ÎNV.

FLORENTINA ALEXANDROAIA

LUCRARE METODICO-ŞTIINŢIFICǍ

Editura Sfântul Ierarh Nicolae

2010

ISBN 978-606-577-095-9
 CUPRINS

Argument …………………………………………………………………………... 3
I.PARTICULARITĂŢILE PROCESULUI DE FORMARE A NOŢIUNILOR
MATEMATICE LA PREŞCOLARI ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... 5
1.1. Profilul psihologic al preşcolarului.........................................................................5
1.2. Caracteristici ale preşcolarului ce conduc la însuşirea noţiunilor
matematice......................................................................................................................8
II. CONTINUITATEA PREDĂRII-ÎNVĂŢĂRII MATEMATICII LA GRUPA
PREGĂTITOARE ŞI CLASA I…………………………………………... ... ... 11
2.1. Continuitate în planul de organizare a predării-învăţării matematicii....................11
2.2. Continuitate în planul obiectivelor şi conţinutului.................................................14
2.3. Continuitate în planul metodologiei.......................................................................19
a. exerciţii cu material individual........................................................................21
b. jocuri didactice................................................................................................32
c. jocuri logice.................................................................................................... 36
2.4. Continuitate în planul relaţiei cadru-didactic.copil…………………………… 40
III. CONCLUZII ………………………………… … … … … … … … … … … 43
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ… … … … … … … … … … … … … … ... ... 45
ANEXE ……………………………………………………………………… … ... 47

2
 ARGUMENT
MOTTO
„Puterea educaţiei nu poate fi socotită nici mai mare nici mai mică decât
este. Educatorul trebuie să încerce atât cât e în stare să realizeze. Însă
totdeauna să se aştepte a fi readus, observând rezultatele obţinute, în limitele
încercărilor raţionale.“ ( Herbart)
Grădiniţa, prin atributele ei, constituie mediul educativ în care copilul în
mod organizat şi sistematic îşi formează primele impresii şi noţiuni despre
lumea înconjurătoare, primele deprinderi şi obişnuinţe, primele sentimente şi
virtuţi.
În proiectul de formare a copilului de vârstă preşcolară am urmărit
permanent aspecte ca: scopul general al educaţiei (dezvoltarea armonioasă bio
psiho-socială a copilului), caracteristicile şi succesiunile acestei vârste, şi un
ultim aspect, de fapt o însumare şi o acţiune finită a rimelor două, copilul să
răspundă exigenţelor impuse de şcoală - ca instituţie pentru care-l pregătim.
Raportul dintre grădiniţă şi şcoală trebuie să fie un raport de continuitate ce
vizează: planificarea, organizarea, obiectivele, conţinutul, metodele, mijloacele,
relaţia cadrul didactic-copil. Din păcate în momentul de faţă în cele mai multe
cazuri, el este însă discontinuu. Există încă un prag între cele două instituţii, în
cadrul cărora se practică, în bună măsură, o pedagogie diferită. Climatul
grădiniţei este mai non-directiv, bazat pe ponderea evidentă a activităţilor libere,
a jocurilor, a relaţiilor cu un plus de afectivitate între educatoare şi copil. De la
acest climat se trece apoi brusc la un climat directiv, bazat pe o disciplină fermă,
care solicită îndeplinirea cu regularitate şi conştiinciozitate a sarcinilor
activităţilor de învăţare.
În aceste condiţii rolul grădiniţei nu este să-şi şcolarizeze copiii, ci să-i
„socializeze“ şi să le asigure achiziţii educativ-instructive în şcoală, să ofere
copilului o anumită experienţă şi activităţi care favorizează accesul la
învăţământul primar fără a se substitui şcolii.

3
 Există şi un punct de discontinuitate între cele două trepte de învăţământ
preşcolar şi primar. O depăşire mai puţin reuşită a acestui prag poate duce la o
dificilă adaptare a unor copii la cerinţele clasei I şi, în ultimă instanţă la eşecuri
şcolare. Atunci apar întrebările: „Ce?“, „Cât?“ şi „Cum?“ trebuie să facă
grădiniţa pentru a ridica întreaga formaţie a copilului la un stadiu superior în
dezvoltarea lui fizică, intelectuală şi comportamentală. „Ce?“, „Cât?“ şi „Cum?“
trebuie să facă şcoala primară pentru a prelua şi dezvolta în continuare, cu
maximum de exigenţă, achiziţiile cu care vine copilul din grădiniţă?
În această lucrare voi încerca să dau un răspuns la această problemă,
referindu-mă doar la activităţile matematice. Atât din studiul cât şi din practica
pedagogică am desprins câteva metode şi procedee ce se pot utiliza în
desfăşurarea activităţilor matematice care să-l pregătească pe copil să
depăşească cât mai uşor acel „prag invizibil“, dar resimţit de el care există între
grupa mare şi clasa I.
Obiectivele generale pe care le urmărim în vederea depăşirii punctului de
discontinuitate între grădiniţă şi şcoală în pregătirea copiilor pentru învăţarea
matematicii sunt:
- să colereze obiectivele şi conţinutul în care se materializează activităţile
matematice din grădiniţă (la toate grupele) şi matematica de clasa I;
- să stabilească ce cunoştinţe, priceperi şi deprinderi, dar şi ce
caracteristici ale proceselor psihice, trăsături de voinţă şi caracter ar
trebui să aibă pentru uşurarea înţelegerii matematicii la clasa I.
Urmărim aceste obiective pentru că pregătirea pentru şcoală în
preşcolaritate vizează atât latura informativă cât şi pe cea formativă cu
tendinţe general valabilă pentru orice nivel de accentuare a laturii formative.
Încerc să evidenţiez câteva idei, metode şi procedee optime de desfăşurare
a activităţii matematice în această perioadă modernă de formarea preşcolarului-
şcolarul de mâine.

4
 CAPITOLUL I
PARTICULARITĂŢILE PROCESULUI DE FORMARE A
NOŢIUNILOR MATEMATICE LA PREŞCOLARI

1.1. PROFILUL PSIHOLOGIC AL PREŞCOLARULUI

Din punct de vedere psihologic copilul este un unicat. De aceea permanent

trebuie să utilizăm o diversă strategie din influenţare a personalităţii
preşcolarului. Se impune, în primul rând, o cunoaştere tot mai nuanţată, a
unicităţii pe care ca mic univers o reprezintă fiecare copil, cât şi a diversităţii
posibile în care acest univers se reflectă şi reflectă lumea înconjurătoare,
lumea celorlalţi. Aceasta implică toate coordonatele în care trebuie să
acţioneze în vederea pregătirii copilului pentru şcoală ca scop imediat şi pentru
viaţă, ca o finalitate mai amplă.
Este cunoscut faptul că perioada de 3-6/7 ani din viaţa copilului lasă cele
mai profunde urme asupra personalităţii în devenire, deoarece aceasta este
perioada receptivităţii, sensibiltăţii şi a finalităţii psihice dintre cele mai
pronunţate. După unii psihologi, actualizarea potenţialului intelectual şi
dezvoltarea generală a aptitudinilor intelectuale se realizează de la naştere şi
până la această perioadă în proporţie de 50%.
Aceasta este perioada în care influenţele externe lasă cele mai durabile
urme, în care se constituie premisele personalităţii, şi se aşază bazele „eului“
cognitiv, afectiv-voliţional şi caracterial.
Perioada de preşcolaritate este considerată ca o etapă de o mare şi vie
curiozitate. Este perioada de „foame intelectuală“ sau „perioada de ce-urilor“.
Copilul doreşte să ştie totul despre tot. Este vârsta când dezvotarea operaţiilor
gândirii (analiză, sinteză, comparaţie, abstractizare, generalizare) şi exersarea
lor în procesul însuşirii cunoştinţelor, prin acţiuni practice obiectuale
nemijlocite asigură interiorizarea acestor operaţii şi impulsionează trecerea
copilului de la o gândire situativ-intuitivă-preoperatorie, la o gândire concret-

5
operatorie cu calităţile ei: supleţe, sensibilitate, organizare, obiectivitate,
independenţă. Analiza şi sinteza obiectului, preşcolarul o poate realiza fără
participarea analizatorului motric, ci numai în planul percepţiei vizuale.
Copilul este în stare să detaşeze un obiect pe fondul altor obiecte, să
descompună mintal însuşirile obiectului analizat şi să-l recompună potrivit cu
raporturile părţilor componente ale acestuia. El învaţă să examineze obiectele
operând cu diverse criterii: al formei, culorii, mărimii suprafeţei, a volumului,
numărului, etc. În activitatea sa cu obiectele, prin observarea acestora cu
ajutorul mai multor analizatori, se formează legături temporare, se dezvoltă
spiritul de observaţie.
Reprezentările au un caracter plastic, încărcate cu elemente concrete,
particulare.
Capacitatea de memorare devine deosebit de activă, dar se consideră că
reproducerea are unele aspecte în care se evidenţiază o oarecare rigiditate,
copilul nu dovedeşte întotdeauna înţelegerea textului.
Saltul calitativ ce se produce în formarea proceselor cognitive se explică
prin dezvoltarea limbajului intern la 4-5 ani care conduce spre o formă
superioară, mai complexă, limbajul contextual. Copilul poate să efectueze
operaţii în plan mintal verbalizând acţiuni şi raporturi pe care le-a realizat pe
plan concret. În grădiniţă are loc un intens proces de socializare a limbajului
sub toate aspectele: fonetic, lexical, gramatical, fluiditate, expresivitate- cu
accent permanent pe dezvoltarea auzului şi percepţiei fonetice, îmbunătăţirea
percepţiei auditive şi a discernământului auditiv, formarea abilităţii de a
distinge cuvintele în propoziţie şi a pronunţa corect sunetele, obişnuirea cu
ritmul silabic al cuvintelor, formarea unor propoziţii închegate, folosirea
corectă a raporturilor gramaticale.
În acelaşi timp se dezvoltă procesele cognitive şi viaţa afectivă a
preşcolarului. Emoţiile şi sentimentele devin mai bogate şi mai diferenţiate în
conţinut. Ele se organizează mai stabil în jurul unor obiecte, evenimente,
persoane, locuri, etc.

6
 O evoluţie corespunzătoare dobândeşte şi conduita voluntară a
preşcolarului mare. Copilul este capabil să renunţe la unele dorinţe imediate şi
personale, în favoarea unor scopuri cu motivaţie accesibilă vârstei ( să renunţe
la joc pentru a confecţiona o jucărie). Datorită reglării verbale acţiunile
copilului sunt tot mai bine planificate şi orientate, apare efortul voluntar în
realizarea scopului şi în depăşirea obstacolelor ce se pot ivi pe parcurs.
Vârsta preşcolară este vârsta când se formează interesele morale,
intelectuale şi estetice în paralel cu cunoştinţele însuşite, cunoştinţe care se
îmbogăţesc pe măsură ce copilul îşi însuşeşte cunoştinţe empirice, educatoarea
trebuind să facă în aşa fel încât cunoştinţele însuşite de copii să constituie o
premisă pentru asimilarea cunoştinţelor ştiinţifice. În acest sens nu volumul
mare de cunoştinţe interesează, ci modul în care copiii ştiu să opereze cu ele,
ştiu să rezolve probleme pe care le pune viaţa.
Aceste particularităţi psihice ale copilului preşcolar constituie nişte
premise în organizarea şi desfăşurarea tuturor formelor de activitate cu copiii.
Aceasta, deoarece eficienţa tuturor activităţilor este condiţionată de priceperea
cu care lucrăm, iar această pricepere înseamnă tact pedagogic şi măiestrie
pedagogică, care au în structura lor intimă cunoştinţe de psihologie fără de
care orice activitate educativă devine limitată şi rutinată, deci ineficientă.
Stăpânirea procesului educaţional, dirijarea lui conţtientă şi cu eficienţă,
presupun deci, cunoaşterea legilor şi particularităţilor dezvoltării psihice. De
aceea, se impune ca întreaga acţiune pedagogică din grădiniţă să fie privită ca
un tot unitar nu numai în teorie, ci mai ales în practică, să nu apară ca o sumă,
ci ca un sistem de activităţi care să aibă în permanenţă clar scopul de a-l
pregăti pe copil pentru şcoală şi pentru viaţă.

7
 1.2. CARACTERISTICI ALE PREŞCOLARULUI CE CONDUC LA
ÎNSUŞIREA NOŢIUNILOR MATEMATICE

Preşcolarul manifestă multă receptivitate, mobilitate şi flexibilitate

psihică ceea ce-i permite achiziţionarea unui volum mare de cunoştinţe
însuşite conştient.
În procesul instructiv-educativ activităţile matematice ocupă un loc
important avându-se în vedere atât sarcinile pe care le urmăreşte grădiniţa în
pregătirea copilului pentru şcoală cât şi influenţa pe care o exercită această
formă de activitate asupra dezvoltării generale a copilului.
În joc, în ocupaţiile sale zilnice, copilul este pus deseori în situaţia de a
opera cu cantităţi diferite de obiecte sau jucării, de a număra, de a socoti. În
această etapă, ei nu fac altceva decât să-i imite pe adulţi pe care îi aud folosind
numerele sau care în mod greşit se străduiesc chiar să-i înveţe să numere mult
mai înainte de vreme. Astfel, copiii vin mai întâi în contact cu aspectul
exterior al numerelor, cu cuvântul, iar semnificaţia numerelor este treptat
însuşită în grădiniţă pe baza unui complex de acţiuni şi operaţii cu cantităţile
sub îndrumarea sistematică a educatoarelor.
Activităţile matematice lărgesc orizontul copiilor cu cunoştinţe despre
însuşirile cantitative ale obiectelor lumii reale. Aceste cunoştinţe îl ajută să se
orienteze mai uşor în rezolvarea propriilor trebuinţe, să răspundă cerinţelor
zilnice.
Copilul percepe însuşirile cantitative ale lumii reale prin diferiţi
analizatori. În procesul de numărare este activizat atât analizatorul vizual, cât
şi cel auditiv, cel tactil şi cel chinestezic. Copilul numără mingile nu numai cu
ochii, el pune mâna pe fiecare minge numărată, percepând concomitent
mişcarea mâinii de la o minge la alta şi zgomotul produs de deplasarea
obiectului dintr-un loc în altul.
Odată cu formarea reprezentărilor şi însuşirea cunoştinţelor matematice
se îmbogăţeşte şi vocabularul copiilor cu cuvinte şi expresii matematice,

8
respectiv cu numere cardinale şi ordinale, cu unele adverbe de cantitate: mai
multe, mai puţine, tot atâtea. De asemenea, în procesul executării cerinţelor
impuse de educatoare li se formează copiilor priceperea de a se exprima prin
cuvinte potrivite anumitor raporturi cantitative dintre obiectele sau grupurile
de obiecte. De exemplu se deprind să formuleze clar procesul de creştere a
unei cantităţi ( dacă am 4 mere şi Ana îmi mai dă unul acum am 5 mere ).
Activităţile matematice dezvoltă la copii gândirea şi operaţiile ei:
analiza, sinteza, comparaţia, generalizarea, abstractizarea. Astfel, ei se deprind
să separe obiectele, să compare între ele grupurile de obiecte, jucării,
constatând egalitatea sau inegalitatea cantităţii lor.
Gândirea copiilor de dezvoltă mai ales în cadrul rezolvării
problemelor, deoarece întregul proces de rezolvare a acestora este analitico-
sintetic. Rezolvarea problemelor necesită stabilirea unor raporturi logice între
valorile numerice cunoscute şi întrebarea problemei. Aceasta se realizează
printr-un proces de analiză şi sinteză în formarea cea mai simplă întrucât
datele cunoscute se leagă direct de întrebarea problemei.
Activităţile matematice stimulează imaginaţia şi memoria copilului.
Astfel, în rezolvarea unei probleme orale, copiii trebuie să-şi reprezinte
situaţiile relatate, precum şi relaţiile cuprinse în enunţul problemei. De
asemenea trebuie să reţină, să păstreze şi să reproducă în mod conştient unele
cunoştinţe dobândite în legătură cu numeraţia şi operaţiile matematice, ceea ce
favorizează dezvoltarea memoriei voluntare. Copiii trebuie să memoreze
enunţul problemei, datele cuprinse în ea pentru a putea da rîspunsul corect la
întrebarea pe care aceasta o ridică.
Înţelegerea cunoştinţelor noi şi asimilarea conştientă a acestora
depinde de gradul de concentrare a atenţiei, de efortul voluntar depus de copii
pentru a urmări firul explicaţiilor, succesiunea operaţiilor.
Învăţând să numere sau să facă unele calcule simple, copiii îşi
formează o serie de calităţi şi deprinderi utile. Activităţile matematice asigură
condiţii favorabile pentru formarea posibilităţilor de autocontrol şi mactivitate

9
independentă. De exemplu: educatoarea cere copiilor să aşeze pe masă atâtea
păpuşi câte indică cifra pe jeton. În acest caz, copiii trebuie să recunoască cifra
şi apoi să aşeze pe masă numărul de păpuşi indicat de cifra respectivă. Acest
exerciţiu îi pune pe copii în situaţia de a rezolva independent sarcina dată de
educatoare.
Totodată copiii încep să înţeleagă că nu trebuie să se pripească în
răspunsuri, că trebuie să se gândească cu atenţie pentru a găsi soluţia corectă.
Prin efortul de a fi atenţi, ca şi prin efortul necesar învingerii dificultăţilor în
rezolvarea problemelor, copiii îşi exersează voinţa, se călesc din punct de
vedere moral. Satisfacţia pe care o au în momentul când rezolvă bine sarcina
dată contribuie la întărirea încrederii în forţele proprii.
Din cele arătate mai sus putem desprinde contribuţia activităţilor
matematice la dezvoltarea intelectuală a copiilor şi la pregătirea lor temeinică
pentru învăţarea matematicii în ciclul primar.

10
 CAPITOLUL II
CONTINUITATEA PREDĂRII-ÎNVĂŢĂRII MATEMATICE LA GRUPA
MARE ŞI CLASA I

2.1. CONTINUITATE ÎN PLANUL DE ORGANIZARE A PREDĂRII-

ÎNVĂŢĂRII MATEMATICII

„Primul scop al oricărui act de învăţare... constă în viitoarea utilitate a

rezultatelor obţinute. Învăţarea nu trebuie doar să ne conducă undeva, ea trebuie
să ne permită să continuăm mai uşor în etapa următoare.“( J.S.Bruner,
„Procesul educaţiei intelectuale“, Editura Ştiinţifică, 1978, pag. 15)
Grădiniţa oferă un cadru organizat, instituţionalizat în dezvoltarea
generală polivalentă a copilului şi în pregătirea sa specifică pentru şcoală.
Aceasta nu poate fi realizată doar în pragul debutului şcolarităţii, ci pe parcursul
vârstelor preşcolarităţii. Ansamblul formelor de activitate din grădiniţă pot
împlini efecte formative, sporite în pregătirea copilului pentru şcoală. Anumite
activităţi din grădiniţă ca: dezvoltarea vorbirii, cunoştinţe despre natură,
activitatea matematică, educaţia fizică, educaţia muzicală vor fi continuate la alt
nivel şi în clasa I, ajungându-se la discipline şcolare relativ distincte. Învăţătorul
trebuie să cunoască capacităţile mintale, deprinderile şi schemele operaţionale
formate, pe care să se bazeze în activitatea instructiv-educativă cu elevii clasei I.
Faţă de o asemenea realitate, apare necesară asigurarea unei continuităţi
fireşti între activitatea specifică celor două etape în dezvoltarea copiilor. O
asemenea continuitate va asigura o mai rapidă adaptare a copiilor din clasa I la
particularităţile muncii de învăţare. Este vorba de trecerea de la o anumită
activitate dominantă perioadei preşcolare la o altă activitate dominantă,
caracteristică vârstei şcolare mici, respectiv de la joc la învăţătură.
Încă de la vârsta preşcolară, în condiţiile jocului ca activitate dominantă,
apar atât în cadrul acestei activităţi, cât şi în forme special organizate, elemente
ale muncii de învăţare. Prin urmare, învăţătura, dominantă a vârstei şcolare, este

11
prezentă şi în cadrul activităţii matematice din grădiniţă, ea izvorând din
necesitatea de a satisface interesul, curiozitatea copilului pentru cunoaştere. Pe
de altă parte, o dată cu intrarea copilului în şcoală, chiar în condiţiile învăţăturii
ca activitate ce va deveni dominantă, se menţine în cadrul orelor de matematică
şi jocul didactic ca activitate ce asigură un echilibru necesar, o continuitate
firească între cele două stadii, o adaptare treptată a copiilor în însuşirea
cunoştinţelor matematice. Aşadar, jocul îşi justifică existenţa lui nu numai ca
mod de adaptare a copiilor din clasa I la activitatea şcolară, ci şi ca formă
eficientă de învăţare.
Jocurile introduse în însăşi structura lecţiilor în clasa I sunt folosite în orele
de matematică sub forma activităţilor în completare pentru că jocul are valenţe
de cunoaştere, iar prin joc se rezolvă, într-o manieră specifică, numeroase sarcini
de învăţare, rolul lui nefiind doar lucid.
Învăţătorii de la clasa I vor continua sub alte forme, jocuri care în
prealabil au fost desfăşurate la grupa mare-pregătitoare: „Găseşte-ţi locul“,
„Aşază-mă la căsuţa mea“, „Trenul“, „Jocul intersecţiilor“, „Jocul reuniunilor“
etc.
Pregătirea copilului pentru şcoală îmbracă forme şi conţinuturi multiple şi
diverse, de la procurarea rechizitelor şi uniformei, până la formarea motivaţiei
şcolare.
Există discontinuitate între activităţile din grădiniţă şi şcoală materializată
în caracterul familial al sălii de grupă la grădiniţă şi mai sobru al sălii de clasă la
şcoală. Acest lucru poate fi înlăturat, dacă se menţine o legătură permanentă
între rducatoare şi învăţător şi invers. La grădiniţă, pe măsură ce se predau
numerele se afişează planşa cu ajutorul căreia se demonstrează procesul de
formare a unui număr nou. La şcoală se afişează acelaşi tip de planşă, în plus,
fiind adăugat semnul mai mic şi mai mare. După ce se predă număratul în
limitele 1-10 se poate afişa altă planşă reprezentând tot numerele 1-10, cu cifra
corespunzătoare, dar aşezate dispersat, iar obiectele desenate sunt de diferite
mărimi. La fel procedează şi învăţătorul clasei I. Aceste planşe îl ajută pe copil

12
să înţeleagă că indiferent de locul pe care îl ocupă în spaţiu şi de mărimea
acestora cantitatea respectivă reprezintă acelaşi număr de obiecte. De asemenea,
îl ajută să aprecieze global un anumit număr de obiecte. La grădiniţă cifrele se
arată copilului şi se insistă să raporteze corect cantitatea la număr şi numărul la
cantitate, în clasa I elevii, în plus, scriu cifrele.
La grupa pregătitoare se fac exerciţii de compunere şi descompunere a
numerelor, bazate pe material didactic concret sau pe fişe cu ajutorul semnelor
grafice învăţate.
La clasa I elevii învaţă în mod abstract tabla adunării şi a scăderii, la baza
acestora fiind încă exerciţiile practice efectuate la grupa pregătitoare.
Activităţile matematice din grădiniţă se desfăşoară ca activităţi obligatorii,
de sine stătătoare, cu o durată de 30-35 minute la gupa pregătitoare, constituind
astfel activităţi premergătoare lecţiilor de matematică de la clasa I care au o
durată de 5-10 minute.
La grădiniţă nu se notează copiii cu note, totuşi ca o măsură de evaluare a
rezultatelor şi răspunsurilor copiilor folosim stimulentele de diferite culori: roşii,
pentru rezultatele foarte bune, albastre-bune, maro-satisfăcătoare. Tot o măsură,
pe care o considerăm necesară în realizarea continuităţii dintre activităţile
matematice de la grupa pregătitoare şi clasa I este cea referitoare la tema pentru
acasă, care de obicei, se dă elevilor de clasa I. La grădiniţă se poate cere copiilor
să deseneze acasă pe o foaie de hârtie asemănătoare celor care lucrează la
grădiniţă, o mulţime de flori, de fluturi, o mulţime de cinci-şase sau alt număr,
diferite obiecte, învăţate să le execute la desen sau exerciţii grafice.
Intrarea şi ieşirea din grupă, apoi în clasă, fixarea locului la măsuţă, apoi în
bancă, folosirea pauzei, apoi a recreaţiei, deprinderea de a saluta şi ţinuta
vestimentară, apoi uniforma, deprinderea de a fi atent, de a răspunde numai când
e întrebat şi deprinderea de muncă independentă urmăresc să le formeze copiilor
din grădiniţă, deoarece ele constituie alte premise pedagogice ale pregătirii
pentru viaţa şcolară.

13
 De asemenea, formarea deprinderilor în colectiv, grupe, apoi clasă, de
respectarea cerinţelor care asigură eficienţa activităţilor contribuie la scurtarea
perioadei de adaptare şi integrare a copilului în mediul şcolar.
Acestea sunt doar câteva din posibilităţile de a corela organizarea
activităţilor matematice din grădiniţă şi clasa I. Gama aceasta este variată şi
vastă. Fiecare educatoare şi fiecare învăţător trebuie să stabilească o corelare
bună a cunoştinţelor matematice de la grădiniţă cu cele de la clasa I, astfel încât
să înlăture acea notă de discontinuitate între cele două trepte de învăţământ.

2.2. CONTINUITATE ÎN PLANUL OBIECTIVELOR ŞI

CONŢINUTULUI

O altă categorie de măsuri de natură psiho-pedagogică menite să

contribuie la asigurarea continuităţii între grădiniţă şi şcoală poate fi plasată în
conţinutul activităţilor matematice din grădiniţă şi matematica clasei I, oglindită
în special în programele respective ale grădiniţei şi clasei I. Este vorba de
legătura indisolubilă între prevederile programelor respective de învăţământ.
Fireşte, această legătură este asigurată, în primul rând, de autorii programelor,
dar cu contribuţia educatoarelor şi învăţătorilor. Pentru a fi însă, operaţional
corelaţia dintre programe se cere a fi riguros cunoscută atât de către învăţător, cît
şi de educatoare. Nu poate fi concepută continuitate în activitatea instructiv-
educativă, între grădiniţă şi clasa I, fără o cunoaştere temeinică a tot ceea ce
realizează copiii preşcolari în vederea învăţării matematicii.
Cunoaşterea programei de activitate matematică, în special de la grupa
pregătitoare, dezvăluie numeroase acţiuni care, de fapt, anticipează
familiarizarea copiilor cu unele elemente de bază ale cunoştinţelor matematice.
În acest consens, se pune problema determinării obiectivelor şi a
conţinutului activităţii educative din grădiniţă în corelaţie cu ale şcolii, deoarece
s-a constatat greutăţi de adaptare a copilului de la o formă de activitate la alta.

14
Pentru a se asigura continuitatea în ceea ce priveşte conţinutul disciplinelor, cât
şi a metodelor de predare, se impune ca preşcolarii să fie îndrumaţi în noul spirit
al predării matematicii, pentru a le uşura înţelegerea cunoştinţelor matematice
prevăzute a fi însuşite în clasa I. În acest sens, se impune necesitatea de a lua
legătura cu învăţătorii care urmează să preia grupa pregătitoare în clasa I pentru
a afla care sunt greutăţile ce le întâmpină cu şcolarii în însuşirea cunoştinţelor
matematice. Scopul activităţii matematice desfăşurate în grădiniţă, este
pregătirea copiilor pentru înţelegerea şi însuşirea cunoştinţelor matematice din
clasa I, în sensul dezvoltării unor capacităţi intelectuale care să permită elevilor
de 6-7 ani perceperea corectă a număratului ca o însuşire colectivă atribuită
mulţimii de obiecte, înţelegerea procesului de formare a şirului numeric,
efectuarea de operaţii cu numere, rezolvarea de probleme pe baza operaţiilor de
adunare şi scădere, analiza caracteristicilor geometrice.
Deci, la grupa pregătitoare, activităţile matematice urmăresc două mari
obiective: pregătirea copilului pentru formarea conceptului natural, precum şi
introducerea şirului numeric, în limitele 0-10; dezvoltarea gândirii logice la
copii.
Conţinutul programei grupei pregătitoare continuă şi amplifică obiectivele
prevăzute la grupele precedente. Formarea de mulţimi de obiecte se realizează
după noi forme, culori, dimensiuni şi poziţii spaţiale. Compararea mulţimilor de
obiecte îi ajută pe copii să stabilească fără a utiliza numerele, relaţiile dintre
mulţimi, care pot avea mai multe elemente decât mulţimea cu care se compară,
mai puţine sau tot atâtea elemente.
Exerciţiile de ordonare a elementelor unei mulţimi, mai întâi după un
model dat (grupa mică), apoi criterii stabilite (formă, mărime, culoare-grupa
mijlocie) şi după mai multe criterii la grupa pregătitoare, conduc la pregătirea
copilului pentru înţelegerea numerelor naturale.
Pentru înţelegerea mai profundă şi în mod activ a numerelor, copiii vor
cunoaşte procesul de formare a numărului nou prin adăugarea unui element la
ultimul număr cunoscut şi de asemenea, vor înţelege valoarea fiecărui număr. În

15
acest sens, exerciţiile de comparare a cantităţilor alăturate se complică prin
introducerea raportului de egalitate şi inegalitate între două mulţimi de obiecte.
La grupa pregătitoare, un element nou faţă de celelalte grupe îl constituie şi
compunerea, descompunerea numerelor în limitele 0-10 pe bază de material
intuitiv. Prin exerciţiile de compunere şi descompunere se realizează înţelegerea
în copmonenţii numărului şi pregătirea pentru înţelegerea operaţiilor aritmetice
de adunare şi scădere.
Concomitent cu procesul de consolidare a elementelor de bază ale
numeraţiei, ale componenţei numerelor, la grupa pregătitoare se introduc
exerciţii şi probleme de adunare şi scădere cu un element.
În legătură cu structura problemei preşcolarii grupei pregătitoare vor fi
deprinşi să repete datele, să formuleze concret operaţia efectuată ( am adăugat,
am luat) şi să respecte cele mai elementare reguli de calcul, de asemenea, să
compună unele probleme simple.
În cadrul jocurilor logice matematice, copiii sunt familiarizaţi cu unele
noţiuni elementare despre mulţimi şi relaţii. Făcând exerciţii de gândire logică
pe mulţimi complete (figuri geometrice), ei dobândesc pregătirea necesară
pentru înţelegerea numărului natural şi a operaţiilor cu numere naturale pe baza
mulţimilor (conjuncţia, disjuncţia, complementara, negaţia, intersecţia,
reuniunea, incluziunea şi egalitatea mulţimilor).
De asemenea, una din problemele majore desprinse din conţinutul
programului se referă la necesitatea de a urmări, cu consecvenţă latura formativă
a activităţii matematice. În acest sens, programa impune realizarea următoarelor
obiective: dezvoltarea percepţiilor, a spiritului de observaţie, îmbogăţirea
reprezentărilor de cantitate, lărgirea câmpului vizual, dezvoltarea puterii de
comparaţie, exersarea independenţei şi promptitudinii, gândirii în efectuarea
unei operaţii complete (de grupare, de punere în corespondenţă, de ordonare),
însuşirea şi exersarea limbajului matematic.
Indiferent de procedeele folosite pentru predarea şi verificarea
cunoştinţelor matematice ele trebuie să urmărească unul şi acelaşi scop, de a

16
conştientiza cele însuşite de copii, de a-l deprinde cu unele forme elementare ale
muncii intelectuale, de a-l forma în aşa fel încât pentru comunicarea unui
rezultat să-şi găsească răspunsul, să-l verifice şi apoi să-l expună, insistând
întotdeauna să se lucreze într-un ritm din ce în ce mai rapid. Conştientizând
toate aceste cerinţe, copilul va putea fi pregătit pentru înţelegerea în şcoală a
număratului, acea sinteză originală şi nouă- cum îl numea J. Piaget- cu care
copilul, va putea opera în continuare la un nivel superior de gândire.
Conţinutul şi obiectivele programei la capitolul activităţi matematice au
determinat ca forme de organizare următoarele:
- activităţi pe bază de exerciţii cu material individual-30 pe an;
- jocuri didactice- 14 activităţi pe an;
- jocuri logico-matematice- 10 activităţi pe an;
- diferite exerciţii efectuate individual sau în grupuri mici, în cadrul
ariilor de stimulare.
Programul activităţilor matematice la grupa pregătitoare, prin formele de
activitate enumerate mai sus, anticipează forme corespunzătoare de activitate ce
au loc în clasa I, forme care asigură o solicitare intelectuală mai susţinută din
partea elevilor.
Ceea ce caracterizează tematica activităţilor matematice la grupa
pregătitoare este varietatea tipurilor de activitate, conţinutul lor diferit,
împletirea elementului nou cu cel cunoscut. Fixarea cunoştinţelor se realizează
la fiecare activitate mai ales prin intermediul jocurilor didactice.
Programa constituie o condiţie necesară, dar nu şi suficientă pentru
asigurarea eficienţei în munca instructiv-educativă. Decisivă este personalitatea
educatoarei, de pregătirea şi modul cum ştie să transmită cunoştinţele, cum ştie
să dea viaţă conţinutului programei, problema cheie în învăţământul preşcolar,
respectiv a pregătirii copilului pentru şcoală.
Realizarea tuturor obiectivelor impuse pentru activitatea matematică în
învăţământul preşcolar, constituie o bază reală şi temeinică prin care se
realizează dezvoltarea intelectuală a copiilor de natură să optimizeze integrarea

17
în clasa I, să asigure pregătirea lor pentru învăţarea matematicii moderne, pentru
realizarea obiectivelor şi a conţinutului matematicii moderne, pentru realizarea
obiectivelor şi a conţinutului matematicii prevăzute la clasa I în „Programa de
matematică- clasele I-IV“, şi anume:
- activităţi de recunoaştere a obiectelor şi intuirea lor;
- însuşirea unor noţiuni şi relaţii prin compararea unor obiecte mai mare-
mai mic, mai lung-mai scurt, mai înalt-mai scund, mai gros-mai subţire,
mai mult-mai puţin, mai îngust-mai lat, etc.;
- consolidarea unei reprezentări şi înţelegeri a unei noţiuni spaţiale- sus-
jos, în faţă-în spate, deasupra-sub, la stânga-la dreapta, folosind poziţia
relativă a obiectelor în spaţiu; gruparea acestora pe baza unor
proprietăţi comune: aceeaşi culoare, formă, mărime, etc.;
- cunoaşterea intuitivă a figurilor geometrice: pătrat, dreptunghi,
triunghi, cerc (disc, rotund);
- reprezentarea noţiunilor de obiecte prin puncte, cerculeţe;
- apartenenţa sau neapartenenţa la o mulţime dată;
- stabilirea corespondenţei element cu element între două mulţimi, fără a
se recurge la numere şi numărare. Folosirea expresiilor „o mulţime are
tot atâtea elemente ca mulţimea x“, „mai multe“, „ mai puţine elemente
ca mulţimea x“;
- cunoaşterea numerelor naturale 0-10, numeraţia;
- adunarea şi scăderea numerelor naturale mai mici sau egale cu 10,
compararea numerelor naturale.
Practica ne-a arătat că preşcolarul mare este capabil să-şi însuşească, să
asimileze cunoştinţele din domeniul matematicii moderne, necreându-se nicio
contradicţie între faptul că el numără şi socoteşte încă înainte de a fi înţeles
corect şi complet relaţia de echipotenţă şi noţiunea de număr natural. Aceste
operaţii vor fi reluate şi aprofundate în primele luni ale clasei I, prin activităţi
are să coreleze organic cunoştinţele prevăzute de programele celor două niveluri
de învăţământ.

18
 2.3. CONTINUITATE ÎN PLANUL METODOLOGIEI

Noile condiţii de viaţă influenţează puternic experienţa copilului,

experienţă care trebuie verificată cu mai multă încredere, cu mai multă
îndrăzneală, mai de timpuriu şi desigur mai mult spirit de creativitate în
activităţile matematice.
Datorită exploziei de informaţie pe plan mondial se impune ca şi
cunoştinţele matematice să fie transmise copiilor de la o vârstă fragedă (3-4 ani),
dacă se realizează o unitate armonioasă între conţinutul acestei activităţi,
capacitatea de înţelegere a copilului şi metodica predării. Folosirea unei anumite
tehnologii didactice în clasa I, în vederea însuşirii de către elevi a cunoştinţelor
matematice, nu poate neglija ceea ce s-a efectuat, din acest punct de vedere în
grădiniţă. Se cer a fi preluate, prin urmare, atât elementele de conţinut, cât şi
cele care ţin de metode şi procedee didactice. Este vorba de asigurarea
continuităţii în însăşi folosirea metodelor şi procedeelor didactice în activitatea
de învăţare, precum şi de intervenţii în formele de organizare a procesului de
învăţământ, în primul rând, în lecţii.
Pentru a obţine în cadrul activităţilor matematice eficienţa de ordin
formativ scontată, privind metodele nu numai ca instrument al educatoarei în
realizarea activităţii, ci ca instrumente esenţiale. Important este că educatoarea
să respecte rigoare „relativă“ a matematicii şi să prezinte copiilor noţiuni la
nivelul posibilităţilor lor de înţelegere. În învăţământul modern al matematicii se
impune, mai întâi, o intuiţie activă, copilul învăţând nu atât prin urmărirea
demonstraţiilor cu material didactic pe care le face educatoarea cât prin
efectuarea directă a unor operaţii concrete, cu sprijinul sau cu ajutorul acestor
materiale.
Astfel, în procesul învăţării (atât la grupa pregîtitoare cât şi la clasa I),
copilul întâlneşte atât situaţii stereotipice pe care le rezolvă prin algoritm, cât şi
situaţii noi, pe care le rezolvă prin căutarea şi descoperirea soluţiei pe baza

19
datelor cunoscute, într-o manieră euristică prin folosirea problematizării,
învăţării prin descoperire, pe un fond sporit afectiv.
Deci, se impune şi în desfăşurarea activităţilor matematice în grădiniţă
promovarea unui sistem metodologic euristic.
Euristica, în sensul larg pe care-l indică terminologia cuvântului înseamnă
„arta de a găsi“. Acest sistem metodologic euristic orientează întreaga activitate
a copilului astfel încât acesta prin eforturi proprii să dobândească cunoştinţe noi,
să-şi formeze priceperi şi deprinderi, lărgind neîntrerupt orizontul său de
cunoaştere. Actul învăţării este cu atât mai eficient cu cât stabileşte o relaţie
nemijlocită între copil şi obiectul cunoaşterii, dându-i posibilitatea să observe, să
compare, să reţină esenţialul. Asemenea acţiune îl angajează pe copil în căutarea
adevărului, determinându-l să formeze ipoteze, să le verifice, să caute soluţii
pentru diferite probleme.
În desfăşurarea activităţilor matematice trebuie să se asigure o îmbinare
judicioasă a metodelor tradiţionale (explicaţia, conversaţia, demonstrarea,
exerciţiul) cu cele moderne ( problematizarea, algoritmizarea, învăţarea prin
descoperire), urmărind dezvoltarea creativităţii, flexibilităţii şi fluidităţii
gândirii, procese şi însuşiri psihice care stimulează activitatea psihică în
ansamblu. Activităţile matematice se vor organiza şi desfăşura într-o manieră
nouă, solicitându-i mereu şi diferenţiat pe copii în funcţie de particularităţile
psiho-fizice determinându-i să acţioneze în plan mintal acţional, verbal,
comportamental.
Considerând grădiniţa ca o treaptă a învăţământului s-a ajuns la concluzia
că acesta trebuie să se ocupe exclusiv de pregătirea copilului pentru şcoală.
Această concepţie ne-ar obliga să socotim tiparele şcolii ca modele ideale şi
unice de organizarea vieţii, iar preşcolarul o persoană flexibilă pe care o
modelăm după cerinţele programului şcolii. Şcoala preia din obiectivele şi
sarcinile educaţiei preşcolare pe acelea care se potrivesc etapei pe care o
reprezintă. Şcoala sugerează de ce are nevoie preşcolarul în etapa următoare.

20
 Prin urmare, pregătirea preşcolarului pentru şcoală se va realiza prin
metode şi forme specifice acestei etape şi nu preluate din domeniul şcolii
primare.
Pe parcursul întregii etape preşcolare se pregătesc structurile operaţionale şi
conţinutul informaţional, necesare debutului şcolarităţii în însuşirea noţiunilor
matematice şi anume, însuşirea de cunoştinţe elementare şi în acelaşi timp de
bază din domeniul matematicii.
Exemplificăm formele de predare a cunoştinţelor matematice în perioada
preşcolarităţii:
- exerciţii cu material individual;
- jocuri didactice;
- jocuri logico-matematice.

a. EXERCIŢII CU MATERIAL INDIVIDUAL

Introducerea noţiunii de mulţime în programa învăţământului preşcolar are

în vedere faptul că teoria mulţimilor stă la baza matematicii moderne, iar
înţelegerea noţiunii de număr este strâns legată de noţiunea de mulţime. Înainte
de formarea noţiunii de număr, în dezvoltarea psihică a preşcolarului trebuie să
aibă loc o serie de procese care să le asigure maturizarea şi implicit înţelegerea
conştientă a conceptului de număr. Preşcolarul trebuie să-şi dezvolte capacităţile
de cunoaştere în scopul înţelegerii invariantei cantităţii, indiferent de locul sau
depoziţia pe care o ocupă în spaţiul elementele ce o compun; ordonarea
elementelor mulţimii după dimensiuni, ordonarea în şir crescător şi descrescător.
Preşcolarul trebuie să înţeleagă că numărul reprezintă o anumită cantitate
indiferent de însuşirile fizice ale elementelor ce-l compun sau de distribuirea lor
în spaţiu.
Pentru însuşirea conceptului de „mai multe“, „mai puţine“, se dau două
mulţimi- mulţimea florilor şi mulţimea albinelor.

21
 Atât prin procedeul punerii în corespondenţă, cât şi prin aprecierea globală
sau prin numărare, copiii constată că mulţimea albinelor are mai puţine elemente
decât mulţimea florilor.
Pentru formarea conceptului de „tot atâtea“, se dau două mulţimi:

Prin procedeul punerii în corespondenţă, a aprecierii globale sau

numărării, copiii constată că cele două mulţimi au tot atâtea elemente.
În scopul însuşirii şi înţelegerii tranzitivităţii relaţiei de echivalenţă,
putem cere copiilor să observe că mulţimea iepuraşilor, a mieluşeilor şi cailor au
tot atâtea elemente.

22
 Prin tema „Formează perechi între obiectele mulţimilor date cu diferenţă
de un element“,

23
copiii constată neechivalenţa mulţimilor şi înţeleg noţiunea de şir crescător-
numărând, apreciind global sau prin punere în corespondenţă. Prin exerciţii
numeroase, prin verbalizarea acţiunii de către copii, prin metoda problematizării
pentru a motiva răspunsurile date, ne convingem de corectitudinea algoritmului
format la copii. După ce copilul, operând obiectual a înţeles şi şi-a însuşit qceste
noţiuni se poate trece la predarea numerelor. Copiii îşi însuşesc denumirea
numerelor o dată cu însuşirea limbajului.
Primul contact al copiilor cu însuşirile cantitative ale obiectelor lumii reale
se face în cadrul jocurilor şi în rezolvarea unor sarcini în activitatea zilnică.
Îmbrăcându-se, copiii operează intuitiv cu anumite cantităţi: îşi pune o cămaşă
care are două mâneci, trei nasturi. În cursul unei zile consumă 3-4 mere, oferă
mamei trei flori. Aceste noţiuni îl ajută să se obişnuiască cu o anumită cantitate
necesară, iar atunci când îi lipseşte ceva dă dovadă că s-a deprins să sesizeze
schimbările cantitative.
În cazul predării numărului 8 de exemplu se procedează astfel: se numără
până la 7 pe bază de material concret, exemplu: 7 mere şi se cere copiilor să
aşeze pe masă tot atâtea pere de exemplu, astfel ei trebuie să reţină numărul
respectiv şi să aşeze pe masă cantitatea echivalentă- 7 pere. Li se cere să mai
aşeze o pară la mulţimea perelor şi să observe ce s-a întâmplat cu mulţimea nou
formată, câte elemente are, care număr este mai mare, care este mai mic. Se
ataşează numărul corespunzător la mulţimea nou formată, se numără elementele
mulţimii şi se prezintă simbolul numărului 7- seamănă cu o coasă.

7 7
24
 Ca metode de lucru în activitatea de predare al numărului se folosesc:
explicaţia, demonstrarea şi metoda învăţării prin descoperire. Pentru verificarea
regulii de constituire a numerelor precedente, prin adăugarea unei unităţi se
poate adresa întrebarea „Cum am putea forma un număr nou, dacă ştim cum se
formează celelalte învăţate?”
Aplicând algoritmul cunoscut, copiii, având la dispoziţie obiectul vor forma
numărul nou. În consolidarea număratului se pot folosi diverse mulţimi (pere,
mere, prune, jucării) pentru a-i determina pe copii să înţeleagă că de orice natură
ar fi mulţimea, numărul este acelaşi.

Pentru înţelegerea scării numerice se porneşte de la formularea unei sarcini-

problemă de tipul alternativelor- punându-se la dispoziţia copiilor material variat
(flori, frunze, fluturi, etc.) şi cifre pe care copiii să le ordoneze şi să aşeze
deasupra fiecărei cifre, o mulţime corespunzătoare. Pentru a-i determina pe copii
să nu-şi însuşească mecanic şirul numeric le cerem să alcătuiască un şir numeric
selectic (4-7)

25
Exemplu:

Astfel copiii compară numerele (cantitatea mulţimii), stabilesc locul

fiecărui număr în şirul natural al numerelor, precizându-se că fiecare număr este
mai mare cu o unitate decât numărul dinaintea lui şi mai mic cu o unitate decât
numărul care urmează.
Pentru a înţelege procesul de compunere şi descompunere a unui număr se
poate utiliza o mulţime de jucării şi o minibibliotecă cu rafturi, jucăriile fiind
aşezate dispersat pe rafturi.
Copiii sunt puşi în situaţia de a număra obiectele şi de a preciza câte sunt
pe un raft şi câte pe celălalt, pe un raft sunt 4 şi pe altul unul, în total 5. Se fac
diferite exerciţii în acest sens exerciţii de compunere şi descompunere, exerciţii
care vor ajuta la însuşirea operaţiilor de adunare şi scădere.

26
 5 5 5 5 5

3 2 1 4 4 1 5 0 0 5

3 2 1 4 4 1 5 0 0 5

Pentru înţelegerea de către copii a operaţiilor matematice de adunare şi

scădere se porneşte mai întâi de la date concrete, adică de la situaţii pe baza
cărora ei să poată urmări şi înţelege singuri procesul de creştere sau de
descreştere a cantităţii. De exemplu: Ana are 5 creioane. Ionel îi mai dă un
creion. Câte creioane are acum Ana? Pentru o mai bună mobilizare a grupei se
intervine din nou după ce un copil a repetat conţinutul problemei, cu întrebarea:
„Numărul creioanelor a crescut sau a scăzut?“ „De ce a crescut?“ La primirea
răspunsului se subliniază că prin adăugarea unui obiect la o anumită cantitate
numărul acestora creşte.
De la rezolvarea problemei concretizată prin acţiunea descrisă se trece la
rezolvarea de probleme cu ajutorul unei planşe. Desenul este astfel compus,
încât să permită formularea problemei: Într-un măr sunt 6 mere. Un măr a căzut.
Câte mere au mai rămas în copac? Pentru sesizarea şi rezolvarea operaţiei
matematice pe care o reprezintă conţinutul planşei, se ajută copiii cu întrbările:
„Câte mere au fost în copac?“ „Câte au căzut jos?“
După efectuarea acestor două tipuri de probleme (probleme dramatizate şi
probleme prezentate pe bază de tablouri şi ilustraţii se antrenează copiii în
alcătuirea de probleme orale cu date concrete. De exemplu: Pe un gard sunt 6
păsărele, zboară 3. Câte păsărele au mai rămas pe gard? În astfel de probleme
copiii operează cu reprezentări, fapt care înlesneşte mult operaţia de adunare şi

27
scădere ce urmează a fi efectuată, deoarece după rezolvarea cerinţelor se cere
copiilor, în plus să scoată exerciţiul problemei: 6-3=3.
Un alt procedeu pe care se foloseşte este acela de a compune probleme pe
bază de exerciţiu. De exemplu se cere copiilor să compună o problemă după
exerciţiul: 8+1=
Prin acest tip de probleme ne dăm seama dacă copilul şi-a fixat bine în
memorie operaţiile de adunare şi scădere; când în exerciţiu apărea semnul „–“
sau „+“ei ştiau că, în primul cantitatea se micşorează, în al doilea se măreşte.
În activităţile de verificare educatoarea are posibilitatea să verifice în ce
măsură copiii cunosc numerele predate, valoarea lor, şi să insiste asupra
consolidării acestor cunoştinţe asupra însuşirii lor cât mai temeinice. Pentru
realizarea acestui lucru se folosesc exerciţii cât mai variate şi care să ridice
probleme mai dificile de rezolvat. Se prezintă în continuare câteva exerciţii,
folosite în desfăşurarea activităţilor matematice, de raportarea cantităţii la număr
şi a numărului la cantitate:
- să aşeze pe masă tot atâtea obiecte câte indică;
- să aşeze pe masă tot atâtea obiecte câte bătăi în masă au auzit;
- să aşeze pe masă un număr de obiecte cerut de un copil din grupă;
- să aşeze pe masă cu un obiect mai mult sau mai puţin decât numărul de
obiecte indicat sau desenat pe tablă;
- să aşeze pe masă un număr de obiecte pe două rânduri;
- să aşeze un anumit număr de obiecte astfel ca pe primul rând să fie mai
multe decât pe cel de-al doilea.
În activităţile de verificare şi consolidare în ultima parte a desfăşurării lor
se solicită copiilor să lucreze pe fişe matematice sau se desfăşoară exerciţii cu
caracter aplicativ, de exemplu:
- desenarea unui anumit număr de flori;
- construirea dintr-un anumit număr de beţişoare a unei figuri geometrice
sau a unui obiect simplu ( casă, scară, etc.);

28
 - gruparea copiilor în cercurile desenate pe podea, conform numărului
stabilit.
Aspectul ordinal al numerelor se scoate în evidenţă astfel: se aşază cifrele
(jetoane) în şir dedesubt, într-un şir pereche imagini oarecare.
1 2 3 4 5 6
Se cere copiilor să spună unde este aşezat cercul în şirul imaginilor
prezentate (al treilea). „ De ce? “- pentru că ocupă acelaşi loc ca cifra 3 în rândul
cifrelor.
Prin acest procedeu se scoate în evidenţă că este vorba de o corespondenţă
între semnul numărului 3 şi cerc şi nu între mulţimea cu 3 elemente şi cerc.
Pentru recunoaşterea cifrelor 0-10 de către copii, ţinând cont de stadiul
gândirii concret operatorii la această vârstă se apelează în prezentarea acestora la
versuri şi imagini ale cifrei asociate unor anumite obiecte din realitatea
înconjurătoare.
Exerciţiile cu material individual desfăşurate în cadrul activităţilor
matematice la grupa pregătitoare asigură formarea acţiunilor mintale
corespunzătoare. Acest lucru se realizează prin metode şi procedee de lucru care
sunt folosite şi de învăţătorul clasei I în desfăşurarea orelor de matematică astfel
încât să asigure o solicitare intelectuală mai susţinută din partea elevilor.
Ştiind că preşcolarii se dezvoltă mult mai bine atunci când li se oferă
condiţii pentru o activitate independentă şi că prin acest mod de organizare
fiecare copil dobândeşte pas cu pas cunoştinţe noi, îşi cultivă spiritul de
răspundere faţă de sarcinile încredinţate, făcând să sporească încrederea în
propriile posibilităţi, atât în cadrul activităţilor matematice, dar, mai ales în cel
al jocurilor şi activităţilor la alegerea copiilor, se foloseşte munca pe baza fişelor
de lucru.
Scopul folosirii fişelor este de fixare a cunoştinţelor, de completare a
acestora, precum şi de evaluare a cunoştinţelor, de stimulare a interesului
copiilor pentru activităţile matematice.

29
 Exemple de fişe matematice pentru grupa pregătitoare folosite în
activitatea cu copiii.
Un accent deosebit se pune pe înţelegerea conceptului de corespondenţă
element la element a două, trei mulţimi, ceea ce ajută mai târziu la formarea
conceptului de număr.

30
 Fişa următoare cere raportarea numărului la cantitate şi invers cu ajutorul
lor învaţă simbolurile, semnele convenţionale care indică mulţimile sau
perechile într-o relaţie dată, se obişnuiesc să înlocuiască obiectele cu simbolul
apoi cu semnul, al cărui rol este de a marca existenţa acestor obiecte; a
reprezenta, a desena un obiect printr-un semn, unde noţiunile ( numerele,
operaţiile, relaţiile) sunt reprezentate în acest mod.

31
b. JOCURI DIDACTICE

Jocul didactic constituie pentru copii un mijloc eficient şi atractiv de

realizare a sarcinilor activităţilor matematice deoarece îmbină elementul ludic cu
cel de instruire. În joc se dezvoltă capacităţile intelectuale, se formează
trăsăturile pozitive de caracter (spiritul de disciplină, iniţiativă, curaj, cinste).
Jocurile didactice matematice desfăşurate la grupa pregătitoare vizează:
- fixarea, verificarea şi aprofundarea cunoştinţelor matematice predate;
- stimulează dezvoltarea proceselor de cunoaţtere şi le îmbogăţeşte
cunoştinţele despre mulţimi, numere, figuri geometrice, etc.;
- lărgeşte capacitatea de exprimare care permite exteriorizarea proceselor
de cunoaştere, stările psihice şi fizice, a concepţiilor, a atitudinilor, etc.;
- dezvoltă celelalte laturi ale personalităţii copilului.
Aceste sarcini ale jocului didactic se realizează prin intermediul funcţiilor
sale, care decurg din scopul educaţiei.
Prin modul de organizare se creează toate condiţiile pentru ca jocul să-şi
manifeste şi să-şi exercite toate funcţiile: formativă, informativă şi de
dezvoltare, dar şi cea de activizare, de motivare, de recreere şi de compensare.
Jocul este precedat de o serie de activităţi prin care copiii şi-au însuşit
cunoştinţele necesare desfăşurării lui. Pentru ca să fie active şi antrenante în
aceste activităţi predomină elemente de joc: surpriza, aşteptarea, ghicirea,
întrecerea, mişcarea.
Pentru a putea să acţioneze în joc copilul trebuie:
- să ia cunoştinţă cu regulile jocului;
- să ţină minte regulile jocului;
- să aştepte semnalul de începere;
- să se abţină de la operaţii care l-ar tenta, dar nu sunt cuprinse în joc;
- să execute cu promptitudine o operaţie sau alta.
Elementul de instruire este concretizat în sarcina didactică. Dacă regulile

32
constituie aspectul exterior, organizator al jocului, sarcina didactică reprezintă
conţinutul acestuia. Sarcinile didactice sunt variate. Astfel, în jocul „Caută
vecinii“ sarcina didactică este: să se găsească numărul mai mare sau mai mic cu
o unitate faţă de numărul dat. Rezolvarea acestei sarcini presupune compararea a
două cantităţi diferite de material concret.
În jocul didactic „ A câta minge este a ta?” sarcina de rezolvat este aceea
de a se determina locul numărului în şirul natural. În timpul executării jocului
„Al câtelea fluturaş a zburat?“ ,copiii trebuie să folosească corect numerele
ordinale în limitele 1-10. Sarcina jocului „ Stop!“ este de a compara figura
numerică de pe jeton cu cantitatea de material aflată pe masă şi de a preciza dacă
trebuie să se adauge sau să se ia din cantitatea respectivă pentru a avea acelaşi
număr.
Din cele arătate, referitor la sarcina didactică, desprindem următoarele
aspecte comune:
- ele se referă numai la un singur aspect al număratului şi socotitului;
- formulează o problemă care trebuie rezolvată de către toşi copiii;
- antrenează intens operaţiile gândirii: analiza, sinteza şi mai ales
comparaţia;
- valorifică în diverse moduri cunoştinţele şi deprinderile copiilor;
- reprezintă esenţa activităţii respective.
Legătura dintre sarcina didactică şi acţiunea jocului este realizată de reguli.
Fiecare joc didactic trebuie să conţină cel puţin două reguli. Prima transpune
sarcina didactică într-o acţiune concretă atractivă, astfel, exerciţiul este transpus
în joc.
În jocul „ De-a magazinul“ fiecare copil cumpără atâtea fructe sau legume
câte buline are pe jeton. În jocul „Veveriţele în brad“aşază tot atâtea veveriţe
câte indică jetonul educatoarei sau câte bătăi în tobă au auzit.
A doua regulă a jocului didactic se referă la organizarea copiilor, precizând
când trebuie să înceapă sau să se termine o anumită acţiune a jocului. De

33
exemplu, în jocul „Al câtelea fluturaş a zburat“, copiii pun capul pe masă şi îl
ridică numai la semnal.
Desfăşurarea jocului cuprinde următoarele momente:
- introducerea în joc şi intuirea materialului, în desfăşurarea cărora
metodele predominant folosite sunt: convorbirea şi povestirea;
- anunţarea jocului;
- explicarea şi demonstrarea jocului, fixarea regulilor ce urmează a fi
respectate în desfăşurarea acestuia;
- executarea jocului de către copii, complicarea jocului;
- încheierea jocului.
În jocul „Vânătorii şi vulpile“ introducerea în joc se face printr-o scurtă
povestire, care să stârnească interesul şi atenţia copiilor.
Un moment hotărâtor în reuşita jocului didactic este demonstrarea şi
explicarea acestuia. Principalele metode folosite sunt demonstrarea şi explicaţia.
Educatoarea demonstrează acţiunile jocului, arată felul cum vor fi respectate
regulile principale, cum va fi folosit materialul didactic şi cum îndeplineşte
fiecare copil sarcina jocului. Explicaţia este scurtă şi subordonată demonstrării.
De exemplu, în jocul „Să aranjăm masa pentru păpuşi“, am anunţat copiii:
„Vreţi să vedeţi cum trebuie servită păpuşa?“ M-am îndreptat către masa păpuşii
(jucărie) cu un pahar în mână şi i-am spus: „Păpuşo, ţi-am adus un pahar“, apoi
l-am aşezat pe masă. Am revenit şi am servit masa la care se află cele două
păpuşi: „V-am adus două pahare“.
După ce am arătat care sunt acţiunile ce vor fi săvârşite de copii în joc am
subliniat în câteva cuvinte regulile lui: „Păpuşile o să vă cheme pe rând la masa
lor aşa cum m-au chemat şi pe mine“. Copilul care-şi aude numele va lua de pe
masă farfuriile, şerveţelele, cuţitele, lingurile şi va merge să le aşeze la masa
păpuşilor astfel: O farfurie, o furculiţă, un pahar, vor fi aduse la masa la care stă
o singură păpuşă; două farfurii, două cuţite, două pahare la masa cu două păpuşi.
Când va ajunge la masă copilul va spune, aşa cum am spus şi eu câte farfurii,
cuţite, pahare i-a adus.

34
 În cadrul jocului didactic, între cele două metode, demonstrarea şi explicaţia
se stabilesc următoarele raporturi:
- demonstrarea este subordonată explicaţiei, însoţind-o, ilustrând-o;
- demonstrarea predomină, explicaţia întăreşte acţiunile efectuate de
educatoare;
- explicaţia este însoţită de exemplificări sau este urmată de demonstrare;
- demonstrarea se echilibrează armonios cu explicaţia, împletindu-se cu
aceasta în permanenţă.
Astfel, la începutul jocului „De-a magazinul“, am interpretat rolul de
vânzător animând copiii prin dialoguri pe care-l susţin. După ce jocul a fost
însuşit de către aceştia am încredinţat rolul de vânzător unui copil mai activ, mai
vioi. Totuşi, chiar dacă nu participam direct la joc am căutat să imprim un
anumit ritm desfăşurării lui, să menţin atmosfera de joc, să urmăresc evoluţia
acestuia, evitând momentele de stagnare, de monotonie. De asemenea, am
urmărit permanent felul în care copiii rezolvă sarcina fixată, am activizat
întreaga grupă de copii, antrenând şi pe cei timizi, distraţi.
Utilizarea corectă a numeralului ordinal se poate realiza efectuând diverse
exerciţii şi prin jocuri didactice desfăşurate după predarea fiecărui număr.
Alte jocuri didactice folosite de utilizare corectă a numeralului ordinal în
limitele 1-10, am desfăşurat: „Alba ca Zăpada şi cei şapte pitici“, „Al câtelea
fluturaş a zburat“, etc.
Prin jocurile didactice desfăşurate ca activitate comună sau ca activitate de
joc, în cadrul ariilor de stimulare, folosind metode şi procedee variate, se
urmăreşte consolidarea număratului în limitele 0-10, dezvoltarea gândirii logice
a preşcolarilor. Realizarea acestora permite continuarea aceloraşi sarcini ale
jocului didactic de la grupa pregătitoare în clasa I, învăţătorul planificând jocuri
asemănătoare dar cu grad diferit de dificultate.

35
 c. JOCURI LOGICE

Dacă învăţământul tradiţional tinde să formeze o serie de mecanisme de

calcul şi realizează acest lucru cu un efort susţinut, matematica modernă cere să
fie abordată într-un mod cu totul concret, îndeosebi pentru vârstele mici. Orice
noţiune abstractă, inclusiv noţiunea de număr devine accesibilă şi poate fi
însuşită conştient şi temeinic dacă este clădită pe elemente de teoria mulţimilor
şi de logică.
Conceptul de mulţime fiind unul din conceptele de bază ale matematicii şi
fiind introdus de timpuriu poate juca un rol verificator, integrator şi altor
concepte importante, uşurând mult procesul de dobândire de cunoştinţe.
Nici conţinutul şi nici spiritul programei activităţilor matematice, atât la
grupa pregătitoare cât şi la clasa I, nu urmăreşte însuşirea unor noţiuni abstracte
şi complicate din teoria mulţimilor şi nici folosirea simbolurilor sau a unei
terminologii ştiinţifice pretenţioase. Scopul principal, este de a-i înzestra pe
copii cu o logică simplă care să le permită a se orienta în problemele realităţii
înconjurătoare, să exprime judecăţi şi raţionamente variate într-un limbaj simplu
familiar.
Fără a utiliza terminologia specifică, preşcolarii intuiesc operaţia de
complementariere şi negaţia logică, reuniunea şi disjuncţia logică sau ajung să
utilizeze principiile generale ale logicii, al negării negaţiei, al contradicţiei şi
terţiului exclus simplificând mult calcul raţionamentului spre obţinerea unor
rezultate exacte. Acest lucru se realizează prin desfăşurarea jocurilor logice: „Te
rog să-mi dai...“, „Detectivii“, „Jocul celor zece întrebări“, „Formaţi perechi“,
etc.
Jocul logic „Găseşte locul potrivit“ se desfăşoară frontal, cu întreaga grupă
de copii, care stau în picioare în jurul a două cercuri ce se întretaie.
Se formulează cerinţa astfel încât să cuprindă toate cerinţele ce trebuie să
le rezolve copiii prin exerciţii repetate: „Aşezaţi toate triunghiurile în cercul

36
maro şi toate piesele mici în cercul verde“. Piesele puse le-am ales una câte una
şi le-am înfăţişat copiilor spre a fi intuite şi, apoi câte un copil aşază fiecare
piesă în unul din sectoarele 1-4, în funcţie de apartenenţa şi neapartenenţa ei la
locul vizat să fie ocupat de cele două mulţimi: mulţimea triunghiurilor şi
mulţimea pieselor mici. Copiii au motivat rând pe rând, după caz:
- „Aşez aici (unul) această piesă pentru că este şi triunghi şi piesă
mică“(intersecţia);
- „Eu o aşez aici (doi) pentru că este piesă mică dar nu este
triunghi“(diferenţa);
- „Aşez aici (trei) pentru că este triunghi, dar nu este piesă
mică“(diferenţa);
- „Aşez aici (patru) pentru că nu este nici triunghi şi nici piesă
mică“(complementara reuniunii).
Numai după exerciţii repetate copiii au observat şi determină că poziţia unei
piese se face totdeauna cu ajutorul celor două atribute şi al expresiilor
caracteristice:
- „şi“... „şi“... – intersecţia;
- „şi“... „dar nu“... – diferenţa;
- „sau“... „sau“... – reuniunea;
- „nici“... „nici“... – complementara reuniunii.
Nu trebuie să pretindem memorarea şi folosirea mecanică a acestor
expresii, ci redarea lor să fie făcută numai în legătură organică cu atributele
respective.
Pentru intuirea disjuncţiei logice în jocul „Rezolvă problema“ am
procedat astfel: am prezentat copiilor două cercuri cu câteva piese.
În continuare le-am spus: „Nişte copii s-au jucat aici vrând să rezolve o
problemă, ei nu au avut timp să termine rezolvarea ei iar piesele din cutie au mai
rămas de aranjat. Să aflăm noi ce problemă şi-au propus să rezolve şi apoi să
continuăm rezolvarea ei.

37
 Copiii au cercetat proprietăţile tuturor pieselor din cercul mare găsind-o pe
cea caracteristică (sunt pătrate), la fel şi cu piesele din cercul verde (sunt roşii).
Confruntând apoi concluziile cu intersecţia şi complementara reuniunii au
descoperit problema ce trebuie rezolvată- prin metoda învăţării prin descoperire:
„Aşezaţi toate pătratele în cercul mare şi toate piesele roşii în cercul verde“.
Luând o piesă din cutie, le-am cerut copiilor să-mi spună cum este această piesă,
dacă trebuie aşezată undeva în interiorul cercurilor. Copiii au spus despre ea că
este sau „pătrat“ sau „roşie“. Expresia „sau, sau“ desemnează disjuncţia logică şi
ilustrează reuniunea a două mulţimi.
Toate aceste activităţi duc la formarea gândirii analitice logice a copiilor
preşcolari, la înzestrarea lor chiar din grădiniţă cu un aparat logic elementar cu
reale posibilităţi de continuare, aprofundare prin aceleaşi metode şi procedee de
învăţătorul clasei I în cadrul orelor de matematică.
Tot prin intermediul jocurilor logice, copiii încep să fie iniţiaţi în alte
concepte matematice ca acele de relaţie, de relaţie funcţională, reuşind să
dezlege în final probleme de transformări şi să folosească relaţia de echivalenţă,
în scopul unei înţelegeri mai aprofundate de sensul ştiinţific al noţiunii de număr
natural.
Pentru înţelegerea acestor concepte matematice am desfăşurat cu copiii,
jocuri de formarea perechilor, ca în jocurile: „Tot atâtea“, „Formaţi perechi“,
etc. O primă demonstrare a jocului „Tot atâtea“ am făcut-o cu ajutorul a doi
copii. Ion a aşezat piesele mari, iar Ana piesele mici. Ion a aşezat o piesă
oarecare pe masă, de exemplu pătratul mare, roşu, gros. Ana a alăturat din
piesele ei pe aceea care are caracteristicile asemănătoare diferind ca mărime
(pătratul mic, roşu, gros). Jocul a continuat astfel până când Ion a aşezat piesele
toate pe rând, iar Ana a alăturat fiecăreia câte o piesă formând tot atâtea perechi
câte piese a avut Ion, astfel:

38
 După ce s-au format toate perechile am întrebat: „Cine a avut mai multe
piese, Ion sau Ana?“ Răspunsul a fost: „Ion a avut tot atâtea piese cât şi Ana“,
ceea ce echivalează cu afirmaţia: „Ana a avut tot atâtea piese ca şi Ion“ sau cu
răspunsul: „Sunt tot atâtea piese mari câte sunt şi mici“.
Aceste jocuri se practică cu preşcolarii, deoarece sunt absolut necesare
şcolarilor clasei I, prin faptul că ele constituie un pas însemnat pe calea
înţelegerii echivalenţei numerice a unor mulţimi folosind punerea în
corespondenţă a elementelor ce le compun. De aceea se conduce spre intuirea
unor proprietăţi ale relaţiei de echivalenţă:
- dacă sunt tot atâtea pătrate câte triunghiuri, înseamnă că sunt tot atâtea
triunghiuri câte pătrate (simetria);
- dacă sunt tot atâtea piese albastre câte sunt şi galbene şi dacă sunt tot
atâtea piese galbene câte sunt şi roşii, înseamnă că sunt tot atâtea piese
albastre câte piese roşii sunt (tranzitivitatea, relaţiei de echivalenţă).
Astfel de jocuri vor fi continuate, aprofundate şi complicate în clasa I, prin
altele ca: „Jocul drumurilor“, „Jocul străzilor încrucişate“.
Jocurile logice au un rol de seamă în precizarea unor concepte relative
despre culoarea, mărimea, forma şi poziţia spaţială a obiectelor studiate. De
exemplu, pentru dreptunghi desenează forma unui obiect.

39
 Practicând jocurile logice, copiii încep să se desprindă de imaginea iniţială
obiectuală predominantă, să elimine aspectele sale neesenţiale, pentru a ajunge
treptat la sensul noţiunii al cărui conţinut precis, în accepţiunea matematică va fi
continuat în clasa I şi atins în clasele următoare.

2.4. CONTINUITATE ÎN PLANUL RELAŢIEI

CADRU DIDACTIC-COPIL

Relaţia educatoare-copil implică o schimbare determinată de obiectivele

care stau în faţa grădiniţei şi prin care se exprimă cerinţele pregătirii
preşcolarului pentru şcoală. Nota dominantă a acestei relaţii constă în activizarea
copilului sub aspect individual în vederea formării şi dezvoltării capacităţilor
intelectuale şi îndeosebi a gândirii, prin promovarea unui sistem metodologic
euristic.
Relaţiile care se stabilesc între cadru didactic-copil (educatoare-copil şi
învăţător-elev) în predarea noţiunilor matematice sunt:
- relaţii de comunicare;
- relaţii de conducere;
- relaţii socio-afective.
1. Relaţiile de comunicare stabilite între educatoare şi copil în timpul
predării
matematicii sunt:
- relaţii de transmitere, propriu-zise, de informaţii. Astfel, educatoarea
transmite copilului număratul ca o însuşire colectivă atribuită mulţimii
de obiecte, înţelegerea procesului de formare a şirului numeric,
efectuarea de operaţii cu numere, rezolvarea de probleme pe baza
operaţiilor de adunare, scădere, analiza caracteristicilor figurilor
geometrice. De asemenea, educatoarea este preocupată să explice
copiilor terminologia nouă, ca de exemplu: mulţime, număr, element,
formarea de perechi, diagrama, etc.

40
 - relaţii de structurare, educatoarea caută să prezinte cunoştinţele
matematice ce urmează a fi însuşite de copii pri metode şi procedee
corespunzătoare particularităţilor individuale şi de vârstă ale copilului,
pentru a se asigura însuşirea conştientă şi temeinică a cunoştinţelor
transmise.
- relaţii de solicitare prin intermediul cărora educatoarea impune relaţii
verbale care se stabilesc între aceasta şi preşcolari în strânsă legătură cu
sarcinile puse în discuţie în desfăşurarea activităţilor matematice.
Aceasta implică concentrarea atenţiei preşcolarilor asupra acelor
probleme.
- relaţii de răspuns ale preşcolarilor la solicitările pe care educatoarea le
formulează în timpul desfăşurării activităţilor matematice.
- relaţii de reacţie prin care educatoarea ajutată de copii acceptă modul
de desfăşurare şi răspunsurile formulate de copii pe parcursul
desfăşurării activităţilor matematice.
- relaţii de exprimare a unor stări afective. Copilul trebuie să participe cu
plăcere, interes şi satisfacţie şi să aibă o mulţumire evidentă la sfârşitul
desfăşurării activităţilor matematice. Acest lucru impune cadrului
didactic folosirea unor procedee specifice vârstei pentru a-i determina
să participe activ şi cu atracţie, evitându-se fenomenul de
suprasolicitare al acestora. De asemenea, trebuie avut în vedere evitarea
stresului dezaprobării şi demobilizării copiilor.
2. Relaţii de conducere
Educatoarea trebuie să evite permanent crearea unui climat de
severitate excesivă, necondiţionată, de însuşire docilă a cunoştinţelor şi de
receptare pasivă a acestora, de dojenire a copiilor. Asemenea relaţii de dominare
prin care educatoarea dispune şi copilul se supune, trezesc la copii sentimente de
aversiune faţă de aceasta.
Neeficiente sunt şi relaţiile îngăduitoare, de toleranţă care pun accent

41
pe dezvoltarea întâmplătoare a copilului, pe desfăşurarea liberă a activităţii
acestuia.
Se impune practicarea unor relaţii democratice prin intermediul cărora
educatoarea să se integreze în climatul colectivului de copii, să se identifice cu
viaţa şi activitatea acestora.
Educatoarea trebuie să stimuleze participarea activă, iniţiativă,
îndrăzneala, spontaneitatea, originalitatea şi spiritul de răspundere a copiilor.
Prin faptul că educatoarea sugerează şi propune dar nu impune- cum să
vorbească, să gândească, să acţioneze copilul- acesta încetează de a fi mai
constrâns să nu dorească altceva decât ceea ce este silit să facă. Relaţiile
democratice se dovedesc cele mai eficiente şi în concordanţă cu principiile
democratizării şi societăţii noastre.
Conceput în acest fel interdependenţa cadru didactic-copil pune în
suspensie dependenţa şi favorizează dobândirea treptată a independenţei
preşcolarului, canalizată spre autoformarea asistată, autoexprimarea
nestânjenită, autonomizare sociabilizată şi spre individualizare umanizată. În
opoziţie cu tipul non-creativ, educatoarea şi învăţătorul adaptează tipul creativ
de relaţii interpersonale, singurul capabil să satisfacă îndeplinirea obiectivelor de
natură cognitivă, socioafectivă, morală şi volitiv-acţională în procesul instructiv-
educativ desfăşurat cu copiii.

42
 CONCLUZII

Activitatea desfăşurată cu copiii în grădiniţă m-a condus spre desprinderea

următoarelor concluzii:
- grădiniţa primul cadru instituţionalizat constituie mediul educativ în
care copilul în mod organizat şi sistematic este pregătit să răspundă
exigenţelor impuse de şcoală, ca instituţie pentru care-l pregătim;
- între grădiniţă şi şcoală trebuie să existe un raport de continuitate care
să vizeze: organizarea, obiectivele, conţinutul, metodele, relaţia cadru
didactic-copil;
- activităţile matematice desfăşurate la grupa pregătitoare urmăresc
pregătirea preşcolarilor pentru înţelegerea şi însuşirea cunoştinţelor
matematice de clasa I şi anume: pregătirea pentru formarea conceptului
de număr natural şi introducerea şirului numeric în limitele 0-10,
dezvoltarea gândirii logice lapreşcolari;
- una din cerinţele importante în predarea activităţilor matematice este
aceea de a cunoaşte din punct de vedere psihologic preşcolarul, stadiul
acestuia de dezvoltare; este important să cunoaştem limitele gândirii
copiilor, limitele posibilităţii lor de abstractizare, gradul de concentrare
a atenţiei, posibilităţile de exprimare prin cuvinte potrivite anumitor
raporturi dintre obiecte sau grupuri de obiecte;
- activităţile matematice lărgesc orizontul copiilor cu cunoştinţe despre
însuşirile cantitative ale obiectelor lumii reale, ajutându-i astfel să se
orienteze mai uşor în rezolvarea propriilor trebuinţe, să răspundă
cerinţelor de fiecare zi;
- în pregătirea viitorilor elevi din clasa I în însuşirea activităţilor
matematice este necesar folosirea următoarelor forme de activitate:
exerciţii cu material individual, jocuri didactice, jocuri logice;
- ţinând seama că în educarea copiilor metodele tradiţionale nu deţin
valenţele formative, se îmbină aceste metode (explicaţia, demonstrarea,

43
 exerciţiul, convorbirea) cu metodele moderne (algoritmizarea, învăţarea
prin descoperire, problematizarea, metoda lucrului pe fişe individuale)
pentru a le spori eficienţa, deoarece una este a asculta şi a privi şi alta
este când copilul participă activ, cu eforturi proprii, în dobândirea
cunoştinţelor matematice;
- pregătirea preşcolarilor pentru însuşirea matematicii în clasa I se
realizează prin metode şi forme specifice acestei etape şi nu preluate
din domeniul şcolii primare;
- pregătirea preşcolarului pentru şcoală implică responsabilitate, pasiune
şi competenţă din partea educatoarei, dublată de cunoaşterea şi tratarea
individuală şi diferenţiată a copiilor. Mai înseamnă colaborarea şi
dialog permanent cu viitorul învăţător, cât şi preocuparea în continuare
de succesul copiilor pe care educatoarea l-a pregătit pentru şcoală.

44
 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. Bruner, J.S., (1970), Procesul educaţiei intelectuale, Ed. Ştiinţifică,

Bucureşti;
2. Cerghit, Ioan, Radu, T., Popescu, E., (1997), Didactica, Manual pentru clasa
a X-a-şcoli normale, E.D.P., Bucureşti;
3. Cerghit, Ioan, (1980), Perfecţionarea învăţământului în şcoala modernă,
E.D.P., Bucureşti;
4. Chircev, Anatalie, (1987), Specificul dezvoltării psihice a copilului în
perioada anteşcolară în Programa activităţii instructiv-educative în
grădiniţa de copii, E.D.P., Bucureşti;
5. Chircev, E., Nicoară, M., (1965), Particularităţile de vârstă ale preşcolarilor-
cunoaşterea şi respectarea lor, E.D.P., Bucureşti;
6. Herescu, Ghe., Motrescu, V., Ştefănescu, V., (1975), Matematică clasa I-
Îndrumătorul învăţătorului, E.D.P., Bucureşti;
7. Iftime, Ghe., (1970), Jocuri logice pentru preşcolari şi şcolarii mici, E.D.P.,
Bucureşti;
8. Ionescu, Miron, (1982), Lecţia între proiect şi realizare, Editura Dacia, Cluj-
Napoca;
9. Piaget, Jean, (1968), Psihologia copilului, E.D.P., Bucureşti;
10. Walon Henri, (1975), Evoluţia psihologică a copilului, E.D.P., Bucureşti;
11. Taiban, Maria, Dima, Felicia, (1971), Metodica predării număratului şi
socotitului în grădiniţa de copii, E.D.P., Bucureşti;
12. XXX- Revista învăţământului preşcolar, nr.1, (1991);
13. XXX- Revista învăţământului preşcolar, nr. 1-2, (1992);
14. XXX- Revista învăţământului preşcolar, nr. 3-4, (1993);
15. XXX- Metodica prdării matematicii la clasele I-IV, Manual pentru liceele
pedagogice, (1988), E.D.P., Bucureşti;
16. XXX- Programa activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii,
(1987), E.D.P., Bucureşti;
17. XXX- Programa de matematică, clasele I-IV, (1993);
45
18. XXX- Programele şcolare pentru învăţământul primar, clasele I-IV,
(1991), E.D.P., Bucureşti.

46
47
 PROIECT DIDACTIC

ŞCOALA CU CLASELE I-VIII GRUMĂZEŞTI

PROPUNĂTOR: Alexandroaia Florentina
GRUPA: pregătitoare
CATEGORIA DE ACTIVITATE: Activitate matematică
TEMA ACTIVITĂŢII: Joc didactic-” Numără şi potriveşte”
TIPUL ACTIVITĂŢII: de consolidare a priceperilor şi deprinderilor,a
cunoştinţelor matematice
OBIECTIVE FUNDAMENTALE:
- consolidarea cunoştinţelor, a priceperilor şi deprinderilor referitoare la
concentrul 1 – 7;
- dezvoltarea şi activizarea operaţiilor
gândirii:analiza,sinteza,comparaţia,generalizare.
OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
O1 – să ordoneze numerele în funcţie de mulţimile corespunzătoare şi
invers;
O2 - să constituie mulţimi de obiecte,figuri simbolice pentru numerele
învăţare;
O3 – să redea prin desen mulţimi reprezentate figural sau simbolic;
O4 – să efectueze operaţii de triere, grupare, clasificare, ordonare;
O5 – să recunoască şi să denumească figurile geometrice învăţate:triunghi,
dreptunghi,cerc, pătrat;
O6 – să recunoască şi să denumească, culorile;
O7 – să asocieze numărul la cantitate şi cantitatea la număr în concentrul
1-7;
O8 – să recunoască şi să denumească cifrele 1-7
O9 – să numere conştient în domeniul 1-7,crescător şi descrescător;
O10 – să recunoască numeralul ordinal;
O11 – să aplice cunoştinţele matematice în situaţii practice
METODE: M1 conversaţia
M2 explicaţia
M3 exerciţiul
M4 problematizarea
ELEMENTE DE JOC: surpriza, aplauze , întrecere între copii, punctarea
răspunsurilor
MIJLOACE DIDACTICE: m1- flanelograf cu jetoane
m2 – jucărie surpriză
m3 – fişe pentru jocul exerciţiu”Cifre în culori”
m4 – fişe pentru jocul-exerciţiu”Figurine fermecate”
m5 – fişe pentru munca în colectiv
m6 – planşă pentru jocul”Iepuraşul şi morcovii”

48
 m7 – tablă şi piese magnetice, palete cu numere, joc
matematic
m8 – caiete cu fişe de muncă independentă
DURATA ACTIVITĂŢII: 35 minute

ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII

Pentru o bună desfăşurare a activităţii voi asigura condiţiile necesare: aranjarea

mobilierului sub formă de clasă, pregătirea materialului didactic,repartizarea
caietelor, a cariocilor,intrarea copiilor în mod organizat şi aşezarea la măsuţe.

DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII

Etape O M m Activitatea educatoarei Activ.copiilor

Introducerea în M1 Voi arăta copiilor că vom face o activi- ...ascultă prezentarea
activitate tate matematică deoarece vrem să ve- mea aşezaţi la măsuţe
dem cine va lucra cel mai bine exerciţii
pentru numerele pe care le-am învăţat
până acum.

Voi prezenta jucăria-surpriză pe care o

Captarea M1 m2 vom folosi în timpul jocului:
- Acum, când iarna grea a trecut,la noi a
atenţiei sosit un musafir neaşteptat.Este o pasăre
şi ea ne va ajuta să lucrăm în această
lecţie.În cioc are o scrisoare pe care am să
v-o citesc.
Citesc scrisoarea:
DRAGI COPII DIN GRUPA
PREGĂTITOARE, ...privesc pasărea –
M-am oprit aici din zbor. jucărie-o cioară
Rău aripile mă dor. simpatică- şi îi repetă
Am aflat că este-aici numele
O mulţime de pitici.
Mă prezint,deci, fără frică.
Mă cheamă Johny Ciorică.
Am în pălărie-ascunse
Bilete cu probe multe.
Bine de le rezolvaţi
Aplauze căpătaţi.
La lucru!Fete, băieţi!
Nu uitaţi să fiţi atenţi!
Enunţarea M2
scopului şi a Prezint pe înţelesul copiilor scopul
obictivelor, jocului:Acest joc ne va ajuta să ştim ...copiii repetă de
anunţarea mai bine să rezolvăm exerciţii pentru 2-3 ori numele

49
temei numerele învăţate şi să devenim mai Jocului
isteţi, mai deştepţi.Jocul se numeşte
„Numără şi potriveşte”.
O1 M1 m1
Reactualizarea Specific faptul că: ...formulează răspun-
cunoştinţelor -Înainte de a începe lucrul,să ne amintim surile corecte
O4 M3 m1 până la ce număr am învăţat să numărăm ...privesc flanelogra-
-Să privim flanelograful şi să ne amintim ful şi observă necon-
cum arată aceste numere.Trebuie să cordanţa dintre nu-
corectăm greşelile şi să vedem de ce nu măr şi mulţime.Efec-
O9 M3 m1 a fost corectă aşezarea numerelor. tuează corectarea.
Cer apoi copiilor să numere crescător şi ...numără 4 copii
descrescător 1-7, urmând să găsească
vecinii unor numere: ...dau răspunsurile
O11 -Ce număr se află înaintea lui 3? Dar corecte
în faţa lui 5?
-Ce număr urmează după 4? Dar după 6
-Acum, pentru că văd că v-aţi amintit ce
am învăţat putem să ne jucăm noul joc
matematic.
Prezentarea M2 m2 -
conţinutului Explic regulile jocului şi desfăşurarea
şi dirijarea lui:
învăţării -Aşa cum ne-a scris Johny Ciorică,vom ...ascultă explicaţiile
găsi în pălăria lui bileţele pe care sunt şi repetă regulile
scrise exerciţiile pe care le vom rezolva. jocului
Câte un copil va extrage din pălărie
câte un bileţel,eu voi citi ce scrie pe el
şi vom rezolva exerciţiul cerut de Johny.
Voi demonstra modul de desfăşurare cu
ajutorul copiilor.

Obţinerea Trecem la executarea jocului de către ...vor extrage bileţele

performanţei copii.Cer extragerea biletelor,citesc
şi asigurarea enunţul exerciţiilor.
conexiunii O7 M4 m7 Exerciţii propuse: ...aleg tăbliţele cu nu-
1.Alege numerele potrivite-se lucrează mere şi le aşează pe
pe planşa de la”Joc matematic figurativ” suport.
-bilete galbene- ...aleg jetonul cu nu-
O4 M3 m6 2.Joc-exerciţiu”Iepuraşul şi morcovii” mărul potrivit de
-2 probe sub formă de concurs-să-l morcovi şi îl pun pe
ajute pe iepuraş să culeagă atâţia mor- planşă
covi cât îi arată cifra de pe paletă.
O7 M4 m5 -bilete roz- ...2 copii rezolvă ,sub
3.Joc-exerciţiu”Ursuleţii în pădure”: formă de concurs,
Nişte ursuleţi s-au ascuns în pădure. sarcina dată
Căutaţi câţi ursuleţi sunt în pădure şi
O3 M3 m5 lipiţi cifra corespunzătoare-bilet verde ...vor lucra cu atenţie
4.Joc-exerciţiu”Pisica şi musafirii”-să deoarece intervine
numere,să recunoască,să aleagă cifra numărul şi cifra 0
O4 M4 m5 potrivită.-bilet portocaliu-
5.Exerciţiul”Fluturii vin la flori”-fiecare ...vor stabili legătura

50
 fluturaş se aşează pe floarea care are între figurine
atâtea petale câte puncte are el pe ari-
O1 M4 m5 pioare –bilet albastru- ...încercuiesc cu o
6.Exerciţiu de compunere a numărului 7 diagramă fiecare găr-
-să aleagă acele gărgăriţe care au pe găriţă cu 7 puncte
O10 M3 m5 aripioare 7 buline negre-bilet alb-
7.Exerciţiu de consolidare a numeralu- ...să ducă la îndepli-
lui ordinal:Johny şi-a întins la uscat nire cerinţa formula-
tricourile dar nu-i place să le vadă pe tă de pasăre
toate albe.Aşa că vă roagă să-i coloraţi
al doilea cu roşu,al cincilea cu verde şi
al treilea cu galben. –bilet mov- ...un copil caută în
Căutând în pălărie un copil va descoperi pălărie
M2 m4 că nu mai este nici un bilet.
Voi mânui în aşa fel jucăria,încât să
m8 vadă fişa ascunsă la spatele ei.Voi ...sunt atenţi la indi-
scoate sulul de hârtie şi vom intui fişa caţiile de lucru
de lucru.Rezolvăm oral exerciţiul,iar
apoi fiecare, independent în caiete. ...lucrează în mod
O5 M3 m8 -fiecare trebuie să numere şi să li- Independent
pească în tabel cifra potrivită cu numă-
rul de figuri din desen
M1
Evaluarea Voi face aprecieri colective şi individu- ...vor recunoaşte
Performanţei ale asupra participării la lecţie.. greşelile făcute şi
fişele vor fi analizate şi notate cu le vor corecta oral
vuncte roşii,după merit.Cele fără greşeli
vor fi notate cu bulină veselă.

Încheierea -Copii,lecţia noastră se încheie aici, ...participă la recita-

activităţii dar ca să ne veselim puţin să ne aducem rea poeziei şi la
aminte un cântec şi o poezie despre cântat.
numere:”Cântecul elefanţilor” şi poe-
zia”Numărătoare”.

51
52
53
54
55
56
 PROIECT DIDACTIC

Propunător : Alexandroaia Florentina

Școala : Grumăzeşti
Grupa : pregătitoare
Activitate pe domenii experiențiale: domeniul știință
Disciplina :activitate matematică
Mijloc de realizare: exerciții cu material individual
Tema: Numărul și cifra 7
Tip de activitate : predare-învăţare
Scopul : familiarizarea copiilor cu numărul și cifra 7
Obiective operaţionale:
a) cognitive :
- să verifice număratul în limitele 1-6;
- să raporteze numărul la cantitate;
- să familiarizeze copiii cu numărul și cifra 7;
- să rezolve operații pe plan mintal cu ajutorul reprezentărilor ;
- să rezolve sarcinile de pe fișa dată de educatoare;
- să dezvolte flexibilitatea gândirii.

b) psihomotorii :
- să utilizeze corect materialul individual ;
- să se conformeze instrucțiunilor date de educatoare;

c) afective :
– să participe cu interes la activitate.

Strategii didactice : mixte

Metode şi procedee : explicația, demonstraţia, observația, exercițiul,
problematizarea, algoritmizarea, conversaţia.
Mijloace de învăţământ :
 pentru educatoare: flanelograf, 7 fluturași de diferite culori, 7 puișori, 7 flori,
cifre de la 1-7;
 pentru copii: fiecare copil va primi 6 fluturași albi și unul roşu, floricele din
plastic, cifre de la 1-7, fișe de lucru individual.
Forme de activitate : frontală și individuală
Resurse :
temporale : 35 minute

57
 DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII

Etapele Acțiunile Acțiunile copiilor Strategii

activităţii educatoarei didactice
1. Moment - Aerisirea sălii de
organizatoric grupă Copiii intră în clasă
- Așezarea meselor și ocupă locurile.
sub formă de clasă
- Distribuirea
materialului
didactic

2. Captarea - Intuirea Copiii interpretează Observația

atenţiei. materialului cântecul Conversația
didactic;
- Propun copiilor să
cântăm cântecul
,,Moşneagul,,
3. Anunţarea -Astăzi vom învăţa Ascultă prezentarea Explicația
temei şi a să numărăm mai obiectivelor de
obiectivelor. departe către educatoare.

4. Reactualizarea
cunoştinţelor. -Până la cât am Răspund 1-2 copii Conversația
învăţat să
numărăm ?
Exerciţiul
-Să numere un Copiii execută
copil până la 6 cerinţele
înainte şi înapoi! educatoarei
- Scoateți pe masă
5 floricele!
- Câte floricele ați
scos din coșuleț?(5)
- Mai scoateți din
coșuleț tot atâtea
floricele!
- Ridicați cifra
corespunzătoare
numărului de jucării
de pe masa
mea!(4)
Scoateți pe masă
floricele, cu una
mai mult decât
arată cifra mea!(3)

58
5. Prezentarea Predarea
conținutului și numărului 7
dirijarea învățării
- Astăzi copii vom
învăța să numărăm
mai departe. Explicația
Pe flanelograf voi
așeza 6 fluturași
- Câți fluturași sunt
în această Demonstrația
mulțime?(6) - Răspunde un copil
- A mai venit un Observaţia
fluturaș. Sunt mai - Copiii motivează
mulți sau mai puțini de ce sunt mai
ca la început? De mulți cu unul?
ce ?
- Cu câți fluturași
sunt mai mulți?(1) Explicația
- Când avem 6
fluturași și încă
unul spunem că
avem 7 fluturași.
Număr toți
fluturașii.
Același procedeu
voi folosi și pentru
mulțimea puișorilor
și mulțimea florilor.

6. Obţinerea Muncă
performanţei independentă cu
material mărunt
Copiii scot din
- Scoateți pe masă coșuleţ fluturașii de
mulțimea culoare albă
fluturașilor de
culoare albă!(6) Numără și ridică
mâna pentru
- Câți fluturași are răspuns
această mulțime? Copiii execută
cerința educatoarei
- Scoateți din
coșuleț fluturașul Răspund 1-2 copii
roșu și așezaţi-l Exercițiul
lângă cei albi!

59
 _ Sunt mai mulți
sau mai puţini ca la
început?
- Cu câți fluturași
sunt mai mulți?(1)

Explicația

Generalizare :
Ascultă explicațiile
Dacă la o mulțime educatoarei.
de 6 elemente, mai
adăugăm un
element, fie
fluturaș, floare,
puișor, obținem o
mulțime de șapte
elemente. Mulțimii
cu șapte elemente
îi corespunde
numărul șapte, iar
numărulșapte are
acest semn(prezint
cifra 7 și o intuiesc)
- Căutați în coșuleț
cifra 7 și ridicați-o
sus!

7.Asigurarea Fixarea Identifică cifra 7 și

retenției numărului 7 o așază sub
mulțimea
Scot în fața clasei 7 fluturașilor
copii, cer celorlalți
să-i numere
-3 copii aduc jucării
Numără jucăriile, 1-
2 copii
Ridic cifra 7 și cer
să-mi aducă atâtea
jucării cât arată
cifra din mâna mea

Operații pe plan
mintal cu
ajutorul
reprezentărilor: Exercițiul

,,Cloșca mea cea

60
 gălbioară Problematizarea
Și-a scos puii-n Copiii așază cifrele
ulicioară în ordine de la 1-7
Șase-s mici și unul
mare
Socotiți câți pui ea
are?”

În continuare,
stabilesc locul
numărului 7 în șirul
numerelor naturale
- Așezați de la
stânga la dreapta
cifrele, în ordine de
la 1-7!
Precizez că locul lui
7 este după 6.

8. Evaluarea Vor rezolva o fişă

performanței de evaluare, cu
sarcina : Copiii rezolvă în Conversația
- Desenați sub nor mod independent Explicația
atâția stropi de fişa de evaluare și Evaluarea reciprocă
ploaie, cât arată o analizează
cifra! reciproc

Fac aprecieri
9. Încheierea individuale, globale,
activităţii impart stimulente și
afișez fișele la
expoziția clasei

61
FIŞĂ DE EVALUARE PENTRU ACTIVITĂŢILE CU CONŢINUT MATEMATIC- JOC
LOGIC

1. Spune ce reprezintă imaginile şi denumeşte-le

2. Formează grupa pătratelor şi colorează-le cu roşu
3. Colorează cu albastru triunghiurile
4. Colorează cu galben rotundurile

FIŞĂ DE EVALUARE PENTRU ACTIVITĂŢILE CU CONŢINUT MATEMATIC

1. Ce observi în imagine ?
2. Toate merele au aceeaşi culoare ?
3. Precizează culorile merelor
4. Formează grupa merelor roşii şi precizează numărul lor

62