1.

TEORIA PSIHOGENEZEI CUNOSTINTELOR SI

OPERATIILOR INTELECTUALE – PIAGET
Dezvoltarea inteligentei trebuie vazuta ca o adaptare tot mai complexa la
mediu. Adaptarea, adica tendinta de ajustare la cerintele mediului, e
rezultatul interdependentei a doua procese complementare: asimilarea si
acomodarea:
-asimilarea= proces mental prin care un individ incorporeaza noile experinte
in schemele operatorii si n experienta cognitiva de care dispune deja.
-acomodarea= proces mental prin care individul isi modifica schemele
existente in functie de caracteristicile noii situatii, adaptand astfel modurile
anterioare gandire la informatia noua.
Trebuie sa existe o stare de echilibru intre cele doua procese – similarea si
acomodarea, iar aceasta stare de echilibru poate fi considerata un stadiu, o
etapa in dezvoltarea copilului.
Exista patru stadii majore de la nastere la maturitate:
• stadiul inteligenţei senzorio-motorii (0-2 ani)
• stadiul preoperaţional (2-7 ani);
• stadiul operaţiilor concrete (7 - 11/12 ani);
• stadiul operaţiilor formale (11/12 - 14/15 ani).
Stadiul inteligenţei senzorio-motorii (0-2 ani): inteligenţa copilului îşi are
originea în percepţie şi acţiune. El absoarbe toate informaţiile pe cale
senzorială (vizual, auditiv, tactil) şi motorie. Este o inteligenţă trăită,
practică, legată de acţiunea efectivă a copilului, ce are la bază mobilizarea
schemelor senzorio-motorii şi coordonarea lor până la găsirea alternativei
eficiente. în cursul acestei perioade se produce o decentrare care îl face pe
copil să se distingă de lumea înconjurătoare. Principala achiziţie a perioadei
este permanenţa obiectului, care desemnează capacitatea copilului de a-şi
reprezenta obiectele şi în absenţa lor.

1
Stadiul preoperational (2-7 ani); copii devin capabili sa se angajeze in
gandirea simbolica. Pot sa isi reprezinte mental obiecte sau evenimente
absente cu ajutorul simbolurilor (cuvinte, imagini). Aceasta posibilitate de a-
si reprezenta simbolic lucrurile e regasite in urmatoarele cinci conduite, care
apar aproape simultan: imitatia amanata (care se realizeaza in absenta
modelului), jocul simbolic/de fictiune, desenul, imaginea mentala (ce apare
ca o imitatie interiorizata) si limbajul, care permite evocarea verbala a unor
evenimente. Limitari ale gandirii: egocentrismul, centrarea, amestecul
realului cu imaginarul, ireversibilitatea.
Stadiul operaţiilor concrete (7 - 11/12 ani); se caracterizeaza prin alte
modificari calitativein dezvoltarea intelectuala a copilului. El devine capabil
sa efectueze o serie de operatii mentale: clasificarea si serierea, utilizeaza
reversibilitatea si conservarea.
Stadiul operaţiilor formale (11/12 - 14/15 ani); gandirea se va elibera de
concret. Copii pot sa gestioneze situati pur ipotetice si abstracte, sunt capabili
sa se gandeasca la viitor. Gandirea formala e si o gandire ipotetico-deductiva
care permite examinarea consecintelor ce decurg in mod necesar din ipoteze.
Acest stadiu reprezinta cel mai inalt nivel pe care il pot atinge copiii, dupa ce
au trecut prin fiecare di cele trei stadii anterioare. Gandirea devine acum
rationala, sistematica si abstracta.
-Aplicații:
-implicatii asupra organizarii planului de invatamant si a programelor
analitice, in sensul ca ea impune armonizarea materiilor de invatament,
respectiv a continuturilor prevazute de programele analitice cu structurile de
gandire ale elevilor; daca continuturile abordate intr-o disciplina de
invatamant nu sunt adaptate structurilor de gandire ale elevilor, acestia nu le
vor putea intele si asimila, pentru ca nu poseda inca operatiile mentale
adecvate.

2
-predare in conformitate cu respectarea particularitatilor de varsta si
psihoindividuale; cunoasterea de catre fiecare cadru didactic a
caracteristicilor fiecarui stadiu si, pe aceasta baza, alegerea celei mai
eficiente metode didactice, care sa tina seama de nivelul dezvoltarii
capacitatii cognitive a copilului;
- activizarea elevului, prin implicarea intr-un mediu stimulativ, cu materiale
si activitati variate, care sa-i ofere conditii optime pentru invatarea prin
descoperire; elevul trebuie sa actioneze asupra mediului, sa-l exploreze;
nevoia individului de a intelege si de a da semnificatie universului sau
asigura motivatia necesara procesului de invatare.
- e necesar ca profesorul sa utilizeze metode active si interactive care sa
permita interventia supra mediului si aparitia conflictului socio-cognitiv.