu zi. Aceasta înseamnă că, dacă o limbă are un
vocabular de 100.000 de cuvinte, o persoană poate gestiona 60.000 de cuvinte. Prin urmare,
vocabularul subiectului menționat va fi mai limitat decât vocabularul general al limbii.
Cunoașterea amplă a cuvintelor este considerată un instrument foarte important pentru

utilizarea dialectului corespunzător, cu care este posibil să existe o exprimare corectă. Achiziția
termenilor începe de la o vârstă fragedă, când copilul începe să asocieze cuvinte cu imagini,
precum cuvântul „mama” cu femeia care este în preajma lui, are grijă de el și cu care
împărtășește o legătură emoțională.
Vocabularul poate fi împărțit în două părți: activ și pasiv. Primul se caracterizează prin a
fi cel care conține cuvintele care sunt folosite frecvent și al căror sens este bine cunoscut de către
vorbitor. Totuși, pasivul este unul care constă din termeni care nu sunt folosiți foarte des de
vorbitor, deoarece nu le cunosc în mod obiectiv sensul și contextele în care pot fi folosiți.
1.2 Vocabularul și dezvoltarea limbajului la preșcolari
Dezvoltarea limbajului este procesul cognitiv prin care ființele umane, folosindu-și
abilitățile lingvistice înnăscute, învață să comunice verbal folosind limbajul natural al mediului
înconjurător. Este un proces care, deși începe de la naștere și durează până la pubertate, are loc
mai ales în primii 4 sau 5 ani de viață ai copilului.
Dezvoltarea vorbirii este o parte integrantă a dezvoltării generale a copilului. Între 3 și 6

ani are loc o dezvoltare rapidă a abilităților narative ale copilului care este strâns legată de
dezvoltarea gândirii. Dezvoltarea abilităților narative este un proces pe tot parcursul vieții.
Narațiunea experienței trăite, descrierea, explicația și povestirea încep să se dezvolte în

cadrul narațiunii la vârsta preșcolară. La început, putem observa narațiunea cu o structură simplă,
10
fără descriere detaliată. Ulterior sunt dezvoltate narațiuni cu o structură mai complexă.
(Kapalková, 2009).
Povestirea este un concept format din două cuvinte, poveste și narațiune. Această metodă
poate fi folosită nu numai ca mijloc de educație, ci și ca modalitate de socializare a copilului.
Basmul este cea mai naturală formă de lucru cu povestea și narațiunea la vârsta preșcolară.
Povestirea permite rezolvarea dilemelor morale, îmbunătățirea vocabularului și a abilităților de
comunicare, încurajează gândirea critică, dezvoltă imaginația etc.
Basmele pot fi concentrate pe diferite arii de dezvoltare, de exemplu pe relaxarea

musculară progresivă. Este evident că povestirea ar trebui să fie o parte standard a educației
copiilor la grădiniță. Din acest motiv, scopul acestei contribuții este de a analiza utilizarea unei
metode de povestire la preșcolari și dezvoltarea limbajului cu ajutorul povestirii.
Vorbirea și limbajul copilului de 2 ani și jumătate este alcătuită dintr-un vocabular de

aproximativ 450 de cuvinte. Știe să își rostească numele, să arate vârsta pe degete dar și verbal,
combina substantive și verbe în propoziții, înțelege concept simple de timp(aseară, mâine), îi
place să asculte povești repetate fără a se plictisi de ele de cele mai multe ori în special dacă este
o poveste care îi place, începe să își controleze comportamentul verbal în locul aceluia fizic pe
care îl folosea ca să gesticuleze ce își dorea să transmit.
Are un vocabular de aproximativ 450 de cuvinte. Limbajul copilului este un proces care
este strâns legat de dezvoltarea totală a copilului.
 Vârsta de 3 până la 4 ani.
La vârsta de 3 până la 4 ani are loc o creștere rapidă a vocabularului, o creștere mult mai
mare decât va avea loc ulterior, ajungând la o medie de 896 de cuvinte și la trei ani și jumătate la
1222 de cuvinte (Smith, 1980).
Copilul în expresiile sale verbale folosește deja verbele auxiliare „a avea” și „a fi” și dă o
anumită prevalență articolului hotărât.
În această vârstă, propozițiile încep să fie folosite și copilul are deja un limbaj ușor de
înțeles, chiar și pentru persoanele din afara familiei, manifestând stăpânirea majorității gramaticii
limbii materne (sintaxa), așa că specialiștii o numesc de obicei perioada „competența sintactică".
11
La vârsta de patru ani copilul stăpânește practic gramatica, dar începe să se exprime într-
un „stil propriu retoric”, așa cum spune Einstein.
Copilul începe să folosească pronumele în următoarea ordine: Eu, Tu, El, Ea, Noi, Tu;
contând pe un vocabular de 1.500 de cuvinte și la vârsta de cinci ani, aproximativ 2.300 de
cuvinte.
Între 4 și 5 ani, copilul este de obicei capabil să răspundă la întrebări de înțelegere

referitoare la comportamentul social învățat, deoarece limbajul său se extinde deja dincolo de
imediat. Acest lucru se datorează capacității simbolice a copilului și, ca atare, poate evoca și
reprezenta mental lucruri, acțiuni și situații, transcendând realitatea și prezentul.
Această capacitate și nevoia de a comunica fac posibilă o mai mare și rapidă dezvoltare a
limbajului copiilor, facilitând și dezvoltarea inteligenței.
Copilul manifestă o maturitate neuropsihologică pentru învățare și un limbaj din ce în ce

mai abstract.
Datorită „stăpânirii” limbajului, copilul poate percepe diferite unități lingvistice în cadrul
unei lecturi sau al unui discurs, percepându-l ca un întreg.
Copilul depășește și perioada egocentrică și gândirea lui devine logico-concretă. Acum

este capabil să țină cont de comentariile și criticile altora cu privire la persoana lui, ceea ce nu s-a
întâmplat în epocile anterioare.
Această capacitate de descentralizare îl face pe copil conștient de sine, asumându-și un

concept de sine și o imagine de sine adecvată sau inadecvată, ceea ce îi va influența adaptarea și
dezvoltarea personalității.
Dezvoltarea limbajului în anii preșcolari este importantă pentru evoluția abilităților

cognitive ale copiilor, precum și pentru maturitatea lor emoțională și socială. Abilitățile
lingvistice, cum ar fi ascultarea, înțelegerea și vorbirea, sunt, de asemenea, importante în
construirea bazei pentru scris și citit, pregătirea copiilor pentru munca de limbă scrisă la școală.
12
Părinții și îngrijitorii pot ajuta copiii preșcolari să construiască fundația pentru învățarea viitoare,
punând accent pe dezvoltarea limbajului lor în primii ani.
Dezvoltarea cognitivă și a limbajului
Dezvoltarea abilităților lingvistice ale copiilor îi ajută pe preșcolari să-și îmbunătățească

memoria, curiozitatea, concentrarea și abilitățile de gândire și raționament. Aceste abilități îi vor
ajuta pe copii să folosească un vocabular nou, să dezvolte abilități gramaticale și să aibă
posibilitatea de a se angaja în gândirea simbolică.
Dezvoltarea limbajului le permite să folosească imaginile ca parte a raționamentului lor

pentru a vorbi despre evenimentele trecute, prezente și viitoare din experiențele lor cu alți
oameni, locuri și obiecte. Abilitățile lingvistice dezvoltate îi ajută pe copii să pună întrebări care
le vor permite să devină mai înțelepți și să înțeleagă lumea din jurul lor.
Dezvoltarea socială și a limbajului
Copiii preșcolari care au abilități lingvistice bine dezvoltate, cum ar fi ascultarea atentă și
vorbirea clară, sunt încrezători în a-și exprima părerile și le place să se joace cu alți copii.
Potrivit psihologului copil Dr. Carol Valinejad, copiii care se simt confortabil să-și exprime
opiniile vor avea un avantaj în relația cu semenii lor în comparație cu copiii care nu au o vorbire
clară.
Abilitățile lingvistice le permit preșcolarilor să înțeleagă importanța împărtășirii și a

legăturii și să se bucure de jocul în echipă, activitățile creative și activitățile distractive care
necesită instrucțiuni sau reguli.
Dezvoltarea emoțională și a limbajului
Copiii preșcolari care pot asculta cu atenție și pot urma instrucțiunile părinților și
îngrijitorilor lor vor înțelege mai bine cum pot avea grijă de ei înșiși și de ceilalți. Dezvoltarea
limbajului este, de asemenea, importantă, deoarece le oferă copiilor o modalitate de a-și exprima
furia sau frustrarea prin cuvinte, în loc să folosească doar mijloace fizice, cum ar fi lovirea cu
picioarele, pumnii sau accesele de furie.
Îi ajută să vadă punctul de vedere al celorlalți și să-și dezvolte empatia. Dezvoltarea

abilităților lingvistice le oferă copiilor posibilitatea de a vorbi despre orice îngrijorare sau temeri
13
pe care le-ar putea avea. Preșcolarii care dezvoltă o dragoste pentru limbaj se distrează jucându-
se cu cuvintele și uneori inventează cântece sau rime drăguțe și amuzante.
Dezvoltarea limbajului în anii preșcolari pune bazele învățării cititului. Copiii preșcolari
își extind vocabularul și înțelegerea gramaticii prin conversațiile pe care le au cu părinții și
îngrijitorii lor, precum și prin imaginile, cântecele și rimele pe care le împărtășesc cu ei. La
rândul său, acest lucru ajută la dezvoltarea abilităților de înțelegere a lecturii și a conștientizării
fonologice (conștientizarea relației dintre un simbol și sunetul acestuia).
Cercetările arată că preșcolarii care recunosc sunetele cuvintelor care rimează fac
progrese mai rapide în citire și ortografie atunci când merg la școală. Potrivit Centrului de Stat
pentru Parenting eficient, există o relație directă între numărul de cuvinte care rimează pe care un
copil le cunoaște atunci când intră la grădiniță și succesul ulterior ca cititor.
1.3 Organizarea activității de educare a limbajului la preșcolari
La vârsta de 3 ani, copiii sunt adesea cufundați în crearea de lumi și povești. Deși aceste
activități par jucăușe sau chiar prostii, ele joacă de fapt un rol foarte important în dezvoltarea
cognitivă a acelei vârste. Anii preșcolari, cu vârste cuprinse între 3 și 5 ani, sunt perioade de
curiozitate și explorare. Sprijinind activități educative și imaginative, îi ajutați pe acești copii să-
și dezvolte în continuare abilitățile cognitive și lingvistice.
Importanța jocului în învățare
Nenumărați psihologi, filozofi și pedagogi au subliniat de-a lungul istoriei importanța

jocului în învățare.
Așa cum a spus unul dintre primii savanți ai creierului copilului, Jean Piaget, „băieții și
fetele nu se joacă pentru a învăța, ci învață pentru că se joacă”.
Jocul este un instinct, o tendință naturală a creaturilor; este modul lor de a descoperi și
înțelege lumea și de a relaționa cu semenii lor. Jocul într-un mediu de afecțiune și respect
sporește securitatea și stima de sine.
14
În joc, fetele și băieții își dezvoltă abilități sociale, limbajul perfect și dezvoltarea
intelectuală, învață să coopereze, să se respecte reciproc și să își mărească capacitatea cognitivă.
Importanța jocului în dobândirea unei noi limbi, cum ar fi engleza, este una dintre cheile
învățării limbajului natural.
Activități manuale
Activitățile practice sunt eficiente pentru copiii mici, mai ales atunci când învață despre
mediul lor. Vizitele în natură, muzeele și grădinile zoologice îi ajută pe copii să privească mai
atent lucrurile pe care le-au auzit adulții citind sau spunând. Aceste tipuri de activități satisfac
curiozitatea naturală a unui copil de 5 ani, expunându-i în același timp la o nouă întărire vizuală
și dezvoltându-le totodată limbajul.
Dezvoltarea limbajului prin jocul blocurilor
Jocul în bloc promovează dezvoltarea limbajului la copii. Pe măsură ce copiii mici se

joacă cu blocuri și încep să identifice dimensiunile, formele și culorile materialelor, își
construiesc vocabularul. Când încep să vorbească despre ceea ce construiesc și cum se joacă cu
blocurile, se dezvoltă abilități lingvistice mai complexe. Pe măsură ce dezvoltarea lor continuă să
crească, copiii se pot angaja într-un dialog interactiv cu semenii lor.
1.4 Gândirea și limbajul preșcolarilor
Dezvoltarea gândirii în perioada preșcolară este un subiect foarte important pentru o

învățare mai semnificativă la această vârstă. Și cu atât mai mult dacă vorbim despre dezvoltarea
gândirii folosind limbajul ca instrument. Limbajul determină gândirea obiectivă, deoarece
oricând gândești, chiar dacă ești singur și nu comunici sau când ai de gând să comunici cu cineva
acolo este gândire obiectivă, deci dacă există limbaj, există comunicare, dacă există comunicare
există gândire și dacă există gând există gândire obiectivă. Deci nu există nicio îndoială că limba
determină gândire obiectivă.
Dezvoltarea gândirii la copii.
15
Gândirea apare strâns legată de activitatea practică. Primele acte raționale se manifestă în
primele contacte ale copilului cu obiectele din jurul lui atunci când îi trezesc atenţia şi deși unii
dintre ei nu sunt conștienți, presupune o generalizare a relaţiilor şi conexiunilor corespunzătoare
ale obiectelor şi fenomenelor reale. Această generalizare nu este încă conștientă la început. Pe
lângă capacitățile naturale de dezvoltare a gândirii, educația joacă un rol cheie în stimularea,
îndrumarea și împuternicirea acesteia. De la 2 la 7 ani copilul este capabil să-și formeze imagini
mentale care să-l conducă să dezvolte limbajul oral și scris. De asemenea, le dezvoltă capacitatea
spațială, creativitatea, imaginația și memoria istorică, punându-și amintirile în cuvinte.
Metodologii de îmbunătățire a gândirii
Dezvoltarea fiecăruia dintre aceste gânduri are loc pe măsură ce copilul crește. Pe lângă
activitățile care ajută la dezvoltarea comună a minții și a abilităților motrice ale copilului, au fost
create metodologii care sunt aplicate în domeniul educațional pentru a promova dezvoltarea
specifică a unuia sau mai multor dintre aceste tipuri de gândire. Câteva exemple de metodologii
pentru dezvoltarea gândirii care vizează copiii să obțină autonomie și capacitatea de a decide
singuri sunt:
– Metoda de învățare bazată pe gândire (Thinking-based Learning sau TBL). Obiectivul

acestei metodologii este ca elevii să învețe o programă definită, dar în același timp să dezvolte și
alte abilități și abilități pe care le pot folosi în viitor. Prin stimularea dirijată, copiii își intensifică
gândirea critică, analitică și creativă, depășind astfel metodologiile de studiu bazate pe memorie
și în care elevul este un subiect pasiv. Cu acest sistem, copiii vor ști să gestioneze resursele
disponibile pentru a raționa și a lua o decizie adecvată situației. Această metodologie cere
elevilor să-și pună la lucru abilitățile de a comunica, asculta și interpreta toate informațiile pe
care le oferă mediul lor.
– Metodologia de învățare bazată pe probleme contribuie la dezvoltarea gândirii logice și

matematice. Constă în a pune probleme sau provocări adaptate vârstei și dezvoltării elevului și
motivarea copiilor să găsească soluția.
Într-o perioadă de mari schimbări motivate de progresele tehnologice, este esențială

promovarea dezvoltării gândirii la copii pentru a-i face adulți capabili să raționeze și să ia decizii
independente. Pentru cadrele didactice din Învățământul preșcolar și primar, este esențial să fie la
16
curent cu cele mai inovatoare și utilizate metodologii educaționale, pe lângă relevanța sarcinii lor
de educatori, datorită multiplelor oportunități de angajare pe care le continuă, garanții de
pregătire.
17
CAPITOLUL II
Introducere în literatura pentru copii
2.1. Specificul literaturii pentru preșcolari

Literatura pentru copii a apărut în mod clar ca o formă distinctă și independentă de
literatură în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, înainte de care a fost în cel mai bun caz
doar într-un stadiu embrionar. În cursul secolului XX, totuși, creșterea sa a fost atât de luxuriantă
încât a făcut sustenabilă pretenția sa de a fi privită cu respectul – deși poate nu solemnitatea –
care se datorează oricărei alte ramuri recunoscute a literaturii. Literatura pentru copii compune
opere literare scrise pentru cea mai tânără populație de cititori.
Copilăria timpurie este o perioadă semnificativă în care copiii trebuie sprijiniți pe plan
cognitiv, limbaj, motric, mental, zonele sociale și emoționale în ansamblu. În ceea ce privesc
afirmațiile lui Eliason și Jenkins (2003), oameni care lucrează în domeniul educației copilăriei ar
trebui să aibă cunoștințe despre situațiile care îi fac pe copii, care au un mare potential în
dezvoltare, să folosească acest potențial la cel mai înalt nivel și să ofere copiilor activități de
calitate în acest sens.
Cullinan și Galda (1994) subliniază că literatura pentru copii le permite copiilor să-și
descopere și să-și modeleze viața. Kisefer (2007) afirmă că literatura încurajează imaginația
copiilor și, de asemenea, asigură că copiii consideră experiențele și opiniile lor despre viață într-
un mod diferit și nou; basme, povești, legende, imagine cărți de povești, romane, poezie,
biografii, puzzle-uri, memorii, scrieri de călătorie, cărți despre natură și știință, cărțile de
referință sunt printre cărțile primare de literatură pentru copii care sunt utilizate în perioada
copilăriei timpurii și au o contribuție semnificativă în dezvoltarea copiilor (Maltepe, 2009).
Conform Norton (1999), activităţile sprijinite cu aceste lucrări de literatură adecvate

dezvoltării au un rol important în creșterea interesului lor pentru literatură, dobândirea dragostei
pentru cărți și a obiceiului de a citi (Sever, 2003). Interesele profesorilor, atitudinile şi abordările
despre literatură joacă un rol eficient în realizarea acestei funcţii.
Bamberger (1990) susține că un profesor are un efect considerabil în primii ani de școală
prin prisma faptului de a fi un exemplu și un model. Un profesor/educator care iubește cartea,
18
lectura, stârnește în copil un interes și drag de lectură încă de mic, educatorul fiind modelul
copilului.
Srinivasan (1998) afirmă că familia poate avea un efect asupra lecturii copilului într-o
anumită măsură; in orice caz, profesorul are oportunități mai largi în această problemă și adaugă
că principala contribuție a profesorului este văzută în alegere cărţi atractive şi adecvate pentru
copil (YÕlmaz, 2000).
Atât povestirea, cât și lectura poveștilor s-au dovedit a fi strategii educaționale de succes
care creează îmbunătățiri semnificative în achiziția limbajului la copiii mici (citat în Lucarevschi,
2016).
Viața copiilor este îmbogățită prin literatură. Cărțile cu imagini sprijină înțelegerea de
către copii a gândurilor, sentimentelor și motivațiilor altor oameni, și îi învață lucruri noi despre
lumea lor, care joacă un rol important în dezvoltarea lor lingvistică, socială, emoțională și
intelectuală.
Educatorii și părinții/îngrijitorii susțin învățarea copiilor, angajându-se în conversații

bogate și interesante, centrate pe cărți, în care răspund la întrebările și comentariile copiilor,
discută semnificațiile exprimate de cuvinte și imagini astfel ajutând copii să își dezvolte gândirea
și exprimarea. Limbajul oral al copiilor este, prin urmare, esențial pentru înțelegerea emergentă a
limbajului scris și a modului în care acesta transmite sens. Cercetările arată că, cantitatea și
diversitatea cuvintelor pe care copiii le folosesc și le înțeleg înainte de vârsta școlară ajută la
realizarea lor academică ulterioară (Senechal, Ouellette & Rodney, 2006).
Există multe forme de literatură pentru copii, inclusiv versuri, poezie, basme populare și
fabule. Cărțile cu imagini sunt un tip special de literatură pentru copii, deoarece își transmit
mesajele prin interacțiunea dintre cuvinte și imagini. Imaginile adaugă straturi suplimentare de
sens cuvintelor din cărți. Cărțile cu imagini îi învață și pe copii cum să „citească” imagini,
inclusiv semne, hărți și ecrane de computer (Meek, 1988).
În Capra cu trei iezi de Ion Creangă, de exemplu, ilustratorul înfățișează pe cei trei iezi
în funcție de vârstă, explicând rolul fiecărui ied astfel copilul putând distinge că mezinul
reprezintă pe iedul cel mic.
19
Cărțile ilustrate eficient atrag atât copiii, cât și adulții și permit conversații interesante
despre semnificația cuvintelor și imaginilor. Adulții sunt adesea surprinși de comentariile și
întrebările copiilor mici, deoarece acestea arată că copiii interpretează cărțile în moduri diferite
de interpretările adulților. Astfel de conversații sunt un mod important și foarte plăcut în care
copiii învață despre citit.
Știm cu toții că lectura este bună, atât pentru adulți, cât și pentru copii, dar literatura
pentru copii joacă un rol foarte important în dezvoltarea copilului. Aici vă spunem de ce este atât
de important și care sunt beneficiile pe care le aduce.
Pe scurt, se poate spune că literatura pentru copii este importantă deoarece contribuie la
dezvoltarea socială, emoțională și cognitivă a copilului. De mici, atât părinții, cât și profesorii ar
trebui să insufle copiilor obiceiul de a citi. Acest prim pas îl predispune la o pregătire critică,
responsabilă, în care formează o parte activă a societății.
Când copilul este mic, primele lecturi de la mamă sau tată servesc la întărirea legăturilor
emoționale. Copiii așteaptă adesea cu nerăbdare momentul zilei dedicat lecturii, nu doar pentru
faptul de a cunoaște o nouă poveste, ci și pentru timpul pe care îl împart împreună.
2.2. Literatura pentru copii în învățământul preșcolar
Literatura în copilăria timpurie este arta copilului de a se juca cu limbajul, nu doar verbal
sau scris, ci cu multiple forme ale acestuia care permit crearea, recrearea și exprimarea emoțiilor
și viselor.
Inițial, printr-un limbaj simbolic fundamental în dezvoltarea copilului, mai ales la copiii
mai mici care sunt deosebit de sensibili la jocul de sunete, ritmuri, imagini și simboluri care
transcend folosirea utilitară a comunicării și aceasta este esența limbajului literar.
Literatura pentru copii este o resursă fundamentală pentru stimularea creativității și a

imaginației copiilor, iar datorită lumilor fantastice și onirice care sunt construite în ea,
încurajează dezvoltarea acestor aspecte cognitive, dând naștere unor copii mai creativi și plini de
spirit. În plus, în ciuda vârstei fragede a băieților și fetelor, literatura favorizează o abordare a
cititului și scrisului, punând bazele dezvoltării lor viitoare de alfabetizare.
20
Care sunt cele mai potrivite texte pentru copii?
Cele mai potrivite texte de literatură pentru copii din această etapă educațională sunt:
 Poveștile cu ilustrații pentru copii

 Basmele
 Poezie pentru copii.
 Teatru pentru copii.
 Proverbe pentru copii.
 Cărți cu alfabet.
Toate aceste texte favorizează considerabil dezvoltarea copiilor în practic toate domeniile
(verbal, cognitiv, social), fiind resurse cheie în sălile de educație timpurie, perioada din grădiniță.
Literatura pentru copii constituie un mediu puternic de transmitere a culturii, de integrare

a domeniilor de cunoaștere: istorie, muzică, artă, psihologie, sociologie etc., de îmbogățire a
universurilor conceptuale și de formare a valorilor. În plus, literatura joacă un rol fundamental la
școală și acasă ca instrument care favorizează o abordare a proceselor de citire și scriere.
Importanța literaturii se poate reflecta în valoarea afectivă pe care o oferă copilului prin:
a) Încântare și bucurie: literatura educă și distrează.
Prin crearea de spații în sala de clasă pentru literatură, se deschid uși către creativitate,
către puterea creatoare a cuvântului și a imaginației; determinând copiii să descopere
plăcerea pe care o oferă cărțile înainte de a li se cere să dezvolte abilități de citire . Astfel,
lectura ar avea la fel de mult sens ca mersul pe bicicleta; ei știu cât de distractivă va fi
experiența.
Asocierea literaturii cu distracția și jocurile se vede în abordările lui Huizinga (1987),

care vede în poezie o funcție ludică, „Poezia se naște din joc și cu joc” (pag. 144). Astfel,
acest autor sugerează câteva caracteristici comune între poezie și joc:
 Sunt acțiuni desfășurate în anumite limite de timp, spațiu și sens, într-o ordine
vizibilă;
 Funcționează cu reguli liber acceptate și în afara sferei de utilitate sau nevoi
materiale;
21
 Starea de spirit este răpire și entuziasm;
 Acțiunea este însoțită de un sentiment de înălțare și tensiune și duce la bucurie și
abandon.
La fel, Bethelheim (1978) exprimă că pentru ca o poveste să atragă atenția copilului, trebuie
să-l amuze; trebuie să fie de acord cu anxietățile și aspirațiile sale, să-l facă să-și recunoască pe
deplin dificultățile, sugerând în același timp soluții la problemele care îl preocupă. Potrivit
acestui autor, în literatura pentru copii, nimic nu îmbogățește și satisface copilul la fel de mult ca
basmele populare, deoarece îi permit să învețe multe despre problemele interne ale ființelor
umane și despre soluțiile lor.
Ascultarea poveștilor constituie o motivație puternică pentru copil de a-și dori să-și dorească
să învețe să citească. Asociind lectura cu plăcerea, copiii vor să învețe și ei să o facă. Copiilor li
se spune adesea despre importanța lecturii, dar prin acțiunile noastre le arătăm că prețuim mai
mult alte activități (Escalante, 1991).
Literatura dezvoltă imaginația și curiozitatea copiilor, ajutându-i să aprecieze natura, oamenii

și experiențele în moduri pe care nu le-au gândit ei până atunci.. În fața invaziei explicite pe care
o oferă televiziunea, literatura oferă noi dimensiuni imaginației copilului pe care nu i-ar fi decât
greu să le descopere. Cărțile pentru copii au puterea de a crea imagini în mintea cititorului și de a
le extinde imaginația. Imaginarul se defineşte prin gradul de transpunere a realităţii şi se opune
referenţialului. Pleacă de la realitate, dar nu este o copie, este o imaginație activă (Rodríguez,
1991).
Literatura are potențialul de a reflecta viața, conturând și dând coerență experienței

umane. Contrar faptelor oferite de școală, literatura exprimă emoții și calitatea vieții. Așa cum
subliniază Chukovsky (1963): „Scopul fiecărui povestitor este de a promova în copil, cu orice
preț, compasiunea și umanitatea, această capacitate miraculoasă a omului de a fi mișcat de
greutățile unei alte ființe umane, de a simți bucurie la fericirea altuia, a experimenta fatalitatea
altuia ca pe a cuiva." (pag. 138)
În același mod, potrivit lui Reyes (2003), legarea cărților cu afecțiunea celor mai importanți
și dragi permite crearea unui cuib emoțional pentru a face față provocărilor ulterioare ale
22
alfabetizării, deoarece înainte de a intra în codul scris, copilul a avut ocazia să experimenteze
recompensele vitale ale lecturii.
Cel mai puternic argument pentru lucrul lecturii încă din copilărie este garantarea includerii
familiei în jurul unui mare proiect educațional cuprinzător care întărește legăturile afective și
comunicative și îmbogățește dezvoltarea emoțională și intelectuală. Crearea de conexiuni între
literatură și viață va stimula dragostea pentru lectură.
Imaginația nu este o evadare, un refugiu în afara realității, ci o privire diferită asupra realității
(Jean, 1991). În acest sens, poezia este un instrument puternic de stimulare a imaginației, prin
înzestrarea limbajului cu o altă dimensiune decât cea a comunicării utilitare. Acest gen literar
permite capacitatea de a avea asupra realului o putere de transformare, modificare, prospectare și
creație. Prin urmare, cultivarea imaginației înseamnă îmbogățirea capacității de a cunoaște și de a
crea.
Capacitatea de a crea, conform Gardié şi Quintero (1994) se manifestă prin: fluența vorbirii,
capacitatea de a reţine sau de a produce cuvinte, idei, asocieri, fraze sau expresii; originalitate,
capacitatea de a oferi răspunsuri ciudate, spirituale, pline de umor și șocante; elaborarea,
capacitate care permite să se procedeze la planificarea atentă și detaliată a unei idei; sensibilitate,
capacitatea de a detecta situații problematice neobișnuite care tind să treacă neobservate; și
redefinirea, o capacitate care permite cuiva să se gândească la utilizarea inedită și neobișnuită a
unui obiect, sau a unei părți a acestuia, printr-un proces de transformare a proprietăților acestuia,
acestea pot fi efectele lecturii începând de la preșcolari.
2.3. Rolul povestirii în educarea limbajului
Un rol important al poveștilor este acela de a stimula imaginația și fantezia copilului,

educatoarea folosește cuvinte pentru a descrie imagini pe care copilul nu le vede. De aici începe
să funcționeze imaginația celui mic, care este nevoit să își construiască în minte imagini, chipuri,
șcene și situații. În afară de imaginație, poveștile stimulează intelectul copiilor, care se străduiesc
să rețină cât mai multe detalii ale poveștilor, să memoreze cuvintele folosite pentru a fi capabilii
să le reproducă în cadrul diferitelor dramatizări sau șcenete.1
1
Ion Albulescu, Horațiu Catalano Sinteze de Pedagogia Învățământului Preșcolar 2019
23
Dezvoltarea limbajului: studiile lui Cazden (1972) și Teale, W. (1988) au evidențiat deja
potențialul literaturii în dezvoltarea limbajului la copiii cu vârste cuprinse între opt luni și 2 ani și
jumătate, permițându-le să identifice tiparele lingvistice și să își extindă vocabular. Experiența
părinților în dialog cu copilul, care se adaptează treptat pe măsură ce poate participa mai mult,
este recunoscută de Ninio și Bruner (1978) drept „schelă”. Beneficiul acestor experiențe timpurii
cu cărțile trebuie să fie suportat și de grădiniță.
Povestirea este un instrument eficient de învățare și dezvoltare la copii. Potrivit cercetărilor

recente, povestirea pentru copii creează empatie în ei, ajută la dezvoltarea creierului lor și pune
bazele dezvoltării abilităților sociale, de comunicare și interpersonale.
Dezvoltarea structurii discursive: Cunoașterea tipurilor de texte și a proprietăților acestora

facilitează înțelegerea acestora de către copii, cititori și scriitori. O poveste citită preșcolarului și
o poezie recitată îl face pe acesta încă de mic să deosebească tipul de text care i s-a prezentat iar
astfel încă de la vârsta preșcolară va putea deosebi poezia de poveste, chiar basme și relatări,
copilul trebuie să învețe limbajul cărților încă de mic iar acest lucru este relativ important în
dezvoltarea vocabularului, gândirii și culturii pe care acesta și-o creează de la vârsta timpurie.
Beneficiile lecturii la preșcolari
În ceea ce privește beneficiile specifice ale literaturii pentru copii, putem menționa că,
copilul care practică cititul de la o vârstă fragedă se familiarizează mult mai mult cu scrisul,
vocabularul și învață ortografia; îmbunătățește pronunția cuvintelor; comunicarea și
expresivitatea lor este mai fluidă; iar dificultățile lor de învățare sunt aproape nule.
Literatura pentru copii este esențială atunci când vine vorba de dezvoltarea capacității
copilului de a înțelege, de a dobândi noi cunoștințe și atunci când interacționează cu alți copii sau
adulți.
În general, copiilor nu le place să citească, se plictisesc sau o fac din obligație, așa că marea
provocare pentru adulți este să le insufle obiceiul de a citi încă de mici, astfel încât să o facă într-
un mod plăcut și plin de sens atunci când vor începe să citească. Un prim pas către această
provocare este acela de a preda prin exemplu, copiii tind să imite ceea ce fac cei mai mari, astfel
încât atât părinții, cât și educatorii să le arate celor mici că le place momentul lecturii și că
literatura ne poate oferi povești fascinante.
24
Iată câteva strategii care promovează îndrăgirea cititului, încadrate în activități în care se
folosește literatura pentru copii:
a) Lectură orală predată de către educator
De câteva ori pe zi, educatorul citește cu voce tare pentru distracția preșcolarilor, povești pe
care s-ar putea să nu le poată citi singuri. Această activitate de o importanță recunoscută
provoacă un mare impact asupra amintirilor copiilor, deoarece atunci când citește profesorul
devine un model de interes pentru copil, un model de lectură care arată ceea ce face un cititor și
oferă oportunități de a vrea să citească. Această strategie le permite copiilor să aibă subiecte
despre care să vorbească și, astfel, să-și extindă abilitățile expresive.
Activitatea de lectură trebuie să genereze cunoștințe și să trezească experiențe anterioare

despre tema, personajele și evenimentele care au loc în narațiune. Citirea cu voce tare conduce la
momente cheie, de la care educatorul va trebui să parcurgă pași precum:
 Stimularea concentrației preșcolarilor într-un mod relaxant dar și curios de poveste;

 Dezbaterea povestirii între educator și preșcolar;
 Cartea trebuie ținută astfel încât preșcolarul să poată vedea ilustrațiile și să fie cât mai
captat de ele
 Educatorul va crea voci și sunete care dau viață poveștii prin schimbarea glasului
atunci când este nevoie
 Menținerea atenției prin întrebări despre poveste.
b) Cântecele pentru copii
Cântecele care prezintă versuri repetate îi ajută pe copii să facă conexiuni cu modele pe
care le pot găsi mai târziu în cărți, cum ar fi „trei iezi cucieți” unde vor întâmpina povestea
caprei cu trei iezi, prin cântec se va dezvolta abilități cognitive fiind capabili să își
îmbunătățească memoria.
c) Rolul poeziei
La fel ca în cântece, poeziile sunt de auzit. Copiii care ascultă poezii, repetându-le sau
adăugându-le efecte sonore, sunt motivați să vrea să învețe și ei poezia; Motivul unei astfel de
dorințe constă în familiaritatea pe care o dobândesc despre limbaj (adică melodia, rima). Citirea
25
poeziei ar trebui să fie o activitate zilnică la grădiniță, învătarea unor poezi scurte poate dezvolta
capacitatea de exprimare corectă a limbajului precum poezia:
Rică nu știa să zică

Râu, rățușcă, rămurică
Dar de când băiatu-nvață
Poezia despre rață
Rică a-nvățat să zică
Râu, rățușcă, rămurică
În această poezie se pune accentual pe pronunțarea corectă a literei R, nu mulți copii o
pot pronunța corect la vârsta timpurie, prin exersarea poeziei aceștia pot să își dezvolte
capacitatea de exprimare corectă.
O poezie pe care toți copii o învață la grădiniță este și ”grădinița de copii”
Grădinița de copii
Plină e de jucării
Păpușele, ursuleți,
Călușei și tot ce vreți,
Dimineața în zori de zi
Vezi mulțimea de copii
Venind veseli, mulțumiți
Pentru joacă pregătiți!
Această poezie îi stărnește copilului un interes pentru grădiniță prin prezentarea cadrului
în care acesta își petrece timpul, cu copii și jucării iar copii vin cu bucurie în fiecare dimineață la
grădiniță, aspect care dau viață imaginației copilului, chiar și în lipsa timpului petrecut la
grădiniță, el auzind sau recitând această poezie își imaginează grădinița plină de copii veseli care
se joacă, jocul fiind activitatea cea mai de interes pentru ei.
2.4 Povestirea ca metodă
26
Poveștile asigură dezvoltarea intelectuală, precizând și întregind cunoștințele. Ele
contribuie la formarea vorbirii copiilor, fiind model de vorbire închegată, expresivă, corectă,
stimulându-i totodată și pe ei să povestească; influențează dezvoltarea morală prin sentimente pe
care le trăiesc alături de eroii basmelor și prin frumusețea naturii descrisă în carte; formează
deprinderi intelectuale de a asculta și înțelege; dezvoltă voința stimulându-i spre acțiuni și jocuri
noi prin imitarea personajelor.
Poveștile trebuie alese cu grijă, pentru a corespunde particularităților de vârstă ale

copiilor, asigurând astfel însușirea și înțelegerea sub diferitele aspecte ale conținutului
poveștilor.2
Povestirea este o metodă formală de educație. Discutarea cazurilor povestirilor duce la o

învățare semnificativă. Cei mai buni educatori sunt adesea buni povestitori.
Poveștile și povestirea pătrund în experiența umană de zi cu zi. Ea se găsește la colțurile

străzilor, în sufragerie și în locurile de joacă, la fiecare pas acolo unde se adună oamenii, fie că
este în jurul unui foc de tabără sau se uită la televizor, poveștile și povestirea stabilesc norme
culturale, ne oferă eroi și demoni, ne avertizează asupra prostiei și ne dau motive să sperăm că
lucrurile se vor îmbunătăți. Nu este de mirare, așadar, că cei mai buni profesori sunt adesea
povestitori excelenți. Povestirea ca instrument în educația formală a intrat pe scena didactică în
urmă cu aproximativ 100 de ani, odată cu predarea unui studiu de caz la Harvard.
Metoda povestirii este un instrument didactic de aplicat în școală, care se adresează în

primul rând preșcolarilor apoi elevilor și chiar tinerilor (adolescenți) de vârstă școlară. Această
metodă de predare se aplică în mod diferențiat în funcție de vârsta și nivelul elevilor. Constă în
folosirea poveștii ca mijloc de predare și socializarea între preșcolari/școlari în diferite moduri.
Una dintre cheile succesului pedagogic al acestui instrument de predare realizat prin
povestire este că ceea ce se predă este transmis în mod natural și dă frâu liber propriei
interpretări a elevilor. Nu este o transmitere pur conceptuală a informației, ci se învață prin
situațiile spuse în povești.
Poveste constituie una dintre cele mai importante faze ale vieții emoționale a copilului și
este de remarcat că folosirea ei în educație este de mare valoare. După cum s-a spus:
2
Ion Albulescu, Horațiu Catalano Sinteze de Pedagogia Învățământului Preșcolar 2019
27
„Povestea este condimentul vieții în primele clase”.
Ghidează adevărul și știința către lume. „Știința trece de la fantezia primitivă la

exactitatea metodică”.
Povestea este un mediu de predare care captivează copilul și îl atrage spre învățare atunci
când profesorul cunoaște arta dificilă a povestirii.
Fantezia și magia domnesc în poveste. În legende domnește fantezia, magia, locurile,

oamenii și timpul. Realul predomină în poveste.
Caracteristicile povestirii
Povestea are mai multe caracteristici care o diferențiază de alte genuri narative.
 Evenimente imaginare: Deși poate fi o ficțiune extrem de realistă sau bazată pe

evenimente reale, o poveste trebuie să extindă realitatea și să facă imaginarul real.
 Argument simplu: prezintă faptele și o structură de conținut urmând o linie
narativă de: introducere, cuprins și încheiere.
 Argument liniar: în general, faptele sau evenimentele au loc secvențial.
 Puține personaje: pentru a-și păstra forma liniară și concizia, o poveste nu ar
trebui să fie supraîncărcată cu multe personaje.
 Personaj central sau principal: dacă alte personaje pot coexista, povestea ar trebui
să se concentreze pe unul (sau două) în special, cine este cel căruia îi aparțin
evenimentele.
 Narațiune scurtă: pentru ca celelalte caracteristici menționate să fie pe deplin
îndeplinite, povestea trebuie să fie scurtă.
Poveștile sunt folosite în funcție de stadiul copilului.
La grădiniță este etapa poveștii.
La lectura de clasa întâi ia numele de metodă.
28
În funcție de creșterea și raționamentul copilului, povestea ia forma unei anecdote sau
legende. Lectura este motivantă atunci când este legată de subiect, scopul ei trebuie să fie uneori
didactic, dar alteori, mai ales la copiii mici, trebuie să inspire, să ofere minții și spiritului o
impresie de frumusețe și bucurie. Povestea trebuie să fie scurtă pentru a o povesti într-o clasă de
preșcolari, pentru ca ei să o poată învăța dacă este realizată cu scop artistic, creativ și pentru
cultivarea vocabularului.
Tehnici de predare prin povestire.
Pentru a capta atenția preșcolarului și pentru a pătrunde cât mai mult în mintea lui, nu este
suficient doar să se citească povestea dintr-o carte, aceste povești va trebui să i se dea ”viață”
pentru ca preșcolarul să își poată pune cât mai mult imaginația în ”mișcare” și pentru a își
dezvolta cât mult vocabularul din cuantumul de cuvinte și experiențe care îi sunt narate.
Pentru toate acestea povestitorul, în cazul nostru educatorul va trebui să:
 Simtă povestea;
 Cunoască cât mai bine narațiunea;
 Dispunerea copiilor în cercuri sau grupuri mici;
 Să impună tăcerea și să nu rupă firul narațiunii;
 Să spună povestea într-un mod cât mai natural;
 Relaționeze povestea cu un scop;
 Să spună povestea în mod dramatic dar fără a o face teatrală;
 Limbajul trebuie să fie simplu, cu o voce adecvată și corectă;
 Naratorul trebuie să pună imaginație, spontaneitate și simpatie;
 Naratorul trebuie să trezească interesul copiilor;
 Să profite de reacțiile copiilor pentru creații artistice, desene, muzică, jocuri, dramatizare,
etc.
Exemple, metode de povestire
Nu la toți copii le poate fi captată atenția printr-o poveste, deaceea este recomandat ca
povestitorul să folosească anumite metode prin care să capteze atenția preșcolarului, iată câteva
exemple de metode:
29
a) Povestirea cu mișcare
Poveștile care implică mișcare le permit copiilor să participe fizic la poveste. Încurajați
copiii să facă un anumit gest atunci când aud un anumit cuvânt sau să efectueze diverse acțiuni
menționate în poveste. De exemplu, în Scufița Roșie, copiii se pot preface că poartă produse de
copt într-un coș, că sunt lupul sau pot scoate un sunet asemănător cu un scârțâit când se deschide
o ușă, atunci când se relatează intrarea lupului în casă.
b) Povestirea cu o tablă magnetică sau o tablă de pâslă
Cel mai mare avantaj al folosirii acestei metode este că le permite copiilor să spună
povești cu propriile cuvinte și să implice personajele lor preferate.
c) Povești înregistrate
Acest mod de a asculta povești îi ajută pe copii să-și dezvolte autonomia și le permite
posibilitatea să scape pentru o scurtă perioadă de agitația activităților de grup. În plus, această
metodă îi ajută pe copii să-și dezvolte propriile imagini mentale, să își construiască singuri o
imagine asupra poveștii.
d) Povestire cu accesorii
Umpleți o casetă cu articole care sunt menționate în povestea pe care doriți să o citiți
grupului de copii. De exemplu, dacă intenționați să citiți „Scufița Roșie„ cutia educatorului de
accesorii poate include o poză cu un lup, o rețetă de produse de patiserie, produse de patiserie, o
poză a unei bunici etc. Pe măsură ce citiți povestea, luați articolele din cutie, în ordinea în care
sunt menționate în poveste.
Desigur, această metodă necesită multă răbdare, deoarece copiii vor dori să atingă și să
exploreze elementele pe măsură ce sunt prezentate. Cel mai probabil vor dori să discute și ei.
Acest lucru face ca această metodă să fie excelentă pentru dezvoltarea vocabularului lor.
e) Povestire cu păpuși
Magazinele cu jucării vând adesea tot felul de păpuși. Prin urmare, sunt accesorii ieftine
care cu siguranță vor atrage atenția copiilor.
f) Povestirea folosind indicii imagine.
30
Poveștile cu indicii cu imagini implică o combinație de cuvinte și imagini. Sunt grozave
pentru dezvoltarea abilităților de citire. Chiar dacă copiii nu sunt în stare să citească cuvintele
reale, ei pot participa la actul de a povesti.
Povestirea este o resursă de predare importantă, cu o prezență puternică în toate

societățile de la evoluția limbajului uman și are un rol extrem de eficient în educația copiilor mici
(Phillips, 2000). Copiilor mici le place să citească, să scrie și să asculte povești și, din povești,
sunt capabili să înțeleagă mai multe despre societate și despre viață în general.
Povestirea și dramatizarea poveștilor este o completare destul de răspândită la programa

preșcolară, în primul rând din cauza expunerii pe care această practică a câștigat-o.
CAPITOLUL III
CERCETAREA PEDAGOGICĂ
3.1. Motivul alegerii temei
Prezenta cercetare abordează o temă care are scopul de a prezenta modalitățile prin care
se poate dezvolta vocabularul la vârsta preșcolară mai exact grupa mare, prin prisma poveștilor.
Am ales grupa mare deoarece se poate observa cu ușurință nivelul de dezvoltare a limbajului pe
perioada grădiniței.
Am ales acest studiu deoarece doresc să urmăresc performanța dezvoltării limbajului la

care pot ajunge preșcolarii prin ajutorul poveștilor de care vor avea parte în perioada preșcolară,
tot odată m-a motivat dorința de a prezenta importanța poveștii în dezvoltarea limbajului iar prin
cercetarea efectuată voi putea demonstra beneficiile acestei activități desfășurate în perioada
preșcolară.
31
Povestea fiind una dintre cele mai captivante metode de învățare la vârsta timpurie, este o
bună modalitate de a ajunge la rezultate excepționale privind dezvoltarea competențelor
lingvistice.
Există numeroase beneficii care apar în urma citiri copilului indiferent că este vorba de o
poveste, un basm sau o poezie, cititul cu voce tare copilului îi poate aduce numeroase benefici,
voi aminti doar câteva dintre acestea:
 Dezvoltarea cognitivă susținută

 Abilități lingvistice îmbunătățite
 Pregătirea pentru succesul academic
 Dezvoltarea unei legături speciale cu copilul între educator și grădinar dar nu
numai, un limbaj dezvoltat îl ajută să își facă relații noi chiar.
 Concentrare și disciplină crescute
 Imaginație și creativitate îmbunătățite
 Cultivarea. dragoste pe tot parcursul vieții pentru lectură
Măsurile luate de către educator vizând dezvoltarea limbajului la preșcolari pot aduce
rezultate uimitoare și sunt de o importanță maximă pe perioada preșcolară deoarece cum am
precizat în metodologia cercetării, pe baza cercetărilor efectuate, odată cu primii anii de creștere
se dezvoltă și competențele limbajului care ulterior îl vor ajuta pe copil să obțină rezultate
academice mai bune și o integrare în societate crescută, deoarece este imperios necesar ca
această etapă a vârstei timpuri să nu fie trecută cu vederea am dorit să efectuez acest studiu
pentru a demonstra totodată ce rezultate practice pot aduce practicarea citirii poveștilor în
grădiniță.
Limbajul este de o importanță majoră pentru ființa umană deoarece prin el, lumea
socializează devenind un instrument fundamental pentru dobândirea de noi cunoștințe; așadar
trebuie dezvoltate abilitățile încă din copilărie, abilitățile lingvistice ale copiilor; de aici și
importanța concentrării importanței dezvoltării limbajului la preșcolari, scopul principal fiind
acela de a-i învăța încă din copilărie să interacționeze într-un mod care implică comunicare
printr-un limbaj cât mai dezvoltat, având în prezenta lucrare de cercetare, practicarea poveștilor
la preșcolari unde vor desfășura activități care urmăresc să promoveze dezvoltarea competențelor
32
în domeniul formării vocabularului, deoarece aceasta este cel care afectează cel mai direct
învățarea în orice domeniu al creşteri și dezvoltării.
3.2. Ipoteza cercetării
Aplicarea unor strategii de educare a limbajului bazate pe activități didactice ce au în

centrul povestirea ca metodă îmbunătățește progresul dezvoltării vocabularului ale preșcolarului
contribuind mai târziu la dezvoltarea competențelor academice.
 Variabile independente
o Implementarea practicilor de dezvoltare a limbajului bazate pe relația dintre
educator și preșcolar în cadrul orelor parcurse la grădiniță.
o Acordarea timpului lecturii la vârsta preșcolară mică prin practicarea citirii
poveștilor în timpul orelor petrecute la clasă.
o Implicarea copiilor în activități cu caracter de dezvoltare a vocabularului
preșcolarului.
 Variabile dependente
o Progresul preșcolar.
o Nivelul de dezvoltare al limbajului copiilor.
o Nivelul de implicare activ al educatorului.
o Activități didactice cu scop educațional.
Tipul cercetării: practice-aplicativă
3.3 Obiectivele cercetării:
 Perceperea si pronunțarea clară și corectă a sunetelor și grupurilor de sunete ale

limbii romane;
 Dezvoltarea comportamentelor de exprimare, ale limbajului;
 Folosirea cuvintelor și expresiilor învățate, în mod creativ și cât mai des posibil;
33
 Identificarea nivelului de implicare a educatorului în activitatea de învățare și
dezvoltarea a limbajului prin metoda poveștilor.
3.4 Eșantionul și etapa experimentală
În prima parte a fost efectuat un chestionar format din 5 întrebări simple cu răspuns
închis pe care l-am aplicat preșcolarilor, 15 copii au fost selectați pentru a lua parte la proba
de înregistrare a datelor, dint-un număr de 20 de copii am selectat doar 15 copii care vin
regulat la grădiniță cu program normal.
Grupul a fost alcătuit atât din fete cât și băieți, 9 sunt fete iar 6 sunt băieți, toți activează
la Grădinița din comuna Cășeiu aflată la 6 km de municipiul Dej.
Sondaje aplicate copiilor

1. Îți place să ți se citească povești?
Diagrama 3.1.
Conform diagramei 3.1.
34
Analiza cantitativă: Răspunsurile copiilor au fost în proporție de 100% afirmative,
confirmând că le place să li se citească povești.
Analiza calitativă: Este evident că toți copiii sunt motivați și interesați să asculte povești.
2. Părinții tăi îți cumpără des cărți de povești?
Diagrama3.2.
35
Analiza cantitativă 33,3% au declarat că părinții lor le cumpără cărți de povești iar ceilalți
copii în procent de 66,7% au afirmat că nu li se cumpără cărți de povești.
Analiza calitativă: Este evident, dacă ne bazăm pe răspunsurile de la prima întrebare unde
toți copii au afirmat că le place să li se citească povești conform acelui criteriu putem susține că
copiii ar dori ca părinții lor să le cumpere mai multe cărți de povești.
3. Părinții tăi îți citesc des povești?
Diagrama 3.3.
Analiza cantitativă: 20% dintre părinții preșcolarilor participanți la eșantion citește

povești copiilor lor, restul de 80% nu practică cititul copiilor în familie.
36
Analiza calitativă: Este evident că unor părinți le lipsește interesul pentru promovarea
lecturii fapt pentru majoritatea copiilor care au afirmat că părinții nu obișnuiesc să le cumpere
cărți nici nu prezintă interes pentru citit la grădiniță, preferând mai mult să se joace.
4. Există cărți de povești la grădiniță?
Diagrama 3.4.

Analiza cantitativă: 100% dintre preșcolari afirmă că există cărți de povești în grădinița
lor.
Analiza calitativă: În practicile educaționale ne dorim să arătăm că la orele petrecute la

grădiniță le sunt citite povești preșcolarilor cu scopul de a le dezvolta abilitățile de comunicare,
vocabularul și imaginația copiilor.
5. Educatoarea ta îți citește povești cu imagini?
37
Diagrama 3.5.
Analiza cantitativă: Pe baza întrebării 5, întreg grupul de preșcolari supus chestionarului

au răspuns afirmativ susținând că le sunt citite povești cu imagini la grădiniță.
Analiza calitativă: Din diagrama 3.5 este evident faptul că educatoarea le citește
preșcolarilor din comuna Cășeiu povești care conțin și imagini pentru a stimula interesul și a
dezvolta imaginația copilului dar acest lucru trebuie îmbunătățit pentru ca ei să devină din ce în
ce mai atrași și interesați de lectură.
Ce îți place mai mult să faci la grădiniță? Să asculți povești sau să te joci cu ceilalți
copii?
38
Diagrama 3.6.
Analiza cantitativă: 53,3% dintre copii au spus că le place mai mult să asculte povești iar
46,7% afirmă că prefer să se joace.
Analiza calitativă: Aici este evident că profesorii trebuie să stimuleze și să stârnească

interes copiilor privind cititul. Dacă copilul nu va îndrăgi cititul, orele de lectură pentru el vor
deveni mai târziu niște ore chinuitoare iar scopul final, de a ajunge la o dezvoltare a limbajului,
culturii generale și altor abilități obținute prin citit, nu va fi niciodată atins.
Din răspunsurile date în sondaje de către copiii, rezultă că profesorii trebuie să-i
încurajeze pe copii cu o altă metodologie, să folosească o strategie diferită de cea anterioară
pentru ca acești să îndrăgească cititul pe cât se poate mai mult.
Acestea au fost întrebările aplicate copiilor deoarece am vrut să implic și copii în acest
sondaj datorită sincerității de care aceștia dau dovadă și pentru a vedea interesul pe care îl au ei
în momentul începerii studiului și a cercetării.
Copii în cea mai mare parte au fost și sunt familiarizați cu poveștile dar scopul și dorința
noastră e de a-i îndruma cât mai mult în această direcție a lecturii care ulterior va fi benefică
pentru ei.
39
Ulterior am aplicat un chestionar și părinților ai căror copii au fost supuși eșantionului
studiat pentru a observa cât de important este pentru părinți practicarea poveștilor în timpul
petrecut cu cei mici.
Sondajele aplicate părinților
1. Aveți acasă cărți cu povești pentru copii?
Diagrama 3.7.
Analiza cantitativă: 66,7% din părinți au afirmat că au cărți de povești acasă iar 33,3 %
susțin că nu au.
Analiza calitativă: Majoritatea părinților au cărți acasă care conțin povești pentru copii
dar nu toți le folosesc lăsând această parte în atribuțiile educatoarei.
2. Vă petreceți timp citind povești copiilor dumneavoastră?
40
Diagrama 3.8.
Analiza cantitativă: Conform răspunsurilor, 46,7% afirmă că petrec timp de lectură cu

copii iar 53,3 % din părinți susțin că nu petrec timp citind povești copiilor.
Analiza calitativă: Este evident că unii părinți folosesc poveștile pentru a le distrage
atenția copiilor de la alte activități dar conform diagramei, prea puțin din aceștia petrec timp cu
copii lor citindu-le povești.
3. Credeți că este important să li se citească povești?
41
Diagrama 3.9.
Analiza cantitativă: La întrebarea 3, 100% dintre părinți spun că este important să li se

citească povești copiilor.
Analiza calitativa: se afirma ca părinții recunosc că citirea poveștilor este importantă

pentru copii lor chiar dacă o parte din ei nu o practică acasă.
4. Credeți că poveștile ajută la dezvoltarea vocabularului copiilor?
Diagrama 3.10.
42
Analiza cantitativă: La întrebarea 10 toți părinții au susținut că, consideră că poveștile

ajută la dezvoltarea vocabularului copiilor.
Analiza calitativă: Părinții recunosc că poveștile ajută la dezvoltarea vocabularului

copilului acest lucru ne confirmă că părinții sunt conștienți și de importanța poveștilor.
6. Ați observat îmbunătățiri ale limbajului la copilul dumneavoastră în

perioada de grădiniță?
Diagrama 3.11.
Analiza cantitativă: La întrebarea 11 toți părinții au susținut că s-a observat o

îmbunătățire a limbajului la copilul lor în perioada de grădiniță.
Analiza calitativă: Este evident faptul că grădinița aduce unele îmbunătățiri și ajută în
dezvoltarea copilului pe mai multe ramuri nu doar aspectele legate de vocabular.
Chestionarul aplicat părinților a avut scopul colectării informațiilor privitoare la timpul și

importanța pe care aceștia o acordă copiilor lor în ce privește cititul poveștilor.
Chestionarul următor a fost aplicat educatoarei care își desfășoară orele cu preșcolarii din
grupa mare. Chestionarul aplicat educatoarei are scopul de a observa în ce fel este implicată
43
educatoarea în modul de predare al poveștilor la copii și care au fost rezultatele predării
poveștilor la copii. Pe perioada de 5 săptămâni preșcolarilor le-au fost citite zilnic 30 de minute
povești. În tabelul de mai jos sunt prezentate poveștile care au făcut parte din instrumentul de
studiu pentru preșcolari.
Desfășurarea activităților la clasă
Povești pentru copii

Săptămâna 1 (Ion
Creangă) Săptămâna 2 (Autor Petre Ispirescu)
Ziua 1 Capra cu trei iezi Sarea în bucate
Ziua 2 Punguța cu doi bani Fata săracului cea isteaţă
Ziua 3 Fata babei şi fata moşneagului Cele trei rodii aurite
Ziua 4 Povestea unui om leneş Zâna zânelor

Ziua 5 Moş Ion Roată şi Unirea Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte
Tabel 3.1 Lectura aplicata copiilor pe săptămâni și zile

Săptămâna 4 (Autor Emilia
Săptămâna 3 (Autor Frații Grimm) Plugaru)
Ziua 1 Albă-ca-Zăpada şi cei şapte pitici, perte I Puiul de Vrăbiuţă
Albă-ca-Zăpada şi cei şapte pitici partea a-
Ziua 2 II-a Împăratul cel bun
Ziua 3 Hansel și Gretel Partea I Mincinosul
Ziua 4 Hansel și Gretel Partea a-II-a Telescopul
Ziua 5 Muzicanţii din Bremen Bobul de Soare
Ziua 1 Săptămâna 5 (Autor HC Andersen)

Ziua 2 Degețica
Ziua 3 Fetița cu chibrituri
Ziua 4 Hainele cele noi ale împăratului
Ziua 5 Soldățelul de plumb
În fiecare zi în intervalul orar 10:30-11:00 copiilor le era citită una dintre poveștile de
mai sus iar activitățile se desfășurau astfel:
44
Etapele activității Activitatea educatoarei Activitatea copiilor
Copii au fost îndemnați la ascultarea
Captarea atenției Copii ascultă
lecturii prin stârnirea curiozității
Le-a fost povestit pe scurt ce cuprinde

Anunțarea temei povestea pe care o vor auzi făcându-i Copii ascultă
curioși de ceea ce vor auzi.
S-a început citirea poveștii iar pentru

fiecare lectura în fiecare zi au fost
prezentate și planșe cu diferite personaje Copii răsund Copii răspund
din lectura citită. Pe parcursul lecturii, Copii ascultă ți răspund în
Dirijarea activității copiilor le-au fost adresate întrebări propoziții clare și corecte
referitoare la poveste, ” ce cred că va pentru fiecare imagine pe care
urma, ce ar face ei în situația respectivă, o au atașată poveștii citite.
cine este personajul principal al povești,
etc”.
S-au făcut aprecieri generale asupra

felului cum s-a desfășurat activitatea,
copii au primit stimulente de participare, La fiecare final de activitate
Încheierea
câte o bulină colorată pentru fiecare copii își spun părerea cu privire
activității
răspuns corect, câte o planșetă colorată la povestea citită.
cu personajele lecturate în ziua
respectivă.
Tabel 3.4 Desfășurarea activităților
În urma activităților de lectură la care am participat împreună cu educatoarea pe perioada

celor 5 săptămâni, copiilor le-au fost citite în fiecare zi cel puțin 30 de minute povești pentru
copii, în acest timp copii au ascultat cu atenție și au formulat întrebări pe baza poveștilor citite.
Am observat că odată cu trecerea zilelor preșcolarii au devenit tot mai nerăbdători să

asculte povestea care urma să fie citită fie de educatoare fie de mine sau împreună împărțind
unele roluri astfel copii erau mult mai captivați de poveste, unele povești au fost audio cu sunete
de fundal pentru a stimula mai ușor imaginația preșcolarilor.
45
În tot acest timp s-a urmărit îndeaproape progresul preșcolarilor de la o săptămână la alta
în urma lecturilor studiate. Ceea ce am urmărit cu atenție a fost modul de exprimare al
preșcolarilor pentru a putea observa dacă metoda poveștilor aplicată la clasă a avut un impact
pozitiv în dezvoltarea limbajului la preșcolarii din grupa mare.
Preșcolarii au fost implicați activ la fiecare poveste citită, prin întrebări și răspunsuri ei
au participat la fiecare poveste citită fiind îndrumați să gândească liber și să își exprime părerea
ori de cate ori au dorit, fiecare intervenție a lor, de cele mai multe ori urmată de întrebări bazate
pe poveștile la care au participat, a fost ascultată și s-a urmărit răspunderea pe măsura
așteptărilor lor.
Chestionarul aplicat educatoarei este format din 13 întrebări cu răspuns tip grilă iar acesta
a fost realizat în urma celor 5 săptămâni de aplicare a metodei poveștilor ca practică activă cu rol
în dezvoltarea limbajului la preșcolari.
Întrebarea 1
La Întrebarea 1 putem observa că educatoarea folosește cel mai des metodele modern de
predare, astfel pot afirma că pe perioada studiului aplicat preșcolarilor activitățile au fost atât de
natură tradițională cât și prin mijloace modern de predare, digitalizat.
46
Întrebarea 2
La întrebarea 2 este evident faptul că educatoarea folosește metoda activ-participativă ca

metodă didactică de predare grupei de preșcolari.
Întrebarea 3
În urma întrebării 3 educatoarea a afirmat că în activitatea didactică lectura este folosită

cu preponderență în actul de predare învățare al preșcolarilor din grupa mare.
Întrebarea 4
47
Această întrebare a fost menționată cu scopul observării timpului alocat pe zi poveștilor
pentru preșcolari, putem observa că se petrec circa 15 minute de povești citite și ascultate de
către copii dar timpul pe care l-am alocat noi în cele 5 săptămâni de studiu au fost de cel puțin 30
de minute. Timp în care povestea a putut fi și citită și interpretată împreună cu preșcolarii
implicându-i astfel și pe ei în dialog.
Întrebarea 5
Întrebarea 5 este urmată de răspunsul confirmat al educatoarei astfel că grupa mare este
grupa de care se ocupă educatoarea participant al eșantionului elaborate.
Întrebarea 6
Forma de învățământ a fost confirmată în chestionarul aplicat educatoarei cu întrebarea 6,

astfel aceasta ocupă funcția de educatoare la grădinița de stat cu program normal . Programul se
desfășoară în intervalul ora 08:00-13:00 astfel între:
08:00-09:30 are loc:
 Primirea copiilor
 Jocuri și activități liber alese
48
 Joc liber
 Rutine, tranziții
 Micul dejun
09:30-12:00
 Întâlnirea de dimineață
 Jocuri și activități liber alese (pe centre de interes)
 Activități pe domenii experimentale
 Gustarea de fructe
 Rutine, tranziții
 Jocuri de mișcare, jocuri în aer liber
 Activități opționale/ limba engleză
12:00-13:00
 Plecarea copiilor
Întrebarea 7
La întrebarea 7, educatoarea susține că este importantă povestea în procesul de predare

învățare al preșcolarilor.
49
Întrebarea 8
Pe baza desfășurării activităților de predare educatoarea susține că preșcolarii au plăcere

de a asculta povești, acest lucru îl pot susține și eu în urma practicării celor 5 săptămâni la grupa
mare de preșcolari.
Întrebarea 9
Această întrebare a fost adresată ca rezultat al metodei poveștii aplicate preșcolarilor iar
rezultatele urmărite și observate pe parcursul celor 5 săptămâni pot demonstra același lucru.
Povestea este benefică în dezvoltarea limbajului la copii atât timp cât este practicată zilnic.
50
Întrebarea 10
Odată citite poveștile au rol de a stimula imaginația copilului iar acest lucru s-a putut
observa în momentul în care au fost citite poveștile, copii începeau să adreseze tot felul de
întrebări, își creau ei o imagine de ansamblu a șcenelor prezentate și aceasta îi făceau să simtă
mai profund poveștile nu doar la nivel auditiv ci și imaginar. Citirea poveștilor la copii
îmbunătățește imaginația și dezvoltă creativitatea preșcolarilor
Întrebarea 11
Cu fiecare generație de copii lucrurile se schimbă și devin din ce în ce mai interesante iar
activitățile desfășurate la sala de clasă nu vor fi niciodată la fel deoarece fiecare copil este diferit
și fiecare generație de preșcolari are ceva diferit față de cealaltă așadar citirea poveștilor ajută la
observarea acestor factori delimitativi între generații și stimulează abilitățile de predare al
educatoarei.
51
Întrebarea 12
La această întrebare educatoarea afirmă că folosește strategii de întărire a lecturii la

preșcolari tocmai pentru aceasta la fiecare timp de lectură educatoarea s-a prezentat fie cu un
aparat care redă audio povestea fie cu benzi colorate care să îi ajute pe copii să își creeze o
imagine, fie prin intonație și tonul cu care au fost citite poveștile.
Întrebarea 13
Ca urmare a activităților desfășurate în cadrul grădiniței din Cășeiu, educatoarea susține

că citirea poveștilor a adus îmbunătățiri ale limbajului la preșcolari în decursul celor 5 săptămâni
de studiu astfel că preșcolarii au învățat cuvinte noi pe care adesea au fost surprinși folosindu-le
în expresiile lor, au început ei între ei să își însușească unele roluri de poveste iar prin joaca lor
relatau acele șcene cum ar fi rolul caprei cu trei iezi, a punguței cu doi bani
14. Pe o scară de la 1 la 5 cât de benefică a fost metoda poveștilor pe care ați aplicat la
preșcolari pe perioada celor 5 săptămâni?
52
Unde: 1 de loc benefică, 2: prea puțin benefică, 3: benefică, 4: destul de benefică, 5:
extraordinar de benefică.
Întrebarea 14
La finalul chestionarului a fost adresată o întrebare la care a fost necesară o notă referitor
la cât de benefică este metoda cititului poveștilor la preșcolari, la această întrebare educatoarea a
afirmat că metoda poveștilor aplicată preșcolarilor din grupa mare este destul de benefică pentru
copii, punctajul maxim nu a fost acordat deoarece educatoarea susține că această metodă ar fii
extrem de benefică doar în cazul în care se desfășoară împreună cu alte activități.
Concluzii
Prin cercetarea efectuată la grădinița cu program normal din comuna Cășeiu la clasa
preșcolară și activitățile de lectură desfășurate conform tabelului 3.4 mi-am permis să stabilesc
următoarele concluzii:
Informațiile calitative mi-au permis să înțeleg modul în care copiii abordează citirea
povestirii, adică cunoștințele anterioare, citirea prin imagini și diverse metodologii, sunt surse
valoroase pentru noi ca viitoare cadre didactice să înțelegem natura procesului de lectură.
Odată cu implementarea poveștilor în proiect aplicată în practică, este posibil să spun că

majoritatea băieților și fetelor s-au îmbunătățit remarcabil în dezvoltarea proceselor de
comunicare verbală, dezvoltarea concentrării mai mari și interesul pentru a continua să învețe,
prin intermediul acestora.
53
Citirea poveștilor permite preșcolarilor să își îmbunătățească abilitățile în limba română,
favorizând la rândul său procesul de învățare în diferitele domenii care vor urma. În cele din
urmă, împărtășim ideea generală și pe baza acestei lucrări, promovarea situațiilor autentice care
favorizează învăţarea, exprimarea orală şi motivarea lecturii, care ne permit să activăm
cunoștințele dobândite prin intermediul poveștilor și adaptarea acestora la toate sferele vieții lor,
integrându-le prin activități de lectură zilnice care devin interesante și motivante pentru
preșcolari.
Limbajul corespunde activităților de recepție și înțelegere (ascultare, citit) și activități de

producție (vorbire și scris), indiferent dacă sunt desfășurate de copiii înșiși sau prin medierea
unui adult. Stăpânirea limbajului intră în construcția tuturor învățăturilor; este o dimensiune şi
adesea o condiţie a dobândirii tuturor deprinderilor.
Jocurile, exercițiile, situațiile de dialogare vor fi mai bogate atunci când diferitele
activități integrează expres această dimensiune lingvistică și provocările lor sunt identificate și
clasificate zilnic. Atunci când interacțiunile în clasă îndeplinesc anumite caracteristici, ele pot
avea valoare educațională în ceea ce privește dezvoltarea limbajului.
Cadrul didactic trebuie să aibă o mare capacitate de a observa și de a asculta elevii lor, de
a determina nivelul actual de dezvoltare, potențialul și următoarea zonă de dezvoltare a elevilor
săi.
„Nu trebuie să ne prefacem că îi înțelegem pe băieți; este cel mai rău serviciu pe care îl
putem face unui cursant de vorbire. A pretinde că înțelegem atunci când nu înțelegem sau
înțelegem greșit, înseamnă a arăta copilului indiferență, a-l lăsa singur cu întrebările și îndoielile
lui”.
Copii pot dezvolta cu ușurință un vocabular dezvoltat în perioada școlară mică deoarece
la acea vârstă creierul este ca un burete ce absoarbe apa, apa fiind toate cuvintele noi pe care
acesta le va auzi, prin povești îi este îmbogățit atât vocabularul cât și modul de exprimare devine
unul mai fluent, liber și degajat.
Acest lucru oferă copiilor o încredere de sine crescută, o imaginație bogată, un respect
față de carte și un interes crescut pentru lectură.
54
Preșcolarii care trăiesc povești minunate spuse de către un profesor entuziast, beneficiază
în multe feluri de dezvoltarea limbajului și a alfabetizării. Ei experimentează implicarea activă în
crearea unei povești. Ei construiesc înțelegerea poveștii și descoperirea convențiilor formei
literare. Ei empatizează și discută sentimentele personajelor și dilemele pe care trebuie să le
depășească. Ei ascultă limbajul și exprimarea, puterea cuvântului rostit.
Unul dintre cele mai mari rezultate ale povestirii este că aceasta inspiră copiii să-și creeze
propriile povești. Această experiență adaugă noi dimensiuni limbii și alfabetizării prin învăţare.
O poveste spusă de profesor și repovestită de copii este un instrument puternic de

alfabetizare pentru clasa timpurie. Povestirea oferă o conexiune plăcută de alfabetizare, care are
puterea de a avea un impact pozitiv asupra atitudinilor copiilor față de povești de-a lungul vieții.
Studiul nostru arată că lectura cu voce tare și povestirea pot fi un instrument pedagogic
benefic pentru dezvoltarea limbajului copilului. Cu o strategie bine gândită, citirea cu voce tare și
povestirea vor funcționa ca un instrument. Educatoarea a afirmat că este conștientă de faptul că
lectura cu voce tare și povestirea sunt eficiente pentru a sprijini comunicarea și dezvoltarea
limbajului.
Este, totuși, important să precizăm că lectura cu voce tare și povestirea nu este singura
metodă care poate fi folosită pentru a sprijini comunicarea. Mai multe cercetări trebuie efectuate
în acest domeniu, mai ales că atât de mulți copii preșcolari au dificultăți din cauza întârzierilor
sau tulburărilor de comunicare. În sfârșit, cadrele didactice au nevoie de sprijin și formare
continuă cu privire la modul prin care vor sprijinii fiecare copil în cel mai eficient mod.
55
Recomandări
Ținând cont de situațiile observate în practică și de rezultatele obținute se recomandă

următoarele:
 Implementați povestea ca strategie de întărire a limbajului și exprimării.

 Ca propunere pedagogică educațională pentru dezvoltarea vocabularului și a limbajului,
recomand să se folosească poveștile ca activitate didactică deoarece stimulează limbajul
la vârsta preșcolară.
 Explorează cauzele slăbiciunilor pe care preșcolarii le prezintă în limbaj, iar la această
modalitate aplică strategiei și activității care se potrivesc nevoilor preșcolarului.
 Se recomandă ca instituția să elaboreze un plan de activități care poate fi desfășurat în
timpul orei care întărește lectura și este în concordanță cu nevoile preșcolarilor.
 Citirea poveștilor la preșcolari a minim 30 de minute în fiecare zi pe perioada orelor
desfășurate la grădiniță pentru a ajuta în dezvoltarea vocabularului la copii.
56
 Din studiul efectuat s-a observat că preșcolarii simt nevoia timpului de lectură la
grădiniță, pe care îl așteptau din ce în ce mai mult, așadar se recomandă îndeplinirea
acestor nevoi de lectură la clasă atât pentru a răspunde nevoilor lor cât și pentru a ajuta în
dezvoltarea limbajului lor.
Bibliografie:
1. Kapalková, S (2008) Studies on child language, pag. 169–211.
2. Sinteze de Pedagogia Învățământului Preșcolar Ion Albulescu, Horațiu Catalano 2019,
Editura Didactica Publishing House
3. Gabriela Kelemen, pedagogia Învățământului primar și preșcolar, Editura Universității
„Aurel Vlaicu„ Arad, 2010
4. Alina Roman, Evelina Balaș, Proiectarea Situațiilor de învățare școlară, Editura Eikon 2015
5. Gabriela Kelemen, Sinteze de pedagogie preșcolară, Editura „Mihailov Palov„ , Vasac, 2014
6. Bocoș, M., Catalano, H. (coord.)(2008), Pedagogia învățământului primar si preșcolar,
Volumul 1 – „Cercetări-acțiune”, Editura Presa Universitară Clujeană:Cluj- Napoca
7. Bonchiş, E, Popa, S.,Breban, D. (2002) Învăţarea şcolară: teorii, modele, condiţii, factori,
Editura Universităţii Emanuel: Oradea
8. Bonchiş, E.(2011), Familia şi rolul еi în еducarеa copilului, Еditura Polirom: Iași
9. Cocoradă, E.(2009), Psihologia educaţiei, Editura Universităţii" Transilvania": Brașov
10. Cosmovici, A., Iacob, L.(2011) , Psihologie şcolară, Editura Polirom: Iaşi
57
11. Creţu D.(2003) Dezvoltarea motivaţiei învăţării, Editura Psihomedia: Sibiu
12. Cеrghit, I.(2007), Mеtodе dе învătământ, еd. a IV-a, Еd. Polirom: Iaşi
13. Albulescu I., Catalano, H. (2019), Sinteze de pedagogia învăţământului preșcolar. Ghid
pentru pregătirea examenelor de titularizare, definitivat și gradul didactic II, Editura
Didactica Publishing House, Bucureşti
14. Еmilio Guzman., (2013), Noua dimеnsiunе a gândirii umanе,Еditurа Polirom:București
15. Golu,F. (2010), Psihologia dеzvoltării umanе, Еditura Univеrsitară: Bucurеști
16. Jucan D. (2016), Perspective ale învăţării şcolare, Annales Universitatis Apulensis. Series
Philologica: Alba Iulia
17. Stan,L. (2016), Еducația timpuriе, Еditura Polirom: Bucurеști
18. Mogonea, F., R. (2010) Dificultăţile de învăţare în context şcolar,Ed. Universitaria
19. Neacşu, I. (2012), Studiul relaţiilor dintre curriculum, competenţe, motivaţie, învăţare şi
rezultate şcolare. Editura Didactică şi Pedagogică: Bucureşti
20. Sălăvăstru, D. (2009).Psihologia învăţării, Editura Polirom: Iași
21. Siebert, H. (2000), Învăţarea autodirijată şi consilierea pentru invăţare, Ed. Institutul
European: București
22. Stan, M.,M.(2012), Elaborarea şi validarea unui sistem de predicţie asupra reuşitei şcolare la
debutul şcolarităţii,Editura Tiparg:Argeș
23. Todor L.(2010) Motivaţia-factor condiţional al învăţării. Editura Universităţii: Oradea
24. Trif L.(2012), Caracteristici ale climatului de învăţare în contextul managementului clasei de
elevi. Annales Universitatis Apulensis. Series Philologica: Alba Iulia
25. Burnet, J., & Aristotle, A. (2015). Aristotle on Education; Being Extracts from the Ethics and
Politics. United States of America: BiblioLife
26. Albulescu I., Catalano, H. (2020), Sinteze de pedagogie generală. Ghid pentru pregătirea
examenelor de titularizare, definitivat și gradul didactic II (profesori de toate specializările),
Editura Didactica Publishing House, Bucureşti.
27. https://www.tandfonline.com/doi/full/10.1080/00313831.2016.1258727
28. https://www.tandfonline.com/doi/abs/10.1080/87565649009540457
29. https://onlinelibrary.wiley.com/doi/abs/10.1111/1467-9507.00248
58

Ionela Găurean - Licență

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ionela Găurean - Licență

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA “ BABEȘ -BOLYAI” CLUJ NAPOCA

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI

SPECIALIZAREA: PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC: ABSOLVENT:

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI

SPECIALIZAREA: PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC: ABSOLVENT:

Funcția principală a limbajului este comunicarea și schimbul social, iar comunicarea

Dorim să prezentăm importanța poveștilor la vârsta școlară mică și rolul acestora în

Profilul psihologic al copilului

De la 2 la 4 ani: În această etapă, dezvoltarea socială și cognitivă devine foarte

- De la 4 la 6 ani: În sfârșit încep sa domine toate domeniile, atât limbajului psiho-motric

Vorbind despre copilăria timpurie, această admirație ne plasează în perioada de la

Caracterizare vârstă preșcolari

Odată cu intrarea copilului la grădiniță, orizontul lui de cunoaștere va depăși cadrul

Activitățile acestea prin joc pe care ei le prestează vor alimenta imaginația,

Obiectivele principale în grădiniță se îndreaptă înspre dezvoltarea psihică și vizează un

Există două categorii de vârstă în procesul instructive-educativ derulat în grădiniță și

Cum este dezvoltarea limbajului la vârsta preșcolară?

La vârsta preșcolară, copiii trebuie să mănânce și să meargă singuri la baie?

Cum se întăresc abilitățile unui copil?

Răbdarea adultului și acompaniamentul astfel încât să existe un exercițiu și o repetare a

Pentru fiecare vârstă există un standard de abilități de dezvoltat?

Un vocabular mare este întotdeauna o abilitate foarte apreciată în abilitățile de

La fel ca majoritatea creațiilor comunicative ale ființei umane, vocabularul ar putea fi

La un nivel mai specific, vocabularul este ansamblul de cuvinte pe care o persoană le

Cunoașterea amplă a cuvintelor este considerată un instrument foarte important pentru

1.2 Vocabularul și dezvoltarea limbajului la preșcolari

Dezvoltarea vorbirii este o parte integrantă a dezvoltării generale a copilului. Între 3 și 6

Narațiunea experienței trăite, descrierea, explicația și povestirea încep să se dezvolte în

Basmele pot fi concentrate pe diferite arii de dezvoltare, de exemplu pe relaxarea

Vorbirea și limbajul copilului de 2 ani și jumătate este alcătuită dintr-un vocabular de

 Vârsta de 3 până la 4 ani.

Între 4 și 5 ani, copilul este de obicei capabil să răspundă la întrebări de înțelegere

 Vârsta de 6 până la 7 ani.

Copilul manifestă o maturitate neuropsihologică pentru învățare și un limbaj din ce în ce

Copilul depășește și perioada egocentrică și gândirea lui devine logico-concretă. Acum

Această capacitate de descentralizare îl face pe copil conștient de sine, asumându-și un

Dezvoltarea limbajului în anii preșcolari este importantă pentru evoluția abilităților

Dezvoltarea cognitivă și a limbajului

Dezvoltarea abilităților lingvistice ale copiilor îi ajută pe preșcolari să-și îmbunătățească

Dezvoltarea limbajului le permite să folosească imaginile ca parte a raționamentului lor

Dezvoltarea socială și a limbajului

Abilitățile lingvistice le permit preșcolarilor să înțeleagă importanța împărtășirii și a

Dezvoltarea emoțională și a limbajului

Îi ajută să vadă punctul de vedere al celorlalți și să-și dezvolte empatia. Dezvoltarea

1.3 Organizarea activității de educare a limbajului la preșcolari

Importanța jocului în învățare

Nenumărați psihologi, filozofi și pedagogi au subliniat de-a lungul istoriei importanța

Dezvoltarea limbajului prin jocul blocurilor

Jocul în bloc promovează dezvoltarea limbajului la copii. Pe măsură ce copiii mici se

1.4 Gândirea și limbajul preșcolarilor

Dezvoltarea gândirii în perioada preșcolară este un subiect foarte important pentru o

Dezvoltarea gândirii la copii.

Metodologii de îmbunătățire a gândirii

– Metoda de învățare bazată pe gândire (Thinking-based Learning sau TBL). Obiectivul

– Metodologia de învățare bazată pe probleme contribuie la dezvoltarea gândirii logice și

Într-o perioadă de mari schimbări motivate de progresele tehnologice, este esențială

Introducere în literatura pentru copii

2.1. Specificul literaturii pentru preșcolari

Conform Norton (1999), activităţile sprijinite cu aceste lucrări de literatură adecvate

Educatorii și părinții/îngrijitorii susțin învățarea copiilor, angajându-se în conversații

2.2. Literatura pentru copii în învățământul preșcolar