Noi semnificatii si extensii ale conceptului de invatare

Introducere Viata inseamna educatie si fiecare dintre noi este profesor si in acelasi
timp elev perpetuu.1 Capacitatea de a invata, atat a omului cat si a animalului
este una dintre cele mai remarcabile acte naturale, alaturi de reproducere si
ereditate.2 Oricare ar fi modalitatea de abordare a personalitatii umane(absolutist
teologica sau darwinista) trasaturile generale ale psihicului uman au inregistrat
modificari semnificative pe treptele evolutiei, aceleasi modificari devenind vizibile si
in ceea ce priveste modul de invatare al fiecaruia dintre noi. Omul invata
cunostinte, atitudini fata de oameni sau lucruri, modalitati de aplicare a
cunostintelor si modalitati de rezolvare de probleme. Progresul in cunoasterea
tipurilor de transformari prin care se produce evolutia fiintei vii in mediu, la toate
nivelurile, a contribuit la precizarea semnificatiei notiunii de invatare.De la proces
biologic la proces psihologic, notiunea de invatare continua sa fie abordata in
contextul analizei adaptarii individului la mediu, cunoscut fiind faptul ca forta de
adaptare a individului la mediu este uriasa. Devenind constient de capacitatea lui
de a invata, reflectand asupra ei,cercetand-o, omul si-a asumat responsabilitatea de
a interveni in mecanismele ei cele mai subtile, controland procesul invatarii in
scopul optimizarii influentei ei asupra competentei sale generale nu doar de a
raspunde unui mediu din ce in ce mai complex, ci si de a transforma mediul
conform propriilor nevoi, din ce in ce mai complexe. Invatarea exprima modificarea
cu un anumit grad de stabilitate in timp a comportamentului, indiferent de sensul
acestei modificari ca urmare a confruntarii individului cu situatii pentru care nu are
elaborate instrumente adecvate de a le face fata: Probabil cea mai interesanta
caracteristica a comportamentului uman este aceea ca poate fi modificat prin
confruntarea cu noi situatii, ca prin generalizarea invatarii anterioare la noile situatii
se pot dezvolta concepte si strategii de a le face fata atat situatiilor curente cat si
celor care urmeaza sa apara.Acest caracter flexibil , adaptativ al comportamentului
uman accentueaza importanta fundamentala a invatarii.3 Ca urmare a asimilarii si
identificarii invatarii cu inteligenta, cunoasterea , gandirea sau rezolvarea de
probleme, strategiile invatarii sunt 1 2 A.H.Maslow Motivatie si
personalitatea,Ed.Trei,pag.464 Woodwoth,Marquis 3 Ellis,1978 1 descrise fie ca
strategii cognitive, fie ca strategii ale gandirii, fie ca strategii mnezice. Precizarea
motivatiei, a atentiei si a altor mecanisme psihice a condus la descrierea strategiilor
de invatare ca strategii de control si autoreglare, de adaptare sau de studiu,
ajungandu-se la complexele conexiuni ale strategiilor de invatare cu deprinderile
intelectuale si deprinderile de studiu, stilul cognitiv si stilul de invatare. 1.Strategia
de invatare definire Strategia desemneaza actiunile desfasurate de un subiect
pentru coordonarea planificata a mijloacelor de care dispune(cunostinte, operatii
cognitive,actiuni), in vederea atingerii unui scop.Conceptul de strategie permite
interpretarea regularitatilor comportamentale observate, ca manifestari ale

activitatii si autonomiei unui sistem.Strategiile intervin in numeroase activitati

cognitive: luarea deciziilor, rezolvarea de probleme, memorarea informatiilor,
recuperarea informatiilor stocate in memorie, putand explica astfel o parte a
diferentelor individuale.1 Strategiile de invatare sunt desemnate de multitudinea de
comportamente care privesc modalitatile prin care cei care studiaza, inteleg a
selectiona , a-si insusi, a-si organiza sau integra noile cunostinte. Pentru a intelege
mai bine modul in care se definesc strategiile de invatare ne putem raporta la sase
caracteristici definitorii pentru acestea precizate de A.L.Wenden(1987), si anume:
Sunt actiuni sau tehnici specifice, sin u trasaturi de personalitate sau de stil
cognitive; Strategiile nu pot fi observate in mod direct; ceea ce se observa sunt
tehnicile puse in functiune, iar aceste tehnici implica utilizarea unor strategii; Sunt
orientate catre o problema; Pot contribui direct sau indirect la invatare; Pot fi
utilizate constient, dar pot deveni si automatizate; Pot fi invatate, modificate, ceea
ce este deosebit de important pentru demersul pedagogic. O strategie de invatare
poate servi pentru a selectiona mai bine informatia, pentru a stabili conexiuni intre
diferitele elemente ale materiei sau pentru a face asociatii intre cunostintele noi si
cele anterioare. Pot lua diferite forme , dela identificarea ideilor principale 1 Dorina
Salavastru, Psihologia invatarii, Editura Polirom, pag.167(vezi Doron/Parot- Dictionar
de psiholgie, pag.749) 2 intr-un text, utilizarea procedeelor
mnemotehnice,redactarea unui rezumat si pana la relaxarea dinaintea unui
examen.1 2.Tipologia strategiilor de invatare Aceasta diversitate a strategiilor a
condus catre diferite clasificari care se centreaza fie pe achizitia de cunostinte, fie
pe stapanirea strategiilor cognitive si a factorilor afectivi implicate in
invatare.Printre cele mai cunoscute tipologii ale strategiilor de invatare se numara si
cele propuse de Dansereau(1985),Weinstein si Mayer (1986), McKeachie,Pintrich,Lin
si Smith(1988), Zimmerman(1986). D. Dansereau distinge intre doua clase de
strategii ale invatarii si anume: strategiile primare si strategiile de
support.Strategiile primare sunt folosite pentru a opera direct asupra materialului,
iar strategiile de support pentru a opera asupra propriei interioritati( pentru
amentine climatul psihologic intern necesar invatarii) facand strategiile primare sa
castige in eficienta.Ca si strategii primare autorul numeste: - strategiile de
intelegere - strategiile de retinere - strategiile de identificare Ca strategii de suport,
Dansereau mentioneaza : concentrarea tehnicile de stabilire a unor atitudini propice
invatarii metodele de a face fata diminuarii concentrarii monitorizarea si corectarea
strategiei primare2 Weinstein si Mayer(1986) propun un model care clasifica
strategiile invatarii in cinci categorii: a) strategiile de repetare sunt mijloacele
utilizate de elevi numai atunci cand li se cere retinerea unor informatii factuale
(date, nume, reguli). b) Strategiile de elaborare constau in stabilirea legaturilor intre
informatii cu scopul de a crea retele si se realizeaza prin analogii, rezumate, imagini
mentale,etc; c) Strategiile de organizare constau in selectia informatiei si gruparea
ei in functie de diverse 1 2 Dorina Salavastru, Psihologia invatarii Teorii si aplicatii
educationale, Ed Polirom, pag.169 Valeria Negovan, Psihologia invatarii, Ed.
Universitara,pag.223 3 categorii si structuri.Astfel de strategii sunt: realizarea unui
cuprins al ideilor principale, schematizarea pe baza relatiilor dintre idei,

reprezentarea grafica a materialului sub forma de sinteza sau schema. d) Strategiile

de control al comprehensiunii sunt de fapt strategii metacognitive care presupun ca,
pe parcursul realizarii unei sarcini, elevul sa gestioneze interactiunile dintre
elementele situatiei de invatare , sa verifice gradul de intelegere si sa se
autoevalueze e) Strategiile afective pun accentual pe rolul elevului in crearea si
controlul unui mediu de invatare adecvat1. McKeachie ,Pintrich,Lin si Smith
realizeaza un inventar al strategiilor invatarii si le clasifica in trei categorii: strategii
cognitive - strategii de repetare care ajuta atentia si encodajul - strategii de
elaborare care permit conservarea informatiilor in memoria de lunga durata, pe
baza legaturilor - strategii de organizare care permit selectia informatiei si
construirea de legaturi strategii metacognitive - strategii de planificare care permit
planificarea utilizarii strategiilor si tratamentul informatiilor - strategii de control
necesare pentru intelegerea memoriei si integrarea cunostintelor anterioare strategii de reglare care cresc performanta deoarece permit verificarea si corectarea
2 comportamentului strategii de gestiune a resurselor - organizarea timpului organizarea mediului de studio - gestiunea efortului - sustinerea celorlalti Pe langa
aceste tipuri de strategii, Zimmerman(1990) a introdus si strategiile de autoreglare
constatand ca fara utilizarea acestora strategiile cognitive au un effect redus asupra
performantei elevului. Aceste strategii de autoreglare sunt strategii mentale pe care
elevul le utilizeaza in mod constient, sistematic si constant atunci cand 1 2 Dorina
Salavastru- Psihologia invatarii, Ed. Polirom, pag.173 Dorina Salavastru- Psihologia
Educatiei, Ed Polirom, 4 isi asuma responsabilitatea invatarii.1Aceste strategii nu
sunt observabile in mod direct, dar putem observa actiunile prin care ele se traduc
reusind sa asigure responsabilizarea elevului in actul invatarii si dezvoltandu-i
autonomia.Zimmerman clasifica strategiile de autoreglare in trei categorii: strategii
metacognitive strategiile utilizate pentru reglarea activitatii de invatare, si anume
planificarea, monitorizarea si reglarea; strategii de gestiune cele care constau in
asigurarea conditiilor optime pentru desfasurarea activitatii de invatare, ele
presupunand organizarea timpului de lucru, alegerea unui loc de invatare sau
alegerea resurselor materiale necesare desfasurarii acestui process; strategii
motivationale strategiile de autoreglare utilizate de elev pentru a creste sau
mentine motivatia de realizare a unei activitati, precum fixarea scopurilor de atins,
propunerea unor provocari, autorecompensa la finalul lucrului. Toate aceste strategii
sustin procesul invatarii insa pentru a putea fi eficiente in fiecare caz in parte ele
trebuiesc atent selectionate in functie de specificul fiecarei situatii si a fiecarui elev,
sin u lasate pe seama unei invatari implicite. Scopul lor este ca elevii sa le activeze
in situatiile scolare, determinand astfel o invatare mai eficienta si motivanta. 3.
Mecanismele psihice in structura invatarii Natura procesului invatarii este descrisa
in studiile de specialitate in legatura cu mai multe evenimente.Faptele de natura
psihica activate in invatare sunt : motivatia, aprehensiunea, diferentierea, codarea
cunostintelor intr-un cod propriu, stocarea sau retinerea informatiei in memoria de
lunga sau scurta durata, reactualizarea sau destocarea informatiei din
memorie.2Receptarea si prelucrarea primara a informatiilor este prima conditie
pentru invatare, ea fiind asigurata de receptia senzoriala, perceptie si reprezentarea

obiectelor sau evenimentelor intalnite in mediu. Receptia este finalizata in imagini

mentale gestionate de fiecare individ in parte intr-un mod propriu ca si senzatii,
perceptii sau reprezentari, continand , fiecare in parte un anumit gen de informatii.
1 2 B.J. Zimmerman- Self regulated learning and academic achievement: an
overview, pag 3-17 Valeria Negovan Introducere in psohologia educatiei, Ed.
Universitara, pag.26 5 Imaginile mentale obtinute prin prelucrarea primara a
informatiilor realizata de mecanismele senzoriale sunt procesate in continuare prin
gandire , memorie si imaginatie. In invatare sunt implicate si unele constructe
psihice cu importante consecinte in plan educativ , cum ar fi metacognitia si stilul
cognitive. 3.1. Metacognitia Metacognitia este un concept relative recent care
atrage atentia asupra rolului subiectului in cunoastere, in constientizarea ei, prin
apelul la autocontrol, autoapreciere si auto perfectionare a propriei cognitii.
Metacognitia se defineste ca fiind cunostintele pe care le are un individ despre
functionarea propriului sau sistem cognitiv.Ea este un factor cheie al controlului pe
care individual il poate exercita asupra gandirii sale. Metacognitia este capacitatea
de a-si reprezenta propria activitate cognitiva , de a-si evalua mijloacele si
rezultatele, de a o ajusta diferitelor tipuri de probleme sau de situatii prin alegerea
deliberate a unor strategii si reguli, si mai ales de a stabili caracterul adevarat sau
fals al unor reprezentari.1 Specialistii considera ca exista patru factori care intervin
in acest gen de autocunoastere cognitive, si anume elevul trebuie sa stie cand stie,
sa stie ceea ce stie, sa stie ceea ce are nevoie sa stie sis a sties a utilizeze
strategiile de interventie.2 F.H.Flavell, considerat parintele metacognitiei , considera
ca metacognitia acopera doua aspecte: a.) cunostintele metacognitive Referindu-ne
la cunostintele metacognitive am putea aprecia ca acestea cuprind cunostintele
referitoare la persoane, la sarcini si la strategii.Cunostintele referitoare la personae
sunt de asemenea, de trei tipuri: - intraindividuale care include idei, credinte pe
care individual le are despre propria persoana - interindividuale reprezentate de
comparatiile pe care le facem intre indivizi - universale informatiile pe care le
posedam asupra gandirii umane in general. 1 2 J. Delacour- Introducere in
neurostiintele cognitive, Ed Polirom, pag. 35 Dorina Salavastru- Psihologia educatiei,
Ed. Polirom, pag. 64 6 Cunostintele referitoare la sarcina privesc cunoasterea
obiectivelor sarcinii, a cerintelor acesteia, a gradului de dificultate, precum si
factorii sau conditiile de indeplinire a sarcinii. Cunostintele referitoare la strategii
sunt, de fapt, cunostinte generale dar specifice, despre strategiile invatarii, cu
privire la care trebuie sa stim unde, cum sic and putem sa le utilizam. b.) gestiunea
activitatii mintale( controlul pe care individual il exercita asupra propriei gandiri pe
baza cunostintelor metacognitive). Gestiunea activitatii mintale reprezinta aspectul
procedural al metacognitiei si cuprinde activitatile pe care le desfasuram pentru a
controla si monitoriza propria gandire. Ele sunt activitati de planificare ,de control si
de reglare aflate in stransa legatura cu sarcina de rezolvat si cu situatia. De cele
mai multe ori , activitatile metacognitive se desfasoara automatizat si nu sunt
constientizate.1 Prin urmare, metacognitia include cunostintele personale despre
propriile resurse cognitive si despre compatibilitatea dintre acestea si situatia de
invatare.Aceste cunostinte pot fi despre tipul predominant de gandire, despre

calitatile memoriei, despre raportul dintre procesele memoriei. Se stie ca aceste

cunostinte sunt stabile in timp, se dezvolta mai tarziu si sunt cu atat mai complete
cu cat cel care invata este mai in varsta. Utilizarea priceperilor cognitive in
procesarea informatiilor este descrisa in analogie cu utilizarea unui calculator:
individual decide de care procedura are nevoie in pasul urmator, selecteaza
procedura din mai multe alternative,monitorizeaza fectul alegerii, se reintoarce la
meniu daca rezultatul nu este satisfacator sau daca are nevoie de oa lata
procedura. Prin cele doua componente ale sale(cunoasterea declarative si
cunoasterea procedurala) metacognitia implica a sti ce sa faci si a sti cum sa faci,
ceea ce arata importanta ei in realizarea invatarii nu doar a ceva anume ci a artei
de a invata sa inveti.2 3.2.Stilul cognitiv Stilul cognitiv este o notiune relative noua
care s-a dezvoltat pe baza cercetarilor asupra modului in care oamenii percep si isi
1 2 Dorina Salavastru Psihologia Educatiei, Ed. Polirom, pag.65 Valeria Negovan
Introducere in psihologia educatiei, Ed Universitara, pag.30 7 organizeaza informatia
despre lume si asupra modului in care raspund la stimuli receptati din mediu.1
Initial stilul cognitiv a fost definit ca o dimensiune ce cuprinde functionarea
individuala manifestata din punct de vedere perceptual,intelectual, al personalitatii
si in domeniul social. Ulterior (Letteri) stilul cognitive a fost definit ca o forma a
controlului prin care individual se conduce active si constoent in fluxul informatiei,
de la receptia ei si pana la sistemul filtru care decide urmatorul pas in procesarea
informatiei. Decizia poate insemna rejectarea informatiei, memorarea ei sau
transformarea si invatarea acesteia. A invata informatia inseamna a o asimila si
integra intre alte informatii relevante intr-o structura cognitive care astfel poate fi
modificata. Structura activitatii de invatare cuprinde mai multe componente egale
in importanta, acestea fiind: motivatia se include ca factor declansator si de
orientare, de sustinere si potentare a invatarii: Forma primara de motivatie, din
care isi trage obarsia invatarea, este instinctual curiozitatii, care se manifesta prin
intermediul comportamentului reflex-neconditionat de orientare2 investigare a
ambiantei. afectivitatea este un mecanism stimulator si reglator in stransa relatie
cu motivatia. atentia este indispensabila oricaror niveluri si etape ale invatarii,
inteligenta si interesul fiind considerati cei mai importanti factori care o sustin
vointa care debuteaza prin trecerea de la tendinta la dorinta si continua cu trecerea
de la dorinta la aspiratie si apoi la vrere. limbajul este mediator pentru toate
procesele cognitive si se afla in stransa relatie cu comunicarea personalitatea este
impplicata in invatare cu toate subsistemele sale fundamentale: de orientare,
bioenergetic,instrumental,relational,valoric si de autoreglaj temperamental isi
pune amprenta asupra conduitei si comportamentului celor implicate in comunicare
si prin aceasta asupra dinamicii invatarii. aptitudinea exprima atat experienta
acumulata de individ in procesul activitatii cat si mostenirea lui genetica. 1 2 Valeria
Negovan- Introducere in psihologia educatiei, Ed Polirom M. Golu Fundamentele
psihologiei,Ed. Universitara, pag.519-520 8 - caracterul se afla in legatura cu
dezvoltarea morala cu energia,vointa si hotararea cu care se raporteaza individual
la realitate inteligenta asigura maximal eficienta invatarii, asigura adaptarea
persoanei la situatii noi, generalizarea, deductia, corelarea, integrarea informatiilor,

anticiparea consecintelor, compararea variantelor si retinerea celor optime.

creativitatea se regaseste in invatare sub toate aspectele ei cu toate
caracteristicile produsului creat Un concept central pus din ce in ce mai frecvent in
relatie cu invatarea este imaginea de sine. Ceea ce crede individual despre el insusi
in diferitele etape ale dezvoltarii sale este un factor determinant nu doar al reusitei
scolare ci si al succesului in viata. Increderea in fortele proprii sustine asumarea
provocarilor de in diferitele situatii cu care se confrunta individual in viata, ii
limiteaza tendinta de evitarea dificultatilor, conduce la fixarea unor scopuri in viata,
mentine implicarea profunda in activitate si asigura o rapida refacere a fortelor
interne dupa situatii de esec.1 Un alt construct psihic implicat in invatare este e
stima de sine. Aceasta este definita ca trasatura de personalitate in raport cu
valoarea pe care un individ o atribuie persoanei sale.Pe linia teoriilor echilibrului
stima de sine este definita ca o functie a raportului dintre trebuintele satisfacute si
ansamblul trebuintelor resimtite. Pe linia teoriilor comparatiei sociale , ea este
definita ca rezultatul comparatiei pe care o efectueaza subiectul intre el insusi si alti
indivizi semnificativi pentru el.2 Stima de sine si imaginea de sine influenteaza atat
succesul scolar cat si succesul global al individului, prin ele ajungandu-se la
constiinta de sine, factor deosebit de important in dezvoltarea personala. Aceste
componente ale structurii psihologice ale invatarii se activeaza in grade diferite, sub
influenta unoe constelatii de factori si conditii diferite determinand o mare
diversitate de forme , tipuri si niveluri la care se realizeaza invatarea.3
4.Implementarea strategiilor de invatare in practica educationala 1 2 A.Bandura
Self-efficacy Doron, Parot Dictionar de psihologie, pag.745 3 Valeria Negovan
Introducere in psihologia educatiei, pag.35 9 Avand in vedere importanta strategiilor
de invatare pentru reusita scolara, se pune problema modului in care elevii pot
ajunge sa stapaneasca aceste strategii. Exista autori care opteaza pentru o invatare
implicita a strategiilor. Astfel, profesorul trebuie sa propuna elevilor situatii
problema pentru a-i stimula sa faca apel in mod spontan la diferite strategii. De
regula insa, invatarea explicita a acestor strategii ii poate ajuta pe elvi sa utilizeze
strategiile cele mai adecvate unui anume continut sau tip de sarcina. Predarea
strategiilor de invatare nu asigura in mod automat si utilizarea acesteia de catre
elev.Din acest motiv, J. Giasson propune ca profesorul sa parcurga cinci etape in
predarea unei strategii: sa defineasca strategia sis a precizeze utilitatea ei sa
asigure transparenta procesului sa interactioneze cu elevii sis a-I indrume spre
achizitionarea strategiei sa favorizeze autonomia elevilor in utilizarea strategiei sa
asigure aplicarea strategiilor.1 Utilizarea strategiilor de invatare de catre elevi are
ca efect nu numai facilitarea invatarii si imbunatatirea performantelor , ci si
cresterea increderii in sine, a motivatiei. O serie de autori insista asupra faptului ca
elevii trebuie ajutati sa-si insuseasca si sa-si constientizeze deprinderile
metacognitive, sa invete sa-si cunoasca propria gandire, sa-si monitorizeze si sa-si
controleze capacitatea de procesare a informatiilor, sa devina constienti de
existenta strategiilor gandirii, sa-si monitorizeze eficienta strategiilor si sa-si
autoevalueze progresul. Exista o multitudine de sugestii oferite educatorilor in
scopul dezvoltarii proceselor metacognitive ale elevilor: elevul sa tina un jurnal al

invatarii; sa se poarte discutii despre activitatile metacognitive implicate in

efectuarea sarcinii; sa se asigure un permanent feed-back; sa se faca initierea in
tehnica autochestionarii,s.a. Simplul fapt de a-l determina pe elev sa reflecteze si
sa-si puna intrebarea cum sa fac? atunci cand are de rezolvat o sarcina poate
conduce la o restructurare a cunostintelor si o reevaluare a posibilitatilor.2 1 2
Dorina Salavastru Psihologia invatarii, pag.176 Dorina Salavastru Psihologia
invatarii,pag.66 10 Am amintit pe parcursul acestei lucrari contributia deosebit de
importanta a motivatiei in procesul invatarii si voi face in continuare un scurt
rezumat a doua dintre teoriilor umaniste ale invatarii si anume cele explorate de
Maslow si Rogers. Mi se pare locul potrivit a fi amintite avand in opinia mea legatura
cu modul in care am putea implementa, ca viitori psihologi/ consilieri scolari,
strategiile de invatare in sistemul nostru educational. Pentru Maslow invatarea este
relevanta intr-un anumit sens pentru toate trebuintele umane. Invatarea presupune
nu numai simpla insusire a unor informatii si fapte, ci si reintegrarea holistica a
individului, care produce permanent schimbari in imaginea de sine, sentimente,
comportament si in relatia cu mediul. El considera ca educatia este un proces care
dureaza toata viata si nu se limiteaza doar la sala de clasa.1 Abordarea umanista a
educatiei, conceptie cunoscuta si ca educatie afectiva, subliniaza latura
neintelectuala a invatarii: cea care are legatura cu emotiile, sentimentele ,pasiunile,
valorile si caracterul. Prin urmare, aceasta abordare trateaza relatia dintre emotii si
comportament punand accentul pe exprimarea libera a comportamentului
uman.Aceasta exprimare trebuie sa fie aleasa si asumata de fiecare. Intre temele de
baza ale educatiei umaniste s-au numarat - responsabilitatea individului pentru
procesul sau de invatare si pentru dezvoltarea identitatii - sustinerea si
recunoasterea nevoii de dragoste si sentimentului valorii proprii - profesorul ca
agent de structurare a mediului educational deschis (adica profesorul ar trebui sa-I
invite pe elevi sa aleaga ceea ce vor sa invete ori de cate ori este practic sa o faca
si nu doar sa le spuna simplu ce sa faca). Orientarea umanista spune ca elevul ,
chiar si atunci cand este obligat sa invete un anume subiect , are libertatea sa placa
sau nu acel subiect. - Folosirea grupurilor de egali in procesul de invatare(invatarea
in echipa prin discutii conduse de elevi- efortul individual se amplifica prin
interactiunile din cadrul grupului). Din punct de vedere umanist in procesul educativ
instructiv elevii trebuie incurajati sa-si spuna propria lor parere despre ceea ce ar
dori sa invete, dar in acelasi timp sa fie constienti ca aceasta libertate de exprimare
nu inseamna si imediata complianta a 1 Maslow Motivatie si personalitate 11 ` - - profesorului.Astfel, profesorul mai degraba faciliteaza invatarea decat sa o cauzeze.
Pregatirea reprezinta in ierarhia lui Maslow un factor cu importanta majora .Educatia
afectiva subliniaza ca nici o strategie nu trebuie aplicata inainte ca profesorul sau
elevul sa fie pregatiti, adica trebuintele elevilor legate de mediul optim de invatare
sunt clarificate si momentul este oportun. Acestea se refera la : trebuintele
fiziologice pranz, imbracaminte , transport trebuinte de securitate exersarea
evacuarii in caz de incendiu, alerte privind abuzul, semnalarea absentelor trebuinte
de dragoste si apartenenta activitati cu clasa, grupuri de prieteni, consiliere Pentru
dezvoltarea stimei de sine si a actualizarii sinelui - expunerea rezultatelor activitatii,

notarea insotita de explicatii, premii stimulative. Conceptele privitoare la trebuintele

si gradul de pregatire individual se refera la : conceptia despre sine revelatia
intuitiva privitoare la sine intelegere de sine actualizare a sinelui 1 In perspectiva
umanista ,oamenii sunt personalitati complexe, manifesta pattern-uri complexe de
sentimente, ganduri si comportamente interrelationate, combinate intr-un mod
particular..Prin urmare, profesorul ar trebui sa fie preocupat sa cunoasca sperantele,
fricile, motivele, interesele elevului, situatia familiala si cum toate acestea isi aduc
contributia la performanta scolara a acestuia. Maslow observa ca exista mai multe
moduri de a rezolva o problema si de a implini potentialul uman. Indivizii pot avea
diferite tipuri de inteligenta : lingvistica, muzicala, logicmatematica,spatiala,kinetica
sau interpersonala. Capacitatea de revelatie intuitiva si constiinta kinestezica sunt
pretuite ca exprimari ale unei caracteristici fundamentale ale naturii umane, un
potential pe care il au toti oamenii la nastere. Maslow considera ca educatia ar
trebui sa presupauna invatarea unor lucruri legate de dezvoltarea personala, catre
ce trebuie sa evoluam, ce sa alegem si ce sa respingem, sugerand totodata ca 1
Maslow- Motivatie si personalitate 12 - - - educatia timpurie in materie de arta,
muzica si dans este esentiala pentru formarea identitatii psihice si biologice. Teoriile
lui Maslow despre potentialul uman pot fi puse in legatura si cu crearea unor tehnici
de invatare, printre ele numaranduse si tehnicile de relaxare, vizualizare, hipnoza,
constientizare senzoriala, dezvoltarea intuitiei si flerului, invatarea in somn,
afirmatiile positive, dezvoltatrea memoriei si jocurile intelectuale.Aceste
instrumente de invatare au menirea de a ajuta la eliminarea fricii, a autoacuzarii, a
imaginii de sine limitate si a ideilor negative privind capacitatile limitate ale
persoanei. Rogers si Maslow s-au influentat reciproc in plan teoretic, Rogers
aplicand conceptele in crearea unui nou mod de abordare, si anume centrarea pe
client. Implicatiile acestei abordari in practica scolara, prin introducerea termenului
de invatare centrata pe elev,au determinat aparitia unei noi modalitati de educatie,
ce are la baza 5 ipoteze: procesul de invatare nu este unul direct, ci este facilitate,
iar rolul de facilitator al invatarii ii revine profesorului prin asigurarea unui climat
favorabil, prin organizarea si punerea la dispozitie a resurselor necesare, prin
clarificarea scopurilor si prin impartasirea ideilor si sentimentelor cu cei implicate in
process; invatarea dobandeste semnificatie pentru cineva in masura in care
experientele respective sunt percepute ca avand o contributie la mentinerea si
dezvoltarea structurii eu-lui; acele experiente care determina o schimbare in
organizarea eu-lui tind sa fie rezistente la negare sau distorsiuni ale simbolizarilor
structura si organizarea eu-lui par a deveni mai rigide atunci cand climatul este unul
amenintator pentru persoana ceea ce conduce la necesitatea unui climat pozitiv,
securizant, in care sa se desfasoare experientele de invatare situatiile educationale
care promoveaza o invatare semnificativa, sunt cele in care amenintarea self-ului
este redusa la minim si este facilitate perceptia diferentiata a campului.1 Prin
urmare, Rogers considera ca invatarea experientiala este incarcata de semnificatie
deoarece consta in achizitionarea si aplicarea imediata a cunoasterii. In contexte
relevante, cele invatate dobandesc semnificatie doar prin utilizarea lor, acest tip de
invatare fiind legat de nevoile si dorintele celui implicat. 1 Maslow Motivatie si

personalitate 13 - Invatarea experientiala este echivalenta, deci, cu schimbarea,

cresterea si maturizarea persoanei. Ea presupune ca: persoana sa se implice afectiv
si cognitive in experienta de invatare, existand in acelasi timp o echilibrare intre
componentele affective si cognitive ale invatarii initiative evenimentului de invatare
sa apartina persoanei, raspunzand astfel nevoilor, dorintelor si intereselor sale de
cunoastere sau de schimbare persoana sa realizeze o evaluare a utilitatii si masurii
in care invatarea respective a contribuit la satisfacerea nevoilor care au generat-o;
efectele asupra celui implicat sa fie vizibile in schimbari la nivelul intregii
personalitati- in ceea ce priveste baza de cunostiinte, de atitudini sau de
comportamente ale persoanei. Este foarte importanta existenta unei deschideri
permanente a persoanei spre nou si schimbare, spre crestere si dezvoltare, iar
pentru ca procesul de invatare sa fie unul eficient si sa-si atinga obiectivele propuse
este necesar ca elevul sa se implice activ in invatare, in functie de nevoile
sale,activitatile de invatare sa fie proiectate astfel incat sa permita experimentarea
si reflectia asupra experienteleor traite si sa fie inspirate din problematica vietii
cotidiene a cursantului, sa aiba relevanta pentru ei. Un alt aspect esential in
abordarea lui Rogers, este accentual pus pe relatie, pe abilitatea de a dezvolta
relatii interpersonale si pe natura acestora pentru stimularea si facilitarea
invatarii.In primul rand profesorul trebuie sa fie o persoana autentica, sa se prezinte
pe sine asa cum este, sa fie el insusi, adica ce spune sa si faca. Sa aiba
disponibilitatea de a vorbi despre propriile experiente, sa admita ca si el poate sa
greseasca, sa-si respecte elevii.Relatia trebuie sa se bazeze pe incredere, pe
acceptarea celuilalt sip e aprecierea lui. Elevul se simte apreciat si atunci cand este
inteles de catre profesor si nu doar evaluat sau judecat de acesta, intelegerea
empatica fiind un ingredient necesar in procesul educational. Concluzie Este dificil a
formula o concluzie legata de tema aleasa ,cu atat mai mult cu cat informatiile pe
care le-am cumulat pentru a oferi o forma cat mai coerenta a subiectului avut in
vedere, au fost sintetizate 14 - deja pe parcursul acestei lucrari. Prin urmare , in
concluzia mea privind strategiile de invatare, ma voi referi in speta la modul in care
eu le percep a fi influentate, in vremurile de tranzitie permanenta prin care trecem,
de modul nostru actual de a privi realitatea si , prin urmare de mediul extern.
Globalizarea( poate suna mai economic decat mi-as dori) este un factor major care
in opinia mea influenteaza si a influentat campul educational avand tendinta de
remodela evolutiile din educatie in special prin directiile sale legate de piata muncii.
Nu imi doresc sa ma indepartez prea mult de tema aleasa, insa prin extindere,
consider piata muncii a fi o extensie a sistemului de educatie scolar, altfel spus o
prelungire a pregatirii noastre educationale, astfel incat pot face legatura intre
aceasta notiune si strategiile care ne determina sa accedem intr-o ierarhie
organizationala de orice tip ar fi ea. Revenind la directiile de influenta a globalizarii,
vreau sa amintesc cresterea competitiei ca effect cu impact direct al pietelor de
munca, efect ce a determinat modificarea cerintelor angajatorilor in sensul
aprecierii inaltei calitati a munci , desigur pe fondul cresterii exigentelor
beneficiarilor tot mai bine informati. Modificandu-se in acest fel datele acestei
probleme nu putem spune oare ca si strategiile utilizate pentru aprofundarea

specializarilor fiecaruia dintre noi au fost modificate? Modul in care este gandita
dezvoltarea personala si sociala a elevilor in scoala tinanad cont de apartenenta
culturala si de propria lor identitate nu este , de asemenea un aspect de neglijat in
abordarea strategiilor de invatare. Tinand cont de cresterea accesului de educatie in
egala masura poate cu cresterea costurilor educatiei, scoala se mai confrunta cu o
provocare , si anume, aceea de a asigura accesul la educatie in conditiile in care
instrumentele necesare acesteia presupun costuri mari. Nu intentionez sa fac un
nou capitol- sinteza al lucrarii mele in aceastra concluzie insa intentionez sa
subliniez inca o data tendinta catre o noua semnificatie a conceptului de invatare,
concept ce a capatat noi semnificatii prin implicarea UNESCO in redactarea
Conventiei privind Drepturile Copilului si Declaratia privind Educatia pentru toti.In
acest studio sunt introdusi patru piloni ai invatarii: a invata sa stii/ sa cunosti a
invata sa faci a invata sa muncesti impreuna cu ceilalti a invata sa fii 15 Alaturi de
cei patru piloni as mai putea aminti unul a invata sa te transformi pe tine si sa
schimbi societatea-.Si avand ca motto aceasta directie consider invatarea dincolo
de discipline, de rigiditatea canoanelor academice si a strategiilor directive ca fiind
poate mai profitabila din perspectiva nevoilor omului contemporan.Si aici
intevenim noi psihologii. 16