Material de studiu EDUCAȚIE INTERCULTURALĂ

Specializarea Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar

Unitatea de învăţare 4

Comunicarea interculturală

Cuprins
Pagina
4.1. Introducere ................................................................................................ 1
4.2. Obiective ................................................................................................... 2
4.3. Subiecte de studiu ..................................................................................... 2
4.3.1. Introducere în comunicare..........................................................................2
4.3.2. Comunicare și globalizare..........................................................................3
4.3.3. Comunicarea interculturală........................................................................5
4.4. Rezumat ........................................................................................ ............. 6
4.5. Test de autoevaluare ................................................................................. 7
4.6. Concluzii .................................................................................................... 7
4.7. Bibliografie obligatorie ............................................................................... 8

4.1. Introducere

Comunicarea interculturală este ca un „schimb sau tranzacţie

valorică însoţit de înţelegerea semnificaţiilor adiacente, între persoane sau
grupuri care fac parte din culturi diferite. Schimburile se pot realiza la
nivel ideatic, verbal, nonverbal, comportamental, fizic, obiectual,
organizaţional” Cucoş (2000, p.136).
Comunicarea interculturală trebuie să fie analizată în raport cu
persoanele implicate în procesul de comunicare și cu contextul cultural în
care acestea sunt inserate. În mod specific trebuie acordată atenție
elementelor culturale care condiționează modul de realizare al procesului
de comunicare, interacțiunile dintre persoane.

Cunoştinţe preliminare: noțiuni de pedagogie și psihologie

generală

Resurse necesare şi recomandări de studiu: resursele de la

bibliografia obligatorie; instrumente de scris

1
 Material de studiu EDUCAȚIE INTERCULTURALĂ
Specializarea Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar

Durata de învăţare: 2 ore

4.2. Obiective

 Identificarea caracteristicilor principale ale comunicării.

 Descrierea legăturii dintre comunicare și globalizare.
 Identificarea caracteristicilor comunicării interculturale.

4.3. Subiecte de studiu

Subiectele de studiu abordate în această unitate de învățare sunt

legate de comunicare. Astfel, sunt prezentate caracteristicile comunicării
în general și ale comunicării interculturale în mod special. Este analizată,
de asemenea, legătura dintre comunicare și globalizare.

4.3.1. Introducere în comunicare

Comunicarea se realizează, după cum știm, când un expeditor

transmite un mesaj către un destinatar, prin intermediul unui sistem de
semne codificate, printr-un anumit canal și într-un anumit context. Pentru
ca să aibă sens comunicarea, destinatarul este indispensabil, este nevoie
de un “martor” al comunicării. Comunicarea nu este doar un schimb
informațional, ci este creare de relații reciproce, crearea unei platforme
relaționale între persoanele aflate în interacțiune.
Grice, un filosof al limbajului, a identificat patru maxime
necesare pentru a construi o comunicare clară:
1) calitate: a oferi dovezi și exemple despre ceea ce se spune;
2) cantitatea: a fi succint, dar în același timp complet;
3) relevanță: a spune lucruri importante fără a se pierde în detalii;
4) maniera: a fi explicit și ordonat (Grice 1993).
Comunicarea este o parte importantă, fundamentală a culturii, a
comunității, a societății. Fără comunicare cultură moare, societatea
dispare.

2
 Material de studiu EDUCAȚIE INTERCULTURALĂ
Specializarea Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar

Prin intermediul comunicării persoanele transmit informații, dar

pe lângă acest scop al comunicării există și alte motive care stau în
spatele comunicării: nevoia de a se afirma, de a domina, de a primi
afecțiune, de a socializa, de a fi acceptat, de a provoca reacții, etc.
În funcție de diferitele dimensiuni ale comunicării se pot
identifica mai multe tipuri de comunicare, dintre care amintim:
➢ comunicarea intrapersonală (comunicarea cu propria persoană);
comunicarea interpersonală (comunicarea dintre cel puțin două
persoane); comunicare de grup (care presupune prezența
grupurilor, în general grupuri de mică dimensiune); comunicarea
publică (prelegeri, expuneri, conferințe, etc.); comunicarea de
masă (este modalitatea de comunicare utilizată în televiziune,
presa scrisă, cărți, etc.); comunicarea mediatică (comunicarea
realizată prin intermediul tehnologiilor media);
➢ comunicarea verbală (cuvintele), comunicarea nonverbală (care
nu se realizează prin cuvinte, ci prin limbajul corpului, expresia
facială, privire, etc.) comunicarea paraverbală (elemente precum:
ritmul și debitul vorbirii, timbrul, tonul vocii, pauzele, etc.);
➢ comunicarea informală (legată de viață de zi cu zi, și prin care se
oferă feed-back imediat); comunicarea formală (folosită la nivel
instituţional);
➢ comunicarea asertivă (comunicare adecvată contextului relațional
și obiectivului comunicării); comunicarea pasivă (comunicare în
care se inhibă propriile emoții și nevoi și se întâmpină dificultăți
în exprimarea propriilor opinii); comunicarea agresivă
(comunicarea agresivă, dominantă, prin care se exprimă propriile
nevoi, fără să se țină cont de partenerul comunicării).

4.3.2. Comunicare și globalizare

Cum se desfășoară comunicarea în contextul globalizării? Noile

informații și tehnologii de comunicare ajută globalizarea? Dar cultura
locală?
Chiar dacă astăzi vorbim de o globalizare a comunicării, nu
putem vorbi din pacate de o globalizare culturală. Comunicarea într-un
context de facilitare a transmiterii de informații, ar trebui să se realizeze

3
 Material de studiu EDUCAȚIE INTERCULTURALĂ
Specializarea Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar

cu mai multă ușurință, astfel diferitele culturi ar trebui să comunice mai

ușor unele cu altele, culturile “închise” se pot deschide, pot fi cunoscute.
De-a lungul istoriei culturile au comunicat întotdeauna între ele,
influențându-se reciproc, dar încercând și să se domine reciproc. În
contextul interculturalității comunicarea trebuie văzută într-o perspectivă
dinamică, în prezent, trecut și viitor, relațiile dintre persoane având
legătură cu experiența acestora.
În contextul globalizării în care relațiile și interacțiunile dintre
persoane au depășit barierele și limitele dintre culturi, comunicarea își
schimbă metodele și tehnicile, devenind interculturală. Procesul de
globalizare este facilitat de comunicare, în sensul în care tehnologiile
moderne de comunicare pot să fie folosite în promovarea globalizării.
Modalitatea ideală de a folosi comunicarea în procesul globalizării este
pentru întărirea culturilor locale, care sunt ameninţate de global. Deci,
globalizarea informațională poate deveni o oportunitate de dezvoltare
culturală, poate deveni o globalizare culturală.
Comunicarea interculturală mobilizează persoanele să treacă de
la monolog la dialog, și de la dialog la cooperare. Comunicarea devine în
acest context un instrument prin care se rezolvă probleme, se apără
drepturile oamenilor, se realizează schimbări pe plan legislativ sau pe
plan social.
În contextul globalizării comunicării, în contextul pandemiei de
coronavirus pe care o trăim astăzi și care ne ilustrează în mod relevant ce
înseamnă globalizarea comunicării, știrile pot avea efecte negative,
deoarece se răspândesc cu ușurință, în toate colțurile lumii. Cum putem
transforma această putere a globalizării comunicării din negativ, în
pozitiv? Comunicarea în contextul globalizării nu are doar efecte
negative. Putem să diseminăm mesaje pozitive, putem să
ultilizăm/apreciem libertatea de exprimarem putem să creăm punți de
legătură și să îi ajutăm pe ceilalți (a se vedea ajutorul dat între state și
comunități în contextul pandemiei de coronavirus: un oraș din China
înfrățit cu Alba Iulia a trimis echipamente sanitare pentru medicii din
Alba Iulia). Efectele pozitive ale comunicării interculturale pot fi văzute
în multe dimensiuni: cultural, educațional, economic, social, politic, etc.
Este important să facem o analiză a modului în care se comunică
astăzi în contextul unei societăți de consum. Și din acest punct de vedere

4
 Material de studiu EDUCAȚIE INTERCULTURALĂ
Specializarea Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar

vom analiza ce înseamnă publicitatea și care sunt efectele ei – un punct

important în misiunea noastră de educatori. Publicitatea este o industrie
care oferă persoanelor astăzi, la nivel vizual, modele și produse care să
răspundă în mod imediat unor nevoi. Prin intermediul publicității se
transmit mesaje subliminale, se induc comportamente de urmat, se
standardizează, se uniformizează normalitatea. Din păcate, în foarte multe
cazuri, publicitatea denaturează comunicarea. Publicitatea determină
individul să creadă că nevoile pot fi satisfăcute prin consum.

4.3.3. Comunicare interculturală

Comunicarea interculturală poate fi văzută ca fiind interacțiunea
dintre membrii diferitelor culturi, un proces de schimb de idei și concepte
între persoane aparținând unor culturi diferite. Comunicarea interculturală
este o formă de dialog între diferite culturi, ea devine eficientă când
persoanele din ambele părți sunt disponibile și sunt pregătite pentru
dialog.
Comunicarea interculturală presupune implicarea tuturor
persoanelor/participanţilor la comunicare, codificarea şi decodificarea
clară a mesajelelor pentru a evita eventualele interpretări greșite din
comunicare.
Comunicarea dintre culturi presupune o anumită cunoaștere și
conștientizare a comunicării într-o cultură dată. Cu alte cuvinte, studiul
comunicării interculturale presupune studiul mijloacelor, structurilor,
fluxului, efectelor și contextelor comunicării dintr-o cultură. Fără o
cunoaștere de bază a mijloacelor, structurilor și activităților de
comunicare ale unei anumite culturi și fără o cunoaștere a persoanelor cu
care vorbim, este foarte dificilă realizarea unei comunicări eficiente.
Persoanele se bucură de multe posibilități de comunicare, pornind
de la limbajul verbal și ajungând la limbajul non-verbal. Literatura de
specialitate ne ilustrează faptul că mai mult de 70% din comunicarea
umană este non-verbală. În comunicarea non-verbală joacă un rol crucial:
limbajul corporal, relațiile distanță / proximitate, simțurile: tactil, olfactiv,
gustativ, etc. Comunicarea non-verbală adesea nu are loc în mod direct, ci
poate fi înțeleasă doar prin contextul general al unui eveniment cultural
mai larg. Prin urmare, comunicarea non-verbală este eficientă din punct

5
 Material de studiu EDUCAȚIE INTERCULTURALĂ
Specializarea Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar

de vedere intercultural numai dacă se ia în considerare contextul respectiv

în care se produce.
Comunicarea verbală are, de asemenea, propria sa valoare
(oralitatea). Comunicarea interculturală la nivel verbal presupune o
cunoaștere a limbilor vorbite în anumite culturi, nu numai într-un sens
gramatical, ci și într-un sens cultural. Conștientizarea sensurilor profunde,
adesea ascunse, ale cuvintelor este la fel de importantă precum
cunoașterea sensurilor lor uzuale, obișnuite.
Un factor care poate influența comunicarea interculturală este
structura socială a unei culturi date. Rolurile sociale (de exemplu, tatăl,
mama, șef, subaltern, etc.) și instituțiile (de exemplu, familia, sistemele
politice, etc.) influențează și determină succesul sau eșecul comunicării
interculturale.
Alte elemente importante care pot influența comunicarea
interculturală sunt viziunea despre lume și valorile împărtășite într-o
anumită cultură. De fapt, culturile au sisteme de valori care le
influențează, de asemenea, au modalități și mijloace specifice de
comunicare. Comunicare interculturală presupune o atitudine pozitivă
față de toate culturile și o anumită competență nu numai în comunicarea
propriei persoane, ci și în cultura celorlalți.

Sarcină de învăţare

Identificați elementele principale care influențează comunicarea

interculturală.

4.4. Rezumat

Comunicarea dincolo de transmiterea unui mesaj către un

destinatar, cu ajutorul semnelor, al unui canal și într-un anumit context,
presupune relaționarea cu ceilalți, creare de relații reciproce. Persoanele
își exprimă prin intermediul comunicării diferite nevoi: de a se afirma,
de a domina, de a primi afecțiune, de a socializa, de a fi acceptat, de a
provoca reacții, etc.

6
 Material de studiu EDUCAȚIE INTERCULTURALĂ
Specializarea Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar

Globalizarea a schimbat contextul în care trăim și implicit modul

nostru de a ne relaționa, de a comunica. Astfel barierele și limitele dintre
culturi au fost depășite, comunicarea s-a modificat, și-a schimbat
metodele și tehnicile, devenind interculturală.
Comunicarea interculturală presupune interacțiunea dintre
membrii diferitelor culturi, dialogul dintre aceștia, implicarea tuturor
persoanelor/participanţilor la comunicare, codificarea şi decodificarea
clară a mesajelelor, cunoașterea și conștientizarea comunicării dintr-o
cultură dată, cunoașterea mijloacelor, structurilor și activităților de
comunicare ale unei anumite culturi.

Cuvinte cheie: comunicare, comunicare interculturală, educație

interculturală.

4.5. Test de autoevaluare

1 Identificați caracteristicile comunicării. (3p)

2 Descrieți legătura dintre comunicare și globalizare. (3p)

3 Identificați elementele componente ale comunicării interculturale. (3p)

4.6. Concluzii

Societatea se construiește prin intermediul relațiilor dintre

membrii săi, și în acest sens comunicarea are un rol foarte important.
Astăzi beneficiem de o multitudine de posibilități de comunicare,
în contextul globalizării și al progresului înregistrat în foarte multe
dimensiuni. În ciuda acestei oportunități multiple de a comunica, ne
regăsim adesea în situația paradoxală de „a nu putea comunica”. Dar
tocmai de la această problemă apare nevoia de celălalt, de comunicare și
de relație, de comunicare interculturală.
Comunicarea interculturală devine unul dintre instrumentele pe
care educația interculturală îl poate folosi pentru construirea relațiilor
dintre membrii diferitelor culturi existente în societate.

7
 Material de studiu EDUCAȚIE INTERCULTURALĂ
Specializarea Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar

4.7. Bibliografie obligatorie

Caune, J. (2000). Cultură şi comunicare, București: Ed. Cartea

Românească.
Păuș, V. A. (2010). Comunicare interetnică și interculturală. București:
Ars Docendi. [biblioteca UAB]