COLEGIUL ”MIHAI EMINESCU” DIN SOROCA

COMUNICARE PEDAGOGICĂ

,, ROLUL COMUNICÃRII ÎN PROCESUL DE ÎNVÃŢÃMÂNT.”

"Cuvântul este sunet și culoare, e mesagerul gândului uman."

                                                         
T.Vianu                                       

MITROFAN Tatiana,
profesoară de asistență socială, grad didactic II

Discutată și aprobată
la ședința Catedrei de psihopedagogie și asistență socială,
proces-verbal nr._____din ______________
Șef catedră ____________ARBUZ Irina

2018
 CUPRINS

Actualitatea cercetării....................................................................................................................................3

I. COMUNICAREA DIDACTICĂ ÎN PROCESUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT..............................................4

I.1 Repere conceptuale despre comunicarea didactică.................................................................................4

I.2 Deficiențe comunicaționale în învățământ..............................................................................................6

II.      PARTEA PRACTICĂ.........................................................................................................................7

III. CONCLUZII........................................................................................................................................10

IV. BIBLIOGRAFIE:..................................................................................................................................10

2
 ROLUL COMUNICÃRII ÎN PROCESUL DE ÎNVÃŢÃMÂNT 

Actualitatea cercetării.

  Schimbarea concepției comunicative promovatã în școalã pune în mod acut problema educãrii cu
și mai multã sârguințã a capacitãții comunicative deopotrivã la profesor și la elevi, concomitent cu
îmbunãtãțirea comunicãrii de ansamblu din cadrul instituției școlare. Comunicarea are semnificația unei
valori umane și sociale, motiv pentru care educarea comunicãrii constituie un scop în sine, un obiectiv
major al învãțãmântului.
Cerințele de comunicare ale școlii sunt într-o continuã creștere, motiv pentru care ea își multiplicã
formele de comunicare și își sporește exigențele fașã de actul comunicãrii. O astfel de evoluție obligã
cadrul didactic sã devinã un bun profesionist al comunicãrii didactice, atât în planul stãpânirii tehnicii
comunicãrii, cât și în cel al rezonãrii receptorului, în cel al influențãrii formãrii personalitãții acestuia sub
multiple aspecte, competența comunicativã cãpãtând, în felul acesta, o valoare integrativã a aptitudinii
sale pedagogice.
Conform Dictionarului de pedagogie, comunicarea didacticã este parte fundamentalã a procesului
de învãțãmânt în care elevii, sub îndrumarea cadrului didactic, dobândesc noi cunostințe, reguli, formule,
legi. În pedagogia tradiționalã, comunicarea didacticã era consideratã numai acțiune de predare, elevul
având un rol de simplu receptor.
Reconsiderând rolul elevului în cadrul procesului de învãtãmânt, pedagogia modernã acordã o
atenție deosebitã metodelor activ-participative, conlucrãrii dintre elev și cadrul didactic, toate acestea fac
din comunicarea didacticã un proces complex și viu.
 Definit în termeni de comunicare, procesul de învãțãmânt apare ca o înlãnțuire teoretic infinitã, de
situații de comunicare cu specific didactic. Profesorul trebuie sã-si armonizeze acțiunea la nivelul
experienței lingvistice a elevilor cu care lucreazã. Mesajul didactic trebuie sã fie structurat, prelucrat și
prezentat în concordanțã cu posibilitãțile de receptare ale elevilor. Este o problemã care ține de
capacitatea educatorului de a-și adapta comunicarea la nivelul maturitãții intelectuale a elevului. Nu
întotdeauna comunicarea didacticã se realizeazã așa cum ne-am propus deoarece pe parcursul comunicãrii
pot apãrea și blocaje. Blocajele de comunicare pot interveni atunci când cadrul didactic are o exprimare
neclarã, vorbește prea încet sau prea repede , nu creeazã motivații, elevii nu au cunoștințele necesare
pentru a înțelege comunicarea sau nu sunt bine fixate, influențând negativ cunostințele noi. Limbajul
înseamnã comunicare, dar nu se comunicã nimic dacã vorbirea e lipsitã de sens.
Problema investigaţiei: În lucrarea de faţă considerăm, că profesorii trebuie să dispună de
măiestrie în formarea priceperilor şi deprinderilor necesare elevilor, dezvoltând relații interpersonale
bazate pe o comunicare corectă și eficientă.
Obiectul cercetării: procesul de comunicare profesor-elev.
Scopul cercetării: studierea eficienței comunicării în cadrul procesului de învățământ.
3
 Ipoteza cercetării: profesorii valorifică importanța comunicării în procesul educațional.
relația profesor- elev este constructivă dacă se utilizează metode asertive de comunicare.
Metode, procedee şi tehnici de cercetare: chestionarul.
Baza experimentală a cercetării: Cercetarea s-a efectuat în Colegiul ,, Mihai Eminescu” din Soroca. La
cercetare au participat 24 de elevi ai grupei 43a și 43b de la specialitatea ,,Asistența socială”.

I. COMUNICAREA DIDACTICĂ ÎN PROCESUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT

I.1 Repere conceptuale despre comunicarea didactică

Comunicarea didacticã reprezintã o formã particularã de comunicare, specificã procesului

didactic. La nivelul comunicãrii didactice interfereazã mai multe tipuri de comunicare:
- comunicare oralã (dominantã) si comunicare scrisã;
- comunicare verbalã, paraverbalã si nonverbalã;
- comunicare referentialã (prin care se transmit cunostinte teoretice) si comunicare atitudinalã (se
transmit sisteme de valori, criterii de apreciere a valorilor).
Comunicarea didactica poate fi definita ca un schimb de mesaje, cu continut specific, între
cadru didactic si elevi. Se realizeaza oral (cea. 70% din timpul desti¬nat instruirii), în scris, pe cale
vizuala si chiar prin gesturi.
Scopul comunicarii didactice este multiplu:
-transmiterea si asimilarea informatiei;
-rezolvarea de probleme;
-formarea unor capacitati, convingeri, sentimente si atitudini ;
-adoptarea unor decizii referitoare la strategiile didactice, tehnici de învatare,
orientare scolara si profesionala;
-evaluarea rezultatelor.
Comunicarea didactică este eficientă atunci când, atât profesorul cât și elevii respectă anumite
cerințe:
a). ale profesorului:
 claritatea mesajelor;
 precizia acestora (evitarea formulării ambigue);
 utilizarea unui limbaj adecvat și accesibil elevilor (potrivit nivelului lor de înțelegere,
corespunzător vârstei);
 structura logică a mesajelor transmise;
 prezentarea interesantă a materiei predate;
 asigurarea unui climat adecvat comunicării.
b). ale elevilor:

4
  să aibă capacitate de concentrare (pentru a putea recepționa și înțelege mesajul
profesorului);
 să posede cunoștințele anterioare necesare învățării care urmează;
 să fie motivați pentru a învăța (în general și la un anumit obiect de studiu, în
particular);
 să cunoască limbajele utilizate de profesor ( sau de calculator, în cazul instruirii asistate
de acesta).
Este recunoscut faptul cã relațiile dintre cadrele didactice și elevi sunt multiple, iar modul de
manifestare comportamentalã e resimțit de ceilalți în maniere diferite generând douã tipuri de sentimente:
de respingere sau de acceptare. Acest lucru este influențat de individ dar și de obstacole apãrute în calea
comunicãrii. De multe ori, atunci când dorim sã modificãm comportamentul unui elev, încercãm sã
modificãm mediul sau sã intervenim asupra propriului mod de manifestare. Nu reușim însã întotdeauna
„sã-i ascultãm pe elevi” cu tact, rãbdare si atenție, lucru ce duce la instalarea unor obstacole în calea
comunicãrii. Spre exemplu, în cazul unui elev care se plânge cã întâmpinã dificultãți în efectuarea unei
teme, cadrul didactic poate riposta pe un ton :
-de avertizare: „Dacã vrei note mari, muncește!”;
-de comandã: „Lucreazã și nu te mai plânge atât!”;
-de ridiculizare: „ Vai de mine … chiar așa?”
Astfel de mesaje sunt depreciative pentru elevi si neagã importanța sentimentelor trãite de aceștia ,
tocmai din acest motiv , pentru cã știm cu toții cã educația cere nu numai pricepere ci și afectivitate din
partea educatorului, ar trebui sã-i rãspundem elevului într-o manierã de acceptare și stimulare a copilului
cu disponibilitate pentru cooperare și comunicare. Se impune sã încurajãm copilul verbal și prin gesturi,
ascultându-l activ ori sã ascultãm mesajul acestuia în tãcere, incitându-l sã-și destãinuie propriile trãiri.
Este necesar, ca noi cei de la catedrã, sã reflectãm mai mult asupra forței modelatoare a limbajului.
Cuvântul poate fi unealtã prețioasã sau mijloc periculos, deoarece poate influența pozitiv sau negativ
interlocutorul. Se știe deja, cã limbajul celui de la catedrã, gesturile sau mimica acestuia sunt copiate de
elevi, de aceea trebuie sã acordãm o atenție deosebitã comunicãrii. Atitudinea cadrului didactic în fața
elevilor și a pãrintilor poate declanșa sau atenua conflictele care apar între elevi, între elevi și pãrinți ori
între pãrinți și profesor.
Referitor la optimizarea comunicãrii trebuie sã recunoaștem cã, nu de puține ori, profesorul
trãiește cu impresia cã vorbele sau mesajele sale ajung la destinație așa cum gândește el, cã sunt receptate
de elevi pãstrând aceleași înțelesuri, aceleași semnificații cu ale sale. Din pãcate, lucrurile nu decurg
întotdeauna așa, mesajele receptate au tendința de a se îndepãrta mai mult sau mai puțin de sensurile
emise sau originale, uneori sã fie chiar diferite. Numai cã actul comunicãrii didactice poate fi protejat de
posibile variații și deviații, distanțãri sau deteriorãri nedorite prin intervenția feed-back-ului. În reglarea
propriei comunicãri, cadrul didactic trebuie sã ținã seama de mimica elevilor, de gesturile, expresiile și
5
miscãrile lor, reacții care devin simptomatice pentru ceea ce simt, înțeleg, acceptã, doresc aceștia. El
poate sesiza direct și abil, din mers, „starea de spirit” a elevilor și astfel sã valorifice la maximum
comportamentul acestora în beneficiul optimizãrii comunicãrii. Pornind de aici, cadrul didactic poate sã-și
restructureze sau sã amelioreze demersul didactic de moment și nu în ultimul rând sã-și regleze viteza și
ritmul propriei vorbiri.
Actul comunicãrii devine eficient atunci când favorizeazã o implicare activã din partea elevului, o
angajare cu toate forțele sale intelectuale și afective în procesul receptãrii. Astfel, receptarea depãșește
simpla percepere a unor conținuturi audiate. A produce interlocutori activi, a-i determina pe elevi sã
urmãreascã cu interes și sã manifeste o atitudine activã în cursul ascultãrii constituie un indicator al
competențelor pedagogice a cadrului didactic.
Comunicarea asertivă s-a dezvoltat ca o modalitate de adaptare eficientă la situaţii conflictuale
interpersonale. Deoarece în clasă apar şi situaţii conflictuale, cadrul didactic trebuie să posede abilităţi de
comunicare asertivă. Învăţarea deprinderilor de asertivitate este facilitată de contrastarea ei cu cele două
modele comportamentale opuse, pasivitatea şi agresivitatea.
Limbajul la persoana a doua (,,Ai întârziat!”, ,,Ţi-ai încălcat promisiunea!”, ,,Iar vorbeşti
neîntrebat!”) reprezintă o comunicare agresivă, care duce de cele mai multe ori la amplificarea
conflictelor. Limbajul asertiv, responsabil, utilizează trei componente: descrierea comportamentului,
exprimarea propriilor emoţii şi sentimente ca şi consecinţă a comportamentului interlocutorului şi
formularea consecinţelor comportamentului asupra propriei persoane. Exemple: ,,Dacă cineva întârzie la
prima oră îmi fac probleme că pierde câteva minute din ora de matematică sau de limba română şi s-ar
putea să nu mai înţeleagă lecţia nouă.”; ,,Dacă unii vorbesc cu colegii în timpul orei, mă tem că, din cauza
neatenţiei, răspunsurile lor nu vor fi de foarte bine”etc.
Evident că trebuie să existe nişte limite de comportament clar precizate şi respectate. Se
obişnuieşte acum să stabilm regulile clasei împreună cu elevii, doar că, vrând fiecare să se exprime,
găsesc extrem de multe, ceea ce face dificilă stocarea lor în memorie şi, deci, respectarea lor. Un motto al
clasei ar putea fi: ,,Să ne comportăm astfel încât să ne fie bine nouă, celor din jur şi tuturor lucrurilor.”
Acesta este uşor de reţinut, îi permite copilului să se autocontroleze, şi poate fi punctul de plecare pentru
blazonul clasei, care să creeze sentimentul apartenenţei la grup, alături de alte gesturi sau cuvinte
codificate pe care doar clasa şi învăţătorul le ştie. De exemplu ridicarea stiloului când au terminat de
realizat o cerinţă sau cuvintele ,,Semaforul arată verde/roşu”, ceea ce înseamnă că elevii pot să înceapă
sau să continue activitatea desfăşurată, respectiv că trebuie să se oprească din activitatea desfăşurată.
I.2 Deficiențe comunicaționale în învățământ
Școala are un rol extrem de important in formarea copilului, iar profesorul ocupa un loc central in
aceasta evolutie. Meseria de profesor se obtine cu usurinta dar maiestria pedagogica si experienta se
dobandesc in timp prin interactiunea constanta cu copiii. Un profesor bun este considerat a fi unul care

6
detine mai multe cunostiinte decat cele prevazute de programa scolara, cunoaste si intelege psihologia
elevilor sai, are o atitudine binevoitoare si detine tactul pedagogic.
Învățămîntul este în prezent tensionat din cauza grevelor tot mai dese ale profesorilor cauzate de
criza economică. Tocmai din acest motiv, elevii nu găsesc mereu înțelegere la cardele didactice care
adoptă în general, o atitudine indiferentă față de problemele lor. Astfel, indiferența este una din cele mai
mari probleme de abordare ale profesorilor în învățământ. Printre mulțimea de competențe și aptitudini
necesare profesorilor, cea mai importantă este competența pedagogică care cuprinde „capacitatea de a
înțelege elevul si de a pătrunde în lumea sa interioară”. Cu toate acestea, există puțini profesori care sunt
interesați de problemele și părerile elevilor, motiv pentru care dezvoltarea acestora este periclitată.
Indiferența profesorilor afectează în mod special elevii claselor primare precum si adolescenții,
întrucât aceștia au mare nevoie de un profesor implicat și interesat de problemele lor, comportamentul
rece și distant având efecte negative asupra elevilor. Pentru soluționarea acestei probleme, este necesară
atenționarea profesorilor și prezentarea efectelor negative pe care le are un astfel de comportament.
De asemenea, există profesorii care adoptă un stil autoritar care, de cele mai multe ori, are efecte
negative asupra copiilor. Un comportament dur și autoritar al profesorului are efecte negative asupra
tuturor copiilor întrucat aceștia își pierd încrederea în ei și ajung să le fie frică de cei care ar trebui să îi
îndrume. Această problemă are repercusiuni mari asupra dezvoltării armonioase a copiilor, motiv pentru
care unii părinți sunt dispuși să amâne școlarizarea copiilor.
O alta metodă de abordare care determină carențe în relația profesor-elev este permisivitatea. Cu
toate că în  opinia copiilor profesorul ideal este unul cât mai tolerant și permisiv, aceste atitudini în exces
declanșează un comportament libertin al elevilor. În majoritatea cazurilor, elevii ai căror profesori au
manifestat un comportament excesiv de tolerant s-au dovedit a fi extrem de indisciplinați. Aceasta este o
problemă serioasă în învățământ, elevii devenind tot mai agresivi, mai nerespectuoși și iresponsabili,
psihologii considerându-i vinovați pe profesori în mod special. Atitudinea indiferentă, mult prea exigentă
sau dimpotrivă, prea tolerantă, afectează dezvoltarea intelectuală și psihologică a elevilor.
Astfel, un bun profesor trebuie sa aibă o influență benefică asupra evoluției elevilor săi, să aibă
capacitatea de a adopta o autoritate moderată și să privească cu toleranță problemele elevilor săi. Nu
există un stil standard pe care profesorii ar trebui să-l urmeze, dar este preferabil ca un profesor să
acționeze în funcție de nevoile elevilor săi și să își urmeze cu strictețe rolul de educator și îndrumător.

II.      PARTEA PRACTICĂ

Partea teoretică a prezentat necesitatea unei comunicării eficiente în relația profesor-elev,

accentuând atât calitățile necesare cadrelor didactice în această profesie cât și deficiențele
comunicaționale existente la nivelul relației, în vederea îmbunătățirii acestui proces. Astfel, în partea
practică am încercat dovedirea aspectelor menționate anterior, pornind de la ipoteza:
    profesorii valorifică importanța comunicării în procesul educațional.
7
 Pornind de la această premisă, am folosit drept metodă de cercetare chestionarul pentru
elevi, având ca scop examinarea opiniei elevilor.
Metoda de cercetare selectată presupune o evidențiere concretă a părților componente în relația
analizată. De asemenea, evidențierea gândurilor și sentimentelor elevilor este eminament necesară pentru
înțelegerea modului de desfășurare a relației dintre profesori și elevi în cadrul procesului educațional din
colegiu.
Astfel, au fost aplicate 24 de chestionare, la grupele 43 a și 43 b de la specialitatea ,,Asistența
socială”.
Rezultatele obținute în urma chestionarului adresat elevilor pot fi sintetizate în modul următor:
 Din punctul de vedere a elevilor, profesorii sunt destul de implicați în evoluția lor,
comunicativitatea fiind trăsătura care îi caracterizează cel mai bine, chiar dacă majoritatea au
evidențiat exigența ca fiind considerată un principal defect al profesorilor.
 Elevii cred că profesorii sunt destul de prietenoși și comunicativi cu elevii lor, o atitudine deschisă
și prietenoasă motivându-i pe aceștia să învețe. Lipsa comunicării nu este considerată o problemă
esențială.
 Elevii manifestă în general sentimente pozitive față de profesorii lor întrucât consideră că aceștia
sunt într-o oarecare măsură interesați de problemele lor și majoritatea sunt mutumiți de școala în
care studiază.

Ești mulțumit deșcoala

Pentru tine școala în care studiezi?
reprezintă:
20 13
da ; 17
15
8
10
nu; 5 2
5 nu știu/ nu
1
răspund; 2
0 de aîmbogăți
Ocazia o necesitate o obligație pentru viitoarea
cunoștințele carieră

Crezi că profesorii sunt interesați deproblemele tale

Î ntr-un cuvînt, cum ți-ai carac te riza prof e sorii?
personale?
1212 11
10
1010
8 8
Care este motivul pentru care nu îți plac anumiți profesori?
12 6
6
8 4
După părerea ta, comunicarea
10
profesor-elev se
44 6 6 desfășoară:
2
0 2 1 2
2 0 strict în timpul orelor atât la ore cât și înafara lor nu știu/ nu răspund 1
da 18 nu 0 nu știu
0
comunicativi prietenoși exigenți indiferenți altfel (competenți)

8
5
1
 III. CONCLUZII

Aşadar, reuşita comunicării înseamnă reuşita procesului de învăţământ. Relaţia de comunicare

conferă procesului de învăţământ valoarea unei intervenţii educaţionale complexe, bazată pe un limbaj
didactic care determină în structura personalităţii elevului modificări în forme şi intensităţi diferite, de
natură cognitivă, afectivă, atitudinală şi acţională.
Implicarea comunicării la nivelul activităţii de predare-învăţare-evaluare permite realizarea nu
numai a obiectivelor imediate (ale orei de curs), ci şi de durată (semestru, an şcolar, ciclu şcolar).
În şcoală elevii nu trebuie doar să răspundă la întrebări, ci să şi iniţieze o conversaţie, să-şi
exprime punctele de vedere, să se implice în rezolvarea de probleme, să-şi argumenteze ideile şi
atitudinile, să exerseze convenţiile unei comunicări civilizate. De aceea, activităţile didactice trebuie să
cuprindă o varietate de experienţe de comunicare, nu doar în timpul orelor, ci ori de câte ori este posibil.
Pe de altă parte, orice cadru didactic trebuie să aibă grijă permanent cum îşi exprimă
nemulţumirea sau mulţumirea faţă de activitatea elevilor săi, astfel încât să nu lezeze personalitatea
acestora, producând daune ireversibile asupra procesului de învăţământ.
 Propun urmatoarele sugestii pentru dezvoltarea relațiilor de comunicare:
 Relația profesor-elevi trebuie să concentreze în sine cultura comunicării cu toate elementele sale:
vocea și tehnică a vorbirii, mimică și pantomimică, gesturi și mișcări;
 Relația profesor-elevi este o relație complexă care trebuie să implice un dialog permanent în care
fiecare trebuie să-și cunoască rolul.
 Relația profesor-elevi se bazează pe aspecte formale legate de muncă, de învățare dar trebuie să
dezvolte și aspecte informale afective, de simpatie, antipatie sau chiar indiferență.

IV. BIBLIOGRAFIE:

1. Dinu Mihai, Fundamentele comunicãrii interpersonale, Bucuresti, Editura All, 2004;

2. Iacob Luminita, Psihopedagogie pentru examenul de definitivat si grade didactice, Editura Polirom,
Iasi, 1998;
3. Ioan Cerghit, Sisteme de instruire alternative si complementare, Bucuresti, Editura Aramis, 2002;
4. Pânisoara Ovidiu-Ion, Comunicarea eficienta, Editura Polirom, Iasi, 2004;
5. Șoitu Laurentiu, Pedagogia comunicãrii, Bucuresti, Editura Didacticã si Pedagogicã, 1997;
6. http://ww.citatepedia.ro/index.php?p=5&q=%BAcoal%E3;
7. http://facultate.regielive.ro/referate/pedagogie/profesor_autoritar_vs_profesor_facilitator-40751;
8. http://www.clopotel.ro/utile/news/stiri_detaliu.php?id_stire_noua=424;

9
10
 CHESTIONAR   PENTRU  ELEVI         A.Da
1. Ești mulțumit de școala în care studiezi?         B.Nu
A. Da         C.Nu stiu/ Nu raspund
B. Nu CHESTIONAR   PENTRU  ELEVI
C. Nu stiu/ Nu raspund 1. Ești mulțumit de școala în care studiezi?
2. Pentru tine scoala reprezinta: A. Da
       A. ocazia de a-ti imbogati cunostintele B. Nu
       B. o necesitate C. Nu stiu/ Nu raspund
       C. o obligatie 2. Pentru tine scoala reprezinta:
       D. Altceva, si        A. ocazia de a-ti imbogati cunostintele
anume:_________________________________________________        B. o necesitate
3. Intr-un cuvant, cum ti-ai caracteriza profesorii?        C. o obligatie
      A. prietenosi        D. Altceva, si
      B. comunicativi anume:_________________________________________________
      C. exigenti 3. Intr-un cuvant, cum ti-ai caracteriza profesorii?
      D. indiferenti       A. prietenosi
      E. Altfel, si       B. comunicativi
anume: ___________________________________________________       C. exigenti
4. In opinia ta, menirea profesorului ar trebui sa fie:       D. indiferenti
     A. oferirea informatiilor       E. Altfel, si
     B. pregatirea elevilor pentru societate anume: ___________________________________________________
     C. educarea elevilor 4. In opinia ta, menirea profesorului ar trebui sa fie:
D. Alta, si anume:  _____________________________________      A. oferirea informatiilor
5. Care este calitatea pe care o apreciezi cel mai mult la un profesor?      B. pregatirea elevilor pentru societate
________________________________________________________________      C. educarea elevilor
_______________________________________________________________   D. Alta, si anume:  _____________________________________
6. Care consideri ca este defectul cel mai mare al unui profesor?  5. Care este calitatea pe care o apreciezi cel mai mult la un profesor?
________________________________________________________________ ________________________________________________________________
________________________________________________________________ _______________________________________________________________  
7. Care este motivul pentru care nu iti plac anumiti profesori? 6. Care consideri ca este defectul cel mai mare al unui profesor?
A.    sunt indiferenti ________________________________________________________________
B.    nu comunica suficient cu elevii ________________________________________________________________
C.    sunt prea exigenti 7. Care este motivul pentru care nu iti plac anumiti profesori?
D.    vorbesc urat cu elevii A.    sunt indiferenti
E.     Altul, si anume : B.    nu comunica suficient cu elevii
____________________________________________________             C.    sunt prea exigenti
8. Dupa parerea ta, comunicarea dintre profesori si elevi se desfasoara: D.    vorbesc urat cu elevii
     A. strict in timpul orelor E.     Altul, si anume :
     B. atat in timpul orelor cat si in afara lor ____________________________________________________            
     C. Nu stiu/ Nu raspund 8. Dupa parerea ta, comunicarea dintre profesori si elevi se desfasoara:
9. Crezi ca profesorii sunt interesati de problemele tale personale?      A. strict in timpul orelor
11
     B. atat in timpul orelor cat si in afara lor
     C. Nu stiu/ Nu raspund
9. Crezi ca profesorii sunt interesati de problemele tale personale?
        A.Da
        B.Nu
        C.Nu stiu/ Nu raspund

12