SUBIECTUL 24

Specificul consilierii scolare in inv primar/ prescolar

Consilierea şcolară reprezintă procesul de acordare a asistenţei psihopedagogice elevilor

şi celorlalte persoane implicate în procesul educaţional (profesori, părinţi, tutori şi autorităţi
şcolare).
Consilierea şcolară se bazeaza pe unitatea dintre: familie- copil- şcoală, în scopul
dezvoltării optime a personalităţii copiilor.
Rolul consilierii este de prevenire a situaţilor de criză personală şi educaţională a elevilor
Consilierea urmareste sa sprijine elevul sa devina capabil sa se ajute singur si să se
înţeleagă pe sine şi realitatea înconjurătoare.
Ea contribuie la formarea motivatiei de a invata, a trasaturilor de vointa si caracter, la
autocunoastere si crearea unei imagini de sine corecta si pozitiva.
De asemenea, urmareste cresterea capacitatii elevului de comunicare, de a dezvolta relatii de cooperare
cu cei din jur, de a-si asuma responsabilitati si a dovedi responsabibilitate fata de propria persoana si
fata de cei din jur.
Consilierea are un caracter diferentiat si individualizat, intrucat fiecare om are trasaturi de
personalitate si experiente diferite.

Relatia de consiliere
Consilierea se bazeaza pe ascultarea activă, care încurajează elevii să vorbească deschis şi
liber. In acest fel, consilierul comunică respect pentru ce gândeşte sau simte interlocutorul.
Elevul trebuie sa aiba sentimentul că o altă persoană este interesată de el şi ca încearcă să-l
înţeleagă, să-l asculte.
Copiilor nu le place sa se simta judecati sau să li se spună ce să faca.
Este foarte important ca cel consiliat să se simta în siguranţă, să fie sigur că altcineva nu va
afla ceea ce spune, astfel încât să se simta jenat, ceea ce se asigura prin confidentialitate.
Discutia trebuie sa se desfasoare pe picior de egalitate. Consilierii nu trebuie sa se poarte ca şi
cum ar fi superiori, ca nişte “experţi”

Forme şi modele de consiliere accesibile cadrului didactic

Cadrul didactic poate utiliza, în limitele impuse de competenţele sale, ambele forme de
consiliere : consilierea individuală şi consilierea de grup.
Dintre modelele si tehnicile de consiliere cele mai accesibile învăţătorului şi adecvate vârstei
şcolare se pot utiliza următoarele:

Tehnica stingerii comportamentelor nedorite

Este o tehnica utilizată pentru diminuarea si inlaturarea atitudinilor şi comportamentelor
negative ale unor elevi.
Ea se bazează pe faptul că diversele comportamente au tendinţa de a slăbi şi dispărea atunci
când ele nu sunt întărite corespunzător.
Spre exemplu: în cazul unui copil care detestă şcoala, care are un comportament agresiv
şi deranjează lecţiile, invăţătorul va stabili un program de consiliere, în colaborare cu
familia, structurat pe următoarele etape sau acţiuni concrete:
 Părinţii trebuie învăţaţi să facă deosebirea între comportamentele reale ale copilului
şi cele cu caracter demonstrativ, adică intenţionat negativ.
 La şcoală, trebuie sa nu i se acorde atentie comportamentului necorespunzator şi să
se acorde atenţie numai celui pozitiv (deziderabil)
Practica consilierii arată că, în primele zile ale acestui program, comportamentele
demonstrative sau nedorite ale copilului se accentuează, după care ele slăbesc din ce în ce
mai tare, până dispar. Cauza este lipsa de întărire a acestora prin nebăgarea lor în seamă,
nici de către părinţi şi nici de către învăţătoare.
1
Tehnica expunerii: Este tot o tehnica de stingere a comportamentelor nedorite. Poate fi
utilizata de exemplu pentru înlăturarea stărilor de frică la copii (teama de locuri înalte, de
spaţii închise etc.). In asemenea situaţii poate folosi:
Presupune confruntarea copilului cu stimulul care ii produce teama. De exemplu, copilul care
are teamă de locuri înalte poate fi dus de învăţător sau de părinţi în asemenea locuri, cel care
manifestă teamă faţă de spaţii închise sau deschise trebuie dus şi însoţit în asemenea spaţii
etc.

Tehnica modelării presupune asimilarea unor modele comportamentale pozitive prin imitarea
altor persoane. Modelele pot fi
- reale – părinţii, colegii, profesorii, prietenii, persoane semnificative pentru copil (vedetă de
film, etc.)
- sau simbolice – personaje din poveşti, filme, romane.
Aceasta tehnica se bazeaza pe modelare ca metoda si pe mecanismul învăţării prin observare

Tehnica contractului se bazeaza pe contractul contingenţelor - o înţelegere, de obicei scrisă,

între profesor/părinte/consilier şi elev in care se precizeaza comportamentul care urmează să
fie eliminat si cel care trebuie format, precum si întăririle şi penalităţile celor 2 comportamente.
Conditiile contractului trebuie acceptate de copil, nu impuse cu forţa. Ca recompensă,
selectăm acele lucruri/activităţi care sunt suficient de dorite.

Pedeapsa este o modalitate de a reduce frecvenţa de apariţie a unui comportament, prin

aplicarea unui stimul neplăcut. Pentru a produce acest efect pedeapsa trebuie asociata cu
comportamentul nedorit
Reguli de aplicare a pedepsei:să fie aplicata imediat; în particular; cu calm;
 să nu fie criticată sau atacată persoana;
 să fie insotita de întărirea comportamentelor pozitive, acceptate;
 să fie precedată de un avertisment.
Pedeapsa nu ajuta la identificarea cauzelor comportamentului; scade stima de sine a elevilor,
crescând frecvenţa comportamentelor indezirabile, poate duce la vătămări fizice; si transmite
mesajul că forta fizica e cea mai bună metodă de rezolvare a problemelor;
Este exclusa pedeapsa corporala, care atacă persoana şi nu comportamentul.
Pedeapsa corporală stabileşte o barieră între profesor şi elev; are consecinţe emoţionale
asupra copilului ca frica, iritabilitatea, izolarea; produce agresivitate şi probleme
comportamentale – chiulul de la şcoală, minciuna;

Tehnica asertivă = se utilizeaza pentru formarea si dezvoltarea abilităţilor de a face faţă

diverselor situaţii de viaţă.
Este recomandată pentru copiii timizi, care au tendinta de a-i lasa pe altii sa-i manipuleze sau
să profite de pe urma lor. Prin antrenamentul asertiv, învăţătoarea îl poate învăţa pe copil
să-şi exprime în mod „deschis şi adecvat gândurile şi sentimentele” Spre exemplu, copilul
trebuie invatat sa spuna altui coleg, fara sa se simta vinovat : „nu trebuie să te porţi urât cu
ceilalţi” etc.
Tehnica modificarii convingerilor iraţionale
Se adreseaza copiilor cu convingeri irationale ( de exemplu: daca se implica intr-un joc
neaparat trebuie sa castige). Acesti copii de obicei isi manifesta agresiv nemultumirea.
Prin aceasta metoda ei sunt invatati ca:
- daca se implica intr-o activitate trebuie sa o faca doar pentru valoarea ei (de exemplu jocul
are o valoare distractiva) si nici decum nu inseamna să câştige ceva;
- ca performanţa într-un domeniu presupune efort si timp
- ca o persoana care nu si-a atimns scopul nu este o persoana nevaloroasa
- ca o persoana populară nu înseamnă că e şi valoroasă;
2
Metode de dezvoltare a stimei de sine
Evaluările părinţilor, educatoarei, invatatorului reprezinta pentru copii sursa cea mai
importantă pentru formarea stimei de sine. Mesajele lor sunt interiorizate de către copil,
conducând la sentimentul de inadecvare sau adecvare ca persoană.

Copilul care este încurajat, lăudat, ascultat, i se vorbeşte cu respect, i se acordă atenţie isi
formeaza o imagine de sine pozitiva
echilibrata. , are prieteni de încredere
Elevii cu o stimă de sine pozitivă
- îşi asumă responsabilităţi (“Pot să fac acest lucru.”);
- se comportă independent (“Mă descurc singur.”);
- sunt mândri de realizările lor (“Sunt mândru pentru că …”, “Sunt important.”);
- realizează fără probleme sarcini noi (“Sunt convins că pot să fac acest lucru.”);

Copilul care este des criticat, ignorat, ridiculizat, de la care părinţii aşteaptă să fie întotdeauna
“perfect, are eşecuri în activităţile şcolare, sunt frecvent comparati cu alti copii isi formeaza o
imagine de sine scazuta.
Elevii cu o stimă de sine scăzută sunt
- nemulţumiţi de felul lor de a fi ( “Nu sunt bun de nimic.”, “Nu sunt în stare să fac asta.”,
“Nu am nici o calitate.”);
- evită să realizeze sau să se implice în sarcini noi (“Nu voi fi în stare să iau examenul.”);
- se simt neiubiţi şi nevaloroşi (“Sunt antipatic.”. “Nu mă place nimeni.”, “Sunt plictisitor.” );
- îi blamează pe ceilalţi pentru nerealizările lor (“Profesorul a fost nedrept cu mine.”);
- pretind că sunt indiferenţi emoţional (“Nu mă interesează că am luat nota 4 la ….”);
- nu îşi asumă responsabilităţi, este prea “cuminte”; pare rebel, nepăsător.
Riscurile sunt multiple: probleme emoţionale – depresie, anxietate, iritabilitate; probleme de
comportament – agresivitate; scăderea performanţelor şcolare – eşec şcolar, abandon şcolar;
creşterea riscului consumului de alcool, tutun, droguri; implicarea în relaţii sexuale de risc;
imagine corporală negativă, tulburări alimentare – anorexie, bulimie, suicid.

Modalităţi de îmbunătăţire a stimei de sine:

 implicarea copilului in activitati in care poate sa –si dovedeasca valoarea;
 implicarea lui in actiuni de voluntariat- centre pentru copii cu nevoi speciale, cămine de
bătrâni;
 dezvoltarea abilităţilor de a face faţă situaţiilor de criză;

Alte motode si instrumente folosite in consiliere propuse de teorie:

- Jocuri de jol sau proiective – copilul este încurajat să îşi exprime emoţiile şi gândurile
dacă ar fi într-o altă ipostază- dacă aş fi un înţelept …, dacă aş fi un boboc de trandafir…;
- Identificarea “punctelor slabe” şi a “punctelor tari” – copiii sunt încurajaţi să-şi identifice
punctele slabe şi să le transforme în “pucte tari”;
Tehnica “scaunului gol” – copilul este invatat sa comunice cu o persoană cu care nu poate
comunica sau are dificultăţi de comunicare; în mod simbolic consilierul îi sugerează copilului
că îi faţa lui, pe un scaun gol se află imaginar persoana căreia ar dori să-i comunice ceea ce în
viaţa reală nu a reuşit; tehnica “scaunului gol” este o tehnică des utilizată în consilierea de
doliu;
Explorarea sentimentelor şi gândurilor – presupune implicarea copilului în activităţi (ex. să
asculte muzică) prin care îşi pot explora trăirile, urmate de exprimarea gandurilor (ex. ce simte
copilul în timp ce ascultă o melodie);