VALORIFICAREA TEORIEI

INTELIGENŢELOR MULTIPLE ÎN ACTIVITATEA DIDACTICĂ

Înv. Elena Gavrilescu
Liceul “Simion Stolnicu”
Comarnic

În condiţiile reformei procesului de învăţământ, implementarea noilor teorii este extrem de

necesară. Pentru valorificarea şi dezvoltarea fiecărui individ în parte, trebuie să ţinem seama de
particularităţile lui şi de modul de manifestare al fiecaruia. Aşadar, e necesară o nouă abordare a
teoriei instruirii, instruire care trebuie să răspundă necesităţilor curriculumului, dar şi nevoilor
elevilor, instruire care trebuie să fie răspunsul educatorului în planul predării-învăţării-evaluării,
deci o instruire diferenţiată.
Educatorii pot diferenţia conţinuturile, adică ceea ce elevii ar trebui să ştie, să înţeleagă, să
fie în stare să facă, drept rezultat al învăţării. Totodată, se pot diferenţia procesele, adică acele
activităţi destinate să ajute elevii să înţeleagă. Modalităţile în care elevul demonstrează ceea ce a
ajuns să cunoască şi să fie capabil să facă, pot îmbrăca, de asemenea, forme diferite.
Instruirea diferenţiată se aplică în acord cu disponibilităţile elevilor, cu interesele lor şi cu
profilul lor de învăţare, printr-o gamă de strategii manageriale şi educaţionale, cum ar fi:
 instruirea în grup mic;
 studiul asociat;
 studiul individual;
 succesiune de lecţii
Instruirea diferenţiată are la bază teoriile cognitiv-contextuale ale inteligenţei. Aceste teorii
tratează modul în care procesele cognitive operează în diferite contexte.
Reprezentanţii cei mai de seamă ai teoriilor cognitive-contextuale sunt Howard Gardner şi
R. Sternberg.
În activitatea didactică suntem tentaţi să apreciem că este “deştept” cel care are un punctaj
mare la testele de inteligenţă. Despre aceştia spunem că sunt “născuţi inteligenţi”. În funcţie de
acest aspect, ne putem aştepta la următoarele situaţii: dacă un copil este inteligent, va avea
rezultate bune, dacă un elev are inteligenţă medie, rezultatele pot fi satisfăcătoare, dacă are
inteligenţa scăzută, speranţele sunt slabe. Tendinţa generală este de a-i considera “inteligenţi” pe
cei care sunt buni la matematică sau la limba română si “talentaţi”, pe cei cu alte înclinaţii.
Gardner a fost preocupat de aceste diferenţe pentru că “a contribui la dezvoltarea societăţii
înseamnă mai mult decât a fi bun la matematică”. În acest sens, propune o nouă viziune asupra
inteligenţei: “Teoria inteligenţelor multiple”.
Teoria lui Gardner privind inteligenţele multiple porneşte de la ideea existenţei unor
inteligenţe definite şi autonome, ce conduc la modalităţi diverse de cunoaştere, înţelegere şi
învăţare. El consideră că inteligenţa nu este o însuşire pusă în lumină prin forţe standard, ci
capacitatea de a rezolva probleme şi a realiza produse în situaţii concrete de viaţă. Astfel,
capacitatea cognitivă a omului este descrisă printr-un set de abilităţi, talente, deprinderi mentale, pe
care Gardner le numeşte ”inteligenţe”. Toţi indivizii normali posedă fiecare din aceste inteligenţe
într-o anumită măsură. Ceea ce îi diferenţiază este gradul de dezvoltare şi natura unică a
combinării lor.
Teoria lui Gardner justifică anume că nu putem învăţa în acelaşi mod, că avem stiluri şi
atitudini de învăţare diferite şi, ca urmare, avem nevoie de un tratament diferit, individualizat, pe
parcursul procesului de instruire şi formare.
Howard Gardner identifică 8 tipuri de inteligenţă: verbală / lingivstică; matematică / logică;
ritmică / muzicală; corporală / kinestezică; interpersonală; intrapersonală; naturistă.
El a identificat şi un al nouălea tip de inteligenţă, cea “existenţială”, dar datorită faptului că
nu a reuşit să determine care zonă de pe scoarţa cerebrală este responsabilă de activitatea acestui
tip de inteligenţă, ea nu este recunoscută.
 1. INTELIGENŢA VERBALǍ / LINGVISTICǍ
A gândi în cuvinte; a comunica verbal; a folosi limba pentru a exprima şi înţelege realităţile
complexe ale existenţei, ale vieţii în familie şi societate; a medita asupra mesajelor proprii sau
primite.

2. INTELIGENŢA MATEMATICǍ / LOGICĂ

A gândi în spiritul determinării cauză-efect; a înţelege raporturile dintre acţiuni, obiecte şi
idei; a gândi conceptual; a reacţiona; a pătrunde esenţele; a analiza; a sintetiza; a clasifica; a
cuantifica; a abstractiza.

3. INTELIGENŢA VIZUALĂ / SPAŢIALĂ

A gândi în imagini; a percepe cu acurateţe si acuitate (agerime) lumea vizuală; a sesiza cele
trei dimensiuni; a recrea aspecte ale experienţei vizuale cu ajutorul imaginaţiei; a înţelege
realităţile din spaţiu.

4. INTELIGENŢA RITMICĂ / MUZICALĂ

A gândi în sunete, ritmuri, melodii şi rime; a fi sensibil la ton, intensitatea, înălţimea şi
timbrul sunetelor, la comunicarea non-verbală, la sunetele şi zgomotele din mediul înconjurător.

5. INTELIGENŢA CORPORALĂ / KINESTEZICĂ

A gândi în mişcări; a folosi corpul în moduri abile şi complicate, periculoase chiar; a avea
simţul coordonării în mişcări ale întregului corp şi ale mâinilor în manipularea obiectelor; a crea
produse folosind corpul sau diferite părţi ale corpului.

6. INTELIGENŢA INTERPERSONALĂ
A gândi despre alte personae şi a le înţelege; a şti să le abordezi şi cum să lucrezi cu ele; a
avea capacităţi simpatetice şi empatetice; a diferenţia între oameni; a fi sensibil la motivele,
intenţiile şi stările acestora; a reacţiona adecvat la semnalele celor din jur.

7. INTELIGENŢA INTRAPERSONALĂ
A gândi şi forma un model despre sine; a te înţelege pe tine şi a opera cu acest model în
viaţă; a te autocunoaşte; a te situa şi analiza în raport cu ceilalţi; a fi conştient de propriile-ţi puncte
tari şi slabe; a programa eficient atingerea obiectivelor personale; a-ţi monitoriza şi controla
propriile gânduri, sentimente şi atitudini; a lua decizii pe baza autocunoaşterii; a întelege că viaţa
este o continuă experienţă de autocunoaştere pentru autodevenire.

8. INTELIGENŢA NATURISTĂ
A înţelege lumea naturală; a recunoaşte şi a clasifica indivizi, specii şi relaţii ecologice; a
interacţiona cu mediul natural descoperind schemele funcţionale legate de viaţă şi de forţele
naturii; a concepe creaţia ca un sistem de tipare şi comportamente.

La naştere, copilul posedă aproape în egală măsură, cele 8 tipuri de inteligenţe, insă la
şcoală vin cu grade diferite de dezvoltare a acestora, determinate de experienţele socio-culturale cu
care s-au confruntat.
Cum identificăm laturile forte ale elevilor?
Gardner ne sugerează două modalităţi:
 vizită la muzee sau activităţi într-un mediu bogat în experienţe, loc de joacă cu
multe jucării, multe tipuri de joacă;
 administrarea unor chestionare.
MODEL DE CHESTIONAR PENTRU IDENTIFICAREA TIPURILOR DE INTELIGENŢE
LA ELEVII DIN CLASELE I-IV DIN “CARTEA INTELIGENŢELOR MULTIPLE”
AUTORI : MARIANA DRAGU ŞI ION DUMITRU – EDITURA GIMNASIUM
 Datele oferite de chestionar sunt importante pentru abordarea individualizată a procesului
educaţional, pentru proiectarea şi realizarea adecvată a obiectivelor şi conţinuturilor acestuia, a
cărui finalitate este aceea că, în şcoală, elevii dobândesc cunoştinţe şi învaţă cum să înveţe, pentru
a deveni capabili sa rezolve problemele cu care se vor confrunta în viaţă şi în profesie, pregătiţi să
acţioneze, să se manifeste ca personalităţi creative, constructive, puternic motivate şi cu abilităţi
proprii autonomiei axiologice, să aprecieze, să producă judecăţi de valoare, în mod independent.
Când observăm un copil, putem constata cum se utilizează diferitele inteligenţe.
Pe baza descoperirilor făcute de Gardner a celor 8 inteligenţe, s-a întocmit următorul tablou
sinoptic (“Instruirea programată” – pag. 18-19).

Inteligenţa Îi plac / Îi place Are / e bun la / se pricepe Învaţă

să…
Lingvistică - cuvintele - sensibilitate - spunând
- discuţiile - compunere - auzind
- dezbaterile - limbaj - urmărind
- să citească - exprimare verbală instrucţiuni
- să vorbească - exprimă sensuri - făcând asociaţii
- să scrie de cuvinte
- să asculte
- să povestească
Logică / - numerele - gândirea abstractă - făcând
matematică - formulele - concepte matematice conexiuni
- structurile - raţionamente - folosind
- tehnologia - logică gândirea critic
- rezolvare de probleme - metodic,
organizându-şi
munca
Vizuală / - culorile - imaginaţie - folosind
spaţială - imaginile - orientare în spaţiu “ochiul” minţii
- să deseneze - observarea detaliilor - din imagini
- să coloreze vizuale - văzând
- să modeleze - să facă hărţi / scheme - observând
- să construiască - să creeze modele - din reprezentări
- sa proiecteze grafice
- vizualizând
Ritmică / - sunetele - producă sunete - cu ajutorul
muzicală - vocile - reacţioneze la sunete muzicii
- ritmul - să cânte, aprecieze, - asociind
evalueze sunetele
- muzica

Corporală / - jocurile de rol - conştiinţa nevoilor Prin:

kinestezică - excursiile de fizice ale - implicare
studiu organismului - participare
- să se mişte - mişcări - manevrând
- să atingă - coordonare - mişcându-se
- mânuirea - exprimă idei şi - activităţi
obiectelor sentimente practice
Naturală - animalele - mişcare - observând
- plantele - observaţii relaţiile
- detaliile - detalii senzoriale - comparând
 - natura - culegând datele
- să stea în aer - utilizând
liber informaţii
senzoriale
Intrapersonal - autoreflecţia - autoevaluarea - sarcini
ă - urmărirea - înţelegerea de sine individualizate
propriilor - exprimarea - când işi poate
interese sentimentelor, alege
- stabilirea de gândurilor activităţile
scopuri - în atmosfera de
- etica, morala corectitudine
- muncă
independentă
Interpersonal - interacţiunea - negociere / mediere - în grup
ă - colaborarea - comunicarea verbală / - interviuri
- relaţiile sociale non-verbală - observându-i pe
- empatia faţă de - să vada perspective alţii
altii multiple - comunicând cu
- să înţeleagă pe altii alţii
- relaţionând cu
alţii

Observaţiile curente, coroborate, cu cele desprinse din analiza chestionarelor, ne vor oferi
informaţii pentru a proiecta un traseu educaţional individual, fără a face etichetarea elevilor.
Thomas Armstrong identifică mai multe stiluri de învăţare (“Instruirea diferenţiată” – pag.
21).
Astfel:

Copiii cu inteligenţă gândesc, au nevoie, preferă:

preponderent:
lingvistică în cuvinte - să citească - cărţi
- să scrie - benzi desenate
- să povestească - instrumente de
- să joace jocuri scris
de cuvinte - jurnale
- dialog
- discuţii
- povestiri
- dezbateri
logică / matematică în raţionamente - să - lucruri pe care să
experimenteze le exploreze şi să
- să pună le gândească
întrebări - materiale de
- să rezolve laborator
probleme - obiecte de
logice manipulate
- să calculeze - excursii la
muzee de ştiinţă
vizuală / spaţială în imagini - să deseneze - lego
- să proiecteze - video
- să vizualizeze - filme
- să schiţeze - jocuri de
 imaginaţie
- cărţi illustrate
- excursii la
muzee de artă
ritmică / muzicală prin ritm şi melodii - să cânte - cântatul
- să fluiere - concertele
- să fredoneze - muzica acasă şi
- să bată tactul la şcoală
- să asculte - instrumentele
muzicale
corporală / prin senzaţii somatice - să danseze - jocuri de rol
kinestezică - să alerge - dramatizări
- să sară - mişcare
- să construiască - sport
- să atingă - jocuri fizice
- să gesticuleze - experienţe de
laborator
intrapersonală interiorizează - să-şi - locuri secrete
stabilească - timp petrecut in
scopuri solitudine
- să mediteze - proiecte
- să viseze desfăşurate în
- să tacă ritm propriu
- să facă planuri - posibilitatea de a
alege
interpersoanlă comunicându-şi ideile - să conducă - prieteni
altora - să organizeze - jocuri de grup,
- să relaţioneze societate
- să manipuleze - evenimente
- să medieze - cluburi
- să mearga la - mentori /
petreceri ucenici

Pentru valorificarea tuturor categoriilor inteligenţei, în predarea conţinutului informaţional,

trebuie să se ţină seama de 5 cerinţe de individualizare a învăţămantului:
 parcurgerea materialului într-un timp determinant, specific structurii psihice a elevului;
 elevului să i se ofere posibilitatea să lucreze în anumite moment în condiţii care îi convin
personal, ceea ce impune modificarea organizării tradiţionale a activităţii şcolare;
 posibilitatea de a aborda un subiect într-o fază anumită, în funcţie de cunoştinţele
acumulate anterior; cerinţa este eficientă la obiectele cu conţinut liniar;
 posibilitatea introducerii unor unităţi de instruire în favoarea elevilor cu cunostinţe reduse
sau a unora cu deprinderi bine consolidate;
 utilizarea mai multor mijloace de instruire, astfel încât el sa poată să aleagă pe cele care i se
potrivesc la un moment dat.
Un element esenţial în aplicarea T.I.M la şcoală, este cunoaşterea profilului de inteligenţe ale
elevilor. Aflarea punctelor “tari” şi “slabe” este esenţială pentru stabilirea strategiilor de
diferenţiere şi individualizare.
Prin Curriculum elaborat de şcoală, putem valorifica potenţialul individual oferind elevilor
posibilitatea manifestării punctelor forte pe care le au, a formelor de inteligenţă care domină la
fiecare individ, cunoscând mai bine elevii, să ştim cum să îi stimulăm, să îi lăudăm când obţin
performanţe sau să le acordăm sprijin adecvat când întâmpină dificultăţi.
 Înţelegând care sunt punctele tari sau slabe ale unui tip de inteligenţă, vom organiza procesul
de învăţământ, prin focalizarea activităţii pentru stimularea punctelor tari. Sprijinindu-ne pe aceste
puncte tari, vom stimula şi celelalte puncte slabe ale tipurilor de inteligenţe. Cunoscând profilul de
inteligenţe al elevului, putem enumera câteva posibilităţi de aplicare a T.I.M în contextual actual al
şcolii:
a) la începutul lecţiilor obişnuite, folosind o activitate care stimulează inteligenţele multiple în
scopul de a creşte motivaţia elevilor (folosirea inteligenţelor multiple ca “punct de plecare” al
lecţiei);
b) în cadrul unei teme interdisciplinare realizată într-un grup constituit din elevi reprezentând
diverse inteligenţe “tari”, care vor colabora în realizarea unei sarcini prin coduri de simboluri şi
perspective diferite;
c) explorarea unei teme la nivelul unei discipline, prin diferite coduri de reprezentare;
d) în cadrul unui proiect individual prin care, fiecare elev işi va realiza tema din perspectiva
inteligenţei / inteligenţelor “tari”.
“Sărbătorile de iarnă- bucuria copiilor”, este o temă de abordare interdisciplinară în care sunt
vizate mai multe tipuri de inteligenţă: lingvistică (învăţarea versurilor), naturistă (activităţi de
cunoaştere a calendarului naturii), interpersonală (analizează fapte şi personaje), intrapersonală
(exprima propriile gânduri şi reacţii în legătură cu un fapt de viaţă), muzicală / ritmică (însuşirea
melodiilor), kinestezică (folosirea anumitor mişcări ale corpului).
În lecţia cu tema “Animale sălbatice de la noi din ţară” pot fi administrate o serie de sarcini de
lucru care stimulează devoltarea inteligenţelor multiple ale fiecărui elev, sarcini de lucru cu
conţinut specific fiecăreia dintre inteligenţe, după cum urmează:

1) Inteligenţa verbal-lingvistică:
- enumeră animalele sălbatice pe care le cunoşti din ţara noastră;
- spune câte o ghicitoare despre fiecare şi scrie una din ele;
- enuemră poveşti în care apar animale sălbatice şi redă oral / scris una din ele

2) Inteligenţa logică / matematică:

- recunoaşte animalele şi grupează-le după mărimea lor;
- numără câte picioare are fiecare animal enumerate mai sus;
- numără animalele din fiecare grupă format;
- compune o problemă

3) Inteligenţa spaţial-vizuală:
- colorează desenul “Pădurea” apoi lipeşte la locul potrivit animalele desenate mai jos;
- desenează animalul care îţi place cel mai mult

4) Inteligenţa muzicală / ritmică:

- interpretaţi cântece care au ca “personaje” animale sălbatice;
- realizaţi mişcările sugerate de ritmul melodiei

5) Inteligenţa corporală / kinestezică:

- interpretaţi în faţa colegilor, cu ajutorul mişcării, gestului şi mimicii, scena întâlnirii dintre
o vulpe şi un iepure sălbatic

6) Inteligenţa naturistă:
- iepuroaica-mamă caută puiul de iepuraş pe care tocmai l-a pierdut la ieşirea din pădure;
spune cum procedezi

7) Inteligenţa interpersonală:
- spuneţi părţile componente ale corpului unui animal (urs) şi ale unei păsări (barza); scrieţi
cu ce se hrăneşte fiecare
 8) Inteligenţa intrapersonală:
- încercaţi să fiţi în locul unui iepure într-o zi de iarnă; cum vă veţi descurca?
Fiecare tip de inteligenţă îşi pune amprenta asupra felului în care percepem această lume,
asupra felului în care asimilăm informaţia şi a felului în care ne comportăm.
T.I.M există şi este adevărată.
Fiecare persoană are calităţi care pot fi întărite. Toţi suntem diferiţi. Ne putem întări
inteligenţa şi căuta să ne folosim talentul şi calităţile.
T.I.M este cu siguranţă relevantă pentru educaţie, dar nu este în sine o raţiune sau un scop
educaţional.
Cunoaşterea ar trebui să fie percepută de elevi ca un castel în care domnesc BINELE,
FRUMOSUL, ADEVĂRUL. Orice poartă le va fi deschisă dacă vor sti să le prezinte şi să
convingă că sunt în slujba BUCURIEI.
BIBLIOGRAFIE:
Dragu M., Dumitru I., - “Cartea inteligenţelor multiple”, Ed. Gimnasium
Gardner H., - “Inteligenţe multiple. Noi orizonturi”, Editura Sigma, 2006
Gliga L. (coord. ) – “Învăţarea activă”, “Instruirea difernţiată”, M.E.C.I, Bucureşti, 2001
Revista “Învăţământul primar”, nr. 4 / 2004, Editura Miniped, Bucureşti