Educaţia interculturală – provocare a lumii contemporane

Proiect de cercetare ameliorativă

1. ALEGEREA TEMEI

Educaţia interculturală – provocare a lumii contemporane. Modalităţi de abordare

a educaţiei din perspectivă interculturală

2. MOTIVAREA ALEGERII TEMEI

Există mai multe tipuri de contexte care determină o abordare interculturală în educaţie,
dar toate au, în esenţă, aceeaşi sursă: înmulţirea situaţiilor în care grupele de elevi, clasele, şcolile
se caracterizează prin diversitate lingvistică, etnică, religioasă, culturală. În acest sens, în România,
în şcoală, există elevi aparţinând unor etnii diferite (români, rromi, maghiari, germani, turci etc.),
de religii diferite, dar expresie a unei istorii comune şi, mai nou, chiar elevi purtători ai altor culturi
(coreeană, chineză, arabă, africană), ca efect al migraţiei internaţionale a forţei de muncă. Într-un
asemenea univers cultural complex se impune restructurarea atitudinilor faţă de culturalitate,
limbajul pedagogic utilizat, strategiile didactice integrate şi impunerea unei noi dimensiuni a
educaţiei – educaţia interculturală. Politicile educative şi culturale se cer a fi deschise nu numai la
valorile naţionale, ci şi la valorile internaţionale, căci cooperarea va deveni imposibilă fără
comprehensiune şi cooperare în domeniul cultural şi educaţional. Trebuie valorizate toate
particularităţile, modelele comportamentale ce caracterizează elevii sau grupurile şcolare în situaţia
interculturală.
 3. DOCUMENTAREA
În România s-au realizat paşi semnificativi în abordarea educaţiei interculturale, atât în
plan teoretic, prin aprofundarea studiilor privind paradigma interculturalităţii şi educaţiei integrate
ei, precum şi în transpunerea acestor generoase orizonturi în practica şcolară. Literatura
domeniului s-a îmbogăţit, mai ales după 2000, atât cu lucrări teoretice, cât şi cu suporturi
curriculare cu caracter aplicativ, unele dintre ele diseminând atât instrumentarul, cât şi rezultatele
unor proiecte pedagogice axate pe problematica şi practica educaţiei interculturale.
Educaţia interculturală constituie o opţiune ideologică în societăţile democratice şi
vizează pregătirea viitorilor cetăţeni în aşa fel încât ei să facă cea mai bună alegere şi să se
orienteze în contextele multiplicării sistemelor de valori.
Consultând bibliografia de specialitate se constată perspectivele din care a fost abordată
educaţia interculturală. „Educaţia interculturală urmăreşte dezvoltarea unei educaţii pentru toţi în
spiritul recunoaşterii diferenţelor ce există în interiorul aceleiaşi societăţi.” precizează C. Cucoş.
În opinia lui C. Bennet, educaţia interculturală este o abordare a procesului de predare-
învăţare bazată pe valori şi credinţe democratice care încearcă să promoveze pluralismul cultural în
contextul unei societăţi diverse şi al unei lumi interdependente.
Jennifer Kerzil şi Genevieve Vinsonneau concluzionează că educaţia interculturală nu
este o disciplină de învăţământ, ci impregnarea unei filosofii culturale în întreaga viaţă şcolară.
Plecând de la această afirmaţie, P. Dansen arată că educaţia interculturală se adresează tuturor
elevilor, căutând să-i sensibilizeze la respectarea diversităţii, toleranţă şi solidaritate.
Constatând convergenţa argumentelor anterioare, considerăm potrivită aprecierea lui M.
Rey că educaţia interculturală este calea obligatorie pentru educaţia drepturilor omului, care
urmăreşte să depăşească etnocentrismul.
Destul de complexă este concepţia lui J. Banks, care susţine că educaţia interculturală
presupune cel puţin trei unghiuri de abordare: o idee, o mişcare de reformă educaţională, un proces
în permanentă derulare.
Dată fiind multitudinea de perspective deschise în precizările anterioare, menţionăm şi
viziunea lui M. Page cu privire la cele şapte perspective complementare asupra educaţiei
interculturale: perspectiva compensatorie (vizează asigurarea celor mai bune şanse de reuşită
şcolară pentru elevii minorităţilor); perspectiva de cunoaştere a culturilor; perspectiva
heterocentristă; perspectiva izolaţionistă (urmăreşte valorizarea limbilor şi culturilor minoritare din
şcoală prin activităţi separate); perspectiva antirasistă (favorizează educaţia pentru critica
discriminărilor); perspectiva educaţiei civice (promovează o educaţie practică pentru drepturile
omului şi pentru valorile democraţiei); perspectiva cooperării (promovează cooperarea în educaţie
între grupurile şcolare eterogene).
Se poate observa că pedagogia interculturală traversează trei stadii succesive: în cadrul
primului stadiu, obiectivul ei este de a dezvolta măsuri şi o pedagogie de susţinere specifică pentru
copiii imigranţi; al doilea stadiu recunoaşte acestor copii dreptul de a învăţa în propria limbă,
dreptul la cultura ţării de origine, ce se realizează în afara orelor de clasă; în cel de-al treilea stadiu
sistemul şcolar trebuie să se adapteze noilor exigenţe impuse de contextul pluricultural al
societăţii.
 Având în vedere toate aceste abordări, consider că pedagogia interculturală este o
pedagogie a relaţiei, a diferenţei (a cunoaşterii, a înţelegerii, a respectului pentru diferenţă),
pregătind individul să facă faţă unei noi conjuncturi sociale prin transmiterea de cunoştinţe şi
dezvoltarea de competenţe specifice (aptitudini legate de comunicare, relaţia interpersonală şi
intercomunitară, spiritul critic faţă de identităţi particulare, relativizarea modelelor).

4. FORMULAREA IPOTEZEI DE BAZĂ ŞI A CELOR PARTICULARE

Ipoteza de bază:
Dacă în demersul pedagogic de formare a individului pornesc de la nevoile şi interesele
fireşti ale celui care învaţă în grupuri eterogene, adaptez procesul de învăţământ la contextul actual
de multiculturalitate, atunci identific modalităţi noi de abordare a educaţiei din perspectivă
interculturală.
Ipoteze particulare:
a) Dacă folosesc strategii de dezvoltare a unor deprinderi legate de viaţă într-o societate
multiculturală/interculturală, atunci elevii conştientizează propriile determinări culturale, identifică
stereotipuri şi prejudecăţi la ei şi la ceilalţi, dezvoltând abilităţi comunicaţionale şi relaţionale.
b) Dacă folosesc un cadru metodologic bazat pe învăţarea prin cooperare, atunci formez
elevilor atitudini cum ar fi respectul pentru diversitatea culturală, pentru identitatea culturală
proprie şi a celorlalţi.
c) Dacă stimulez participarea şi acţiunea în cadrul cât mai multor şi a cât mai diverse
activităţi şcolare şi extraşcolare, atunci identific modalităţi de educaţie formală şi nonformală din
cadrul educaţiei interculturale.
d) Dacă realizez un parteneriat şcoală-comunitate viabil, atunci identific şi măsor rolul
pe care îl are acesta în cadrul educaţiei interculturale.

SCOPUL CERCETĂRII:
Identificarea modalităţilor noi de abordare a educaţiei din perspectivă interculturală în
vederea formării tinerilor pentru a trăi într-o societate multiculturală.

OBIECTIVELE CERCETĂRII:
- identificarea strategiilor de dezvoltare a unor deprinderi legate de viaţă într-o societate
multiculturală;
 - stabilirea modalităţilor didactice potrivite pentru formarea atitudinilor privind
diversitatea culturală;
- implicarea elevilor în situaţii diverse, şcolare şi extraşcolare, pentru stabilirea
eficienţei acestora;
- măsurarea gradului de importanţă pe care îl are parteneriatul şcoală-familie în
realizarea dezideratelor educaţiei interculturale.

METODOLOGIA CERCETĂRII

1. Observaţia sistematică
În cadrul unei clase de elevi de diverse etnii voi consemna comportamente ale elevilor
atât în cadrul unor activităţi fără intervenţii legate de educaţia interculturală, cât şi efectele în
cadrul unor intervenţii provocate.
Voi înregistra şi consemna concomitent cu desfăşurarea acţiunilor în cadrul unor fişe de
observaţii elaborate (Anexa 1). Totodată, voi combina observaţia spontană cu cea intenţionată şi
orientată spre ipoteze.
Rezultate anticipate pe baza observaţiilor consemnate: vor evidenţia creşterea implicării
active a elevilor în situaţiile de învăţare când se promovează abordări interculturale, coeziunea
grupului, formarea şi dezvoltarea atitudinilor comportamentale necesare unei societăţi
interculturale etc.

2. Studiul de caz
Voi folosi această metodă în situaţia unor elevi din clase eterogene, la care abordarea
învăţării se realizează din perspectivă tradiţionalistă. Planul studiului de caz va cuprinde:
raportarea cazului la tema de cercetat, la ipotaza generală a cercetării, întrebări şi ipoteze privind
cazul, metodele şi instrumentele utilizate pentru acumularea datelor despre caz, analiza datelor
culese, elaborarea sintezei interpretative, explicaţia asupra cazului şi încadrarea sa în contextul
rezultatelor temei cercetate.

3. Chestionarul
Îl voi aplica elevilor mai mari (13-15 ani), părinţilor acestora. (vezi Anexa 2).
Consider că va fi elocvent prin analiza detaliată a opiniilor, motivaţiilor, argumentelor.
Întrebările folosite vor fi: închise, deschise, cu răspunsuri la alegere. Datele obţinute le voi
interpreta cantitativ şi calitativ şi vor evidenţia aspecte legate de atractivitatea strategiilor folosite,
de necesitatea abordării educaţiei din perspectivă interculturală, de eficienţa strategiilor folosite, de
modalităţi concrete de realizare a parteneriatului şcoală-comunitate.
4. Convorbirea
Convorbirea se va reaziza sub forma unui dialog între mine ţi fiecare elev din cadrul
unui grup eterogen, dar şi între mine şi subgrupurile omogene sau între mine şi întreg grupul.
 Întrebările din cadrul fiecărui dialog vor fi adaptate specificului individului,
subgrupului, grupului.
Răspunsurile înregistrate vor evidenţia modul de percepţie al fiecăruia legat de
strategiile folosite, problemele abordate, cultura terţilor, îmbunătăţirea/deteriorarea relaţiilor din
cadrul grupului, atitudinea colegilor.

5. Experimentul pedagogic
Această metodă are rol dominant în verificarea ipotezei de bază şi a celor particulare.
Voi introduce datele din ipotezele de lucru în cadrul demersului didactic pentru a le verifica şi a
permite stabilirea relaţiilor cauzale specificate.
Voi aplica unei clase cu elevi de mai multe etnii. Voi ţine cont de variabilele antrenate:
independente, dependente, perturbatorii.
Rezultatele aşteptate vor confirma o măsură mai mare sau mai mică sau vor infirma
ipotezele de lucru. Se va evidenţia rolul strategiilor de predare-învăţare folosite, se vor distinge
acele strategii cu efect educativ sporit, se stabilesc modalităţile de formare a individului pornind de
la nevoile şi interesele fireşti etc.

În urma realizării cercetării se vor impune câteva măsuri ameliorative de genul:

integrarea de elemente de educaţie interculturală în activităţile didactice la diferite discipline;
activităţi transversale ce presupun o succesiune de interacţiuni cu comunitatea locală, diferite alte
surse de informaţii, persoane, instituţii; activităţi extraşcolare care să promoveze educaţia
intercuturală; măsuri care să asigure recunoaşterea diversităţii şi promovarea respectului pentru
diversitate în managementul şcolii (menţiuni în planul managerial, în regulamente, în consiliul
elevilor, în comitetul de părinţi); necesitatea revizuirii conţinuturilor unor programe prin
exprimarea unor direcţii interculturale; includerea unor elemente teoretice, metodologice în
formarea iniţială, continuă a profesorilor.

BIBLIOGRAFIE:
 Bourbir, Richard Y, Leyens, Jacques-Philippe (coord.) – Stereotipuri, discriminare
şi relaţii intergrupuri, Editura Polirom, Iaşi, 1997
 Cozma, Teodor – O nouă provocare pentru educaţie: interculturalitatea, Editura
Polirom, Iaşi, 2001
 Cucoş, C – Educaţia. Dimensiuni culturale şi interculturale, Editura Polirom, Iaşi,
2000
 Dasen, P, Perregaux, Ch, Rey, M – Educaţia interculturală, Editura Polirom, Iaşi,
1995
 Mureşan, P – Învăţarea socială, Editura Albatros, Bucureşti, 1980
 Plugaru, L – Sociologia educaţiei, Editura Universităţii „Transilvania”, Braşov, 2004
 Rotaru, Traian, Huţ, Petru (coord.) – Sociologie, Editura Mesagerul, Cluj-Napoca,
1995
 Zamfir, Cătălin, Vlăsceanu, Lazăr (coord.) – Dicţionar de sociologie, Editura Babel,
Bucureşti, 1993

ANEXA 1
 FIŞA DE OBSERVAŢIE

CLASA: NR. ELEVI: NR. ELEVI (diferenţiat pe etnii)

DATA:

EVENIMENTUL OBSERVAT:

STRATEGII DIDACTICE FOLOSITE:

ACTIVIZAREA ELEVILOR

ABORDARE INTERCULTURALĂ

ASPECTE POZITIVE:

ASPECTE NEGATIVE:

COEZIUNEA GRUPULUI:

ATITUDINI COMPORTAMENTALE:

APARIŢIA UNOR CONFLICTE (DACĂ DA, DE CE NATURĂ?)

MODALITĂŢI DE REZOLVARE A CONFLICTELOR:

INTERVENŢIA PROFESORULUI:

ANEXA 2

CHESTIONAR PENTRU ELEVI

NUME:
VÂRSTA:
APARTENENŢA LA UN GRUP ETNIC:
CLASA:

1. Cum apreciezi atractivitatea strategiilor folosite în predarea disciplinelor şcolare?

NESATISFĂCĂTOR SATISFĂCĂTOR BINE FOARTE BINE

2. Cum apreciezi modul de abordare interculturală?

NESATISFĂCĂTOR SATISFĂCĂTOR BINE FOARTE BINE

3. Alege modalităţi de realizare a educaţiei:

 învăţare prin cooperare
 activităţi şcolare
 activităţi extraşcolare
 vizite la biblioteci, muzee
 ateliere de lucru

4. Numeşte câteva activităţi extraşcolare ce au contribuit la formarea ta interculturală:

5. Colaborarea şcolii cu comunitatea din care provii este importantă pentru tine?

DA NU