Comunicarea educationala sau pedagogica este cea care mijloceste realizeaza fenomenul educational in asamblul sau, indiferent de continuturile,

nivelurile, formele sau partenerii implicati. Comunicarea didactica este o forma particulara, obligatorie in transmiterea unor continuturi determinate, specifice unui act de invatare sistematica, asistata. Comunicarea didactica este baza procesului de predare-invatare a cunostintelor in cadru institutionalizat al scolaii si intre parteneri cu roluri determinate: profesor, elevi. Comunicarea educationala si didactica sunt forme specializate ale comunicare umane. In situatiile scolare de instruire, sursele comunicarii pot fi:

mesajul didactic si educational al profesorului, manualul scolar, reviste, carti, atlase, harti, materiale didactice, filme si diafilme didactice, video-text, videodisc, lectii televizate sau radio-difuzate etc.

Eseniale pentru actul comunicrii sunt: 1. relaia dintre indivizi sau dintre grupuri, 2. schimbul, transmiterea i receptarea de semnificaii, 3. modificarea voit sau nu a comportamentului celor angajati. Profesorul este un actor. El joaca un rol. Modul de transmitere a informatiilor, mesajul n sine, prezenta sa, entuziasmul, implicarea, convingerea sa, pasiunea, siguranta, tinuta, postura, sunt elemente care asigura reusita procesului didactic. Toate aceste elemente alcatuiesc comunicarea didactica. Elementele comunicrii didactice sunt:

emiterea mesajului didactic de ctre profesor sau de o alt surs de informaie, de la o anumit distan; canalul prin care se transmite mesajul; receptarea mesajului de ctre elevi; stocarea i prelucrarea lui n scopul lurii deciziilor (formularea rspunsurilor de ctre elev, a corectrilor sau a completrilor de ctre profesor).

Analizat din perspectiv psihopedagogic, comunicarea didactic prin dialog euristic apare ca un model interactiv, profesorul elevul fiind n acelai timp emitor i receptor, crendu-se ntre ei o relaie de schimb de idei, de corectri i completri. Particularitati ale comunicarii didactice: Comunicarea didactic are mai multe caracteristici, care o deosebesc de alte forme ale comunicrii interumane:

se desfoar ntre doi sau mai muli ageni: profesor i elevi, avnd ca scop comun instruirea acestora, folosind comunicarea verbal, scris, non-verbalk, paraverbal i vizual, dar mai ales forma combinat; mesajul didactic este conceput, selecionat, organizat i structurat logic de ctre profesor, pe baza unor obiective didactice precise, prevzute n programele colare;

stilul didactic al comunicrii este determinat de concepia didactic a profesorului i de structura lui psihic; mesajul didactic (repertoriul) are o dimensiune explicativ- demonstrativ i este transmis elevilor folosind strategii didactice adecvate dezvoltrii intelectuale a acestora i nivelului de cunotine pentni a fi neles de elevi; comunicarea se regleaz i autoregleaz cu ajutonil unor retroaciuni (feed -back i feed-farward), nlocuind blocajele care pot apare pe parcurs.

In cadrul interactiunii profesor-elev, comunicarea psihopedagogica indeplineste mai multe functii:

funcia informativ, de transmitere a mesajului didactic i educativ; funcia formativ, de stimulare a gndirii i a imaginaiei la elevi; funcia educativ, de transmitere a influenelor educaionale, de coeziune i afirmare a grupurilor colare; funcia de evaluare i reglare a procesului de predare - nvare; funcia de rezolvare a problemelor educaionale i a conflictelor colare.

Regulile comunicarii didactice eficiente sunt:

sa asculti, adica sa tii cont de parerea si interesele celorlalti; sa observi adica sa te intereseze ceea ce se ntmpla n cadrul situatiei de comunicare si sa ntelegi starea receptorilor; sa analizezi si sa cunosti situatia receptorilor; sa te exprimi adica sa-ti expui punctele de vedere si sentimentele vis-a-vis de obiectul comunicarii; sa controlezi adica sa urmaresti calitatea si eficienta comunicarii.

Competenta comunicationala pentru profesor presupune achizitii de cunostinte si abilitati din mai multe domenii:

cunoasterea influentei contextului comunicational asupra continutului si formei comunicarii, precum si adaptarea comportamentului de comunicare la acesta; cunoasterea regulilor comunicationale si a impactului comunicarii paraverbale si nonverbale n cadrul comunicarii didactice; cunoasterea psihologiei umane si scolare, abilitate de relationare cu elevii; cunoasterea culturii interlocutorilor, deoarece limbajul nonverbal difera de la o cultura la alta, iar ceea ce este considerat eficient n comunicare pentru o cultura poate fi ineficient pentru o alta.

Pentru a fi eficace, comunicarii didactice i se cer anumite caracteristici: 1. Ale profesorului:

claritatea mesajelor precizia acestora utilizarea unui limbaj adecvat si accesibil elevilor utilizarea unui limbaj adecvat ( corect din p.d.v stiintific) structurarea logic a mesajelor transmise; prezentarea interesant a coninutului instruirii; asigurarea unui climat adecvat comunicrii

2. Ale elevilor:

s aib capacitate de concentrare (pentru a putea recepta i inelege mesajul profesorului); s posede cunotinele anterioare necesare nvrii ce urmeaz; s fie motivai pentru a nva ( in general i la un anumit obiect studiu, n particular); s cunoasc limbajele utilizate (de profesor sau de calculator, cazul instruirii asistate de acesta)

n comunicarea didactica profesorul trebuie sa-i faca pe elevi sa simta ca are o vocatie n aceasta directie, ca este un partener de ncredere, care doreste un dialog autentic. Competenta de comunicare se va manifesta si prin capacitatea de ascultare a elevilor. Cei mai apreciati profesori sunt cei care permit libertatea de exprimare a elevilor, care nu-i fac nici sa se simt a judecati, nici manipulati, nici sfatuiti, ci cei care le ofera sentimentul de siguranta si libertatea comunicarii. Competenta de comunicare a profesorului. Caracteristici, feed-back-ul oferit de comunicare in contextul situatiilor didactice

EMITATOR (profesorul):

emite mesajul didactic prin canalul de transmitere; recepteaza raspunsul (feed-back I); analizeaza metodele (feed-back II).

RECEPTOR (elevul):

recepteaza mesajul prin canalul de transmitere; stocheaza informatia; prelucreaza informatia; emite raspunsuri (feed-back I); recepteaza mesajul ameliorat (feed-back II).

Comunicarea didactica prin dialog apare ca un model interactiv, profesorul si elevul fiind in acelasi timp emitator si receptor, creandu-se intre ei relatie de schimb de idei si cercetari. Comunicarea didactica implica fenomenul de retroactiune. In comunicarea didactica exista doua feluri de retroactiuni: feed-back-ul si feed-forward-ul. Feed-back-ul este modalitatea prin care finalitatea devine cauzalitate. Modalitatea prin care anticiparea finalitatii redevine cauzalitate este o retroactiune de tip feedforward. Feed-back-ul intra in functie dupa atingerea finalitatii. In postura de profesor, atent la evolutia fiecarui elev, te poti ocupa special de un copil dupa ce a luat o nota nesatisfacatoare (feed-back) sau preventiv, anticipand o evolutie spre o nota nesatisfacatoare (feed-forward). In teoria psihopedagogica, feed-forward este abia semnalat, iar feed-back-ul este temeinic analizat. Feed-back-ul poate fi privit ca fiind comunicarea despre comunicare si invatare. Actul didactica impune existenta a doua feed-back-uri, diferite prin sens si functie. Un prim feed-back aduce informatii de la receptor la emitator-numit, prin conventie fb I, si care regleaza activitatea de transmitere a informatiilor. Feed-back-ul indeplineste functiile de control, de reglare si autoreglare a informatiilor transmise, prin eliminarea la timp a unor eventuale perturbari si distorsiuni.Eficienta comunicarii depinde atat de pregatirea si aptitudinile de a comunica ale profesorului, cat si de capacitatatile intelectuale ale elevului. Comunicarea se autoreagleaza cu ajutorul unor retroactiuni (feed-back si feed-forward), inlaturand blocajele care pot aparea pe parcurs. Inaintea oricarei comunicari didactice, profesorul va efectua mai multe operatii: stabilirea obiectivelor si a continutului esential al comunicarii, a unor explicatii, exemple, fapte, date cu valoare motivationala, a intrebarilor-problema, a intrebarilor retorice, sau care determina reflectii (Ce se intampla daca? Din ce cauza? Ar putea fi si altfel? La ce credeti ca va folosesc aceste informatii?). De asemenea profesorul va preciza si strategia comunicarii (inductiva, explicativ-demonstrativa, euristica, deductiva, prin analogie sau combinata), precum si mijloacele audio-vizuale, a caror folosire sporeste receptia.

BIBLIOGRAFIE
Panioar, Ioan-Ovidiu., (2006) Comunicarea eficient, Iasi: Editura Polirom Prutianu, tefan, (2005) Antrenamentul abilitilor de comunicare, Iasi: Editura Polirom Rusu Mina-Maria, (2009) Competena de comunicare-perspective de abordare, in Revista Limba Roman nr.11-12, anul XIX