Referat

Tipuri de invatare

Cei mai multi specialisti in probleme de psihologia invatarii au descoperit ca: nvarea reprezint dobndirea de ctre individ a unor noi forme de comportament, ca urmare a repetrii situaiilor sau a exersrii Considerat psihologic, nvarea este modalitatea de asimilare a cunotinelor i de formare intelectual, emoional i voliional, de elaborare a deprinderilor, a contiinei i comportamentului social cult. nvarea este modalitatea de constituire a personalitii umane i nu numai de constituire, dar i de meninere, de regenerare, pentru c, dac nvarea nceteaz, personalitatea se dezagreg. DA Invarea poate fi privit: -ca rezultat, n cazul n care ea se exprim n termeni de cunostine, priceperi, deprinderi, obinuinte, familiarizare, etc; -ca proces, n care caz referirea se face, mai ales, la mecanismele care-l condiioneaz i la depirea nsi a fenomenului, exprimat n termeni de nsuire, asimilare, modificare, , etc; -ca aciune operaional dirijat pedagogic sau independent, individual sau colectiv, n care termenii sunt predare, instruire, exersare, , putndu-le asocia tehnicile i metodele adecvate materialului de nvat i subiectului care nva.dragu n opinia lui Gagn, dezvoltarea se subordoneaz procesului nvrii. El consider c dezvoltarea uman apare ca efect, ca schimbare de lung durat pe care subiectul o datoreaz att nvrii, ct i creterii (apud Neacu, I., 1990, p.42). Gagn este de prere c, n nvare, elevii se bazeaz pe o serie ordonat i cumulat de capaciti, organizarea i ierarhizarea acestora fcndu-se de la simplu la complex, de la particular i specific, la general (o capacitate simpl, particular este nvat naintea uneia mai complexe i generale). Gagne a identificat cinci tipuri de capaciti pe care le nva omul, capaciti care permit realizarea anumitor performane: Informaia verbal (permite individului s comunice informaii); Deprinderea intelectual (permite efectuarea de operaii intelectuale); Strategia cognitiv (permite rezolvarea de probleme variate); Deprinderea motric (face posibil realizarea de activiti motorii); Atitudinea (adoptarea unei poziii fa de obiecte, persoane, evenimente). Acest ansamblu de activiti se nscrie n ceea ce Gagn numete condiiile interne ale nvrii, alturi de care exist i condiii externe, a cror aciune este independent de existena subiectului. Pornind de la diversitatea condiiilor nvrii,R. Gagn propune o clasificare a tipurilor de invatare in Conditiile invatarii. El construieste o ierarhie din 8 tipuri de inv, din ce in ce mai complexe, a.. o invatare mai complexa presupune realizarea prealabila a celorlalte moduri de inv. mai simple: - Invatarea de semnale (cazul sugarului care incepe sa-si recunoasca mama dupa imaginea ei vizuala si nu doar dupa voce. - Invatarea stimul-raspuns (cand la un anumit stimul, o miscare poate fi inlocuita cu alta). - Inlantuirea de miscari (mersul pe bicicleta, inotul), deprinderi. - Asociatiile verbale foarte complexe sunt cele implicate in vorbire. - Invatarea prin discriminare (cand facem distinctii fine). - Invatarea conceptelor concrete pentru a utiliza cuvintele. - Invatarea regulilor, a legilor, a formulelor matematice. - Rezolvarea de probleme constituie tipul de invatare cel mai complicat; trebuie sa combinam regulile pentru a solutiona situatii, probleme noi. In cadrul predarii, atunci cand intampinam dificultati specifice unui anume nivel trebuie

sa ne asiguram de insusirea cunostintelor treptelor anterioare. Din teoria lui Gagn decurge necesitatea unei analize minutioase a conceptelor si operatiilor implicate in intelegerea unei teme, cat si preocuparea de a dezvolta capacitatea elevilor de rezolvare a unor variate probleme treapta superioara a invatarii. Invatarea in corelatie cu celelalte procese si activitati psihice In mod esential, inv reprezinta insusirea de noi cunostinte, priceperi si formarea de noi capacitati intelect.Pe ea se bazeaza intreaga dezv. a personalitatii. Procesele si activitatile psihice interactioneaza si interfereaza simultan, dar putem considera ca, intr-o anume faza a actului de invatare, un anume proces psihic este preponderent. In procesul invatarii se pot distinge doua etape: in prima se urmareste rezolvarea unei probleme acum rolul principal il are gandirea, organizand perceptia, atentia, memoria si imaginatia iar in a doua etapa se realizeaza fixarea, consolidarea solutiei si pe primul loc se situeaza memorarea inteligenta. Tot timpul este insa necesara sustinerea energetica a invatarii, sustinere realizata de motivatie, vointa, afectivitate si, la fel de necesara, este comunicarea dintre profesor si elev, care implica limbajul. Invatarea de semnale Conditia esential pentru ca nvtarea semnalului s aib loc este s se asigure o prezentare aproape simultan a doua forme de stimulare: -stimulul produce o reactie general, asa cum vrem s obtinem si -stimulul semnal Invatarea de acest tip are un caracter involuntar si se concretizeaza in raspunsuri generale, difuze, emotionale, care nu se afla sub control voluntar, in schimb, raspunsurile precise, voluntare (cum ar fi lovirea unei mingi cu piciorul sau scrierea numelui), nu pot fi invatate pe aceasta cale. Exemplu de activitati de la grupa : Sunetul unui clopotel Semnale au loc in viata fiecaruia dintre noi. invatam a
raspundem la culoarea rosie a semaforului, la soneria ceasului desteptator, la clopotelul de la scoala etc. invatarea de semnale este folosita uneori de profesor pentru a crea o stare de atentie la elevi. Un profesor poate folosi in mod deliberat bStaia din palme, de exemplu, ca seimai pentru a-i face atenti pe elevi.

Reflexul de orientare al atentiei este neconditionat, aparand in mod automatin situatia unui zgomot puternic de exemplu se poate conditiona producerea unui astfel de zgomot de un alt semnal (pauza in vorbire) pentru a atrage atentia subiectilor educationali asupra lectiei .Treptat prin repetare atentia elevilor se va instala numai prin realizarea pauzei in vorbire, fara producerea zgomotului. Dupa terminarea celor 50 min de activitate elevii la auzul unul clopotelului in clasa se face multa forfota, unii se ridica in picioare, altii incep sa vorbeasca, unul isi inchide caietul si cartea. 2. Invatarea stimul-raspuns Este un alt tip fundamental de invatare care face posibil ca individul sa realizeze o actiune atunci cind doreste sa dea un raspuns precis la un stimul discriminat. Acest tip de invatare se desprind 2 caracteristici: - o astfel de invatare se refera la o singura legatura intre stimul si raspuns nu la legaturi

multiple; - stimulul si raspunsul apar total legate intr-un mod care nu se intilneste la tipul de invatare anterior. Invatarea sub forma de asociere a raspunsului a reactiei la stimul depinde de ceea ce se intimpla dupa o reactie, anume daca are loc recompensa sau intarirea. Intarirea, recompensa usureaza invatarea fie ca este esentiala sau nu intrucit face ca o manifestare de comportament deja caracteristica individului sa apara mai frecvent. Tehnicile de intarire stau la baza instruirii programate. Virsta ca si mediul din care provine elevul influenteaza aplicabilitatea si semnificatia tipurilor de intarire. Acest tip de invatare genereaza formarea deprinderilor de pronuntie la copilul mic, de pronuntare intr-o limba straina la adulti (pentru adulti, intarirea fiind compararea propriei pronuntii cu cea a unui specialist). Exemplu: copilul invata sa deseneze bastonase, actiunea in sine ii produce satisfactii si il determina sa continue. Aceasta invatare are o componenta externa dar si una interna(satisfactia) Un exemplu simplu al acestui tip de invatare il avem cand copilul raspunde bine si i se da bulina Copilul raspunde , are voie sa vorbeasca cand ridica mana. 3. Invatare de tipul inlantuirilor Inlantuirea este un tip de invatare aplicata la toate varstele.se numeste si invatarea de secvente. Actiunea care urmeaza sa fie invatata reprezinta o multitudine de acte. Fiecare din aceste acte a fost invatat anterior dar in acest caz al inlantuirii esentialul este respectarea ordinii lor, asigurarea intaririi intregului lant si a reusitei ultimei verigi. Aceasta trebuie sa conduca la satisfactie, sa fie intarita. Pentru dirijarea succesiunii executiei se apeleaza la indicii ajutatoare exterioare, necesare mai ales in selectia verigilor exacte ale lantului si la instructiuni verbale. Atunci cind instructiunea verbala este autoadministrata devine parte integranta a inlantuirii ce trebuie insusita. O alta conditie este contiguitatea adica executarea actelor intr-o succesiune temporala stricta fara intreruperi, ezitari, intirzieri. Copiii invata dupa modelul inlantuirilor un numar de deprinderi: incheierea nasturilor, a cataramelor, utilizarea foarfecilor, efectuarea nodurilor-invatarea lor poate fi facilitata prin indicatii verbale Intarirea acestor componente inlantuite se face pe plan intern prin placerea produsa de actul in sine dar si pe plan extern, prin laude, incurajare. 4. Invatarea asociativa-verbala
Cu toate ca sunetele pe care le produce omul sunt in numar limitat, modelele obtinute prin combinarea lor sunt de o diversitate practic nelimitata. Asociatia verbala reprezinta invatarea de lanturi verbale. Cele mai simple inlantuiri verbale sunt reprezentate de activitatea de denumire a unui obiect. In acest caz se constituie un lant cu cel putin 2 verigi: - prima este o relatie care leaga aparitia obiectului de un raspuns rezultat din observarea unor aspecte ale obiectelor, a doua este o conexiune care face ca individul sa se autostimuleze si sa denumeasca obiectul. Invatarea eficienta a asociatiilor vebale necesita folosirea unor verigi intermediare care au rol de mediere sau de codificare. Aceste verigi se produc in intimitatea celui care invata, sunt implcite si nu se manifesta in comportamentul exterior, explicit.

Condiiile

-nvarea unei asociaii de dou elemente verbale este puternic influienat de nvarea anterioar a discriminrii att a primului ct i al celui de al doilea termen; -unitile verbale trebuie s fie prezentate ntr-o succesiune potrivit -elevul trebuie s formuleze n mod activ rspunsurile cerute de lan, stimulii proprioceptivi devenind o parte din veriga imediat urmtoare; -nvarea s se sprijine pe stimuli externi, -trebuie s se asigure confirmarea rspunsurilor corecte ca mod de ntrire; -nvarea eficient a unei asociaii verbale de dou elemente necesit folosirea unei verigi intermediare cu funcie de mediere sau de codificare.
Memorarea unor Silabe selectate ca avand un continut complet lipsit de sens ele sut totusi susceptibile de a forma asociatii

Invatarea prin discriminare

Denumim invarea prin discriminare procesul pe baza cruia stimulii ajung s exercite un control selectiv asupra comportamentului.
Discriminarea este considerata drept un model de invatare care capata aplicabilitate numai dupa ce s-au dobandit unele nottiuni de baza. Discriminarea consta in reactii diferite la stimuli asemanatori. Discriminarea se bazeaza pe inhibitia de diferenfiere. Ea se deprinde atunci cand o reactie la un stimul esteiTntarita, iar aceeasi reacte la un stimul similar nu mai este intarita (e Stinge).

Invatarea literelor, a numerelor reprezinta o invatare de discriminare multipla pe masura ce se avanseaza in invatare, probabilitatile de confuzie provocate de dificultati in discriminare sporesc Elevul invata sa deiferentieze literele de tipar,cifrele,culorile, fenomenele, pentru ca apoi sa invete trasaturile distinctive ale unor clase de obiecte din mediul in care traieste. n nvarea prin discriminare se impun a fi respectate urmtoarele condiii: -stimulii ce urmeaz a fi disociai n diferite lanuri trebuie s fie prezentai unul cte unul, astfel nct elevul s poat reconstitui lanul fiecruia dintre ei. Se va folosi ca sprijin un stimul extern, un comparator, care poate fi concret (n cazul discriminrii literelor p i b) sau ideativ (n cazul discriminrii ''revoluiei'' de ''lovitur de stat''); -este necesar repetarea, volumul repetiiilor necesare crescnd cu numrul de lanuri ce urmeaz a fi discriminate; -confirmarea ca form de ntrire a rspunsurilor corecte.

De exemplu, un copil cand invata sa citeasca, poate raspunde pronuntand soc la cuvintele suc sac, sec. Daca profesorul este de acord cu copilul numai atunci cand ei pronuna corect, exista posibilitatea ca ei sa-si precizeze discriminarile intre aceste cuvinte. e observa ca, cu cat stimuiii se aseamana intre ei, cu ataat discriminarea lor este mai dificila. Copiii care incep sa scrie fac mult mai muite greseli la discriminarea intre d si b decat intre s si i

Profesorul prezinta lecia de invatat in asa fel incat dimensiunea relevanta sa se observe usor pe cale perceptiva. Pentru aceasta, el poate folosi creta colorata (se scrie un cuvant cu o culoare, iar partea care reprezinta eroarea se noteaza cu alt culoare) sau intonaia (scaderea si ridicarea vocii).

6. Invatarea notiunilor se refera la faptul ca subiectul poate sa clasifice obiectele pe baza unor
proprietati comune. Formarea conceptelor este foarte importanta in actul instruirii. Incepand cu clasele mici, apoi de-a lungul intregii perioade scolare, elevului i se cere sa clasifice multe obiecte

sievenimente. Un rol important in acest proces ii are limbajul. O data ce notiunile sunt insusite, individul este pregatit pentru asimilarea unui volum de cunostinte foarte mare.

Exista dou modaliti de nsuire a noiunilor: pe cale empiric, numit i pretiinific, pe baza experienei individuale i pe cale tiinific, n cadrul sistemului de nvmnt.
Notiunile se pot clasifica dupa mai multe criterii in : a.concrete, cele care detin insusiri observabile; b.abstracte, cele care detin insusiri neobservabile. c.finite-cu sfera determinata ,de exp. notiunea de carte, d.finite de exp.notiunea de univers. d.individuale de exp notiunea.de luna: e.colective de exemplu notiunea de clasa de elevi; e.vide de exp.notiunea de martian. Notiunile se invata prin metode concrete bazate pe observat, povestire, mai ales notiunile concrete si prin metode abstracte, bazate pe explicatie sau definitie-in cazul notiunilor abstracte.

Asimilarea deplin, creatoare a noiunilor nu poate fi realizat n lipsa nelegerii acesteia de ctre elevi. nelegerea const n relevarea esenialului din obiectele i fenomenele lumii materiale fie prin raportarea acestora la o anumit categorie, cunoscut anterior, fie prin clarificarea cauzelor unui anumit fenomen, a apariiei i dezvoltrii lui. nelegerea apare ca un proces de stabilire contient a unor legturi ntre vechile cunotine dobndite anterior i noile cunotine. nelegerea, fie parial sau aprofundat, se va obiectualiza n activitatea elevilor n dou maniere: -prin cuvinte, n expunerile verbale sau scrise; -prin aciuni, prin aplicarea n practic a noilor noiuni.
7. Invatarea de reguli sau de principii In termenii cei mai simpli, o regula este un lant de concepte care formeaza ceea ce in general denumim cunostinte. O regul este capacitatea intern care i ofer individului posibilitatea de a rspunde la o clas de situaii - stimul cu o clas de performane, ultima fiind n mod predictibil legat de prima printr-o clas de relaii. O regul este compus din mai multe noiuni. Cnd individul stpnete regula la nivelul unei abiliti, el poate identifica aceste noiuni componente i poate demonstra c acestea se leag ntre ele ntr-un mod specific regulii. Aceasta este de o extrem importan pentru a face distincie ntre nsuirea regulei i nsuirea enunului verbal; cunoaterea formulrii verbale nu nseamn n mod necesar, nelegerea regulei, dar poate fi considerat ca o premiz a acesteia. Inlantuirea conceptelor in perspectiva formularii principiilor se poate face cel putin prin doua metode principale: - se porneste de la pronuntarea principiului, desprinderea caracteristicilor si apoi specificarea posibilitatilor sale aplicative in actiuni directe si implicite (metoda deductiva); - fie se prezinta imprejurari, experiente in care se opereaza principiul de catre profesor iar elevii sunt solicitati sa combine conceptele in ordinea adecvata (metoda inductiva sau a descopunerii dirijate). Acest nivel de invatare abstracta presupune mai multe conditii ale invatarii:

-stapanirea notiunilor care intra in regula, principiul sau legea respectiva; -cunoasterea raporturilor dintre notiunile respective; -realizarea relatiei inductive de la particular la general si deductive de la general la particular. 8. Rezolvarea de probleme constituie tipul de invatare cel mai complicat care consta in combinarea regulilor cunoscute pentru a solutiona situatii, probleme noi.

Rezolvarea de probleme ca un proces prin care elevul descoper o combinaie de reguli nvate anterior, pe care o poate aplica pentru a ajunge la o soluie referitoare la o nou situaie problematic. Este un proces care genereaz o nou nvare: cnd este gsit soluia problemei se nva ceva n sensul c se schimb capacitatea individului. Ceea ce rezult din rezolvarea de probleme este o regul de ordin superior. Rezolvarea de probleme trebuie considerat o form categoric de nvare. Evenimentele implicate n rezolvarea de probleme sunt: -prezentarea problemei prin formularea verbal sau practic; -definirea problemei prin distingerea caracteristicilor eseniale ale situaiei problematice; -formularea unei ipoteze care poate fi aplicat n vederea obinerii unei soluii; -verificarea ipotezelor pn la gsirea soluiei. Condiii: -elevul trebuie s fie n stare s-i reactualizeze regulile nvate anterior care ar fi potrivite noii situaii; -contiguitatea regulilor ce urmeaz s fie mbinate pentru a ajunge la soluie cu situaia-stimul ce pune problema; -dirijarea gndirii elevului cu privire la scopul activitii i aspectul general al soluiei pentru a delimita seria de ipoteze pe care elevul urmeaz s le verifice n cursul rezolvrii; -folosirea analogiei care sugereaz posibilitate unei comuniti de structur acolo unde nu constatm de la nceput dect asemnare exterioar; -imaginea vizual care sugereaz direcii posibile de rezolvare; schemele, diagramele de diverse tipuri plasticizeaz abstraciile, le fecundeaz, le vitalizeaz; -rezolvarea unei probleme nrudite mai simple; -rezolvarea problemelor n grup; discuiile, controversa joac un rol pozitiv n stimularea gndirii creatoare,.