3.

INVATAREA

INVATAREA reprezinta munca intelectuala si fizica desfasurata in mod sistematic de catre

elevi, in vederea insusirii continutului ideatic si formarii abilitatilor necesare dezvoltarii
continue a personalitatii. Poate fi definita ca act de elaborare de operatii si de strategii
mintale/ cognitive.
Invatarea este un proces complex la care participa intreaga scoarta cerebrala.

Tipurile de invatare au fost clasificate pe baza mai multor criterii:

in functie de analizatorul care participa la invatare, distingem:

- invatare vizuala, auditiva, verbo-motorie, olfactiva, gustativa si kinestezica. Cea
mai eficienta este cea combinata;
dupa eficienta, invatarea poate fi:
- receptiv-reproductiva, inteligibila si creativa;
dupa modul de organizare a materialului de invatare, distingem:
- invatare programata, euristica, algoritmica, prin modelare si rezolvare de
probleme, prin descoperirea inductiva, deductiva si analogica;
dupa operatiile si mecanismele gandirii:
- invatare prin observare, imitare, prin conditionare reflexa, conditionare operanta,
prin identificare.

Forme ale invatarii:

- invatare spontana, neorganizata, care se petrece in familie, in grupurile de joaca etc.;

- invatare sistematica ce se realizeaza in special in scoli ori in cadrul diferitelor strategii de
instruire.

Invatarea spontana (sau invatare sociala) este neorganizata , are loc in familie, in grupul de
joaca, in timpul exercitarii profesiei. Invatarea spontana este indeosebi o invatare sociala. In
cadrul acestei forme de invatare are loc in special dezvolarea afectivitatii, formarea
sentimentelor si a vointei. Invatarea sistematica e realizata in scoala sau in diferite strategii de
instruire. Efectele invatarii sistematice se resimt in planul dezvoltarii intelectuale si mai putin
in planul motivatiei, al valorilor, al sentimentelor. Latura afectiva se dezvolta mult in cadrul
invatare sociale. Invatarea realizata in scoala se clasifica in :

invatare senzo-motorie consta in formarea de priceperi si deprinderi motorii

(invatare scris, desen tehnic, a manuirii unor aparate, instrumente, invatarea
practicarii unor sporturi).
invatare verbala cuprinde insusirea de cunostinte si forme de capacitati, priceperi
intelectuale (memorarea unor formule, legi ,date).

Intre aceste tipuri de invatare exista o legatura : instruirea verbala e foarte importanta in
dobandandirea unei priceperi motorii complexe; in memorare. ne ajutam de scris, de scheme.
Nucleul principal al invatarii sistematice este invatarea scolara, cuprinzand procesul de
educare al copiilor si tinerilor, ce are loc in scoli si institute. In invatarea scolara accentul
principal cade pe formarea intelectuala.
In invatare exista doua etape:

1-se urmareste rezolvarea unei probleme (implica gandirea, perceptia, memoria si imaginatia)
2-se realizeaza fixarea solutiei .

Invatare scolara.

Invatarea poate fi invatarea spontana (sau sociala, neorganizata, are loc in familie, in grupele
de joaca, in timpul exercitarii profesiei) si invatarea sistematica (realizata in scoala). Invatarea
scolara e un proces organizat, institutionalizat si obligatoriu pentru cei care invata ; coninutul
invatarii scolare e fixat in functie de particularitatile de varsta si sarcinile invatare. Invatarea
scolara e un proces orientat spre obiective precise, pentru ca pregatirea tinerilor sa se realizeze
in perspectiva (prezent si viitor). Invatarea scolara e un proces dirijat de cadre special
pregatite. Invatarea scolara are caracter educativ, formativ, nu urmareste numai transmiterea
de informatii ci si dezvolta morala si intelectul persoanei. Invatarea scolara are caracter
bilateral, se realizeaza sub indrumarea profesorului. Invatarea scolara e un proces organizat de
asimilare de catre scolari a unor informatii, de formare a unor priceperi si deprinderi si a
atitudinilor care sa le permita adaptarea la societate si modelarea propriei persoane.

Forme, tipuri si nivele de invatare

In stabilirea formelor invatarii se au in vedere criteriile:

1) modul de efectuare a nvatarii

a) incercare si eroare (la animale);
b) invatarea prin repetare;
c) invatarea prin generalizarea reactiei dobandite;
d) invatarea prin discriminare multipla ;
e) invatarea prin asocierea stimulilor ;
f) invatarea mediata ( pe baza experientei altora);
g) invatarea prin imitatie ;
h) invatarea prin actiunile efectuate de altii (fotbal);
i) invatarea prin identificatie ( invatarea pe baza de model)

2) componenta psihica dominanta:

a) invatarea perceptuala ;
b) invatarea motrica (sport);
c) invatarea verbala;
d) invatarea pe baza de simboluri (la circulatia rutiera);

3) modul de transmitere a experientei umane celor care invata:

a) invatarea algoritmica (pe baza de reguli);
b) invatarea euristica ;
c) invatarea programata ;
d) invatarea prin analogie si modelarea proceselor;

Tipurile de invatare sunt delimitate dupa obiectivele invatarii si finalitatea ei sociala. :

a) invatarea scolara;
b) instruire militara;
c) invatarea sociala;
d) reciclare.
Nivele de invatare:
1) invatare de semnale (sugarul incepe sa-si recunoasca mama si dupa imaginea ei vizuala, nu
numai dupa sunetul vocii ei)
2) invatare stimul-raspuns (sugarul invatareata singur sa-si tina biberonul)
3) inlantuire de miscari (mersul pe bicicleta, scrisul, inotul)
4) asociatiile verbale
5) invatare prin discriminare (cand se fac distinctii fine, intre o insecta si un paiajen de ex)
6) invatare conceptelor concrete pentru a utiliza cuvintele
7) invatarea regulilor, a legilor, a formulelor matematice, a noiunilor abstracte
8) rezolvarea de probleme este tipul de invatare cel mai complicat ; trebuie sa combinam
regulile pentru a solutiona probleme noi; uneori se impune imaginarea unor reguli.

Nivelele determina o clasifiscare:

nvatare latenta, neintetionata;
nvatarea hipnotica;
nvatarea constienta.

2. Orientari principale in teoriile contemporane ale invatarii si relevanta lor pentru

instruirea scolara

Fiind un proces complex, oamenii de tiinta au studiat invatarea pe animale, rezultand diferite
teorii.

Teorii asociationiste: Teoriile asociationiste exagerau mult rolul asociatiilor, a acelor

conexiuni stabilite intre doua imagini ori idei, daca se produc simultan si sunt intarite prin
repetare. Pavlov a demonstrat prin coincidenta repetata a doi stimuli se produc in creier
legaturi temporare, pe care Thorndike le-a numit conexiuni. Pavlov , a descoperit reflexul
conditionat in timp ce studia problema digestiei. A constatat aparitia unei legaturi intre un
centru senzorial si unul motor. Pavlov a reusit sa substituie stimulii astfel incat animalul saliva
cand auzea un anumit sunet. Stimulul devine un semnal de hrana. Alt exemplu: puiul de vulpe
descopera hrana dupa cotcodacitul gainilor.

Invatare prin semne este importanta pentru om : lumina rosie a semaforului inseamna oprire.
Invatare unei limbi straine e o substitutie, de asta, data de semnale sonore.

Experimentul 2 : 2 caini, hranind numai unul, in timp ce se producea un semnal sonor

puternic. Celalalt caine doar priveste. Si lui i se formeaza. un reflex salivar . Se demonstreaza
rolul imitatiei in invatare. Vorbirea, mersul, manuirea unor obiecte casnice sunt invatareatate
prin imitatia adultilor. Pedagogia sublineaza rolul fundamental al experientei profesionale.
Pavlov a demonstrat si existenta reflexului innascut al orientarii.. Acest reflex de orientare
este curiozitatea, trezirea interesului pentru un eveniment. Un elev devine atent cand cunoaste
importanta intelegerii unui fenomen, pentru a putea fi notat bine.

Thorndike a stabilit legea efectului prin care demonstreaza ca invatarea implica o

succesiune de incercari si erori. Tentativele cu succes se retin, iar cele cu esec sunt inhibate.
Invatare are la baza formarea de conexiuni in creier, rezultand doctrina conexionism.
J.Watson isi bazeaza psihologia sa pe raspunsuri (comportament), stimuli si situatii rezultand
teoria behaviorismului . Invatarea antreneaza intrega viata psihica : procesele de cunoastere,
afectivitatea, priceperile motorii, vointa.

Teoria invatarii cumulativ-ierarhice: Gagne a descris opt tipuri de invatare de complexitate

crescanda:

- invatarea de semnale (tip Pavlov), cand sugarul incepe sa-si recunoasca mama dupa
imaginea ei vizuala si nu doar dupa voce;
- invatarea stimul-raspuns (tip Thorndike), cand sugarul invata sa-si tina singur biberonul. La
un anume stimul stim sa inlocuim o miscare cu alta;
- inlantuirea de miscari, cand o miscare o declanseaza pe cea urmatoare (de exemplu, mersul
pe bicicleta, inotul, scrisul);
- asociatiile verbale sunt acelea foarte complexe, implicate in vorbire;
- invatarea prin discriminare, atunci cand facem distinctii fine (de exemplu, deosebirea dintre
o insecta si un paianjen);
- invatarea conceptelor;
- invatarea regulilor (gramaticale, a formulelor matematice);
- rezolvarea problemelor constituie tipul de invatare cel mai complicat.

R. Gagne pastreaza influente din gandirea asociationista. Meritul sau este de a atrage atentia
ca nu putem aborda o anumita tema, daca elevii nu si-au format in prealabil asociatiile,
discriminarile, conceptele pe care ea le presupune. Profesorul trebuie sa gandeasca analitic un
proiect de lectie, obiectivele propuse.

Teoria psihogenezei operatiilor intelectuale (a lui J. Piaget): Piaget a studiat evolutia

gandirii, formarea gandirii abstracte, demonstrand cum gandirea are loc mai intai in planul
actiunilor reale, pentru ca treptat acestea sa poata fi efectuate mental.

Teoria operationala a invatarii: formarea operatiunilor mentale parcurge, cel putin in varsta
scolara mica, urmatoarele etape:
- faza de orientare (in care copiii asista cum invatatorul aduna un grup de 3 bile, apoi altul de
4 bile, le reuneste si numara din nou, constatand existenta a 7 bile);
- faza actiunii reale, in care elevii insisi executa operatia cu betisoare sau alte materiale;
- faza verbalizarii aduna cu glas tare, fara sa mai foloseasca materiale;
- faza interiorizarii aduna in minte, la inceput mai incet, apoi din ce in ce mai rapid.

Elevul trebuie sa fie activ daca dorim ca gandirea sa se dezvolte, sa fie pus in fata unor
probleme, mobilizandu-i toate resursele existente pentru formarea si dezvoltarea de operatii
mintale.

Teoria genetic-cognitiva si structurala (Bruner): copilul descopera lumea dinafara lui in

trei moduri:
- modalitatea activa realizata prin actiunea sa, prin manipulare libera, prin exersare;
- modalitatea iconica, bazata pe imagini;
- modalitatea simbolica.

Copilul utilizeaza treptat aceste modalitati, iar cand ajunge la deplina stapanire a modalitatii
verbale inseamna ca a ajuns la maturitate intelectuala. Bruner este printre primii care au
subliniat necesitatea problematizarii, ca metoda, si a invatarii prin descoperire.
Prin invatare se obtine o modificare a comportamentului. Limbajul reprezinta principalul cod
de insusire, transmitere a informatiei ceaa ce confera invatarii un caracter constient .

3. Conditii interne si externe ale invatarii eficiente. Motivatia invatarii scolare-conditie

interna integrativa; geneza, dinamica, forme si structuri; legea optimului motivational;
strategii de formare, dezvoltare

Conditionarea psihologica a invatarii scolare

Realizarea obiectivelor invatarii scolarea are loc in conditiile care pregatesc psihic elevul
pentru activitate, il stimuleaza sa isi fixeze cele invatate. Aceste conditii care guverneaza
procesul invatarii se numesc conditii interne, dependente de cel ce invata (exemplu: motivatia,
implicarea procesului de cunoastere, atentia, intelegerea si consolidarea celor invatate prin
memorie). Conditiile care acioneaza asupra scolarului, din afara se numesc conditii externe
(exemplu: personalitatea profesorului, pregatirea lui, organizarea invatarii, factorii ergonomici
(materiale didactice de ex.), influenta relatiilor de grup, ambianta, climatul afectiv, timpul in
care se efectueaza invatarea, factori perturbatori.)

Conditii interne ale invatarii scolare:

- o evidenta insemnatate o are orientarea si concentrarea atentiei elevilor asupra celor ce se

discuta in cadrul unei lectii. Atentia este trezita imediat de ceea ce este nou, necunoscut.
Banalitatea adoarme atentia. Observam usor stimulii interni, obiectele mari, in culori vii. De
aceea materialul intuitiv trebuie sa fie mare, in culori contrastante. De asemenea, miscarea,
variatia atrage atentia. Dar mai i portanta decat toate aceste conditii este prezenta interesului.
De aceea, preocuparea de a trezi interesul copiilor are o importanta cruciala in procesul
invatarii.
Cunoasterea are insa la baza informatiile furnizate de simturi, sintetizate in perceptie. In ciuda
aparentei, perceptia este un act foarte complex, iar scolarii pot sa nu vada ceea ce profesorului
ii sare in ochi, datorita experientei lor reduse, a saraciei bagajului de reprezentari. In acest
scop nu trebuie subestimate metodele intuitive. O a doua dificultate apare prin aceea ca elevii
disting cu greu aspectele esentiale de cele neesentiale. Se recomanda utilizarea desenului
schematic si folosirea unui material intuitiv cat mai variat. Un rol hotarator il are insa
interventia profesorului prin cuvant. Memoria are, desigur, finetea care asigura trainicia
asimilarii cunostintelor si priceperilor. Memoria este cu atat mai temeinica, cu cat mai activa
este invatarea. In centrul preocuparilor formative in scoala va sta totdeauna cultivarea gandirii
verbal-abstracte.

Conditii externe ale invatarii:

- toti factorii din ambianta scolara influenteaza randamentul invatarii;

- cel mai important este profesorul, tinuta, atitudinea lui, maiestria didactica. El trebuie sa stie
sa aleaga cele mai adecvate obiective operationale, sa dozeze continutul lectiei, sa foloseasca
metode active care sa trezeasca interesul scolarilor si sa-i antreneze in solutionarea
problemelor;
- grupul scolar (fiecare elev sufera influenta mentalitatii clasei, fie ea pozitiva sau negativa);
- ambianta (cladirea scolii, aspectul clasei, linistea, igiena scolara);
- regimul de viata al elevului: respectarea unor ore fixe pentru masa, studiu, repaos, in vederea
crearii unui cadru extern optim al invatarii, dirigintele trebuie sa colaboreze cu familia.
Invatarea eficienta

Valoarea, performanta si eficienta invatarii sunt influentate de anumite conditii.

1) Nivelul si participarea individuala a elevului (temperament, capacitate intelectuala,

participari afective, voluntare si caracteriale; motivatiile, aptitudinile, inclinatiile, interesele si
aspiratiile.)
2) Volumul, calitatea si inteligibilitatea (accesibilitatea) cunostintelor
3) Transferul de cunostinte
4) Exercitiul, repetitiile teoretice si practice , sistematice sunt conditii ale invatarii scolare
5) Calitatea strategiilor de presdare nvatare, a mijloacelor, metodelor si formelor de activitate
didactica.
6) Competentele profesionale, pedagogice si moral-cetatenesti ale profesorului.
7) Calitatea vieii scolare
8)Componenta procesului de invatamant: obiective, continuturi, mijloace si forme de
activitate didactica, relatia profesorelev.
9)Influente socio-culturale: dezvoltarea culturii, a cartii, a aciunii cultural artistice, gradul de
cultura, relatile intre famile, scoala si societate

Motivatia invatarii scolare

Motivatia reprezinta totalitatea motivelor care dinamizeaza comportamentul uman. Motivul

este o structura psihica, ducand la orientarea, initierea si reglarea actiunilor in directia unui
scop. Realizarea invatarii scolare are loc in cond care pregatesc psihologic elevul pentru
activitatea respectiva. Motivatia este totalitatea motivelor care determina elevul sa invete. Ele
sunt si cauzele conduitei. Motivatia are rolul de a activa mecanismele necesare efectuarii de
aciuni constiente, sursa acesteia, asigurarea conditiilor realizarii ei. Declansarea actiunii
revine unor stimuli exteriori, care prezinta o anumita importanta pentru individ. Punctul de
plecare in procesul motivatiei revine trairii unor trebuinte, raportata la obiectele cu care ea
poate fi satisfacuta. Constientizarea acestor obiecte in mintea noastra da nastere motivului,
adica un sentiment de convigere, aspiratie ce determina actiunea sa se orienteze spre un
anumit scop. La baza motivatiei sta o mare varietate de trebuinte biologice si psihice ale
omului.

In realizarea actiunilor motivate intervin toate procesele psihice:

1) procesele cognitive asigura constientizarea obiectului cu care se satisface trebuinta;

trebuintele devenite constiente de obiectul lor se numesc dorinte din care izvorasc tendintele,
impulsuri spre miscare, actiune. Trebuintele sunt influentate de mediu, de experienta sociala
(exemplu: nevoia telefonului, a televizorului, iar ca si trebuinte negative: dorinta de a fuma,
nevoia de drog, alcool)
2)procesele afective insotesc actiunea cu trairi pozitive sau negative pana la atingerea
scopului. Motive ale conduitei umane : sentimentele si pasiunile.

Starile afective sunt impartite in doua:

1) Procese afective dinamice : sentimentele, pasiunile.

Pasiunile difera de sentimente prin intesitatea lor, care au drept urmare o viziune unilaterala a
vietii. Ceea ce nu constituie obiectul pasiunii nu se vede (te orbeste pasiunea)
Sentimente :
inferioare(interse personale: dorinta de a construi o casa) ;
-superioare:
- morale(dragoste de munca , patriotism);
-estetice(trairea frumosului in arta) ;
-intelectuale(aspiratia de a stii mai multe.)

2)- Procesele afective statice:

a)- agreabilul si dezagreabilul insotesc toate perceptiile noastre (pe strada, observarea unui
automobil nou si frumos este agreabila, pe cand gunoiul azvarlit pe strada este dezagreabil)
b)- dispozitiile (bine dispusi/ indispusi)
c)- emotiile stari afective de scurta durata;(exemple: furie ,frica, disperare, bucurie, dezgust,
speranta, mila etc).
Astfel rezulta o clasificare a motivelor dupa continutul psihologic al lor (dorinte,
sentimente, interese ,aspiratii ,aptidudini speciale etc.)
In concluzie, putem defini invatarea scolara ca procesul de achizitie mnezica, de asimilare
activa de informatii, de formare de operatii intelectuale, de priceperi si deprinderi intelectuale/
motorii si de atitudini.